Filtru
Întâi cele populare
Întâi cele populare
0
În stoc
Аllergosan 10 mg/g cremă
Cloropiramină (chloropyraminum)
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
Luaţi întotdeauna acest medicament conform indicaţiilor din acest prospect sau indicaţiilor
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Întrebaţi farmacistul dacă aveţi nevoie de mai multe informaţii sau recomandări.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
- Dacă după 5-7 zile nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui
medic.
Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este Allergosan cremă şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizați Allergosan cremă
3. Cum să utilizați Allergosan cremă
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Allergosan cremă
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
1. Ce este Allergosan cremă şi pentru ce se utilizează
Allergosan cremă conţine substanţa activă numită cloropiramină, care aparține grupului de
medicamente antihistaminice. Cloropiramina posedă o acțiune antialergică semnificativă. La
aplicarea pe piele atenuează pruritul, înlătură roșeața, edemul și erupțiile cutanate.
Allergosan cremă se utilizează în caz de mușcături de insecte, dermatită de contact și alte dermatoze
pruriginoase (inflamația pielii), erupții cutanate și prurit în diverse stări alergice, care nu afectează
suprafețe mari de piele.
Dacă după 5-7 zile nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizați Allergosan cremă
Nu utilizați Allergosan cremă
- dacă sunteți hipersensibil la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii din compoziția
medicamentului (enumerați la punctul 6).
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Allergosan cremă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Dacă aveți boli cronice ale pielii cu hiperkeratoză (întărirea, îngroșarea stratului superficial al
pielii), mai potrivită este utilizarea unei alte forme farmaceutice a medicamentului - unguent
pentru uz extern.
- Nu se recomandă aplicarea medicamentului pe plăgi deschise și arsuri.
- În timpul tratamentului a se evita pătrunderea medicamentului în ochi, pe membrana mucoasă
nazală și a cavității bucale.
Allergosan cremă împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizați, ați utilizat recent sau s-ar putea
să utilizați orice alte medicamente.
2
Nu există date privind interacțiunile cu alte medicamente.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu alte medicamente administrate topic.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi însărcinată sau intenţionaţi să rămâneţi
însărcinată, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Medicul dumneavoastră va evalua dacă Allergosan cremă este potrivit pentru dumneavoastră.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Allergosan cremă nu influențează asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Allergosan cremă
Luaţi întotdeauna acest medicament exact așa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
indicat medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală. Trebuie să discutați cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Adulți și copii (sugari și copii cu vârsta până la 18 ani)
Se aplică o cantitate mică de cremă pe suprafața afectată a pielii de 2-3 ori pe zi, iar după aplicare,
zona se masează uşor. Medicamentul poate fi utilizat sub un pansament ocluziv sau la efectuarea
procedurilor fizioterapeutice pentru ai crește capacitatea de penetrare și pentru un efect terapeutic
mai rapid.
Mod de administrare
Allergosan cremă este destinat doar pentru administrare cutanată.
Se recomandă utilizarea Allergosan cremă pentru reacțiile cutanate acute însoțite de exsudație
(secreții, lichid inflamator).
Durata tratamentului: 5 - 7 zile.
Allergosan cremă nu trebuie aplicat pe răni deschise, ochi, mucoasa nazală și cea a cavității bucale.
Dacă utilizați mai mult Allergosan cremă decât trebuie
Cazuri de supradozaj sunt puțin probabile.
Dacă uitaţi să utilizați Allergosan cremă
Nu utilizați o cantitate mai mare de medicament pentru a compensa o aplicare omisă.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Allergosan cremă poate determina prurit sau iritația pielii la locul administrării.
Dacă prezentați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea pot fi reacții adverse care nu sunt descrise în acest prospect.
3
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi
raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii
sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale:
www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Allergosan cremă
A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Allergosan cremă după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la
ultima zi a lunii respective.
Termenul de valabilitate după prima deschidere a tubului: 6 luni.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul
cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea
mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Allergosan cremă
Substanţa activă este clorhidratul de cloropiramină. 1 g cremă conține clorhidrat de cloropiramină
10 mg.
Celelalte componente sunt: macrogol 300, macrogol 4000.
Cum arată Allergosan cremă și conţinutul ambalajului
Allergosan cremă se prezintă sub formă de masă cremoasă de culoare albă, fără aromă.
Câte 18 g cremă în tuburi de aluminiu cu membrană și căpăcele din polipropilenă.
Câte 1 tub și prospectul pentru utilizator/pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
SOPHARMA AD
16 Iliensko Shosse Str., Sofia, 1220, Bulgaria
Fabricantul
SOPHARMA AD
16 Iliensko Shosse Str., Sofia, 1220, Bulgaria
Acest prospect a fost aprobat în .Ianuarie 2023
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului
şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md
Cloropiramină (chloropyraminum)
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
Luaţi întotdeauna acest medicament conform indicaţiilor din acest prospect sau indicaţiilor
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Întrebaţi farmacistul dacă aveţi nevoie de mai multe informaţii sau recomandări.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
- Dacă după 5-7 zile nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui
medic.
Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este Allergosan cremă şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizați Allergosan cremă
3. Cum să utilizați Allergosan cremă
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Allergosan cremă
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
1. Ce este Allergosan cremă şi pentru ce se utilizează
Allergosan cremă conţine substanţa activă numită cloropiramină, care aparține grupului de
medicamente antihistaminice. Cloropiramina posedă o acțiune antialergică semnificativă. La
aplicarea pe piele atenuează pruritul, înlătură roșeața, edemul și erupțiile cutanate.
Allergosan cremă se utilizează în caz de mușcături de insecte, dermatită de contact și alte dermatoze
pruriginoase (inflamația pielii), erupții cutanate și prurit în diverse stări alergice, care nu afectează
suprafețe mari de piele.
Dacă după 5-7 zile nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizați Allergosan cremă
Nu utilizați Allergosan cremă
- dacă sunteți hipersensibil la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii din compoziția
medicamentului (enumerați la punctul 6).
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Allergosan cremă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Dacă aveți boli cronice ale pielii cu hiperkeratoză (întărirea, îngroșarea stratului superficial al
pielii), mai potrivită este utilizarea unei alte forme farmaceutice a medicamentului - unguent
pentru uz extern.
- Nu se recomandă aplicarea medicamentului pe plăgi deschise și arsuri.
- În timpul tratamentului a se evita pătrunderea medicamentului în ochi, pe membrana mucoasă
nazală și a cavității bucale.
Allergosan cremă împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizați, ați utilizat recent sau s-ar putea
să utilizați orice alte medicamente.
2
Nu există date privind interacțiunile cu alte medicamente.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu alte medicamente administrate topic.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi însărcinată sau intenţionaţi să rămâneţi
însărcinată, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Medicul dumneavoastră va evalua dacă Allergosan cremă este potrivit pentru dumneavoastră.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Allergosan cremă nu influențează asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Allergosan cremă
Luaţi întotdeauna acest medicament exact așa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
indicat medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală. Trebuie să discutați cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Adulți și copii (sugari și copii cu vârsta până la 18 ani)
Se aplică o cantitate mică de cremă pe suprafața afectată a pielii de 2-3 ori pe zi, iar după aplicare,
zona se masează uşor. Medicamentul poate fi utilizat sub un pansament ocluziv sau la efectuarea
procedurilor fizioterapeutice pentru ai crește capacitatea de penetrare și pentru un efect terapeutic
mai rapid.
Mod de administrare
Allergosan cremă este destinat doar pentru administrare cutanată.
Se recomandă utilizarea Allergosan cremă pentru reacțiile cutanate acute însoțite de exsudație
(secreții, lichid inflamator).
Durata tratamentului: 5 - 7 zile.
Allergosan cremă nu trebuie aplicat pe răni deschise, ochi, mucoasa nazală și cea a cavității bucale.
Dacă utilizați mai mult Allergosan cremă decât trebuie
Cazuri de supradozaj sunt puțin probabile.
Dacă uitaţi să utilizați Allergosan cremă
Nu utilizați o cantitate mai mare de medicament pentru a compensa o aplicare omisă.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Allergosan cremă poate determina prurit sau iritația pielii la locul administrării.
Dacă prezentați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea pot fi reacții adverse care nu sunt descrise în acest prospect.
3
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi
raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii
sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale:
www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Allergosan cremă
A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Allergosan cremă după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la
ultima zi a lunii respective.
Termenul de valabilitate după prima deschidere a tubului: 6 luni.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul
cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea
mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Allergosan cremă
Substanţa activă este clorhidratul de cloropiramină. 1 g cremă conține clorhidrat de cloropiramină
10 mg.
Celelalte componente sunt: macrogol 300, macrogol 4000.
Cum arată Allergosan cremă și conţinutul ambalajului
Allergosan cremă se prezintă sub formă de masă cremoasă de culoare albă, fără aromă.
Câte 18 g cremă în tuburi de aluminiu cu membrană și căpăcele din polipropilenă.
Câte 1 tub și prospectul pentru utilizator/pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
SOPHARMA AD
16 Iliensko Shosse Str., Sofia, 1220, Bulgaria
Fabricantul
SOPHARMA AD
16 Iliensko Shosse Str., Sofia, 1220, Bulgaria
Acest prospect a fost aprobat în .Ianuarie 2023
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului
şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md
0
În stoc
INDICAŢII TERAPEUTICE
Epilepsie: accese parţiale cu simptomatologie elementară (accese focale); accese parţiale
cu simptomatologie complexă, accese psihomotorii, grand mal, în special cu geneză
focală (grand mal în timpul somnului, grand mal difuz), forme mixte de epilepsie;
nevralgia nervului trigemen;
neuropatia glosofaringiană idiopatică;
sindromul algic la afectarea nervilor periferici în diabetul zaharat, durere în neuropatia
diabetică;
accese non-epileptice din scleroza multiplă, spasme ale muşchilor faciali în nevralgia
nervului trigemen;
convulsii tonice, disartrii paroxistice, ataxii sau parestezii paroxistice, ca şi accese
dureroase;
sindromul de abstinenţă alcoolică (anxietate, convulsii, hiperexcitabilitate, tulburări de
somn);
tulburările psihotice (tulburări afective şi schizoafective, psihoze, afectarea funcţiei
sistemului limbic).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele se administrează intern, în timpul sau după mese, cu o cantitate suficientă de
lichid.
Concentraţia plasmatică terapeutică a carbamazepinei constituie 4-12 µg/ml. Doza nictemerală
este de 400-1200 mg/zi, divizate în 1-2 prize.
Doza maximă nictemerală nu va depăşi 1600 mg/zi.
Dacă pacientul a omis o doză, doza omisă se va administra imediat cum a observat aceasta, nu se
admite dublarea dozei.
Tratamentul antiepileptic
În cazurile cînd este posibil, carbamazepina se va administra sub formă de monoterapie.
Tratamentul se iniţiază cu administrarea unei dozei nictemerale joase, care ulterior treptat se va
creşte pînă la atingerea efectului optim.
Suplimentarea carbamazepinei la tratamentul antiepileptic deja iniţiat se va efectua treptat,
dozele preparatelor administrate nu se modifică, sau la necesitate, se ajustează.
La adulţi doza iniţială, care constituie 1-2 comprimate (corespunde cu 200-400 mg de
carbamazepină), treptat se creşte pînă la atingerea efectului terapeutic optim, doza de întreţinere
este de 4-6 comprimate pe zi (corespunde cu 800-1200 mg de carbamazepină).
Doza de întreţinere pentru copii în medie constituie 10-20 mg/kg.
CONTRAINDICAŢII
Tulburări ale hematopoiezei (anemie, leucopenie);
bloc atrioventricular;
hipersensibilitate la substanţa activă şi substanţele auxiliare, antidepresivele triciclice;
porfirie intermitentă acută (inclusiv în antecedente).
administrarea concomitentă cu preparatele de litiu şi inhibitorii MAO.
Epilepsie: accese parţiale cu simptomatologie elementară (accese focale); accese parţiale
cu simptomatologie complexă, accese psihomotorii, grand mal, în special cu geneză
focală (grand mal în timpul somnului, grand mal difuz), forme mixte de epilepsie;
nevralgia nervului trigemen;
neuropatia glosofaringiană idiopatică;
sindromul algic la afectarea nervilor periferici în diabetul zaharat, durere în neuropatia
diabetică;
accese non-epileptice din scleroza multiplă, spasme ale muşchilor faciali în nevralgia
nervului trigemen;
convulsii tonice, disartrii paroxistice, ataxii sau parestezii paroxistice, ca şi accese
dureroase;
sindromul de abstinenţă alcoolică (anxietate, convulsii, hiperexcitabilitate, tulburări de
somn);
tulburările psihotice (tulburări afective şi schizoafective, psihoze, afectarea funcţiei
sistemului limbic).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele se administrează intern, în timpul sau după mese, cu o cantitate suficientă de
lichid.
Concentraţia plasmatică terapeutică a carbamazepinei constituie 4-12 µg/ml. Doza nictemerală
este de 400-1200 mg/zi, divizate în 1-2 prize.
Doza maximă nictemerală nu va depăşi 1600 mg/zi.
Dacă pacientul a omis o doză, doza omisă se va administra imediat cum a observat aceasta, nu se
admite dublarea dozei.
Tratamentul antiepileptic
În cazurile cînd este posibil, carbamazepina se va administra sub formă de monoterapie.
Tratamentul se iniţiază cu administrarea unei dozei nictemerale joase, care ulterior treptat se va
creşte pînă la atingerea efectului optim.
Suplimentarea carbamazepinei la tratamentul antiepileptic deja iniţiat se va efectua treptat,
dozele preparatelor administrate nu se modifică, sau la necesitate, se ajustează.
La adulţi doza iniţială, care constituie 1-2 comprimate (corespunde cu 200-400 mg de
carbamazepină), treptat se creşte pînă la atingerea efectului terapeutic optim, doza de întreţinere
este de 4-6 comprimate pe zi (corespunde cu 800-1200 mg de carbamazepină).
Doza de întreţinere pentru copii în medie constituie 10-20 mg/kg.
CONTRAINDICAŢII
Tulburări ale hematopoiezei (anemie, leucopenie);
bloc atrioventricular;
hipersensibilitate la substanţa activă şi substanţele auxiliare, antidepresivele triciclice;
porfirie intermitentă acută (inclusiv în antecedente).
administrarea concomitentă cu preparatele de litiu şi inhibitorii MAO.
0
În stoc
Indicatii terapeutice : Hipertensiune esentiala usoara sau moderata. Doze si mod de administrare
Adulti
Tratamentul trebuie initiat cu cea mai mica doza eficace de moxonidina. Aceasta inseamna o doza zilnica de 0,2 mg moxonidina, administrata dimineata. Daca efectul terapeutic este insuficient, doza poate fi crescuta dupa trei saptamani la 0,4 mg moxonidina. Aceasta doza poate fi administrata ca doza unica (administrata dimineata) sau in doze zilnice divizate (dimineata si seara). Daca dupa alte trei saptamani de tratament rezultatul este tot insuficient, doza poate fi crescuta la maxim 0,6 mg moxonidina in doze divizate dimineata si seara. Nu trebuie depasite dozele unice de 0,4 mg moxonidina si dozele zilnice de 0,6 mg moxonidina. Ingestia concomitenta de alimente nu influenteaza proprietatile farmacocinetice ale moxonidinei. Moxonidina poate fi administrata inainte, in timpul sau dupa masa. Comprimatele trebie administrate cu suficient lichid. Deoarece nu sunt disponibile suficiente date terapeutice, moxonidina nu trebuie administrata la copii si adolescenti cu varsta sub 16 ani.
Varstnici
Daca functia renala nu este afectata, se recomanda aceleasi doze ca la adulti.
Insuficienta renala
La paientii cu insuficienta renala moderata (rata filtrarii glomerurale - RFG>30ml/min dar < 60 ml/min), doza unica nu trebuie sa depaseasca 0,2 mg moxonidina iar doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 0,4 mg moxonidina. La pacientii cu insuficienta renala grava (RFG < 30 ml/min) moxonidina este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Insuficienta hepatica
Nu sunt disponibile studii la pacientii cu insuficienta hepatica. Totusi, datorita absentei metabolizarii hepatice semnificative a moxonidinei, nu este de asteptat influentarea proprietatilor farmacocinetice; de aceea, la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata se recomanda aceleasi doze ca la adulti. La pacienii cu boli hepatice severe moxonidina este contraindicata (vezi pct. 4.3). Tratamentul nu tebuie intrerupt brusc ci pe o perioada de doua saptamani, treptat (vezi si pct. 4.4). Contraindicatii
- hipersensibilitate la moxonidina sau la oricare dintre excipientii medicamentului;
- sindrom de nod sinusal sau bloc sino-atrial;
- bradicardie (sub 50 batai/minut in repaus);
- insuficienta renala grava;
- antecedente de edem angioneurotic;
- bloc atrioventricular de grad 2 sau 3;
- aritmie maligna;
- insuficienta cardiaca (vezi pct. 4.4);
- boli coronariene severe sau angina pectorala instabila;
- boli hepatice severe.
Adulti
Tratamentul trebuie initiat cu cea mai mica doza eficace de moxonidina. Aceasta inseamna o doza zilnica de 0,2 mg moxonidina, administrata dimineata. Daca efectul terapeutic este insuficient, doza poate fi crescuta dupa trei saptamani la 0,4 mg moxonidina. Aceasta doza poate fi administrata ca doza unica (administrata dimineata) sau in doze zilnice divizate (dimineata si seara). Daca dupa alte trei saptamani de tratament rezultatul este tot insuficient, doza poate fi crescuta la maxim 0,6 mg moxonidina in doze divizate dimineata si seara. Nu trebuie depasite dozele unice de 0,4 mg moxonidina si dozele zilnice de 0,6 mg moxonidina. Ingestia concomitenta de alimente nu influenteaza proprietatile farmacocinetice ale moxonidinei. Moxonidina poate fi administrata inainte, in timpul sau dupa masa. Comprimatele trebie administrate cu suficient lichid. Deoarece nu sunt disponibile suficiente date terapeutice, moxonidina nu trebuie administrata la copii si adolescenti cu varsta sub 16 ani.
Varstnici
Daca functia renala nu este afectata, se recomanda aceleasi doze ca la adulti.
Insuficienta renala
La paientii cu insuficienta renala moderata (rata filtrarii glomerurale - RFG>30ml/min dar < 60 ml/min), doza unica nu trebuie sa depaseasca 0,2 mg moxonidina iar doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 0,4 mg moxonidina. La pacientii cu insuficienta renala grava (RFG < 30 ml/min) moxonidina este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Insuficienta hepatica
Nu sunt disponibile studii la pacientii cu insuficienta hepatica. Totusi, datorita absentei metabolizarii hepatice semnificative a moxonidinei, nu este de asteptat influentarea proprietatilor farmacocinetice; de aceea, la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata se recomanda aceleasi doze ca la adulti. La pacienii cu boli hepatice severe moxonidina este contraindicata (vezi pct. 4.3). Tratamentul nu tebuie intrerupt brusc ci pe o perioada de doua saptamani, treptat (vezi si pct. 4.4). Contraindicatii
- hipersensibilitate la moxonidina sau la oricare dintre excipientii medicamentului;
- sindrom de nod sinusal sau bloc sino-atrial;
- bradicardie (sub 50 batai/minut in repaus);
- insuficienta renala grava;
- antecedente de edem angioneurotic;
- bloc atrioventricular de grad 2 sau 3;
- aritmie maligna;
- insuficienta cardiaca (vezi pct. 4.4);
- boli coronariene severe sau angina pectorala instabila;
- boli hepatice severe.
0
În stoc
1. Ce este Cordaflex şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă a preparatului, nifedipina, este un blocant al canalelor de calciu de tip dihidropiridinic, care dilată arterele şi arterele coronariene a inimii şi scade tensiunea arterială. Datorită acţiunii vasodilatatoare şi ameliorării aportului de oxigen la inimă preparatul poate fi utilizat pentru:
• Profilaxia durerii persistente intensive în cutia toracică (angină pectorală), care apare şi dispare la efort egal.
• Tratamentul tensiunii arteriale crescute.
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală preparatul Cordaflex poate cauza creşterea riscului dezvoltării bolilor cardiace severe, de aceea, preparatul poate fi administrat, dacă lipsesc alte metode adecvate de tratament.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Cordaflex
Nu utilizaţi Cordaflex:
• dacă sunteţi alergic la substanţa activă (nifedipina) şi alte preparate din clasa dihidropiridinelor sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
• în unele boli cardio-vasculare: insuficienţă cardiacă acută (şoc cardiogen);
• preparatul nu se va utiliza pentru tratamentul durerii acute în cutia toracică (accese acute de angină pectorală);
• în tratamentul cu rifampicină (antibiotic);
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Cordaflex adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aveţi una dintre următoarele condiţii, înainte de a începe să utilizaţi acest medicament
consultaţi medicul dumneavoastră:
• durere retrosternală acută (acces acut de angină pectorală);
• dacă aveţi tensiune arterială foarte joasă (tensiunea sistolică (nivelul de sus) mai mică de 90 mmHg);
• dacă aveţi insuficienţă cardiacă severă;
• dacă aveţi aortă îngustată (stenoză aortică) cu simptome clinice semnificative;
• dacă aveţi diabet zaharat;
• dacă anterior la iniţierea tratamentului cu nifedipină sau ulterior după creşterea dozei ei (max. peste 30 minute după administrare), a apărut durere retrosternală (angină pectorală). Dacă medicul dumneavoastră a stabilit legătura cauzală dintre administrarea preparatului ş i angină pectorală, în acest caz se va sista administrarea nifedipinei;
• în maladii hepatice sau renale;
• nifedipina nu se va administra în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor, când starea clinică a pacientei necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie administrată la gravide, numai în caz de tensiune arterială crescută severă, care nu răspunde la terapia antihipertensivă standard;
• nifedipina nu se recomandă de administrat în perioada de alăptare, deoarece se cunoaşte că se excretă în laptele matern;
• dacă utilizaţi anumite preparate (vezi Cordaflex împreună cu alte medicamente).
Copii şi adolescenţi cu vârsta până la 18 ani
Cordaflex nu se recomandă de administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta până la 18 ani, deoarece există date limitate privind eficienţa şi siguranţa acestui preparat la această categorie de pacienţi.
Cordaflex împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Spuneţi medicului, dacă dumneavoastră luaţi:
• Alte preparate antihipertensive, diuretice (medicamente ce elimină lichidul din organism);
• rifampicina (antibiotic). Nu utilizaţi acest medicament în combinaţie cu nifedipina (vezi " Nu utilizaţi Cordaflex");
• preparate pentru tratamentul maladiilor psihice;
• preparate, care conţin magneziu;
• teofilina (un medicament pentru tratamentul bolilor asociate cu îngu starea căilor respiratorii, de exemplu, astm);
• preparate pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge, cum ar fi cumarină;
• medicamente contraceptive (ce conţin gestageni);
• ciclosporină (medicamente care influenţează sistemul imun, administrat în boli aut oimune sau pentru a preveni respingerea organelor transplantate);
• vincristina (un medicament pentru tratamentul diferitelor tumori);
• cimetidina (un medicament pentru tratamentul ulcerului gastric);
• digoxină, diltiazem, chinidină, şi beta-blocante (medicamente pentru tratarea bolilor de inimă);
• quinupristină/dalfopristină (antibiotic combinat);
• fenitoină, carbamazepină sau acid valproic (medicamente pentru tratamentul epilepsiei);
• cisapridă (un medicament pentru a stimula funcţia esofagului şi stomacului);
• injecţii de sulfat de magneziu în timpul sarcinii (poate provoca o scădere bruscă a tensiunii arteriale);
• eritromicină, norfloxacină, ciprofloxacina (antibiotice);
• ketoconazol, fluconazol sau itraconazol (medicamente antifungice);
• indinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir sau amprenavir (medicamente pentru tratamentul HIV - virusul imunodeficienţei umane);
• fluoxetină sau nefazodonă (antidepresive);
• tacrolimus (un medicament pentru a preveni respingerea ţesutului după transplant);
• fenobarbital (somnifer şi calmant).
Cordaflex împreună cu alimente, băuturi şi alcool
În timpul tratamentului cu Cordaflex este interzis consumul de alcool.
Unul din componentele sucului de grapefruit inhibă metabolismul nifedipinei, ceea ce conduce la creşterea efectului preparatului, de aceea se va evita consumul sucului de grapefruit în timpul tratamentului. Acest efect ar putea dura cel puţin 3 zile după ultima consumare de suc de grapefruit.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Cordaflex nu se va administra în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor, când starea clinică a pacientei necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie administrată la g ravide, numai în caz de hipertensiune arterială severă, care nu răspunde la terapia antihipertensivă standard.
Alăptarea
Preparatul nu se recomandă de administrat în perioada de alăptare.
Fertilitatea
Efectele preparatului asupra fertilizării extracorporale
Se presupune, că în cazuri izolate de fertilizare extracorporală, antagoniştii canalelor de calciu, inclusiv nifedipina, pot afecta funcţia spermatozoizilor. În cazul bărbaţilor trataţi cu nifedipină care nu reuşesc în mod repetat să procreeze prin aceste tehnici, administrarea acestor preparate pot fi o explicaţie a eşecului tehnicilor de fertilizare extracorporale.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Reacţiile adverse la medicament, care prezintă variabilitate inter-individuală, pot afecta capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La pacieni se recomandă evitarea conducerii vehiculelor şi folosirea utilajelor, în special la începutul tratamentului, la schimbarea medicaţiei şi în combinaţie cu alcoolul. Nu conduceţi un vehicul sau nu folosiţi utilaje periculoase dacă aveţi ameţ eli, tulburări de vedere, senzaţie de rău.
Cordaflex conţine lactoză
Fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită Cordaflex conţ ine 30 mg lactoză monohidrat.
Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a utiliza acest medicament.
3. Cum să luaţi Cordaflex
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza iniţială uzuală recomandată constituie 2 comprimate (2x20 mg). La necesitate medicul dumneavoastră poate creşte doza până la 2x2 comprimate (2 x 40 mg).
Doza maximă zilnică de nifedipină constituie 4 comprimate (80 mg).
Mod de administrare
Cordaflex se recomandă de administrat fiecare 12 ore.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate mică de lichid până la masă. Comprimatele nu se vor administra cu sucul de grapefruit.
Administrarea preparatului se va întrerupe treptat, în special, după administrarea dozelor mari.
Vârstnici
La vârstnici metabolismul nifedipinei poate să se modifice, astfel că efectul terapeutic scontat poate fi atins la administrarea dozelor mai mici de nifedipină.
Tulburarea funcţiei hepatice
Nifedipina se metabolizează, preponderent în ficat, de aceea este necesară reducerea dozei ei în funcţie de funcţia hepatică a pacientului.
Tulburarea funcţiei renale
În caz de tulburarea funcţiei renale nu este necesară ajustarea dozei de nifedipină.
Dacă luaţi mai mult Cordaflex decât trebuie
În plus la reacţiile adverse, în funcţie de severitatea intoxicaţiei pot fi observate următoarele simptome: scăderea semnificativă şi bruscă a tensiunii arteriale, creşterea frecvenţei pulsului, dureri în piept (angină pectorală), leşin, pierderea conştienţei, scăderea frecvenţ ei contracţiilor cardiace, "omiterea" următoarelor contracţii cardiace şi creşterea nivelului de zahar din sânge. În cazurile severe pot exista confuzie, chiar comă.
Dacă dumneavoastră aţi luat mai multe Cordaflex, decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medic, deoarece în caz de supradozaj este necesar un tratament complex, preferabil în staţionar, care trebuie instituit cât mai curând posibil.
Dacă uitaţi să luaţi Cordaflex
Dacă aţi uitat să luaţi un comprimat, luaţi-l imediat ce vă amintiţi! Nu luaţi o doză dublă cu puţin timp înainte de administrarea comprimatului următor, pentru a compensa doza omisă. Continuaţi tratamentul aşa cum v-a fost prescris de către medicul dumneavoastră.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.
Dacă încetaţi să utilizaţi Cordaflex
Nu întrerupeţi tratamentul cu preparatul Cordaflex, decât dacă medicul vă va spune să o faceţi, chiar dacă vă simţiţi mai bine.
Sistarea administrării preparatului - în special la administrarea dozelor mari - se va efectua treptat. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită astfel:
foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
frecvente (care afectează 1-10 din 100 pacienţi)
mai puţin frecvente (care afectează 1-10 din 1000 pacienţi)
rare (care afectează 1-10 din 10000 pacienţi)
foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Dacă observaţi apariţia uneia sau a mai multor reacţii adverse severe descrise mai jos, nu administraţi acest preparat şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Mai puţin frecvente:
• Umflarea feţei, buzelor, limbii, gâtului, dificultăţi de respiraţ ie (angioedem).
• Leşin (sincopă).
Cu frecvenţă necunoscută:
• Reacţii alergice, care pun viaţa în pericol, care se răspândesc pe întreg corp (în cazuri severe, scădere a tensiunii arteriale, insuficienţă respiratorie, insuficienţă circulatorie) - reacţii anafilactice.
• Durere în gât, ulceraţii ale cavităţii bucale sau febră. Aceste simptome indică o scădere a numărului de celule albe din sânge (leucopenie/agranulocitoză), care este însoţită de un risc crescut de infecţii.
• Dureri retrosternale (angină pectorală), dificultăţ i la respiraţie.
• Boală gravă, însoţită de apariţia de bule pe piele, în gură şi pe organele genitale (necroliză epidermică toxică).
Mai jos sunt enumerate alte reacţii adverse Frecvente
Dureri de cap, vasodilataţie (înroşirea feţei, senzaţia de căldură), edeme/umflarea membrelor inferioare, constipaţie, stare prelipotemică.
Mai puţin frecvente
Reacţii alergice, edem alergic, tulburări de somn, stare de nelinişte, ameţeli, senzaţie că lucrurile gravitează în jur (vertij), migrenă, tremurături, tulburări de vedere, puls rapid, senzaţie de palpitaţ ii, scăderea tensiunii arteriale, sângerări nazale, nas înfundat, durere în stomac sau abdomen, greaţă, indigestie, balonare (flatulenţă), uscăciunea gurii, creşterea tranzitorie a enzimelor hepatice, înroşirea pielii, spasme musculare, umflarea articulaţiilor, frecvent, uneori, eliminare dureroasă de cantităţi mari de urină, disfuncţie erectilă, durere de origine necunoscută (în abdomen, în membrele inferioare), frisoane.
Rare
Prurit, erupţii cutanate, urticarie, tulburarea sensibilităţii cutanate, edem şi hiperplazia gingiilor.
Cu frecvenţă necunoscută
Creşterea nivelului de zahar din sânge, diminuarea sensibilităţii, somnolenţă, dureri de ochi, respiraţie dificilă, vărsături, afectarea funcţiei muşchiului de închidere (sfincterului) din esofag, îngălbinirea albului ochilor şi pielii (icter), inflamaţii ale pielii cauzate de sensibilitate la lumină, vânătăi mici pe piele şi mucoase determinate la palpare, dureri articulare, dureri musculare.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispo zitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Cordaflex
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 30°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi acest medicament dacă aţi observat semne evidente de înrăutăţire a calităţii lui (de exemplu modificare a culorii).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Cordaflex
Substanţa activă: fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine 20 mg nifedipină. Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, croscarmeloză de sodiu, dispersie poliacrilat 30%, talc, stearat de magneziu, hidroxipropilceluloză, hipromeloză, dioxid de titan (E171), oxid roşu de fier (E172), oxid negru de fier (E172).
Cum arată Cordaflex şi conţinutul ambalajului
Comprimat filmat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate de culoare brun-violet, rotunde, biconvexe, cu suprafaţă mată sau puţin lucioasă, fără miros sau cu miros caracteristic uşor.
Conţinutul ambalajului
Câte 30 sau 60 comprimate filmate cu eliberare prelungită în flacoane din sticlă brună cu căpăcele de PE cu control al primei deschideri, cu amortizator gofră. Câte 1 flacon împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
Substanţa activă a preparatului, nifedipina, este un blocant al canalelor de calciu de tip dihidropiridinic, care dilată arterele şi arterele coronariene a inimii şi scade tensiunea arterială. Datorită acţiunii vasodilatatoare şi ameliorării aportului de oxigen la inimă preparatul poate fi utilizat pentru:
• Profilaxia durerii persistente intensive în cutia toracică (angină pectorală), care apare şi dispare la efort egal.
• Tratamentul tensiunii arteriale crescute.
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală preparatul Cordaflex poate cauza creşterea riscului dezvoltării bolilor cardiace severe, de aceea, preparatul poate fi administrat, dacă lipsesc alte metode adecvate de tratament.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Cordaflex
Nu utilizaţi Cordaflex:
• dacă sunteţi alergic la substanţa activă (nifedipina) şi alte preparate din clasa dihidropiridinelor sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
• în unele boli cardio-vasculare: insuficienţă cardiacă acută (şoc cardiogen);
• preparatul nu se va utiliza pentru tratamentul durerii acute în cutia toracică (accese acute de angină pectorală);
• în tratamentul cu rifampicină (antibiotic);
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Cordaflex adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aveţi una dintre următoarele condiţii, înainte de a începe să utilizaţi acest medicament
consultaţi medicul dumneavoastră:
• durere retrosternală acută (acces acut de angină pectorală);
• dacă aveţi tensiune arterială foarte joasă (tensiunea sistolică (nivelul de sus) mai mică de 90 mmHg);
• dacă aveţi insuficienţă cardiacă severă;
• dacă aveţi aortă îngustată (stenoză aortică) cu simptome clinice semnificative;
• dacă aveţi diabet zaharat;
• dacă anterior la iniţierea tratamentului cu nifedipină sau ulterior după creşterea dozei ei (max. peste 30 minute după administrare), a apărut durere retrosternală (angină pectorală). Dacă medicul dumneavoastră a stabilit legătura cauzală dintre administrarea preparatului ş i angină pectorală, în acest caz se va sista administrarea nifedipinei;
• în maladii hepatice sau renale;
• nifedipina nu se va administra în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor, când starea clinică a pacientei necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie administrată la gravide, numai în caz de tensiune arterială crescută severă, care nu răspunde la terapia antihipertensivă standard;
• nifedipina nu se recomandă de administrat în perioada de alăptare, deoarece se cunoaşte că se excretă în laptele matern;
• dacă utilizaţi anumite preparate (vezi Cordaflex împreună cu alte medicamente).
Copii şi adolescenţi cu vârsta până la 18 ani
Cordaflex nu se recomandă de administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta până la 18 ani, deoarece există date limitate privind eficienţa şi siguranţa acestui preparat la această categorie de pacienţi.
Cordaflex împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Spuneţi medicului, dacă dumneavoastră luaţi:
• Alte preparate antihipertensive, diuretice (medicamente ce elimină lichidul din organism);
• rifampicina (antibiotic). Nu utilizaţi acest medicament în combinaţie cu nifedipina (vezi " Nu utilizaţi Cordaflex");
• preparate pentru tratamentul maladiilor psihice;
• preparate, care conţin magneziu;
• teofilina (un medicament pentru tratamentul bolilor asociate cu îngu starea căilor respiratorii, de exemplu, astm);
• preparate pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge, cum ar fi cumarină;
• medicamente contraceptive (ce conţin gestageni);
• ciclosporină (medicamente care influenţează sistemul imun, administrat în boli aut oimune sau pentru a preveni respingerea organelor transplantate);
• vincristina (un medicament pentru tratamentul diferitelor tumori);
• cimetidina (un medicament pentru tratamentul ulcerului gastric);
• digoxină, diltiazem, chinidină, şi beta-blocante (medicamente pentru tratarea bolilor de inimă);
• quinupristină/dalfopristină (antibiotic combinat);
• fenitoină, carbamazepină sau acid valproic (medicamente pentru tratamentul epilepsiei);
• cisapridă (un medicament pentru a stimula funcţia esofagului şi stomacului);
• injecţii de sulfat de magneziu în timpul sarcinii (poate provoca o scădere bruscă a tensiunii arteriale);
• eritromicină, norfloxacină, ciprofloxacina (antibiotice);
• ketoconazol, fluconazol sau itraconazol (medicamente antifungice);
• indinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir sau amprenavir (medicamente pentru tratamentul HIV - virusul imunodeficienţei umane);
• fluoxetină sau nefazodonă (antidepresive);
• tacrolimus (un medicament pentru a preveni respingerea ţesutului după transplant);
• fenobarbital (somnifer şi calmant).
Cordaflex împreună cu alimente, băuturi şi alcool
În timpul tratamentului cu Cordaflex este interzis consumul de alcool.
Unul din componentele sucului de grapefruit inhibă metabolismul nifedipinei, ceea ce conduce la creşterea efectului preparatului, de aceea se va evita consumul sucului de grapefruit în timpul tratamentului. Acest efect ar putea dura cel puţin 3 zile după ultima consumare de suc de grapefruit.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Cordaflex nu se va administra în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor, când starea clinică a pacientei necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie administrată la g ravide, numai în caz de hipertensiune arterială severă, care nu răspunde la terapia antihipertensivă standard.
Alăptarea
Preparatul nu se recomandă de administrat în perioada de alăptare.
Fertilitatea
Efectele preparatului asupra fertilizării extracorporale
Se presupune, că în cazuri izolate de fertilizare extracorporală, antagoniştii canalelor de calciu, inclusiv nifedipina, pot afecta funcţia spermatozoizilor. În cazul bărbaţilor trataţi cu nifedipină care nu reuşesc în mod repetat să procreeze prin aceste tehnici, administrarea acestor preparate pot fi o explicaţie a eşecului tehnicilor de fertilizare extracorporale.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Reacţiile adverse la medicament, care prezintă variabilitate inter-individuală, pot afecta capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La pacieni se recomandă evitarea conducerii vehiculelor şi folosirea utilajelor, în special la începutul tratamentului, la schimbarea medicaţiei şi în combinaţie cu alcoolul. Nu conduceţi un vehicul sau nu folosiţi utilaje periculoase dacă aveţi ameţ eli, tulburări de vedere, senzaţie de rău.
Cordaflex conţine lactoză
Fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită Cordaflex conţ ine 30 mg lactoză monohidrat.
Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a utiliza acest medicament.
3. Cum să luaţi Cordaflex
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza iniţială uzuală recomandată constituie 2 comprimate (2x20 mg). La necesitate medicul dumneavoastră poate creşte doza până la 2x2 comprimate (2 x 40 mg).
Doza maximă zilnică de nifedipină constituie 4 comprimate (80 mg).
Mod de administrare
Cordaflex se recomandă de administrat fiecare 12 ore.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate mică de lichid până la masă. Comprimatele nu se vor administra cu sucul de grapefruit.
Administrarea preparatului se va întrerupe treptat, în special, după administrarea dozelor mari.
Vârstnici
La vârstnici metabolismul nifedipinei poate să se modifice, astfel că efectul terapeutic scontat poate fi atins la administrarea dozelor mai mici de nifedipină.
Tulburarea funcţiei hepatice
Nifedipina se metabolizează, preponderent în ficat, de aceea este necesară reducerea dozei ei în funcţie de funcţia hepatică a pacientului.
Tulburarea funcţiei renale
În caz de tulburarea funcţiei renale nu este necesară ajustarea dozei de nifedipină.
Dacă luaţi mai mult Cordaflex decât trebuie
În plus la reacţiile adverse, în funcţie de severitatea intoxicaţiei pot fi observate următoarele simptome: scăderea semnificativă şi bruscă a tensiunii arteriale, creşterea frecvenţei pulsului, dureri în piept (angină pectorală), leşin, pierderea conştienţei, scăderea frecvenţ ei contracţiilor cardiace, "omiterea" următoarelor contracţii cardiace şi creşterea nivelului de zahar din sânge. În cazurile severe pot exista confuzie, chiar comă.
Dacă dumneavoastră aţi luat mai multe Cordaflex, decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medic, deoarece în caz de supradozaj este necesar un tratament complex, preferabil în staţionar, care trebuie instituit cât mai curând posibil.
Dacă uitaţi să luaţi Cordaflex
Dacă aţi uitat să luaţi un comprimat, luaţi-l imediat ce vă amintiţi! Nu luaţi o doză dublă cu puţin timp înainte de administrarea comprimatului următor, pentru a compensa doza omisă. Continuaţi tratamentul aşa cum v-a fost prescris de către medicul dumneavoastră.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.
Dacă încetaţi să utilizaţi Cordaflex
Nu întrerupeţi tratamentul cu preparatul Cordaflex, decât dacă medicul vă va spune să o faceţi, chiar dacă vă simţiţi mai bine.
Sistarea administrării preparatului - în special la administrarea dozelor mari - se va efectua treptat. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită astfel:
foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
frecvente (care afectează 1-10 din 100 pacienţi)
mai puţin frecvente (care afectează 1-10 din 1000 pacienţi)
rare (care afectează 1-10 din 10000 pacienţi)
foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Dacă observaţi apariţia uneia sau a mai multor reacţii adverse severe descrise mai jos, nu administraţi acest preparat şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Mai puţin frecvente:
• Umflarea feţei, buzelor, limbii, gâtului, dificultăţi de respiraţ ie (angioedem).
• Leşin (sincopă).
Cu frecvenţă necunoscută:
• Reacţii alergice, care pun viaţa în pericol, care se răspândesc pe întreg corp (în cazuri severe, scădere a tensiunii arteriale, insuficienţă respiratorie, insuficienţă circulatorie) - reacţii anafilactice.
• Durere în gât, ulceraţii ale cavităţii bucale sau febră. Aceste simptome indică o scădere a numărului de celule albe din sânge (leucopenie/agranulocitoză), care este însoţită de un risc crescut de infecţii.
• Dureri retrosternale (angină pectorală), dificultăţ i la respiraţie.
• Boală gravă, însoţită de apariţia de bule pe piele, în gură şi pe organele genitale (necroliză epidermică toxică).
Mai jos sunt enumerate alte reacţii adverse Frecvente
Dureri de cap, vasodilataţie (înroşirea feţei, senzaţia de căldură), edeme/umflarea membrelor inferioare, constipaţie, stare prelipotemică.
Mai puţin frecvente
Reacţii alergice, edem alergic, tulburări de somn, stare de nelinişte, ameţeli, senzaţie că lucrurile gravitează în jur (vertij), migrenă, tremurături, tulburări de vedere, puls rapid, senzaţie de palpitaţ ii, scăderea tensiunii arteriale, sângerări nazale, nas înfundat, durere în stomac sau abdomen, greaţă, indigestie, balonare (flatulenţă), uscăciunea gurii, creşterea tranzitorie a enzimelor hepatice, înroşirea pielii, spasme musculare, umflarea articulaţiilor, frecvent, uneori, eliminare dureroasă de cantităţi mari de urină, disfuncţie erectilă, durere de origine necunoscută (în abdomen, în membrele inferioare), frisoane.
Rare
Prurit, erupţii cutanate, urticarie, tulburarea sensibilităţii cutanate, edem şi hiperplazia gingiilor.
Cu frecvenţă necunoscută
Creşterea nivelului de zahar din sânge, diminuarea sensibilităţii, somnolenţă, dureri de ochi, respiraţie dificilă, vărsături, afectarea funcţiei muşchiului de închidere (sfincterului) din esofag, îngălbinirea albului ochilor şi pielii (icter), inflamaţii ale pielii cauzate de sensibilitate la lumină, vânătăi mici pe piele şi mucoase determinate la palpare, dureri articulare, dureri musculare.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispo zitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Cordaflex
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 30°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi acest medicament dacă aţi observat semne evidente de înrăutăţire a calităţii lui (de exemplu modificare a culorii).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Cordaflex
Substanţa activă: fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine 20 mg nifedipină. Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, croscarmeloză de sodiu, dispersie poliacrilat 30%, talc, stearat de magneziu, hidroxipropilceluloză, hipromeloză, dioxid de titan (E171), oxid roşu de fier (E172), oxid negru de fier (E172).
Cum arată Cordaflex şi conţinutul ambalajului
Comprimat filmat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate de culoare brun-violet, rotunde, biconvexe, cu suprafaţă mată sau puţin lucioasă, fără miros sau cu miros caracteristic uşor.
Conţinutul ambalajului
Câte 30 sau 60 comprimate filmate cu eliberare prelungită în flacoane din sticlă brună cu căpăcele de PE cu control al primei deschideri, cu amortizator gofră. Câte 1 flacon împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
0
În stoc
Ibalgin Forte este indicat pentru:
- tratamentul afecţiunilor reumatismale acute sau cronice: reumatism articular inflamator sau
degenerativ, reumatism extraarticular;
- tratamentul simptomatic al afecţiunilor dureroase: cefalee, migrenă (tratament şi profilaxie),
dureri dentare, dismenoree, dureri osteo-articulare şi musculare (inclusiv tendinite, bursite,
luxaţii, entorse);
- tratamentul simptomatic al febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenți cu vârsta peste 12 ani
Doza recomandată iniţial este de 200-400 mg ibuprofen, apoi, dacă este necesar, doza se poate repeta
la intervale de 4-6 ore, fără a depăşi doza maximă de 1200 mg ibuprofen pe zi.
Se recomandă ca durata tratamentului să nu depăşească 7 zile.
Dacă la adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste), este necesară administrarea acestui medicament
pentru mai mult de 3 zile, sau dacă simptomele persistă, trebuie cerut sfatul unui medic.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copiii cu vârsta sub 12 ani se recomandă utilizarea formelor farmaceutice adecvate vârstei.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil în timpul meselor.
2/13
Vârstnici
Nu este necesară o scădere specifică a dozei, cu excepţia cazurilor în care funcţia renală sau hepatică
sunt afectate.
AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la
evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii
sau perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei
(pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- Pacienți cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate /de exemplu, astm bronşic, urticarie,
rinită, polipi nazali sau edem angioneurotic) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic
sau a altor AINS;
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legate de tratamentul anterior cu
AINS.
- Ulcer gastro-duodenal activ/hemoragii active sau antecedente de ulcer gastro-duodenal
recurent/hemoragii gastro-intestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de
ulceraţie sau hemoragie confirmate), colită ulceroasă;
- Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă;
- Lupus eritematos sistemic sau alte colagenoze;
- Sarcină (începând cu luna a VI-a);
- Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA).
- Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide)
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă
- Tulburări de coagulare şi hematopoieză
- Copii sub 12 ani, pentru care sunt recomandate alte forme farmaceutice, adecvate vârstei.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea dozei minime eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi riscurile cardiovasculare şi gastrointestinale, prezentate mai jos).
Utilizarea de Ibalgin Forte concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază,
trebuie evitată.
Ibalgin Forte trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în
următoarele situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de
meningită aseptică (vezi pct. 4.8)
- tulburare congenitală în metabolismul porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- primul şi al doilea trimestru de sarcină;
- alăptare.
Este necesară atenţie sporită în caz de:
- tulburări gastro-intestinale, inclusiv boală intestinală inflamatorie cronică (rectocolită
ulcerohemoragică, boală Crohn) (vezi pct. 4.8);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
3/13
- disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- tulburări de hematopoieză;
- deficit de coagulare a sângelui;
- bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu episod acut
sau antecedente de: alergie, febra fânului, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali şi vegetaţii
adenoide, boală respiratorie obstructivă cronică, astm bronşic, sau alte afecţiuni alergice;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/8bd03f01-8543-11e6-80d4-00155d2a071c/28.12.2018%2012_14_41/Ibalgin%20Forte%20400mg%20comprimate%20filmate%20RCP%2012.11.2018%20M.pdf
- tratamentul afecţiunilor reumatismale acute sau cronice: reumatism articular inflamator sau
degenerativ, reumatism extraarticular;
- tratamentul simptomatic al afecţiunilor dureroase: cefalee, migrenă (tratament şi profilaxie),
dureri dentare, dismenoree, dureri osteo-articulare şi musculare (inclusiv tendinite, bursite,
luxaţii, entorse);
- tratamentul simptomatic al febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenți cu vârsta peste 12 ani
Doza recomandată iniţial este de 200-400 mg ibuprofen, apoi, dacă este necesar, doza se poate repeta
la intervale de 4-6 ore, fără a depăşi doza maximă de 1200 mg ibuprofen pe zi.
Se recomandă ca durata tratamentului să nu depăşească 7 zile.
Dacă la adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste), este necesară administrarea acestui medicament
pentru mai mult de 3 zile, sau dacă simptomele persistă, trebuie cerut sfatul unui medic.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copiii cu vârsta sub 12 ani se recomandă utilizarea formelor farmaceutice adecvate vârstei.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil în timpul meselor.
2/13
Vârstnici
Nu este necesară o scădere specifică a dozei, cu excepţia cazurilor în care funcţia renală sau hepatică
sunt afectate.
AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la
evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii
sau perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei
(pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- Pacienți cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate /de exemplu, astm bronşic, urticarie,
rinită, polipi nazali sau edem angioneurotic) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic
sau a altor AINS;
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legate de tratamentul anterior cu
AINS.
- Ulcer gastro-duodenal activ/hemoragii active sau antecedente de ulcer gastro-duodenal
recurent/hemoragii gastro-intestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de
ulceraţie sau hemoragie confirmate), colită ulceroasă;
- Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă;
- Lupus eritematos sistemic sau alte colagenoze;
- Sarcină (începând cu luna a VI-a);
- Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA).
- Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide)
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă
- Tulburări de coagulare şi hematopoieză
- Copii sub 12 ani, pentru care sunt recomandate alte forme farmaceutice, adecvate vârstei.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea dozei minime eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi riscurile cardiovasculare şi gastrointestinale, prezentate mai jos).
Utilizarea de Ibalgin Forte concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază,
trebuie evitată.
Ibalgin Forte trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în
următoarele situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de
meningită aseptică (vezi pct. 4.8)
- tulburare congenitală în metabolismul porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- primul şi al doilea trimestru de sarcină;
- alăptare.
Este necesară atenţie sporită în caz de:
- tulburări gastro-intestinale, inclusiv boală intestinală inflamatorie cronică (rectocolită
ulcerohemoragică, boală Crohn) (vezi pct. 4.8);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
3/13
- disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- tulburări de hematopoieză;
- deficit de coagulare a sângelui;
- bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu episod acut
sau antecedente de: alergie, febra fânului, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali şi vegetaţii
adenoide, boală respiratorie obstructivă cronică, astm bronşic, sau alte afecţiuni alergice;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/8bd03f01-8543-11e6-80d4-00155d2a071c/28.12.2018%2012_14_41/Ibalgin%20Forte%20400mg%20comprimate%20filmate%20RCP%2012.11.2018%20M.pdf
0
În stoc
Indicaţii terapeutice
Cetirizina este indicată la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta mai mare de 6 ani:
pentru ameliorarea simptomelor nazale şi oculare ale rinitei alergice sezoniere şi
perene; pentru ameliorarea simptomelor urticariei cronice idiopatice şi tratamentului
simptomatic al pruritului. Doze şi mod de administrare
Regimul de dozare
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 6 ani şi peste
În funcţie de severitatea simptomelor se administrează câte 5 mg (1/2 comprimate)
sau 10 mg ( 1 comprimat) o dată pe zi.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală, comprimatele se înghit cu un pahar de apă. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cetirizină, la hidroxizină sau la orice derivat de piperazină, sau la
oricare dintre excipienţi.
Pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min). https://bit.ly/3vpa8VD
Cetirizina este indicată la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta mai mare de 6 ani:
pentru ameliorarea simptomelor nazale şi oculare ale rinitei alergice sezoniere şi
perene; pentru ameliorarea simptomelor urticariei cronice idiopatice şi tratamentului
simptomatic al pruritului. Doze şi mod de administrare
Regimul de dozare
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 6 ani şi peste
În funcţie de severitatea simptomelor se administrează câte 5 mg (1/2 comprimate)
sau 10 mg ( 1 comprimat) o dată pe zi.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală, comprimatele se înghit cu un pahar de apă. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cetirizină, la hidroxizină sau la orice derivat de piperazină, sau la
oricare dintre excipienţi.
Pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min). https://bit.ly/3vpa8VD
0
În stoc
Indicaţii terapeutice
Tratamentul epilepsiei, în monoterapie sau în asociere cu alt tratament antiepileptic:
- convulsii generalizate clonice, tonice, tonico-clonice, absenţe, convulsii mioclonice, atonice şi
sindrom Lennox-Gastaut;
- convulsii parţiale cu sau fără generalizare secundară.
Tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară, atunci când tratamentul cu litiu
este contraindicat sau nu este tolerat. Continuarea tratamentului după episodul maniacal poate fi luată
în considerare la pacienţii care au răspuns la tratamentul cu valproat în episodul maniacal acut.
Doze şi mod de administrare
Doza zilnică trebuie stabilită în funcţie de vârstă, greutate şi tolerabilitate, pentru fiecare pacient în
parte.
Comprimatele de Depakine Chrono sunt divizibile, dar nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Având în vedere procesul de eliberare prelungită și natura excipienților din formula medicamentului,
matricea inertă nu este absorbită în tractul digestiv; ea este eliminată în fecale după ce substanțele
active au fost eliberate.
Eficacitatea terapeutică este obţinută, de obicei, la concentraţii plasmatice între 40-100 mg/l (300-700
mol/l). Concentraţia plasmatică optimă variază interindividual şi, probabil, intraindividual, la diferite
momente.
La pacienţii care nu utilizează alte medicamente antiepileptice, pentru a se atinge doza optimă, este de
preferat ca doza să fie crescută treptat, la intervale de 2-3 zile.Atunci când se trece de la alte medicamente la Depakine Chrono sau când acesta este introdus ca
tratament suplimentar, înlocuirea/introducerea trebuie să se facă progresiv, astfel încât doza optimă să
fie atinsă în momentul în care doza medicamentului utilizat anterior se micşorează şi se întrerupe.
Atunci când se trece de la Depakine comprimate la Depakine Chrono, trebuie păstrată aceeaşi doză
zilnică.
Atunci când este necesară, asocierea unui alt medicament antiepileptic trebuie să se facă treptat.
Doze
Doza iniţială este de obicei de 10-15 mg valproat de sodiu/kg şi zi, care pentru majoritatea pacienţilor
(60-100 kg) corespunde la 2-5 comprimate cu eliberare prelungită Depakine Chrono 300 mg. Doza
trebuie crescută progresiv până la nivelul optim şi trebuie divizată în 1-2 prize zilnice. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Hepatită acută sau cronică
- Pacienţi cu antecedente personale sau heredocolaterale de hepatită severă, în special de hepatită. de etiologie medicamentoasă
- Porfirie hepatică
- Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări mitocondriale cauzate de mutaţii la nivelul genei nucleare
care codifică enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindrom
Alpers-Huttenlocher, precum şi la copiii cu vârsta sub doi ani suspectaţi a avea o tulburare
asociată POLG (vezi pct. 4.4)
- Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări ale ciclului ureei (vezi pct. 4.4).
https://bit.ly/3hFYjqu
Tratamentul epilepsiei, în monoterapie sau în asociere cu alt tratament antiepileptic:
- convulsii generalizate clonice, tonice, tonico-clonice, absenţe, convulsii mioclonice, atonice şi
sindrom Lennox-Gastaut;
- convulsii parţiale cu sau fără generalizare secundară.
Tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară, atunci când tratamentul cu litiu
este contraindicat sau nu este tolerat. Continuarea tratamentului după episodul maniacal poate fi luată
în considerare la pacienţii care au răspuns la tratamentul cu valproat în episodul maniacal acut.
Doze şi mod de administrare
Doza zilnică trebuie stabilită în funcţie de vârstă, greutate şi tolerabilitate, pentru fiecare pacient în
parte.
Comprimatele de Depakine Chrono sunt divizibile, dar nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Având în vedere procesul de eliberare prelungită și natura excipienților din formula medicamentului,
matricea inertă nu este absorbită în tractul digestiv; ea este eliminată în fecale după ce substanțele
active au fost eliberate.
Eficacitatea terapeutică este obţinută, de obicei, la concentraţii plasmatice între 40-100 mg/l (300-700
mol/l). Concentraţia plasmatică optimă variază interindividual şi, probabil, intraindividual, la diferite
momente.
La pacienţii care nu utilizează alte medicamente antiepileptice, pentru a se atinge doza optimă, este de
preferat ca doza să fie crescută treptat, la intervale de 2-3 zile.Atunci când se trece de la alte medicamente la Depakine Chrono sau când acesta este introdus ca
tratament suplimentar, înlocuirea/introducerea trebuie să se facă progresiv, astfel încât doza optimă să
fie atinsă în momentul în care doza medicamentului utilizat anterior se micşorează şi se întrerupe.
Atunci când se trece de la Depakine comprimate la Depakine Chrono, trebuie păstrată aceeaşi doză
zilnică.
Atunci când este necesară, asocierea unui alt medicament antiepileptic trebuie să se facă treptat.
Doze
Doza iniţială este de obicei de 10-15 mg valproat de sodiu/kg şi zi, care pentru majoritatea pacienţilor
(60-100 kg) corespunde la 2-5 comprimate cu eliberare prelungită Depakine Chrono 300 mg. Doza
trebuie crescută progresiv până la nivelul optim şi trebuie divizată în 1-2 prize zilnice. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Hepatită acută sau cronică
- Pacienţi cu antecedente personale sau heredocolaterale de hepatită severă, în special de hepatită. de etiologie medicamentoasă
- Porfirie hepatică
- Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări mitocondriale cauzate de mutaţii la nivelul genei nucleare
care codifică enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindrom
Alpers-Huttenlocher, precum şi la copiii cu vârsta sub doi ani suspectaţi a avea o tulburare
asociată POLG (vezi pct. 4.4)
- Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări ale ciclului ureei (vezi pct. 4.4).
https://bit.ly/3hFYjqu
0
În stoc
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
- Constipaţie: reglarea tranzitului intestinal fiziologic.
- Stări ce necesită obţinerea unui scaun moale din considerente medicale (hemoroizi, după
intervenţii chirurgicale pe colon sau la nivelul zonei anorectale).
- Encefalopatie hepatică: tratamentul şi profilaxia comei sau precomei hepatice.
Doze şi mod de administrare
Duphalac poate fi administrat atât diluat, cât şi nediluat.
Regimul de administrare se va selecta în funcţie de necesităţile pacientului.
Doza la o priză de lactuloză trebuie înghiţită imediat şi nu trebuie menţinută timp îndelungat în
cavitatea bucală.
În cazul indicării unei doze unice zilnice, aceasta trebuie administrată în acelaşi moment al zilei, de
exemplu, în timpul micului dejun. În timpul tratamentului cu laxative este recomandat de consumat
cantităţi suficiente de lichide (1,5-2 litri, echivalent cu 6-8 pahare) în timpul zilei.
La utilizarea medicamentului Duphalac în flacoane trebuie utilizată măsura dozatoare.
La utilizarea medicamentului Duphalac în plicuri unidoză a câte 15 ml e necesar de rupt unghiul
plicului şi de administrat imediat conţinutul lui.
Dozarea în constipaţie sau atunci când obţinerea unui scaun moale este benefică din considerente
medicale:
Lactuloza poate fi utilizată sub forma unei singure doze sau divizată în două prize; pentru soluţia
orală în flacoane trebuie utilizată măsura dozatoare.
După câteva zile doza iniţială poate fi ajustată la doza de întreţinere în funcţie de răspunsul la
tratament. Pot fi necesare câteva zile de tratament (2-3 zile) înainte să apară efectul tratamentului. Dozarea în comă şi precomă hepatică (doar pentru adulţi)
Administrare orală
Doza iniţială este de 30-45 ml (2-3 plicuri) de 3-4 ori pe zi.
Această doză poate fi ajustată până la atingerea dozei de întreţinere în aşa mod, ca frecvenţa
scaunelor moi să fie de 2-3 ori pe zi.
Administrare rectală
În cazuri severe (precomă sau comă) Duphalac poate fi administrat sub formă de clismă de retenţie
(300 ml medicament Duphalac/700 ml apă). Clisma trebuie reţinută timp de 30-60 minute,
procedura trebuie repetată fiecare 4-6 ore, până când medicamentul se va putea administra oral.
Copii:
Siguranţa şi eficienţa medicamentului la copii (0-18 ani) cu encefalopatie hepatică nu sunt
determinate. Lipsesc date.
Administrarea la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică
Deoarece acţiunea sistemică a lactulozei e nesemnificativă, nu sunt recomandări speciale privind
dozarea pentru aceste categorii de pacienţi.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau alte componente ale medicamentului.
- Galactozemie.
- Obstrucţie gastrointestinală, perforaţia tractului digestiv sau risc de perforaţie a tractului digestiv.
Indicaţii terapeutice
- Constipaţie: reglarea tranzitului intestinal fiziologic.
- Stări ce necesită obţinerea unui scaun moale din considerente medicale (hemoroizi, după
intervenţii chirurgicale pe colon sau la nivelul zonei anorectale).
- Encefalopatie hepatică: tratamentul şi profilaxia comei sau precomei hepatice.
Doze şi mod de administrare
Duphalac poate fi administrat atât diluat, cât şi nediluat.
Regimul de administrare se va selecta în funcţie de necesităţile pacientului.
Doza la o priză de lactuloză trebuie înghiţită imediat şi nu trebuie menţinută timp îndelungat în
cavitatea bucală.
În cazul indicării unei doze unice zilnice, aceasta trebuie administrată în acelaşi moment al zilei, de
exemplu, în timpul micului dejun. În timpul tratamentului cu laxative este recomandat de consumat
cantităţi suficiente de lichide (1,5-2 litri, echivalent cu 6-8 pahare) în timpul zilei.
La utilizarea medicamentului Duphalac în flacoane trebuie utilizată măsura dozatoare.
La utilizarea medicamentului Duphalac în plicuri unidoză a câte 15 ml e necesar de rupt unghiul
plicului şi de administrat imediat conţinutul lui.
Dozarea în constipaţie sau atunci când obţinerea unui scaun moale este benefică din considerente
medicale:
Lactuloza poate fi utilizată sub forma unei singure doze sau divizată în două prize; pentru soluţia
orală în flacoane trebuie utilizată măsura dozatoare.
După câteva zile doza iniţială poate fi ajustată la doza de întreţinere în funcţie de răspunsul la
tratament. Pot fi necesare câteva zile de tratament (2-3 zile) înainte să apară efectul tratamentului. Dozarea în comă şi precomă hepatică (doar pentru adulţi)
Administrare orală
Doza iniţială este de 30-45 ml (2-3 plicuri) de 3-4 ori pe zi.
Această doză poate fi ajustată până la atingerea dozei de întreţinere în aşa mod, ca frecvenţa
scaunelor moi să fie de 2-3 ori pe zi.
Administrare rectală
În cazuri severe (precomă sau comă) Duphalac poate fi administrat sub formă de clismă de retenţie
(300 ml medicament Duphalac/700 ml apă). Clisma trebuie reţinută timp de 30-60 minute,
procedura trebuie repetată fiecare 4-6 ore, până când medicamentul se va putea administra oral.
Copii:
Siguranţa şi eficienţa medicamentului la copii (0-18 ani) cu encefalopatie hepatică nu sunt
determinate. Lipsesc date.
Administrarea la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică
Deoarece acţiunea sistemică a lactulozei e nesemnificativă, nu sunt recomandări speciale privind
dozarea pentru aceste categorii de pacienţi.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau alte componente ale medicamentului.
- Galactozemie.
- Obstrucţie gastrointestinală, perforaţia tractului digestiv sau risc de perforaţie a tractului digestiv.
0
În stoc
Substanțele active din compoziția medicamentului NEIRALGIN® B sunt clorhidratul de piridoxină (vitamina B6), clorhidratul de tiamină (vitamina B1), cianocobalamina (vitamina B12) și clorhidratul de lidocaină.NEIRALGIN® B este utilizat la adulți și copii cu vârsta peste 12 ani pentru tratamentul simptomelor hematologice și neurologice cauzate de deficitul prelungit al vitaminelor B1, B6 și B12.
0
În stoc
1. Ce este Ketilept comprimate filmate şi pentru ce se utilizează
Numele medicamentului prescris pentru dumneavoastră este Ketilept. Substanţa activă pe care o conţine este quetiapina. Aceasta aparţine unui grup de medicamente numite antipsihotice. Ketilept poate fi utilizat pentru tratarea mai multor afecţiuni cum sunt:
• Depresie bipolară: când vă simţiţi trist. Puteţi observa că vă simţiţi deprimat, vinovat, fără energie, fără poftă de mâncare sau că nu puteţi dormi.
• Manie: când vă puteţi simţi foarte excitat, având o stare de plutire, agitat, entuziasmat sau hiperactiv sau puteţi avea tulburări de judecată incluzând stare agresivă sau distructivă.
• Schizofrenie: când puteţi auzi sau simţi lucruri care nu sunt reale, crede lucruri care nu sunt adevărate sau vă puteţi simţi neobişnuit de suspicios, anxios, confuz, vinovat, tensionat sau deprimat.
Medicul dumneavoastră poate continua să vă prescrie Ketilept chiar şi atunci când vă simţiţi mai bine cu scopul de a preîntâmpina reapariţia simptomelor maladiei dumneavoastră.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că aveţi aceste simptome şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, îl puteţi ruga să vă spună dacă nu consideră că simptomele dumneavoastră s-au agravat sau dacă îl îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.
Dacă aveţi întrebări cu privire la efectul medicamentului Ketilept comprimate filmate, sau pentru ce scop a fost prescris dumneavoastră, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ketilept comprimate filmate
Nu utilizaţi Ketilept comprimate filmate:
• dacă sunteţi alergic la quetiapină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
• dacă utilizaţi sau aţi utilizat recent următoarele preparate:
o inhibitori ai proteazei HIV, pentru tratamentul infecțiilor cu SIDA,
o preparate, care conțin azoli, de exemplu ketoconazol (pentru tratamentul infecțiilor fungice)
o eritromicină, claritromicină (antibiotice pentru infecții)
o nefazodonă (un medicament pentru tratamentul depresiei).
Nu utilizaţi Ketilept dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a utiliza Ketilept.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Ketilept comprimate filmate, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
• dumneavoastră sau cineva din familia dumneavoastră prezintă sau a avut în antecedente boli de inimă, de exemplu creşterea frecventă a ritmului inimii, tulburare cunoscută ca prelungirea intervalului QT, sau dacă luaţi orice medicament care poate să aibă efect asupra ritmul inimii dumneavoastră;
• aveţi tensiune arterială scăzută;
• aţi avut un accident vascular cerebral, mai ales dacă sunteţi în vârstă;
• dumneavoastră sau cineva din familia dumneavoastră prezintă în antecedente apariţia trombozei (formarea cheagurilor de sânge în vase), sau luaţi medicamente care pot fi asociate cu formarea cheagurilor de sânge în vase;
• aveţi boli de ficat;
• aţi avut vreodată o criză epileptică;
• dacă aveţi febră, respiraţie frecventă, transpiraţii în exces, modificarea stării de conştienţă, rigiditatea muşchilor (vezi pct. 4 “sindrom neuroleptic malign“);
• aveţi diabet zaharat sau prezentaţi risc de a face diabet zaharat (diabet zaharat în familia dumneavoastră sau creşterea nivelului plasmatic de glucoză în timpul sarcinii). În acest caz, medicul dumneavoastră vă poate verifica valorile de zahăr din sânge în timp ce luaţi comprimatele Ketilept;
• aveţi pancreatită (inflamare a pancreasului) sau prezentaţi factori de risc de pancreatită, de exemplu pietre la vezica biliară sau creşterea concentraţiilor trigliceridelor (un anumit tip de lipide al sângelui dumneavoastră);
• ştii că aţi avut în trecut valori scăzute de globule albe în sânge (care se poate sau nu să fi fost cauzate de alte medicamente);
• sunteţi o persoană în vârstă cu demenţă (tulburarea funcţiilor creierului). Dacă sunteţi, Ketilept nu trebuie luat deoarece grupul de medicamente la care aparţine Ketilept pot creşte riscul de accident vascular cerebral, sau în unele cazuri apare riscul de deces la persoanele în vârstă cu demenţă.
• aţi avut vreodată încetare momentană a respiraţiei în timpul somnului normal (apnee de somn) şi dacă luaţi medicamente care inhibă activitatea creierului (deprimante);
• aţi avut sau aveţi imposibilitatea de a goli complet vezica urinară (retenţie urinară), dacă aveţi prostată mărită, obstrucţie intestinală sau creşterea presiunii intraoculare. Aceste condiţii sunt de obicei cauzate de medicamente, numite „anticolinergice“. Aceste medicamente influenţează funcţia celulelor nervoase pentru a trata anumite boli.
Dacă vă internaţi în spital este important să anunţaţi personalul medical că utilizaţi tratament cu Ketilept.
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă după utilizarea Ketilept aveţi:
• O asociere de febră, rigiditate musculară severă, transpiraţii sau un grad scăzut de conştienţă (o afecţiune numită “sindrom neuroleptic malign”). Poate fi necesar tratament medical imediat.
• Mişcări necontrolate, în special ale feţei sau limbii.
• Ameţeli sau senzaţie severă de somn. Acest lucru poate creşte riscul de producere a leziunilor accidentale (căderi) la pacienţii vârstnici.
• Convulsii
• O erecţie prelungită şi dureroasă (priapism)
Aceste modificări pot fi datorate acestui tip de medicament.
Spuneți medicului dumneavoastră cât de repede se poate dacă în timpul utilizării Ketilept aveţi:
• Febră, simptome asemănătoare gripei, inflamare a gâtului, sau alte infecţii, acest lucru putându-se datora numărului foarte scăzut de celule albe în sânge, situaţie care poate determina întreruperea Ketilept şi/sau a tratamentului administrat.
• Constipaţie însoţită de dureri abdominale persistente, sau constipaţie care nu răspunde la tratament, acest lucru putând determina un blocaj grav la nivelul intestinului.
Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie
Depresia şi/ sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi câteodată şi mai mult.
Sunteţi mai predispus spre astfel de idei:
• dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare;
• dacă sunteţi adult tânăr. Informaţiile rezultate din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de comportament legat de sinucidere la adulţii cu vârstă mai mică de 25 de ani, care suferă de o afecţiune psihică.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună dacă nu consideră că starea dumneavoastră s-a agravat sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.
Creştere în greutate
Creşterea în greutate a fost observată la pacienţii care iau Ketilept. Dumneavoastră şi medicul dumneavoastră trebuie să verificaţi greutatea dumneavoastră în mod regulat.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
La copii şi adolescenţi nu a fost determinată siguranţa şi eficacitatea preparatului Ketilept. Ketilept nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Ketilept împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Nu utilizaţi Ketilept dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente:
• Unele medicamente pentru HIV,
• Medicamente cu structură azolică (pentru infecţii fungice),
• Eritromicină sau claritromicină (pentru infecţii),
• Nefazodonă (pentru depresie).
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente:
• Medicamente pentru epilepsie (ca fenitoină sau carbamazepină)
• Medicamente pentru tensiune arterială mare
• Barbiturice (pentru tratamentul tulburărilor de somn)
• Tioridazină sau Litiu (alte medicamente antipsihotice)
• Medicamente care influenţează modul în care bate inima dumneavoastră, de exemplu
medicamente care determină dezechilibre electrolitice (concentraţii scăzute de potasiu sau magneziu) cum sunt diureticele (pastile utilizate pentru eliminarea excesului de apă din corp) sau anumite antibiotice (medicamente pentru tratarea infecţiilor)
• Medicamente care pot determina constipaţie
• medicamente, numite „anticolinergice“. Aceste medicamente influenţează funcţia sistemului nervos cu scopul pentru a trata anumite boli
Înainte de a înceta să luaţi orice medicament, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Influenţa preparatului Ketilept asupra testelor de laborator
Dacă aveţi nevoie să faceţi teste de urină, luând quetiapina pot apărea rezultate fals-pozitive pentru metadonă sau anumite medicamente pentru depresie denumite antidepresive triciclice (ADTC), atunci când sunt folosite unele metode de testare, chiar dacă nu aţi luat metadonă sau ADTC. Dacă se întâmplă acest lucru, poate fi efectuat un test mai specific.
Utilizarea Ketilept cu alimente, băuturi şi alcool
Puteţi lua Ketilept înainte sau în timpul meselor.
Fiţi atent cât alcool consumaţi. Acest lucru se datorează faptului că efectele asociate ale alcoolului şi Ketilept pot să determine somnolenţă.
Nu consumaţi suc de grepfruit în timp ce utilizaţi Ketilept. Poate modifica modul de acţiune al medicamentului.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Nu trebuie să luaţi Ketilept în timpul sarcinii, dacă nu aţi discutat cu medicul asupra acestui lucru. Următoarele simptome pot să apară la sugari născuţi din mame care au utilizat Ketilept în cursul celui de-al treilea trimestru de sarcină (ultimele trei luni de sarcină): tremurături, rigiditate musculară şi/sau slăbiciune musculară, somnolenţă, agitaţie, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome, trebuie să vă adresaţi medicului.
Alăptarea
Ketilept nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În timpul tratamentului cu Ketilept pot să apară somnolenţă. Nu conduceţi sau folosiţi utilaje până când nu ştiţi cum vă afectează acest medicament.
Ketilept comprimate filmate conţine lactoză.
În caz de intoleranţă la lactoză trebuie luat în considerare faptul că fiecare comprimat filmat de Ketilept de 25 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg şi 300 mg conţine 4,42 mg, 17,05 mg, 25,47 mg, 34,1 mg, şi 50,94 mg de lactoză.
Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi Ketilept
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Modul de administrare a preparatului Ketilept se va determina de medic. Medicul dumneavoastră va decide cu privire la doza de start şi pe care o poate creşte treptat. Pentru fiecare indicaţie există scheme terapeutice diferite.
Doza de întreţinere (doza zilnică) va depinde de boala şi de nevoile dumneavoastră dar de obicei va fi între 150 mg şi 800 mg pe zi.
Modul de utilizare
• Veţi utiliza comprimatele o singură dată pe zi, la culcare, sau de două ori pe zi, în funcţie de boala dumneavoastră.
• Înghiţiţi comprimatele întregi, cu un pahar plin cu apă.
• Puteţi să utilizaţi comprimatele dumneavoastră cu sau fără mâncare
• Nu beţi suc de grapefruit în timp ce utilizaţi Ketilept. Poate influenţa modul de acţiune al medicamentului.
• Nu întrerupeţi utilizarea comprimatelor chiar dacă vă simţiţi mai bine, până când medicul dumneavoastră nu vă spune acest lucru.
Copii şi adolescenţi
Preparatul Ketilept nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Dacă luaţi mai mult Ketilept comprimate filmate decât trebuie
Dacă dumneavoastră aţi luat mai multe comprimate Ketilept decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medic sau la cel mai apropiat spital. Luaţi acest prospect şi comprimatele rămase pentru a arăta medicului.
În general, simptomele raportate în caz de supradozaj sunt: somnolenţă, ameţeli, bătăi rapide ale inimii.
Dacă uitaţi să luaţi Ketilept comprimate filmate
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi doza respectivă imediat ce vă amintiţi. Nu luaţi doza omisă cu puţin timp înainte sau în acelaşi timp cu doza următoare. Apoi continuaţi tratamentul aşa cum v-a fost prescris de către medicul dumneavoastră.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ketilept comprimate filmate
Nu întrerupeţi tratamentul cu Ketilept decât dacă medicul vă va spune să o faceţi, chiar dacă vă simţiţi mai bine.
Dacă întrerupeţi brusc tratamentul cu Ketilept puteţi manifesta simptome ca greaţă, vărsături, insomnie, ameţeli, dureri de cap, diaree sau iritabilitate; pot reveni simptomele bolii iniţiale. Medicul vă poate indica scăderea treptată a dozelor înainte de a întrerupe tratamentul.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
• Ameţeli (pot duce la prăbuşire), dureri de cap, gură uscată
• Stare de somnolenţă (poate să dispară în timp dacă continuaţi să utilizaţi Ketilept) (poate duce la căderi)
• Creștere în greutate
• Simptome de întrerupere (simptome care apar la întreruperea tratamentului cu Ketilept) includ senzaţia de rău (greaţă), stare de rău (vărsături), imposibilitatea de a dormi (insomnie), ameţeli, dureri de cap, diaree şi iritabilitate. Este recomandată întreruperea treptată pe o perioadă de cel puţin 1-2 săptămâni
• Mişcări musculare anormale. Acestea includ o dificultate în a începe mişcarea musculară, tremurături, agitaţie sau rigiditate musculară neînsoţită de durere.
• Modificări ale valorilor anumitor tipuri de grăsimi (trigliceride şi colesterol total).
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
• Bătăi rapide ale inimii
• Senzaţie că inima bate puternic, repede sau neregulat
• Constipaţie, senzaţie de stomac deranjat (indigestie)
• Stare de slăbiciune ameţel
• Umflare a mâinilor şi picioarelor
• Scăderea tensiunii arteriale când vă ridicaţi în picioare. Aceasta poate să vă dea ameţeli sau leşin (poate duce la căderi)
• Creşterea concentraţiei de zahăr din sânge
• Vedere înceţoşată,
• Vise anormale şi coşmaruri
• Senzaţie accentuată de foame
• Iritabilitate
• Tulburări ale vorbirii şi limbajului
• Gânduri de sinucidere şi înrăutăţirea stării dumneavoastră de depresie. Contactaţi imediat medicul dumneavoastră sau mergeţi imediat la cel mai apropiat spital!
• Scurtarea respiraţiei
• Vărsături (mai ales la vârstnici)
• Febră
• Modificări ale cantităţii de hormoni tiroidieni în sânge
• Scăderea numărului anumitor tipuri de celule din sânge
• Creşterea concentraţiei de enzime ale ficatului în sânge
• Creşterea cantităţii hormonului prolactină în sânge. În cazuri rare, creşterea concentraţiei hormonului prolactină ar putea determina următoarele:
o Umflarea sânilor şi secreţie neaşteptată de lapte la bărbaţi şi femei
o Menstruaţie neregulată la femei
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):
• Convulsii
• Reacţii alergice care pot include apariţia de noduli (vânătăi), umflarea pielii şi a zonei din jurul gurii
• Senzaţie neplăcută în picioare (numită şi sindromul picioarelor neliniştite)
• Dificultăţi la înghiţire
• Mişcări care nu pot fi controlate, în special ale feţei sau limbii
• Disfuncţii sexuale
• Diabet zaharat
• Modificări ale activităţii electrice ale inimii evidenţiate prin ECG (prelungirea intervalului QT)
• Bătăi mai rare ale inimii care pot să apară la începutul tratamentului şi care pot fi asociate cu o tensiune arterială mică şi leşin
• Dificultăţi la urinare
• Leşin (poate determina căderi)
• Nas înfundat
• Scăderea cantităţii de celule roşii din sânge
• Scăderea cantităţii de sodiu din sânge.
• Agravarea diabetului zaharat preexistent
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane):
• O asociere de temperatură mare (febră), transpiraţii, rigiditate musculară, stare marcată de slăbiciune sau leşin (o afecţiune numită “sindrom neuroleptic malign”)
• Îngălbenirea pielii şi a albului ochilor (icter)
• Inflamarea ficatului (hepatită)
• O erecţie de lungă durată şi dureroasă (priapism)
• Umflarea sânilor şi secreţie lactată neaşteptată ( galactoree ) la bărbaţi şi femei
• Tulburări menstruale
• Cheaguri de sânge în special în venele de la nivelul picioarelor (simptomele includ umflături, durere şi roşeaţă la nivelul picioarelor); aceste cheaguri de sânge se pot deplasa prin vasele de sânge până la plămâni unde pot determina simptome ca durere în piept şi dificultate la respiraţie. Dacă observaţi oricare din aceste simptome adresaţi-vă imediat medicului.
• Mers, vorbit, mâncat sau alte activităţi în timpul somnului
• Scăderea temperaturii corpului (hipotermie)
• Inflamarea pancreasului (care determină dureri puternice în abdomen şi în spate)
• O stare (numită ”sindrom metabolic”) în care puteţi prezenta o asociere a 3 sau mai multe simptome din următoarele: o creştere a cantităţii de grăsimi din jurul abdomenului, o scădere a valorilor ”colesterolului bun” (HDL-C), o creştere a concentraţiei unor anumite categorii de grăsimi din sânge numite trigliceride, tensiune arterială mare şi creşterea concentraţiei de zahăr din sângele dumneavoastră
• O asociere de febră, simptome asemănătoare gripei, umflarea gâtului sau alte infecţii cu scăderea pronunţată a numărului de celule albe din sânge, o stare numită agranulocitoză.
• Obstrucţie intestinală.
• Creşterea concentraţiei de creatin fosfokinază în sânge (o substanţă din muşchi).
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane):
• Erupţii trecătoare pe piele grave, băşici sau pete roşii pe piele
• O reacţie alergică severă (numită anafilaxie) care poate determina dificultate la respiraţie sau şoc
• Umflarea rapidă a pielii, mai ales în jurul ochilor, buzelor şi gâtului (angioedem)
• Apariţia severă de vezicule la nivelul pielii, gurii, ochilor şi organelor genitale (sindrom Stevens-Johnson)
• Secreţia neadecvată a hormonului care controlează volumul de urină.
• Deteriorarea fibrelor musculare i durere în muşchi (rabdomioliză)
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
• Erupţie trecătoare pe piele cu pete roşii neregulate (eritem multiform)
• Reacţii alergice grave care apar brusc cu simptome cum sunt febră şi vezicule pe piele
şi descuamare a pielii (necroliză epidermică toxică)
• Simptome de întrerupere a tratamentului la noi născuţii a căror mame au utilizat Ketilept în timpul sarcinii.
Clasa de medicamente din care face parte Ketilept, poate să determine tulburări ale frecvenţei bătăilor inimii ce pot fi grave sau chiar să evolueze spre deces.
Unele reacţii adverse pot fi constatate numai la analizele de sânge. Acestea includ:
• creşterea cantităţii unor grăsimi din sânge (trigliceride şi colesterolul total)
• creşterea cantităţii de zahăr din sânge,
• modificarea nivelului de hormoni tiroidieni din sânge,
• creşterea concentraţiei enzimelor ficatului,
• scăderea numărului unor tipuri de celule din sânge (precum celule albe şi roşii),
• creşterea cantităţii de creatin fosfokinază (o substanţă din muşchi),
• scăderea cantităţii de sodiu din sânge
• creşterea concentraţiei hormonului prolactină în sânge. Creşterea concentraţiei hormonului prolactină poate avea, în cazuri rare, următoarele consecinţe:
o La bărbaţi şi femei umflarea sânilor şi secreţie lactată neaşteptată.
o La femei să apară menstruaţii neregulate.
De aceea, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă ceară să faceţi o analiză a sângelui din când în când.
Reacţii adverse la copii şi adolescenţi
Reacţiile adverse care pot apărea la adulţi pot să apară, de asemenea, la copii şi adolescenţi. Următoarele reacţii adverse au fost observate mai frecvent la copii şi adolescenţi sau nu au fost observate la adulţi:
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane) :
• Creşterea cantităţii din sânge a hormonului numit prolactină. Creşterea concentraţiei hormonului prolactină poate duce în rare cazuri la următoarele:
- mărirea volumului sânilor şi secreţie neaşteptată de lapte la băieţi şi fete
- absenţa ciclului menstrual sau ciclu menstrual neregulat la fete
• Creşterea poftei de mâncare
• Vărsături
• Mişcări anormale ale muşchilor. Acestea includ dificultăţi la punerea muşchilor în mişcare, tremurături, stare de nelinişte sau rigiditate musculară fără durere
• Creşterea tensiunii arteriale.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
• Stare de slăbiciune, leşin (poate duce la căderi)
• Nas înfundat.
• Iritabilitate.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Ketilept
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Ketilept comprimate filmate Substanţa activă
Fiecare comprimat filmat conţine quetiapină 25 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg şi 300 mg (sub formă de fumarat de quetiapină 28,78 mg, 115,13 mg, 172,70 mg, 230,26 mg şi 345,40 mg, corespunzător).
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, carboximetilamidon de sodiu (tip A), povidonă, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru;
Film:
Opadry II White 33G28523: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), lactoză monohidrat, macrogol 3350,
triacetină (comprimate filmate 25 mg, 100 mg, 300 mg).
Opadry II White 33G28523 şi Opadry II Pink 33G24283: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), lactoză monohidrat, macrogol 3350, triacetină, oxid roşu de fer (E 172), oxid galben de fer (E 172) (comprimate filmate 150 mg, 200 mg).
Cum arată Ketilept comprimate filmate şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate
Ketilept 25 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu litera stilizată "E" pe o parte şi numărul "201" pe altă parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Ketilept 100 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "202" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Ketilept 150 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "203" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Ketilept 200 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz-închis, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "204" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Ketilept 300 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "205" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Conţinutul ambalajului
Câte 10 comprimate filmate în blistere din PVC-PVdC/Al. Câte 3 sau 6 blistere împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38. Ungaria
Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1165 Budapesta, Bökényföldi út 118-120. Ungaria
Numele medicamentului prescris pentru dumneavoastră este Ketilept. Substanţa activă pe care o conţine este quetiapina. Aceasta aparţine unui grup de medicamente numite antipsihotice. Ketilept poate fi utilizat pentru tratarea mai multor afecţiuni cum sunt:
• Depresie bipolară: când vă simţiţi trist. Puteţi observa că vă simţiţi deprimat, vinovat, fără energie, fără poftă de mâncare sau că nu puteţi dormi.
• Manie: când vă puteţi simţi foarte excitat, având o stare de plutire, agitat, entuziasmat sau hiperactiv sau puteţi avea tulburări de judecată incluzând stare agresivă sau distructivă.
• Schizofrenie: când puteţi auzi sau simţi lucruri care nu sunt reale, crede lucruri care nu sunt adevărate sau vă puteţi simţi neobişnuit de suspicios, anxios, confuz, vinovat, tensionat sau deprimat.
Medicul dumneavoastră poate continua să vă prescrie Ketilept chiar şi atunci când vă simţiţi mai bine cu scopul de a preîntâmpina reapariţia simptomelor maladiei dumneavoastră.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că aveţi aceste simptome şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, îl puteţi ruga să vă spună dacă nu consideră că simptomele dumneavoastră s-au agravat sau dacă îl îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.
Dacă aveţi întrebări cu privire la efectul medicamentului Ketilept comprimate filmate, sau pentru ce scop a fost prescris dumneavoastră, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ketilept comprimate filmate
Nu utilizaţi Ketilept comprimate filmate:
• dacă sunteţi alergic la quetiapină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
• dacă utilizaţi sau aţi utilizat recent următoarele preparate:
o inhibitori ai proteazei HIV, pentru tratamentul infecțiilor cu SIDA,
o preparate, care conțin azoli, de exemplu ketoconazol (pentru tratamentul infecțiilor fungice)
o eritromicină, claritromicină (antibiotice pentru infecții)
o nefazodonă (un medicament pentru tratamentul depresiei).
Nu utilizaţi Ketilept dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a utiliza Ketilept.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Ketilept comprimate filmate, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
• dumneavoastră sau cineva din familia dumneavoastră prezintă sau a avut în antecedente boli de inimă, de exemplu creşterea frecventă a ritmului inimii, tulburare cunoscută ca prelungirea intervalului QT, sau dacă luaţi orice medicament care poate să aibă efect asupra ritmul inimii dumneavoastră;
• aveţi tensiune arterială scăzută;
• aţi avut un accident vascular cerebral, mai ales dacă sunteţi în vârstă;
• dumneavoastră sau cineva din familia dumneavoastră prezintă în antecedente apariţia trombozei (formarea cheagurilor de sânge în vase), sau luaţi medicamente care pot fi asociate cu formarea cheagurilor de sânge în vase;
• aveţi boli de ficat;
• aţi avut vreodată o criză epileptică;
• dacă aveţi febră, respiraţie frecventă, transpiraţii în exces, modificarea stării de conştienţă, rigiditatea muşchilor (vezi pct. 4 “sindrom neuroleptic malign“);
• aveţi diabet zaharat sau prezentaţi risc de a face diabet zaharat (diabet zaharat în familia dumneavoastră sau creşterea nivelului plasmatic de glucoză în timpul sarcinii). În acest caz, medicul dumneavoastră vă poate verifica valorile de zahăr din sânge în timp ce luaţi comprimatele Ketilept;
• aveţi pancreatită (inflamare a pancreasului) sau prezentaţi factori de risc de pancreatită, de exemplu pietre la vezica biliară sau creşterea concentraţiilor trigliceridelor (un anumit tip de lipide al sângelui dumneavoastră);
• ştii că aţi avut în trecut valori scăzute de globule albe în sânge (care se poate sau nu să fi fost cauzate de alte medicamente);
• sunteţi o persoană în vârstă cu demenţă (tulburarea funcţiilor creierului). Dacă sunteţi, Ketilept nu trebuie luat deoarece grupul de medicamente la care aparţine Ketilept pot creşte riscul de accident vascular cerebral, sau în unele cazuri apare riscul de deces la persoanele în vârstă cu demenţă.
• aţi avut vreodată încetare momentană a respiraţiei în timpul somnului normal (apnee de somn) şi dacă luaţi medicamente care inhibă activitatea creierului (deprimante);
• aţi avut sau aveţi imposibilitatea de a goli complet vezica urinară (retenţie urinară), dacă aveţi prostată mărită, obstrucţie intestinală sau creşterea presiunii intraoculare. Aceste condiţii sunt de obicei cauzate de medicamente, numite „anticolinergice“. Aceste medicamente influenţează funcţia celulelor nervoase pentru a trata anumite boli.
Dacă vă internaţi în spital este important să anunţaţi personalul medical că utilizaţi tratament cu Ketilept.
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă după utilizarea Ketilept aveţi:
• O asociere de febră, rigiditate musculară severă, transpiraţii sau un grad scăzut de conştienţă (o afecţiune numită “sindrom neuroleptic malign”). Poate fi necesar tratament medical imediat.
• Mişcări necontrolate, în special ale feţei sau limbii.
• Ameţeli sau senzaţie severă de somn. Acest lucru poate creşte riscul de producere a leziunilor accidentale (căderi) la pacienţii vârstnici.
• Convulsii
• O erecţie prelungită şi dureroasă (priapism)
Aceste modificări pot fi datorate acestui tip de medicament.
Spuneți medicului dumneavoastră cât de repede se poate dacă în timpul utilizării Ketilept aveţi:
• Febră, simptome asemănătoare gripei, inflamare a gâtului, sau alte infecţii, acest lucru putându-se datora numărului foarte scăzut de celule albe în sânge, situaţie care poate determina întreruperea Ketilept şi/sau a tratamentului administrat.
• Constipaţie însoţită de dureri abdominale persistente, sau constipaţie care nu răspunde la tratament, acest lucru putând determina un blocaj grav la nivelul intestinului.
Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie
Depresia şi/ sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi câteodată şi mai mult.
Sunteţi mai predispus spre astfel de idei:
• dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare;
• dacă sunteţi adult tânăr. Informaţiile rezultate din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de comportament legat de sinucidere la adulţii cu vârstă mai mică de 25 de ani, care suferă de o afecţiune psihică.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună dacă nu consideră că starea dumneavoastră s-a agravat sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.
Creştere în greutate
Creşterea în greutate a fost observată la pacienţii care iau Ketilept. Dumneavoastră şi medicul dumneavoastră trebuie să verificaţi greutatea dumneavoastră în mod regulat.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
La copii şi adolescenţi nu a fost determinată siguranţa şi eficacitatea preparatului Ketilept. Ketilept nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Ketilept împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Nu utilizaţi Ketilept dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente:
• Unele medicamente pentru HIV,
• Medicamente cu structură azolică (pentru infecţii fungice),
• Eritromicină sau claritromicină (pentru infecţii),
• Nefazodonă (pentru depresie).
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente:
• Medicamente pentru epilepsie (ca fenitoină sau carbamazepină)
• Medicamente pentru tensiune arterială mare
• Barbiturice (pentru tratamentul tulburărilor de somn)
• Tioridazină sau Litiu (alte medicamente antipsihotice)
• Medicamente care influenţează modul în care bate inima dumneavoastră, de exemplu
medicamente care determină dezechilibre electrolitice (concentraţii scăzute de potasiu sau magneziu) cum sunt diureticele (pastile utilizate pentru eliminarea excesului de apă din corp) sau anumite antibiotice (medicamente pentru tratarea infecţiilor)
• Medicamente care pot determina constipaţie
• medicamente, numite „anticolinergice“. Aceste medicamente influenţează funcţia sistemului nervos cu scopul pentru a trata anumite boli
Înainte de a înceta să luaţi orice medicament, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Influenţa preparatului Ketilept asupra testelor de laborator
Dacă aveţi nevoie să faceţi teste de urină, luând quetiapina pot apărea rezultate fals-pozitive pentru metadonă sau anumite medicamente pentru depresie denumite antidepresive triciclice (ADTC), atunci când sunt folosite unele metode de testare, chiar dacă nu aţi luat metadonă sau ADTC. Dacă se întâmplă acest lucru, poate fi efectuat un test mai specific.
Utilizarea Ketilept cu alimente, băuturi şi alcool
Puteţi lua Ketilept înainte sau în timpul meselor.
Fiţi atent cât alcool consumaţi. Acest lucru se datorează faptului că efectele asociate ale alcoolului şi Ketilept pot să determine somnolenţă.
Nu consumaţi suc de grepfruit în timp ce utilizaţi Ketilept. Poate modifica modul de acţiune al medicamentului.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Nu trebuie să luaţi Ketilept în timpul sarcinii, dacă nu aţi discutat cu medicul asupra acestui lucru. Următoarele simptome pot să apară la sugari născuţi din mame care au utilizat Ketilept în cursul celui de-al treilea trimestru de sarcină (ultimele trei luni de sarcină): tremurături, rigiditate musculară şi/sau slăbiciune musculară, somnolenţă, agitaţie, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome, trebuie să vă adresaţi medicului.
Alăptarea
Ketilept nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În timpul tratamentului cu Ketilept pot să apară somnolenţă. Nu conduceţi sau folosiţi utilaje până când nu ştiţi cum vă afectează acest medicament.
Ketilept comprimate filmate conţine lactoză.
În caz de intoleranţă la lactoză trebuie luat în considerare faptul că fiecare comprimat filmat de Ketilept de 25 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg şi 300 mg conţine 4,42 mg, 17,05 mg, 25,47 mg, 34,1 mg, şi 50,94 mg de lactoză.
Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi Ketilept
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Modul de administrare a preparatului Ketilept se va determina de medic. Medicul dumneavoastră va decide cu privire la doza de start şi pe care o poate creşte treptat. Pentru fiecare indicaţie există scheme terapeutice diferite.
Doza de întreţinere (doza zilnică) va depinde de boala şi de nevoile dumneavoastră dar de obicei va fi între 150 mg şi 800 mg pe zi.
Modul de utilizare
• Veţi utiliza comprimatele o singură dată pe zi, la culcare, sau de două ori pe zi, în funcţie de boala dumneavoastră.
• Înghiţiţi comprimatele întregi, cu un pahar plin cu apă.
• Puteţi să utilizaţi comprimatele dumneavoastră cu sau fără mâncare
• Nu beţi suc de grapefruit în timp ce utilizaţi Ketilept. Poate influenţa modul de acţiune al medicamentului.
• Nu întrerupeţi utilizarea comprimatelor chiar dacă vă simţiţi mai bine, până când medicul dumneavoastră nu vă spune acest lucru.
Copii şi adolescenţi
Preparatul Ketilept nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Dacă luaţi mai mult Ketilept comprimate filmate decât trebuie
Dacă dumneavoastră aţi luat mai multe comprimate Ketilept decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medic sau la cel mai apropiat spital. Luaţi acest prospect şi comprimatele rămase pentru a arăta medicului.
În general, simptomele raportate în caz de supradozaj sunt: somnolenţă, ameţeli, bătăi rapide ale inimii.
Dacă uitaţi să luaţi Ketilept comprimate filmate
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi doza respectivă imediat ce vă amintiţi. Nu luaţi doza omisă cu puţin timp înainte sau în acelaşi timp cu doza următoare. Apoi continuaţi tratamentul aşa cum v-a fost prescris de către medicul dumneavoastră.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ketilept comprimate filmate
Nu întrerupeţi tratamentul cu Ketilept decât dacă medicul vă va spune să o faceţi, chiar dacă vă simţiţi mai bine.
Dacă întrerupeţi brusc tratamentul cu Ketilept puteţi manifesta simptome ca greaţă, vărsături, insomnie, ameţeli, dureri de cap, diaree sau iritabilitate; pot reveni simptomele bolii iniţiale. Medicul vă poate indica scăderea treptată a dozelor înainte de a întrerupe tratamentul.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
• Ameţeli (pot duce la prăbuşire), dureri de cap, gură uscată
• Stare de somnolenţă (poate să dispară în timp dacă continuaţi să utilizaţi Ketilept) (poate duce la căderi)
• Creștere în greutate
• Simptome de întrerupere (simptome care apar la întreruperea tratamentului cu Ketilept) includ senzaţia de rău (greaţă), stare de rău (vărsături), imposibilitatea de a dormi (insomnie), ameţeli, dureri de cap, diaree şi iritabilitate. Este recomandată întreruperea treptată pe o perioadă de cel puţin 1-2 săptămâni
• Mişcări musculare anormale. Acestea includ o dificultate în a începe mişcarea musculară, tremurături, agitaţie sau rigiditate musculară neînsoţită de durere.
• Modificări ale valorilor anumitor tipuri de grăsimi (trigliceride şi colesterol total).
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
• Bătăi rapide ale inimii
• Senzaţie că inima bate puternic, repede sau neregulat
• Constipaţie, senzaţie de stomac deranjat (indigestie)
• Stare de slăbiciune ameţel
• Umflare a mâinilor şi picioarelor
• Scăderea tensiunii arteriale când vă ridicaţi în picioare. Aceasta poate să vă dea ameţeli sau leşin (poate duce la căderi)
• Creşterea concentraţiei de zahăr din sânge
• Vedere înceţoşată,
• Vise anormale şi coşmaruri
• Senzaţie accentuată de foame
• Iritabilitate
• Tulburări ale vorbirii şi limbajului
• Gânduri de sinucidere şi înrăutăţirea stării dumneavoastră de depresie. Contactaţi imediat medicul dumneavoastră sau mergeţi imediat la cel mai apropiat spital!
• Scurtarea respiraţiei
• Vărsături (mai ales la vârstnici)
• Febră
• Modificări ale cantităţii de hormoni tiroidieni în sânge
• Scăderea numărului anumitor tipuri de celule din sânge
• Creşterea concentraţiei de enzime ale ficatului în sânge
• Creşterea cantităţii hormonului prolactină în sânge. În cazuri rare, creşterea concentraţiei hormonului prolactină ar putea determina următoarele:
o Umflarea sânilor şi secreţie neaşteptată de lapte la bărbaţi şi femei
o Menstruaţie neregulată la femei
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):
• Convulsii
• Reacţii alergice care pot include apariţia de noduli (vânătăi), umflarea pielii şi a zonei din jurul gurii
• Senzaţie neplăcută în picioare (numită şi sindromul picioarelor neliniştite)
• Dificultăţi la înghiţire
• Mişcări care nu pot fi controlate, în special ale feţei sau limbii
• Disfuncţii sexuale
• Diabet zaharat
• Modificări ale activităţii electrice ale inimii evidenţiate prin ECG (prelungirea intervalului QT)
• Bătăi mai rare ale inimii care pot să apară la începutul tratamentului şi care pot fi asociate cu o tensiune arterială mică şi leşin
• Dificultăţi la urinare
• Leşin (poate determina căderi)
• Nas înfundat
• Scăderea cantităţii de celule roşii din sânge
• Scăderea cantităţii de sodiu din sânge.
• Agravarea diabetului zaharat preexistent
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane):
• O asociere de temperatură mare (febră), transpiraţii, rigiditate musculară, stare marcată de slăbiciune sau leşin (o afecţiune numită “sindrom neuroleptic malign”)
• Îngălbenirea pielii şi a albului ochilor (icter)
• Inflamarea ficatului (hepatită)
• O erecţie de lungă durată şi dureroasă (priapism)
• Umflarea sânilor şi secreţie lactată neaşteptată ( galactoree ) la bărbaţi şi femei
• Tulburări menstruale
• Cheaguri de sânge în special în venele de la nivelul picioarelor (simptomele includ umflături, durere şi roşeaţă la nivelul picioarelor); aceste cheaguri de sânge se pot deplasa prin vasele de sânge până la plămâni unde pot determina simptome ca durere în piept şi dificultate la respiraţie. Dacă observaţi oricare din aceste simptome adresaţi-vă imediat medicului.
• Mers, vorbit, mâncat sau alte activităţi în timpul somnului
• Scăderea temperaturii corpului (hipotermie)
• Inflamarea pancreasului (care determină dureri puternice în abdomen şi în spate)
• O stare (numită ”sindrom metabolic”) în care puteţi prezenta o asociere a 3 sau mai multe simptome din următoarele: o creştere a cantităţii de grăsimi din jurul abdomenului, o scădere a valorilor ”colesterolului bun” (HDL-C), o creştere a concentraţiei unor anumite categorii de grăsimi din sânge numite trigliceride, tensiune arterială mare şi creşterea concentraţiei de zahăr din sângele dumneavoastră
• O asociere de febră, simptome asemănătoare gripei, umflarea gâtului sau alte infecţii cu scăderea pronunţată a numărului de celule albe din sânge, o stare numită agranulocitoză.
• Obstrucţie intestinală.
• Creşterea concentraţiei de creatin fosfokinază în sânge (o substanţă din muşchi).
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane):
• Erupţii trecătoare pe piele grave, băşici sau pete roşii pe piele
• O reacţie alergică severă (numită anafilaxie) care poate determina dificultate la respiraţie sau şoc
• Umflarea rapidă a pielii, mai ales în jurul ochilor, buzelor şi gâtului (angioedem)
• Apariţia severă de vezicule la nivelul pielii, gurii, ochilor şi organelor genitale (sindrom Stevens-Johnson)
• Secreţia neadecvată a hormonului care controlează volumul de urină.
• Deteriorarea fibrelor musculare i durere în muşchi (rabdomioliză)
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
• Erupţie trecătoare pe piele cu pete roşii neregulate (eritem multiform)
• Reacţii alergice grave care apar brusc cu simptome cum sunt febră şi vezicule pe piele
şi descuamare a pielii (necroliză epidermică toxică)
• Simptome de întrerupere a tratamentului la noi născuţii a căror mame au utilizat Ketilept în timpul sarcinii.
Clasa de medicamente din care face parte Ketilept, poate să determine tulburări ale frecvenţei bătăilor inimii ce pot fi grave sau chiar să evolueze spre deces.
Unele reacţii adverse pot fi constatate numai la analizele de sânge. Acestea includ:
• creşterea cantităţii unor grăsimi din sânge (trigliceride şi colesterolul total)
• creşterea cantităţii de zahăr din sânge,
• modificarea nivelului de hormoni tiroidieni din sânge,
• creşterea concentraţiei enzimelor ficatului,
• scăderea numărului unor tipuri de celule din sânge (precum celule albe şi roşii),
• creşterea cantităţii de creatin fosfokinază (o substanţă din muşchi),
• scăderea cantităţii de sodiu din sânge
• creşterea concentraţiei hormonului prolactină în sânge. Creşterea concentraţiei hormonului prolactină poate avea, în cazuri rare, următoarele consecinţe:
o La bărbaţi şi femei umflarea sânilor şi secreţie lactată neaşteptată.
o La femei să apară menstruaţii neregulate.
De aceea, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă ceară să faceţi o analiză a sângelui din când în când.
Reacţii adverse la copii şi adolescenţi
Reacţiile adverse care pot apărea la adulţi pot să apară, de asemenea, la copii şi adolescenţi. Următoarele reacţii adverse au fost observate mai frecvent la copii şi adolescenţi sau nu au fost observate la adulţi:
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane) :
• Creşterea cantităţii din sânge a hormonului numit prolactină. Creşterea concentraţiei hormonului prolactină poate duce în rare cazuri la următoarele:
- mărirea volumului sânilor şi secreţie neaşteptată de lapte la băieţi şi fete
- absenţa ciclului menstrual sau ciclu menstrual neregulat la fete
• Creşterea poftei de mâncare
• Vărsături
• Mişcări anormale ale muşchilor. Acestea includ dificultăţi la punerea muşchilor în mişcare, tremurături, stare de nelinişte sau rigiditate musculară fără durere
• Creşterea tensiunii arteriale.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
• Stare de slăbiciune, leşin (poate duce la căderi)
• Nas înfundat.
• Iritabilitate.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Ketilept
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Ketilept comprimate filmate Substanţa activă
Fiecare comprimat filmat conţine quetiapină 25 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg şi 300 mg (sub formă de fumarat de quetiapină 28,78 mg, 115,13 mg, 172,70 mg, 230,26 mg şi 345,40 mg, corespunzător).
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, carboximetilamidon de sodiu (tip A), povidonă, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru;
Film:
Opadry II White 33G28523: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), lactoză monohidrat, macrogol 3350,
triacetină (comprimate filmate 25 mg, 100 mg, 300 mg).
Opadry II White 33G28523 şi Opadry II Pink 33G24283: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), lactoză monohidrat, macrogol 3350, triacetină, oxid roşu de fer (E 172), oxid galben de fer (E 172) (comprimate filmate 150 mg, 200 mg).
Cum arată Ketilept comprimate filmate şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate
Ketilept 25 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu litera stilizată "E" pe o parte şi numărul "201" pe altă parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Ketilept 100 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "202" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Ketilept 150 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "203" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Ketilept 200 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz-închis, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "204" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Ketilept 300 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "205" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Conţinutul ambalajului
Câte 10 comprimate filmate în blistere din PVC-PVdC/Al. Câte 3 sau 6 blistere împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38. Ungaria
Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1165 Budapesta, Bökényföldi út 118-120. Ungaria
0
În stoc
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
- Modificări calitative şi cantitative ale funcţiei biliare, inclusiv formele de secreţie biliară
suprasaturate cu colesterol, pentru prevenirea formării litiazei biliare sau pentru a crea condiţii
favorabile dizolvării calculilor biliari transparenţi radiografic, cu diametrul sub 15 mm; în special
calculii biliari din vezica biliară şi calculii reziduali sau recurenţi din coledoc după intervenţia
chirurgicală pe căile biliare; funcţia vezicii biliare trebuie să fie intactă.
- Dispepsie biliară.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE:
Doze
- Pentru dizolvarea calculilor biliari cu conţinut de colesterol, doza este de 300-600 mg pe zi (câte
1-2 capsule pe zi).
- Pentru a menţine condiţiile favorabile pentru dizolvarea calculilor biliari existenţi, tratamentul
trebuie să dureze cel puţin 4-6 luni până la 12 luni sau mai mult, în funcţie de dimensiunea
calculilor şi evoluţia sub tratament.
- Pentru tratamentul de menținere este suficientă doza de 300 mg o dată pe zi.
- În sindroamele dispeptice biliare, 300 mg pe zi.
Durata tratamentului trebuie hotărâtă de medic în funcţie atât de tipul şi severitatea afecţiunii cât şi
de răspunsul therapeutic
Dozele pot fi modificate de medic.
Modul de administrare
Choludexan se administrează pe cale orală, o dată pe zi, înainte de somn sau de două ori pe zi.
Capsulele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de apă (pot fi administrate
după sau în timpul meselor și seara).
Copii și adolescenți
Nu se recomandă utilizarea acestui preparat la copii.
Contraindicatii
Choludexan este contraindicat pacienților cu:
- hipersensibilitate la substanța activă acidul ursodeoxicolic sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1
- inflamații acute ale vezicii biliare, căilor biliare şi intestinului;
- ulcer gastric și/sau duodenal în faza activă;
- obstrucţie a tractului biliar (ocluzie a ductului biliar comun sau a ductului cistic);
- episoade frecvente de colică bilară;
- calculi biliari calcificaţi, radio-opaci;
- afectare a contractilităţii veziculei biliare;
- ciroză hepatică decompensată;
Indicaţii terapeutice
- Modificări calitative şi cantitative ale funcţiei biliare, inclusiv formele de secreţie biliară
suprasaturate cu colesterol, pentru prevenirea formării litiazei biliare sau pentru a crea condiţii
favorabile dizolvării calculilor biliari transparenţi radiografic, cu diametrul sub 15 mm; în special
calculii biliari din vezica biliară şi calculii reziduali sau recurenţi din coledoc după intervenţia
chirurgicală pe căile biliare; funcţia vezicii biliare trebuie să fie intactă.
- Dispepsie biliară.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE:
Doze
- Pentru dizolvarea calculilor biliari cu conţinut de colesterol, doza este de 300-600 mg pe zi (câte
1-2 capsule pe zi).
- Pentru a menţine condiţiile favorabile pentru dizolvarea calculilor biliari existenţi, tratamentul
trebuie să dureze cel puţin 4-6 luni până la 12 luni sau mai mult, în funcţie de dimensiunea
calculilor şi evoluţia sub tratament.
- Pentru tratamentul de menținere este suficientă doza de 300 mg o dată pe zi.
- În sindroamele dispeptice biliare, 300 mg pe zi.
Durata tratamentului trebuie hotărâtă de medic în funcţie atât de tipul şi severitatea afecţiunii cât şi
de răspunsul therapeutic
Dozele pot fi modificate de medic.
Modul de administrare
Choludexan se administrează pe cale orală, o dată pe zi, înainte de somn sau de două ori pe zi.
Capsulele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de apă (pot fi administrate
după sau în timpul meselor și seara).
Copii și adolescenți
Nu se recomandă utilizarea acestui preparat la copii.
Contraindicatii
Choludexan este contraindicat pacienților cu:
- hipersensibilitate la substanța activă acidul ursodeoxicolic sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1
- inflamații acute ale vezicii biliare, căilor biliare şi intestinului;
- ulcer gastric și/sau duodenal în faza activă;
- obstrucţie a tractului biliar (ocluzie a ductului biliar comun sau a ductului cistic);
- episoade frecvente de colică bilară;
- calculi biliari calcificaţi, radio-opaci;
- afectare a contractilităţii veziculei biliare;
- ciroză hepatică decompensată;
0
În stoc
Ce este Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 şi pentru ce
se utilizează
Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 conţine două substanţe active,
valsartan şi hidroclorotiazidă. Ambele substanţe ajută la controlul tensiunii arteriale
crescute (hipertensiune arterială).
- Valsartanul aparţine unei grupe de medicamente numită antagonişti ai receptorilor
de angiotensină II, care ajută la controlul tensiunii arteriale crescute. Angiotensina II
este o substanţă din organism care determină îngustarea vaselor de sânge, astfel
determinând creşterea tensiunii arteriale. Valsartan acţionează prin blocarea efectului
angiotensinei II. Ca rezultat, vasele sanguine se relaxează şi tensiunea arterială
scade.
- Hidroclorotiazida aparţine unei grupe de medicamente numită diuretice tiazidice
(cunoscute şi ca “tablete pentru eliminarea apei”). Hidroclorotiazida creşte eliminarea
urinei, ceea ce determină, de asemenea, scăderea tensiunii arteriale.
Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 este utilizat pentru tratamentul
tensiunii arteriale crescute, care nu este controlată adecvat prin utilizarea unui
medicament cu o singură substanţă activă.
Tensiunea arterială crescută măreşte sarcina inimii şi a arterelor. Netratată, poate
afecta vasele sanguine din creier, inimă şi rinichi şi poate determina o hemoragie
cerebrală, insuficienţă cardiacă sau renală. Tensiunea arterială mărită creşte riscul
atacurilor de cord. Scăderea tensiunii arteriale la valori normale reduce riscul apariţiei
acestor tulburări. Cum să luaţi Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Acest lucru vă va ajuta să obțineți rezultate mai
bune și să reduceți riscul de reacții adverse.
Deseori persoanele cu tensiune arterială crescută nu remarcă semnele acestei
afecţiuni. Multe persoane se simt normal. Acest lucru face cu atât mai important
consultul regulat stabilit cu medicul dumneavoastră, chiar dacă vă simţiţi bine.
Medicul dumneavoastră vă va spune exact câte comprimate de Valsacor H 80,
Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 trebuie să luaţi. În funcţie de răspunsul
dumneavoastră la tratament, medicul dumneavoastră poate prescrie o doză mai
crescută sau mai scăzută.
- Doza uzuală de Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 este de un
comprimat pe zi.
- Nu modificaţi doza şi nu întrerupeţi tratamentul fără a-l întreba pe medicul
dumneavoastră.
- Utilizaţi medicamentul la aproximativ aceeaşi oră a zilei, de obicei dimineaţa.
- Puteţi utiliza Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 cu sau fără alimente.
- Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Dacă utilizaţi mai mult Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
decât trebuie
Dacă aveţi ameţeli severe şi/sau leşin, întindeţi-vă în pat şi contactaţi medicul
dumneavoastră cât se poate de repede. Dacă aţi luat accidental prea multe
comprimate, contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră, pe farmacist sau cel mai
apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
Dacă uitaţi să utilizaţi o doză, utilizaţi-o când vă amintiţi. Totuşi, dacă se apropie
timpul pentru doza următoare, nu mai utilizaţi doza uitată. Nu utilizaţi o doză dublă
pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
Dacă înterupeţi tratamentul cu Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160, este
posibil ca tensiunea arterială crescută să se agraveze. Nu trebuie să întrerupeţi
administrarea medicamentului, decât la indicaţia medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi necesită consult medical imediat:
Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome de angioedem, mergeţi imediat la medic:
– umflarea feţei, limbii şi gâtului
– dificultăţi în înghiţire
– urticarie şi dificultăţi în respiraţie.
- Boala severa a pielii care cauzează erupții cutanate, înroșirea pielii, apariția de
vezicule la nivelul buzelor, ochilor sau gurii, descuamarea pielii, febră (necroliză
epidermică toxică)
- Scăderea vederii sau durere în ochi din cauza presiunii intraoculare înalte (semne
posibile de glaucom acut cu unghi închis)
- Febră, durere în gât, infecții mai frecvente (agranulocitoză).
- Aceste reacții adverse sunt foarte rare sau cu frecvență necunoscută.
Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome, opriţi administrarea Valsacor H
80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 şi adresaţi-vă medicului
dumneavoastră imediat (vezi şi punctul 2 "Atenţionări şi precauţii"). https://bit.ly/3xSJ7Mu
se utilizează
Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 conţine două substanţe active,
valsartan şi hidroclorotiazidă. Ambele substanţe ajută la controlul tensiunii arteriale
crescute (hipertensiune arterială).
- Valsartanul aparţine unei grupe de medicamente numită antagonişti ai receptorilor
de angiotensină II, care ajută la controlul tensiunii arteriale crescute. Angiotensina II
este o substanţă din organism care determină îngustarea vaselor de sânge, astfel
determinând creşterea tensiunii arteriale. Valsartan acţionează prin blocarea efectului
angiotensinei II. Ca rezultat, vasele sanguine se relaxează şi tensiunea arterială
scade.
- Hidroclorotiazida aparţine unei grupe de medicamente numită diuretice tiazidice
(cunoscute şi ca “tablete pentru eliminarea apei”). Hidroclorotiazida creşte eliminarea
urinei, ceea ce determină, de asemenea, scăderea tensiunii arteriale.
Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 este utilizat pentru tratamentul
tensiunii arteriale crescute, care nu este controlată adecvat prin utilizarea unui
medicament cu o singură substanţă activă.
Tensiunea arterială crescută măreşte sarcina inimii şi a arterelor. Netratată, poate
afecta vasele sanguine din creier, inimă şi rinichi şi poate determina o hemoragie
cerebrală, insuficienţă cardiacă sau renală. Tensiunea arterială mărită creşte riscul
atacurilor de cord. Scăderea tensiunii arteriale la valori normale reduce riscul apariţiei
acestor tulburări. Cum să luaţi Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Acest lucru vă va ajuta să obțineți rezultate mai
bune și să reduceți riscul de reacții adverse.
Deseori persoanele cu tensiune arterială crescută nu remarcă semnele acestei
afecţiuni. Multe persoane se simt normal. Acest lucru face cu atât mai important
consultul regulat stabilit cu medicul dumneavoastră, chiar dacă vă simţiţi bine.
Medicul dumneavoastră vă va spune exact câte comprimate de Valsacor H 80,
Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 trebuie să luaţi. În funcţie de răspunsul
dumneavoastră la tratament, medicul dumneavoastră poate prescrie o doză mai
crescută sau mai scăzută.
- Doza uzuală de Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 este de un
comprimat pe zi.
- Nu modificaţi doza şi nu întrerupeţi tratamentul fără a-l întreba pe medicul
dumneavoastră.
- Utilizaţi medicamentul la aproximativ aceeaşi oră a zilei, de obicei dimineaţa.
- Puteţi utiliza Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 cu sau fără alimente.
- Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Dacă utilizaţi mai mult Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
decât trebuie
Dacă aveţi ameţeli severe şi/sau leşin, întindeţi-vă în pat şi contactaţi medicul
dumneavoastră cât se poate de repede. Dacă aţi luat accidental prea multe
comprimate, contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră, pe farmacist sau cel mai
apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
Dacă uitaţi să utilizaţi o doză, utilizaţi-o când vă amintiţi. Totuşi, dacă se apropie
timpul pentru doza următoare, nu mai utilizaţi doza uitată. Nu utilizaţi o doză dublă
pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
Dacă înterupeţi tratamentul cu Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160, este
posibil ca tensiunea arterială crescută să se agraveze. Nu trebuie să întrerupeţi
administrarea medicamentului, decât la indicaţia medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi necesită consult medical imediat:
Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome de angioedem, mergeţi imediat la medic:
– umflarea feţei, limbii şi gâtului
– dificultăţi în înghiţire
– urticarie şi dificultăţi în respiraţie.
- Boala severa a pielii care cauzează erupții cutanate, înroșirea pielii, apariția de
vezicule la nivelul buzelor, ochilor sau gurii, descuamarea pielii, febră (necroliză
epidermică toxică)
- Scăderea vederii sau durere în ochi din cauza presiunii intraoculare înalte (semne
posibile de glaucom acut cu unghi închis)
- Febră, durere în gât, infecții mai frecvente (agranulocitoză).
- Aceste reacții adverse sunt foarte rare sau cu frecvență necunoscută.
Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome, opriţi administrarea Valsacor H
80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 şi adresaţi-vă medicului
dumneavoastră imediat (vezi şi punctul 2 "Atenţionări şi precauţii"). https://bit.ly/3xSJ7Mu
0
În stoc
Indicaţii terapeutice
Vaginite şi vulvovaginite candidozice, suprainfecţii provocate de germeni grampozitivi.
Doze şi mod de administrare
Se administrează vaginal, profund, preferabil în poziţie culcată.
Adulţi: câte 1 ovul o dată pe zi înainte de somn, timp de 7 - 14 zile consecutive sau câte un ovul dimineaţa şi seara timp de 7 zile. Durata curei de tratament depinde de tipul afecţiunii micotice, eficacitatea tratamentului şi rezultatele investigaţiilor micologice. Tratamentul se va prelungi încă câteva zile după dispariţia simptomelor maladiei. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la miconazol şi alţi derivaţi de imidazol, dereglări grave ale funcţiei renale şi/sau hepatice, copii cu vârsta până la 12 ani.
Vaginite şi vulvovaginite candidozice, suprainfecţii provocate de germeni grampozitivi.
Doze şi mod de administrare
Se administrează vaginal, profund, preferabil în poziţie culcată.
Adulţi: câte 1 ovul o dată pe zi înainte de somn, timp de 7 - 14 zile consecutive sau câte un ovul dimineaţa şi seara timp de 7 zile. Durata curei de tratament depinde de tipul afecţiunii micotice, eficacitatea tratamentului şi rezultatele investigaţiilor micologice. Tratamentul se va prelungi încă câteva zile după dispariţia simptomelor maladiei. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la miconazol şi alţi derivaţi de imidazol, dereglări grave ale funcţiei renale şi/sau hepatice, copii cu vârsta până la 12 ani.
0
În stoc
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Insuficienţă cardiacă
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Infarct miocardic acut
Tratamentul de scurtă durată (6 săptămâni) al pacienţilor stabili din punct de vedere
hemodinamic în primele 24 de ore de la un infarct miocardic acut.
Complicaţii renale ale diabetului zaharat
Tratamentul afecţiunii renale la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi
nefropatie incipientă.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Mod de administrare
Lisinopril trebuie administrat oral, în doză zilnică unică. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, lisinopril trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră. Absorbţia comprimatelor de lisinopril nu este influenţată de alimente.
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului şi de răspunsul tensiunii
arteriale.
Hipertensiune arterială
Lisinopril poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente
antihipertensive.
Doza iniţială
La pacienţii cu hipertensiune arterială, doza iniţială recomandată uzual este de 10 mg.
Pacienţii cu stimularea puternică a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (mai
ales hipertensiune renovasculară, depleţie de sare şi/sau volum, decompensare
cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a
tensiunii arteriale după doza iniţială. La aceşti pacienţi, este recomandată o doză
iniţială de 2,5 – 5 mg, iar iniţierea tratamentului trebuie realizată sub supraveghere
medicală. În insuficienţă renală este nevoie de o doză iniţială mai mică (vezi Tab. 1 de
mai jos).
Doza de întreţinere
Doza uzuală de întreţinere eficace este de 20 mg, administrată în doză unică zilnică.
Dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de 2 până la 4 săptămâni la
un anumit nivel al dozei, doza poate fi apoi crescută. Doza maximă utilizată în cadrul
studiilor clinice controlate, de lungă durată, a fost de 80 mg pe zi.
Pacienţi trataţi cu diuretice
După iniţierea tratamentului cu lisinopril poate să apară hipotensiunea arterială
simptomatică, mai ales la pacienţii trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se
recomandă prudenţă deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie de volum şi/sau de
sare. Dacă este posibil, administrarea diureticului trebuie întreruptă cu 2 – 3 zile
înainte de iniţierea tratamentului cu lisinopril.
La pacienţii hipertensivi la care tratamentul cu diuretice nu poate fi întrerupt,
tratamentul cu lisinopril trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg. Se recomandă
monitorizarea funcţiei renale şi a concentraţiei plasmatice de potasiu. Doza ulterioară
de lisinopril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Dacă este
necesar, se poate relua tratamentul cu diuretic.
Ajustarea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale
La pacienţii cu afectarea funcţiei renale, doza trebuie calculată în funcţie de clearanceul creatininei. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor al
ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină.
https://bit.ly/3wWHQ5I
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Insuficienţă cardiacă
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Infarct miocardic acut
Tratamentul de scurtă durată (6 săptămâni) al pacienţilor stabili din punct de vedere
hemodinamic în primele 24 de ore de la un infarct miocardic acut.
Complicaţii renale ale diabetului zaharat
Tratamentul afecţiunii renale la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi
nefropatie incipientă.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Mod de administrare
Lisinopril trebuie administrat oral, în doză zilnică unică. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, lisinopril trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră. Absorbţia comprimatelor de lisinopril nu este influenţată de alimente.
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului şi de răspunsul tensiunii
arteriale.
Hipertensiune arterială
Lisinopril poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente
antihipertensive.
Doza iniţială
La pacienţii cu hipertensiune arterială, doza iniţială recomandată uzual este de 10 mg.
Pacienţii cu stimularea puternică a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (mai
ales hipertensiune renovasculară, depleţie de sare şi/sau volum, decompensare
cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a
tensiunii arteriale după doza iniţială. La aceşti pacienţi, este recomandată o doză
iniţială de 2,5 – 5 mg, iar iniţierea tratamentului trebuie realizată sub supraveghere
medicală. În insuficienţă renală este nevoie de o doză iniţială mai mică (vezi Tab. 1 de
mai jos).
Doza de întreţinere
Doza uzuală de întreţinere eficace este de 20 mg, administrată în doză unică zilnică.
Dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de 2 până la 4 săptămâni la
un anumit nivel al dozei, doza poate fi apoi crescută. Doza maximă utilizată în cadrul
studiilor clinice controlate, de lungă durată, a fost de 80 mg pe zi.
Pacienţi trataţi cu diuretice
După iniţierea tratamentului cu lisinopril poate să apară hipotensiunea arterială
simptomatică, mai ales la pacienţii trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se
recomandă prudenţă deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie de volum şi/sau de
sare. Dacă este posibil, administrarea diureticului trebuie întreruptă cu 2 – 3 zile
înainte de iniţierea tratamentului cu lisinopril.
La pacienţii hipertensivi la care tratamentul cu diuretice nu poate fi întrerupt,
tratamentul cu lisinopril trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg. Se recomandă
monitorizarea funcţiei renale şi a concentraţiei plasmatice de potasiu. Doza ulterioară
de lisinopril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Dacă este
necesar, se poate relua tratamentul cu diuretic.
Ajustarea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale
La pacienţii cu afectarea funcţiei renale, doza trebuie calculată în funcţie de clearanceul creatininei. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor al
ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină.
https://bit.ly/3wWHQ5I
0
În stoc
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Kofan Instant 200mg+200mg+50mg comprimate 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 1 comprimat conţine: substanţe active: paracetamol 200 mg, propifenazonă 200 mg, cafeină 50 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate. Comprimate rotunde, de culoare albă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Ameliorarea durerii precum: cefalee, odontalgie, algodismenoree, sindrom algic în perioada postoperatorie şi durerea reumatică. Ameliorarea durerii și temperaturii ridicate, care însoțesc răceala și gripa. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Doze la o priză Adulţi: câte 1-2 comprimate. Adolescenți 12-16 ani: câte 1 comprimat pe zi. La necesitate, aceste doze se pot repeta până la 3 ori în 24 ore. Comprimatele trebuie administrare cu o cantitate mare de apă sau alte lichide. Medicamentul nu trebuie luat mai mult de 7 zile sau la doze care sunt mai mari decât cele recomandate fără recomandarea medicului 4.3 Contraindicaţii Kofan Instant nu trebuie utilizat dacă există oricare dintre următoarele condiții: - Hipersensibilitate la pirazolone sau la alți derivați de pirazolone (hipersensibilitate la medicamente care conțin fenazone, aminofenazonă, metamizol); - hipersensibilitate la fenilbutazonă; - hipersensibilitate la substanțe active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 - deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (manifestată prin anemie hemolitică); - porfirie hepatică acută; - tulburarea funcției hepatice (în caz de alcoolism cronic sau hepatită); - tulburarea funcției renale; - sindromul Gilbert (icter benign tranzitoriu secundar a deficitului de glucoroniltransferaza); - tulburări hematopoietice; - astm bronșic; - rinită cronică; - urticarie cronică; Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 22161 din 21.12.2015 Anexa 1 - perioada de alăptare. Kofan Instant nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani.
https://bit.ly/3n7w19r
https://bit.ly/3n7w19r
0
În stoc
DENUMIREA COMERCIALĂ
Solidagoren®
DCI-ul substanţei (substanţelor) active
Extractum herbae Solidagi canadensis fluidum
Extractum herbae Potentillae anserinae fluidum
Extractum herbae Equiseti arverse fluidum
COMPOZIŢIA
10 ml (9,5 g) soluţie conţine:
substanţe active: extract fluid (1:1,5-2,1) din părţi aeriene de sînziene de gradină (Solidago canadensis), părţi aeriene de coada racului (Potentilla anserina), părţi aeriene de coada calului (Equisetum arvense) (4,2:1,4:1) - 7,9 ml, extragent: etanol 50 % (v/v); excipienţi: apă purificată, etanol 96%.
FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală, picături.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Soluţie transparentă de culoare brună.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Alte preparate urologice şi antispastice, HG04B.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Nu sunt date.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Solidagoren® se administrează pentru lavajul căilor urinare şi stimularea diurezei. Administrarea Solidagoren® cu o cantitate suficientă de lichide (2 litri) este utilă pentru tratamentul inflamaţiilor şi infecţiilor bacteriene ale tractului urinar, microlitiazei renale şi profilaxia formării calculilor renali. Solidagoren® poate fi utilizat pentru tratamentul adjuvant în cazul inflamaţiilor la nivelul tractului urinar.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Acest medicament nu trebuie administrat la copiii cu vîrsta sub 12 ani. Adulţi şi copii cu vîrsta peste 12 ani: cîte 20-30 picături de Solidagoren® de 3 ori pe zi. 30 de picături este ehivalent cu 1,4 ml soluţie. Solidagoren® trebuie administrat cu o cantitate suficientă de apă. Durata administrării nu este limitată.
REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse sunt prezentate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Convenţia MedDRA privind frecvenţa: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile). Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate şi reacţii alergice. Cu frecvenţă necunoscută: tulburări gastro-intestinale uşoare. În cazul apariţiei primelor semne ale unei reacţii alergice (de exemplu, erupţie cutanată) tratamentul trebuie întrerupt. În cazul apariţiei reacţiilor adverse care nu sunt descrise în instrucţiunea pentru administrare, este necesară adresarea la medic.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare alt excipient al medicamentului. În cazul alergiilor la plantele din familia Asteraceae, acest produs nu trebuie administrat, deoarece plante din familia Asteraceae sunt utilizate la producerea extractului vegetal care intră în compoziţia produsului Solidagoren®.
SUPRADOZAJ
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj. Este posibilă apariţia reacţiilor adverse.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Lavajul nu este recomandat în caz de edeme, cauzate de insuficienţa cardiacă sau insuficienţa renală. Această atenţionare este importantă mai ales pentru vîrstnici. În caz de hematurie, febră înaltă sau în cazul în care simptomele persistă mai mult de 5 zile este necesară adresarea la medic. Medicamentul conţine 45% (v/v) alcool etilic. La administrarea dozei recomandate în organism ajunge 0,6 g alcool etilic la fiecare administrare a 30 de picături.
Copii
Aceste medicament nu este destinat pentru administrare la copiii cu vîrsta sub 12 ani.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Nu există date despre riscul pentru gravide sau asupra mamelor care alăptează la administrarea medicamentelor cu conţinut de părţi aeriene de sînziene de gradină, părţi aeriene de coada racului sau părţi aeriene de coada calului. Medicamentul nu este recomandat pentru administrarea în sarcină şi perioada de alăptare.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Administrarea Solidagoren® în dozele recomandate nu are influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Cazuri de interacţiune cu alte medicamente, nu sunt cunoscute. Din cauza prezenţei alcoolului etilic în acest medicament este posibilă interacţiunea cu alte medicamente.
PREZENTARE, AMBALAJ
Picături orale, soluţie. Cîte 20 ml, 50 ml sau 100 ml în flacoane din plastic cu picurător şi capac cu filet. Cîte 1 flacon împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie din carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25ºC.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. Termenul de valabilitate după prima deschidere este de 3 luni.
Solidagoren®
DCI-ul substanţei (substanţelor) active
Extractum herbae Solidagi canadensis fluidum
Extractum herbae Potentillae anserinae fluidum
Extractum herbae Equiseti arverse fluidum
COMPOZIŢIA
10 ml (9,5 g) soluţie conţine:
substanţe active: extract fluid (1:1,5-2,1) din părţi aeriene de sînziene de gradină (Solidago canadensis), părţi aeriene de coada racului (Potentilla anserina), părţi aeriene de coada calului (Equisetum arvense) (4,2:1,4:1) - 7,9 ml, extragent: etanol 50 % (v/v); excipienţi: apă purificată, etanol 96%.
FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală, picături.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Soluţie transparentă de culoare brună.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Alte preparate urologice şi antispastice, HG04B.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Nu sunt date.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Solidagoren® se administrează pentru lavajul căilor urinare şi stimularea diurezei. Administrarea Solidagoren® cu o cantitate suficientă de lichide (2 litri) este utilă pentru tratamentul inflamaţiilor şi infecţiilor bacteriene ale tractului urinar, microlitiazei renale şi profilaxia formării calculilor renali. Solidagoren® poate fi utilizat pentru tratamentul adjuvant în cazul inflamaţiilor la nivelul tractului urinar.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Acest medicament nu trebuie administrat la copiii cu vîrsta sub 12 ani. Adulţi şi copii cu vîrsta peste 12 ani: cîte 20-30 picături de Solidagoren® de 3 ori pe zi. 30 de picături este ehivalent cu 1,4 ml soluţie. Solidagoren® trebuie administrat cu o cantitate suficientă de apă. Durata administrării nu este limitată.
REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse sunt prezentate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Convenţia MedDRA privind frecvenţa: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile). Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate şi reacţii alergice. Cu frecvenţă necunoscută: tulburări gastro-intestinale uşoare. În cazul apariţiei primelor semne ale unei reacţii alergice (de exemplu, erupţie cutanată) tratamentul trebuie întrerupt. În cazul apariţiei reacţiilor adverse care nu sunt descrise în instrucţiunea pentru administrare, este necesară adresarea la medic.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare alt excipient al medicamentului. În cazul alergiilor la plantele din familia Asteraceae, acest produs nu trebuie administrat, deoarece plante din familia Asteraceae sunt utilizate la producerea extractului vegetal care intră în compoziţia produsului Solidagoren®.
SUPRADOZAJ
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj. Este posibilă apariţia reacţiilor adverse.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Lavajul nu este recomandat în caz de edeme, cauzate de insuficienţa cardiacă sau insuficienţa renală. Această atenţionare este importantă mai ales pentru vîrstnici. În caz de hematurie, febră înaltă sau în cazul în care simptomele persistă mai mult de 5 zile este necesară adresarea la medic. Medicamentul conţine 45% (v/v) alcool etilic. La administrarea dozei recomandate în organism ajunge 0,6 g alcool etilic la fiecare administrare a 30 de picături.
Copii
Aceste medicament nu este destinat pentru administrare la copiii cu vîrsta sub 12 ani.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Nu există date despre riscul pentru gravide sau asupra mamelor care alăptează la administrarea medicamentelor cu conţinut de părţi aeriene de sînziene de gradină, părţi aeriene de coada racului sau părţi aeriene de coada calului. Medicamentul nu este recomandat pentru administrarea în sarcină şi perioada de alăptare.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Administrarea Solidagoren® în dozele recomandate nu are influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Cazuri de interacţiune cu alte medicamente, nu sunt cunoscute. Din cauza prezenţei alcoolului etilic în acest medicament este posibilă interacţiunea cu alte medicamente.
PREZENTARE, AMBALAJ
Picături orale, soluţie. Cîte 20 ml, 50 ml sau 100 ml în flacoane din plastic cu picurător şi capac cu filet. Cîte 1 flacon împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie din carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25ºC.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. Termenul de valabilitate după prima deschidere este de 3 luni.
0
În stoc
Ce este Dalmaxin şi pentru ce se utilizează
Dalmaxin supozitoare este un medicament ce conține ca substanță activă tiotriazolina
și este utilizat pentru tratamentul următoarelor afecțiuni:
leziuni inflamator-erozive ale mucoasei rectale și ale colonului sigmoid, fisuri și
eroziuni ale anusului și rectului;
leziuni erozive ale vaginului și colului uterin, colpite virale și atrofice, precum și pentru
accelerarea epitelizării după deteriorarea integrității mucoasei post-diatermo sau
criogeno-terapie precum și după intervenții chirurgicale;
afecțiuni hepatice, cum ar fi hepatita cronică persistentă, hepatita cronică activă,
ciroză, hepatita toxică și virală (în terapia complexă). Cum să luaţi Dalmaxin
Adulți
În hepatita acută și cronică, ciroză hepatică se administrează pe cale rectală câte 1
supozitor de 2 ori pe zi (dimineața și seara) timp de 2-4 săptămâni.
În cazul proceselor inflamatorii rectale, ale colonului sigmoid se administrează câte 1
supozitor de 2 ori pe zi (dimineața și seara) timp de 1-2 săptămâni.
În cazul leziunilor inflamator-erozive ale vaginului și colului uterin se administrează
intravaginal câte 1 supozitor (de preferință pe timp de noapte) timp de 1-2 saptămâni sau
1 supozitor de 2 ori pe zi (dimineața și seara) timp de 7-10 zile.
Mod de administrare
Înainte de administrarea supozitorului acesta trebuie detașat în direcția liniei perforate
de pe blister. În continuare, trebuie să trageți de marginile foliei blisterului din diferite
direcții până la ruperea acesteia și eliberarea supozitorului.
Supozitoarele Dalmaxin trebuie administrate în poziție culcată. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Dalmaxin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Reacțiile adverse posibile, care pot să apară la utilizarea Dalmaxin sunt:
-vertij
-slăbiciune generalizată
-acufene
-dispnee
-senzație de sufocare
-durere precardiacă
-tulburări ale ritmului sinusal
-tahicardie
-hipertensiune arterială
-greață
-vomă
-xerostomie
-balonări.
Dalmaxin supozitoare este un medicament ce conține ca substanță activă tiotriazolina
și este utilizat pentru tratamentul următoarelor afecțiuni:
leziuni inflamator-erozive ale mucoasei rectale și ale colonului sigmoid, fisuri și
eroziuni ale anusului și rectului;
leziuni erozive ale vaginului și colului uterin, colpite virale și atrofice, precum și pentru
accelerarea epitelizării după deteriorarea integrității mucoasei post-diatermo sau
criogeno-terapie precum și după intervenții chirurgicale;
afecțiuni hepatice, cum ar fi hepatita cronică persistentă, hepatita cronică activă,
ciroză, hepatita toxică și virală (în terapia complexă). Cum să luaţi Dalmaxin
Adulți
În hepatita acută și cronică, ciroză hepatică se administrează pe cale rectală câte 1
supozitor de 2 ori pe zi (dimineața și seara) timp de 2-4 săptămâni.
În cazul proceselor inflamatorii rectale, ale colonului sigmoid se administrează câte 1
supozitor de 2 ori pe zi (dimineața și seara) timp de 1-2 săptămâni.
În cazul leziunilor inflamator-erozive ale vaginului și colului uterin se administrează
intravaginal câte 1 supozitor (de preferință pe timp de noapte) timp de 1-2 saptămâni sau
1 supozitor de 2 ori pe zi (dimineața și seara) timp de 7-10 zile.
Mod de administrare
Înainte de administrarea supozitorului acesta trebuie detașat în direcția liniei perforate
de pe blister. În continuare, trebuie să trageți de marginile foliei blisterului din diferite
direcții până la ruperea acesteia și eliberarea supozitorului.
Supozitoarele Dalmaxin trebuie administrate în poziție culcată. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Dalmaxin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Reacțiile adverse posibile, care pot să apară la utilizarea Dalmaxin sunt:
-vertij
-slăbiciune generalizată
-acufene
-dispnee
-senzație de sufocare
-durere precardiacă
-tulburări ale ritmului sinusal
-tahicardie
-hipertensiune arterială
-greață
-vomă
-xerostomie
-balonări.
0
În stoc
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul colitei ulcerative de intensitate uşoară până la moderată, care este
limitată la nivelul rectului (proctită ulcerativă).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Rectal.
Adulţi: câte 1 supozitor о dată pe zi, rectal, de preferinţa seara, înainte de culcare.
Tratamentul cu Mesalazol supozitoare 1000 mg trebuie administrat periodic şi
consecvent, deoarece numai în acest mod vindecarea poate fi realizată cu succes.
Copii: există experienţă clinică limitată privind administrarea la copii.
Durata utilizării este determinată de către medic.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 , <1/10); mai puţin frecvente
(>1/1000, <1/100); rare (>1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu
frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice: foarte rare - anemie (hemolitică,
megaloblastică, aplastică), leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie,
neutropenie.
Tulburări ale sistemului imunitar: foarte rare - exantem, febră medicamentoasă,
sindrom tip lupus eritematos, pancolită.
Tulburări ale sistemului nervos: rare - cefalee, amețeli; foarte rare - neuropatie
periferică.
Tulburări cardiace: rare -miocardită, pericardită.
Tulburări gastro-intestinale: rare - durere abdominală, diaree, flatulenţă,
greaţă,vomă, constipaţie; foarte rare - pancreatită acută.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: foarte rare - disfuncţie renală, inclusiv nefrită
interstiţială acută şi cronică,insuficienţă renală.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare - alopecie.
Tulburări hepatobiliare: foarte rare - modificarea parametrilor funcţiei hepatice:
creşterea nivelului transaminazelor şi a parametrilor de colestază; hepatită şi
hepatită colestatică.
Tulburări ale sistemului de reproducere: foarte rare - oligospermie (reversibilă).
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la mesalazină, salicilaţi sau la oricare dintre excipienţi; - insuficienţă hepatică şi/sau renală severă;
- ulcer gastric sau duodenal. https://bit.ly/3feiyt6
Tratamentul colitei ulcerative de intensitate uşoară până la moderată, care este
limitată la nivelul rectului (proctită ulcerativă).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Rectal.
Adulţi: câte 1 supozitor о dată pe zi, rectal, de preferinţa seara, înainte de culcare.
Tratamentul cu Mesalazol supozitoare 1000 mg trebuie administrat periodic şi
consecvent, deoarece numai în acest mod vindecarea poate fi realizată cu succes.
Copii: există experienţă clinică limitată privind administrarea la copii.
Durata utilizării este determinată de către medic.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 , <1/10); mai puţin frecvente
(>1/1000, <1/100); rare (>1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu
frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice: foarte rare - anemie (hemolitică,
megaloblastică, aplastică), leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie,
neutropenie.
Tulburări ale sistemului imunitar: foarte rare - exantem, febră medicamentoasă,
sindrom tip lupus eritematos, pancolită.
Tulburări ale sistemului nervos: rare - cefalee, amețeli; foarte rare - neuropatie
periferică.
Tulburări cardiace: rare -miocardită, pericardită.
Tulburări gastro-intestinale: rare - durere abdominală, diaree, flatulenţă,
greaţă,vomă, constipaţie; foarte rare - pancreatită acută.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: foarte rare - disfuncţie renală, inclusiv nefrită
interstiţială acută şi cronică,insuficienţă renală.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare - alopecie.
Tulburări hepatobiliare: foarte rare - modificarea parametrilor funcţiei hepatice:
creşterea nivelului transaminazelor şi a parametrilor de colestază; hepatită şi
hepatită colestatică.
Tulburări ale sistemului de reproducere: foarte rare - oligospermie (reversibilă).
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la mesalazină, salicilaţi sau la oricare dintre excipienţi; - insuficienţă hepatică şi/sau renală severă;
- ulcer gastric sau duodenal. https://bit.ly/3feiyt6
0
În stoc
Indicaţii terapeutice
Tratamentul infecţiilor provocate de microorganismele sensibile la claritromicină:
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare (de exemplu, bronşită, pneumonie) (vezi pct. 4.4 şi
5.1 privind Testul de sensibilitate);
- infecţii ale căilor respiratorii superioare (de exemplu faringită, sinuzită);
- infecţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat (de exemplu, foliculită, celulită, erizipel) (vezi
pct. 4.4 şi 5.1 privind Testul de sensibilitate);
- infecţii odontogene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza recomandată de Klacid SR pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani constituie 500 mg o
dată pe zi, în timpul meselor. În infecţii severe doza poate fi crescută până la 1000 mg (2
comprimate a câte 500 mg) o dată pe zi.
Durata tratamentului, de regulă constituie 5-14 zile, cu excepţia pneumoniei extraspitaliceşti şi
sinuzitelor, care necesită 6-14 zile de tratament.
Infecţii odontogene
În tratamentul infecţiilor odontogene doza uzuală de Klacid SR constituie 500 mg o dată pe zi timp
de 5 zile.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate sau sfărâmate.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) doza
recomandată constituie 250 mg o dată pe zi. Deoarece comprimatele filmate cu eliberare modificată
nu pot fi divizate, în locul lor trebuie utilizate comprimate cu eliberare imediată. În infecţii mai
severe doza recomandată – 1 comprimat filmat cu eliberare modificată a 500 mg o dată pe zi. La
pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) nu este necesară
ajustarea dozei.
Copii
Administrarea comprimatelor Klacid SR la copii cu vârsta sub 12 ani nu a fost studiată.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la antibiotice macrolide sau orice component al medicamentului (vezi pct. 6.1.).
Este contraindicată administrarea concomitentă a claritromicinei cu următoarele medicamente:
astemizol, cisapridă, pimozidă, terfenadină, deoarece aceasta poate determina prelungirea
intervalului QT (prelungirea intervalului QT congenitală sau dobândită documentată) şi aritmii
cardiace, inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi tahicardie ventriculară de tip
piruetă (torsada vârfurilor) (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu alcaloizii de ergot (de ex., ergotamină sau
dihidroergotamină) este contraindicată, deoarece aceasta poate cauza toxicitate de tip ergot (vezi
pct. 4.5).
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu midazolam administrat oral (vezi pct. 4.5).
Claritromicina nu trebuie administrată la pacienţi cu istoric de interval QT prelungit sau de aritmii
ventriculare, inclusiv tahicardie ventriculară de tip piruetă (torsada vârfurilor) (vezi pct. 4.4 şi pct.
4.5).
Claritromicina nu trebuie administrată la pacienţi cu hipokaliemie (risc de prelungire a intervalului
QT).
Claritromicina nu trebuie utilizată la pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică severă, în asociere
cu insuficienţă renală.
Claritromicina nu trebuie administrată concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA- reductazei (statine)
care sunt metabolizate extensiv prin intermediul CYP3A4 (lovastatină sau simvastatină), datorită
riscului crescut de apariţie a miopatiei, inclusiv rabdomioliză (vezi pct. 4.4).
Claritromicina (ca şi în cazul altor inhibitori puternici ai CYP3A4) nu trebuie utilizată concomitent
cu colchicina (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu ticagrelor sau cu ranolazină este contraindicată. https://bit.ly/3bEyML5
Tratamentul infecţiilor provocate de microorganismele sensibile la claritromicină:
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare (de exemplu, bronşită, pneumonie) (vezi pct. 4.4 şi
5.1 privind Testul de sensibilitate);
- infecţii ale căilor respiratorii superioare (de exemplu faringită, sinuzită);
- infecţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat (de exemplu, foliculită, celulită, erizipel) (vezi
pct. 4.4 şi 5.1 privind Testul de sensibilitate);
- infecţii odontogene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza recomandată de Klacid SR pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani constituie 500 mg o
dată pe zi, în timpul meselor. În infecţii severe doza poate fi crescută până la 1000 mg (2
comprimate a câte 500 mg) o dată pe zi.
Durata tratamentului, de regulă constituie 5-14 zile, cu excepţia pneumoniei extraspitaliceşti şi
sinuzitelor, care necesită 6-14 zile de tratament.
Infecţii odontogene
În tratamentul infecţiilor odontogene doza uzuală de Klacid SR constituie 500 mg o dată pe zi timp
de 5 zile.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate sau sfărâmate.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) doza
recomandată constituie 250 mg o dată pe zi. Deoarece comprimatele filmate cu eliberare modificată
nu pot fi divizate, în locul lor trebuie utilizate comprimate cu eliberare imediată. În infecţii mai
severe doza recomandată – 1 comprimat filmat cu eliberare modificată a 500 mg o dată pe zi. La
pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) nu este necesară
ajustarea dozei.
Copii
Administrarea comprimatelor Klacid SR la copii cu vârsta sub 12 ani nu a fost studiată.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la antibiotice macrolide sau orice component al medicamentului (vezi pct. 6.1.).
Este contraindicată administrarea concomitentă a claritromicinei cu următoarele medicamente:
astemizol, cisapridă, pimozidă, terfenadină, deoarece aceasta poate determina prelungirea
intervalului QT (prelungirea intervalului QT congenitală sau dobândită documentată) şi aritmii
cardiace, inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi tahicardie ventriculară de tip
piruetă (torsada vârfurilor) (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu alcaloizii de ergot (de ex., ergotamină sau
dihidroergotamină) este contraindicată, deoarece aceasta poate cauza toxicitate de tip ergot (vezi
pct. 4.5).
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu midazolam administrat oral (vezi pct. 4.5).
Claritromicina nu trebuie administrată la pacienţi cu istoric de interval QT prelungit sau de aritmii
ventriculare, inclusiv tahicardie ventriculară de tip piruetă (torsada vârfurilor) (vezi pct. 4.4 şi pct.
4.5).
Claritromicina nu trebuie administrată la pacienţi cu hipokaliemie (risc de prelungire a intervalului
QT).
Claritromicina nu trebuie utilizată la pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică severă, în asociere
cu insuficienţă renală.
Claritromicina nu trebuie administrată concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA- reductazei (statine)
care sunt metabolizate extensiv prin intermediul CYP3A4 (lovastatină sau simvastatină), datorită
riscului crescut de apariţie a miopatiei, inclusiv rabdomioliză (vezi pct. 4.4).
Claritromicina (ca şi în cazul altor inhibitori puternici ai CYP3A4) nu trebuie utilizată concomitent
cu colchicina (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu ticagrelor sau cu ranolazină este contraindicată. https://bit.ly/3bEyML5
0
În stoc
Indicaţii terapeutice
Helides capsule este indicat pentru:
Adulţi
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
Eradicarea Helicobacter pylori, în asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată, şi:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
2
- prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori.
Pacienţii care necesită terapie continuă cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţi cu risc.
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor ulcerelor gastro-duodenale indusă
prin administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea recidivei
- tratamentul simptromatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de Helicobacter pylori în asociere cu alte antibiotice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
În cazul pacienţilor cu dificultăţi la înghiţire, capsulele pot fi deschise şi conţinutul poate fi dispersat
în jumătate de pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide deoarece învelişul enteric se poate
dizolva. Suspensia cu granule trebuie consumată imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte
paharul cu jumătate de pahar cu apă şi se bea conţinutul. Granulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
În cazul pacienţilor care nu pot înghiţi, capsulele pot fi deschise şi conţinutul poate fi dispersat în apă
plată şi administrat printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie conformitatea
seringii alese şi a sondei. Pentru instrucţiunile de preparare şi administrare vezi pct. 6.6.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni
Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni la pacienţii la care esofagita nu s-a
vindecat sau la care simptomele persistă.
- tratamentul de lungă durată la pacienţi cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei
20 mg o dată pe zi.
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni de tratament, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au
ameliorat, controlul ulterior al simptomelor poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi. La adulţi
poate fi utilizată o schemă de administrare “la nevoie” cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii
trataţi cu AINS, cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale, nu este recomandat controlul
simptomelor ulterioare utilizând o schemă de administrare “la cerere”.
Adulţi
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori
şi:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori
3
20 mg Helides în asociere cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate administrate de
două ori pe zi timp de 7 zile.
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu factori
de risc
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor de la nivelul ulcerelor gastro-duodenale
indusă prin administrare i.v.
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni după prevenirea resângerărilor de la nivelul ulcerelor gastroduodenale indusă prin administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Doza iniţială recomandată este de 40 mg Helides, de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustată
individual şi tratamentul continuat atât timp cât este indicat clinic. Conform datelor clinice disponibile,
majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol zilnic. Pentru
doze mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, derivaţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct 6.1.
Esomeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/2TUJ0B5
Helides capsule este indicat pentru:
Adulţi
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
Eradicarea Helicobacter pylori, în asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată, şi:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
2
- prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori.
Pacienţii care necesită terapie continuă cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţi cu risc.
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor ulcerelor gastro-duodenale indusă
prin administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea recidivei
- tratamentul simptromatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de Helicobacter pylori în asociere cu alte antibiotice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
În cazul pacienţilor cu dificultăţi la înghiţire, capsulele pot fi deschise şi conţinutul poate fi dispersat
în jumătate de pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide deoarece învelişul enteric se poate
dizolva. Suspensia cu granule trebuie consumată imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte
paharul cu jumătate de pahar cu apă şi se bea conţinutul. Granulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
În cazul pacienţilor care nu pot înghiţi, capsulele pot fi deschise şi conţinutul poate fi dispersat în apă
plată şi administrat printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie conformitatea
seringii alese şi a sondei. Pentru instrucţiunile de preparare şi administrare vezi pct. 6.6.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni
Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni la pacienţii la care esofagita nu s-a
vindecat sau la care simptomele persistă.
- tratamentul de lungă durată la pacienţi cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recidivei
20 mg o dată pe zi.
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni de tratament, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au
ameliorat, controlul ulterior al simptomelor poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi. La adulţi
poate fi utilizată o schemă de administrare “la nevoie” cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii
trataţi cu AINS, cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale, nu este recomandat controlul
simptomelor ulterioare utilizând o schemă de administrare “la cerere”.
Adulţi
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori
şi:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu
Helicobacter pylori
3
20 mg Helides în asociere cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate administrate de
două ori pe zi timp de 7 zile.
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu factori
de risc
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor de la nivelul ulcerelor gastro-duodenale
indusă prin administrare i.v.
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni după prevenirea resângerărilor de la nivelul ulcerelor gastroduodenale indusă prin administrare i.v.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Doza iniţială recomandată este de 40 mg Helides, de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustată
individual şi tratamentul continuat atât timp cât este indicat clinic. Conform datelor clinice disponibile,
majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol zilnic. Pentru
doze mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, derivaţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct 6.1.
Esomeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/2TUJ0B5