Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-3%
23.91 MDL
24.65 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Acidoză metabolică decompensată, care poate apărea în intoxicaţii de diversă
etiologie, evoluţie severă a perioadei postoperatorii, combustii extinse, şoc, comă
diabetică, diaree persistentă, vomă incoercibilă, hemoragii masive acute, afecţiuni
hepatice şi renale grave, stări febrile persistente, hipoxie gravă a nou-născuţilor. O
indicaţie absolută prezintă scăderea valorii pH-ului sanguin sub 7,2 (norma 7,37-
7,42).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Soluţia se administrează sub controlul stării acido-bazice a sângelui.
Adulţilor medicamentul se administrează intravenos prin perfuzie sau rectal picătură
cu picătură; copiilor – intravenos prin perfuzie. În funcţie de severitatea acidozei
medicamentul se administrează nedizolvat sau dizolvat cu soluţie de glucoză 5% în
proporţie 1:1.
La adulţi perfuzia intravenoasă se efectuează cu viteza de circa 60 picături pe minut,
în doză de până la 200 ml/24 ore. Frecvenţa administrării depinde de indicii
echilibrului acido-bazic.
La nou-născuţi medicamentul se administrează intravenos în doză de 4-5 ml/kg; la
copii din alte categorii de vârstă – în doză de 5-7 ml/kg corp.
Administrarea ulterioară a medicamentului este determinată de indicii echilibrului
acido-bazic. Doza zilnică maximă pentru adulţi constituie 200 ml. Durata
tratamentului este determinată de medic în funcţie de indicii echilibrului acido-bazic. CONTRAINDICAŢII
Alcaloză metabolică sau respiratorie, hipokaliemie, hipernatriemie. https://bit.ly/3wUdq54
Acidoză metabolică decompensată, care poate apărea în intoxicaţii de diversă
etiologie, evoluţie severă a perioadei postoperatorii, combustii extinse, şoc, comă
diabetică, diaree persistentă, vomă incoercibilă, hemoragii masive acute, afecţiuni
hepatice şi renale grave, stări febrile persistente, hipoxie gravă a nou-născuţilor. O
indicaţie absolută prezintă scăderea valorii pH-ului sanguin sub 7,2 (norma 7,37-
7,42).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Soluţia se administrează sub controlul stării acido-bazice a sângelui.
Adulţilor medicamentul se administrează intravenos prin perfuzie sau rectal picătură
cu picătură; copiilor – intravenos prin perfuzie. În funcţie de severitatea acidozei
medicamentul se administrează nedizolvat sau dizolvat cu soluţie de glucoză 5% în
proporţie 1:1.
La adulţi perfuzia intravenoasă se efectuează cu viteza de circa 60 picături pe minut,
în doză de până la 200 ml/24 ore. Frecvenţa administrării depinde de indicii
echilibrului acido-bazic.
La nou-născuţi medicamentul se administrează intravenos în doză de 4-5 ml/kg; la
copii din alte categorii de vârstă – în doză de 5-7 ml/kg corp.
Administrarea ulterioară a medicamentului este determinată de indicii echilibrului
acido-bazic. Doza zilnică maximă pentru adulţi constituie 200 ml. Durata
tratamentului este determinată de medic în funcţie de indicii echilibrului acido-bazic. CONTRAINDICAŢII
Alcaloză metabolică sau respiratorie, hipokaliemie, hipernatriemie. https://bit.ly/3wUdq54
-3%
29.15 MDL
30.05 MDL
Rețetă medicală
1. Ce este Voxaban şi pentru ce se utilizează
Voxaban conţine rivaroxaban ca şi substanţă activă şi este utilizat la adulţi pentru
- a preveni formarea cheagurilor de sânge în vene, după o operaţie de înlocuire a şoldului sau a genunchiului. Medicul dumneavoastră v-a prescris acest medicament deoarece aveţi risc crescut de formare a cheagurilor de sânge, după ce aţi fost supus unei operaţii.
- a trata cheagurile de sânge formate pe venele de la picioare (tromboză venoasă profundă) şi în vasele de sânge din plămâni (embolie pulmonară) şi pentru a preveni reapariţia cheagurilor de sânge în vasele de sânge de la picioare şi/sau din plămâni.
Voxaban aparţine unei clase de medicamente numite medicamente antitrombotice. Aceasta acţionează prin blocarea unui factor de coagulare (factorul Xa), reducând astfel tendinţa sângelui de a forma cheaguri.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Voxaban
Nu luaţi Voxaban dacă:
- dacă sunteţi alergic la rivaroxaban sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
- dacă prezentaţi sângerări în exces
- dacă aveţi o boală sau o afecțiune la nivelul unui organ al corpului care creşte riscul de sângerare gravă (de exemplu, ulcer gastric, leziuni sau sângerări la nivelul creierului, intervenţie recentă pe creier sau la ochi)
- dacă luaţi medicamente pentru prevenirea coagulării sângelui (de exemplu warfarină, dabigatran,apixaban sau heparină), cu excepţia cazurilor în care este schimbat tratamentul anticoagulant sau aveţi o linie venoasă sau arterială şi primiţi heparină prin această linie pentru a o menţine deschisă
- dacă aveţi o boală de ficat care poate duce la risc crescut de sângerare
- dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi
Dacă sunteţi în oricare dintre aceste situaţii, nu luaţi Voxaban şi spuneţi medicului dumneavoastră.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi Voxaban, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Voxaban
- dacă aveţi risc crescut de sângerare, de exemplu atunci când aveţi:
· boală de rinichi moderată sau severă, deoarece funcţia rinichilor dumneavoastră poate fi afectată de cantitatea de medicament care acţionează în corp
o
· dacă luaţi alte medicamente pentru prevenirea coagulării sângelui (de exemplu warfarină, dabigatran, apixaban sau heparină), când este schimbat tratamentul anticoagulant sau când aveţi o linie venoasă sau arterială şi primiţi heparină prin această linie pentru a o menţine deschisă (vezi pct. „Voxaban împreună cu alte medicamente”)
· tulburări de sângerare
· tensiune arterială foarte mare, necontrolată prin tratament medical
· afecţiuni ale stomacului sau intestinului, care ar putea duce la sângerare, de exemplu, inflamaţie a intestinelor sau stomacului, sau inflamaţie a esofagului, de exemplu din cauza bolii de reflux gastroesofagian (boala în care acidul din stomac trece în sus, în esofag)
· problemă cu vasele sanguine situate în partea posterioară a ochilor dumneavoastră (retinopatie)
· boală de plămâni în cazul căreia bronhiile sunt dilatate şi pline cu puroi (bronşiectazie) sau dacă aţi avut anterior sângerare la nivelul plămânului
- dacă aveți valvă protetică la nivelul inimii
- dacă știți că aveți o boală numită sindrom antifosfolipidic (o tulburare a sistemului imunitar care provoacă un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge), spuneți medicului dumneavoastră care va decide dacă tratamentul ar putea fi schimbat.
- medicul dumneavoastră constată că aveţi presiunea sângelui instabilă sau dacă este planificat un alt tratament sau o intervenţie chirurgicală pentru înlăturarea unui cheag de sânge din plămâni.
Dacă sunteţi în oricare dintre aceste situaţii, spuneţi medicului dumneavoastră înainte să luaţi Voxaban. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să fiţi tratat cu acest medicament şi dacă trebuie să rămâneţi sub supraveghere strictă.
Dacă trebuie să vi se efectueze o operaţie:
- este foarte important să luaţi Voxaban înainte şi după operaţie exact în momentul în care vi s-a spus de către medicul dumneavoastră.
- În cazul în care operaţia implică un cateter sau injectare în coloana vertebrală (de exemplu, pentru anestezie epidurală sau spinală sau pentru reducerea durerii):
· este foarte important să luaţi Voxaban exact la momentul comunicat de către medical dumneavoastră
· spuneţi medicului dumneavoastră imediat dacă aveţi senzaţie de amorţeală sau slăbiciune a picioarelor sau probleme ale intestinului sau vezicii urinare la sfârşitul anesteziei, deoarece este necesară îngrijirea medicală de urgenţă.
Copii şi adolescenţi
Voxaban nu este recomandat la pacienţii cu vârsta sub 18 ani. Informaţiile privind utilizarea acestui medicament la copii şi adolescenţi sunt insuficiente.
Voxaban împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
- Dacă luaţi:
· unele medicamente pentru infecţii fungice (de exemplu fluconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol), cu excepţia cazului în care acestea se aplică numai pe piele
· comprimate de ketoconazol (utilizate pentru tratarea sindromului Cushing - în care organismal produce un exces de cortizol)
· unele medicamente pentru infecţii bacteriene (de exemplu claritromicină, eritromicină)
· unele medicamente antivirale pentru HIV/SIDA (de exemplu ritonavir)
· alte medicamente pentru reducerea coagulării sângelui (de exemplu enoxaparină, clopidogrel sau antagonişti ai vitaminei K, cum sunt warfarina şi acenocumarol)
· medicamente antiinflamatoare şi calmante ale durerii (de exemplu naproxen sau acid acetilsalicilic)
· dronedaronă, un medicament pentru tratamentul bătăilor anormale ale inimii
· unele medicamente pentru tratamentul depresiei (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN))
Dacă oricare de mai sus vă este aplicabil, spuneţi medicului dumneavoastră înainte să luaţi Voxaban, deoarece efectul Voxaban poate fi crescut. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să fiţi tratat cu acest medicament şi dacă trebuie să rămâneţi sub supraveghere strictă.
Dacă medicul dumneavoastră consideră că prezentaţi un risc crescut de apariţie a unor ulcere la stomac sau la nivel intestinal, poate utiliza un tratament de prevenire a ulcerului.
- Dacă luaţi:
· unele medicamente pentru tratamentul epilepsiei (fenitoină, carbamazepină, fenobarbital)
· medicamente pe bază de sunătoare (Hypericum perforatum), folosite pentru tratamentul depresiei
· rifampicină, un antibiotic.
Dacă oricare de mai sus vă este aplicabil, spuneţi medicului dumneavoastră înainte să folosiţi Voxaban, deoarece efectul Voxaban poate fi redus. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să vi se administreze Voxaban şi dacă trebuie să fiţi ţinut sub supraveghere strictă.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, nu luaţi Voxaban. Dacă există posibilitatea să rămâneţi gravidă, utilizaţi o metodă de contracepţie eficace în timp ce luaţi Voxaban. Dacă rămâneţi gravidă în timpul utilizării acestui medicament, spuneţi imediat medicului dumneavoastră, care va decide care este modalitatea corectă de tratament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Voxaban poate determina ameţeală (reacţie adversă frecventă) sau leşin (reacţie adversă mai puţin frecventă) (vezi pct. 4, „Reacţii adverse posibile”). Nu trebuie să conduceţi vehicule sau să folosiţi utilaje dacă aveţi aceste simptome.
Voxaban conţine sodiu
Voxaban conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, deci practic „nu conţine sodiu”.
3. Cum să luaţi Voxaban
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Cât să luaţi
- Pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge în vene, după o operaţie de înlocuire
а şoldului sau a genunchiului
Doza recomandată este de un comprimat de Voxaban 10 mg o dată pe zi.
- Pentru a trata cheagurile de sânge formate pe venele de la picioare şi cheagurile de sânge din vasele de sânge din plămâni şi pentru a preveni reapariţia cheagurilor de sânge
După cel puțin 6 luni de tratament pentru cheagurile de sânge, doza recomandată este fie de un comprimat de 10 mg o dată pe zi, fie de un comprimat de 20 mg o dată pe zi. Medicul dumneavoastră v-a prescris Voxaban 10 mg o dată pe zi.
Înghiţiţi comprimatul de preferinţa cu apă.
Acest medicament poate fi luat cu sau fără alimente.
Dacă vă este greu să înghiţiţi comprimatul întreg, adresaţi-vă medicului dumneavoastră cu privire la alte moduri în care puteţi lua Voxaban. Comprimatul poate fi zdrobit şi amestecat cu apă sau cu alimente moi, cum este piureul de mere, imediat înainte de a-l lua.
Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă poate administra comprimatul Voxaban zdrobit, prin intermediul unei sonde care ajunge în stomac.
Când trebuie să luaţi Voxaban
Luaţi comprimatul zilnic, până când medicul dumneavoastră vă spune să vă opriţi.
Încercaţi să luaţi comprimatul la aceeaşi oră în fiecare zi, pentru a vă aduce aminte mai uşor.
Medicul dumneavoastră va decide cât timp trebuie să continuaţi tratamentul.
Pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge în vene, după o operaţie de înlocuire a şoldului sau a genunchiului:
Luați primul comprimat la 6 - 10 ore după operație.
Dacă aţi avut o operaţie majoră la nivelul şoldului, de obicei trebuie să luaţi comprimatele timp de 5 săptămâni.
Dacă aţi avut o operaţie majoră la nivelul genunchiului, de obicei trebuie să luaţi comprimatele timp de 2 săptămâni.
Dacă luaţi mai mult Voxaban decât trebuie
Luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră dacă aţi luat prea multe comprimate de Voxaban.
Utilizarea mai multor comprimate de Voxaban creşte riscul de sângerare.
Dacă uitaţi să luaţi Voxaban
Dacă aţi omis o doză, luaţi comprimatul imediat ce vă amintiţi. Luaţi următorul comprimat în ziua următoare şi apoi continuaţi să luaţi un comprimat pe zi în mod obişnuit.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Voxaban
Nu încetaţi să luaţi Voxaban fără să discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră, deoarece Xaniva împiedică apariţia unor tulburări grave.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Similar altor medicamente (medicamente antitrombotice), Voxaban poate determina sângerări care pot pune viaţa în pericol. Sângerarea excesivă poate duce la o scădere bruscă a tensiunii arteriale (şoc). În unele cazuri sângerarea poate să nu fie evidentă.
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse:
Semne de sângerare
- sângerare la nivelul creierului sau în interiorul craniului (simptomele pot include dureri de cap, slăbiciune pe o parte a corpului, vărsături, convulsii, scăderea nivelului de conștiență și rigiditatea gâtului. O urgență medicală gravă. Solicitați imediat asistență medicală!)
- sângerare prelungită sau abundentă,
- slăbiciune foarte pronunţată, oboseală, paloare, ameţeală, durere de cap, umflături inexplicabile, senzaţie de lipsă de aer, durere în piept sau angină pectorală
Medicul dumneavoastră poate decide să vă ţină sub supraveghere strictă sau să vă modifice tratamentul.
Semne de reacţii grave la nivelul pielii
- o erupţie trecătoare severă care se răspândeşte, vezicule sau leziuni ale mucoaselor de exemplu, în gură sau la nivelul ochilor (sindrom Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică).
- o reacţie la medicament, care provoacă erupţie trecătoare pe piele, febră, inflamaţie a organelor interne, anomalii ale sângelui şi boli sistemice (sindromul DRESS).
Frecvenţa acestor reacţii este foarte rară (până la 1 din 10000 persoane).
Semne de reacţii alergice grave
- umflarea feţei, buzelor, gurii, limbii sau gâtului; dificultăţi la înghiţire; urticarie şi dificultăţi la
respiraţie; scădere bruscă a tensiunii arteriale.
Frecvenţele reacţiilor adverse sunt foarte rare (reacţii de tip anafilactic, inclusiv şoc anafilactic; pot afecta până la 1 din 10000 persoane) şi mai puţin frecvente (angioedem şi edem alergic; pot afecta până la 1 din 100 persoane).
Lista generală a reacţiilor adverse posibile
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
- scăderea numărului de celule roşii din sânge, care poate duce la paloarea pielii şi poate determina slăbiciune sau senzaţia de lipsă de aer
- sângerare la nivelul stomacului sau intestinului, sângerare urogenitală (inclusiv prezenţa sângelui în urină şi sângerare menstruală abundentă), sângerare nazală, sângerare la nivelul gingiilor
- sângerare la nivelul ochiului (inclusiv sângerare la nivelul albului ochilor)
- sângerare la nivelul ţesuturilor sau a unei cavităţi a corpului (hematoame, vânătăi)
- tuse cu sânge
- sângerare la nivelul pielii sau sub piele
- sângerare după o operaţie
- scurgeri de sânge sau lichid de la nivelul plăgii chirurgicale
- umflături la nivelul membrelor
- durere la nivelul membrelor
- afectarea funcţionării rinichilor (poate fi observată în testele realizate de către medicul
dumneavoastră),
- febră
- durere de stomac, indigestie, greață sau vărsături, constipaţie, diaree
- tensiune arterială mică (simptomele pot fi senzaţia de ameţeală sau leşin la ridicarea în picioare) -scăderea tonusului şi a energiei în general (slăbiciune, oboseală), durere de cap, ameţeli
- erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi ale pielii
- analizele de sânge pot arăta creşteri ale unor enzime hepatice.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
- sângerare la nivelul creierului sau în interiorul craniului (vezi mai sus, semne de sângerare)
- sângerarea la nivelul unei articulaţii, care cauzează durere şi umflare
- trombocitopenie (număr scăzut de trombocite; trombocitele sunt celule care ajută la coagularea sângelui)
- reacţii alergice, inclusiv reacţii alergice la nivelul pielii
- tulburări ale funcţiilor ficatului (pot fi observate prin analize efectuate de medicul dumneavoastră)
- analizele de sânge pot arăta creşteri ale bilirubinei, ale unor enzime pancreatice sau hepatice sau ale numărului de trombocite
- leşin
- bătăi rapide ale inimii
- stare de rău
- senzaţie de gură uscată
- urticarie.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
- sângerare la nivelul unui muşchi
- colestază (scăderea fluxului biliar), hepatită inclusiv leziuni hepatocelulare (inflamarea ficatului,inclusiv leziuni ale ficatului)
- umflături localizate
- îngălbenirea pielii sau a albului ochilor (icter)
- acumulare de sânge (hematom) în zona inghinală ca o complicaţie a unei proceduri cardiace, prin care un cateter se introduce în artera piciorului dumneavoastră (pseudoanevrism).
Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
- insuficienţă renală după o sângerare severă:
- presiune crescută în interiorul muşchilor de la mâini sau picioare, după o sângerare, care poate duce la durere, umflare, senzaţii modificate, amorţeală sau paralizie (sindrom de compartiment după o sângerare).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează VOXABAN
A se păstra în ambalaj original, la temperaturi sub 30oC.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Voxaban
- Substanţa activă este rivaroxaban. Fiecare comprimat conţine rivaroxaban 10 mg.
- Celelalte ingrediente sunt
Nucleu: manitol (Parteck Delta M), croscarmeloză sodică, hidroxipropil metilceluloză E5 LV Prem, laurilsulfat de sodiu, celuloză microcristalină pH 102, stearat de magneziu.
Înveliş (OPADRY 04F240006 PINK): HPMC 2910/hipromeloză, macrogol/PEG, oxid roșu de fier, dioxid de titan.
Cum arată Voxaban şi conţinutul ambalajului
Voxaban 10 mg comprimate filmate sunt comprimate filmate rotunde, convexe de culoare roșie deschis.
Câte 5 sau 10 comprimate filmate în blister din PVC/PE/PVDC - Al.
1 blister a câte 5 comprimate filmate sau 1, 3 sau 10 blistere a câte 10 comprimate filmate în cutie din carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Nobel Ilaç Sanayii ve Ticaret A.Ş.,
sec. Saray, str. Dr. Adnan Buyukdeniz 14, 34768
Umraniye, Istanbul, Turcia.
Fabricanții
Nobel İlaç Sanayii ve Ticaret A.Ş.,
sec. Sancaklar, str. Eski Akçakoca 299,
Duzce, Turcia.
Nobel Almaty Pharmaceutical Factory JSC
str. Shevcenko 162 E
or. Almaty, Kazahstan
Voxaban conţine rivaroxaban ca şi substanţă activă şi este utilizat la adulţi pentru
- a preveni formarea cheagurilor de sânge în vene, după o operaţie de înlocuire a şoldului sau a genunchiului. Medicul dumneavoastră v-a prescris acest medicament deoarece aveţi risc crescut de formare a cheagurilor de sânge, după ce aţi fost supus unei operaţii.
- a trata cheagurile de sânge formate pe venele de la picioare (tromboză venoasă profundă) şi în vasele de sânge din plămâni (embolie pulmonară) şi pentru a preveni reapariţia cheagurilor de sânge în vasele de sânge de la picioare şi/sau din plămâni.
Voxaban aparţine unei clase de medicamente numite medicamente antitrombotice. Aceasta acţionează prin blocarea unui factor de coagulare (factorul Xa), reducând astfel tendinţa sângelui de a forma cheaguri.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Voxaban
Nu luaţi Voxaban dacă:
- dacă sunteţi alergic la rivaroxaban sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
- dacă prezentaţi sângerări în exces
- dacă aveţi o boală sau o afecțiune la nivelul unui organ al corpului care creşte riscul de sângerare gravă (de exemplu, ulcer gastric, leziuni sau sângerări la nivelul creierului, intervenţie recentă pe creier sau la ochi)
- dacă luaţi medicamente pentru prevenirea coagulării sângelui (de exemplu warfarină, dabigatran,apixaban sau heparină), cu excepţia cazurilor în care este schimbat tratamentul anticoagulant sau aveţi o linie venoasă sau arterială şi primiţi heparină prin această linie pentru a o menţine deschisă
- dacă aveţi o boală de ficat care poate duce la risc crescut de sângerare
- dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi
Dacă sunteţi în oricare dintre aceste situaţii, nu luaţi Voxaban şi spuneţi medicului dumneavoastră.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi Voxaban, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Voxaban
- dacă aveţi risc crescut de sângerare, de exemplu atunci când aveţi:
· boală de rinichi moderată sau severă, deoarece funcţia rinichilor dumneavoastră poate fi afectată de cantitatea de medicament care acţionează în corp
o
· dacă luaţi alte medicamente pentru prevenirea coagulării sângelui (de exemplu warfarină, dabigatran, apixaban sau heparină), când este schimbat tratamentul anticoagulant sau când aveţi o linie venoasă sau arterială şi primiţi heparină prin această linie pentru a o menţine deschisă (vezi pct. „Voxaban împreună cu alte medicamente”)
· tulburări de sângerare
· tensiune arterială foarte mare, necontrolată prin tratament medical
· afecţiuni ale stomacului sau intestinului, care ar putea duce la sângerare, de exemplu, inflamaţie a intestinelor sau stomacului, sau inflamaţie a esofagului, de exemplu din cauza bolii de reflux gastroesofagian (boala în care acidul din stomac trece în sus, în esofag)
· problemă cu vasele sanguine situate în partea posterioară a ochilor dumneavoastră (retinopatie)
· boală de plămâni în cazul căreia bronhiile sunt dilatate şi pline cu puroi (bronşiectazie) sau dacă aţi avut anterior sângerare la nivelul plămânului
- dacă aveți valvă protetică la nivelul inimii
- dacă știți că aveți o boală numită sindrom antifosfolipidic (o tulburare a sistemului imunitar care provoacă un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge), spuneți medicului dumneavoastră care va decide dacă tratamentul ar putea fi schimbat.
- medicul dumneavoastră constată că aveţi presiunea sângelui instabilă sau dacă este planificat un alt tratament sau o intervenţie chirurgicală pentru înlăturarea unui cheag de sânge din plămâni.
Dacă sunteţi în oricare dintre aceste situaţii, spuneţi medicului dumneavoastră înainte să luaţi Voxaban. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să fiţi tratat cu acest medicament şi dacă trebuie să rămâneţi sub supraveghere strictă.
Dacă trebuie să vi se efectueze o operaţie:
- este foarte important să luaţi Voxaban înainte şi după operaţie exact în momentul în care vi s-a spus de către medicul dumneavoastră.
- În cazul în care operaţia implică un cateter sau injectare în coloana vertebrală (de exemplu, pentru anestezie epidurală sau spinală sau pentru reducerea durerii):
· este foarte important să luaţi Voxaban exact la momentul comunicat de către medical dumneavoastră
· spuneţi medicului dumneavoastră imediat dacă aveţi senzaţie de amorţeală sau slăbiciune a picioarelor sau probleme ale intestinului sau vezicii urinare la sfârşitul anesteziei, deoarece este necesară îngrijirea medicală de urgenţă.
Copii şi adolescenţi
Voxaban nu este recomandat la pacienţii cu vârsta sub 18 ani. Informaţiile privind utilizarea acestui medicament la copii şi adolescenţi sunt insuficiente.
Voxaban împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
- Dacă luaţi:
· unele medicamente pentru infecţii fungice (de exemplu fluconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol), cu excepţia cazului în care acestea se aplică numai pe piele
· comprimate de ketoconazol (utilizate pentru tratarea sindromului Cushing - în care organismal produce un exces de cortizol)
· unele medicamente pentru infecţii bacteriene (de exemplu claritromicină, eritromicină)
· unele medicamente antivirale pentru HIV/SIDA (de exemplu ritonavir)
· alte medicamente pentru reducerea coagulării sângelui (de exemplu enoxaparină, clopidogrel sau antagonişti ai vitaminei K, cum sunt warfarina şi acenocumarol)
· medicamente antiinflamatoare şi calmante ale durerii (de exemplu naproxen sau acid acetilsalicilic)
· dronedaronă, un medicament pentru tratamentul bătăilor anormale ale inimii
· unele medicamente pentru tratamentul depresiei (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN))
Dacă oricare de mai sus vă este aplicabil, spuneţi medicului dumneavoastră înainte să luaţi Voxaban, deoarece efectul Voxaban poate fi crescut. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să fiţi tratat cu acest medicament şi dacă trebuie să rămâneţi sub supraveghere strictă.
Dacă medicul dumneavoastră consideră că prezentaţi un risc crescut de apariţie a unor ulcere la stomac sau la nivel intestinal, poate utiliza un tratament de prevenire a ulcerului.
- Dacă luaţi:
· unele medicamente pentru tratamentul epilepsiei (fenitoină, carbamazepină, fenobarbital)
· medicamente pe bază de sunătoare (Hypericum perforatum), folosite pentru tratamentul depresiei
· rifampicină, un antibiotic.
Dacă oricare de mai sus vă este aplicabil, spuneţi medicului dumneavoastră înainte să folosiţi Voxaban, deoarece efectul Voxaban poate fi redus. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să vi se administreze Voxaban şi dacă trebuie să fiţi ţinut sub supraveghere strictă.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, nu luaţi Voxaban. Dacă există posibilitatea să rămâneţi gravidă, utilizaţi o metodă de contracepţie eficace în timp ce luaţi Voxaban. Dacă rămâneţi gravidă în timpul utilizării acestui medicament, spuneţi imediat medicului dumneavoastră, care va decide care este modalitatea corectă de tratament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Voxaban poate determina ameţeală (reacţie adversă frecventă) sau leşin (reacţie adversă mai puţin frecventă) (vezi pct. 4, „Reacţii adverse posibile”). Nu trebuie să conduceţi vehicule sau să folosiţi utilaje dacă aveţi aceste simptome.
Voxaban conţine sodiu
Voxaban conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, deci practic „nu conţine sodiu”.
3. Cum să luaţi Voxaban
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Cât să luaţi
- Pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge în vene, după o operaţie de înlocuire
а şoldului sau a genunchiului
Doza recomandată este de un comprimat de Voxaban 10 mg o dată pe zi.
- Pentru a trata cheagurile de sânge formate pe venele de la picioare şi cheagurile de sânge din vasele de sânge din plămâni şi pentru a preveni reapariţia cheagurilor de sânge
După cel puțin 6 luni de tratament pentru cheagurile de sânge, doza recomandată este fie de un comprimat de 10 mg o dată pe zi, fie de un comprimat de 20 mg o dată pe zi. Medicul dumneavoastră v-a prescris Voxaban 10 mg o dată pe zi.
Înghiţiţi comprimatul de preferinţa cu apă.
Acest medicament poate fi luat cu sau fără alimente.
Dacă vă este greu să înghiţiţi comprimatul întreg, adresaţi-vă medicului dumneavoastră cu privire la alte moduri în care puteţi lua Voxaban. Comprimatul poate fi zdrobit şi amestecat cu apă sau cu alimente moi, cum este piureul de mere, imediat înainte de a-l lua.
Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă poate administra comprimatul Voxaban zdrobit, prin intermediul unei sonde care ajunge în stomac.
Când trebuie să luaţi Voxaban
Luaţi comprimatul zilnic, până când medicul dumneavoastră vă spune să vă opriţi.
Încercaţi să luaţi comprimatul la aceeaşi oră în fiecare zi, pentru a vă aduce aminte mai uşor.
Medicul dumneavoastră va decide cât timp trebuie să continuaţi tratamentul.
Pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge în vene, după o operaţie de înlocuire a şoldului sau a genunchiului:
Luați primul comprimat la 6 - 10 ore după operație.
Dacă aţi avut o operaţie majoră la nivelul şoldului, de obicei trebuie să luaţi comprimatele timp de 5 săptămâni.
Dacă aţi avut o operaţie majoră la nivelul genunchiului, de obicei trebuie să luaţi comprimatele timp de 2 săptămâni.
Dacă luaţi mai mult Voxaban decât trebuie
Luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră dacă aţi luat prea multe comprimate de Voxaban.
Utilizarea mai multor comprimate de Voxaban creşte riscul de sângerare.
Dacă uitaţi să luaţi Voxaban
Dacă aţi omis o doză, luaţi comprimatul imediat ce vă amintiţi. Luaţi următorul comprimat în ziua următoare şi apoi continuaţi să luaţi un comprimat pe zi în mod obişnuit.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Voxaban
Nu încetaţi să luaţi Voxaban fără să discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră, deoarece Xaniva împiedică apariţia unor tulburări grave.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Similar altor medicamente (medicamente antitrombotice), Voxaban poate determina sângerări care pot pune viaţa în pericol. Sângerarea excesivă poate duce la o scădere bruscă a tensiunii arteriale (şoc). În unele cazuri sângerarea poate să nu fie evidentă.
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse:
Semne de sângerare
- sângerare la nivelul creierului sau în interiorul craniului (simptomele pot include dureri de cap, slăbiciune pe o parte a corpului, vărsături, convulsii, scăderea nivelului de conștiență și rigiditatea gâtului. O urgență medicală gravă. Solicitați imediat asistență medicală!)
- sângerare prelungită sau abundentă,
- slăbiciune foarte pronunţată, oboseală, paloare, ameţeală, durere de cap, umflături inexplicabile, senzaţie de lipsă de aer, durere în piept sau angină pectorală
Medicul dumneavoastră poate decide să vă ţină sub supraveghere strictă sau să vă modifice tratamentul.
Semne de reacţii grave la nivelul pielii
- o erupţie trecătoare severă care se răspândeşte, vezicule sau leziuni ale mucoaselor de exemplu, în gură sau la nivelul ochilor (sindrom Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică).
- o reacţie la medicament, care provoacă erupţie trecătoare pe piele, febră, inflamaţie a organelor interne, anomalii ale sângelui şi boli sistemice (sindromul DRESS).
Frecvenţa acestor reacţii este foarte rară (până la 1 din 10000 persoane).
Semne de reacţii alergice grave
- umflarea feţei, buzelor, gurii, limbii sau gâtului; dificultăţi la înghiţire; urticarie şi dificultăţi la
respiraţie; scădere bruscă a tensiunii arteriale.
Frecvenţele reacţiilor adverse sunt foarte rare (reacţii de tip anafilactic, inclusiv şoc anafilactic; pot afecta până la 1 din 10000 persoane) şi mai puţin frecvente (angioedem şi edem alergic; pot afecta până la 1 din 100 persoane).
Lista generală a reacţiilor adverse posibile
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
- scăderea numărului de celule roşii din sânge, care poate duce la paloarea pielii şi poate determina slăbiciune sau senzaţia de lipsă de aer
- sângerare la nivelul stomacului sau intestinului, sângerare urogenitală (inclusiv prezenţa sângelui în urină şi sângerare menstruală abundentă), sângerare nazală, sângerare la nivelul gingiilor
- sângerare la nivelul ochiului (inclusiv sângerare la nivelul albului ochilor)
- sângerare la nivelul ţesuturilor sau a unei cavităţi a corpului (hematoame, vânătăi)
- tuse cu sânge
- sângerare la nivelul pielii sau sub piele
- sângerare după o operaţie
- scurgeri de sânge sau lichid de la nivelul plăgii chirurgicale
- umflături la nivelul membrelor
- durere la nivelul membrelor
- afectarea funcţionării rinichilor (poate fi observată în testele realizate de către medicul
dumneavoastră),
- febră
- durere de stomac, indigestie, greață sau vărsături, constipaţie, diaree
- tensiune arterială mică (simptomele pot fi senzaţia de ameţeală sau leşin la ridicarea în picioare) -scăderea tonusului şi a energiei în general (slăbiciune, oboseală), durere de cap, ameţeli
- erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi ale pielii
- analizele de sânge pot arăta creşteri ale unor enzime hepatice.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
- sângerare la nivelul creierului sau în interiorul craniului (vezi mai sus, semne de sângerare)
- sângerarea la nivelul unei articulaţii, care cauzează durere şi umflare
- trombocitopenie (număr scăzut de trombocite; trombocitele sunt celule care ajută la coagularea sângelui)
- reacţii alergice, inclusiv reacţii alergice la nivelul pielii
- tulburări ale funcţiilor ficatului (pot fi observate prin analize efectuate de medicul dumneavoastră)
- analizele de sânge pot arăta creşteri ale bilirubinei, ale unor enzime pancreatice sau hepatice sau ale numărului de trombocite
- leşin
- bătăi rapide ale inimii
- stare de rău
- senzaţie de gură uscată
- urticarie.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
- sângerare la nivelul unui muşchi
- colestază (scăderea fluxului biliar), hepatită inclusiv leziuni hepatocelulare (inflamarea ficatului,inclusiv leziuni ale ficatului)
- umflături localizate
- îngălbenirea pielii sau a albului ochilor (icter)
- acumulare de sânge (hematom) în zona inghinală ca o complicaţie a unei proceduri cardiace, prin care un cateter se introduce în artera piciorului dumneavoastră (pseudoanevrism).
Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
- insuficienţă renală după o sângerare severă:
- presiune crescută în interiorul muşchilor de la mâini sau picioare, după o sângerare, care poate duce la durere, umflare, senzaţii modificate, amorţeală sau paralizie (sindrom de compartiment după o sângerare).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează VOXABAN
A se păstra în ambalaj original, la temperaturi sub 30oC.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Voxaban
- Substanţa activă este rivaroxaban. Fiecare comprimat conţine rivaroxaban 10 mg.
- Celelalte ingrediente sunt
Nucleu: manitol (Parteck Delta M), croscarmeloză sodică, hidroxipropil metilceluloză E5 LV Prem, laurilsulfat de sodiu, celuloză microcristalină pH 102, stearat de magneziu.
Înveliş (OPADRY 04F240006 PINK): HPMC 2910/hipromeloză, macrogol/PEG, oxid roșu de fier, dioxid de titan.
Cum arată Voxaban şi conţinutul ambalajului
Voxaban 10 mg comprimate filmate sunt comprimate filmate rotunde, convexe de culoare roșie deschis.
Câte 5 sau 10 comprimate filmate în blister din PVC/PE/PVDC - Al.
1 blister a câte 5 comprimate filmate sau 1, 3 sau 10 blistere a câte 10 comprimate filmate în cutie din carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Nobel Ilaç Sanayii ve Ticaret A.Ş.,
sec. Saray, str. Dr. Adnan Buyukdeniz 14, 34768
Umraniye, Istanbul, Turcia.
Fabricanții
Nobel İlaç Sanayii ve Ticaret A.Ş.,
sec. Sancaklar, str. Eski Akçakoca 299,
Duzce, Turcia.
Nobel Almaty Pharmaceutical Factory JSC
str. Shevcenko 162 E
or. Almaty, Kazahstan
-3%
431.26 MDL
444.60 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Levemir este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de
1 an şi peste. Doze şi mod de administrare
Doze
Potenţa analogilor de insulină, incluzând insulina detemir este exprimată în unităţi de acțiune, în
timp ce potenţa insulinei umane este exprimată în unităţi internaţionale. O unitate de acțiune de
insulină detemir corespunde la o unitate internaţională de insulină umană.
Levemir poate fi utilizat în monoterapie ca insulină bazală sau în combinaţie cu o insulină bolus. De
asemenea poate fi utilizat în combinaţie cu medicamente antidiabetice orale şi/sau agonişti de
receptor
GLP-1.
În situaţiile în care Levemir este administrat în combinaţie cu medicamente antidiabetice orale sau
este adăugat la agonişti de receptor GLP-1, se recomandă ca Levemir să fie administrat o dată pe zi,
iniţial într-o doză de 0,1 - 0,2 unităţi/kg sau de 10 unităţi la pacienţi adulţi. Doza de Levemir®
trebuie ajustată în concordanţă cu necesităţile pacientului.
În situaţiile în care agonistul de receptor GLP-1 este adăugat la Levemir se recomandă reducerea
dozei de Levemir cu 20% pentru a minimiza riscul de hipoglicemie. Ulterior dozele se vor ajusta
individual.
Pentru ajustarea individuală a dozelor se recomandă următoarele două scheme de titrare a dozelor
pentru adulţi. Mod de administrare
Levemir este un analog de insulină cu acţiune prelungită, utilizat ca insulină bazală. Levemir se
administrează doar subcutanat. Levemir nu trebuie administrat intravenos, deoarece poate
determina hipoglicemie severă. Administrarea intramusculară trebuie de asemenea, evitată. Levemir
nu trebuie utilizat în pompele de perfuzare a insulinei.
Levemir se administrează subcutanat prin injectare în peretele abdominal, coapsă, partea superioară
a braţului, regiunea deltoidiană sau în regiunea gluteală. Locurile de injectare trebuie întotdeauna
schimbate în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice pentru a evita lipodistrofia. Durata de acţiune
variază în funcţie de doză, locul de injectare, fluxul sanguin, temperatură şi nivelul activităţii fizice.
Injecţia poate fi administrată oricând în timpul zilei, dar la aceeaşi oră în fiecare zi. La pacienţii care
necesită două administrări pe zi pentru optimizarea controlului glicemic, doza de seară poate fi
administrată seara sau la culcare.
Pentru instrucţiuni detaliate privind utilizarea, consultaţi prospectul.
Administrare cu FlexPen
Levemir FlexPen este un stilou injector preumplut (cu cod de culoare) recomandat pentru a fi
utilizat cu acele de unică folosinţă NovoFine sau NovoTwist, cu lungime de până la 8 mm.
Dispozitivul FlexPen eliberează între 1 şi 60 de UA, în trepte de câte 1 unitate. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1). https://bit.ly/3wSEMrq
Levemir este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de
1 an şi peste. Doze şi mod de administrare
Doze
Potenţa analogilor de insulină, incluzând insulina detemir este exprimată în unităţi de acțiune, în
timp ce potenţa insulinei umane este exprimată în unităţi internaţionale. O unitate de acțiune de
insulină detemir corespunde la o unitate internaţională de insulină umană.
Levemir poate fi utilizat în monoterapie ca insulină bazală sau în combinaţie cu o insulină bolus. De
asemenea poate fi utilizat în combinaţie cu medicamente antidiabetice orale şi/sau agonişti de
receptor
GLP-1.
În situaţiile în care Levemir este administrat în combinaţie cu medicamente antidiabetice orale sau
este adăugat la agonişti de receptor GLP-1, se recomandă ca Levemir să fie administrat o dată pe zi,
iniţial într-o doză de 0,1 - 0,2 unităţi/kg sau de 10 unităţi la pacienţi adulţi. Doza de Levemir®
trebuie ajustată în concordanţă cu necesităţile pacientului.
În situaţiile în care agonistul de receptor GLP-1 este adăugat la Levemir se recomandă reducerea
dozei de Levemir cu 20% pentru a minimiza riscul de hipoglicemie. Ulterior dozele se vor ajusta
individual.
Pentru ajustarea individuală a dozelor se recomandă următoarele două scheme de titrare a dozelor
pentru adulţi. Mod de administrare
Levemir este un analog de insulină cu acţiune prelungită, utilizat ca insulină bazală. Levemir se
administrează doar subcutanat. Levemir nu trebuie administrat intravenos, deoarece poate
determina hipoglicemie severă. Administrarea intramusculară trebuie de asemenea, evitată. Levemir
nu trebuie utilizat în pompele de perfuzare a insulinei.
Levemir se administrează subcutanat prin injectare în peretele abdominal, coapsă, partea superioară
a braţului, regiunea deltoidiană sau în regiunea gluteală. Locurile de injectare trebuie întotdeauna
schimbate în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice pentru a evita lipodistrofia. Durata de acţiune
variază în funcţie de doză, locul de injectare, fluxul sanguin, temperatură şi nivelul activităţii fizice.
Injecţia poate fi administrată oricând în timpul zilei, dar la aceeaşi oră în fiecare zi. La pacienţii care
necesită două administrări pe zi pentru optimizarea controlului glicemic, doza de seară poate fi
administrată seara sau la culcare.
Pentru instrucţiuni detaliate privind utilizarea, consultaţi prospectul.
Administrare cu FlexPen
Levemir FlexPen este un stilou injector preumplut (cu cod de culoare) recomandat pentru a fi
utilizat cu acele de unică folosinţă NovoFine sau NovoTwist, cu lungime de până la 8 mm.
Dispozitivul FlexPen eliberează între 1 şi 60 de UA, în trepte de câte 1 unitate. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1). https://bit.ly/3wSEMrq
-3%
1 004.87 MDL
1 035.95 MDL
Rețetă medicală
-3%
346.92 MDL
357.65 MDL
Formular de lansare: : Tablete
Acțiune farmacologică „Are un spectru larg de activitate antifungică.
INDICAȚII DE UTILIZARE
micoza scalpului
MOD DE APLICARE SI DOZE
Durata terapiei este determinată de natura și severitatea bolii. Utilizarea neregulată sau întreruperea prematură a tratamentului duce la o recidivă a bolii. La copiii cu vârsta mai mare de 2 ani, comprimatele de 125 mg sunt utilizate pentru a trata micozele scalpului. Datele privind utilizarea medicamentului la copiii cu vârsta sub 2 ani (sau copiii cu o greutate mai mică de 12 kg) nu sunt disponibile. Medicamentul este prescris 1 dată pe zi. O singură doză depinde de greutatea corporală a copilului.
Greutatea corporală Doza
mai puțin de 20 kg 5 mg (1/2 tab. 125 mg)
de la 20 la 40 kg 125 mg (1 tab. 125 mg)
peste 40 kg 250 mg (2 comprimate de 125 mg)
Adulților li se prescrie 250 mg o dată pe zi.
În cazul onicomicozei, durata tratamentului eficient este de 6-12 săptămâni și este determinată de rata de creștere a unei unghii sănătoase. În unele cazuri, cu creșterea lentă a unghiilor, cursul tratamentului poate fi mai lung. Durata terapiei poate depinde și de alți factori: vârsta pacientului, prezența unei boli concomitente, starea unghiilor la începutul cursului de tratament. Efectul clinic optim se observă la câteva luni după vindecarea micologică și încetarea terapiei. Aceasta este determinată de perioada de timp necesară pentru creșterea unei unghii sănătoase.
Durata recomandată de tratament pentru tinea pedis (interdigitală, plantară sau tip ciorap) este de 2-6 săptămâni; cu dermatomicoză a trunchiului, picioarelor - 2-4 săptămâni; cu micoze ale scalpului - 4 săptămâni (dar cu infecția cu Microsporum canis poate fi mai lungă).
CONTRAINDICAȚII
• hipersensibilitate la componentele medicamentului;
• sarcina;
• alăptarea (alăptarea);
• vârsta copiilor până la 2 ani (pentru comprimate 125 mg, 250 mg).
INSTRUCȚIUNI SPECIALE
Trebuie avut în vedere faptul că, dacă în timpul tratamentului cu Terbizil pacientul dezvoltă disfuncție hepatică (slăbiciune, greață de etiologie necunoscută, lipsă de apetit, icter, întunecarea urinei sau luminarea fecalelor), medicamentul trebuie întrerupt.
În timpul tratamentului, este necesar să se controleze nivelul transaminazelor hepatice.
CONDITII DE DEPOZITARE
Medicamentul trebuie păstrat într-un loc ferit de lumină, la o temperatură de 15 ° până la 30 ° C.
Acțiune farmacologică „Are un spectru larg de activitate antifungică.
INDICAȚII DE UTILIZARE
micoza scalpului
MOD DE APLICARE SI DOZE
Durata terapiei este determinată de natura și severitatea bolii. Utilizarea neregulată sau întreruperea prematură a tratamentului duce la o recidivă a bolii. La copiii cu vârsta mai mare de 2 ani, comprimatele de 125 mg sunt utilizate pentru a trata micozele scalpului. Datele privind utilizarea medicamentului la copiii cu vârsta sub 2 ani (sau copiii cu o greutate mai mică de 12 kg) nu sunt disponibile. Medicamentul este prescris 1 dată pe zi. O singură doză depinde de greutatea corporală a copilului.
Greutatea corporală Doza
mai puțin de 20 kg 5 mg (1/2 tab. 125 mg)
de la 20 la 40 kg 125 mg (1 tab. 125 mg)
peste 40 kg 250 mg (2 comprimate de 125 mg)
Adulților li se prescrie 250 mg o dată pe zi.
În cazul onicomicozei, durata tratamentului eficient este de 6-12 săptămâni și este determinată de rata de creștere a unei unghii sănătoase. În unele cazuri, cu creșterea lentă a unghiilor, cursul tratamentului poate fi mai lung. Durata terapiei poate depinde și de alți factori: vârsta pacientului, prezența unei boli concomitente, starea unghiilor la începutul cursului de tratament. Efectul clinic optim se observă la câteva luni după vindecarea micologică și încetarea terapiei. Aceasta este determinată de perioada de timp necesară pentru creșterea unei unghii sănătoase.
Durata recomandată de tratament pentru tinea pedis (interdigitală, plantară sau tip ciorap) este de 2-6 săptămâni; cu dermatomicoză a trunchiului, picioarelor - 2-4 săptămâni; cu micoze ale scalpului - 4 săptămâni (dar cu infecția cu Microsporum canis poate fi mai lungă).
CONTRAINDICAȚII
• hipersensibilitate la componentele medicamentului;
• sarcina;
• alăptarea (alăptarea);
• vârsta copiilor până la 2 ani (pentru comprimate 125 mg, 250 mg).
INSTRUCȚIUNI SPECIALE
Trebuie avut în vedere faptul că, dacă în timpul tratamentului cu Terbizil pacientul dezvoltă disfuncție hepatică (slăbiciune, greață de etiologie necunoscută, lipsă de apetit, icter, întunecarea urinei sau luminarea fecalelor), medicamentul trebuie întrerupt.
În timpul tratamentului, este necesar să se controleze nivelul transaminazelor hepatice.
CONDITII DE DEPOZITARE
Medicamentul trebuie păstrat într-un loc ferit de lumină, la o temperatură de 15 ° până la 30 ° C.
-3%
162.28 MDL
167.30 MDL
Rețetă medicală
Prospect: Informaţii pentru consumator/pacient
Pagamax Plus 75 mg/1 mg capsule
Pagamax Plus 150 mg/1 mg capsule
Pagamax Plus 300 mg/1 mg capsule
Pregabalină/Vitamina B12 (methylcobalamin)
Ce este Pagamax Plus şi pentru ce se utilizează
Denumirea medicamentului dumneavoastră este Pagamax Plus. Acesta conţine două substanţe
active: pregabalină şi vitamina B12.
Pagamax Plus aparţine unui grup de medicamente utilizate pentru a trata epilepsia, durerea
neuropată şi tulburarea anxioasă generalizată (TAG) la adulţi. Vitamina B12 (methylcobalamin)
aparţine unui grup de medicamente folosite pentru a trata anemia şi neuropatii.
Pacienţii cu deficienţă de B12 şi fără probleme de absorbţie gastrointestinală
Durere neuropată periferică şi centrală: Pagamax Plus este utilizat pentru tratamentul durerii de
lungă durată cauzată de afectarea nervilor. O mulţime de boli pot cauza durere neuropată
periferică, cum sunt diabetul zaharat sau zona zoster. Senzaţiile dureroase pot fi descrise ca
fierbinţeală, arsură, durere acută şi bruscă, înjunghiere, durere ascuţită, crampe, furnicături,
amorţeală, senzaţie de ace. Durerea neuropată periferică şi centrală poate fi, de asemenea, asociată
cu modificări ale dispoziţiei, tulburări de somn, oboseală şi poate avea un impact asupra
funcţionării psihice şi sociale şi asupra calităţii vieţii.
Epilepsie: Pagamax Plus este utilizat pentru tratamentul anumitor forme de epilepsie la adulţi
(crize epileptice parţiale, cu sau fără generalizare secundară). Medicul dumneavoastră vă va
prescrie Pagamax Plus pentru a vă ajuta în tratarea epilepsiei atunci când tratamentul obişnuit nu
mai controlează boala. Trebuie să luaţi Pagamax Plus în asociere cu tratamentul obişnuit. PagamaxPlus nu este recomandat pentru a fi folosită singur, ci întotdeauna trebuie utilizat în asociere cu
alte medicamente antiepileptice.
Tulburare anxioasă generalizată: Pagamax Plus este utilizat pentru tratarea tulburării anxioase
generalizate (TAG). Simptomele TAG sunt stare de anxietate prelungită excesiv şi îngrijorare
dificil de controlat. De asemenea, TAG poate cauza nelinişte, surescitare sau nervozitate, stare de
oboseală, dificultăţi sau pierdere a capacităţii de concentrare a atenţiei, iritabilitate, tensiune
musculară sau tulburări de somn. Aceste manifestări se deosebesc de stresul şi grijile vieţii
cotidiene.
Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Pagamax Plus
Nu luaţi Pagamax Plus dacă sunteţi alergic la pregabalină sau metilcobalamină sau la oricare
dintre celelalte componente ale acestui medicament.
Utilizarea vitaminei B12 este contraindicată pacienţilor cu neuropatie optică ereditară Leber.
Copii şi adolescenţi
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea pregabalinei la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) şi
de aceea, Pagamax Plus nu trebuie utilizat la această grupă de vârstă.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Cum să luaţi Pagamax Plus
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Medicul va stabili care este doza potrivită pentru dumneavoastră.
Pagamax Plus se administrează numai pe cale orală.
Durere neuropată periferică şi centrală, epilepsie sau tulburare anxioasă generalizată:
- Luaţi numărul de capsule prescrise de medicul dumneavoastră.
- Doza, care a fost adaptată pentru dumneavoastră şi în funcţie de afecţiunea pe care o aveţi, va fi,
în general, cuprinsă între 150 mg şi 600 mg în fiecare zi.
- În durere neuropată, doza de vitamina B12 va fi cuprinsă între 1mg şi 4 mg zilnic.
- Medicul dumneavoastră vă va spune să luaţi Pagamax Plus fie de două, fie de trei ori pe zi.
Pentru regimul cu două administrări pe zi, luaţi Pagamax Plus o dată dimineaţa şi o dată seara,
cam în aceleaşi momente ale zilei. Pentru regimul cu trei administrări pe zi, luaţi Pagamax Plus o
dată dimineaţa, o dată după-amiaza şi o dată seara, cam în aceleaşi momente ale zilei.
Dacă aveţi impresia că efectul Pagamax Plus este prea puternic sau prea slab, spuneţi medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă sunteţi o persoană în vârstă (peste 65 ani), trebuie să luaţi Pagamax Plus cum este prezentat
mai sus, cu excepţia cazului în care aveţi boli ale rinichilor.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o schemă diferită de administrare şi/sau doze diferite
dacă aveţi boli ale rinichilor.
Înghiţiţi capsulele întregi, cu apă.
Continuaţi să luaţi Pagamax Plus pe toată durata recomandată de medicul dumneavoastră.
Pagamax Plus 75 mg/1 mg capsule
Pagamax Plus 150 mg/1 mg capsule
Pagamax Plus 300 mg/1 mg capsule
Pregabalină/Vitamina B12 (methylcobalamin)
Ce este Pagamax Plus şi pentru ce se utilizează
Denumirea medicamentului dumneavoastră este Pagamax Plus. Acesta conţine două substanţe
active: pregabalină şi vitamina B12.
Pagamax Plus aparţine unui grup de medicamente utilizate pentru a trata epilepsia, durerea
neuropată şi tulburarea anxioasă generalizată (TAG) la adulţi. Vitamina B12 (methylcobalamin)
aparţine unui grup de medicamente folosite pentru a trata anemia şi neuropatii.
Pacienţii cu deficienţă de B12 şi fără probleme de absorbţie gastrointestinală
Durere neuropată periferică şi centrală: Pagamax Plus este utilizat pentru tratamentul durerii de
lungă durată cauzată de afectarea nervilor. O mulţime de boli pot cauza durere neuropată
periferică, cum sunt diabetul zaharat sau zona zoster. Senzaţiile dureroase pot fi descrise ca
fierbinţeală, arsură, durere acută şi bruscă, înjunghiere, durere ascuţită, crampe, furnicături,
amorţeală, senzaţie de ace. Durerea neuropată periferică şi centrală poate fi, de asemenea, asociată
cu modificări ale dispoziţiei, tulburări de somn, oboseală şi poate avea un impact asupra
funcţionării psihice şi sociale şi asupra calităţii vieţii.
Epilepsie: Pagamax Plus este utilizat pentru tratamentul anumitor forme de epilepsie la adulţi
(crize epileptice parţiale, cu sau fără generalizare secundară). Medicul dumneavoastră vă va
prescrie Pagamax Plus pentru a vă ajuta în tratarea epilepsiei atunci când tratamentul obişnuit nu
mai controlează boala. Trebuie să luaţi Pagamax Plus în asociere cu tratamentul obişnuit. PagamaxPlus nu este recomandat pentru a fi folosită singur, ci întotdeauna trebuie utilizat în asociere cu
alte medicamente antiepileptice.
Tulburare anxioasă generalizată: Pagamax Plus este utilizat pentru tratarea tulburării anxioase
generalizate (TAG). Simptomele TAG sunt stare de anxietate prelungită excesiv şi îngrijorare
dificil de controlat. De asemenea, TAG poate cauza nelinişte, surescitare sau nervozitate, stare de
oboseală, dificultăţi sau pierdere a capacităţii de concentrare a atenţiei, iritabilitate, tensiune
musculară sau tulburări de somn. Aceste manifestări se deosebesc de stresul şi grijile vieţii
cotidiene.
Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Pagamax Plus
Nu luaţi Pagamax Plus dacă sunteţi alergic la pregabalină sau metilcobalamină sau la oricare
dintre celelalte componente ale acestui medicament.
Utilizarea vitaminei B12 este contraindicată pacienţilor cu neuropatie optică ereditară Leber.
Copii şi adolescenţi
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea pregabalinei la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) şi
de aceea, Pagamax Plus nu trebuie utilizat la această grupă de vârstă.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Cum să luaţi Pagamax Plus
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Medicul va stabili care este doza potrivită pentru dumneavoastră.
Pagamax Plus se administrează numai pe cale orală.
Durere neuropată periferică şi centrală, epilepsie sau tulburare anxioasă generalizată:
- Luaţi numărul de capsule prescrise de medicul dumneavoastră.
- Doza, care a fost adaptată pentru dumneavoastră şi în funcţie de afecţiunea pe care o aveţi, va fi,
în general, cuprinsă între 150 mg şi 600 mg în fiecare zi.
- În durere neuropată, doza de vitamina B12 va fi cuprinsă între 1mg şi 4 mg zilnic.
- Medicul dumneavoastră vă va spune să luaţi Pagamax Plus fie de două, fie de trei ori pe zi.
Pentru regimul cu două administrări pe zi, luaţi Pagamax Plus o dată dimineaţa şi o dată seara,
cam în aceleaşi momente ale zilei. Pentru regimul cu trei administrări pe zi, luaţi Pagamax Plus o
dată dimineaţa, o dată după-amiaza şi o dată seara, cam în aceleaşi momente ale zilei.
Dacă aveţi impresia că efectul Pagamax Plus este prea puternic sau prea slab, spuneţi medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă sunteţi o persoană în vârstă (peste 65 ani), trebuie să luaţi Pagamax Plus cum este prezentat
mai sus, cu excepţia cazului în care aveţi boli ale rinichilor.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o schemă diferită de administrare şi/sau doze diferite
dacă aveţi boli ale rinichilor.
Înghiţiţi capsulele întregi, cu apă.
Continuaţi să luaţi Pagamax Plus pe toată durata recomandată de medicul dumneavoastră.
-3%
331.35 MDL
341.60 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Hipercolesterolemie
Atoris este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor crescute ale colesterolului total
(total-C), LDL-colesterolului (LDL-C), apolipoproteinei B şi trigliceridelor la adulţi, adolescenţi şi
copii cu vârsta de 10 ani sau peste, cu hipercolesterolemie primară, inclusiv hipercolesterolemia
familială (varianta heterozigotă) sau hipercolesterolemie combinată (mixtă) (corespunzătoare
tipurilor IIa şi IIb conform clasificării Fredrickson) când răspunsul la dietă şi la alte măsuri nonfarmacologice nu este adecvat.
Atoris este, de asemenea, indicat pentru scăderea colesterolului total şi LDL-colesterolului la adulţii
cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca adjuvant al altor tratamente hipolipemiante (de
exemplu, afereza-LDL) sau în cazul în care astfel de tratamente nu sunt disponibile.
Prevenţia bolilor cardiovasculare
Prevenţia evenimentelor cardiovasculare la pacienţii adulţi la care se estimează că au un risc mare
pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca adjuvant pentru corectarea altor factori
de risc. Doze şi mod de administrare
Doze
Pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard înainte de a începe tratamentul
cu Atoris şi trebuie să continue această dietă în timpul tratamentului cu Atoris.
Doza trebuie individualizată corespunzător valorilor iniţiale ale LDL-colesterolului, obiectivului
terapiei, răspunsului terapeutic al pacientului.
Doza iniţială uzuală este 10 mg o dată pe zi. Ajustarea dozei trebuie efectuată la intervale de 4
săptămâni sau mai mult. Doza maximă este 80 mg o dată pe zi. Mod de administrare
Atoris se administrează pe cale orală. Fiecare doză zilnică de atorvastatină se administrează în doză
unică şi poate fi luată în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Contraindicaţii
Atoris este contraindicat la pacienţii:
- cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii acestui medicament
enumerati la pct 6.1.
- cu afecţiuni hepatice active sau cu creşteri persistente neexplicabile ale transaminazelor
serice, care depăşesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale.
- în timpul sarcinii, în timpul alăptării precum şi la femeile aflate la vârsta fertilă şi care nu
utilizează metode adecvate de contracepţie (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3kyIOCA
Hipercolesterolemie
Atoris este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor crescute ale colesterolului total
(total-C), LDL-colesterolului (LDL-C), apolipoproteinei B şi trigliceridelor la adulţi, adolescenţi şi
copii cu vârsta de 10 ani sau peste, cu hipercolesterolemie primară, inclusiv hipercolesterolemia
familială (varianta heterozigotă) sau hipercolesterolemie combinată (mixtă) (corespunzătoare
tipurilor IIa şi IIb conform clasificării Fredrickson) când răspunsul la dietă şi la alte măsuri nonfarmacologice nu este adecvat.
Atoris este, de asemenea, indicat pentru scăderea colesterolului total şi LDL-colesterolului la adulţii
cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca adjuvant al altor tratamente hipolipemiante (de
exemplu, afereza-LDL) sau în cazul în care astfel de tratamente nu sunt disponibile.
Prevenţia bolilor cardiovasculare
Prevenţia evenimentelor cardiovasculare la pacienţii adulţi la care se estimează că au un risc mare
pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca adjuvant pentru corectarea altor factori
de risc. Doze şi mod de administrare
Doze
Pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard înainte de a începe tratamentul
cu Atoris şi trebuie să continue această dietă în timpul tratamentului cu Atoris.
Doza trebuie individualizată corespunzător valorilor iniţiale ale LDL-colesterolului, obiectivului
terapiei, răspunsului terapeutic al pacientului.
Doza iniţială uzuală este 10 mg o dată pe zi. Ajustarea dozei trebuie efectuată la intervale de 4
săptămâni sau mai mult. Doza maximă este 80 mg o dată pe zi. Mod de administrare
Atoris se administrează pe cale orală. Fiecare doză zilnică de atorvastatină se administrează în doză
unică şi poate fi luată în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Contraindicaţii
Atoris este contraindicat la pacienţii:
- cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii acestui medicament
enumerati la pct 6.1.
- cu afecţiuni hepatice active sau cu creşteri persistente neexplicabile ale transaminazelor
serice, care depăşesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale.
- în timpul sarcinii, în timpul alăptării precum şi la femeile aflate la vârsta fertilă şi care nu
utilizează metode adecvate de contracepţie (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3kyIOCA
-3%
47.04 MDL
48.50 MDL
Rețetă medicală
Cefson este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere), pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Pneumonie comunitară dobândită.
- Pneumonie dobândită în spital.
- Otită medie acută.
- Infecţii intraabdominale.
- Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită).
- Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi.
- Gonoree.
- Sifilis.
- Meningită bacteriană.
- Endocardită bacteriană
- Pneumonie comunitară dobândită.
- Pneumonie dobândită în spital.
- Otită medie acută.
- Infecţii intraabdominale.
- Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită).
- Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi.
- Gonoree.
- Sifilis.
- Meningită bacteriană.
- Endocardită bacteriană
-3%
52.72 MDL
54.35 MDL
OcuMill
Ochi roşii
INDICAŢII Soluţie sterilă, hidratantă şi lubrefiantă cu extracte fluide din muşeţel şi nalbă de pădure. Hidratează şi împrospătează, este indicat pentru ochi roşii. Poate fi utilizatîn timp ce purtaţi lentile de contact.
UTILIZARE: Administraţi 1-2 picături în globul ocular, două-trei ori pe zi sau la necesitate. Pentru purtătorii de lentile de contact, puneţi 2-3 picături pe lentilăînaintesau după aplicarea lentilelor.
ATENŢIONĂRI: Dacă apare o iritare, întrerupeţi administrarea picăturilor şi contactaţi un medic oftalmolog. Nu utilizaţi dacă sunteţi alergic la unul din componentele produsului. închideţi bine flaconul după fiecare utilizare. Nu atingeţi vârful picurătorului de careva suprafeţe, inclusiv de ochi sau mâini. Ase păstra la temperaturi între 5 şi 35°C, protejatele hamină. Nu lăsaţi la vederea şi îndemâna copiilor. Nu înghiţiţi. Nu utilizaţi după data expirării. Utilizaţi pe parcursul a 90 de zile după deschidere. Acest produs este steril până în momentul deschiderii.
Ochi roşii
INDICAŢII Soluţie sterilă, hidratantă şi lubrefiantă cu extracte fluide din muşeţel şi nalbă de pădure. Hidratează şi împrospătează, este indicat pentru ochi roşii. Poate fi utilizatîn timp ce purtaţi lentile de contact.
UTILIZARE: Administraţi 1-2 picături în globul ocular, două-trei ori pe zi sau la necesitate. Pentru purtătorii de lentile de contact, puneţi 2-3 picături pe lentilăînaintesau după aplicarea lentilelor.
ATENŢIONĂRI: Dacă apare o iritare, întrerupeţi administrarea picăturilor şi contactaţi un medic oftalmolog. Nu utilizaţi dacă sunteţi alergic la unul din componentele produsului. închideţi bine flaconul după fiecare utilizare. Nu atingeţi vârful picurătorului de careva suprafeţe, inclusiv de ochi sau mâini. Ase păstra la temperaturi între 5 şi 35°C, protejatele hamină. Nu lăsaţi la vederea şi îndemâna copiilor. Nu înghiţiţi. Nu utilizaţi după data expirării. Utilizaţi pe parcursul a 90 de zile după deschidere. Acest produs este steril până în momentul deschiderii.
-3%
163.93 MDL
169 MDL
Hepaurs 300 mg
Capsule operculate de forma cilindrica, cu capete emisferice, cu suprafata neteda si
lucida-opac,
numarul capsulei 0.
Corpul – alb si capacul albastru-deschis, corpul – alb si capacul – alb, corpul – albastu
si capacul – albastru-deschis.
Conținutul capsule: Pulbere de culoare alba sau aproape alba, practice fara miros.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Modificări calitative şi cantitative ale funcţiei biliare, inclusiv formele de secreţie biliară
suprasaturate cu colesterol, pentru prevenirea formării litiazei biliare sau pentru a crea
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21927 din 19.08.2015
nr. 21928 din 19.08.2015
nr. 21929 din 19.08.2015
Anexa 1
condiţii favorabile dizolvării calculilor biliari transparenţi radiografic, cu diametrul sub
15 mm; în special calculii biliari din vezica biliară şi calculii reziduali sau recurenţi din
coledoc după intervenţia chirurgicală pe căile biliare; funcţia vezicii biliare trebuie să
fie intactă. Hepatite cronice însoţite de colestază (în particular ciroză biliară).
Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru dizolvarea calculilor biliari cu conţinut de colesterol, doza este de 300-600 mg
pe zi (după sau în timpul meselor). Pentru a menţine condiţiile favorabile pentru
dizolvarea calculilor biliari existenţi, tratamentul trebuie să dureze cel puţin 4-6 luni
până la 12 luni sau mai mult, în funcţie de dimensiunea calculilor şi evoluţia sub
tratament.
Pentru tratamentul de menţinere sunt suficiente doze de 150 mg de 2 ori pe zi sau de
300 mg o dată pe zi.
În sindroamele dispeptice biliare, doza este de 1 capsulă a 150 mg de 2 ori pe zi.
În hepatopatii cronice cu colestază doza poate fi crescută până la 300 mg de 2-3 ori
pe zi.
Durata tratamentului trebuie hotărâtă de medic în funcţie atât de tipul şi severitatea
afecţiunii cât şi de răspunsul terapeutic.
Dozele pot fi modificate de medic.
Mod de administrare
Administrare orală
4.3 Contraindicaţii
Hepaurs nu trebuie utilizat la pacienţii cu:
- boală inflamatorie a vezicii biliare sau tractului biliar,
- ocluzia tractului biliar (duct cistic sau duct biliar comun),
- episoade frecvente de colică biliară,
- calculi radioopaci calcificaţi,
- disfuncţie contractilă a vezicii biliare,
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la
pct.6.1. https://bit.ly/2RGkl1T
Capsule operculate de forma cilindrica, cu capete emisferice, cu suprafata neteda si
lucida-opac,
numarul capsulei 0.
Corpul – alb si capacul albastru-deschis, corpul – alb si capacul – alb, corpul – albastu
si capacul – albastru-deschis.
Conținutul capsule: Pulbere de culoare alba sau aproape alba, practice fara miros.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Modificări calitative şi cantitative ale funcţiei biliare, inclusiv formele de secreţie biliară
suprasaturate cu colesterol, pentru prevenirea formării litiazei biliare sau pentru a crea
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21927 din 19.08.2015
nr. 21928 din 19.08.2015
nr. 21929 din 19.08.2015
Anexa 1
condiţii favorabile dizolvării calculilor biliari transparenţi radiografic, cu diametrul sub
15 mm; în special calculii biliari din vezica biliară şi calculii reziduali sau recurenţi din
coledoc după intervenţia chirurgicală pe căile biliare; funcţia vezicii biliare trebuie să
fie intactă. Hepatite cronice însoţite de colestază (în particular ciroză biliară).
Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru dizolvarea calculilor biliari cu conţinut de colesterol, doza este de 300-600 mg
pe zi (după sau în timpul meselor). Pentru a menţine condiţiile favorabile pentru
dizolvarea calculilor biliari existenţi, tratamentul trebuie să dureze cel puţin 4-6 luni
până la 12 luni sau mai mult, în funcţie de dimensiunea calculilor şi evoluţia sub
tratament.
Pentru tratamentul de menţinere sunt suficiente doze de 150 mg de 2 ori pe zi sau de
300 mg o dată pe zi.
În sindroamele dispeptice biliare, doza este de 1 capsulă a 150 mg de 2 ori pe zi.
În hepatopatii cronice cu colestază doza poate fi crescută până la 300 mg de 2-3 ori
pe zi.
Durata tratamentului trebuie hotărâtă de medic în funcţie atât de tipul şi severitatea
afecţiunii cât şi de răspunsul terapeutic.
Dozele pot fi modificate de medic.
Mod de administrare
Administrare orală
4.3 Contraindicaţii
Hepaurs nu trebuie utilizat la pacienţii cu:
- boală inflamatorie a vezicii biliare sau tractului biliar,
- ocluzia tractului biliar (duct cistic sau duct biliar comun),
- episoade frecvente de colică biliară,
- calculi radioopaci calcificaţi,
- disfuncţie contractilă a vezicii biliare,
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la
pct.6.1. https://bit.ly/2RGkl1T
-3%
359 MDL
370.10 MDL
Rețetă medicală
Ce este Warfarex şi pentru ce se utilizează Substanţa activă conţinută în medicamentul Warfarex este varfarinatul de sodiu (în continuare - warfarină). Aceasta aparţine unui grup de medicamente care sunt numite "anticoagulante orale". Warfarina este utilizată pentru a preveni apariţia tromboembolismului (cheagurilor de sînge) şi tratamentul complicaţiilor. Warfarex reduce tendinţa de formare a cheagurilor de sînge. Ce boli pot fi tratate cu anticoagulantele orale Medicul dumneavoastră vă va explica, pentru profilaxia şi tratamentul căror boli sunt prescrise aceste medicamente. Cel mai frecvent, aceste medicamente sunt utilizate pentru: - profilaxia şi tratamentul trombozei venelor profunde ale membrelor inferioare (formarea cheagurilor de sînge în venele picioarelor) şi emboliei pulmonare (formarea cheagurilor de sînge la nivelul arterelor din plămîni); - prevenirea formării repetate a chegurilor de sînge şi migraţia acestora prin arterele din creier, coronariene sau alte artere după un atac de cord (infarct miocardic); - prevenirea formării chegurilor de sînge la pacienţii cu fibrilaţie atrială, afectare a valvelor cardiace sau cu proteze ale valvelor cardiace.
Cum se administrează Warfarex Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum va spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Pentru administrare orală. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. În timpul tratamentului trebuie să urmaţi strict indicaţiile medicului. Este important să efectuaţi cu regularitate testele de laborator. Dozele se stabilesc individual şi este selectată special pentru dumneavoastră. Instrucţiunile privind dozajul sunt indicate în cartela de control pentru administrarea anticoagulantelor orale. În această cartelă va fi indicat pentru dumneavoastră INR-ul (de exemplu, INR 2,0-3,0 sau INR 2,5 pînă la 3,5) şi data următoarei investigaţii de laborator. Asiguraţi-vă că urmaţi instrucţiunile privind dozajul şi investigaţiile de laborator. Pacienţii cu afectare a funcţiei hepatice şi pacienţii vîrstnici pot avea nevoie de o doză mai mică de warfarină. Pacienţii cu afectare a funcţiei renale pot avea nevoie de o doză mai mare sau mai mică de warfarină.
https://bit.ly/3eYObGN
Cum se administrează Warfarex Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum va spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Pentru administrare orală. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. În timpul tratamentului trebuie să urmaţi strict indicaţiile medicului. Este important să efectuaţi cu regularitate testele de laborator. Dozele se stabilesc individual şi este selectată special pentru dumneavoastră. Instrucţiunile privind dozajul sunt indicate în cartela de control pentru administrarea anticoagulantelor orale. În această cartelă va fi indicat pentru dumneavoastră INR-ul (de exemplu, INR 2,0-3,0 sau INR 2,5 pînă la 3,5) şi data următoarei investigaţii de laborator. Asiguraţi-vă că urmaţi instrucţiunile privind dozajul şi investigaţiile de laborator. Pacienţii cu afectare a funcţiei hepatice şi pacienţii vîrstnici pot avea nevoie de o doză mai mică de warfarină. Pacienţii cu afectare a funcţiei renale pot avea nevoie de o doză mai mare sau mai mică de warfarină.
https://bit.ly/3eYObGN
-3%
58.83 MDL
60.65 MDL
Rețetă medicală
Indicații terapeutice
Dexamethason se administrează intravenos sau intramuscular în cazuri urgente sau
când tratamentul oral este imposibil.
Afecțiuni endocrine:
- terapie de substituție pentru insuficiența primară și secundară (hipofizară) a
corticosuprarenalelor (cu excepția insuficienței suprarenale acute, când sunt mai
potrivite cortizonul sau hidrocortizonul, datorită acțiunii lor mineralocorticoide
puternice),
- hiperplazie suprarenală congenitală,
- tiroidită subacută și formele severe de tiroidită prin iradiere.
Afecţiuni reumatice: ca terapie pe perioada în care medicamentul de bază nu este încă
eficient şi la pacienţii la care efectele analgezice şi antiinflamatorii ale
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) au fost nesatisfăcătoare:
- artrită reumatoidă, inclusiv artrită juvenilă cronică, manifestări extraarticulare în
artrită reumatoidă (afectări pulmonare, cardiace, oculare, vasculită cutanată);
- afecțiuni sistemice ale țesutului conjunctiv;
- sindroame vasculitice.
Afecţiuni cutanate:
- pemfigus;
- forme severe de eritem multiform (sindrom Stevens-Johnson),
- dermatita exfoliativă;
- dermatită buloasă herpetiformă;
- eritem exsudativ (forme severe);
- eritem nodular;
- dermatită seboreică (formă severă);
- psoriazis (formă severă);
- urticarie (care nu răspunde la tratamentul standard);
- micoză fungoidă;
- dermatomiozită;
- sclerodermie;
- edem Quincke.
Afecţiuni alergice (care nu răspund la tratamentul convenţional):
- astm bronşic;
- dermatită de contact;
- dermatită atopică;
- boala serului;
- rinită alergică;
- hipersensibilitate la medicamente;
- urticarie după o transfuzie de sânge.
Afecţiuni oculare:
- tulburări care periclitează vederea (corioretinită centrală acută, nevrita nervului
optic);
- reacţii alergice (conjunctivită, uveită, sclerită, cheratită, irită);
- afecţiuni sistemice ale sistemului imunitar (sarcoidoză, arteriită temporală);
- modificări proliferative în orbită (oftalmopatie endocrină, pseudotumori);
- oftalmie simpatică;
- tratament imunosupresor în transplant de cornee.
Medicamentul se administrează parenteral sau local (prin administrare
subconjunctivală, retrobulbară sau parabulbară).
Afecţiuni gastrointestinale:
- colita ulceroasă (exacerbări severe);
- boala Crohn (exacerbări severe);
- hepatită cronică autoimună;
- reacţie de reject după transplant hepatic.
Afecţiuni respiratorii:
- sarcoidoză (simptomatică);
- bronşiolită acută toxică;
- bronşită cronică și astm bronșic (exacerbări acute),
- tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată (în combinaţie cu tratament
antituberculos adecvat);
- berilioză (inflamaţie granulomatoasă);
- pneumonie prin iradiere sau aspirare.
Afecţiuni hematologice:
- anemie aplastică congenitală sau dobândită;
- anemie hemolitică autoimună;
- trombocitopenie secundară la adulţi;
- eritroblastopenie;
- leucemie limfoblastică acută (tratament de inducţie);
- purpură trombocitopenică idiopatică (doar administrarea intravenoasă,
administrarea intramusculară este contraindicată).
Afecţiuni renale:
- tratament imunosupresiv în transplant renal;
- inducerea diurezei sau reducerea proteinuriei în sindromul nefrotic idiopatic (fără
uremie), precum şi insuficienţă renală în lupusul eritematos sistemic.
Afecţiuni maligne:
- tratamentul paliativ al leucemiei şi limfomului la adulţi;
- leucemie acută la copii;
- hipercalcemie în afecţiuni maligne.
Edem cerebral:
- edem cerebral din cauza tumorilor cerebrale primare sau metastatice,
craniotomie sau plăgi în regiunea craniană.
Şoc:
- șoc care nu răspunde la tratamentul clasic;
- șoc la pacienții cu insuficiență corticosuprarenală;
- șoc anafilactic (intravenos, după administrarea adrenalinei);
- în perioada preoperatorie pentru prevenirea șocului în insuficiență
corticosuprarenală suspectată sau stabilită.
Alte indicatii:
- meningită tuberculoasă cu bloc subarahnoidian (în asociere cu terapia
antituberculoasă adecvată);
- trichineloza cu afectare neurologică sau miocardică;
- tumoare chistică a unei aponevroze sau a unui tendon (ganglion).
Indicații pentru administrarea intra-articulară sau în țesuturile moi a dexametazonei:
- artrită reumatoidă (inflamația severă a unei articulații individuale);
- spondilită anchilozantă (atunci când articulațiile inflamate nu răspund la
tratamentul convențional);
- artrită psoriazică (de tip oligoarticular și tenosinovită);
- monoartrită (după evacuarea lichidului din articulație);
- osteoartrită articulară (doar în caz de sinovită și prezența exudatului);
- reumatism extra-articular (epicondilită, tenosinovită, bursită).
Administrare locală (injecții intralezionale):
- cheloizi;
- leziuni hipertrofice, inflamate și infiltrate în lichen, psoriazis, granulom inelar,
foliculita sclerozantă, lupus discoid și sarcoidoză cutanată;
- alopecie localizată. Doze și mod de administrare
Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în parte în funcție de boală, durata
estimată a tratamentului, toleranța la corticosteroizi și răspunsul la tratament.
Soluția poate fi administrată intravenos (prin injectare sau prin infuzie cu soluție
glucoză sau soluție fiziologică), intramuscular și local (intra-articular, în leziuni ale
pielii, în țesuturile moi).
Administrarea parenterală
Dexametazona se administrează parenteral, în cazuri urgente, când terapia orală nu
este posibilă și în prezența stărilor enumerate la pct. Indicații terapeutice.
Soluția se administrează prin injecție intravenoasă sau intramusculară, sau prin
perfuzie intravenoasă (cu soluție glucoză sau soluție fiziologică).
Dozele zilnice medii inițiale recomandate pentru administrare intravenoasă sau
intramusculară variază de la 0,5 mg la 9 mg, sau mai mult, dacă este necesar. Dozele
inițiale de dexametazonă trebuie administrate până când se obține un răspuns clinic,
apoi doza trebuie redusă treptat la cel mai mic nivel care manifestă eficacitate clinică.
Când se administrează doze mari pentru mai mult de câteva zile, doza trebuie redusă
treptat pe parcursul mai multor zile consecutive sau chiar pe o perioadă mai lungă.
Administrare locală
Pentru administrare intra-articulară doza unică recomandată de dexametazonă este
de la 0,4 mg la 4 mg. Doza depinde de dimensiunile articulației afectate. Doza uzuală
pentru articulațiile mari este de la 2-4 mg dexametazonă și de 0,8-1 mg în cazul
articulațiilor mici. Injecțiile intra-articulare pot fi repetate după 3-4 luni. Se
recomandă efectuarea a 3-4 injecții într-o articulație individuală pe parcursul vieții și
medicamentul nu trebuie administrat în mai mult de 2 articulații în același timp. O
administrare mai frecventă poate duce la deteriorarea cartilajului articular și necroză
osoasă.
Doza uzuală pentru administrarea intrabursala este 2-3 mg dexametazona, pentru
administrare în tecile tendoanelor - 0,4-1 mg, iar pentru fiecare tendon – 1-2 mg.
Pentru injectare intralezionala este utilizată aceeași doză de dexametazonă ca și la
administrarea intra-articulară. Medicamentul poate fi infiltrat în maximum două leziuni
în același timp.
Doza recomandată pentru infiltrarea în țesuturile moi (periarticulară) este de 2-6 mg
dexametazonă.
Copii și adolescenți
Doza pentru injecție intramusculară în terapia de substituție este de 0,02 mg/kg
greutate corporală sau 0,67 mg/m2
suprafață corporală, divizată în 3 doze,
administrate la fiecare a treia zi, sau 0,008-0,01 mg/kg greutate corporală, sau 0,2-
0,3 mg/m2
suprafață corporală zilnic.
Pentru alte indicații, doza recomandată este de 0,02-0,1 mg/kg greutate corporală
sau 0,8-5 mg/m2
suprafață corporală, administrată o dată la 12-24 ore.
Pacienții vârstnici (cu vârsta peste 65 ani), pacienții cu insuficiență hepatică și renală
Se recomandă precauție specială și supraveghere medicală atentă la pacienții cu
vârsta peste 65 de ani, pacienții cu insuficiență hepatică și renală (vezi pct. 4.4).
Dozele echivalente de corticosteroizi
Dexametazonă 0,75 mg Prednison 5 mg
Cortizon 25 mg Metilprednisolon 4 mg
Hidrocortizon 20 mg Triamcinolon 4 mg
Prednisolon 5 mg Betametazonă 0,75 mg
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.
6.1.
Infecții virale, bacteriene și fungice sistemice acute (atunci când nu a fost instituită
terapie adecvată).
Sindromul Cushing.
Vaccinarea cu vaccinuri vii.
Administrarea concomitentă a ritodrinei cu dexametazonă în timpul travaliului,
deoarece poate cauza deces matern din cauza edemului pulmonar (vezi pct. 4.5).
Administrarea intramusculară este contraindicată pacienților cu tulburări severe ale
hemostazei.
Dexamethason se administrează intravenos sau intramuscular în cazuri urgente sau
când tratamentul oral este imposibil.
Afecțiuni endocrine:
- terapie de substituție pentru insuficiența primară și secundară (hipofizară) a
corticosuprarenalelor (cu excepția insuficienței suprarenale acute, când sunt mai
potrivite cortizonul sau hidrocortizonul, datorită acțiunii lor mineralocorticoide
puternice),
- hiperplazie suprarenală congenitală,
- tiroidită subacută și formele severe de tiroidită prin iradiere.
Afecţiuni reumatice: ca terapie pe perioada în care medicamentul de bază nu este încă
eficient şi la pacienţii la care efectele analgezice şi antiinflamatorii ale
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) au fost nesatisfăcătoare:
- artrită reumatoidă, inclusiv artrită juvenilă cronică, manifestări extraarticulare în
artrită reumatoidă (afectări pulmonare, cardiace, oculare, vasculită cutanată);
- afecțiuni sistemice ale țesutului conjunctiv;
- sindroame vasculitice.
Afecţiuni cutanate:
- pemfigus;
- forme severe de eritem multiform (sindrom Stevens-Johnson),
- dermatita exfoliativă;
- dermatită buloasă herpetiformă;
- eritem exsudativ (forme severe);
- eritem nodular;
- dermatită seboreică (formă severă);
- psoriazis (formă severă);
- urticarie (care nu răspunde la tratamentul standard);
- micoză fungoidă;
- dermatomiozită;
- sclerodermie;
- edem Quincke.
Afecţiuni alergice (care nu răspund la tratamentul convenţional):
- astm bronşic;
- dermatită de contact;
- dermatită atopică;
- boala serului;
- rinită alergică;
- hipersensibilitate la medicamente;
- urticarie după o transfuzie de sânge.
Afecţiuni oculare:
- tulburări care periclitează vederea (corioretinită centrală acută, nevrita nervului
optic);
- reacţii alergice (conjunctivită, uveită, sclerită, cheratită, irită);
- afecţiuni sistemice ale sistemului imunitar (sarcoidoză, arteriită temporală);
- modificări proliferative în orbită (oftalmopatie endocrină, pseudotumori);
- oftalmie simpatică;
- tratament imunosupresor în transplant de cornee.
Medicamentul se administrează parenteral sau local (prin administrare
subconjunctivală, retrobulbară sau parabulbară).
Afecţiuni gastrointestinale:
- colita ulceroasă (exacerbări severe);
- boala Crohn (exacerbări severe);
- hepatită cronică autoimună;
- reacţie de reject după transplant hepatic.
Afecţiuni respiratorii:
- sarcoidoză (simptomatică);
- bronşiolită acută toxică;
- bronşită cronică și astm bronșic (exacerbări acute),
- tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată (în combinaţie cu tratament
antituberculos adecvat);
- berilioză (inflamaţie granulomatoasă);
- pneumonie prin iradiere sau aspirare.
Afecţiuni hematologice:
- anemie aplastică congenitală sau dobândită;
- anemie hemolitică autoimună;
- trombocitopenie secundară la adulţi;
- eritroblastopenie;
- leucemie limfoblastică acută (tratament de inducţie);
- purpură trombocitopenică idiopatică (doar administrarea intravenoasă,
administrarea intramusculară este contraindicată).
Afecţiuni renale:
- tratament imunosupresiv în transplant renal;
- inducerea diurezei sau reducerea proteinuriei în sindromul nefrotic idiopatic (fără
uremie), precum şi insuficienţă renală în lupusul eritematos sistemic.
Afecţiuni maligne:
- tratamentul paliativ al leucemiei şi limfomului la adulţi;
- leucemie acută la copii;
- hipercalcemie în afecţiuni maligne.
Edem cerebral:
- edem cerebral din cauza tumorilor cerebrale primare sau metastatice,
craniotomie sau plăgi în regiunea craniană.
Şoc:
- șoc care nu răspunde la tratamentul clasic;
- șoc la pacienții cu insuficiență corticosuprarenală;
- șoc anafilactic (intravenos, după administrarea adrenalinei);
- în perioada preoperatorie pentru prevenirea șocului în insuficiență
corticosuprarenală suspectată sau stabilită.
Alte indicatii:
- meningită tuberculoasă cu bloc subarahnoidian (în asociere cu terapia
antituberculoasă adecvată);
- trichineloza cu afectare neurologică sau miocardică;
- tumoare chistică a unei aponevroze sau a unui tendon (ganglion).
Indicații pentru administrarea intra-articulară sau în țesuturile moi a dexametazonei:
- artrită reumatoidă (inflamația severă a unei articulații individuale);
- spondilită anchilozantă (atunci când articulațiile inflamate nu răspund la
tratamentul convențional);
- artrită psoriazică (de tip oligoarticular și tenosinovită);
- monoartrită (după evacuarea lichidului din articulație);
- osteoartrită articulară (doar în caz de sinovită și prezența exudatului);
- reumatism extra-articular (epicondilită, tenosinovită, bursită).
Administrare locală (injecții intralezionale):
- cheloizi;
- leziuni hipertrofice, inflamate și infiltrate în lichen, psoriazis, granulom inelar,
foliculita sclerozantă, lupus discoid și sarcoidoză cutanată;
- alopecie localizată. Doze și mod de administrare
Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în parte în funcție de boală, durata
estimată a tratamentului, toleranța la corticosteroizi și răspunsul la tratament.
Soluția poate fi administrată intravenos (prin injectare sau prin infuzie cu soluție
glucoză sau soluție fiziologică), intramuscular și local (intra-articular, în leziuni ale
pielii, în țesuturile moi).
Administrarea parenterală
Dexametazona se administrează parenteral, în cazuri urgente, când terapia orală nu
este posibilă și în prezența stărilor enumerate la pct. Indicații terapeutice.
Soluția se administrează prin injecție intravenoasă sau intramusculară, sau prin
perfuzie intravenoasă (cu soluție glucoză sau soluție fiziologică).
Dozele zilnice medii inițiale recomandate pentru administrare intravenoasă sau
intramusculară variază de la 0,5 mg la 9 mg, sau mai mult, dacă este necesar. Dozele
inițiale de dexametazonă trebuie administrate până când se obține un răspuns clinic,
apoi doza trebuie redusă treptat la cel mai mic nivel care manifestă eficacitate clinică.
Când se administrează doze mari pentru mai mult de câteva zile, doza trebuie redusă
treptat pe parcursul mai multor zile consecutive sau chiar pe o perioadă mai lungă.
Administrare locală
Pentru administrare intra-articulară doza unică recomandată de dexametazonă este
de la 0,4 mg la 4 mg. Doza depinde de dimensiunile articulației afectate. Doza uzuală
pentru articulațiile mari este de la 2-4 mg dexametazonă și de 0,8-1 mg în cazul
articulațiilor mici. Injecțiile intra-articulare pot fi repetate după 3-4 luni. Se
recomandă efectuarea a 3-4 injecții într-o articulație individuală pe parcursul vieții și
medicamentul nu trebuie administrat în mai mult de 2 articulații în același timp. O
administrare mai frecventă poate duce la deteriorarea cartilajului articular și necroză
osoasă.
Doza uzuală pentru administrarea intrabursala este 2-3 mg dexametazona, pentru
administrare în tecile tendoanelor - 0,4-1 mg, iar pentru fiecare tendon – 1-2 mg.
Pentru injectare intralezionala este utilizată aceeași doză de dexametazonă ca și la
administrarea intra-articulară. Medicamentul poate fi infiltrat în maximum două leziuni
în același timp.
Doza recomandată pentru infiltrarea în țesuturile moi (periarticulară) este de 2-6 mg
dexametazonă.
Copii și adolescenți
Doza pentru injecție intramusculară în terapia de substituție este de 0,02 mg/kg
greutate corporală sau 0,67 mg/m2
suprafață corporală, divizată în 3 doze,
administrate la fiecare a treia zi, sau 0,008-0,01 mg/kg greutate corporală, sau 0,2-
0,3 mg/m2
suprafață corporală zilnic.
Pentru alte indicații, doza recomandată este de 0,02-0,1 mg/kg greutate corporală
sau 0,8-5 mg/m2
suprafață corporală, administrată o dată la 12-24 ore.
Pacienții vârstnici (cu vârsta peste 65 ani), pacienții cu insuficiență hepatică și renală
Se recomandă precauție specială și supraveghere medicală atentă la pacienții cu
vârsta peste 65 de ani, pacienții cu insuficiență hepatică și renală (vezi pct. 4.4).
Dozele echivalente de corticosteroizi
Dexametazonă 0,75 mg Prednison 5 mg
Cortizon 25 mg Metilprednisolon 4 mg
Hidrocortizon 20 mg Triamcinolon 4 mg
Prednisolon 5 mg Betametazonă 0,75 mg
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.
6.1.
Infecții virale, bacteriene și fungice sistemice acute (atunci când nu a fost instituită
terapie adecvată).
Sindromul Cushing.
Vaccinarea cu vaccinuri vii.
Administrarea concomitentă a ritodrinei cu dexametazonă în timpul travaliului,
deoarece poate cauza deces matern din cauza edemului pulmonar (vezi pct. 4.5).
Administrarea intramusculară este contraindicată pacienților cu tulburări severe ale
hemostazei.
-3%
199.97 MDL
206.15 MDL
Rețetă medicală
CE ESTE CROMOROM ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Cromorom este o soluţie ce conţine substanţa activă cromoglicat de sodiu. Aceasta face parte dintr-un grup de medicamente utilizat pentru scăderea semnelor de alergie (antialergice) atunci când organismul dumneavoastră este expus la substanţe la care sunteţi alergic. Medicul vă poate indica Cromorom dacă aveţi: - o alergie la nivelul ochiului (conjunctivite alergice), - o alergie la nivelul nasului (rinite alergice, rinite alergice sezoniere, perene).
CUM SĂ UTILIZAŢI CROMOROM Utilizaţi întotdeauna Cromorom exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. 3 Doza Pentru administrare la nivelul ochiului (oftalmică), doza uzuală recomandată este de 1 picătură înfiecare ochi de 4 - 6 ori pe zi. Pentru administrare la nivelul nasului (nazală), doza uzuală recomandată este de 1 picătură în fiecare nară de 4 ori pe zi. După ameliorare, doza poate fi scăzută prin mărirea intervalului dintre administrări. Se recomandă continuarea tratamentului până la dispariţia completă a simptomelor de alergie. Nu modificaţi doza administrată fără să vă adresaţi în prealabil medicului dumneavoastră. În rinite alergice sezoniere, medicul vă poate recomanda să începeţi tratamentul cu 2-3 săptămâni înainte de expunerea la alergenii cunoscuţi şi să-l continuaţi pe tot parcursul anotimpului în care predomină aceşti alergeni. În general, efectul tratamentului se observă după: - 7 zile în cazul rinitelor alergice sezoniere; - 4 săptămâni în rinite alergice perene. Medicul dumneavoastră vă va consulta în această perioadă pentru a vedea cum răspundeţi la tratament.
https://bit.ly/3gJAsGn
CUM SĂ UTILIZAŢI CROMOROM Utilizaţi întotdeauna Cromorom exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. 3 Doza Pentru administrare la nivelul ochiului (oftalmică), doza uzuală recomandată este de 1 picătură înfiecare ochi de 4 - 6 ori pe zi. Pentru administrare la nivelul nasului (nazală), doza uzuală recomandată este de 1 picătură în fiecare nară de 4 ori pe zi. După ameliorare, doza poate fi scăzută prin mărirea intervalului dintre administrări. Se recomandă continuarea tratamentului până la dispariţia completă a simptomelor de alergie. Nu modificaţi doza administrată fără să vă adresaţi în prealabil medicului dumneavoastră. În rinite alergice sezoniere, medicul vă poate recomanda să începeţi tratamentul cu 2-3 săptămâni înainte de expunerea la alergenii cunoscuţi şi să-l continuaţi pe tot parcursul anotimpului în care predomină aceşti alergeni. În general, efectul tratamentului se observă după: - 7 zile în cazul rinitelor alergice sezoniere; - 4 săptămâni în rinite alergice perene. Medicul dumneavoastră vă va consulta în această perioadă pentru a vedea cum răspundeţi la tratament.
https://bit.ly/3gJAsGn
-3%
42 MDL
43.30 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Mycosyst este indicat în tratamentul următoarelor infecţii fungice (vezi pct. 5.1).
Mycosyst capsule este indicat la adulţi pentru tratamentul:
Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4).
Coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4).
Candidozei invazive.
Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi
candidozei cronice cutaneomucoase.
Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena
dentară sau tratamentul local sunt insuficiente.
Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat.
Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat.
Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor
şi infecţii cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.
Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice.
Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie
continuat, până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de
laborator demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de
tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.
Mod de administrare
Mycosyst se poate administra atât pe cale orală, cât şi în perfuzie intravenoasă,
alegerea căii de administrare depinzând de starea clinică a pacientului. La trecerea de
la calea de administrare intravenoasă la calea de administrare orală sau invers, nu
este necesară modificarea dozei zilnice.
Capsulele trebuie înghiţite întregi şi independent de momentul meselor.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare
dintre excipienţi enumerați la pct 6.1.
Este contraindicată administrarea de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu
Mycosyst în doze multiple de 400 mg sau mai mari pe zi, pe baza rezultatelor unui
studiu de interacţiuni medicamentoase în care s-au folosit doze multiple.
Este contraindicată administrarea concomitentă a altor medicamente care alungesc
intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea citocromului P450 (CYP) 3A4, precum
cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină la pacienţii aflaţi în tratament
cu fluconazol (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5). https://bit.ly/34pfG7v
Mycosyst este indicat în tratamentul următoarelor infecţii fungice (vezi pct. 5.1).
Mycosyst capsule este indicat la adulţi pentru tratamentul:
Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4).
Coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4).
Candidozei invazive.
Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi
candidozei cronice cutaneomucoase.
Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena
dentară sau tratamentul local sunt insuficiente.
Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat.
Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat.
Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor
şi infecţii cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.
Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice.
Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie
continuat, până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de
laborator demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de
tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.
Mod de administrare
Mycosyst se poate administra atât pe cale orală, cât şi în perfuzie intravenoasă,
alegerea căii de administrare depinzând de starea clinică a pacientului. La trecerea de
la calea de administrare intravenoasă la calea de administrare orală sau invers, nu
este necesară modificarea dozei zilnice.
Capsulele trebuie înghiţite întregi şi independent de momentul meselor.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare
dintre excipienţi enumerați la pct 6.1.
Este contraindicată administrarea de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu
Mycosyst în doze multiple de 400 mg sau mai mari pe zi, pe baza rezultatelor unui
studiu de interacţiuni medicamentoase în care s-au folosit doze multiple.
Este contraindicată administrarea concomitentă a altor medicamente care alungesc
intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea citocromului P450 (CYP) 3A4, precum
cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină la pacienţii aflaţi în tratament
cu fluconazol (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5). https://bit.ly/34pfG7v
-3%
170.28 MDL
175.55 MDL
Rețetă medicală
Serrata 10 mg
DENUMIREA COMERCIALA:
Serrata
DCI-ul substanțelor active
Serratiopeptidasum
COMPOZIȚIA PREPARATULUI
1 comprimat gastrorezistent conține: substanța activă: serratiopeptidază -10 mg.
substanțe auxiliare: monohidrat de lactoză, amidon de porumb, carbonat de magneziu, amidon glicolat de sodiu, stearat de magneziu; filmul: Opadry White, Opadryenteric White.
DESCRIEREA PREPARATULUI:
Comprimate gastrorezistente, rotunde, biconvexe, de culoare albă.
Forma farmaceutica:Comprimate gastrorezistente.
Grupa FARMACOTERAPEUTICĂ și codul ATC
Alte medicamente pentru afecțiuni ale sistemului musculo-scheletic, enzime. M09AX.
PROPRIETĂȚILE FARMACOLOGICE
PROPRIETĂȚILE farmacodinamice
Serrapeptaza, cunoscută de asemenea ca și serratiopeptidază este o enzimă proteolitică, extrasă din bacteriile intestinale nepatogene Serratia E15. Studiile clinice au demonstrat, că serratiopeptidază posedă activi tate fibrinolitică, antiinflamatoare și antiedematoasă.
în plus la diminuarea procesului inflamator, serratiopeptidază reduce durerea ca rezultat al blocării eliberării aminelor biogene din țesuturile inflamate.
Serratiopeptidază se fixează de alfa-2-macroglobulina sanguină în raport de 1:1, care maschează antigenitatea ei, dar îi menține activi tatea ei enzimatică. Serratiopeptidază trece lent în exsudatul la locul inflamației, și treptat nivelul plasmatic a ei se reduce. Prin intermediul hidrolizei bradikininei, histaminei și serotoninei serratiopeptidază nemijlocit reduce dilatarea capilarelor și controlează permeabilitatea ei.
Serratiopeptidază blochează inhibitorii plasminei, contribuind astfel la activi tatea fibrinolitică a plasminei.
Serratiopeptidază datorită reducerii edemului și ameliorării microcirculației contribuie la eliberarea sputei.
PROPRIETĂȚILE farmacocinetice
Preparatul se absoarbe în intestin. Serratiopeptidază în cantități neînsemnate se determină în urină.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Chirurgia: traume sportive, entorse și rupturi ale ligamentelor, fracturi și luxații, edeme, determinate de intervenția chirurgicală, de asemenea se administrează în riscul de rejet al transplantului.
Chirurgia plastică: reduce edemele postoperatorii și restabilește microcirculația la locul de rejet al transplantului.
Maladii ale căilor respiratorii superioare: reduce viscozitatea sputei,contribuind la o pătrundere mai bună a antibioticelor.
Maladii ale organelor ORL: activi tatea mucolitică a preparatului se manifestă în otite și sinuzite de geneză infecțioasă.
Dermatologie: se administrează în dermatoze inflamatorii acute cu sindrom algic.
Obstetrică și ginecologie: activi tatea antiinflamatoare a preparatului contribuie la resorbția hematoamelor, reduce edemul glandelor mamare.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează în doză de 10 mg (1 comprimat) de 3 ori pe zi indiferent de mese. Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu 1 pahar de apă. Durata curei de tratament depinde de caracterul și evoluția procesului patologic și este determinat în mod individual.
REACTII ADVERSE
Ocazional la administrarea preparatului se înregistrează diaree, greață, vomă, anorexie, disconfort în epigastru. Foarte rar sunt posibile epistaxis și eliminarea sputei cu sânge.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la serratiopeptidază și alte componente ale preparatului.
SUPRADOZAJ
Simptome: greață, vomă, anorexie, disconfort în epigastru. în unele cazuri simptomele supradozajului pot fi hemopteziași hemoragii. Tratament: terapie simptomatică.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Preparatul se va administra cu precauție la pacienții cu risc de
hemoragie și tulburarea timpului de coagulabilitate, de asemenea la pacienții care administrează anticoagulante, deoarece preparatul acționează asupra procesului de coagulabilitate.
Preparatul se va administra cu precauție în maladii hepatice și renale severe.
Copii
Experiența administrării preparatului la copii lipsește, de aceea preparatul nu se va administra la această categorie de pacienți.
Perioada de sarcină și alăptare
Experiența administrării preparatului în perioada de sarcină și alăptare lipsește, de aceea preparatul nu se va administra la această categorie de pacienți.
Efecte asupra capacității de conducere a autovehiculelor și manevrare a utilajelor
Nu sunt date privind influența negativă a preparatului a serratiopeptidazei asupra vitezei reacțiilor de conducere a autovehiculelor și manevrarea utilajelor.
INTERACȚIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
La administrarea concomitentă preparatul potențează acțiunea anticoagulantelor. O astfel de combinație a preparatelor se va administra sub supravegherea minuțioasă a medicului.
DENUMIREA COMERCIALA:
Serrata
DCI-ul substanțelor active
Serratiopeptidasum
COMPOZIȚIA PREPARATULUI
1 comprimat gastrorezistent conține: substanța activă: serratiopeptidază -10 mg.
substanțe auxiliare: monohidrat de lactoză, amidon de porumb, carbonat de magneziu, amidon glicolat de sodiu, stearat de magneziu; filmul: Opadry White, Opadryenteric White.
DESCRIEREA PREPARATULUI:
Comprimate gastrorezistente, rotunde, biconvexe, de culoare albă.
Forma farmaceutica:Comprimate gastrorezistente.
Grupa FARMACOTERAPEUTICĂ și codul ATC
Alte medicamente pentru afecțiuni ale sistemului musculo-scheletic, enzime. M09AX.
PROPRIETĂȚILE FARMACOLOGICE
PROPRIETĂȚILE farmacodinamice
Serrapeptaza, cunoscută de asemenea ca și serratiopeptidază este o enzimă proteolitică, extrasă din bacteriile intestinale nepatogene Serratia E15. Studiile clinice au demonstrat, că serratiopeptidază posedă activi tate fibrinolitică, antiinflamatoare și antiedematoasă.
în plus la diminuarea procesului inflamator, serratiopeptidază reduce durerea ca rezultat al blocării eliberării aminelor biogene din țesuturile inflamate.
Serratiopeptidază se fixează de alfa-2-macroglobulina sanguină în raport de 1:1, care maschează antigenitatea ei, dar îi menține activi tatea ei enzimatică. Serratiopeptidază trece lent în exsudatul la locul inflamației, și treptat nivelul plasmatic a ei se reduce. Prin intermediul hidrolizei bradikininei, histaminei și serotoninei serratiopeptidază nemijlocit reduce dilatarea capilarelor și controlează permeabilitatea ei.
Serratiopeptidază blochează inhibitorii plasminei, contribuind astfel la activi tatea fibrinolitică a plasminei.
Serratiopeptidază datorită reducerii edemului și ameliorării microcirculației contribuie la eliberarea sputei.
PROPRIETĂȚILE farmacocinetice
Preparatul se absoarbe în intestin. Serratiopeptidază în cantități neînsemnate se determină în urină.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Chirurgia: traume sportive, entorse și rupturi ale ligamentelor, fracturi și luxații, edeme, determinate de intervenția chirurgicală, de asemenea se administrează în riscul de rejet al transplantului.
Chirurgia plastică: reduce edemele postoperatorii și restabilește microcirculația la locul de rejet al transplantului.
Maladii ale căilor respiratorii superioare: reduce viscozitatea sputei,contribuind la o pătrundere mai bună a antibioticelor.
Maladii ale organelor ORL: activi tatea mucolitică a preparatului se manifestă în otite și sinuzite de geneză infecțioasă.
Dermatologie: se administrează în dermatoze inflamatorii acute cu sindrom algic.
Obstetrică și ginecologie: activi tatea antiinflamatoare a preparatului contribuie la resorbția hematoamelor, reduce edemul glandelor mamare.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează în doză de 10 mg (1 comprimat) de 3 ori pe zi indiferent de mese. Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu 1 pahar de apă. Durata curei de tratament depinde de caracterul și evoluția procesului patologic și este determinat în mod individual.
REACTII ADVERSE
Ocazional la administrarea preparatului se înregistrează diaree, greață, vomă, anorexie, disconfort în epigastru. Foarte rar sunt posibile epistaxis și eliminarea sputei cu sânge.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la serratiopeptidază și alte componente ale preparatului.
SUPRADOZAJ
Simptome: greață, vomă, anorexie, disconfort în epigastru. în unele cazuri simptomele supradozajului pot fi hemopteziași hemoragii. Tratament: terapie simptomatică.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Preparatul se va administra cu precauție la pacienții cu risc de
hemoragie și tulburarea timpului de coagulabilitate, de asemenea la pacienții care administrează anticoagulante, deoarece preparatul acționează asupra procesului de coagulabilitate.
Preparatul se va administra cu precauție în maladii hepatice și renale severe.
Copii
Experiența administrării preparatului la copii lipsește, de aceea preparatul nu se va administra la această categorie de pacienți.
Perioada de sarcină și alăptare
Experiența administrării preparatului în perioada de sarcină și alăptare lipsește, de aceea preparatul nu se va administra la această categorie de pacienți.
Efecte asupra capacității de conducere a autovehiculelor și manevrare a utilajelor
Nu sunt date privind influența negativă a preparatului a serratiopeptidazei asupra vitezei reacțiilor de conducere a autovehiculelor și manevrarea utilajelor.
INTERACȚIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
La administrarea concomitentă preparatul potențează acțiunea anticoagulantelor. O astfel de combinație a preparatelor se va administra sub supravegherea minuțioasă a medicului.
-3%
78.96 MDL
81.40 MDL
Indicații Sol.perf Glucoza 5% 200ml:
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
-3%
13.68 MDL
14.10 MDL
RheumastoPlast, 4 plasturi 10 x 7 cm
RheumastoPlast este un produs foarte util pentru indepartarea durerilor pricinuite de procesele reumatice, spondiloze cervicale, raceala, dureri in zonele cervicala si lombara, sciatica, dureri de genunchi si coate etc. Plasturii RheumastoPlast provoaca incalzirea pana la 43 de grade Celsius a regiunii tegumentare pe care se aplica. Sunt emise unde infrarosii care patrund in piele, unde revigoreaza circulatia sangvina, reducand durerile. RheumastoPlast nu produce arsuri, efectul durand pana la 8 ore.
Beneficii
- Plasturele incalzeste si deblocheaza articulatiile
- Revigoreaza circulatia sangelui, reduce procesele inflamatorii
- Elimina eficient durerile articulare si musculare
- Durata efectului: pana la 8 ore
Mod de folosire
Se spala pielea cu apa si sapun si se aplica plasturele pe pielea perfect uscata. Se indeparteaza folia de protectie si se aplica pe zona dureroasa, prin presare uniforma.
Plasturele se utilizeaza zilnic timp de 3 - 4 ore. Nu este recomandata prelungirea utilizarii zilnice peste 8 ore.
RheumastoPlast este un produs foarte util pentru indepartarea durerilor pricinuite de procesele reumatice, spondiloze cervicale, raceala, dureri in zonele cervicala si lombara, sciatica, dureri de genunchi si coate etc. Plasturii RheumastoPlast provoaca incalzirea pana la 43 de grade Celsius a regiunii tegumentare pe care se aplica. Sunt emise unde infrarosii care patrund in piele, unde revigoreaza circulatia sangvina, reducand durerile. RheumastoPlast nu produce arsuri, efectul durand pana la 8 ore.
Beneficii
- Plasturele incalzeste si deblocheaza articulatiile
- Revigoreaza circulatia sangelui, reduce procesele inflamatorii
- Elimina eficient durerile articulare si musculare
- Durata efectului: pana la 8 ore
Mod de folosire
Se spala pielea cu apa si sapun si se aplica plasturele pe pielea perfect uscata. Se indeparteaza folia de protectie si se aplica pe zona dureroasa, prin presare uniforma.
Plasturele se utilizeaza zilnic timp de 3 - 4 ore. Nu este recomandata prelungirea utilizarii zilnice peste 8 ore.
-3%
51.75 MDL
53.35 MDL
NORMOCLIM se administrează:
în sindromul climacteric pentru:
- ameliorarea și înlăturarea bufeurilor, reducerea transpirației;
- normalizarea tensiunii arteriale, a pulsului și ritmului cardiac;
- înlăturarea durerilor de cap și vertijelor;
- normalizarea devierilor psihoemoționale (iritabilitate, stare de neliniște neîntemeiată, perturbarea dispoziției, slăbiciune, insomnie sau somnolență, stare depresivă etc.);
- stimularea activității creierului (îmbunătățirea memoriei, creșterea capacității de concentrare și vitezei reacțiilor psihomotorii);
- creșterea capacității de muncă (mărește forța fizică, pragul de oboseală și rezistență, înlătură starea de oboseală generală și redă o senzație de vivacitate);
- întărirea sistemului imunitar;
în scopuri profilactice pentru adaptarea organismului în perioada de premenopauză;
în terapia complexă de substituție hormonală (pentru a reduce dozele medicamentelor hormonale);
în cazul contraindicațiilor la terapia hormonală de substituție.
în sindromul climacteric pentru:
- ameliorarea și înlăturarea bufeurilor, reducerea transpirației;
- normalizarea tensiunii arteriale, a pulsului și ritmului cardiac;
- înlăturarea durerilor de cap și vertijelor;
- normalizarea devierilor psihoemoționale (iritabilitate, stare de neliniște neîntemeiată, perturbarea dispoziției, slăbiciune, insomnie sau somnolență, stare depresivă etc.);
- stimularea activității creierului (îmbunătățirea memoriei, creșterea capacității de concentrare și vitezei reacțiilor psihomotorii);
- creșterea capacității de muncă (mărește forța fizică, pragul de oboseală și rezistență, înlătură starea de oboseală generală și redă o senzație de vivacitate);
- întărirea sistemului imunitar;
în scopuri profilactice pentru adaptarea organismului în perioada de premenopauză;
în terapia complexă de substituție hormonală (pentru a reduce dozele medicamentelor hormonale);
în cazul contraindicațiilor la terapia hormonală de substituție.
-3%
190.12 MDL
196 MDL
Viasart 80 mg comprimate filmate
Viasart 160 mg comprimate filmate
Viasart 320 mg comprimate filmate
Valsartan
1. Ce este Viasart şi pentru ce se utilizează
Viasart conține substanța activă valsartan și aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub denumirea de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, care ajută la controlul tensiunii arteriale mari.
Angiotensina II este o substanţă din organism care determină îngustarea vaselor de sânge, provocând astfel creşterea tensiunii arteriale. Viasart acţionează prin blocarea efectului angiotensinei II. Ca rezultat, vasele de sânge se relaxează iar tensiunea arterială scade.
Viasart poate fi utilizat la:
- pacienții cu tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială)
Tratamentul hipertensiunii arteriale la adulți, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani.
- pacienții cu probleme severe cu inima (insuficienţă cardiacă)
Tratamentul pacienților adulți cu insuficienţă cardiacă care utilizează terapie standard, cum ar fi diuretice, digitalice și fie inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), fie betablocante, însă nu ambele; prezența tuturor acestor terapii standarde nu este obligatorie.
- pacienții în perioada după infarct miocardic
Viasart este indicat pentru a ameliora supraviețuirea după infarctul miocardic la pacienții adulți stabili din punct de vedere clinic cu semne, simptome sau dovezi radiologice de insuficienșă a ventriculului stâng și/sau cu disfuncție ventriculară sistolică stângă.
- pacienți adulți cu hipertensiune arterială, cu toleranța la glucoza afectată, cu risc cardiovascular
Viasart este indicat, în plus față de modificările stilului de viață, pentru a întârzia progresia către diabet zaharat de tip 2.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Viasart
Nu luați Viasart
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la valsartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament, enumerate la punctul 6.
- dacă aveţi o boală severă a ficatului.
- dacă sunteţi gravidă,
- dacă aveţi diabet zaharat de tip 2 şi sunteţi tratat cu un medicament pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren.
Dacă oricare dintre cele de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră, nu luaţi acest medicament şi discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizați Viasart adresați-vă medicului dumneavoastră.
- dacă aţi pierdut o cantitate mare de lichide (deshidratare) și sodiu din cauza diareei, vărsăturilor sau a utilizării de doze mari de medicamente pentru eliminarea apei (diuretice),
- dacă aveţi o îngustare a arterei care alimentează rinichii cu sânge,
- dacă aveţi o boală severă de rinichi,
- aveți o boală gravă a inimii sau ați suportat recent un infarct miocardic,
- dacă aveţi o boală severă a ficatului,
- spuneţi medicului dumneavoastră, dacă v-aţi umflat vreodată, mai ales la nivelul limbii şi al feţei, ca urmare a unei reacţii alergice numite angioedem, în timpul administrării altor medicamente (inclusiv inhibitori ECA). Dacă prezentaţi aceste simptome în timpul tratamentului cu Viasart, încetaţi imediat să luaţi Viasart şi nu luaţi Viasart din nou. Vezi şi punctul 4 Reacţii adverse posibile,
- dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente utilizate pentru tratarea tensiunii arteriale mari:
- un inhibitor ECA (de exemplu, enalapril, lisinopril, ramipril), mai ales dacă aveţi probleme ale rinichilor asociate diabetului zaharat,
- aliskiren.
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile electroliţilor (de exemplu, potasiu) din sânge, la intervale regulate de timp.
Copii şi adolescenţi
Pacienți cu probleme renale
Administrarea la copii şi adolescenţi cu probleme renale severe şi la copii şi adolescenţi care efectuează şedinţe de dializă nu a fost studiată, prin urmare, valsartanul nu este recomandat la aceşti pacienţi. Nu este necesară ajustarea dozei la copii şi adolescenţi cu probleme renale ușoare și moderate. Funcţia renală şi concentraţia plasmatică de potasiu trebuie monitorizate cu atenţie în timpul tratamentului cu valsartan. Acest lucru este valabil mai ales atunci când valsartanul este administrat în prezenţa altor afecţiuni (de ex., febră, deshidratare) care, probabil, vor afecta funcţia renală.
Pacienți cu probleme hepatice
Ca şi în cazul adulţilor, se recomandă precauție deosebită în cazul utilizării valsartanului la pacienții copii și adolescenți cu tulburări biliare obstructive. Există o experiență clinică limitată cu Viasart la copii și adolescenți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată.
Viasart împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Efectele tratamentului pot fi modificate dacă Viasart este utilizat împreună cu anumite alte medicamente. Este posibil să fie necesară modificarea dozei, luarea altor măsuri de precauţie sau, în unele cazuri, întreruperea administrării unuia dintre medicamente. Acest lucru este valabil atât pentru medicamentele eliberate pe bază de prescripţie medicală, cât şi pentru cele eliberate fără prescripţie medicală, în special:
- alte medicamente utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale, în special inhibitori ECA (cum sunt enalapril, lisinopril, ramipril, etc.) sau aliskiren (vezi şi informaţiile de la pct. Nu luaţi Viasart şi Atenționări și precauții),
- medicamente care cresc cantitatea de potasiu din sângele dumneavoastră. Acestea includ diuretice care economisesc potasiul (de exemplu, spironolactonă, triamteren, amilorid), suplimente de potasiu, înlocuitori de sare care conțin potasiu sau alte medicamente care pot crește concentrația de potasiu (heparină, etc.),
- medicamente împotriva durerii, febrei și inflamației, numite medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS),
- litiu, un medicament utilizat pentru tratarea anumitor tipuri de boli psihice,
- unele antibiotice (grupa rifampinei),
- un medicament utilizat pentru protecţia împotriva respingerii unui transplant (ciclosporină),
- un medicament antiretroviral utilizat pentru a trata infecţia HIV/SIDA (ritonavir).
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
În mod normal, medicul dumneavoastră vă va recomanda să încetaţi utilizarea Viasart înainte să rămâneţi gravidă sau imediat ce aţi aflat că sunteţi gravidă; de asemenea, vă va sfătui să luaţi un alt medicament în loc de Viasart. Viasart este contraindicat pentru utilizare în sarcină.
Alăptarea
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi. Viasart nu este recomandat pentru utilizare la mamele care alăptează, iar medicul dumneavoastră ar putea alege un alt tratament pe care să îl luaţi dacă doriţi să alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ca şi în cazul altor medicamente antihipertensive, este necesară precauţie în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.
3. Cum să luați Viasart
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să reduceţi riscul de apariţie a reacţiilor adverse. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Adeseori, persoanele care au tensiune arterială mare nu observă niciunul dintre semnele acestei afecţiuni. Mulţi dintre ei se pot simţi aproape normal. Din acest motiv, este cu atât mai important să continuaţi vizitele medicale periodice la medic, chiar dacă vă simţiţi bine.
Pacienţi adulţi
Tensiune arterială crescută
Doza recomandată este de 80 mg sau 160mg, administrată o dată pe zi. Efectul de scădere a tensiunii arteriale este evident substanțial în decurs de 2 săptămâni, iar efectele maxime sunt
obţinute în decurs de 4 săptămâni. La unii pacienţi, ale căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat, doza zilnică poate fi crescută la 320 mg, sau poate fi adăugat un diuretic.
De asemenea, Viasart poate fi administrat concomitent cu alte medicamente care scad tensiunea arterială.
Insuficienţă cardiacă
Doza iniţială recomandată de Viasart este de 40 mg, administrată de două ori pe zi. Creşterea dozei la 80 mg şi 160 mg, administrate de două ori pe zi, trebuie efectuată până la administrarea celei mai mari doze tolerate de către pacient. Trebuie avută în vedere reducerea dozelor diureticelor administrate concomitent.
Stare după infarct miocardic recent
Tratamentul poate fi iniţiat mai devreme de 12 ore după producerea infarctului miocardic. După administrarea unei doze iniţiale de 20 mg de două ori pe zi, dozele de valsartan trebuie ajustate prin creştere treptată până la 40 mg, 80 mg şi 160 mg administrate de două ori pe zi, în cursul următoarelor câteva săptămâni. Doza maximă țintă este de 160 mg, administrată de două ori pe zi. În general, se recomandă ca pacienţii să ajungă la administrarea unei doze de 80 mg de două ori pe zi la două săptămâni de la începerea tratamentului, iar doza ţintă maximă să fie atinsă după trei luni, în funcţie de tolerabilitatea pe durata creșterii dozei.
Pacienți adulți cu hipertensiune arterială, cu toleranța la glucoza afectată, cu risc cardiovascular
Doza inițială recomandată de Viasart este de 80 mg sau 160 mg o dată pe zi. Pentru pacienții care încep cu doza de 80 mg, trebuie efectuată o creștere treptată a dozei până la o doză de 160 mg o dată pe zi, în funcție de tolerabilitate.
Populații speciale de pacienți
Copii și adolescenți cu hipertensiune arterial
Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani
Doza inițială este un comprimat 40 mg o dată pe zi pentru copii și adolescenți cu greutate corporală sub 35 kg și 80 mg o dată pe zi pentru cei care cântăresc 35 kg sau mai mult. Doza trebuie ajustată pe baza răspunsului tensiunii arteriale.
Copii cu vârsta mai mică de 6 ani
Siguranța și eficacitatea Viasart la copiii cu vârstă mai mică de 6 ani nu au fost stabilite.
Copii și adolescenți cu insuficiență cardiacă la copii și infarct miocardic recent
Viasart nu este recomandat pentru tratamentul insuficienței cardiace sau infarctului miocardic recent la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Puteţi lua Viasart cu sau fără alimente, indiferent de orarul meselor. Înghiţiţi Viasart cu un pahar de apă. Luaţi Viasart aproximativ la aceeaşi oră, în fiecare zi.
Dacă luați mai mult Viasart decât trebuie
Dacă aţi luat în mod accidental prea multe comprimate, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau mergeți la cel mai apropiat spital. Dacă aveţi ameţeli severe şi/sau stare de leşin, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră și stați culcat.
Dacă uitați șă luați Viasart
Dacă aţi uitat să utilizaţi o doză, luaţi-o cât mai curând după ce vă aduceţi aminte. Dacă, însă, este aproape timpul să luaţi următoarea doză, omiteți doza uitată. Nu utilizaţi o doză dublă pentru a compensa o doză uitată.
Dacă încetaţi să luați Viasart
Oprirea tratamentului cu Viasartvă poate agrava boala. Nu vă opriţi din a lua medicamentul decât dacă medicul dumneavoastră vă spune acest lucru.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest mdicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi necesită asistenţă medicală imediată:
Trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi simptome de angioedem (o reacție alergică specifică) cum sunt:
- umflare a feţei, buzelor, limbii sau gâtului
- dificultăţi în respiraţie sau la înghiţire
- urticarie, mâncărime
Dacă aveți oricare dintre aceste simptome, încetați să luați Viasart și adresați-vă imediat medicului dumneavoastră (vezi și pct. 2 "Atenționări și precauții").
Alte reacţii adverse includ:
Frecvente (afectează până la 1 din 10 pacienți):
- ameţeli
- scădere a tensiunii arteriale, cu sau fără simptome cum sunt senzaţia de ameţeală şi leşin la ridicarea în picioare
- scădere a cantității de urină eliminată sau chiar lipsa urinării (semne de disfuncție renală sau insuficienţă renală)
Mai puţin frecvente (afectează până la 1 din 100 pacienți):
- senzaţie de învârtire (vertij)
- tuse
- durere abdominală
- oboseală
- spasme musculare, ritm anormal al bătăilor inimii (semne de hiperkaliemie)
- pierdere bruscă a conştienţei (sincopă)
- durere de cap
- lipsă de aer, dificultăţi la respiraţie în poziţia culcat, umflare a picioarelor (semne de insuficienţă cardiacă)
- greaţă
- diaree
- scădere severă a funcţiei rinichilor (semne de insuficienţă renală acută), creștere a nivelului de creatinină în sânge
- stare de slăbiciune.
Cu frecvenţă necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile):
- scădere a cantităţii de hemoglobină şi scădere a numărului de celule roşii din sânge, însoțite de amețeli, slăbiciune, paliditate (semne de anemie)
- sângerare sau învineţire neobişnuită (semne de trombocitopenie – scădere a numărului de trombocite în sânge)
- febră, durere în gât sau ulceraţii la nivelul gurii, determinate de infecţii (simptome ale unui număr mic de celule albe din sânge, denumit neutropenie)
- pot apărea reacţii alergice cu erupţii trecătoare pe piele, mâncărime, urticarie; simptome de febră, umflare a articulaţiilor, dureri la nivelul articulaţiilor, dureri musculare, umflare a ganglionilor limfatici şi/sau simptome asemănătoare gripei (semne ale bolii serului)
- creştere a cantităţii de potasiu din sânge (care, în cazuri severe, poate genera spasme musculare şi ritm anormal al bătăilor inimii)
- pete de culoare roşu-purpuriu, febră, mâncărime (semne ale inflamaţiei vaselor de sânge, numită vasculită)
- creştere a valorilor testelor funcţiei ficatului (care pot indica o leziune a ficatului), incluzând creştere a cantităţii de bilirubină din sânge (care, în cazuri severe, poate genera colorarea în galben a pielii şi a albului ochilor)
- erupţii pe piele cu vezicule (semne ale dermatitei buloase)
- erupții trecătoare pe piele
- mâncărime
- durere musculară (mialgie)
- funcţie anormală a rinichilor
- creştere a valorilor creatininei serice
- creştere a valorilor ureei serice.
Următoarele reacții adverse au fost, de asemenea, observate în timpul studiilor clinice efectuate la pacienți cu tensiune arterială crescută, indiferent de asocierea lor cauzală cu medicamentul de studiu: dureri articulare, slăbiciune, dureri de spate, diaree, amețeli, dureri de cap, insomnie, scădere a libido-ului, greață, umflare, dureri în gât, cauzate de inflamația faringelui (faringită); îngreuierea respirației nazale, eliminări nazale (semne de rinită); dureri de cap, secreții nazale, uneori de culoare galbenă sau verde, dureri și senzație de presiune în zona sinusurilor, febră, oboseală (semne de sinuzită); infecții ale tractului respirator superior, infecții virale.
Următoarele reacții adverse au fost observate, de asemenea, în timpul studiilor clinice la pacienții cu insuficiență cardiacă și/sau post-infarct miocardic, indiferent de asocierea lor cauzală cu medicamentul de studiu: dureri articulare, dureri abdominale, dureri de spate, insomnie, scădere a libido-ului, scăderea numărului de globule albe în sânge, ce duce la scăderea rezistenței la infecții (neutropenie), umflare; dureri în gât, cauzate de inflamația faringelui (faringită); îngreuierea respirației nazale, eliminări nazale (semne de rinită); dureri de cap, secreții nazale, uneori de culoare galbenă sau verde, dureri și senzație de presiune în zona sinusurilor, febră, oboseală (semne de sinuzită); infecții ale tractului respirator superior, infecții virale.
Frecvenţa unora dintre reacţiile adverse poate varia în funcţie de boala dumneavoastră, pentru care sunteți tratat cu Viasart.
Reacţiile adverse la copii şi adolescenţi sunt similare cu cele observate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Viasart
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi alunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conținutul ambalajului și alte informații.
Ce conţine Viasart
Substanţa activă este: valsartan. Fiecare comprimat filmat conţine valsartan 80 mg, 160 mg sau 320 mg.
Celelalte componente sunt: manitol, povidonă K30, lauril sulfat de sodium, crospovidonă tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Filmul comprimatelor conţin:
Viasart 80 mg: Opadry® II Pink 85F240091 (Alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), macrogol, talc, oxid roşu de fier(E 172)), etanol 96%.
Viasart 160 mg:Opadry® II Brown 85F265003 (Alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), macrogol, talc, oxid roşu de fier (E 172), oxid galben de fer (E 172)), etanol 96%.
Viasart 320 mg: Opadry® II Maro 03B26501 (Hipromeloză, dioxid de titan(E 171), macrogol, oxid galben de fer (E172), oxid roşu de fer (E172), oxid negru de fer (E172)), etanol 96%.
Cum arată Viasart
Viasart 80 mg: comprimate filmate biconvexe rotunde, de culoare roz deschis până la portocaliu.
Viasart 160 mg: comprimate filmate ovale biconvexe, colorate de culoare galben-maronie.
Viasart 320 mg: comprimate filmate ovale biconvexe, de culoare maronie, prevăzute cu o linie mediană pe o faţă. Linia mediană are numai scopul de a facilita ruperea pentru înghiţirea mai uşoară a comprimatului şi nu de a împărţi comprimatul în doze egale.
Viasart 160 mg comprimate filmate
Viasart 320 mg comprimate filmate
Valsartan
1. Ce este Viasart şi pentru ce se utilizează
Viasart conține substanța activă valsartan și aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub denumirea de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, care ajută la controlul tensiunii arteriale mari.
Angiotensina II este o substanţă din organism care determină îngustarea vaselor de sânge, provocând astfel creşterea tensiunii arteriale. Viasart acţionează prin blocarea efectului angiotensinei II. Ca rezultat, vasele de sânge se relaxează iar tensiunea arterială scade.
Viasart poate fi utilizat la:
- pacienții cu tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială)
Tratamentul hipertensiunii arteriale la adulți, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani.
- pacienții cu probleme severe cu inima (insuficienţă cardiacă)
Tratamentul pacienților adulți cu insuficienţă cardiacă care utilizează terapie standard, cum ar fi diuretice, digitalice și fie inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), fie betablocante, însă nu ambele; prezența tuturor acestor terapii standarde nu este obligatorie.
- pacienții în perioada după infarct miocardic
Viasart este indicat pentru a ameliora supraviețuirea după infarctul miocardic la pacienții adulți stabili din punct de vedere clinic cu semne, simptome sau dovezi radiologice de insuficienșă a ventriculului stâng și/sau cu disfuncție ventriculară sistolică stângă.
- pacienți adulți cu hipertensiune arterială, cu toleranța la glucoza afectată, cu risc cardiovascular
Viasart este indicat, în plus față de modificările stilului de viață, pentru a întârzia progresia către diabet zaharat de tip 2.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Viasart
Nu luați Viasart
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la valsartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament, enumerate la punctul 6.
- dacă aveţi o boală severă a ficatului.
- dacă sunteţi gravidă,
- dacă aveţi diabet zaharat de tip 2 şi sunteţi tratat cu un medicament pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren.
Dacă oricare dintre cele de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră, nu luaţi acest medicament şi discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizați Viasart adresați-vă medicului dumneavoastră.
- dacă aţi pierdut o cantitate mare de lichide (deshidratare) și sodiu din cauza diareei, vărsăturilor sau a utilizării de doze mari de medicamente pentru eliminarea apei (diuretice),
- dacă aveţi o îngustare a arterei care alimentează rinichii cu sânge,
- dacă aveţi o boală severă de rinichi,
- aveți o boală gravă a inimii sau ați suportat recent un infarct miocardic,
- dacă aveţi o boală severă a ficatului,
- spuneţi medicului dumneavoastră, dacă v-aţi umflat vreodată, mai ales la nivelul limbii şi al feţei, ca urmare a unei reacţii alergice numite angioedem, în timpul administrării altor medicamente (inclusiv inhibitori ECA). Dacă prezentaţi aceste simptome în timpul tratamentului cu Viasart, încetaţi imediat să luaţi Viasart şi nu luaţi Viasart din nou. Vezi şi punctul 4 Reacţii adverse posibile,
- dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente utilizate pentru tratarea tensiunii arteriale mari:
- un inhibitor ECA (de exemplu, enalapril, lisinopril, ramipril), mai ales dacă aveţi probleme ale rinichilor asociate diabetului zaharat,
- aliskiren.
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile electroliţilor (de exemplu, potasiu) din sânge, la intervale regulate de timp.
Copii şi adolescenţi
Pacienți cu probleme renale
Administrarea la copii şi adolescenţi cu probleme renale severe şi la copii şi adolescenţi care efectuează şedinţe de dializă nu a fost studiată, prin urmare, valsartanul nu este recomandat la aceşti pacienţi. Nu este necesară ajustarea dozei la copii şi adolescenţi cu probleme renale ușoare și moderate. Funcţia renală şi concentraţia plasmatică de potasiu trebuie monitorizate cu atenţie în timpul tratamentului cu valsartan. Acest lucru este valabil mai ales atunci când valsartanul este administrat în prezenţa altor afecţiuni (de ex., febră, deshidratare) care, probabil, vor afecta funcţia renală.
Pacienți cu probleme hepatice
Ca şi în cazul adulţilor, se recomandă precauție deosebită în cazul utilizării valsartanului la pacienții copii și adolescenți cu tulburări biliare obstructive. Există o experiență clinică limitată cu Viasart la copii și adolescenți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată.
Viasart împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Efectele tratamentului pot fi modificate dacă Viasart este utilizat împreună cu anumite alte medicamente. Este posibil să fie necesară modificarea dozei, luarea altor măsuri de precauţie sau, în unele cazuri, întreruperea administrării unuia dintre medicamente. Acest lucru este valabil atât pentru medicamentele eliberate pe bază de prescripţie medicală, cât şi pentru cele eliberate fără prescripţie medicală, în special:
- alte medicamente utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale, în special inhibitori ECA (cum sunt enalapril, lisinopril, ramipril, etc.) sau aliskiren (vezi şi informaţiile de la pct. Nu luaţi Viasart şi Atenționări și precauții),
- medicamente care cresc cantitatea de potasiu din sângele dumneavoastră. Acestea includ diuretice care economisesc potasiul (de exemplu, spironolactonă, triamteren, amilorid), suplimente de potasiu, înlocuitori de sare care conțin potasiu sau alte medicamente care pot crește concentrația de potasiu (heparină, etc.),
- medicamente împotriva durerii, febrei și inflamației, numite medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS),
- litiu, un medicament utilizat pentru tratarea anumitor tipuri de boli psihice,
- unele antibiotice (grupa rifampinei),
- un medicament utilizat pentru protecţia împotriva respingerii unui transplant (ciclosporină),
- un medicament antiretroviral utilizat pentru a trata infecţia HIV/SIDA (ritonavir).
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
În mod normal, medicul dumneavoastră vă va recomanda să încetaţi utilizarea Viasart înainte să rămâneţi gravidă sau imediat ce aţi aflat că sunteţi gravidă; de asemenea, vă va sfătui să luaţi un alt medicament în loc de Viasart. Viasart este contraindicat pentru utilizare în sarcină.
Alăptarea
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi. Viasart nu este recomandat pentru utilizare la mamele care alăptează, iar medicul dumneavoastră ar putea alege un alt tratament pe care să îl luaţi dacă doriţi să alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ca şi în cazul altor medicamente antihipertensive, este necesară precauţie în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.
3. Cum să luați Viasart
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să reduceţi riscul de apariţie a reacţiilor adverse. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Adeseori, persoanele care au tensiune arterială mare nu observă niciunul dintre semnele acestei afecţiuni. Mulţi dintre ei se pot simţi aproape normal. Din acest motiv, este cu atât mai important să continuaţi vizitele medicale periodice la medic, chiar dacă vă simţiţi bine.
Pacienţi adulţi
Tensiune arterială crescută
Doza recomandată este de 80 mg sau 160mg, administrată o dată pe zi. Efectul de scădere a tensiunii arteriale este evident substanțial în decurs de 2 săptămâni, iar efectele maxime sunt
obţinute în decurs de 4 săptămâni. La unii pacienţi, ale căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat, doza zilnică poate fi crescută la 320 mg, sau poate fi adăugat un diuretic.
De asemenea, Viasart poate fi administrat concomitent cu alte medicamente care scad tensiunea arterială.
Insuficienţă cardiacă
Doza iniţială recomandată de Viasart este de 40 mg, administrată de două ori pe zi. Creşterea dozei la 80 mg şi 160 mg, administrate de două ori pe zi, trebuie efectuată până la administrarea celei mai mari doze tolerate de către pacient. Trebuie avută în vedere reducerea dozelor diureticelor administrate concomitent.
Stare după infarct miocardic recent
Tratamentul poate fi iniţiat mai devreme de 12 ore după producerea infarctului miocardic. După administrarea unei doze iniţiale de 20 mg de două ori pe zi, dozele de valsartan trebuie ajustate prin creştere treptată până la 40 mg, 80 mg şi 160 mg administrate de două ori pe zi, în cursul următoarelor câteva săptămâni. Doza maximă țintă este de 160 mg, administrată de două ori pe zi. În general, se recomandă ca pacienţii să ajungă la administrarea unei doze de 80 mg de două ori pe zi la două săptămâni de la începerea tratamentului, iar doza ţintă maximă să fie atinsă după trei luni, în funcţie de tolerabilitatea pe durata creșterii dozei.
Pacienți adulți cu hipertensiune arterială, cu toleranța la glucoza afectată, cu risc cardiovascular
Doza inițială recomandată de Viasart este de 80 mg sau 160 mg o dată pe zi. Pentru pacienții care încep cu doza de 80 mg, trebuie efectuată o creștere treptată a dozei până la o doză de 160 mg o dată pe zi, în funcție de tolerabilitate.
Populații speciale de pacienți
Copii și adolescenți cu hipertensiune arterial
Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani
Doza inițială este un comprimat 40 mg o dată pe zi pentru copii și adolescenți cu greutate corporală sub 35 kg și 80 mg o dată pe zi pentru cei care cântăresc 35 kg sau mai mult. Doza trebuie ajustată pe baza răspunsului tensiunii arteriale.
Copii cu vârsta mai mică de 6 ani
Siguranța și eficacitatea Viasart la copiii cu vârstă mai mică de 6 ani nu au fost stabilite.
Copii și adolescenți cu insuficiență cardiacă la copii și infarct miocardic recent
Viasart nu este recomandat pentru tratamentul insuficienței cardiace sau infarctului miocardic recent la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Puteţi lua Viasart cu sau fără alimente, indiferent de orarul meselor. Înghiţiţi Viasart cu un pahar de apă. Luaţi Viasart aproximativ la aceeaşi oră, în fiecare zi.
Dacă luați mai mult Viasart decât trebuie
Dacă aţi luat în mod accidental prea multe comprimate, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau mergeți la cel mai apropiat spital. Dacă aveţi ameţeli severe şi/sau stare de leşin, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră și stați culcat.
Dacă uitați șă luați Viasart
Dacă aţi uitat să utilizaţi o doză, luaţi-o cât mai curând după ce vă aduceţi aminte. Dacă, însă, este aproape timpul să luaţi următoarea doză, omiteți doza uitată. Nu utilizaţi o doză dublă pentru a compensa o doză uitată.
Dacă încetaţi să luați Viasart
Oprirea tratamentului cu Viasartvă poate agrava boala. Nu vă opriţi din a lua medicamentul decât dacă medicul dumneavoastră vă spune acest lucru.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest mdicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi necesită asistenţă medicală imediată:
Trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi simptome de angioedem (o reacție alergică specifică) cum sunt:
- umflare a feţei, buzelor, limbii sau gâtului
- dificultăţi în respiraţie sau la înghiţire
- urticarie, mâncărime
Dacă aveți oricare dintre aceste simptome, încetați să luați Viasart și adresați-vă imediat medicului dumneavoastră (vezi și pct. 2 "Atenționări și precauții").
Alte reacţii adverse includ:
Frecvente (afectează până la 1 din 10 pacienți):
- ameţeli
- scădere a tensiunii arteriale, cu sau fără simptome cum sunt senzaţia de ameţeală şi leşin la ridicarea în picioare
- scădere a cantității de urină eliminată sau chiar lipsa urinării (semne de disfuncție renală sau insuficienţă renală)
Mai puţin frecvente (afectează până la 1 din 100 pacienți):
- senzaţie de învârtire (vertij)
- tuse
- durere abdominală
- oboseală
- spasme musculare, ritm anormal al bătăilor inimii (semne de hiperkaliemie)
- pierdere bruscă a conştienţei (sincopă)
- durere de cap
- lipsă de aer, dificultăţi la respiraţie în poziţia culcat, umflare a picioarelor (semne de insuficienţă cardiacă)
- greaţă
- diaree
- scădere severă a funcţiei rinichilor (semne de insuficienţă renală acută), creștere a nivelului de creatinină în sânge
- stare de slăbiciune.
Cu frecvenţă necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile):
- scădere a cantităţii de hemoglobină şi scădere a numărului de celule roşii din sânge, însoțite de amețeli, slăbiciune, paliditate (semne de anemie)
- sângerare sau învineţire neobişnuită (semne de trombocitopenie – scădere a numărului de trombocite în sânge)
- febră, durere în gât sau ulceraţii la nivelul gurii, determinate de infecţii (simptome ale unui număr mic de celule albe din sânge, denumit neutropenie)
- pot apărea reacţii alergice cu erupţii trecătoare pe piele, mâncărime, urticarie; simptome de febră, umflare a articulaţiilor, dureri la nivelul articulaţiilor, dureri musculare, umflare a ganglionilor limfatici şi/sau simptome asemănătoare gripei (semne ale bolii serului)
- creştere a cantităţii de potasiu din sânge (care, în cazuri severe, poate genera spasme musculare şi ritm anormal al bătăilor inimii)
- pete de culoare roşu-purpuriu, febră, mâncărime (semne ale inflamaţiei vaselor de sânge, numită vasculită)
- creştere a valorilor testelor funcţiei ficatului (care pot indica o leziune a ficatului), incluzând creştere a cantităţii de bilirubină din sânge (care, în cazuri severe, poate genera colorarea în galben a pielii şi a albului ochilor)
- erupţii pe piele cu vezicule (semne ale dermatitei buloase)
- erupții trecătoare pe piele
- mâncărime
- durere musculară (mialgie)
- funcţie anormală a rinichilor
- creştere a valorilor creatininei serice
- creştere a valorilor ureei serice.
Următoarele reacții adverse au fost, de asemenea, observate în timpul studiilor clinice efectuate la pacienți cu tensiune arterială crescută, indiferent de asocierea lor cauzală cu medicamentul de studiu: dureri articulare, slăbiciune, dureri de spate, diaree, amețeli, dureri de cap, insomnie, scădere a libido-ului, greață, umflare, dureri în gât, cauzate de inflamația faringelui (faringită); îngreuierea respirației nazale, eliminări nazale (semne de rinită); dureri de cap, secreții nazale, uneori de culoare galbenă sau verde, dureri și senzație de presiune în zona sinusurilor, febră, oboseală (semne de sinuzită); infecții ale tractului respirator superior, infecții virale.
Următoarele reacții adverse au fost observate, de asemenea, în timpul studiilor clinice la pacienții cu insuficiență cardiacă și/sau post-infarct miocardic, indiferent de asocierea lor cauzală cu medicamentul de studiu: dureri articulare, dureri abdominale, dureri de spate, insomnie, scădere a libido-ului, scăderea numărului de globule albe în sânge, ce duce la scăderea rezistenței la infecții (neutropenie), umflare; dureri în gât, cauzate de inflamația faringelui (faringită); îngreuierea respirației nazale, eliminări nazale (semne de rinită); dureri de cap, secreții nazale, uneori de culoare galbenă sau verde, dureri și senzație de presiune în zona sinusurilor, febră, oboseală (semne de sinuzită); infecții ale tractului respirator superior, infecții virale.
Frecvenţa unora dintre reacţiile adverse poate varia în funcţie de boala dumneavoastră, pentru care sunteți tratat cu Viasart.
Reacţiile adverse la copii şi adolescenţi sunt similare cu cele observate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Viasart
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi alunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conținutul ambalajului și alte informații.
Ce conţine Viasart
Substanţa activă este: valsartan. Fiecare comprimat filmat conţine valsartan 80 mg, 160 mg sau 320 mg.
Celelalte componente sunt: manitol, povidonă K30, lauril sulfat de sodium, crospovidonă tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Filmul comprimatelor conţin:
Viasart 80 mg: Opadry® II Pink 85F240091 (Alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), macrogol, talc, oxid roşu de fier(E 172)), etanol 96%.
Viasart 160 mg:Opadry® II Brown 85F265003 (Alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), macrogol, talc, oxid roşu de fier (E 172), oxid galben de fer (E 172)), etanol 96%.
Viasart 320 mg: Opadry® II Maro 03B26501 (Hipromeloză, dioxid de titan(E 171), macrogol, oxid galben de fer (E172), oxid roşu de fer (E172), oxid negru de fer (E172)), etanol 96%.
Cum arată Viasart
Viasart 80 mg: comprimate filmate biconvexe rotunde, de culoare roz deschis până la portocaliu.
Viasart 160 mg: comprimate filmate ovale biconvexe, colorate de culoare galben-maronie.
Viasart 320 mg: comprimate filmate ovale biconvexe, de culoare maronie, prevăzute cu o linie mediană pe o faţă. Linia mediană are numai scopul de a facilita ruperea pentru înghiţirea mai uşoară a comprimatului şi nu de a împărţi comprimatul în doze egale.
-3%
96.37 MDL
99.35 MDL