Filtru
Întâi cele populare
Întâi cele populare
0
În stoc
Mezym forte 25000 EXTRA conţine enzime digestive din pancreas (enzime pancreatice). Mezym forte 25000 EXTRA se foloseşte în substituţia enzimelor digestive din tulburările de digestie şi absorbţie a alimentelor cauzate de insuficienta producere a enzimelor digestive de către pancreas. Aceasta se poate asocia cu:
- pancreatita cronică de orice origine (indusă de alcool, traumatică, autoimună, ereditară, indusă de medicamente, calcifiere tropicală, idiopatică),
- fibroza chistică,
- stenoza canalului pancreatic cauzată de tumori sau calculi biliari,
- tulburări ale sistemului hepato-biliar,
- Intervenții chirurgicale pe pancreas,
- tranzit intestinal accelerat în cazul unei rezecţii gastrice sau de intestin subţire sau ca urmare a unor boli intestinale de origine nervoasă sau infecţioasă,
- consumul unor legume greu digerabile, alimente grase sau cu care stomacul nu este obişnuit şi care provoacă deficienţe în absorbţia substanţelor nutritive şi dispepsie
- boală celiacă,
- afecţiuni inflamatorii intestinale (în special, boala Crohn),
- diabet zaharat,
- SIDA (sindromul de imunodeficienţă dobândită),
- Sindromul Shwachman,
- Sindromul lui Sjögren.
- pancreatita cronică de orice origine (indusă de alcool, traumatică, autoimună, ereditară, indusă de medicamente, calcifiere tropicală, idiopatică),
- fibroza chistică,
- stenoza canalului pancreatic cauzată de tumori sau calculi biliari,
- tulburări ale sistemului hepato-biliar,
- Intervenții chirurgicale pe pancreas,
- tranzit intestinal accelerat în cazul unei rezecţii gastrice sau de intestin subţire sau ca urmare a unor boli intestinale de origine nervoasă sau infecţioasă,
- consumul unor legume greu digerabile, alimente grase sau cu care stomacul nu este obişnuit şi care provoacă deficienţe în absorbţia substanţelor nutritive şi dispepsie
- boală celiacă,
- afecţiuni inflamatorii intestinale (în special, boala Crohn),
- diabet zaharat,
- SIDA (sindromul de imunodeficienţă dobândită),
- Sindromul Shwachman,
- Sindromul lui Sjögren.
0
În stoc
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul complex al infarctului de miocard suportat, cardiopatiei ischemice, al
dereglărilor de ritm cardiac, determinate de utilizarea glicozidelor cardiace, pe fondal de
miocardiodistrofie după afecţiuni infecţioase suportate. Maladii hepatice (hepatite, ciroză,
steatoză), uricoproporfirie. Intervenţii chirurgicale pe rinichi izolat (în calitate de remediu de
protecţie farmacologică în caz de circulaţie stopată).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intravenos în jet lent sau prin perfuzie (40-60 picături/min).
Tratamentul se iniţiază cu doza de 200 mg (10 ml soluţie 20 mg/ml) 1 dată pe zi, ulterior, la
o toleranţă bună, doza se majorează până la 400 mg (20 ml soluţie 20 mg/ml) de 1-2 ori/zi.
Durata curei de tratament – 10-15 zile.
Administrarea în jet a preparatului este posibilă în caz de dereglări acute de ritm cardiac în
doza de 200-400 mg (10-20 ml soluţie 20 mg/ml).
Pentru protecţia farmacologică a rinichilor, supuşi ischemiei, riboxina se administrează
intravenos în jet în doza 1,2 g (60 ml soluţie 20 mg/ml) cu 5-15 min. înainte de
comprimarea arterei renale, ulterior încă 0,8 g (40 ml soluţie 20 mg/ml), imediat după
restabilirea fluxului sanguin.
La administrarea prin perfuzie intravenoasă soluţia de 20 mg/ml riboxină se diluează cu
soluţie dextroză (glucoză) sau soluţie izotonică clorură de sodiu (cel mult 250 ml).
Copiilor cu vârsta peste 1 an se indică în doza de 10-20 mg/kg/24 ore, divizate în 1-2 prize. REACŢII ADVERSE
Tahicardie, reacţii alergice: prurit cutanat, hiperemia tegumentelor (se sistează
administrarea preparatului).
Rar: majorarea concentraţiei acidului uric în sânge, acutizarea gutei (la utilizare
îndelungată).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, gută, hiperuricemie, insuficienţă renală, sarcina, perioada de
alăptare, vârsta sub 1 an.
Tratamentul complex al infarctului de miocard suportat, cardiopatiei ischemice, al
dereglărilor de ritm cardiac, determinate de utilizarea glicozidelor cardiace, pe fondal de
miocardiodistrofie după afecţiuni infecţioase suportate. Maladii hepatice (hepatite, ciroză,
steatoză), uricoproporfirie. Intervenţii chirurgicale pe rinichi izolat (în calitate de remediu de
protecţie farmacologică în caz de circulaţie stopată).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intravenos în jet lent sau prin perfuzie (40-60 picături/min).
Tratamentul se iniţiază cu doza de 200 mg (10 ml soluţie 20 mg/ml) 1 dată pe zi, ulterior, la
o toleranţă bună, doza se majorează până la 400 mg (20 ml soluţie 20 mg/ml) de 1-2 ori/zi.
Durata curei de tratament – 10-15 zile.
Administrarea în jet a preparatului este posibilă în caz de dereglări acute de ritm cardiac în
doza de 200-400 mg (10-20 ml soluţie 20 mg/ml).
Pentru protecţia farmacologică a rinichilor, supuşi ischemiei, riboxina se administrează
intravenos în jet în doza 1,2 g (60 ml soluţie 20 mg/ml) cu 5-15 min. înainte de
comprimarea arterei renale, ulterior încă 0,8 g (40 ml soluţie 20 mg/ml), imediat după
restabilirea fluxului sanguin.
La administrarea prin perfuzie intravenoasă soluţia de 20 mg/ml riboxină se diluează cu
soluţie dextroză (glucoză) sau soluţie izotonică clorură de sodiu (cel mult 250 ml).
Copiilor cu vârsta peste 1 an se indică în doza de 10-20 mg/kg/24 ore, divizate în 1-2 prize. REACŢII ADVERSE
Tahicardie, reacţii alergice: prurit cutanat, hiperemia tegumentelor (se sistează
administrarea preparatului).
Rar: majorarea concentraţiei acidului uric în sânge, acutizarea gutei (la utilizare
îndelungată).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, gută, hiperuricemie, insuficienţă renală, sarcina, perioada de
alăptare, vârsta sub 1 an.
0
În stoc
ACŢIUNE: Soluţie sterilă, hidratantă şi lubrefiantă cu extract fluid din Gălbenele (Calendula officinalis). Calmează şi împrospătează, este indicat pentru ochi iritaţi şi
senzaţie de nisip în ochi. Poate fi utilizat în timp ce purtaţi lentile de contact. Nu interacţionează cu tratamentele homeopatice.
• UTILIZARE: Administraţi 1-2 picături în globul ocular, două-trei ori pe zi sau la necesitate. Pentru purtătorii de lentile de contact, puneţi 2-3 picături pe lentilă înainte sau
după aplicarea lentilelor.
• PRECAUŢII: Nu au fost raportate careva contraindicaţii. Nu utilizaţi dacă cunoaşteţi că sunteţi hipersensibili la careva componente ale produsului.
Nu utilizaţi după data expirării.
• COMPOZIŢIE: Gel de Aloe Vera, Hialuronat de sodiu 0. 3%, EDTA disodic, soluţie izotonică tampon cu pH 7,2
senzaţie de nisip în ochi. Poate fi utilizat în timp ce purtaţi lentile de contact. Nu interacţionează cu tratamentele homeopatice.
• UTILIZARE: Administraţi 1-2 picături în globul ocular, două-trei ori pe zi sau la necesitate. Pentru purtătorii de lentile de contact, puneţi 2-3 picături pe lentilă înainte sau
după aplicarea lentilelor.
• PRECAUŢII: Nu au fost raportate careva contraindicaţii. Nu utilizaţi dacă cunoaşteţi că sunteţi hipersensibili la careva componente ale produsului.
Nu utilizaţi după data expirării.
• COMPOZIŢIE: Gel de Aloe Vera, Hialuronat de sodiu 0. 3%, EDTA disodic, soluţie izotonică tampon cu pH 7,2
0
În stoc
Lisinopril face parte din grupul medicamentelor cunoscute sub denumirea de produse active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
0
În stoc
Sentor 50 mg comprimate filmate
Sentor 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Sentor 50 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 50 mg.
Sentor 100 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 100 mg. Excipienti cu efect cunoscut: Sentor 50 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine 1.050 mg de lactoza monohidrat.
Sentor 100 mg comprimate filmate:Fiecare comprimat filmat contine 2.10 mg de lactoza monohidrat. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
4.3 Contraindicatii
- Hipersensibilitate la losartan sau la oricare dintre excipienti (vezi pct. 6.1).
- Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6). - Insuficienta hepatica severa.
- Utilizarea concomitenta a Sentor cu produse care con?in aliskiren este contraindicat la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG <60 ml/min/1,73 m2) (vezi pct 4.5 si 5.1).
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare Hipersensibilitate Angioedem: pacientii cu antecedente de angioedem (edem facial, labial, faringolaringian si/sau lingual) trebuie monitorizati cu atentie (vezi pct. 4.8).
Hipotensiune arteriala si dezechilibru hidro-electrolitic La pacientii cu depletie volemica si/sau depletie de sodiu determinate de tratament cu doze mari de diuretice, dieta hiposodata, diaree sau varsaturi, poate aparea hipotensiune arteriala simptomatica, în special la initierea terapiei sau la cresterea dozei. Aceste afectiuni trebuie corectate înaintea administrarii losartanului sau se recomanda utilizarea unei doze initiale mai mici (vezi pct. 4.2).
Aceste recomandari sunt valabile si în cazul copiilor cu vârsta de 6 pâna la 18 ani.
Dezechilibru electrolitic :
La pacientii cu insuficienta renala, cu sau fara diabet zaharat, dezechilibrele 4 electrolitice sunt frecvente si trebuie corectate. Într-un studiu clinic efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie, incidenta hiperkaliemiei a fost mai mare în grupul tratat cu losartan comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.8).
De aceea, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale potasiului si creatininei, în special la pacientii cu insuficienta cardiaca si clearance-ul creatininei între 30-50 ml/ min. Utilizarea concomitenta a losartanului cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu si substituenti de sare care contin potasiu nu este recomandata (vezi pct. 4.5).
Insuficienta hepatica Pe baza datelor de farmacocinetica care demonstreaza cresteri semnificative ale concentratiilor plasmatice ale losartanului la pacientii cu ciroza hepatica, trebuie luata în considerare utilizarea unei doze mai mici la pacientii cu antecedente de insuficienta hepatica. Nu exista date clinice privind utilizarea losartanului la pacientii cu insuficienta hepatica severa. De aceea, losartanul nu trebuie administrat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.2, 4.3 si 5.2).
De asemenea, losartanul nu este indicat la copiii si adolescentii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.2). Insuficienta renala Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina, au fost raportate modificari ale functiei renale, inclusiv insuficienta renala (în particular, la pacientii a caror functie renala este dependenta de sistemul renina-angiotensina-aldosteron, cum sunt cei cu insuficienta cardiaca severa sau disfunctii renale preexistente). De asemenea, similar altor medicamente care influenteaza sistemul renina- angiotensina-aldosteron, au fost raportate cresteri ale uremiei si creatininemiei la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza arterei renale pe rinichi unic functional; aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului.
Losartanul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza a arterei renale pe rinichi unic functional.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Alte medicamente antihipertensive pot creste efectul hipotensor al losartanului. Utilizarea concomitenta cu alte substante care pot determina hipotensiune arterialaca reactie adversa (cum ar fi antidepresivele, antipsihoticele, baclofen si amifostin) pot creste riscul de hipotensiune arteriala.
Losartanul este metabolizat predominant de enzimele citocromului P450 (CYP) 2C9 la metabolitul activ carboxi-acid. Într-un studiu clinic s-a observat ca fluconazolul (inhibitor al CYP2C9) scade expunerea la metabolitul activ cu aproximativ 50%.
S-a observat ca administrarea concomitenta a losartanului cu rifampicina (inductor al enzimelor implicate în metabolizare) a determinat o reducere cu 40% a concentratiei plasmatice a metabolitului activ. Semnificatia clinica a acestor efecte nu este cunoscuta. Nu s-au observat diferente ale expunerii în cazul tratamentului concomitent cu fluvastatina (inhibitor slab al CYP2C9).
Similar altor medicamente care blocheaza angiotensina II sau efectele acesteia, administrarea concomitenta a altor medicamente care economisesc potasiu (de exemplu diuretice care economisesc potasiu: amilorid, triamteren, spironolactona) sau care pot creste valoarea concentratiei plasmatice a potasiului (de exemplu heparina), suplimente de potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu pot duce la cresterea potasemiei.
Administrarea concomitenta nu este recomandata. Cresterea reversibila a concentratiei serice de litiu si a toxicitatii acestuia a fost raportata în timpul administrarii concomitente de litiu si inhibitori ai ECA.
Cazuri foarte rare au fost, de asemenea, raportate la administrarea antagonistilor receptorilor de angiotensina II.
Administrarea concomitenta de litiu si losartan trebuie efectuata cu prudenta. Daca aceasta administrare concomitenta se dovedeste esentiala, se recomanda monitorizarea litemiei pe durata utilizarii concomitente. Atunci când antagonistii angiotensinei II se administreaza concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (adica inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare si AINS neselective) poate sa apara diminuarea efectului antihipertensiv. În special la pacientii cu disfunctie renala pre-existenta, administrarea concomitenta de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene cu antagonisti ai angiotensinei II sau diuretice poate determina agravarea functiei renale, incluzând insuficienta renala acuta posibila si cresterea potasemiei. Asocierea trebuie administrata cu precautie, în special la vîrstnici.
Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luata în considerare monitorizarea functiei renale dupa initierea tratamentului concomitent si, ulterior, periodic. Blocada dubla (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor ECA la un antagonist al receptorilor angiotensinei II) trebuie limitata la cazuri individuale, cu monitorizarea atenta a functiei renale.
Unele studii au aratat ca la pacientii cu ateroscleroza diagnosticata, insuficienta cardiaca sau diabet zaharat cu leziuni ale organului tinta, blocada dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron este asociata cu o frecventa mai mare de aparitie a hipotensiunii arteriale, sincopei, hiperkaliemiei si modificari ale functiei renale (incluzând insuficienta renala acuta), în comparatie cu utilizarea unui singur medicament cu actiune pe sistemul renina-angiotensina- aldosteron. 7 Datele din studiile clinice au aratat ca dubla blocare a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA) prin utilizarea combinata a inhibitorilor ECA, blocante ale receptorilor de angiotensina II sau aliskiren este asociat cu o frecvența mai mare a efectelor adverse, cum ar fi hipotensiunea, hiperkaliemie și scaderea funcției renale (inclusiv insuficiența renala acuta), comparativ cu utilizarea unui singur agentS RAA (vezi pct 4.3, 4.4 ?i 5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina si alaptarea Sarcina Utilizarea losartanului nu este recomandata în primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4).
Utilizarea losartanului în al doilea si al treilea trimestru de sarcina este contraindicata (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen aparut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în timpul primului trimestru de sarcina nu au fost concludente; cu toate acestea, o usoara crestere a riscului nu poate fi exclusa.
Desi nu sunt disponibile date epidemiologice controlate cu privire la riscul asociat utilizarii ARAII, pentru aceasta clasa de medicamente pot exista riscuri asemanatoare. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie sa treaca la un tratament antihipertensiv alternative, cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu losartan trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se va începe un tratament alternativ.
Se cunoaste faptul ca expunerea la ARAII în timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcina are efecte fetotoxice la om (scadere a functiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) si induce toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).
Daca expunerea la losartan a avut loc în al doilea trimestru de sarcina, se recomanda monitorizarea ecografica a functiei renale si a craniului.
Nou-nascutii si sugarii ale caror mame au utilizat losartan trebuie atent monitorizati în vederea depistarii hipotensiunii arteriale (vezi, de asemenea, pct. 4.3 si 4.4).
Alaptarea Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea losartanului în timpul alaptarii, nu se recomanda utilizarea losartanului si este de preferat ca în aceasta perioada sa se utilizeze tratamente alternative, cu profile de siguranta mai bine stabilite, în special în cazul alaptarii nou- nasctului sau prematurului.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, în cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie sa se ia în considerare faptul ca, în timpul administrarii tratamentului antihipertensiv, în mod particular la initierea tratamentului sau la cresterea dozei, pot sa apara ocazional ameteli sau somnolenta.
4.8 Reactii adverse Losartanul a fost evaluat în urmatoarele studii clinice:
- în studii clinice controlate la >3000 pacienti adulti, cu vârsta de 18 ani si peste, cu hipertensiune arteriala esentiala,
- într-un studiu clinic controlat la 177 copii hipertensivi cu vîrsta de 6 pâna la 16 ani 8
- într-un studiu clinic controlat la >9000 pacienti hipertensivi cu vârsta de 55 pâna la 80 ani cu hipertrofie ventriculara stânga (vezi studiul LIFE, pct. 5.1) - într-un studiu clinic controlat la >7700 pacienti adulti cu insuficienta cardiaca cronica (vezi studiile ELITE I, ELITE II si HEAAL, pct. 5.1)
- într-un studiu clinic controlat la >1500 pacienti cu diabet zaharat tip 2 si proteinurie, cu vârsta de 31 ani si peste) vezi studiul RENAAL, pct. 5.1).
În aceste studii clinice, reactia adversa cea mai frecventa a fost ameteala.
Frecventa reactiilor adverse enumerate mai jos este definita utilizând urmatoarea conventie:
Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 si <1/10);
Mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100);
Rare (≥1/10000, <1/1000);
Foarte rare (<1/10000), Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tabel 1. Frecventa reactiilor adverse identificate în studiile clinice controlate placebo si din perioada de dupa punere pe piata Reactie adversa Frecventa reactiei adverse în functie de indicatie
Altele Hipertensiu ne arteriala Pacienti hipertensiv i cu hipertrofie ventricular a stânga Insuficien ta cardiaca cronica Hipertensiu ne arteriala so diabet zaharat tip 2 cu afectare renala
Perioada de dupa punere pe piata Tulburari hematologice si limfatice anemie frecvente cu frecventa necunoscuta trombocitopenie cu frecventa necunoscuta.
Tulburari ale sistemului imunitar Reactii de hipersensibilitate, reactii anafilactice, angioedem*, si vasculita** rare.
Tulburari psihice depresie cu frecventa necunoscuta
Tulburari ale sistemului nervos ameteli frecvente frecvente frecvente frecvente somnolenta mai putin frecvente cefalee mai putin frecvente mai putin frecvente tulburari ale somnului mai putin frecvente parestezie rare migrena cu frecventa necunoscuta disgeuzie cu frecventa necunoscuta
Tulburari acustice si vestibulare vertij frecvente tinitus cu frecventa necunoscuta
Urmatoarele reactii adverse au aparut mai frecvent la pacientii tratati cu losartan, comparativ cu pacientii tratati cu placebo (cu frecventa necunoscuta): dureredorsala, infectieatractuluiurinar si simptome gripale. Tulburari renale si ale cailor urinare Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina-aldosteron, la pacientii cu 11 risc crescut au fost raportate tulburari ale functiei renale, incluzând insuficienta renala; aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4) Copii si adolescenti Profilul reactiilor adverse la copii pare similar celui de la adulti. Datele clinice pentru grupele de populatie infantila sunt limitate.
5.2 Proprietati farmacocinetice Absorbtie Dupa administrarea orala, losartanul este bine absorbit si este metabolizat la primul pasaj, formând un metabolit activ, acidul carboxilic si alti metaboliti inactivi.
Biodisponibilitatea sistemica a comprimatelor de losartan este de aproximativ 33%.
Media concentratiilor plasmatice maxime ale losartanului si ale metabolitului sau activ este atinsa la 1 ora si, respectiv la 3-4 ore.
Distributie 17 Atât losartanul cât si metabolitul sau activ sunt legati ≥ 99% de proteinele plasmatice, în special de albumine. Volumul de distributie al losartanului este de 34 litri. Metabolizare Aproximativ 14% dintr-o doza de losartan administrata intravenos sau oral este transformata în metabolitul sau activ.
Dupa administrarea orala sau intravenoasa de losartan potasic marcat radioactiv cu 14C, radioactivitatea plasmatica circulanta este atribuita în principal losartanului si metabolitului sau activ. La aproximativ 1% dintre subiectii studiati s-a observat o metabolizare minima a losartanului în metabolitul sau activ.
La pacientii hipertensivi de sex feminin, concentratiile plasmatice de losartan au fost de pâna la doua ori mai mari decât cele ale pacientilor hipertensivi de sex masculin, în timp ce între concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu au fost diferente între barbati si femei. Dupa administrarea orala la pacienti cu ciroza hepatica alcoolica usoara pâna la moderata, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului sau activ au fost de 5 ori, respectiv 1,7 ori mai mari decât cele observate la voluntari tineri de sex masculin (vezi pct. 4.2 si 4.4).
Concentratiile plasmatice ale losartanului nu sunt modificate la pacientii cu un clearance al creatininei peste 10 ml/minut. Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) a losartanului este de aproximativ 2 ori mai mare la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa comparativ cu pacientii cu 18 functie renala normala.
Concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu sunt modificate la pacientii cu insuficienta renala sau la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa.
Nici losartanul si nici metabolitul sau activ nu pot fi eliminati prin hemodializa.
Farmacocinetica la copii si adolescenti
Farmacocinetica losartanului a fost studiata la 50 pacienti hipertensivi copii si adolescenti, cu vîrsta de >1 luna, pâna la <16 ani, prin administrarea o data pe zi a dozei orale medii de losartan de aproximativ 0,54 pâna la 0,77 mg/kg. Rezultatele au aratat ca metabolitul activ al losartanului apare la toate grupele de vârsta.
Rezultatele demonstreaza existenta unor parametri farmacocinetici similari ai losartanului dupa administrare orala la sugari si copii mici, prescolari, copii de vârsta scolara si adolescenti. Parametri farmacocinetici ai metabolitului activ difera într-o masura mai mare,în functie de grupa de vârsta.
Diferentele sunt statistic semnificative la comparatia dintre copii prescolari si adolescenti. Comparativ, expunerea la sugari si copii mici a fost mai mare.
adverse asupra dezvoltarii fetusilor, determinând decesul fetusilor si malformatii
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor Nucleu: celuloza microcristalina, amidon pregelatinizat, croscarmeloza de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Film: Opadry II. 33G28523 alb: triacetat de glicerol, macrogol 3350, lactoza monohidrat, dioxid de titan Е171, hipromeloza. 6.2 Incompatibilitati Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate 19 Sentor comprimate filmate, 50 mg – 60 luni.
Sentor comprimate filmate, 100 mg - 36 luni. 6.4 Precautii speciale pentru pastrare.
A se pastra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original, ferit de umiditate. 6.5 Natura si continutul ambalajului 30 comprimate filmate în blistere opace albe de PVC/PE/PVDC//Al ?i cutie de carton pliat. 6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementarile locale.
7. DETINATORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Gedeon Richter Plc. H-1103 Budapest, Gyö
mroi út 19-21. Ungaria
Sentor 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Sentor 50 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 50 mg.
Sentor 100 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 100 mg. Excipienti cu efect cunoscut: Sentor 50 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine 1.050 mg de lactoza monohidrat.
Sentor 100 mg comprimate filmate:Fiecare comprimat filmat contine 2.10 mg de lactoza monohidrat. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
4.3 Contraindicatii
- Hipersensibilitate la losartan sau la oricare dintre excipienti (vezi pct. 6.1).
- Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6). - Insuficienta hepatica severa.
- Utilizarea concomitenta a Sentor cu produse care con?in aliskiren este contraindicat la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG <60 ml/min/1,73 m2) (vezi pct 4.5 si 5.1).
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare Hipersensibilitate Angioedem: pacientii cu antecedente de angioedem (edem facial, labial, faringolaringian si/sau lingual) trebuie monitorizati cu atentie (vezi pct. 4.8).
Hipotensiune arteriala si dezechilibru hidro-electrolitic La pacientii cu depletie volemica si/sau depletie de sodiu determinate de tratament cu doze mari de diuretice, dieta hiposodata, diaree sau varsaturi, poate aparea hipotensiune arteriala simptomatica, în special la initierea terapiei sau la cresterea dozei. Aceste afectiuni trebuie corectate înaintea administrarii losartanului sau se recomanda utilizarea unei doze initiale mai mici (vezi pct. 4.2).
Aceste recomandari sunt valabile si în cazul copiilor cu vârsta de 6 pâna la 18 ani.
Dezechilibru electrolitic :
La pacientii cu insuficienta renala, cu sau fara diabet zaharat, dezechilibrele 4 electrolitice sunt frecvente si trebuie corectate. Într-un studiu clinic efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie, incidenta hiperkaliemiei a fost mai mare în grupul tratat cu losartan comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.8).
De aceea, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale potasiului si creatininei, în special la pacientii cu insuficienta cardiaca si clearance-ul creatininei între 30-50 ml/ min. Utilizarea concomitenta a losartanului cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu si substituenti de sare care contin potasiu nu este recomandata (vezi pct. 4.5).
Insuficienta hepatica Pe baza datelor de farmacocinetica care demonstreaza cresteri semnificative ale concentratiilor plasmatice ale losartanului la pacientii cu ciroza hepatica, trebuie luata în considerare utilizarea unei doze mai mici la pacientii cu antecedente de insuficienta hepatica. Nu exista date clinice privind utilizarea losartanului la pacientii cu insuficienta hepatica severa. De aceea, losartanul nu trebuie administrat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.2, 4.3 si 5.2).
De asemenea, losartanul nu este indicat la copiii si adolescentii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.2). Insuficienta renala Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina, au fost raportate modificari ale functiei renale, inclusiv insuficienta renala (în particular, la pacientii a caror functie renala este dependenta de sistemul renina-angiotensina-aldosteron, cum sunt cei cu insuficienta cardiaca severa sau disfunctii renale preexistente). De asemenea, similar altor medicamente care influenteaza sistemul renina- angiotensina-aldosteron, au fost raportate cresteri ale uremiei si creatininemiei la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza arterei renale pe rinichi unic functional; aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului.
Losartanul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza a arterei renale pe rinichi unic functional.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Alte medicamente antihipertensive pot creste efectul hipotensor al losartanului. Utilizarea concomitenta cu alte substante care pot determina hipotensiune arterialaca reactie adversa (cum ar fi antidepresivele, antipsihoticele, baclofen si amifostin) pot creste riscul de hipotensiune arteriala.
Losartanul este metabolizat predominant de enzimele citocromului P450 (CYP) 2C9 la metabolitul activ carboxi-acid. Într-un studiu clinic s-a observat ca fluconazolul (inhibitor al CYP2C9) scade expunerea la metabolitul activ cu aproximativ 50%.
S-a observat ca administrarea concomitenta a losartanului cu rifampicina (inductor al enzimelor implicate în metabolizare) a determinat o reducere cu 40% a concentratiei plasmatice a metabolitului activ. Semnificatia clinica a acestor efecte nu este cunoscuta. Nu s-au observat diferente ale expunerii în cazul tratamentului concomitent cu fluvastatina (inhibitor slab al CYP2C9).
Similar altor medicamente care blocheaza angiotensina II sau efectele acesteia, administrarea concomitenta a altor medicamente care economisesc potasiu (de exemplu diuretice care economisesc potasiu: amilorid, triamteren, spironolactona) sau care pot creste valoarea concentratiei plasmatice a potasiului (de exemplu heparina), suplimente de potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu pot duce la cresterea potasemiei.
Administrarea concomitenta nu este recomandata. Cresterea reversibila a concentratiei serice de litiu si a toxicitatii acestuia a fost raportata în timpul administrarii concomitente de litiu si inhibitori ai ECA.
Cazuri foarte rare au fost, de asemenea, raportate la administrarea antagonistilor receptorilor de angiotensina II.
Administrarea concomitenta de litiu si losartan trebuie efectuata cu prudenta. Daca aceasta administrare concomitenta se dovedeste esentiala, se recomanda monitorizarea litemiei pe durata utilizarii concomitente. Atunci când antagonistii angiotensinei II se administreaza concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (adica inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare si AINS neselective) poate sa apara diminuarea efectului antihipertensiv. În special la pacientii cu disfunctie renala pre-existenta, administrarea concomitenta de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene cu antagonisti ai angiotensinei II sau diuretice poate determina agravarea functiei renale, incluzând insuficienta renala acuta posibila si cresterea potasemiei. Asocierea trebuie administrata cu precautie, în special la vîrstnici.
Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luata în considerare monitorizarea functiei renale dupa initierea tratamentului concomitent si, ulterior, periodic. Blocada dubla (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor ECA la un antagonist al receptorilor angiotensinei II) trebuie limitata la cazuri individuale, cu monitorizarea atenta a functiei renale.
Unele studii au aratat ca la pacientii cu ateroscleroza diagnosticata, insuficienta cardiaca sau diabet zaharat cu leziuni ale organului tinta, blocada dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron este asociata cu o frecventa mai mare de aparitie a hipotensiunii arteriale, sincopei, hiperkaliemiei si modificari ale functiei renale (incluzând insuficienta renala acuta), în comparatie cu utilizarea unui singur medicament cu actiune pe sistemul renina-angiotensina- aldosteron. 7 Datele din studiile clinice au aratat ca dubla blocare a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA) prin utilizarea combinata a inhibitorilor ECA, blocante ale receptorilor de angiotensina II sau aliskiren este asociat cu o frecvența mai mare a efectelor adverse, cum ar fi hipotensiunea, hiperkaliemie și scaderea funcției renale (inclusiv insuficiența renala acuta), comparativ cu utilizarea unui singur agentS RAA (vezi pct 4.3, 4.4 ?i 5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina si alaptarea Sarcina Utilizarea losartanului nu este recomandata în primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4).
Utilizarea losartanului în al doilea si al treilea trimestru de sarcina este contraindicata (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen aparut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în timpul primului trimestru de sarcina nu au fost concludente; cu toate acestea, o usoara crestere a riscului nu poate fi exclusa.
Desi nu sunt disponibile date epidemiologice controlate cu privire la riscul asociat utilizarii ARAII, pentru aceasta clasa de medicamente pot exista riscuri asemanatoare. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie sa treaca la un tratament antihipertensiv alternative, cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu losartan trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se va începe un tratament alternativ.
Se cunoaste faptul ca expunerea la ARAII în timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcina are efecte fetotoxice la om (scadere a functiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) si induce toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).
Daca expunerea la losartan a avut loc în al doilea trimestru de sarcina, se recomanda monitorizarea ecografica a functiei renale si a craniului.
Nou-nascutii si sugarii ale caror mame au utilizat losartan trebuie atent monitorizati în vederea depistarii hipotensiunii arteriale (vezi, de asemenea, pct. 4.3 si 4.4).
Alaptarea Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea losartanului în timpul alaptarii, nu se recomanda utilizarea losartanului si este de preferat ca în aceasta perioada sa se utilizeze tratamente alternative, cu profile de siguranta mai bine stabilite, în special în cazul alaptarii nou- nasctului sau prematurului.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, în cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie sa se ia în considerare faptul ca, în timpul administrarii tratamentului antihipertensiv, în mod particular la initierea tratamentului sau la cresterea dozei, pot sa apara ocazional ameteli sau somnolenta.
4.8 Reactii adverse Losartanul a fost evaluat în urmatoarele studii clinice:
- în studii clinice controlate la >3000 pacienti adulti, cu vârsta de 18 ani si peste, cu hipertensiune arteriala esentiala,
- într-un studiu clinic controlat la 177 copii hipertensivi cu vîrsta de 6 pâna la 16 ani 8
- într-un studiu clinic controlat la >9000 pacienti hipertensivi cu vârsta de 55 pâna la 80 ani cu hipertrofie ventriculara stânga (vezi studiul LIFE, pct. 5.1) - într-un studiu clinic controlat la >7700 pacienti adulti cu insuficienta cardiaca cronica (vezi studiile ELITE I, ELITE II si HEAAL, pct. 5.1)
- într-un studiu clinic controlat la >1500 pacienti cu diabet zaharat tip 2 si proteinurie, cu vârsta de 31 ani si peste) vezi studiul RENAAL, pct. 5.1).
În aceste studii clinice, reactia adversa cea mai frecventa a fost ameteala.
Frecventa reactiilor adverse enumerate mai jos este definita utilizând urmatoarea conventie:
Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 si <1/10);
Mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100);
Rare (≥1/10000, <1/1000);
Foarte rare (<1/10000), Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tabel 1. Frecventa reactiilor adverse identificate în studiile clinice controlate placebo si din perioada de dupa punere pe piata Reactie adversa Frecventa reactiei adverse în functie de indicatie
Altele Hipertensiu ne arteriala Pacienti hipertensiv i cu hipertrofie ventricular a stânga Insuficien ta cardiaca cronica Hipertensiu ne arteriala so diabet zaharat tip 2 cu afectare renala
Perioada de dupa punere pe piata Tulburari hematologice si limfatice anemie frecvente cu frecventa necunoscuta trombocitopenie cu frecventa necunoscuta.
Tulburari ale sistemului imunitar Reactii de hipersensibilitate, reactii anafilactice, angioedem*, si vasculita** rare.
Tulburari psihice depresie cu frecventa necunoscuta
Tulburari ale sistemului nervos ameteli frecvente frecvente frecvente frecvente somnolenta mai putin frecvente cefalee mai putin frecvente mai putin frecvente tulburari ale somnului mai putin frecvente parestezie rare migrena cu frecventa necunoscuta disgeuzie cu frecventa necunoscuta
Tulburari acustice si vestibulare vertij frecvente tinitus cu frecventa necunoscuta
Urmatoarele reactii adverse au aparut mai frecvent la pacientii tratati cu losartan, comparativ cu pacientii tratati cu placebo (cu frecventa necunoscuta): dureredorsala, infectieatractuluiurinar si simptome gripale. Tulburari renale si ale cailor urinare Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina-aldosteron, la pacientii cu 11 risc crescut au fost raportate tulburari ale functiei renale, incluzând insuficienta renala; aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4) Copii si adolescenti Profilul reactiilor adverse la copii pare similar celui de la adulti. Datele clinice pentru grupele de populatie infantila sunt limitate.
5.2 Proprietati farmacocinetice Absorbtie Dupa administrarea orala, losartanul este bine absorbit si este metabolizat la primul pasaj, formând un metabolit activ, acidul carboxilic si alti metaboliti inactivi.
Biodisponibilitatea sistemica a comprimatelor de losartan este de aproximativ 33%.
Media concentratiilor plasmatice maxime ale losartanului si ale metabolitului sau activ este atinsa la 1 ora si, respectiv la 3-4 ore.
Distributie 17 Atât losartanul cât si metabolitul sau activ sunt legati ≥ 99% de proteinele plasmatice, în special de albumine. Volumul de distributie al losartanului este de 34 litri. Metabolizare Aproximativ 14% dintr-o doza de losartan administrata intravenos sau oral este transformata în metabolitul sau activ.
Dupa administrarea orala sau intravenoasa de losartan potasic marcat radioactiv cu 14C, radioactivitatea plasmatica circulanta este atribuita în principal losartanului si metabolitului sau activ. La aproximativ 1% dintre subiectii studiati s-a observat o metabolizare minima a losartanului în metabolitul sau activ.
La pacientii hipertensivi de sex feminin, concentratiile plasmatice de losartan au fost de pâna la doua ori mai mari decât cele ale pacientilor hipertensivi de sex masculin, în timp ce între concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu au fost diferente între barbati si femei. Dupa administrarea orala la pacienti cu ciroza hepatica alcoolica usoara pâna la moderata, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului sau activ au fost de 5 ori, respectiv 1,7 ori mai mari decât cele observate la voluntari tineri de sex masculin (vezi pct. 4.2 si 4.4).
Concentratiile plasmatice ale losartanului nu sunt modificate la pacientii cu un clearance al creatininei peste 10 ml/minut. Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) a losartanului este de aproximativ 2 ori mai mare la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa comparativ cu pacientii cu 18 functie renala normala.
Concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu sunt modificate la pacientii cu insuficienta renala sau la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa.
Nici losartanul si nici metabolitul sau activ nu pot fi eliminati prin hemodializa.
Farmacocinetica la copii si adolescenti
Farmacocinetica losartanului a fost studiata la 50 pacienti hipertensivi copii si adolescenti, cu vîrsta de >1 luna, pâna la <16 ani, prin administrarea o data pe zi a dozei orale medii de losartan de aproximativ 0,54 pâna la 0,77 mg/kg. Rezultatele au aratat ca metabolitul activ al losartanului apare la toate grupele de vârsta.
Rezultatele demonstreaza existenta unor parametri farmacocinetici similari ai losartanului dupa administrare orala la sugari si copii mici, prescolari, copii de vârsta scolara si adolescenti. Parametri farmacocinetici ai metabolitului activ difera într-o masura mai mare,în functie de grupa de vârsta.
Diferentele sunt statistic semnificative la comparatia dintre copii prescolari si adolescenti. Comparativ, expunerea la sugari si copii mici a fost mai mare.
adverse asupra dezvoltarii fetusilor, determinând decesul fetusilor si malformatii
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor Nucleu: celuloza microcristalina, amidon pregelatinizat, croscarmeloza de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Film: Opadry II. 33G28523 alb: triacetat de glicerol, macrogol 3350, lactoza monohidrat, dioxid de titan Е171, hipromeloza. 6.2 Incompatibilitati Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate 19 Sentor comprimate filmate, 50 mg – 60 luni.
Sentor comprimate filmate, 100 mg - 36 luni. 6.4 Precautii speciale pentru pastrare.
A se pastra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original, ferit de umiditate. 6.5 Natura si continutul ambalajului 30 comprimate filmate în blistere opace albe de PVC/PE/PVDC//Al ?i cutie de carton pliat. 6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementarile locale.
7. DETINATORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Gedeon Richter Plc. H-1103 Budapest, Gyö
mroi út 19-21. Ungaria
0
În stoc
SOLUȚIE ISOTONICĂ DE APĂ DE MARE
Ideal pentru curățarea zilnică a urechilor
Indicații:
Spray-ul pentru urechi MedOTO, este un dispozitiv medical, pe bază de soluție izotonică de apă de mare, recomandat pentru a facilita îndepărtarea excesului de ceară, ajutând la prevenirea formării dopurilor de ceară în urechi.
Compoziția:
Apă de mare, apă demineralizată.
Instrucțiuni de utilizare:
•Aplicați duza pentru urechi la capătul superior al sticlei.
•Înclinați capul într-o parte, introduceți duza dispozitivului la intrarea în cavitatea urechii și apăsați până când iese cantitatea dorită de produs. (Fig. 1)
•Așteptați câteva secunde ca soluția să acționeze, ridicați capul și uscați excesul de lichid. (Fig. 2)
•Repetați procesul în cealaltă ureche.
•Spălați bine duza cu apă caldă după fiecare utilizare
Doză:
Utilizați MedOTO spray pentru urechi cât de des este necesar, chiar și de mai multe ori pe zi.
Contraindicații și efecte secundare:
Nu există efecte secundare cunoscute în urma utilizării sray-ului pentru urechi MedOTO. Nu este recomandat spray-ul pentru urechi MedOTO persoanelor cu diagnostic clinic stabilit de otoree, perforație parțială sau totală a membranei timpanice și otită medie cronică.
Atenționare:
Nu utilizați produsul la copii sub 6 ani. Utilizați numai pentru igiena urechii. Nu introduceți duza adânc în canalul urechii. Evitați contactul cu ochii. În caz de iritație, consultați un medic. A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Nu utilizați după data de expirare imprimată pe flacon. Nu utilizați dacă cutia sau flaconul este deteriorat. Produsul nu trebuie folosit de mai multe persoane. Pentru o utilizare corectă, urmați cu atenție instrucțiunile. Recipient sub presiune: poate exploda dacă este încălzit. Țineți departe de căldură, suprafețe fierbinți, scântei, flăcări deschise și alte surse de incendiere. Fumatul este interzis în preajma recipientului. Nu-l expuneți la razele solare directe și la temperaturi ce depășesc 50°C. Nu perforați și nu ardeți flaconul, chiar și după utilizare
Ideal pentru curățarea zilnică a urechilor
Indicații:
Spray-ul pentru urechi MedOTO, este un dispozitiv medical, pe bază de soluție izotonică de apă de mare, recomandat pentru a facilita îndepărtarea excesului de ceară, ajutând la prevenirea formării dopurilor de ceară în urechi.
Compoziția:
Apă de mare, apă demineralizată.
Instrucțiuni de utilizare:
•Aplicați duza pentru urechi la capătul superior al sticlei.
•Înclinați capul într-o parte, introduceți duza dispozitivului la intrarea în cavitatea urechii și apăsați până când iese cantitatea dorită de produs. (Fig. 1)
•Așteptați câteva secunde ca soluția să acționeze, ridicați capul și uscați excesul de lichid. (Fig. 2)
•Repetați procesul în cealaltă ureche.
•Spălați bine duza cu apă caldă după fiecare utilizare
Doză:
Utilizați MedOTO spray pentru urechi cât de des este necesar, chiar și de mai multe ori pe zi.
Contraindicații și efecte secundare:
Nu există efecte secundare cunoscute în urma utilizării sray-ului pentru urechi MedOTO. Nu este recomandat spray-ul pentru urechi MedOTO persoanelor cu diagnostic clinic stabilit de otoree, perforație parțială sau totală a membranei timpanice și otită medie cronică.
Atenționare:
Nu utilizați produsul la copii sub 6 ani. Utilizați numai pentru igiena urechii. Nu introduceți duza adânc în canalul urechii. Evitați contactul cu ochii. În caz de iritație, consultați un medic. A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Nu utilizați după data de expirare imprimată pe flacon. Nu utilizați dacă cutia sau flaconul este deteriorat. Produsul nu trebuie folosit de mai multe persoane. Pentru o utilizare corectă, urmați cu atenție instrucțiunile. Recipient sub presiune: poate exploda dacă este încălzit. Țineți departe de căldură, suprafețe fierbinți, scântei, flăcări deschise și alte surse de incendiere. Fumatul este interzis în preajma recipientului. Nu-l expuneți la razele solare directe și la temperaturi ce depășesc 50°C. Nu perforați și nu ardeți flaconul, chiar și după utilizare
0
În stoc
Descriere:
Indicatii:
Mod de administrare:
Contraindicatii:
Reactii adverse:
Conditii de pastrare:
Indicatii:
Mod de administrare:
Contraindicatii:
Reactii adverse:
Conditii de pastrare:
0
În stoc
Proprietati:
Picaturi pentru copii
Usor de administrat: 5 picaturi o data pe zi;
Origine naturala - Lactobacillus reuteri Protectis deriva din lapte matern, lipsit de toxine;
Sigur pentru copii, putandu-se administra inca din prima zi de viata;
Se poate administra pe termen lung;
Gust neutru;
Nu contine conservanti;
Nu contine zahar, gluten sau lactoza;
Echilibreaza flora intestinala prin suplimentarea cu bacterii benefice, probiotice!
Picaturile probiotice ProTectis sunt un mod simplu, sigur si eficient de a restabili si mentine echilibrul florei intestinale, asigurand sanatatea tractului digestiv. Datorita formei farmaceutice, picaturile probiotice ProTectis sunt perfecte pentru sugari si copii mici.
Lactobacillus reuteri Protectis, continut in ProTectis picaturi, este prima tulpina probiotica izolata din lapte matern, fara toxine, replicarea sa fiind realizata la cele mai inalte standarde.
Doar 5 picaturi o data pe zi, asigura doza zilnica recomandata de 100 milioane de bacterii probiotice Lactobacillus reuteri Protectis.
Doza recomandata:
5 picaturi o data pe zi (25 doze per sticla de 5 ml).
Mod de utilizare:
5 picaturi o data pe zi sau conform instructiunilor oferite de medicul dumneavoastra.
A se agita bine inainte de utilizare.
Picaturile se pot administra cel mai usor cu lingurita!
Picaturi pentru copii
Usor de administrat: 5 picaturi o data pe zi;
Origine naturala - Lactobacillus reuteri Protectis deriva din lapte matern, lipsit de toxine;
Sigur pentru copii, putandu-se administra inca din prima zi de viata;
Se poate administra pe termen lung;
Gust neutru;
Nu contine conservanti;
Nu contine zahar, gluten sau lactoza;
Echilibreaza flora intestinala prin suplimentarea cu bacterii benefice, probiotice!
Picaturile probiotice ProTectis sunt un mod simplu, sigur si eficient de a restabili si mentine echilibrul florei intestinale, asigurand sanatatea tractului digestiv. Datorita formei farmaceutice, picaturile probiotice ProTectis sunt perfecte pentru sugari si copii mici.
Lactobacillus reuteri Protectis, continut in ProTectis picaturi, este prima tulpina probiotica izolata din lapte matern, fara toxine, replicarea sa fiind realizata la cele mai inalte standarde.
Doar 5 picaturi o data pe zi, asigura doza zilnica recomandata de 100 milioane de bacterii probiotice Lactobacillus reuteri Protectis.
Doza recomandata:
5 picaturi o data pe zi (25 doze per sticla de 5 ml).
Mod de utilizare:
5 picaturi o data pe zi sau conform instructiunilor oferite de medicul dumneavoastra.
A se agita bine inainte de utilizare.
Picaturile se pot administra cel mai usor cu lingurita!
0
În stoc
Comprimatele Flavamed® sunt recomandate copiilor începând cu vârsta de șase ani, adolescenților și adulților. Comprimatele Flavamed® nu trebuie administrate copiilor mai mici de șase ani. Dozarea corectă
Urmați întotdeauna recomandările medicului dumneavoastră sau farmacistului. Dacă nu ați primit nici o recomandare, luați Flavamed® după cum este descris în prospect sau după cum este descris aici.
Consultați medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă nu sunteți sigur cu privire la dozare.
Se aplică dozele recomandate în prospect sau în calculatorul de dozare, cu excepția cazului în care medicul dumneavoastră a prescris Flavamed® în alt mod.
Următorul calculator de dozare vă va ajuta să calculați rapid doza corectă de Flavamed® (pentru dumneavoastră sau copilul dumneavoastră). Când se administrează comprimatele Flavamed® 30 mg
Comprimatele Flavamed® trebuie înghițite întregi după mese cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu apă, ceai sau suc de fructe).
Durata tratamentului
Flavamed® nu trebuie administrat mai mult de 4 până la 5 zile fără indicația unui medic. Dacă simptomele persistă sau se agravează după 4 până la 5 zile, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră!
Urmați întotdeauna recomandările medicului dumneavoastră sau farmacistului. Dacă nu ați primit nici o recomandare, luați Flavamed® după cum este descris în prospect sau după cum este descris aici.
Consultați medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă nu sunteți sigur cu privire la dozare.
Se aplică dozele recomandate în prospect sau în calculatorul de dozare, cu excepția cazului în care medicul dumneavoastră a prescris Flavamed® în alt mod.
Următorul calculator de dozare vă va ajuta să calculați rapid doza corectă de Flavamed® (pentru dumneavoastră sau copilul dumneavoastră). Când se administrează comprimatele Flavamed® 30 mg
Comprimatele Flavamed® trebuie înghițite întregi după mese cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu apă, ceai sau suc de fructe).
Durata tratamentului
Flavamed® nu trebuie administrat mai mult de 4 până la 5 zile fără indicația unui medic. Dacă simptomele persistă sau se agravează după 4 până la 5 zile, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră!
0
În stoc
"Ce este Analgin-BP şi pentu ce se utilizează
Analgin-BP conţine оn calitate de substanţă activă metamizol sodic. Medicamentul
оnlătură durerea şi reduce temperatura corpului оn caz de febră.
Analgin-BP se utilizează оn caz de:
- dureri severe acute cauzate de traumatisme sau operaţii chirurgicale,
- colici (dureri spasmodice оn abdomen),
- dureri de origine tumorală (durere canceroasă),
- febră mare care nu răspunde la alte măsuri terapeutice. Cum să utilizați Analgin-BP
Medicul dumneavoastră va decide cвnd şi cum să vă administreze Analgin-BP.
Medicamentul se va administra оn venă sau prin injectare оn muşchi.
Doza este determinată de intensitatea durerii sau febrei şi de sensibilitatea
individuală a răspunsului la Analgin-BP. Este esenţial să se aleagă cea mai
mică doză care controlează durerea şi febra.
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vвrsta sub 18 ani se va limita la cazurile
de urgenţă, conform indicaţiilor stricte, selectate de către profesioniştii din
domeniul sănătăţii.
Pentru copii şi adolescenţi cu vвrsta sub 14 ani doza de metamizol pentru o
administrare constituie 8-16 mg kg greutate corporală.
Adulţilor şi adolescenţilor cu vвrsta peste 15 de ani (> 53 kg) poate fi administrată
o doză de pвnă la 1000 mg. Оn caz de efect insuficient al unei singure
doze, оn funcţie de doza zilnică maximă, doza unică maximă poate fi administrată
pвnă la 4 ori pe zi. Tabelul de mai jos prezintă doza recomandată şi
doza maximă.
Doza pentru administrare parenterală constituie, de obicei, 6-16 mg metamizol
per kg greutate corporală.
Pacienţilor cu vвrsta cuprinsă оntre 3 luni şi 1 an metamizolul se administrează
doar intramuscular. Utilizarea dozelor mai mari de 1000 mg metamizol
parenteral trebuie atent evaluată, datorită dezvoltării posibile a
reacţiilor hipotensive.
Vвrsta
(greutatea
corporală)
Doza pentru o administrare
3-11 luni (5-8 kg) 0,1-0,2 ml Analgin (50-100 mg metamizol sodic)
exclusiv intramuscular
1-3 ani (9-15 kg) 0,2-0,5 ml Analgin (100-250 mg metamizol sodic)
4-6 ani (16-23 kg) 0,3-0,8 ml Analgin (150-400 mg metamizol sodic)
7-9 ani (24-30 kg) 0,4-1 ml Analgin (200-500 mg metamizol sodic)
10-12 ani (31-45 kg) 0,5-1 ml Analgin (250-500 mg metamizol sodic)
13-14 ani (46-53 kg 0,8-1,8 ml Analgin (400-900 mg metamizol sodic)
Adulţi şi adolescenţi
cu vвrsta peste 15 ani
(> 53 kg)
1-2 ml* Analgin (500-1000 mg metamizol sodic)
*- dacă este necesar, doza pentru o administrare poate fi mărită pвnă la 5 ml
(ce corespunde la 2500 mg metamizol), iar doză zilnică - pвnă la 10 ml (ce
corespunde la 5000 mg metamizol).
Modul de administrare depinde de efectul terapeutic scontat şi starea pacientului.
Оn majoritatea cazurilor, administrarea orală este suficientă pentru
a realiza un efect satisfăcător.
Dacă este necesar un efect rapid, este posibilă administrarea prin injecţie intravenoasă
sau intramusculară. La selectarea modului de utilizare, trebuie să
se ia оn considerare riscul mai mare de reacţii anafilactice sau anafilactoide
la utilizarea parenterală.
Analgin-BP se administrează intravenos sau intramuscular (la sugari cu vвrsta
3-11 luni - doar intramuscular). Temperatura soluţiei injectată injectabile
trebuie să fie aproape de temperatura corpului.
Analgin-BP soluţie injectabilă poate fi amestecat sau diluat cu soluţie de
glucoză 5%, soluţie clorură de sodiu 0,9% sau Ringer lactat. Din cauza stabilităţii
limitate a acestor soluţii, acestea trebuie să fie administrate imediat.
Din cauza incompatibilităţii potenţiale, nu se recomandă administrarea
Analgin-BP cu alte medicamente оn aceeaşi seringă sau оntr-un sistem de
perfuzie intravenoasă.
Durata tratamentului depinde de tipul şi severitatea bolii. Terapia pe termen
lung cu Analgin-BP necesită monitorizarea regulată a parametrilor hematologici,
inclusiv a numărului de leucocite."
Analgin-BP conţine оn calitate de substanţă activă metamizol sodic. Medicamentul
оnlătură durerea şi reduce temperatura corpului оn caz de febră.
Analgin-BP se utilizează оn caz de:
- dureri severe acute cauzate de traumatisme sau operaţii chirurgicale,
- colici (dureri spasmodice оn abdomen),
- dureri de origine tumorală (durere canceroasă),
- febră mare care nu răspunde la alte măsuri terapeutice. Cum să utilizați Analgin-BP
Medicul dumneavoastră va decide cвnd şi cum să vă administreze Analgin-BP.
Medicamentul se va administra оn venă sau prin injectare оn muşchi.
Doza este determinată de intensitatea durerii sau febrei şi de sensibilitatea
individuală a răspunsului la Analgin-BP. Este esenţial să se aleagă cea mai
mică doză care controlează durerea şi febra.
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vвrsta sub 18 ani se va limita la cazurile
de urgenţă, conform indicaţiilor stricte, selectate de către profesioniştii din
domeniul sănătăţii.
Pentru copii şi adolescenţi cu vвrsta sub 14 ani doza de metamizol pentru o
administrare constituie 8-16 mg kg greutate corporală.
Adulţilor şi adolescenţilor cu vвrsta peste 15 de ani (> 53 kg) poate fi administrată
o doză de pвnă la 1000 mg. Оn caz de efect insuficient al unei singure
doze, оn funcţie de doza zilnică maximă, doza unică maximă poate fi administrată
pвnă la 4 ori pe zi. Tabelul de mai jos prezintă doza recomandată şi
doza maximă.
Doza pentru administrare parenterală constituie, de obicei, 6-16 mg metamizol
per kg greutate corporală.
Pacienţilor cu vвrsta cuprinsă оntre 3 luni şi 1 an metamizolul se administrează
doar intramuscular. Utilizarea dozelor mai mari de 1000 mg metamizol
parenteral trebuie atent evaluată, datorită dezvoltării posibile a
reacţiilor hipotensive.
Vвrsta
(greutatea
corporală)
Doza pentru o administrare
3-11 luni (5-8 kg) 0,1-0,2 ml Analgin (50-100 mg metamizol sodic)
exclusiv intramuscular
1-3 ani (9-15 kg) 0,2-0,5 ml Analgin (100-250 mg metamizol sodic)
4-6 ani (16-23 kg) 0,3-0,8 ml Analgin (150-400 mg metamizol sodic)
7-9 ani (24-30 kg) 0,4-1 ml Analgin (200-500 mg metamizol sodic)
10-12 ani (31-45 kg) 0,5-1 ml Analgin (250-500 mg metamizol sodic)
13-14 ani (46-53 kg 0,8-1,8 ml Analgin (400-900 mg metamizol sodic)
Adulţi şi adolescenţi
cu vвrsta peste 15 ani
(> 53 kg)
1-2 ml* Analgin (500-1000 mg metamizol sodic)
*- dacă este necesar, doza pentru o administrare poate fi mărită pвnă la 5 ml
(ce corespunde la 2500 mg metamizol), iar doză zilnică - pвnă la 10 ml (ce
corespunde la 5000 mg metamizol).
Modul de administrare depinde de efectul terapeutic scontat şi starea pacientului.
Оn majoritatea cazurilor, administrarea orală este suficientă pentru
a realiza un efect satisfăcător.
Dacă este necesar un efect rapid, este posibilă administrarea prin injecţie intravenoasă
sau intramusculară. La selectarea modului de utilizare, trebuie să
se ia оn considerare riscul mai mare de reacţii anafilactice sau anafilactoide
la utilizarea parenterală.
Analgin-BP se administrează intravenos sau intramuscular (la sugari cu vвrsta
3-11 luni - doar intramuscular). Temperatura soluţiei injectată injectabile
trebuie să fie aproape de temperatura corpului.
Analgin-BP soluţie injectabilă poate fi amestecat sau diluat cu soluţie de
glucoză 5%, soluţie clorură de sodiu 0,9% sau Ringer lactat. Din cauza stabilităţii
limitate a acestor soluţii, acestea trebuie să fie administrate imediat.
Din cauza incompatibilităţii potenţiale, nu se recomandă administrarea
Analgin-BP cu alte medicamente оn aceeaşi seringă sau оntr-un sistem de
perfuzie intravenoasă.
Durata tratamentului depinde de tipul şi severitatea bolii. Terapia pe termen
lung cu Analgin-BP necesită monitorizarea regulată a parametrilor hematologici,
inclusiv a numărului de leucocite."
0
În stoc
Spray-ul cu racire instantanee Frigofast calmeaza sau atenueaza durerea in cazul contuziilor, entorselor si inflamatiilor datorita efectului sau de racire imediata a tegumentului.
Instructiuni de utilizare: pulverizati de la o distanta de 25cm, nu mai mult de 5 secunde, pentru a evita crearea unor leziuni create de temperatura scazuta a produsului. Evitati sa aplicati pe julituri, rani sau mucoase.
Ingrediente: mentol 0,06%, alcool izopropilic 2,06%, miristat de izopropil 2%, parfum1,8%, butan/propan 3,2 bar, 95,08%.
Instructiuni de utilizare: pulverizati de la o distanta de 25cm, nu mai mult de 5 secunde, pentru a evita crearea unor leziuni create de temperatura scazuta a produsului. Evitati sa aplicati pe julituri, rani sau mucoase.
Ingrediente: mentol 0,06%, alcool izopropilic 2,06%, miristat de izopropil 2%, parfum1,8%, butan/propan 3,2 bar, 95,08%.
0
În stoc
Ac stilou insulină iDiab, 32G, 4mm/ 6mm/ 8mm
Ace de ultimă generaţie pentru utilizarea împreună cu stilourile (pen) pentru injectarea subcutanată a medicamentelor sub formă lichidă, cum ar fi insulina.
Au un vârf trifaţetat siliconizat care reduce la minim trauma locală datorată înţepării.
Pereţii ultrasubţiri asigură un flux optim al insulinei reducând astfel timpul de injectare.
Nu conține Latex, PVC, DEHP
CARACTERISTICI PRODUS
Dimensiuni ace: 32G, 0,23 mm x 4mm/6mm/8mm
Produs steril, sterilizare EO
Produs de unică folosință
Acele iDiab sunt compatibilitate cu următoarele modele de stilouri pentru admistrarea insulinei:
Novo Nordisk: NovoPen® 3, NovoPen® 4, NovoPen® 5, NovoPen® junior,NovoRapid® FlexPen®
Bristol-Myers Squibb | AstraZeneca: Byetta® Lilly: HumaPen® luxura, HumaPen® luxura Hd Owen Mumford: Autopen® 24, Autopen® classic 2 Sanofi: Aventis Lantus, Optipen® Pro, TactiPen® BD: Puregon pen®
Ace de ultimă generaţie pentru utilizarea împreună cu stilourile (pen) pentru injectarea subcutanată a medicamentelor sub formă lichidă, cum ar fi insulina.
Au un vârf trifaţetat siliconizat care reduce la minim trauma locală datorată înţepării.
Pereţii ultrasubţiri asigură un flux optim al insulinei reducând astfel timpul de injectare.
Nu conține Latex, PVC, DEHP
CARACTERISTICI PRODUS
Dimensiuni ace: 32G, 0,23 mm x 4mm/6mm/8mm
Produs steril, sterilizare EO
Produs de unică folosință
Acele iDiab sunt compatibilitate cu următoarele modele de stilouri pentru admistrarea insulinei:
Novo Nordisk: NovoPen® 3, NovoPen® 4, NovoPen® 5, NovoPen® junior,NovoRapid® FlexPen®
Bristol-Myers Squibb | AstraZeneca: Byetta® Lilly: HumaPen® luxura, HumaPen® luxura Hd Owen Mumford: Autopen® 24, Autopen® classic 2 Sanofi: Aventis Lantus, Optipen® Pro, TactiPen® BD: Puregon pen®
0
În stoc
Indicaţii terapeutice
Dilvas este indicat la pacienţii cu claudicaţie intermitentă, care nu prezintă dureri în stare de repaus şi
nu manifestă semne de necroză a ţesutului periferic (boală arterială periferică stadiul II Fontaine)
pentru prelungirea distanţelor maxime de mers parcurse fără dureri.
Dilvas este indicat pentru utilizare ca tratament de linia a doua, la pacienţi la care modificările stilului
de viaţă (inclusiv renunţarea la fumat şi programele de exerciţii fizice [sub supraveghere]) şi alte
forme terapeutice adecvate nu au reuşit să le amelioreze suficient simptomele de claudicaţie
intermitentă. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată de cilostazol este de 100 mg de două ori pe zi. Cilostazol trebuie administrat cu 30
de minute înainte de micul dejun şi, respectiv, de masa de seară. S-a arătat că administrarea de
cilostazol împreună cu alimente duce la creşterea concentraţiilor plasmatice maxime (Cmax) ale
cilostazolului, fapt ce se poate asocia cu o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse.
Administrarea cilostazol trebuie iniţiată de către medici cu experienţă în tratamentul claudicaţiei
intermitente (vezi pct. 4.4).
2
Medicul trebuie să reevalueze pacientul după 3 luni de tratament, având în vedere oprirea
tratamentului cu cilostazol dacă se observă un efect inadecvat sau dacă simptomele nu s-au ameliorat.
Pacienţii trataţi cu cilostazol trebuie să menţină în continuare modificările aduse stilului de viaţă
(renunţarea la fumat şi exerciţiile fizice), precum şi tratamentele farmacologice concomitente (cum
sunt tratamentul antiplachetar şi tratamentul hipolipemiant) pentru reducerea riscului de evenimente
cardiovasculare. Cilostazol nu este un înlocuitor al acestor tratamente.
Se recomandă reducerea dozei la 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cărora li se administrează
concomitent medicamente cu efect puternic inhibitor asupra CYP3A4, de exemplu unele macrolide,
antifungice azolice, inhibitori de protează, sau medicamente care inhibă puternic CYP2C19, de
exemplu omeprazol (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- Insuficienţă renală severă: clearance-ul creatininei ≤ 25 ml/min;
- Insuficienţă hepatică moderată sau severă;
- Insuficienţă cardiacă congestivă;
- Sarcină;
- Pacienţi cu orice predispoziţie hemoragică cunoscută (de exemplu, ulcer gastroduodenal activ,
AVC hemoragic recent [în ultimele şase luni], retinopatie diabetică proliferativă, hipertensiune
arterială controlată terapeutic insuficient);
- Pacienţi cu orice antecedente de tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară sau ectopie
ventriculară multifocală, adecvat tratate sau nu, şi pacienţi care prezintă prelungire a intervalului
QTc;
- Pacienţi cu tahiaritmie severă în antecedente;
- Pacienţi trataţi concomitent cu două sau mai multe medicamente suplimentare, antiplachetare
sau anticoagulante (de exemplu, acid acetilsalicilic, clopidogrel, heparină, warfarină,
acenocumarol, dabigatran, rivaroxaban sau apixaban);
- Pacienţi cu angină pectorală instabilă, infarct miocardic produs în ultimele 6 luni sau intervenţie
coronariană în ultimele 6 luni.
Dilvas este indicat la pacienţii cu claudicaţie intermitentă, care nu prezintă dureri în stare de repaus şi
nu manifestă semne de necroză a ţesutului periferic (boală arterială periferică stadiul II Fontaine)
pentru prelungirea distanţelor maxime de mers parcurse fără dureri.
Dilvas este indicat pentru utilizare ca tratament de linia a doua, la pacienţi la care modificările stilului
de viaţă (inclusiv renunţarea la fumat şi programele de exerciţii fizice [sub supraveghere]) şi alte
forme terapeutice adecvate nu au reuşit să le amelioreze suficient simptomele de claudicaţie
intermitentă. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată de cilostazol este de 100 mg de două ori pe zi. Cilostazol trebuie administrat cu 30
de minute înainte de micul dejun şi, respectiv, de masa de seară. S-a arătat că administrarea de
cilostazol împreună cu alimente duce la creşterea concentraţiilor plasmatice maxime (Cmax) ale
cilostazolului, fapt ce se poate asocia cu o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse.
Administrarea cilostazol trebuie iniţiată de către medici cu experienţă în tratamentul claudicaţiei
intermitente (vezi pct. 4.4).
2
Medicul trebuie să reevalueze pacientul după 3 luni de tratament, având în vedere oprirea
tratamentului cu cilostazol dacă se observă un efect inadecvat sau dacă simptomele nu s-au ameliorat.
Pacienţii trataţi cu cilostazol trebuie să menţină în continuare modificările aduse stilului de viaţă
(renunţarea la fumat şi exerciţiile fizice), precum şi tratamentele farmacologice concomitente (cum
sunt tratamentul antiplachetar şi tratamentul hipolipemiant) pentru reducerea riscului de evenimente
cardiovasculare. Cilostazol nu este un înlocuitor al acestor tratamente.
Se recomandă reducerea dozei la 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cărora li se administrează
concomitent medicamente cu efect puternic inhibitor asupra CYP3A4, de exemplu unele macrolide,
antifungice azolice, inhibitori de protează, sau medicamente care inhibă puternic CYP2C19, de
exemplu omeprazol (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- Insuficienţă renală severă: clearance-ul creatininei ≤ 25 ml/min;
- Insuficienţă hepatică moderată sau severă;
- Insuficienţă cardiacă congestivă;
- Sarcină;
- Pacienţi cu orice predispoziţie hemoragică cunoscută (de exemplu, ulcer gastroduodenal activ,
AVC hemoragic recent [în ultimele şase luni], retinopatie diabetică proliferativă, hipertensiune
arterială controlată terapeutic insuficient);
- Pacienţi cu orice antecedente de tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară sau ectopie
ventriculară multifocală, adecvat tratate sau nu, şi pacienţi care prezintă prelungire a intervalului
QTc;
- Pacienţi cu tahiaritmie severă în antecedente;
- Pacienţi trataţi concomitent cu două sau mai multe medicamente suplimentare, antiplachetare
sau anticoagulante (de exemplu, acid acetilsalicilic, clopidogrel, heparină, warfarină,
acenocumarol, dabigatran, rivaroxaban sau apixaban);
- Pacienţi cu angină pectorală instabilă, infarct miocardic produs în ultimele 6 luni sau intervenţie
coronariană în ultimele 6 luni.
0
În stoc
DENUMIREA COMERCIALĂ
Angilex" Zdorivie
DCI" ul substanței active
Hexetidinum Cholini salicilatum Chlorobutanoli hemihydratum
ANGILEX" ZDOROVIE
spray bucofaringian
COMPOZIȚIA
100 ml soluție conține:
substanțe active: hexetidină în recalcul la 100% hexetidină anhidră - 0,1 g (100 mg), salicilat de colină în recalcul la 100% salicilat de colină anhidră - 0,5g (500mg), clorbutanol hemihidrat în recalcul la 100% clorbutanol hemihidrat anhidru - 0,25 g (250mg);
excipienți: zaharină sodică, polisorbat, acidul propionic, etanol 96%, ulei de lămâie, ulei de
anason, mentol, ulei de mentă, eucaliptol, salicilat de metil, apă purificată.
FORMA FARMACEUTICă
Spray bucofaringian
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Soluție transparentă, slab colorată, cu miros specific aromat.
GRUPA FARMACEUTICă și codul ATC
Sistem respirator, preparate pentru gât, antiseptic, diverse. R02AA20.
PROPRIETăȚI FARMACOLOGICE
Proprietăți farmacodinamice
PROPRIETĂȚILE preparatului sunt determinate PROPRIETĂȚILE celor trei ingrediente active"
hexetidină, salicilat de colină, clorbutanol.
Hexetidina are acțiune antibacteriană și antifungică, activi tate antibacteriană împotriva microorganizmelor gram" negative și gram pozitive atât anaerobe, cât și aerobe. Pentru microorganizmele aerobe hexetidina ere efect bacteriostatic și slab bactericid. Pentru microorganizmele anaerobe hexetidina are efect pronunțat bactericid. Mecanismul de acțiune al hexetidinei se bazează pe antagonismul competitiv cu tiamina: structura hexetidinei este similară cu cea a tiaminei, necesară pentru creșterea microorganismelor.
Efectul antiinflamator se datorează salicilatului de colină, care se referă la un grup de antiinflamatoare nesteroidiene ce posedă acțiune analgezică, antipiretică și antiinflamatoare. Clorbutanolul - un anestezic local, are activi tate analgezică, fiind utilizat în ORL (picături nazale, gargare) și stomatologie (aplicații și irigare), utilizat în calitate de calmant.
Proprietăți farmacocinetice
Substanțele active sunt fixate pe mucoasa cavității bucale, de unde apoi se eliberează treptat.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Tratamentul local al bolilor și a proceselor inflamatorii ale orofaringelui la adulți și copii mai mari de 2,5 ani:
"gingivita, parodontita, stomatită;
"afte și dureri la erupția dinților;
"îngrijirea postoperatorie a cavității bucale;
"angina, amigdalita acută și cronică, faringită, laringită.
DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se utilizează local, la adulți și copii cu vârsta peste 2,5 ani.
Adulților se va pulveriza în vestibulul faringian, presând o dată pe valva flaconului, de 4" 6 ori pe zi.
Copii cu vârsta între 2,5 și 15 ani: se va pulveriza în vestibulul faringian, presând o dată valva flaconului, de 2" 3 ori pe zi.
Soluția nu se înghite. Cura de tratament - nu mai mult de 5 zile.
REACȚII ADVERSE
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: rare - iritații, erupții cutanate. În aceste cazuri tratamentul este stopat.
CONTRAINDICAȚII
Hipersensibilitate la componentele preparatului. Copii cu vârsta până la 2,5 ani.
SUPRADOJAZ
Până în prezent cazuri de supradozaj nu au fost semnalate.
ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE DE UTILIZARE
Utilizarea pe termen lung nu este recomandată, deoarece acesta duce la dezechilibrul florei microbiene orofaringiene.
Administrarea în sarcină și perioada de alăptare
Preparatul se administrează numai la indicațiile medicului și numai în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depășește orice risc potențial pentru făt sau sugar.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu influențează negativ asupra capacitatății de a conduce autovehicule sau de a manevra utilaje.
INTERACȚIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACȚIUNI
A nu se utiliza împreună cu preparate care conțin antiseptice.
PREZENTARE, AMBALAJ
Spray bucofaringian, câte 50 ml în flacon. Câte 1 flacon însoțit de instrucțiunea pentru administrare în ambalaj din carton.
PăSTRARE
A se păstra în ambalajul original, la temperatura sub 25 0C.
A nu se congela.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor!
Angilex" Zdorivie
DCI" ul substanței active
Hexetidinum Cholini salicilatum Chlorobutanoli hemihydratum
ANGILEX" ZDOROVIE
spray bucofaringian
COMPOZIȚIA
100 ml soluție conține:
substanțe active: hexetidină în recalcul la 100% hexetidină anhidră - 0,1 g (100 mg), salicilat de colină în recalcul la 100% salicilat de colină anhidră - 0,5g (500mg), clorbutanol hemihidrat în recalcul la 100% clorbutanol hemihidrat anhidru - 0,25 g (250mg);
excipienți: zaharină sodică, polisorbat, acidul propionic, etanol 96%, ulei de lămâie, ulei de
anason, mentol, ulei de mentă, eucaliptol, salicilat de metil, apă purificată.
FORMA FARMACEUTICă
Spray bucofaringian
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Soluție transparentă, slab colorată, cu miros specific aromat.
GRUPA FARMACEUTICă și codul ATC
Sistem respirator, preparate pentru gât, antiseptic, diverse. R02AA20.
PROPRIETăȚI FARMACOLOGICE
Proprietăți farmacodinamice
PROPRIETĂȚILE preparatului sunt determinate PROPRIETĂȚILE celor trei ingrediente active"
hexetidină, salicilat de colină, clorbutanol.
Hexetidina are acțiune antibacteriană și antifungică, activi tate antibacteriană împotriva microorganizmelor gram" negative și gram pozitive atât anaerobe, cât și aerobe. Pentru microorganizmele aerobe hexetidina ere efect bacteriostatic și slab bactericid. Pentru microorganizmele anaerobe hexetidina are efect pronunțat bactericid. Mecanismul de acțiune al hexetidinei se bazează pe antagonismul competitiv cu tiamina: structura hexetidinei este similară cu cea a tiaminei, necesară pentru creșterea microorganismelor.
Efectul antiinflamator se datorează salicilatului de colină, care se referă la un grup de antiinflamatoare nesteroidiene ce posedă acțiune analgezică, antipiretică și antiinflamatoare. Clorbutanolul - un anestezic local, are activi tate analgezică, fiind utilizat în ORL (picături nazale, gargare) și stomatologie (aplicații și irigare), utilizat în calitate de calmant.
Proprietăți farmacocinetice
Substanțele active sunt fixate pe mucoasa cavității bucale, de unde apoi se eliberează treptat.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Tratamentul local al bolilor și a proceselor inflamatorii ale orofaringelui la adulți și copii mai mari de 2,5 ani:
"gingivita, parodontita, stomatită;
"afte și dureri la erupția dinților;
"îngrijirea postoperatorie a cavității bucale;
"angina, amigdalita acută și cronică, faringită, laringită.
DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se utilizează local, la adulți și copii cu vârsta peste 2,5 ani.
Adulților se va pulveriza în vestibulul faringian, presând o dată pe valva flaconului, de 4" 6 ori pe zi.
Copii cu vârsta între 2,5 și 15 ani: se va pulveriza în vestibulul faringian, presând o dată valva flaconului, de 2" 3 ori pe zi.
Soluția nu se înghite. Cura de tratament - nu mai mult de 5 zile.
REACȚII ADVERSE
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: rare - iritații, erupții cutanate. În aceste cazuri tratamentul este stopat.
CONTRAINDICAȚII
Hipersensibilitate la componentele preparatului. Copii cu vârsta până la 2,5 ani.
SUPRADOJAZ
Până în prezent cazuri de supradozaj nu au fost semnalate.
ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE DE UTILIZARE
Utilizarea pe termen lung nu este recomandată, deoarece acesta duce la dezechilibrul florei microbiene orofaringiene.
Administrarea în sarcină și perioada de alăptare
Preparatul se administrează numai la indicațiile medicului și numai în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depășește orice risc potențial pentru făt sau sugar.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu influențează negativ asupra capacitatății de a conduce autovehicule sau de a manevra utilaje.
INTERACȚIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACȚIUNI
A nu se utiliza împreună cu preparate care conțin antiseptice.
PREZENTARE, AMBALAJ
Spray bucofaringian, câte 50 ml în flacon. Câte 1 flacon însoțit de instrucțiunea pentru administrare în ambalaj din carton.
PăSTRARE
A se păstra în ambalajul original, la temperatura sub 25 0C.
A nu se congela.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor!
0
În stoc
Indicaţii terapeutice
Nurofen Răceală şi Gripă este indicat pentru ameliorarea simptomelor asociate gripei şi răcelii:
congestie nazală şi sinusală, cefalee, febră, dureri în gât, dureri musculare şi articulare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum utilizând cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (≥ 40 kg):
Doza iniţială este de 1-2 comprimate filmate; ulterior, dacă este cazul, pot fi utilizate doze
suplimentare de 1-2 comprimate filmate la fiecare 4-6 ore. Intervalul dintre administrarea dozelor
trebuie stabilit în funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică recomandată maximă. Nu trebuie
depăşită o doză zilnică maximă de 6 comprimate filmate (1200 mg ibuprofen).
Copii cu vârsta sub 12 ani
Nurofen Răceală şi Gripă nu este recomandat pentru utilizarea la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Se recomandă ca pacienţii cu hipersensibilitate gastrică să utilizeze Nurofen Răceală şi Gripă
împreună cu alimente.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară o scădere specifică a dozei.
2
AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la
evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii
sau perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar de apă şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat.
Dacă este necesar ca acest medicament să fie administrat mai mult de 3 zile pentru febră sau mai mult
de 4 zile pentru calmarea durerilor sau dacă simptomele se agravează, pacientul trebuie avertizat să se
adreseze unui medic pentru reevaluarea diagnosticului şi tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la ibuprofen, alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), clorhidrat de
pseudoefedrină sau la oricare dintre excipienţi.
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea ibuprofen, a acidului acetilsalicilic
(AAS) sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
- Ulcer gastro-duodenal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal/hemoragie
recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu
AINS.
- Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană, boală
cardiovasculară sau insuficienţă cardiacă severă--clasa IV clasificarea NYHA (vezi şi pct. 4.4).
- Tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată.
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
- Hipertensiune arterială severă sau necontrolată terapeutic.
- Angină pectorală.
- Diabet zaharat.
- Feocromocitom.
- Hipertiroidie.
- Glaucom cu unghi închis.
- Hiperplazie de prostată.
- Lupus eritematos sistemic.
- Administrare concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau în interval de două
săptămâni de la întreruperea terapiei cu un IMAO.
- Copii cu vârsta sub 12 ani.
- Sarcina (vezi pct. 4.6).
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/aa41fea4-d27a-11e6-80d6-00155d2a071c/09.01.2018%2011_55_22/Nurofen%20raceala%20si%20gripa%20RCP%2029.11.17%20M.pdf
Nurofen Răceală şi Gripă este indicat pentru ameliorarea simptomelor asociate gripei şi răcelii:
congestie nazală şi sinusală, cefalee, febră, dureri în gât, dureri musculare şi articulare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum utilizând cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (≥ 40 kg):
Doza iniţială este de 1-2 comprimate filmate; ulterior, dacă este cazul, pot fi utilizate doze
suplimentare de 1-2 comprimate filmate la fiecare 4-6 ore. Intervalul dintre administrarea dozelor
trebuie stabilit în funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică recomandată maximă. Nu trebuie
depăşită o doză zilnică maximă de 6 comprimate filmate (1200 mg ibuprofen).
Copii cu vârsta sub 12 ani
Nurofen Răceală şi Gripă nu este recomandat pentru utilizarea la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Se recomandă ca pacienţii cu hipersensibilitate gastrică să utilizeze Nurofen Răceală şi Gripă
împreună cu alimente.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară o scădere specifică a dozei.
2
AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la
evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii
sau perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar de apă şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat.
Dacă este necesar ca acest medicament să fie administrat mai mult de 3 zile pentru febră sau mai mult
de 4 zile pentru calmarea durerilor sau dacă simptomele se agravează, pacientul trebuie avertizat să se
adreseze unui medic pentru reevaluarea diagnosticului şi tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la ibuprofen, alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), clorhidrat de
pseudoefedrină sau la oricare dintre excipienţi.
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea ibuprofen, a acidului acetilsalicilic
(AAS) sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
- Ulcer gastro-duodenal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal/hemoragie
recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu
AINS.
- Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană, boală
cardiovasculară sau insuficienţă cardiacă severă--clasa IV clasificarea NYHA (vezi şi pct. 4.4).
- Tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată.
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
- Hipertensiune arterială severă sau necontrolată terapeutic.
- Angină pectorală.
- Diabet zaharat.
- Feocromocitom.
- Hipertiroidie.
- Glaucom cu unghi închis.
- Hiperplazie de prostată.
- Lupus eritematos sistemic.
- Administrare concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau în interval de două
săptămâni de la întreruperea terapiei cu un IMAO.
- Copii cu vârsta sub 12 ani.
- Sarcina (vezi pct. 4.6).
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/aa41fea4-d27a-11e6-80d6-00155d2a071c/09.01.2018%2011_55_22/Nurofen%20raceala%20si%20gripa%20RCP%2029.11.17%20M.pdf
0
În stoc
Indicaţii terapeutice:
Infecţii cutanate parazitare, bacteriene şi micotice: scabie, acnee, seboree, mătreaţă,
micoză, psoriazis.
Doze şi mod de administrare:
Extern.
Adulţi şi copii cu vîrsta peste 5 ani: în scabie unguentul se aplică zilnic în strat subţire
pe întreg corpul timp de 5 zile, după care se face baie, se dezinfectează lenjeria de
corp şi de pat; în acnee şi alte infecţii cutanate unguentul se aplică în strat subţire pe
zonele cutanate afectate de 1–2 ori/zi. Durata curei de tratament se stabileşte de
către medic.
Contraindicaţii:
Нipersensibilitate la componentele medicamentului.
Соpii cu vîrsta sub 3 ani. https://bit.ly/3vsqIVD
Infecţii cutanate parazitare, bacteriene şi micotice: scabie, acnee, seboree, mătreaţă,
micoză, psoriazis.
Doze şi mod de administrare:
Extern.
Adulţi şi copii cu vîrsta peste 5 ani: în scabie unguentul se aplică zilnic în strat subţire
pe întreg corpul timp de 5 zile, după care se face baie, se dezinfectează lenjeria de
corp şi de pat; în acnee şi alte infecţii cutanate unguentul se aplică în strat subţire pe
zonele cutanate afectate de 1–2 ori/zi. Durata curei de tratament se stabileşte de
către medic.
Contraindicaţii:
Нipersensibilitate la componentele medicamentului.
Соpii cu vîrsta sub 3 ani. https://bit.ly/3vsqIVD