Valodip 5 mg/80 mg comprimate filmate

Valodip 5 mg/160 mg comprimate filmate

Valodip 10 mg/160 mg comprimate filmate

Amlodipină/Valsartan

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament,

deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau

farmacistului.

Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor

persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea pot fi şi reacţii adverse care nu sunt menţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect:

Ce este Valodip şi pentru ce se utilizează

Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Valodip

Cum să utilizaţi Valodip

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Valodip

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

1.

Ce este Valodip şi pentru ce se utilizează

Valodip conţine două substanţe numite amlodipină şi valsartan. Ambele substanţe ajută la controlul

tensiunii arteriale mari.

Amlodipina aparţine unei clase de medicamente numite „blocanţi ai canalelor de calciu”.

Amlodipina împiedică pătrunderea calciului în pereţii vaselor de sânge ceea ce previne îngustarea

acestora.

Valsartanul aparţine unei clase de medicamente numite „antagoniştii ai receptorilor

angiotensinei II”. Angiotensina II este produsă de corp şi determină îngustarea vaselor de sânge

provocând astfel creşterea tensiunii arteriale. Valsartanul acţionează prin blocarea efectului

angiotensinei II.

Acest lucru înseamnă că ambele substanţe ajută la împiedicarea îngustării vaselor de sânge. Ca

rezultat vasele de sânge se relaxează şi tensiunea arterială scade.

Valodip este utilizat pentru tratarea tensiunii arteriale crescute la adulţii a căror tensiune arterială nu

este controlată suficient, în mod individual, nici cu amlodipină nici cu valsartan.

2.

Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Valodip

Nu utilizaţi Valodip

dacă sunteţi alergic la amlodipină sau la oricare alt blocant al canalelor de calciu. Acest lucru

poate

implica mâncărimi, înroşire a pielii sau dificultate la respiraţie.

dacă sunteţi alergic la valsartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui

medicament (enumerate la pct 6). Dacă dumneavoastră credeţi că este posibil să fiţi alergic,

discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a utiliza Valodip.

dacă aveţi afecţiuni ale ficatului grave sau probleme cu bila, cum sunt ciroza biliară sau

colestaza.

dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni. (De asemenea, este de preferat să se evite utilizarea

Valodip şi în primele luni de sarcină, vezi pct. Sarcina, alăptarea şi fertilitatea).

dacă aveţi tensiune arterială mică severă (hipotensiune arterială).

dacă prezentaţi îngustare a valvei aortice (stenoză aortică) sau aveţi şoc cardiogenic (o

afecţiune

în care inima nu poate furniza suficient sânge în organism).

dacă aveţi insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic.

dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată şi urmaţi tratament cu un medicament

pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren.

Dacă oricare dintre situaţiile de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră, nu utilizaţi

Valodip şi discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Atenţionări şi precauţii

Înainte să utilizaţi Valodip, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:

dacă aţi fost bolnav(ă) (vărsături sau diaree).

dacă aveţi afecţiuni ale ficatului sau ale rinichilor.

dacă v-a fost efectuat un transplant de rinichi sau dacă vi s-a spus că aveţi arterele renale

îngustate.

dacă aveţi o afecţiune care influenţează glandele renale denumită „hiperaldosteronism

primar”.

dacă aveţi insuficienţă cardiacă sau aţi avut un infarct miocardic. Urmaţi cu atenţie

instrucţiunile medicului dumneavoastră la administrarea primei doze. Medicul dumneavoastră

poate, de asemenea, să verifice funcţia rinichilor dumneavoastră.

dacă medicul dumneavoastră v-a informat că valvele inimii dumneavoastră s-au îngustat

(afecţiune numită „stenoză aortică sau mitrală” sau muşchiul inimii s-a îngroşat anormal

(afecţiune numită „cardiomiopatie hipertrofică obstructivă”).

dacă aţi prezentat umflare, mai ales a feţei şi gâtului, în timpul administrării altor

medicamente (inclusiv inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei). Dacă prezentaţi

aceste simptome, opriţi administrarea Valodip şi contactaţi imediat medicul. Nu trebuie să mai

luaţi niciodată Valodip.

dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente utilizate pentru tratarea tensiunii arteriale

mari:

un inhibitor ECA (de exemplu, enalapril, lisinopril, ramipril), mai ales dacă aveţi

probleme ale rinichilor asociate diabetului zaharat.

aliskiren.

Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile

electroliţilor (de exemplu, potasiu) din sânge, la intervale regulate de timp.

Vezi punctul „Nu utilizaţi Valodip”.

Dacă vă aflaţi în oricare dintre aceste situaţii, informaţi-vă medicul înainte de utilizarea

Valodip.

Copii şi adolescenţi

Nu se recomandă utilizarea Valodip de către copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani).

Valodip împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi

orice alte medicamente.

Este posibil ca medicul dumneavoastră să trebuiască să vă modifice doza şi/sau să ia alte măsuri de

precauţie.

Este posibil ca în unele cazuri să fiţi nevoit să întrerupeţi administrarea unuia dintre medicamente.

Acest lucru este valabil mai ales pentru medicamentele enumerate mai jos:

inhibitori ECA sau aliskiren (vezi şi informaţiile de la punctele „Nu utilizaţi Valodip” şi

„Atenţionări şi precauţii”);

diuretice (un tip de medicamente numite şi „medicamente pentru eliminarea apei” care cresc

cantitatea de urină pe care o produce corpul dumneavoastră);

litiu (un medicament utilizat pentru tratarea unor tipuri de depresie);

diuretice care reţin potasiu, suplimente cu potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu şi

alte

substanţe care pot determina creşterea concentraţiei potasiului;

anumite tipuri de analgezice numite medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) sau

inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (inhibitori COX-2). De asemenea, medicul

dumneavoastră vă poate verifica funcţia rinichilor;

medicamente anticonvulsivante (de exemplu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină,

fosfenitoină, primidonă);

sunătoare;

nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte medicamente numite „vasodilatatoare”;

medicamente utilizate pentru HIV/SIDA (de exemplu ritonavir, indinavir, nelfinavir);

medicamente utilizate pentru tratamentul infecţiilor fungice (de exemplu ketoconazol,

itraconazol);

medicamente utilizate pentru tratarea infecţiilor bateriene (cum sunt rifampicina, eritromicina,

claritromicina, talitromicina);

verapamil, diltiazem (medicamente pentru afecţiuni ale inimii);

simvastatina (un medicament utilizat pentru controlul nivelurilor ridicate de colesterol);

dantrolen (perfuzie pentru anomalii severe ale temperaturii corpului);

medicamente utilizate pentru protecţia împotriva rejetului hepatic (ciclosporină, tacrolimus).

Valodip împreună cu alimente şi băuturi

Grepfrutul şi sucul de grepfrut nu trebuie consumate de persoanele care iau Valodip deoarece

grepfrutul şi sucul de grepfrut pot determina o creştere a nivelurilor substanţei active, amlodipină,

din sânge, ceea ce poate cauza o creştere imprevizibilă a efectului Valodip de reducere a tensiunii

arteriale.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Sarcina

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,

adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Medicul dumneavoastră vă va sfătui, în mod normal, să încetaţi administrarea Valodip înainte de a

rămâne gravidă sau imediat ce aflaţi că sunteţi gravidă şi vă va sfătui să utilizaţi un alt medicament

în loc de Valodip. Valodip nu este recomandat la începutul sarcinii (primele 3 luni) şi nu trebuie

administrat după 3 luni de sarcină, deoarece poate provoca vătămări grave copilului dumneavoastră

dacă este utilizat după cea de-a treia lună de sarcină.

Alăptarea

Informaţi-vă medicul dacă alăptaţi sau dacă sunteţi pe punctul de a începe să alăptaţi.

Valodip nu este recomandat pentru mamele care alăptează şi medicul dumneavoastră poate alege un

alt tratament pentru dumneavoastră dacă doriţi să alăptaţi, în special în cazul în care copilul

dumneavoastră este nou-născut sau s-a născut prematur.

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice

medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Acest medicament vă poate produce senzaţii de ameţeală. Acest lucru poate afecta cât de bine vă

puteţi concentra. Astfel, dacă nu sunteţi sigur cum vă va afecta acest medicament, nu conduceţi

vehicule, nu folosiţi utilaje şi nu desfăşuraţi alte activităţi care necesită să vă concentraţi.

3.

Cum să utilizaţi Valodip

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu

medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.

Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să scădeţi riscul apariţiei reacţiilor

adverse.

Doza recomandată de Valodip este de un comprimat pe zi.

Este de preferat să administraţi medicamentul la aceeaşi oră, în fiecare zi.

Înghiţiţi comprimatele cu un pahar cu apă.

Puteţi utiliza Valodip cu sau fără alimente. Nu luaţi Valodip împreună cu grepfrut sau suc de

grepfrut.

În funcţie de răspunsul dumneavoastră la tratament, medicul dumneavoastră poate prescrie o doză

mai mare sau mai mică.

Nu depăşiţi doza prescrisă.

Utilizarea Valodip la vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste)

Medicul dumneavoastră trebuie să fie precaut când vă măreşte doza.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă luaţi mai mult Valodip decât trebuie

Dacă aţi luat prea multe comprimate de Valodip sau altcineva a utilizat comprimatele

dumneavoastră, adresaţi-vă imediat unui medic.

Dacă uitaţi să luaţi Valodip

Dacă uitaţi să utilizaţi acest medicament, luaţi-l imediat ce vă amintiţi. Apoi utilizaţi doza următoare

la ora obişnuită. Cu toate acestea, dacă se apropie ora la care trebuie administrată doza următoare,

nu luaţi doza uitată.

Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi Valodip

Întreruperea tratamentului cu Valodip poate determina agravarea bolii dumneavoastră. Nu încetaţi

administrarea acestui medicament dacă medicul dumneavoastră nu vă recomandă acest lucru.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

4.

Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la

toate persoanele.

Unele reacţii adverse pot fi grave şi necesită asistenţă medicală imediată:

Câţiva pacienţi au prezentat aceste reacţii adverse grave (pot afecta până la 1 din 1000 persoane).

Dacă apare vreuna dintre următoarele reacţii, informaţi-vă imediat medicul:

reacţii alergice care se manifestă prin simptome cum sunt erupţiile trecătoare pe piele,

mâncărime, umflarea feţei sau buzelor sau limbii, dificultăţi de respiraţie, tensiune arterială mică

(senzaţie de leşin, uşoară stare de confuzie).

Alte reacţii adverse posibile asociate administrării Valodip:

Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): gripă; obstrucţie nazală, dureri de gât şi

disconfort la înghiţire; durere de cap; umflarea braţelor, mâinilor, membrelor inferioare, gleznelor

sau picioarelor; oboseală; astenie (slăbiciune); înroşire şi senzaţie de căldură la nivelul feţei şi/sau

gâtului.

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): ameţeală; greaţă şi dureri abdominale;

uscăciunea gurii; somnolenţă, furnicături sau amorţeală la nivelul mâinilor sau picioarelor; vertij;

puls crescut inclusiv palpitaţii; ameţeală în momentul ridicării în picioare; tuse; diaree; constipaţie;

erupţii cutanate, înroşirea pielii; tumefierea articulaţiilor, dureri lombare; dureri articulare.

Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): senzaţia de anxietate; ţiuit în urechi (tinitus); leşin;

urinat în exces sau senzaţia mai frecventă a necesităţii de urinare; incapacitatea de a avea şi de a

menţine o erecţie; senzaţie de greutate; tensiune arterială mică cu simptome cum sunt ameţeală,

confuzie; transpiraţie abundentă; erupţii trecătoare pe piele pe tot corpul; mâncărime; spasme

musculare.

Dacă oricare din aceste reacţii vă afectează grav, informaţi-vă medicul.

Reacţii adverse raportate la administrarea amlodipinei sau valsartanului în monoterapie şi

care fie nu au fost observate la administrarea Valodip, fie au fost observate la o frecvenţă mai

mare decât la administrarea Valodip:

Amlodipină

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă, după ce aţi luat medicamentul,

prezentaţi vreuna din reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:

Respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie

Umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor

Umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie

Reacţii severe la nivelul pielii, inclusiv erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a

pielii pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii,

inflamare a mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice

Infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii

Pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare

general de rău accentuată.

Au fost raportate următoarele reacţii adverse. Dacă vreuna dintre aceste reacţii adverse vă provoacă

probleme sau dacă persistă mai mult de o săptămână, trebuie să vă adresaţi medicului

dumneavoastră.

Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): Ameţeli, somnolenţă; palpitaţii (conştientizare a

bătăilor inimii); înroşire bruscă a feţei, umflare la nivelul gleznelor (edem); dureri la nivelul

abdomenului, stare de rău (greaţă).

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): Tulburări ale dispoziţiei, teamă fără

motiv, depresie, insomnie, tremurături, tulburări ale gustului, leşin, scădere a sensibilităţii la durere;

tulburări ale vederii, vedere afectată, ţiuituri în urechi; tensiune arterială mică; strănut/nas care

curge, ca urmare a inflamaţiei mucoasei de la nivelul nasului (rinită); indigestie, vărsături (stare de

rău); cădere a părului, transpiraţii excesive, mâncărime la nivelul pielii, modificări de culoare la

nivelul pielii; tulburări la urinare, nevoie crescută de urinare în timpul nopţii, creştere a frecvenţei

urinărilor; incapacitate de a obţine o erecţie, disconfort la nivelul sânilor sau creştere a sânilor la

bărbaţi, durere, stare generală de rău, dureri ale muşchilor, crampe musculare; creştere sau scădere

în greutate.

Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): Confuzie.

Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane): Scădere a numărului de globule albe,

scădere a numărului de plachete sanguine, ce poate determina apariţia neobişnuită de vânătăi sau

sângerare cu uşurinţă (distrugere a globulelor roşii); creştere a concentraţiei de zahăr în sânge

(hiperglicemie); umflare a gingiilor, balonare la nivel abdominal (gastrită); funcţie anormală a

ficatului, inflamaţie a ficatului (hepatită), colorare în galben a pielii (icter), creştere a valorilor

serice ale enzimelor ficatului care apare la unele teste medicale; tonus muscular crescut; inflamare a

vaselor de sânge, adeseori însoţită de erupţie trecătoare pe piele, sensibilitate la lumină;afecţiuni în

cadrul cărora apare o asociere de manifestări cum sunt rigiditate, tremurături şi/sau tulburări ale

mişcărilor.

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): tremurături, postură

rigidă, față inexpresivă, mișcări lente și amestecate, mers dezechilibrat.

Valsartan

Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile): scăderea

numărului de globule roşii din sânge, febră, dureri în gât sau ulceraţii la nivelul gurii din cauza

infecţiilor; sângerare sau apariţie spontană a vânătăilor; nivel crescut al potasiului în sânge; rezultate

anormale ale analizelor hepatice; diminuare a funcţiilor rinichiului şi diminuarea severă a funcţiilor

rinichiului; umflarea în special a feţei şi gâtului; dureri musculare; erupţie trecătoare pe piele , pete

roşii-violacee;; mâncărime; reacţie alergică;

(semn al unei afecțiuni numite dermatită buloasă).

Dacă prezentaţi oricare dintre acestea, informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi

raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii

sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md

sau e-mail:[email protected].

Raportând

reacţiile

adverse,

puteţi

contribui

furnizarea

informaţii

suplimentare

privind

siguranţa acestui medicament.

5.

Cum se păstrează Valodip

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister după EXP.

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum

să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6.

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Valodip

Substanţele active sunt amlodipina şi valsartanul.

Valodip 5 mg/80 mg

Fiecare comprimat filmat conţine amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină) şi

valsartan 80 mg.

Valodip 5 mg/160 mg

Fiecare comprimat filmat conţine amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină) şi

valsartan 160 mg.

Valodip 10 mg/160 mg

Fiecare comprimat filmat conţine amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină) şi

valsartan 160 mg.

Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, manitol (E 421), stearat de magneziu,

croscarmeloză sodică, povidonă K 25, dioxid de siliciu coloidal anhidru şi laurilsulfat de sodiu

în nucleu, şi alcool polivinilic parțial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), macrogol, talc şi oxid

galben de fer (E 172), în film.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

1. Ce este Betamaks şi pentru ce se utilizează
Medicamentul Betamaks conţine sulpiridă. Sulpirida aparţine unui grup de medicamente numite
antipsihotice atipice şi ele se utilizează pentru:
- tratamentul tulburărilor depresive cu simptome psihotice, în asociere cu antidepresive, numai
dacă tratamentul cu antidepresive a fost ineficient și pentru a trata alte forme de depresie severă,
rezistente la antidepresive;
- tratamentul vertigo (vertij), dacă nu a existat nici un răspuns la tratamentul standard pentru
vertigo;
- tratamentul psihozelor acute și cronice. . Cum să utilizaţi Betamaks
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul sau
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Se administrează pe cale orală, preferabil înainte de mese. Comprimatele se înghit întregi.
Adulţi
Doza zilnică trebuie divizată în trei doze pe parcursul zilei.
Tulburările depresive cu simptome psihotice și vertigo:150-300 mg/zi.
Psihoza acută şi cronică: 200-1600 mg/zi.
Tratamentul psihozei acute şi cronice ar trebui să înceapă cu o soluție injectabilă de sulpiridă.
Pacienţi cu insuficienţă renală
E necesar de administrat o doză zilnică mai mică. La începutul tratamentului medicul va indica
doze mai mici, care apoi se vor creşte treptat.
Vîrstnici
La începutul tratamentului medicul va indica doze mai mici, care apoi se vor creşte treptat.
Utilizarea pentru copii și adolescenți:
Nu există suficientă experiență de utilizare a sulpiridei copiilor. Astfel în această grupă de vîrstă nu
este recomandată utilizarea ei.
Dacă utilizaţi mai mult Betamaks decît trebuie
5
Simptomele de supradozare: nelinişte, confuzie, tulburări de conştienţă, tremurături, rigiditate sau
spasme musculare, mişcări involuntare ale ochilor, gîtului, mîinilor sau picioarelor, dificultăţi de
vorbire. Uneori sunt posibile ameţeli datorită scăderii tensiunii arteriale, comă.
În cazul supradozării trebuie să vă adresaţi imediat la medic. Luaţi cu dumneavostră cutia
medicamentului.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Urorec 8 mg capsule

Urorec 4 mg capsule

Silodosin

1. Ce este Urorec şi pentru ce se utilizează

Ce este Urorec

Urorec aparţine unui grup de medicamente numite blocante ale receptorilor adrenergici alfa1A. Urorec este un medicament cu acţiune selectivă asupra receptorilor localizaţi la nivelul prostatei, vezicii urinare şi uretrei. Prin blocarea acestor receptori, medicamentul produce relaxarea musculaturii netede de la nivelul acestor ţesuturi. Aceasta vă ajută să urinaţi şi vă ameliorează simptomele.

Pentru ce se utilizează Urorec

Urorec este utilizat la bărbați adulți, pentru tratamentul simptomelor urinare asociate cu mărirea benignă a prostatei (hiperplazie prostatică), cum sunt:

-dificultatea de a începe urinarea,

-senzaţia de golire incompletă a vezicii urinare,

-nevoia de a urina mai frecvent, chiar şi în timpul nopţii.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Urorec

Nu luaţi Urorec:

dacă sunteţi alergic la silodosin sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).

Atenţionări şi precauţii

Înainte să luaţi Urorec, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

-Dacă urmează să vi se efectueze o operaţie la nivelul ochiului, din cauza opacităţii cristalinului (intervenţie chirurgicală pentru cataractă), este important să vă informaţi imediat medicul oftalmolog că utilizaţi sau aţi utilizat anterior Urorec. Unii pacienţi cărora li se administrează acest tip de medicament prezintă o pierdere a tonusului muscular al irisului (partea circulară colorată a ochiului) în timpul unei asemenea intervenţii chirurgicale. Medicul specialist poate lua măsuri de precauţie corespunzătoare cu privire la medicament şi la tehnicile chirurgicale care trebuie utilizate. Întrebaţi-vă medicul dacă puteţi sau nu amâna intervenţia chirurgicală sau opri temporar administrarea Urorec în timpul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă.

-Înainte să luaţi Urorec, informaţi-vă medicul dacă aţi leşinat vreodată sau aţi prezentat ameţeli la ridicarea în picioare. În timpul administrării Urorec pot apărea ameţeli la ridicarea în picioare şi, ocazional, leşin, în special la începutul tratamentului sau când luaţi alte medicamente care scad presiunea sângelui. Dacă apar aceste manifestări, aşezaţi-vă imediat pe un scaun sau întindeţi-vă pe pat, până la dispariţia simptomelor şi informaţi-vă medicul cât mai curând posibil (vezi, de asemenea, “Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor”).

-Nu trebuie să luaţi Urorec dacă aveţi probleme severe ale ficatului, deoarece medicamentul nu a fost testat în cazul prezenţei acestor afecţiuni.

-Adresaţi-vă medicului pentru recomandări dacă aveţi probleme cu rinichii. Dacă aveţi probleme moderate cu rinichii, medicul dumneavoastră va începe tratamentul cu Urorec luând măsuri de precauţie şi vă va recomanda probabil o doză mai mică (vezi pct. 3 “Doză”). Nu trebuie să luaţi Urorec dacă aveţi probleme severe cu rinichii.

-Deoarece mărirea benignă a prostatei şi cancerul de prostată pot prezenta aceleaşi simptome, înaintea începerii tratamentului cu Urorec medicul dumneavoastră vă va controla în vederea excluderii diagnosticului de cancer de prostată. Urorec nu vindecă cancerul de prostată.

-Tratamentul cu Urorec poate duce la ejaculare anormală (scăderea cantităţii de spermă ejaculată în timpul actului sexual), ceea ce poate afecta temporar, fertilitatea masculină. Acest efect dispare după întreruperea administrării Urorec. Vă rugăm să vă informaţi medicul dacă intenţionaţi să aveţi copii.

Copii și adolescenți

Nu administrați acest medicament copiilor și adolescenților cu vârsta sub 18 ani, deoarece nu există nicio indicaţie relevantă pentru această grupă de vârstă.

Urorec împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

În special, spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi:

-medicamente care scad tensiunea arterială (în special medicamente numite blocante alfa1, cum sunt prazosin sau doxazosin), deoarece există un risc potenţial ca efectul acestor medicamente să fie crescut în timp ce luaţi Urorec.

-medicamente antifungice (cum sunt ketoconazol sau itraconazol), medicamente utilizate în infecţia cu HIV/SIDA (cum este ritonavir) sau medicamente utilizate după un transplant pentru a preveni rejecţia de organ (cum este ciclosporina), deoarece aceste medicamente pot creşte concentraţia sanguină a Urorec.

-medicamente utilizate în tratamentul problemelor de obţinere sau de menţinere a unei erecţii (cum sunt sildenafil sau tadalafil), deoarece utillizarea concomitentă cu Urorec ar putea duce la o uşoară scădere a tensiunii arteriale.

-medicamente pentru tratamentului epilepsiei sau rifampicină (un medicament utilizat pentru tratamentul tuberculozei), deoarece efectul Urorec poate fi scăzut.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje dacă aveţi senzaţia de leşin, vă simţiţi ameţit sau somnoros sau dacă aveţi vederea înceţoşată.

3. Cum să luaţi Urorec

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza recomandată este de o capsulă de Urorec 8 mg pe zi, administrată pe cale orală.

Luaţi întotdeauna capsula împreună cu alimente, de preferinţă la aceeaşi oră în fiecare zi. Nu sfărâmaţi şi nu mestecaţi capsula, ci înghiţiţi-o întreagă, de preferinţă cu un pahar cu apă.

Pacienţi cu probleme cu rinichii

Dacă aveţi probleme moderate cu rinichii, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă prescrie o doză diferită. În acest scop este disponibil Urorec 4 mg capsule.

Dacă luaţi mai mult Urorec decât trebuie

Dacă aţi luat mai mult de o capsulă, informaţi-vă medicul cât mai curând posibil. Dacă vă simţiţi ameţit sau slăbit, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.

Dacă uitaţi să luaţi Urorec

Puteţi lua capsula mai târziu în cursul aceleiaşi zile, dacă aţi uitat să o luaţi mai devreme. Săriţi peste doza uitată dacă se apropie momentul în care trebuie să luaţi doza următoare. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa capsula uitată.

Dacă încetaţi să luaţi Urorec

Dacă încetaţi tratamentul este posibil ca simptomele dumneavoastră să reapară.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Adresaţi-vă imediat medicului dacă observaţi vreuna dintre următoarele reacţii alergice: umflare a feţei sau a gâtului, dificultăţi la respiraţie, senzaţie de leşin, mâncărimi la nivelul pielii sau urticarie, deoarece consecinţele pot deveni grave.

Reacţia adversă cea mai frecventă este scăderea cantităţii de spermă ejaculată în timpul actului sexual. Acest efect dispare după întreruperea tratamentului cu Urorec. Vă rugăm să vă informaţi medicul dacă intenţionaţi să aveţi copii.

Pot apărea ameţeli, incluzând ameţelile la ridicarea în picioare şi, ocazional, leşin. Dacă vă simţiţi slăbit sau ameţit, aşezaţi-vă imediat pe un scaun sau întindeţi-vă pe un pat până la dispariţia simptomelor. Dacă apar ameţeli la ridicarea în picioare sau senzaţia de leşin, informaţi-vă medicul cât mai curând posibil.

Urorec poate provoca complicaţii în timpul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă (operaţie la ochi din cauza opacităţii cristalinului, vezi pct. “Atenţionări şi precauţii”). Este important să vă informaţi imediat medicul oftalmolog dacă utilizaţi sau aţi utilizat anterior Urorec.

Reacţiile adverse posibile sunt enumerate mai jos:

Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)

-Ejaculare anormală (ejaculare cu o cantitate mai mică sau inobservabilă de spermă în timpul actului sexual, vezi punctul “Atenţionări şi precauţii”).

Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)

-Ameţeli, incluzând ameţeli la ridicarea în picioare (vezi, de asemenea, mai sus, la acest punct).

-Secreţie nazală abundentă sau nas înfundat.

-Diaree.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)

-Scăderea libidou-lui.

-Greaţă.

-Gură uscată.

-Dificultăţi în obţinerea şi menţinerea erecţiei.

-Puls mai rapid.

-Simptome de reacţie alergică la nivelul pielii , cum sunt erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, urticarie şi erupţie trecătoare pe piele cauzată de un medicament.

-Valori anormale ale testelor funcţiei ficatului.

-Tensiune arterială mică.

Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)

-Bătăi rapide sau neregulate ale inimii (numite palpitaţii)

-Leşin/ Pierdere a conştienţei

Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)

-Alte reacţii alergice însoţite de umflarea feţei sau a gâtului.

Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)

-Pupilă flască în timpul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă (vezi, de asemenea, mai sus, la acest punct).

În cazul în care consideraţi că viaţa dumneavoastră sexuală este afectată, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. Cum se păstrează Urorec

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi că ambalajul este deteriorat sau prezintă semne de falsificare.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Urorec

Urorec 8 mg

Substanţa activă este silodosin. Fiecare capsulă conţine silodosin 8 mg.

Celelalte componente sunt: amidon pregelatinizat de porumb, manitol (E421), stearat de magneziu, laurilsulfat de sodiu, gelatină, dioxid de titan (E171).

Urorec 4 mg

Substanţa activă este silodosin. Fiecare capsulă conţine silodosin 4 mg.

Celelalte componente sunt: amidon pregelatinizat de porumb, manitol (E421), stearat de magneziu, laurilsulfat de sodiu, gelatină, dioxid de titan (E171), oxid galben de fer (E172).

Cum arată Urorec şi conţinutul ambalajului

Capsulele de Urorec 8 mg sunt albe, opace, din gelatină.

Capsulele de Urorec 4 mg sunt galbene, opace, din gelatină.

Urorec este disponibil în ambalaje conţinând 5, 10, 20, 30, 50, 90, 100 capsule. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este Milurit şi pentru ce se utilizează
Milurit comprimate conţine o substanţă activă numită alopurinol. Aceasta acţionează prin încetinirea vitezei anumitor reacţii chimice în corpul dumneavoastră pentru a scădea concentraţia de acid uric în sânge şi urină.
Milurit este utilizat:
    pentru prevenirea agravării gutei si controlului tuturor formelor de hiperuricemie, însoțite de simptome clinice, care nu poate fi controlate cu dieta. Aceasta este o boală în care organismul dumneavoastră produce o cantitate prea mare dintr-o substanţă numită “acid uric”. Acidul uric se acumulează în articulaţii şi tendoane sub formă de cristale. Aceste cristale determină o reacţie inflamatorie. Inflamaţia determină umflarea pielii din jurul anumitor articulaţii astfel devenind sensibilă şi dureroasă la atingere. De asemenea, puteţi avea dureri puternice atunci când mişcaţi articulaţia.
-     pentru a preveni alte situaţii în care există nivele ridicate de acid uric în organism. Acestea includ pietre la rinichi şi anumite afecţiuni la nivelul rinichiului, un tratament pentru cancer, sau prezenţa anumitor tulburări enzimatice.
2.     Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Milurit
Nu luaţi Milurit:
• dacă sunteţi alergic la alopurinol sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Milurit, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Pot fi necesare precauţie specială şi supraveghere medicală strictă:
•     Dacă aveţi probleme cu ficatul sau rinichii dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate administra o doză mai mică sau vă poate recomanda să nu utilizaţ i medicamentul în fiecare zi. De asemenea veţi fi monitorizat îndeaproape.
•     Dacă aveţi afecţiuni ale inimii sau tensiune arterială mare şi utilizaţi diuretice (de ex., hidroclorotiazidă, furosemid) şi/sau anumite medicamente pentru scăderea t ensiunii arteriale numite inhibitori ai ECA (de ex., captopril, ramipril).
•     Dacă vă aflaţi în timpul unui atac de gută.
•     Dacă dumneavoastră sau o rudă apropiată are hemocromatoză (o tulburare rară, caracterizată prin absorbţie anormal de mare de fier de la nivelul tractului intestinal, determinând depozitarea excesivă de fier, mai ales la nivelul ficatului).
•     Dacă aveţi o boală a glandei tiroide
•     Dacă primiţi un tratament cu azatioprina (medicament utilizat pentru a reduce răspunsul imun al organismului dumneavoastră) sau mercaptopurină (utilizat în leucemie)
•     Dacă sunteţi pacient de origine chineză Han sau coreeană.
Dacă nu sunteţi sigur că oricare dintre cele de mai sus vi se aplică, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza Milurit.
La utilizarea alopurinolului au fost raportate erupţii trecătoare pe piele grave (sindrom de hipersensibilitate, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică). Frecvent erupţiile trecătoare pe piele pot evolua către ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, gâtului, nasului, la nivelul mucoasei genitale şi conjunctivită (înroşirea şi umflarea ochilor). Aceste erupţii trecătoare pe piele grave pot pune viaţa în pericol şi pot fi precedate de o stare gripală cu simptome ca febră, dureri de cap, durere la nivelul întregului corp (simptome asemănătoare gripei). Erupţia poate progresa şi determina răspândirea bulelor şi exfolierea pielii.
În primele săptămâni de tratament există riscul cel mai înalt de dezvoltare a reacțiilor cutanate severe. Aceste reacţii grave la nivelul pielii pot fi mai frecvente la populaţia chineză de origine Han, populaţia tailandeză sau coreană.
Bolile renale cronice pot crește suplimentar acest risc la astfel de pacienți

Dacă prezentaţi erupţii trecătoare pe piele sau simptome la nivelul pielii enumerate mai sus, întrerupeţi utilizarea Milurit, cereţi de urgenţă sfatul medicului şi spuneţi medicului dumneavoastră că aţi utilizat acest medicament. Dacă prezentaţi erupţii trecătoare pe piele grave, sindrom de hipersensibilitate, sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică la utilizarea Milurit nu trebuie să mai reîncepeţi niciodată tratamentul cu Milurit.
Atacul acut de artrită gutoasă poate fi precipitat la începutul tratamentului cu Milurit. De aceea, medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament preventiv cu un antiinflamator nesteroidian sau cu colchicină, pentru cel puţin o lună.
Pentru a asigura siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu Milurit, medicul dumneavoastră poate să vă ceară să efectuaţi unul sau mai multe teste de laborator. Mergeţi şi faceţi aceste teste şi nu uitaţi să arătaţi rezultatele testelor medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi cancer sau sindrom Lesch-Nyhan concentraţia acidului uric în urină poate creşte. Pentru a preveni acest lucru trebuie să beţi o cantitate suficientă de lichide pentru a dilua urina.
În cazul în care aveţi pietre la rinichi, acestea se pot micşora şi pot intra în tractul urinar.
Copii si adolescenţi
Copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 15 ani, nu trebuie să utilizeze Milurit, cu excepţ ia unor anumite tipuri de cancer (în special leucemia) sau tratamentului anumitor afecţiuni enzimatice cum este sindromul Lesch-Nyhan.
Milurit împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente:

-    Salicilaţi (utilizate pentru a reduce durerea, febra sau inflamaţia, de exemplu, acid acetilsalicilic)

-    teofilină, utilizată pentru probleme respiratorii. Medicul dumneavoastră va măsura nivelul de teofilină în sânge, în special la începutul medicamentului cu Milurit sau în cazul unor modificări ale dozei

-    medicamente utilizate pentru convulsii (epilepsie) (fenitoină)

-    ampicilină, amoxicilină (utilizate pentru tratamentul infecţiilor bacteriene). Datorită frecvenţei crescute a reacţiilor alergice, pacienţilor trebuie indicate, dacă este posibil, alte antibiotice.

-    didanosină, utilizată pentru a trata infecţiile cu HIV (virusul imunodeficienţei umane)

-    vidarabină, utilizată pentru a trata infecţiile virale. Notă: reacţiile adverse la vidarabină pot apărea mai frecvent. Este necesar să se ia măsuri speciale de precauţie în cazul apariţiei lor

-    medicamente pentru tratamentul cancerului. După administrarea alopurinolului și a citostaticelor (de exemplu, ciclofosfamida, doxorubicina, bleomicina, procarbazina, halogenurile alchilice), discraziile (tulburările) sanguine apar mai frecvent decât atunci când aceste substanțe active sunt administrate singure. Medicul dumneavoastră va efectua periodic teste de sânge.
-    dacă se administrează concomitent hidroxidul de aluminiu, efectul alopurinolul poate să se reducă. Trebuie să existe un interval de cel puțin 3 ore între administrarea ambelor medicamente.

-    medicamente  utilizate  pentru  a  reduce  răspunsul  imun  al  organismului  dumneavoastră

(imunosupresoare) cum sunt ciclosporina (reacţiile adverse pentru ciclosporină pot să apară mai frecvent) şi azatioprina (este necesară reducerea dozei de azatioprină)

-    mercaptopurină (utilizat în leucemie). Este necesară reducerea dozei de mercaptopurină.

-    medicamente utilizate pentru a trata diabetul zaharat (clorpropamida). Poate fi necesară reducerea dozei clorpropamidă, în special la pacienţii cu insuficienţă hepatică

-    medicamente utilizate pentru afecţiuni ale inimii sau tensiune arterială mare cum sunt “inhibitorii enzimei de conversie” (ECA) (de ex., captopril, ramipril) sau comprimatele pentru eliminarea apei din organism (diuretice, în special diuretice tiazidice, precum hidroclorotiazidă sau furosemid)

-    medicamente utilizate pentru subţierea sângelui (anticoagulante), cum este warfarina, fenprocumona sau acenocumarolul. Medicul dumneavoastră va verifica mai frecvent parametrii de coagulare a sângelui şi, dacă este necesar, se reduce doza acestor medicamente.

-    orice alt medicament utilizat pentru tratamentul gutei (probenecid, sulfinpirazonă).

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente. Acestea includ medicamente eliberate fără prescripţie medicală, inclusiv medicamente din plante. Aceasta se datorează faptului că Milurit poate afecta modul în care acţionează unele medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează Milurit.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului înainte de a utiliza acest medicament.
Sarcina
Nu există suficiente date în ceea ce priveşte siguranţa administrării Milurit în timpul sarcinii.
Milurit nu trebuie utilizat de către femeile gravide, decât în cazurile în care nu există o alternativă mai sigură de tratament şi atunci când boala în sine reprezintă un risc pentru mamă sau făt.
Alăptarea
Milurit este excretat în laptele matern. În lipsa unor date relevante de siguranţă, utilizarea Milurit în timpul alăptării, nu este recomandată.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Vă puteţi simţi somnolent, ameţit sau puteţi avea probleme de coordonare. Dacă se întâmplă acest lucru, nu conduceţi vehicule, sau nu folosiţi unelte sau utilaje.
Milurit 100 mg conţine 50 mg lactoză.
Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi Milurit
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Mod de utilizare
Milurit trebuie administrat o dată pe zi, după masă, cu apă. În timpul utilizării acestui medicament, consumaţi cantităţi mari de lichid (2-3 litri pe zi). Dacă doza zilnică depăşeşte 300 mg, şi dacă simţiţi efecte adverse din partea tractului gastro-intestinal, cum ar fi greaţă sau vărsături (vezi pct. 4), medicul dumneavoastră vă va recomanda un regim cu doze divizate cu alopurinol pentru a reduce aceste reacţii.
Doza trebuie să fie întotdeauna stabilită individual de către medicul dumneavoastră.

Regimul de dozare
Dozele recomandate sunt:
Adulţi
Doza de început recomandată este de 100 mg o dată pe zi. În cazul în care concentraţia de uraţi serici este nesatisfăcătoare, medicul dumneavoastră poate creşte treptat doza.
Dozele de întreţinere recomandate sunt următoarele:
100-200 mg pe zi, în cazuri uşoare, 300-600 mg pe zi în cazuri moderat severe, şi 700-900 mg pe zi, în cazuri grave.
Dacă este necesară calcularea dozei pe baza greutăţii corporale trebuie utilizate 2-10 mg/kg corp/zi.
La iniţierea tratamentului, în scopul de a preveni atacurile de artrita gutoasa medicul dumneavoastră vă poate indica, de asemenea, un agent antiinflamator sau colchicină, timp de o lună sau mai mult.
Utilizarea la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 15 ani)
Utilizarea la copii este rar indicată, cu excepţia cazurilor maligne (în special leucemie), şi în anumite afecţiuni enzimatice cum este sindromul Lesch-Nyhan.
Doza recomandată este de 10-20 mg/kg/ zi. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 400 mg, divizată în 3 prize.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră vă va prescrie cea mai mică doză de Milurit care vă controlează cel mai bine simptomele.
Dacă aveţi probleme ale rinichilor
•     vi se poate recomanda să utilizaţi o doză mai mică de 100 mg pe zi
•     vi se poate recomanda să utilizaţi o doză de 100 mg la intervale mai mari de o zi
Dacă efectuaţi şedinţe de dializă de două sau de trei ori pe săptămână, medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză de 300 sau 400 mg, care urmează să fie utilizată imediat după şedinţele de dializă.
Dacă aveţi o afecţiune a rinichiului, medicul dumneavoastră vă poate verifica funcţia rinichiului mai ales dacă utilizaţi comprimate pentru eliminarea apei (diuretice, în special diuretice tiazidice).
Dacă aveţi probleme ale ficatului
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie doze mai mici. Mai ales la începutul tratamentului, pot fi necesare teste periodice ale funcţ iei ficatului.
Tratamentul afecţiunilor de recirculare a unei cantităţi mari de uraţi (ex. tulburări maligne, anumite afecţiuni enzimatice)
În cazul unui tratament citotoxic se recomandă începerea tratamentului cu Milurit înaintea celui citotoxic în vederea reducerii nivelului de acid uric. Este foarte importantă consumarea unor cantităţi suficiente de lichide în timpul tratamentului.

Reacţii cutanate

Tratamentul cu Milurit trebuie oprit imediat dacă apar reacţii cutanate. Dacă reacţiile cutanate sunt de intensitate uşoară, după ameliorarea simptomelor medicul dumneavoastră vă poate reîncepe tratamentul cu alopurinol cu doze mai mici (de ex. 50 mg/zi). Apoi doza poate fi crescută treptat cu supravegherea reacţiilor cutanate şi altor reacţii nedorite. Dacă reacţiile cutanate reapar, administrarea alopurinolului trebuie întreruptă pentru totdeauna, deoarece pot să apară reacţii de hipersensibilitate grave (vezi pct. 4)
Dacă luaţi mai mult Milurit decât trebuie
În cazul unui supradozaj, anunţaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră sau mergeţi la unitatea de urgenţă a celui mai apropiat spital. Luaţi cu dumneavoastră acest prospect şi comprimatele rămase, pentru a arăta medicului.
Cele mai frecvente simptome ale unui supradozaj sunt: greaţă, vărsături, diaree, ameţeli. Până la intervenţia medicală primul lucru care trebuie făcut este ingerarea unor cantităţi cât mai mari de lichide.
Dacă uitaţi să luaţi Milurit
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi-o imediat ce v-aţi amintit. Dacă totuşi se apropie timpul pentru următoarea doză, săriţi peste doza uitată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Continuaţi tratamentul aşa cum va fost recomandat.
Dacă încetaţi să utilizaţi Milurit
Medicul dumneavoastră va decide durata tratamentului cu Milurit.
Nu încetaţi să utilizaţi Milurit fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră, decât dacă aveţi reacţii alergice sau orice altă reacţie adversă gravă (vezi pct.4).
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui preparat, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4.    Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse apărute în timpul tratamentului cu Milurit sunt rare şi în cele mai multe cazuri, severitatea lor este uşoară. Frecvenţa reacţ iilor adverse poate varia în funcţie de doza administrată şi, de asemenea în funcţie de administrarea asociată cu alte medicamente. Frecvenţa lor este mai mare în prezenţa afecţiunilor rinichilor şi/sau ficatului.
Au fost raportate erupţii trecătoare pe piele care pun viaţa în pericol (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) (vezi pct. 2).

Dacă în timpul tratamentului Milurit apar următoarele reacţii adverse enumerate mai jos, întrerupeţi administrarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
Reacţii alergice
Simptomele pot include:

-Erupţii trecătoare pe piele, descuamare a pielii, inflamare a buzelor şi a gurii
      - Umflare a feţei, mâinilor, buzelor, limbii sau gâtului
      - Dificultăţi la înghiţire sau respiraţie
             - Simptome foarte rare pot include respiraţie şuierătoare     neaţteptată, bătăi rapide ale inimii
sau dureri în piept şi colaps
La apariţia acestor reacţii nu mai utilizaţi comprimatele de Milurit decât în cazul în care medicul dumneavoastră vă recomandă să faceţi acest lucru.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
•     febră, frisoane, dureri de cap, dureri musculare (simptome asemănătoare gripei) şi stare generală de rău
•     orice modificări la nivelul pielii, de exemplu ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, gâtului, nasului, la nivelul mucoasei genitale şi conjunctivită (înroşire şi umflare a ochilor), vezicule pe toată suprafaţa corpului sau descuamări
•     reacţii de hipersensibilitate severe care implică febră, erupţii trecătoare pe piele, dureri la nivelul articulaţiilor şi rezultate anormale ale testelor funcţiei ficatului (acestea pot fi semne ale unei tulburări de sensibilitate la nivelul mai multor organe).
Următoarele reacţii adverse au _ fost raportate
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
•             erupţii trecătoare pe piele
•    creșterea nivelului în sânge a hormonului tireotrop

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
•    greaţă, vărsături şi diaree
•    rezultate anormale ale testelor funcţ iei ficatului
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
•    dureri ale articulaţiilor sau umflare dureroasă a abdomenului, axilelor sau gâtului
•    icter (îngălbenire a pielii şi a albului ochilor)
•    tulburări la nivelul ficatului cum este inflamaţ ia ficatului
•    tulburări la nivelul rinichilor
•    formare de pietre la nivelul tractului urinar, simptomele pot include sânge în urină şi durere
la nivelul abdomenului, coastelor sau zonei inghinale.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
•    Milurit vă poate afecta sistemul sanguin sau limfatic. Simptomele pot include: paloare,
inflamaţie la nivelul mucoasei bucale, vânătăi care apar mai uşor decât în mod normal, sângerare la nivelul buzelor, ochilor, gurii sau organelor genitale, dureri în gât sau alte semne ale unei infecţii. Aceste reacţii apar de obicei la persoanele cu afecţiuni la nivelul ficatului sau rinichilor.
Anunțați imediat medicului dumneavoastră.
•    Milurit vă poate afecta nodulii limfatici
•    Reacții alergice severe cu edem al feței și gâtului
•    Reacții alergice severe cu pericol posibil pentru viață
•    creşterea temperaturii normale a corpului
•    pierdere de sânge prin urină, insuficienţă renală
•    vărsături cu sânge
•    nivel ridicat de grăsimi în sânge
•    stare de rău general
•    slăbiciune, amorţeală la nivelul mâinilor sau picioarelor,    instabilitate pe     picioare, furnicături şi înţepături, incapacitate de a mişca muşchii (paralizie) sau pierdere a conştienţei
•    dureri de cap, ameţeli, somnolenţă sau tulburări de vedere
•    dureri în piept, tensiune arterială mare sau frecvenţă scăzută a bătăilor inimii
•    infertilitate la bărbaţi sau incapacitate de a obţine şi    de a menţine o erecţie
•    mărire a sânilor la bărbaţi şi femei
•    modificare a tranzitului intestinal normal, prezenţa grăsimilor în fecale
•    modificări în percepţia gustului,
•    cataractă (senzaţie de înnourare a vederii), afectarea petei galbene a ochiului
•    cădere sau decolorare a părului
•     convulsii
•     depresie
•     acumulare de apă la nivelul ţesuturilor, care determină umflături, în special la nivelul gleznelor
•     senzaţie de sete, de oboseală şi pierdere în greutate (acestea pot fi simptome ale diabetului zaharat). Medicul dumneavoastră poate dori să măsoare concentraţia de zahăr din sângele dumneavoastră pentru a decide dacă acest lucru se întâmplă.
•     furuncule (furunculoză, umflături mici, moi şi roşii la nivelul pielii)
•     dureri musculare
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
•     dureri la nivelul abdomenului
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5.     Cum se păstrează Milurit
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi orice semn vizibil de deteriorare (de exemplu, modificarea culorii).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.     Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Milurit
Substanţa activă este alopurinol
Milurit 100 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine alopurinol 100 mg.
Milurit 300 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine alopurinol 300 mg.
Celelalte componente sunt:
Milurit 100 mg
lactoză monohidrat, amidon de cartof, povidonă K 25, talc, stearat de magneziu, amidonglicolat de sodiu tip A
Milurit 300 mg
stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, gelatină, amidonglicolat de sodiu tip A, celuloză microcristalină
Cum arată Milurit şi conţinutul ambalajului:
Comprimat
Milurit 100 mg comprimate
Comprimate rotunde, plate de culoare albă până la alb-gri, marcate cu ”E 351” pe una din feţe şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă, cu margini teşite, fără sau aproape fără miros.
Milurit 300 mg comprimate
Comprimate rotunde, plate de culoare albă până la alb-gri, marcate cu ”E 352” pe una din feţe şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă, cu margini teşite, fără sau aproape fără miros.
Conţinutul ambalajului
Milurit 100 mg
Câte 30; 40; 50; 60; 70; 80; 90; 100; 120 comprimate în flacon din sticlă brună cu căpăcel din PE cu control al primei deschideri şi gofră de amortizare. Câte 1 flacon împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Milurit 300 mg
Câte 30; 40; 50; 60; 70; 80; 90; 100; 120 comprimate în flacon din sticlă brună cu căpăcel din PE cu control al primei deschideri şi gofră de amortizare. Câte 1 flacon împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1165 Budapesta, Bökényföldi út 118-120.
H-9900 Kormend, Mátyás király út 65.
Ungaria

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

1. Ce este Medolapram şi pentru ce se utilizează

Medolapram conţine escitalopram şi este utilizat în tratamentul depresiei (episoade majore de depresie) şi tulburărilor de anxietate (cum sunt tulburările de panică cu sau fără agorafobie, tulburările de anxietate socială, tulburările de anxietate generalizată şi tulburările obsesiv-compulsive).

Medolapram aparţine unei grupe de medicamente antidepresive numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). Aceste medicamente acţionează asupra sistemului serotoninergic din creier, prin creşterea concentraţiei de serotonină. Dereglările sistemului serotoninergic sunt considerate un factor important în dezvoltarea depresiei şi a bolilorînrudite.

Este posibil să dureze câteva săptămâni înainte de a începe să vă simţiţi mai bine. Continuaţi să luaţi Medolapram, chiar dacă este nevoie de ceva timp înainte de a simţi o îmbunătăţireîn starea dumneavoastră.

Trebuie să vă adresaţi unui medic dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Medolapram

Nu utilizaţi Medolapram

- dacă sunteţi alergic la escitalopram sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).

- dacă luaţi în acelaşi timp alte medicamente care aparţin unei clase terapeutice numite inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), incluzând selegilină (utilizată în tratamentul bolii Parkinson), moclobemidă (utilizată în tratamentul depresiei) şi linezolid (un antibiotic).

- dacă aveţi din naştere sau aţi avut la un moment dat ritm anormal al bătăilor inimii (acest lucru se vede pe ECG, o investigaţie care arată modul în care funcţionează inima)

- dacă luaţi în acelaşi timp medicamente pentru probleme ale ritmului bătăilor inimii sau medicamente care pot să afecteze acest ritm (vezi punctul 2 “Administrarea altor medicamente").

Atenţionări şi precauţii

Înainte să luaţi Medolapram, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare altă situaţie clinică sau afecţiune, deoarece medicul trebuie să ia aceasta în considerare.

Spuneţi medicului dumneavoastră, în special:

- dacă aveţi epilepsie. Tratamentul cu escitalopram trebuie întrerupt dacă apar convulsii pentru prima oară sau dacă acestea devin mai frecvente (vezi şi pct. 4 “Reacţii adverse");

- dacă aveţi disfuncţie a ficatului sau a rinichilor, poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să vă modifice doza;

- dacă aveţi diabet zaharat, tratamentul cu escitalopram poate modifica controlul glicemiei (valorile de zahăr din sânge), de aceea poate fi necesară modificarea dozei de insulină sau de medicamente antidiabetice orale;

- dacă aveţi o concentraţie scăzută de sodiu în sânge;

- dacă aveţi o tendinţă de a sângera sau de a face vânătăi cu uşurinţă;

- dacă vi se efectuează terapie electroconvulsivantă (tratament prin electroşoc);

- dacă aveţi boală a arterelor coronare;

- dacă aveţi sau aţi avut boli ale inimii, sau aţi avut recent un infarct miocardic;

- dacă aveţi bătăi lente ale inimii când staţi în repaus şi/sau ştiţi ca s-ar putea să aveţi deficitde săruri, ca rezultat ai unei diarei severe prelungite şi ai vărsăturilor, sau ca rezultat al utilizării de medicamente diuretice;

- dacă prezentaţi bătăi rapide sau neregulate ale inimii, leşin, colaps sau ameţeli la ridicarea în picioare, ceea ce indică tulburări ale ritmului bătăilor inimii;

- dacă aveţi glaucom cu unghi îngust sau aţi avut glaucom.

Atenţionare

Unii joacienţi cu tulburări maniaco-depresive pot să intre în faza maniacală. Aceasta este caracterizată prin modificarea rapidă şi aberantă a ideilor, o stare de bună dispoziţie exagerată şi activitate fizică excesivă. Dacă aveţi impresia că aţi intrat într-o stare maniacală, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Simptomele cum sunt neliniştea şi dificultate de a sta liniştit în şezut sau în picioare pot să apară în cursul primei săptămâni de tratament. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi aceste simptome.

Medicamentele ca Medolapram (numite şi ISRS) pot provoca simptome ale disfuncţiei sexuale (vezi secţ.4). în unele cazuri aceste simptome au persistat după întreruperea tratamentului.

Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie sau de anxietate

Depresia şi/sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp.

Depresia şi/sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp.

Sunteţi mai înclinat spre astfel de idei:

- Dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare.

- Dacă sunteţi de vârstă adultă tânără. Informaţia rezultată din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de sinucidere la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care suferă de o afecţiune psihică şi au urmat un tratament cu un medicament antidepresiv.

În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi fără întârziere la departamentul de urgenţă al unui spital.

Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-i rugaţi să citească acest prospect. în acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună, dacă nu consideră că starea dumneavoastră de depresie sau anxietate s-a agravat, sau, dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

în mod normal, Medolapram nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. De asemenea, trebuie să ştiţi că pacienţii cu vârsta sub 18 ani, atunci când sunt trataţi cu această clasă de medicamente, prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse, cum sunt tentativă de sinucidere, idei suicidare şi ostilitate (predominant agresivitate, comportament opoziţional şi furie). Totuşi, medicul dumneavoastră poate prescrie Medolapram pacienţilor cu vârsta sub 18 ani, dacă decide că tratamentul cu acest medicament este în beneficiul lor. Dacă medicul dumneavoastră a prescris Medolapram la un pacient cu vârsta sub 18 ani şi doriţi să discutaţi despre aceasta, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Trebuie să-l informaţi pe medicul dumneavoastră dacă oricare dintre simptomele menţionate anterior au apărut sau s-au agravat la pacienţii cu vârsta sub 18 ani trataţi cu Medolapram. De asemenea, până în prezent nu a fost demonstrată siguranţa tratamentului de lungă durată cu Medolapram cu privire la creşterea, maturizarea, dezvoltarea cognitivă şi comportamentală la acestă grupă de vârstă.

Medolapram împreună cu alte medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau aţi putea lua orice alte medicamente, inclusiv medicamente eliberate fără prescripţie medicală.

Nu utilizaţi Medolapram dacă luaţi tratament pentru tulburări ale ritmului bătăilor inimii sau medicamente care pot afecta ritmul bătăilor inimii, cum sunt antiaritmice de clasă IA şi III, antipsihotice (de exemplu: derivaţii de fenotiazină, pimozid, haloperidol), antidepresive triciclice, unele medicamente antimicrobiene (de exemplu sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină administrată i.v, pentami- dină, antimalarice, în special halofantrină), anumite antihistaminice (astemizol, mizolastină). Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la aceasta, trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente:

- Inhibitori neselectivi ireversibili ai monoaminooxidazei (IMAO) care conţin ca substanţă activă fenelzină, iproniazidă, nialamidă şi tranilciproamină. Dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente va trebui să aşteptaţi 14 zile înainte de a începe să luaţi Medolapram. După oprirea tratamentului cu Medolapram trebuie să aşteptaţi cel puţin 7 zile înainte de a începe să luaţi vreunul dintre aceste medicamente.

- Inhibitori selectivi şi reversibili ai MAO-A, care conţin moclobemidă (utilizată pentru tratamentul depresiei). Aceştia pot creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse.

- Inhibitori ireversibili ai MAO-B, care conţin selegilină (utilizată pentru tratamentul bolii Parkinson).

-Linezolid, un antibiotic.

- Litiu (pentru tratamentul tulburării maniaco-depresive) şi triptofan.

- Imipramină şi desipramină (ambele utilizate pentru tratamentul depresiei).

- Sumatriptan şi medicamente similare (utilizate pentru tratamentul migrenei) şi tramadol (medicament împotriva durerii severe). Acestea pot creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse.

- Cimetidinăjansoprazol şi omeprazol (medicamente utilizate pentru tratamentul ulcerelor gastrice), fluconazol (utilizat pentru tratarea infecţii fungice), fluvoxamină (antidepresiv) şi ticlopidină (utilizate pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral). Acestea pot provoca creşterea concentraţiei Medolapram în sânge.

- Sunătoare (Hypericum perforatum) - preparat pe bază de plante utilizat pentru depresie.

- Acid acetilsalicilic şi medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (medicamente folosite împotriva durerii sau pentru subţierea sângelui, aşa numite anticoagulante). Acestea pot creşte tendinţa la sângerare.

- Warfarină, dipiradamol şi fenprocumoniu (medicamente pentru subţierea sângelui, aşa numite anticoagulante). Medicul dumneavoastră vă va verifica, probabil, timpul de coagulare al sângelui la iniţierea şi întreruperea tratamentului cu Medolapram, pentru a verifica dacă doza de anticoagulant este cea adecvată.

- Meflochină (utilizată pentru tratamentul malariei), bupropion (utilizat pentru tratamentul depresiei) şi tramadol (utilizat pentru tratamentul durerii severe), din cauza posibilului risc de scădere a pragului convulsivant.

- Neuroleptice (medicamente pentru tratamentul schizofreniei, psihozelor), din cauza posibilului risc de scădere a pragului convulsivant şi medicamente antidepresive.

- Flecainidă, propafenonă şi metoprolol (utilizate în bolile de inimă şi a vaselorde sânge), clomipramină şi nortriptilină (medicamente antidepresive) şi risperidonă, tioridazină şi haloperidol (medicamente antipsihotice). Poate fi necesară modificarea dozelor de Medolapram.

- Medicamente care scad concentraţiile de potasiu sau magneziu din sânge, deoarece în aceste cazuri creşte riscul de tulburări ale ritmului bătăilor inimii, care pot pune viaţa în pericol.

Medolapram împreună cu alimente, băuturi şi alcool

Medolapram poate fi luat cu sau fără alimente (vezi pct. 3 “Cum să utilizaţi Medolapram"). Similar altor medicamente asemănătoare, nu este recomandată asocierea Medolapram cu alcoolul etilic, deşi nu este de aşteptat ca escitalopramul să interacţioneze cu alcoolul etilic.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Nu luaţi Medolapram dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, decât după ce aţi discutat cu medicul dumneavoastră despre riscurile şi beneficiile implicate.

Dacă luaţi Medolapram în ultimele 3 luni de sarcină trebuie să ştiţi că următoarele simptome pot să apară la nou născut: dificultăţi la respiraţie, o piele de culoare albăstrui-violet, crize convulsive sau convulsii, modificări ale temperaturii corpului, dificultăţi la hrănire, vărsături, glicemie mică, musculatură contractată sau relaxată, reflexe exagerate, tremor, iritabilitate, letargie, plâns continuu, insomnie sau incapacitate de a adormi. în cazul în care copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome la naştere, discutaţi imediat cu medicul dumneavoastră.

Asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră sau moaşa ştiu că luaţi Medolapram. Când sunt luate în timpul sarcinii, în special în ultimele 3 luni de sarcină, medicamentele asemănătoare cu Medolapram pot creşte riscul unei afecţiuni grave la copil, numită hipertensiune pulmonară persistentă a nou-născutului (HPPN), manifestată prin faptul că nou-născutul respiră rapid şi are o piele de culoare albăstruie. Aceste simptome apar, de obicei, în primele 24 de ore după naştere. Dacă se întâmplă acest lucru copilului dumneavoastră, trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră sau moaşei.

Dacă luaţi Medolapram în timpul sarcinii, nu întrerupeţi niciodată brusc tratamentul.

Se aşteaptă ca escitalopramul să fie excretatîn laptele matern.

Nu luaţi Medolapram dacă alăptaţi, decât dacă aţi discutat cu medicul dumneavoastră despre riscurile şi beneficiile tratamentului. Studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că citalopramul, un medicament asemănător escitalopramului, determină reducerea calităţii spermei. Teoretic, acest lucru ar putea afecta fertilitatea, dar până în prezent, nu s-a observat vreun impact asupra fertilităţii la om.

Adresaţi-vă medicului dumneavostră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Conducerea vehiculelorşi folosirea utilajelor

Sunteţi sfătuit să nu conduceţi vehicule şi să nu folosiţi utilaje până când veţi afla efectul Medolapram asupra dumneavoastră.

3. Cum se administrează Medolapram

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.

Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Adulţi

Depresie

Doza uzuală recomandată din Medolapram este de 10 mg, luată o dată pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 20 mg pe zi.

Tulburare de panică

Doza iniţială din Medolapram este de 5 mg, luată o dată pe zi, în prima săptămână, înainte de a creşte doza ia 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 20 mg pe zi.

Tulburare de anxietate socială

Doza uzuală recomandată de Medolapram este de 10 mg, luată o dată pe zi. Medicul dumneavoastră poate fie să vă scadă doza până la 5 mg pe zi, fie să vă crească doza până la maxim 20 mg pe zi, în funcţie de cum răspundeţi la tratament.

Tulburări de anxietate generalizată

Doza uzuală recomandată din Medolapram este de 10 mg, luată o dată pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 20 mg pe zi.

Tulburare obsesiv-compulsivă

Doza uzuală recomandată din Medolapram este de 10 mg, luată o dată pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 20 mg pe zi.

Pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)

Doza iniţială din Medolapram este de 5 mg, luată o dată pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 10 mg pe zi.

Utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)

Medolapram nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi. Pentru informaţii suplimentare vezi punctul 2 al acestui prospect "Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Medolapram”.

Mod de administrare

Puteţi lua Medolapram cu sau fără alimente. înghiţiţi comprimatul filmat cu o cantitate suficientă de apă. Nu mestecaţi comprimatele filmate, deoarece au un gust amar. Comprimatele filmate de 10 mg şi 20 mg pot fi divizate în doze egale.

Durata tratamentului

Poate fi nevoie de mai multe săptămâni până să începeţi să vă simţiţi mai bine. Continuaţi să luaţi Medolapram chiar dacă durează ceva timp înainte să simţiţi orice ameliorare a stării dumneavoastră. Nu modificaţi doza, fără a discuta mai întâi cu medicul dumneavoastră.

Continuaţi să utilizaţi Medolapram atât timp cât vă recomandă medicul dumneavoastră. Dacă întrerupeţi prea repede tratamentul, simptomele pot să vă reapară. Se recomandă ca tratamentul să fie continuat pentru o perioadă de cel puţin 6 luni după ce vă simţiţi bine.

Dacă luaţi mai mult Medolapram decât trebuie

Dacă aţi luat mai multe comprimate de Medolapram decât trebuie, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Faceţi acest lucru chiar dacă vă simţiţi încă bine. Unele dintre simptomele de supradozaj pot fi ameţeli, tremură- turi, agitaţie, convulsii, comă, greaţă, vărsături, modificări ale ritmului bătăilor inimii, scădere a tensiunii arteriale şi modificări ale echilibrului hidroelectrolitic. Luaţi cutia de Medolapram cu dumneavoastră atunci când mergeţi la medic sau la spital.

Dacă uitaţi să luaţi Medolapram

Nu utilizaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă uitaţi să luaţi o doză şi vă reamintiţi înainte de a merge la culcare, luaţi- o imediat. Continuaţi-vă apoi schema de tratament obişnuită. Dacă vă amintiţi în timpul nopţii sau a doua zi, nu luaţi doza uitată şi continuaţi cu schema de tratament obişnuită.

Dacă încetaţi să luaţi Medolapram

Nu încetaţi să utilizaţi Medolapram, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru. Când terminaţi cura de tratament, se recomandă ca doza de Medolapram să fie scăzută treptat, pe parcursul a câteva săptămâni.

Când întrerupeţi tratamentul cu Medolapram, mai ales dacă faceţi acest lucru brusc, puteţi prezenta simptome de întrerupere. Aceste simptome sunt frecvente atunci când tratamentul cu Medolapram este întrerupt. Riscul este mai mare dacă tratamentul cu Medolapram a fost utilizat pe perioade îndelungate, au fost administrate doze mari sau atunci când doza este scăzută prea repede. Majoritatea persoanelor au simptome uşoare, care dispar singure în decurs de 2 săptămâni. Cu toate acestea, la unii pacienţi aceste simptome pot fi severe sau pot persista o perioadă mai mare de timp (2-3 luni sau mai mult). Dacă prezentaţi simptome de întrerupere severe atunci când opriţi tratamentul cu Medolapram, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Acesta vă poate recomanda să continuaţi un timp tratamentul şi, ulterior, să scădeţi doza într-un ritm mai lent.

Simptomele de întrerupere includ: senzaţie de ameţeală (dezechilibru sau lipsă de siguranţă), senzaţie de înţepături sau furnicături, senzaţie de arsură şi (mai puţin frecvent) senzaţie de şocuri electrice, inclusiv la nivelul capului, tulburări ale somnului (vise intense, coşmaruri, incapacitate de a adormi), senzaţie de anxietate, durere de cap, greaţă, transpiraţii (inclusiv transpiraţii în timpul nopţii), nelinişte sau agitaţie, tremor (tremurături), stare de confuzie sau dezorientare, iritabilitate sau emotivitate crescută, diaree (scaune moi), tulburări de vedere, bătăi ale inimii asemănătoare unor lovituri sau bătăi în piept (palpitaţii).

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţiile adverse dispar, în general, după câteva săptămâni de tratament. Vă rugăm să luaţi în considerare că multe dintre efecte pot fi manifestări ale afecţiunii dumneavoastră şi, ca urmare, se vor ameliora atunci când veţi începe să vă simţiţi mai bine.

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii adverseîn timpul tratamentului:

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100persoane):

- sângerări neobişnuite, incluzând sângerări de la nivelul stomacului şi intestinului.

Reacţiile adverse dispar, în general, după câteva săptămâni de tratament. Vă rugăm să luaţi în considerare că multe dintre efecte pot fi manifestări ale afecţiunii dumneavoastră şi, ca urmare, se vor ameliora atunci când veţi începe să vă simţiţi mai bine.

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră daîă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii adverseîn timpul tratamentului:

Mai putin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):

- sângerări neobişnuite, incluzând sângerări de la nivelul stomacului şi intestinului.

Rare (pot afecta până ia 1 din 1000persoane):

- umflături la nivelul pielii, limbii, buzelor sau feţei, sau dificultăţi la respiraţie sau la înghiţire (reacţie alergică);

- febră mare, agitaţie, confuzie, tremurături şi contracţii rapide aie musculaturii; acestea pot fi semne ale unei afecţiuni rare denumită sindrom serotoninergic.

Cu frecventă necunoscută (frecventa nu poate fi estimată din datele disponibile):

-dificultăţi la urinare;

- convulsii, vezi şi punctul „Atenţionări şi precauţii”;

- îngălbenire a pielii şi a albului ochilor care sunt semne de afectare a funcţiei ficatului/hepatită;

- bătăi ale inimii neregulate şi rapide, leşin, care pot fi simptome ale unei tulburări de ritm cardiac ce pune în pericol viaţa, cunoscută ca torsada vârfurilor;

-gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, vezi şi punctul "Atenţionări şi precauţii";

în plus, faţă de reacţiile adverse menţionate mai sus, au fost raportate următoarele:

Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10persoane):

-greaţă (senzaţiede rău);

-dureri de cap.

Frecvente (pot afecta până la1 din 10persoane):

- nas înfundat sau cu secreţii (sinuzită);

- scădere sau creştere a poftei de mâncare;

- anxietate, nelinişte, vise neobişnuite, dificultăţi la adormire, somnolenţă, ameţeli, căscat, tremor, senzaţii de înţepături la nivelul pielii;

- diaree, constipaţie, vărsături, uscăciune a gurii;

-transpiraţieîn exces;

-durere musculară şi articulară (artralgie şi mialgie);

- tulburări sexuale (întârziere a ejaculării, probleme de erecţie, diminuare a dorinţei de a avea contact sexual, iar femeile pot avea dificultăţi de obţinere a orgasmului);

-oboseală, febră;

- creştere a greutăţii corporale.

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):

- erupţie urticariană (urticarie), erupţie trecătoare pe piele, mâncărime (prurit);

- scrâşnet de dinţi, agitaţie, nelinişte, atac de panică, stare de confuzie;

- tulburări de somn, tulburări de gust, leşin (sincopă);

- mărire a pupilei (midriază), tulburări de vedere, sunete în urechi (tinitus);

-cădere a părului;

- sângerări vaginale;

- scădere a greutăţii corporale;

-bătăi rapide ale inimii;

- umflare a braţelor sau picioarelor;

-sângerări nazale.

Rare (pot afecta până la 1 din 1000persoane):

- agresivitate, depersonalizare, halucinaţii;

-bătăi rare ale inimii.

Cu frecventă necunoscută (frecventa nu poate fi estimată din datele disponibile):

- scădere a valorii sodiului în sânge (simptome de stare de rău şi de boală cu slăbiciune musculară sau stare de confuzie);

- ameţeli la ridicarea în picioare, din cauza tensiunii arteriale mici (hipotensiune arterială ortostatică);

- valori anormale ale testelor funcţiei ficatului (creştere a valorii enzimelor ficatului în sânge);

- tulburări de mişcare (mişcări involuntare ale muşchilor);

- erecţie dureroasă (priapism);

- sângerări, incluzând sângerări la nivelul pielii şi mucoaselor (echimoze) şi număr scăzut de plachete în sânge (trombocitopenie);

- umflare bruscă a pielii sau mucoaselor (angioedem);

- creştere a cantităţii de urină excretată (secreţie inadecvată de ADH);

- secreţie de lapte la femei care nu alăptează;

-manie;

- tulburare a ritmului bătăilor inimii (denumită “prelungire de interval QT” observată pe ECG- investigaţia prin care se analizează activitatea electrică a inimii).

în plus, un număr de reacţii adverse sunt cunoscute că apar în relaţie cu medicamente care acţionează în acelaşi mod cu escitalop- ramul (substanţa activă din Medolapram).

Acestea sunt:

- nelinişte motorie (acatizie);

-anorexie.

La pacienţii care au luat medicamente de acelaşi tip, a fost observat un risc crescut de fracturi.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

5. Cum se păstrează Medolapram

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Ase păstra la temperaturi sub 25 °C.

Nu utilizaţi Medolapram după data de expirare indicată pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. întrebaţi asistenta medicală sau farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii.

Ce conţine Medolapram

Substanţa activă este escitalopram.

Medolapram 10mg fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10mg,

Medolapram 20 mg: fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg.

Celelalte componente sunt:

Nucleu celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, croscarmeloză sodică, talc, stearatde magneziu.

Film Opadri YS-1-7003format din: hipromeloză, dioxid de titan, macrogol 400, polisorbat.

Cum arată Medolapram şi conţinutul ambalajului

Comprimate filmate, albe, rotunde, cu o linie divizibilă pe una din feţe.

Ambalaj

Câte 14 comprimateîntr-un blister.

2 sau 6 blistere împreună cu prospectul pentru pacientîn cutie de carton Deţinătorul certificatului deînregistrare şi fabricantul

Deţinătorul certificatului de înregistrare:

World Medicine Ltd, Georgia

Berbuti No. 10/Almasiani No.19-21, office No.26 (blok II), Tbilisi §

Fabricantul

World Medicine Mac San.ve Tic.A.Ş., Turcia

15 Temmuz Mah. Cami Yolu Cad, No.50, Guneşli, Bagcilar, Istanbul

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul infecţiilor, cauzate de microorganisme susceptibile la tinidazol:
 Infecţii, determinate de germeni anaerobi, aşa ca:
- infecţii intraabdominale: peritonită, abces;
- infecţii ginecologice: endometrită, miometrită, abces tubo-ovarian;
- sepsis;
- infecţii de plagă după intervenţii chirurgicale;
- infecţiile căilor respiratorii: pneumonie, empiem pleural, abces
pulmonar.
 Vaginită nespecifică.
 Gingivită ulcerativă acută.
 Trichomoniaza urogenitală la femei şi bărbaţi.
 Giardoză (lambliază).
 Amebiază intestinală.
 Abces hepatic amebian.
 Infecţia cu Helicobacter pylori în ulcer gastric şi duodenal, în cadrul
tratamentului complex.
Profilaxia infecţiilor postoperatorii determinate de germeni anaerobi, în special
cele asociate cu chirurgia ginecologică, gastrointestinală şi a colonului.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Tinidazol se administrează oral, în timpul sau după mese.
Infecţii, determinate de germeni anaerobi
Adulţi: în prima zi de tratament 2 g tinidazol (4 comprimate câte 500 mg) într-o
singură priză, ulterior câte 1 g (2 comprimate câte 500 mg) pe zi într-o priză sau
divizat în 2 prize.
Cura de tratament de obicei constituie 5-6 zile, dar unii pacienţi pot necesita
tratament mai îndelungat. Dacă este necesar un tratament de peste 7 zile,
medicul va indica evaluări clinice periodice, inclusiv hemoleucograma.
Copii cu vârsta până la 12 ani: dozele nu sunt determinate.
Vaginite nespecifice
Adulţi: 2 g tinidazol (4 comprimate câte 500 mg) în priză unică.
O eficacitate marcată a tratamentului se determină după administrarea a 2 g
tinidazol (4 comprimate câte 500 mg) pe zi într-o priză timp de 2 zile (doza la o
cură – 4 g).
Gingivită ulcerativă acută
Adulţi: 2 g tinidazol (4 comprimate câte 500 mg) în priză unică.
Trichomoniază
3
Atunci când infecţia cu Trichomonas vaginalis este confirmată, trebuie trataţi
concomitent ambii parteneri.
Adulţi: 2 g tinidazol (4 comprimate câte 500 mg) în priză unică.
Copii: 50-75 mg/kg corp în priză unică.
La necesitate doza poate fi repetată.
Giardoză
Adulţi: 2 g tinidazol (4 comprimate câte 500 mg) în priză unică.
Copii: 50-75 mg/kg corp în priză unică.
La necesitate doza poate fi repetată.
Amebiază intestinală
Adulţi: 2 g tinidazol (4 comprimate câte 500 mg) pe zi, într-o singură priză, timp
de 2-3 zile. La necesitate medicul poate prelungi tratamentul până la 6 zile.
Copii: 50-60 mg/kg corp pe zi, într-o singură priză, timp de 3 zile.
Abces hepatic amebian
Adulţi: în funcţie de severitatea infecţiei se indică de la 4,5 până la 12 g tinidazol
la o cură de tratament. La unii pacienţi poare fi indicată drenarea abcesului,
independent de tratamentul cu tinidazol.
Tratamentul se iniţiază cu 1,5-2 g tinidazol pe zi, in priză unică, timp de 3 zile.
Medicul poate prelungi tratamentul pană la 6 zile.
Copii: 50-60 mg/kg corp pe zi, într-o singură priză, timp de 5 zile.
Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori, asociată cu ulcer gastric sau duodenal
Adulţi: se recomandă asocierea dozei de 500 mg tinidazol de 2 ori pe zi timp de
7 zile cu un medicament antibacterian şi un inhibitor al pompei de protoni.
Se recomandă următoarea schemă de tratament: tinidazol câte 500 mg de 2 ori
pe zi, claritromicină câte 250 mg de 2 ori pe zi şi omeprazol câte 20 mg de 2 ori
pe zi, timp de 7 zile.
Profilaxia infecţiilor postoperatorii
Adulţi: 2 g tinidazol (4 comprimate câte 500 mg) în priză unică cu 12 ore
înaintea intervenţiei chirurgicale.
Copii cu vârsta până la 12 ani: dozele nu sunt stabilite.
Vârstnici: nu sunt recomandări speciale privind dozarea.
Administrarea la pacienţii cu tulburări al funcţiei renale
Modificarea dozării la aceşti pacienţi nu este obligatorie.
Tinidazolul se elimină din organism în timpul dializei, prin urmare, la aceşti
pacienţi după dializă poate fi necesar de administrat o doză suplimentară de
tinidazol.
REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse sunt în general rare, uşoare sau moderate şi cel mai frecvent
dispar de sine stătător.
Reacţiile adverse sunt clasificate conform MedDRA pe aparate, sisteme şi organe,
la fel în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: leucopenie tranzitorie.
4
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: convulsii.
Cu frecvenţă necunoscută: ameţeli, cefalee, ataxie (tulburări de coordonare),
scăderea sensibilităţii tactile, neuropatie periferică, tulburări ale sensibilităţii,
hiperemie cutanată spontană.
Tulburări gastrointestinale
Cu frecvenţă necunoscută: greaţă, vărsături, inapetenţă, diaree, dureri
abdominale, limbă saburală, glosită, stomatită, senzaţie de gust metalic.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de hipersensibilitate, uneori cu evoluţie severă, se pot manifesta
sub formă de erupţii cutanate, urticarie sau edem angioneurotic.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: închiderea la culoare a urinei, candidoză urogenitală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Cu frecvenţă necunoscută: febră, senzaţia de oboseală.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la tinidazol sau la oricare dintre excipienţi.
Hipersensibilitate la alţi derivaţi de 5-nitroimidazol.
Afecţiuni neurologice organice.
Discrazii sanguine, la fel în antecedente.
Primul trimestru de sarcină, perioada de alăptare.
https://bit.ly/3y8pksB

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi.
Ekvator® este indicat ca terapie de substituţie la pacienţii adulţi. a căror tensiune
arterială este controlată corespunzător prin administrarea asociată de lisinopril şi
amlodipină, în aceeaşi doză.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doze
Doza recomandată este de un comprimat pe zi. Doza zilnică maximă este de un
comprimat. În general, medicamentele care conţin combinaţii de doze fixe nu sunt
potrivite pentru iniţierea tratamentului.
Ekvator®
este indicat doar pentru pacienţii a căror doză optimă de lisinopril şi
amlodipină a fost stabilită treptat la 10 mg şi respectiv 5 mg.
Dacă este necesară modificarea dozei, poate fi luată în considerare stabilirea treptată
a dozei pentru fiecare componentă în parte.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Pentru determinarea dozelor iniţiale şi de întreţinere optime la pacienţii cu insuficienţă
renală, stabilirea dozei fiecărui pacient trebuie efectuată individual pentru
componentele lisinopril şi amlodipină.
În timpul tratamentului cu Ekvator®
trebuie monitorizate funcţia renală şi valorile
concentraţiilor plasmatice de potasiu şi sodiu. În cazul deteriorării funcţiei renale,
utilizarea Ekvator®
trebuie întreruptă şi înlocuită cu utilizarea componentelor
individuale în doze ajustate corespunzător. Amlodipina nu este dializabilă.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
Nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze pentru pacienţii cu insuficienţă
hepatică uşoară până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizată cu
prudenţă şi trebuie începută de la partea inferioară a intervalului de doze. Pentru
determinarea dozelor iniţiale şi de întreţinere optime la pacienţii cu insuficienţă
hepatică, stabilirea dozei fiecărui pacient trebuie efectuată individual pentru
componentele lisinopril şi amlodipină.
Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în insuficienţă hepatică severă. La
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu
cea mai mică doză, care ulterior poate fi crescută lent.
Copii şi adolescenţi (< 18 ani)
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării Ekvator®
la copii cu vârsta
sub 18 ani.
Vârstnici (peste 65 de ani)
Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu prudenţă.
În cadrul studiilor clinice, nu au fost observate modificări legate de vârstă ale
profilurilor de eficacitate sau siguranţă ale amlodipinei sau lisinoprilului. Pentru
determinarea dozelor de întreţinere optime la vârstnici, stabilirea dozei fiecărui
pacient trebuie efectuată individual pentru componentele lisinopril şi amlodipină.
Mod de administrare
Deoarece alimentele nu afectează absorbţia, Ekvator® poate fi administrat cu sau fără
alimente, adică înainte, în timpul sau după masă. CONTRAINDICAŢII
Legate de lisinopril:
- Hipersensibilitate la lisinopril sau la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA);
- Antecedente de angioedem legat de o terapie anterioară cu inhibitori ECA;
- Angioedem ereditar sau idiopatic;
- Trimestrele 2 şi 3 de sarcină.
Legate de amlodipină:
- Hipersensibilitate la amlodipină sau la orice alt derivat al dihidropiridinei;
- Hipotensiune arterială severă;
- Şoc (inclusiv şoc cardiogen);
- Obstrucţie a fluxului sanguin de la nivelul ventriculului stâng (de exemplu, stenoză
aortică severă);
- Insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut;
Legate de Ekvator®
:
Toate contraindicaţiile privind componentele individuale, detaliate mai sus, se aplică şi
în cazul Ekvator®
.
- Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţii. https://bit.ly/3wVsLRQ

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

1. Ce este Dulsevia şi pentru ce se utilizează
Dulsevia conţine substanţa activă duloxetină. Dulsevia creşte cantitatea de serotonină şi noradrenalină
la nivelul sistemului nervos central.
Dulsevia este utilizată la adulţi pentru tratamentul:
• depresiei
• tulburării de anxietate generalizată (senzaţie cronică de anxietate sau nervozitate)
• durerii din neuropatia diabetică (descrisă frecvent ca o senzaţie de arsură, junghi, înţepătură,
săgetare, durere sau ca un şoc electric. În zona afectată fie se poate pierde sensibilitatea, fie
poate apărea senzaţie de durere la atingere, căldură, frig sau apăsare)
Dulsevia începe să acţioneze la cele mai multe persoane cu depresie sau anxietate în termen de două
săptămâni de la începerea tratamentului, dar poate dura 2-4 săptămâni înainte de a vă simți mai bine.
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă nu începeţi să vă simţiţi mai bine după această perioadă.
Medicul dumneavoastră poate să vă prescrie în continuare Dulsevia şi atunci când vă simţiţi mai bine,
ca să preîntâmpine revenirea depresiei sau anxietăţii.
La persoanele cu neuropatie diabetică poate dura câteva săptămâni înainte de a vă simți mai bine.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu vă simţiţi mai bine după 2 luni.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Dulsevia
Nu luaţi Dulsevia dacă:
2
- sunteţi alergic la duloxetină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament
(enumerate la pct. 6)
- aveți o boală de ficat
- aveţi o boală severă de rinichi
- luaţi sau aţi luat în ultimele 14 zile un alt medicament cunoscut ca inhibitor de
monoaminooxidază (IMAO) (vezi „Dulsevia împreună cu alte medicamente”)
- sunteţi în tratament cu fluvoxamină, utilizată de obicei pentru tratamentul depresiei,
ciprofloxacină sau enoxacină, utilizate pentru tratamentul unor infecţii
- sunteţi în tratament cu alte medicamente care conţin duloxetină (vezi „Dulsevia împreună cu alte
medicamente”).
Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă aveţi tensiunea arterială crescută sau o boală de inimă.
Medicul dumneavoastră vă va spune dacă puteţi să luaţi Dulsevia.
Atenţionări şi precauţii
Din motivele enumerate mai jos, este posibil ca Dulsevia să nu fie potrivit pentru dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Dulsevia dacă:
- luaţi alte medicamente pentru tratamentul depresiei (vezi „Dulsevia împreună cu alte
medicamente„)
- urmaţi un tratament din plante care conține sunătoare (Hypericum perforatum)
- aveți o boală de rinichi
- aţi avut crize convulsive (epilepsie)
- aţi avut manie
- aveți tulburare bipolară
- aveţi probleme cu ochii, cum ar fi unele forme de glaucom (creşterea presiunii din interiorul
ochiului)
- aţi avut în trecut tulburări hemoragice (tendinţă de a face cu uşurinţă vânătăi)
- aţi putea avea o cantitate scăzută de sodiu în sânge (de exemplu, dacă luaţi medicamente
diuretice, în special dacă sunteţi în vârstă)
- urmaţi în prezent tratament cu un alt medicament ce poate determina afectarea ficatului
- luaţi alte medicamente conţinând duloxetină (vezi „Dulsevia împreună cu alte medicamente”).
Medicamentele precum Dulsevia (așa numitele ISRS/IRSN) pot cauza simptome de disfuncție sexuală
(vezi pct. 4). În unele cazuri, aceste simptome au continuat după oprirea tratamentului.
Dulsevia poate să provoace o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a sta liniştit, aşezat sau în
picioare. Dacă vi se întâmplă aceast lucru, trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră.
Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dvs. de depresie sau de anxietate
Depresia şi/sau tulburările de anxietate pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere.
Acestea se pot accentua la începutul tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea
acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi câteodată şi mai
mult.
Puteţi fi mai înclinat spre astfel de idei dacă:
- aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare
- sunteţi un adult tânăr. Informaţia rezultată din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de
comportament suicidar la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care suferă de o afecţiune
psihică şi au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment,
contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat
sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. Rugați
3
persoana respectivă să vă spună dacă li se pare că depresia sau anxietatea dumneavoastră s-a agravat
sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dvs.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
În mod normal, Dulsevia nu trebuie utilizat la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani. De asemenea,
trebuie să ştiţi că pacienţii cu vârsta sub 18 ani prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse
cum sunt încercarea de sinucidere, gândurile de sinucidere şi ostilitatea (predominant agresivitate,
comportament opoziţional şi mânie), atunci când utilizează medicamente din această clasă. Cu toate
acestea, medicul poate să prescrie Dulsevia unor pacienţi cu vârsta sub 18 ani, dacă decide că acest
lucru este în interesul lor. Dacă medicul a prescris Dulsevia unui pacient cu vârsta sub 18 ani şi doriţi
să discutaţi acest lucru, vă rugăm să reveniţi la medicul dumneavoastră. Trebuie să-i aduceţi la
cunoştinţă dacă oricare din simptomele mai sus menţionate apare sau se agravează atunci când
pacientul cu vârsta sub 18 ani ia Dulsevia. În plus, nu a fost încă demonstrată siguranţa pe termen lung
a Dulsevia privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală la acest grup de
vârstă.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Profilaxia şi tratamentul rinitei alergice sezoniere şi perene, polinozelor, urticariei, alergiilor alimentare şi medicamentoase, dermatozelor pruriginoase (eczemă, neurodermită).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 12 ani: câte 100-200 mg de 1-2 ori pe zi. Dozele maxime pentru adulţi: unică-300 mg, nictemerală-600 mg. Pentru copii cu vârsta de 5 - 12 ani:-câte 50 mg de 1-3 ori pe zi.
Pentru copii cu vârsta de 3 - 5 ani:-câte 25 - 50 mg de 1-3 ori pe zi. Durata tratamentului se determină de către medic în dependenţă de caracterul maladiei, efectul clinic şi tolerabilitatea la medicament. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului, ulcer gastric şi duodenal în faza de acutizare, afecţiuni inflamatorii gastrointestinale, stenoză pilorică, hiperplazia prostatei, glaucom cu unghi închis, epilepsie, aritmii cardiace (posedă acţiune vagolitică, poate îmbunătăţi conductibilitatea atrio-ventriculară şi contribui la dezvoltarea aritmiilor supraventriculare).

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Nistatina face parte din clasa de medicamente cunoscută sub denumirea de antifungice.
Nistatina este indicată la adulţi, adolescenți şi copii cu vârsta peste 6 ani pentru a trata infecţiile
determinate de o ciupercă denumită Candida albicans, localizate la nivelul tractului digestiv şi ca
adjuvant în tratamentul candidozei vaginale şi cutanate. Cum să luați Nistatină.Luați întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Se recomandă administrarea medicamentului între mese, evitându-se asocierea cu alimentele.
Tratamentul cu Nistatină se continuă cel puţin 48 de ore după vindecarea semnelor clinice. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Nistatină poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Niperten 2,5 mg comprimate filmate
Ce este Niperten şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă din componenţa Niperten este bisoprololul. Acesta aparţine unei clase de medicamente numite beta-blocante. Aceste medicamente acţionează prin modificarea felului în care organismul dumneavoastră răspunde la unele impulsuri nervoase, mai ales la nivelul inimii. Ca rezultat, bisoprololul scade frecvenţa bătăilor inimii dumneavoastră şi, prin aceasta, creşte eficacitatea pompării sângelui de către inima dumneavoastră. În acelaşi timp este scăzut necesarul de sânge şi de oxigen al inimii. Insuficienţa cardiacă apare când muşchiul inimii este slăbit şi incapabil să pompeze sângele în circulaţie în funcţie de necesarul organismului.
Niperten este utilizat:
- pentru tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială).
- pentru tratamentul anginei pectorale.
- pentru tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile. Este utilizat în asociere cu alte medicamente recomandate în această afecţiune (cum sunt inhibitorii ECA, diureticele şi glicozidele cardiace). Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi Niperten, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Dacă vă aflaţi în oricare dintre următoarele situaţii, spuneţi medicului dumneavoastră înainte să luaţi Niperten comprimate; acesta ar putea lua măsuri de precauţie (de exemplu, va indica un tratament suplimentar sau efectuarea unor controale mai frecvente):
- aveţi diabet zaharat.
- urmaţi dietă strictă.
- aveţi anumite afecţiuni ale inimii, cum sunt tulburările ritmului cardiac sau dureri severe de piept în repaus (angină Prinzmetal).
- aveţi probleme la rinichi sau ficat.
- aveţi probleme mai puţin grave ale circulaţiei sângelui în membre.
- aveţi astm bronşic sau boală pulmonară obstructivă cronică fără manifestări severe.
- aveţi antecedente de erupţie cu descuamare pe piele (psoriasis).
- aveţi o tumoră a glandei suprarenale (feocromocitom).
- aveţi afecţiuni ale glandei tiroide.
- aveţi un bloc de gradul I al inimii (o afecţiune în care transmiterea semnalelor nervoase prin inimă este afectată, determinând lipsa ocazională a unor bătăi sau bătăi neregulate ale inimii).
În plus, spuneţi medicului dumneavoastră dacă urmează să efectuaţi:
- tratament de desensibilizare (de exemplu, pentru prevenirea febrei fânului), deoarece, la utilizarea Niperten, este mult mai probabil să aveţi reacţii alergice, sau astfel de reacţii pot fi mai severe.
- anestezie generală (de exemplu, în vederea unei intervenţii chirurgicale), deoarece Niperten poate influenţa răspunsul organismului dumneavoastră în această situaţie. Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Utilizarea Niperten în timpul gravidităţii poate dăuna copilului dumneavoastră. Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Acesta va decide dacă puteţi lua Niperten în timpul sarcinii.
Nu este cunoscut dacă bisoprololul trece în laptele matern uman. Prin urmare, în timpul tratamentului cu Niperten, nu este recomandată alăptarea.
Copii şi adolescenţi
Niperten nu este recomamndat pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Din cauza reacţiilor individuale diferite la bisoprolol, poate fi afectată capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje. Vă rugăm să fiţi precauţi mai ales la începutul tratamentului, când doza este mărită sau este înlocuit medicamentul, precum şi în cazul consumului de alcool etilic.
Medota si doza de administrare
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Administraţi comprimatul dimineaţa, cu lichid, cu sau fără alimente. Nu zdrobiţi şi nu mestecaţi comprimatul.
Tratamentul cu Niperten necesită monitorizare regulată de către medicul dumneavoastră. Aceasta este necesară în special la începutul tratamentului, în perioada creşterii dozei şi la întreruperea tratamentului. Tratamentul cu Niperten este recomandat, de obicei, pentru o elasticitate îndelungată.
Hipertensiune arterială şi angină pectorală
Adulţi, inclusiv vârstnici
Doza trebuie ajustată individual. Doza zilnică recomandată este de 10 mg bisoprolol. În funcţie de răspunsul dumneavoastră la tratament, medicul dumneavoastră poate decide reducerea dozei la 5 mg sau creşterea dozei la 20 mg. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 20 mg.
Insuficienţă cardiacă cronică stabilă
Adulţi, inclusiv vârstnici
Tratamentul cu bisoprolol trebuie început cu o doză mică, care trebuie crescută treptat. Medicul dumneavoastră va decide creşterea dozei; în mod normal, aceasta se face după următoarea schemă:
- 1,25 mg o dată pe zi timp de o săptămână,
- 2,5 mg o dată pe zi pentru încă o săptămână
- 3,75 mg o dată pe zi pentru încă o săptămână
- 5 mg o dată pe zi pentru următoarele 4 săptămâni
- 7,5 mg o dată pe zi pentru următoarele 4 săptămâni
- 10 mg o dată pe zi pentru tratamentul continuu de întreţinere.
Doza zilnică maximă recomandată este de 10 mg bisoprolol.
În funcţie de răspunsul dumneavoastră la tratament, medicul dumneavoastră poate, de asemenea, decide alungirea perioadei de până la creşterea dozelor. Dacă starea dumneavoastră se înrăutăţeşte sau nu mai toleraţi medicamentul, poate fi necesară scăderea dozei sau întreruperea tratamentului. În timpul tratamentului de întreţinere, la unii pacienţi poate fi suficientă o doză mai mică de 10 mg bisoprolol. Medicul dumneavoastră vă va spune cum să procedaţi. Dacă este necesară întreruperea completă a tratamentului, de obicei medicul dumneavoastră va recomanda reducerea treptată a dozelor, altfel starea dumneavoastră generală se poate înrăutăţi.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi/sau renală uşoară până la moderată, în mod normal nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <20 ml/min) şi la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu se recomandă depăşirea unei doze zilnice de 10 mg bisoprolol.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Niperten nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este
Duxobel
şi pentru ce se utilizează
Duxobel
conţine

susbstanţa

activă

duloxetină.

Duxobel

creşte

cantitatea

serotonină

noradrenalină la nivelul sistemului nervos central.

Duxobel este utilizat la adulţi pentru tratamentul:

depresiei;

tulburării de anxietate generalizată (senzaţie cronică de anxietate sau nervozitate);

durerii din neuropatia diabetică (descrisă frecvent ca o senzaţie de arsură, junghi, înţepătură,

săgetare, durere sau ca un şoc electric. În zona afectată fie se poate pierde sensibilitatea, fie poate

apare senzaţie de durere la atingere, căldură, frig sau apăsare).

Duxobel începe să acţioneze la cele mai multe persoane cu depresie sau anxietate în termen de

două săptămâni de la începerea tratamentului, dar poate dura 2-4 săptămâni înainte de a vă simti

mai bine.

Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă nu începeţi să vă simţiţi mai bine după această dată.

Medicul dumneavoastră poate să să vă prescrie în continuare Duxobel şi atunci când vă simţiţi

mai bine, ca să preîntâmpine revenirea depresiei sau anxietăţii.

La persoanele cu neuropatie diabetică poate dura câteva săptămâni înainte de a vă simti mai bine.

Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu vă simţiţi mai bine după 2 luni. Cum să luaţi

Duxobel

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi

cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Duxobel este pentru administrare orală. Trebuie să înghiţiţi capsula întreagă cu apă.

Pentru depresie şi durerea din neuropatia diabetică:

Doza obişnuită de Duxobel este 60 mg o dată pe zi, dar medicul vă va prescrie doza care este cea

mai potrivită pentru dumneavoastră.

Pentru tulburarea de anxietate generalizată:

Doza uzuală de iniţiere a tratamentului cu Duxobel este de 30 mg o dată pe zi după care

majoritatea pacienţilor vor primi 60 mg o dată pe zi, dar medicul vă va prescrie doza care este cea

mai potrivită pentru dumneavoastră. În funcţie de răspunsul dumneavoastră la administrarea

Duxobel-ului, doza poate fi crescută până la 120 mg pe zi.

Pentru a nu uita să luaţi Duxobel, poate fi mai uşor să o luaţi la aceeaşi oră în fiecare zi.

Discutaţi cu medicul despre durata tratamentului. Nu încetaţi să luaţi Duxobel sau să vă schimbaţi

doza fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Tratarea corectă a afecţiunii dumneavoastră este

importantă pentru a vă ajuta să vă faceţi mai bine. Dacă nu este tratată, starea dumneavoastră nu

va dispărea şi poate deveni mai gravă şi mai dificil de tratat.

Dacă luaţi mai mult

Duxobel

decât trebuie

Anunţaţi imediat medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă aţi luat mai mult decât cantitatea de

Duxobel

prescrisă

medic.

Simptomele
supradozaj

includ

somnolenţă,

comă,

sindrom

serotoninergic (o afecţiune rară care poate determina senzaţie intensă de fericire, ameţeală, scăderea

îndemânării, nelinişte, senzaţia că „eşti beat”, febră, transpiraţii sau rigiditate musculară), convulsii,

vărsături şi bătăi rapide la inimii.

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Artrocol 25 mg/g gel 2.COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un gram gel conţine ketoprofen 25 mg. Excipient cu efect cunoscut: parahidroxibenzoat de metil 1 mg pentru 1 g gel. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Gel Gel omogen, transparent. 4. DATE CLINICE 4.1. Indicaţii terapeutice Ketoprofenul este un antireumatic nesteroidian cu acțiune topică, precum un analgezic și un medicament antiinflamator. Artrocol gel se administrează local în următoarele cazuri:  dureri în muşchi şi articulaţii, precum şi edeme în caz de traumatism sportiv sau alte traume (luxaţii, entorse, contuzii, rupturi de ligamente şi tendoane);  dureri musculare după efort fizic exagerat;  dureri lombare, dureri şi inflamaţii în boli reumatice degenerative. 4.2. Doze şi mod de administrare Artrocol gel este utilizat pentru administrare cutanată. Adulţi și copii cu vârsta peste 15 ani: Se recomandă aplicarea Artrocol gel cu atenție o dată sau de două ori pe zi. Doza trebuie adaptată la suprafața zonei afectate: 5 cm gel corespunde cu 100 mg ketoprofen; 10 cm Artrocol gel corespunde cu 200 mg ketoprofen. Trebuie evitat contactul cu ochii sau mucoasele. Nu este recomandată utilizarea pansamentelor ocluzive. Mâinile trebuie spălate imediat după fiecare aplicare. Artrocol gel poate fi utilizat în asocirere cu alte forme farmaceutice de Artrocol (capsule, comprimate, supozitoare). Doza maximă zilnică totală cu privire la forma farmaceutică utilizată nu trebuie să depășească 200 mg ketoprofen. Vârstnici: Nu există recomandări specifice de dozare pentru vârstnici. Vârstnicilor li se recomandă cea mai mică doză compatibilă cu testele studiilor clinice de siguranță adecvate deoarece aceștia sunt mai predispuși reacțiilor adverse. Copii: Siguranţa şi eficacitatea gelului cu ketoprofen nu au fost stabilite la copii.
https://bit.ly/3n5s6tT

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Famotidin 40mg comp. film. N10x3 (Zentiva)

Ce este Famotidin şi pentru ce se utilizează
Famotidina este un medicament din grupa numită antagonişti ai receptorilor H2. Principala sa
acţiune este de a reduce cantitatea de acid secretată în stomac. Concomitent cu scăderea producției de
acid clorhidric scade aciditatea conținutilui stomacului și activitatea pepsinei (ferment din compoziția
sucului gastric).
Acest medicament este utilizat în:
 Ulcer gastro-duodenal activ (ulcer situat situat în partea anterioară a intestinului subțire în
apropierea stomacului).
 Ulcer gastric benign.
 Esofagită de reflux - este o afecțiune digestivă cronică în care acidul (si uneori si bila) din
stomac ajunge (refluxează) în esofag (tubul care leaga faringele de stomac).
 Maladii legate de hipersecreții gastrice ( de exemplu Sindromul Zollinger-Ellison).
 Profilaxia recidivelor ulcerului. Cum să luaţi Famotidin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Comprimatele se administrează oral, se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
apă.
Ulcer gasto-duodenal activ
Doza recomandată este de 20 mg famotidină de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara sau 40 mg famotidină,
administrată oral, în priză unică, seara la culcare. Dacă timp de 4 săptămâni pacientul nu s-a tratat,
medicul vă poate prelungi tratamentul cu 4 săptămâni.
Ulcer gastric benign
Doza recomandată este de 2 comprimate a câte 20 mg sau 1 comprimat de 40 mg famotidină,
administrată oral, în priză unică, seara la culcare, timp de 4-8 săptămâni.
Profilaxia recidivelor în ulcerul duodenal
Doza recomandată este de 20 mg famotidină administrată oral, seara la culcare.
Esofagită de reflux
Doza este de 20 mg famotidine administrată oral, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, timp de 6-12
săptămâni. În cazurile în care esofagita de reflux este însoțită de o inflamație a esofagului, doza
recomandată este de 20-40 mg de două ori pe zi timp de 12 săptămâni.
Sindrom Zollinger-Ellison
Doza se recomandă individual de medic. Doza de întreţinere şi durata tratamentului se stabilesc în
funcţie de răspunsul terapeutic.
Doza iniţială recomandată este de 20 mg famotidină administrată oral, la intervale de 6 ore (doza
maxima nictimerală este de 240 mg), la pacienții carea anterior nu au folosit preparate ce inhibă
secreția gastrică. Doza de întreţinere şi durata tratamentului se stabilesc în funcţie de răspunsul
terapeutic.
În cazuri grave se administrează doze mai mari de famotidină – până la 160 mg, la interval de 6 ore
(640 mg în nictimer). Pacienții tratați anterior cu alte preparate ale acestei grupe, poate trece la
administrarea famotidinei în doze mai mai mari, în comparație cu doza inițială de 20 mg la fiecare 6
ore.
Durata tratamentului o va determina medicul dumneavoastră.
Dacă aveți boli ai rinichilor anunțați medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii
Nu este recomandat pentru utilizarea la copii, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Dacă luaţi mai mult Famotidin decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate filmate decât trebuie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luați cu dumneavoastră ambalajul
medicamentului pentru al arăta medicului.
Dacă uitaţi să luaţi Famotidin
Dacă aţi uitat să luaţi o doză de medicament, luați medicamentul cum v-ați amintit. Următoarea doză
luați-o conform prescripției medicale. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Famotidin
Nu încetați să luați comprimatele până când medicul dumneavoastră vă recomandă să nu mai luați.
Dacă nu este nici o îmbunătățire a stării adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
https://bit.ly/3gOHqK3

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

SBA Odolean(valaeriana)P 200 mg comp N30

Administrare
:adultilor cel mult 9 comprimate pe zi in timpul mesei cu multa cantitate de apa. A nu depasi doza zilnicarecomandata. Evitati utilizarea suplimentilor alimentare ca inlocuitor pentru un regim alimentar variat.
Valoarea nutritionala
a dozei zilnice (9 comprimate) contine:acid valerianic-cel putin 0.315 mg.
Contraindicatii:
hipersensibilitate la preparat, sarcina, lactatie. A se pastra in loc uscat, ferit de razale solare direct la temperature sub +25 C. A nu se lasa la indemina si vedere copiilor.

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
ALGIN BABY este indicat pentru ameliorarea simptomatică a febrei, inclusiv a febrei post-imunizare
şi a durerilor de intensitate moderată, cum este durerea în gât, durerea asociată erupţiei dentare, dureri
dentare, otalgie, cefalee şi dureri osteo-articulare şi musculare (inclusiv tendinite, bursite, luxaţii,
entorse).
ALGIN BABY este destinat în special copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 12 ani, dar poate fi
utilizat şi de către adulţii şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani, în cazul în care aceştia nu pot înghiţi
comprimatele.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Copii cu vârsta sub 12 ani
Pentru tratamentul durerii şi febrei: doza zilnică recomandată de ALGIN BABY este de 20-30 mg
ibuprofen/kg, administrată fracţionat. Utilizând seringa dozatoare gradată pentru administrare orală, în
funcţie de vârsta copilului, sunt recomandate următoarele doze:
 Vârsta cuprinsă între 3-12 luni şi greutate peste 5 kg: o doză de 50 mg ibuprofen (2,5 ml suspensie
orală ALGIN BABY), administrată de 3 ori pe zi.
 Vârsta cuprinsă între 1-3 ani: o doză de 100 mg ibuprofen (5 ml suspensie orală ALGIN BABY),
administrată de 3 ori pe zi.
 Vârsta cuprinsă între 4-6 ani: o doză de 150 mg ibuprofen (7,5 ml suspensie orală ALGIN
BABY), administrată de 3 ori pe zi.
 Vârsta cuprinsă între 7-9 ani: o doză de 200 mg ibuprofen (10 ml suspensie orală ALGIN BABY),
administrată de 3 ori pe zi.
2/12
 Vârsta cuprinsă între 10-12 ani: o doză de 300 mg ibuprofen (15 ml suspensie orală ALGIN
BABY), administrată de 3 ori pe zi.
Dozele trebuie administrate la intervale de aproximativ 8 ore.
Medicamentul nu trebuie administrat la copiii cu vârsta sub 3 luni, deoarece nu a fost stabilit profilul
de siguranţă şi eficacitate la această grupă de vârstă.
Pentru tratamentul febrei post-imunizare: se administrează o doză de 50 mg ibuprofen (2,5 ml
suspensie orală ALGIN BABY) urmată, dacă este necesar, de o altă doză de 2,5 ml suspensie orală
ALGIN BABY, la interval de 6 ore. Nu trebuie administrate mai mult de 100 mg ibuprofen într-un
interval de 24 ore.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3); cu toate acestea, este necesară precauţie sporită.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3); cu toate acestea, este necesară precauţie
sporită.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală.
ALGIN BABY este prevăzut cu un dispozitiv adiţional de administrare a suspensiei format din seringă
dozatoare gradată.
Înainte de administrarea fiecărei doze în parte, suspensia trebuie agitată puternic (aproximativ
5 secunde). Suspensia se administrează cu o cantitate suficientă de lichid.
Pentru instrucţiuni privind măsurarea dozei exacte înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
La copii cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 5 luni, trebuie cerut sfatul unui medic dacă simptomele se
agravează şi nu mai târziu de 24 de ore în cazul în care simptomele persistă.
Dacă la copii cu vârsta peste 6 luni, administrarea acestui medicament este necesară pentru mai mult
de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, trebuie consultat medicul.
Se recomandă ca durata tratamentului să nu depăşească 7 zile.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Deoarece au fost raportate reacţii de hipersensibiliate încrucişată între acidul acetilsalicilic şi alte
antiinflamatoare nesteroidiene, ALGIN BABY este contraindicat la pacienţii cu reacţii alergice de
tipul astmului bronşic, urticariei, rinitei, polipilor nazali şi angioedemului, la această grupă de
medicamente.
Ulcer gastro-duodenal/hemoragie active sau ulcer gastro-duodenal/hemoragie recurente în antecedente
(două sau mai multe episoade distincte, diagnosticate, de ulcer sau sângerare).
Colită ulceroasă.
Insuficienţă hepatică şi/sau renală severă.
3/12
Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA).
Deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau consum insuficient de lichide).
Hemoragie cerebro-vasculară sau altă hemoragie activă.
Tulburări ale hematopoiezei de etiologie necunoscută.
Sarcină (începând cu luna a 6-a de sarcină).

http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/d172779d-7b19-11e6-80d4-00155d2a071c/09.07.2018%208_48_17/Algin%20Baby%20susp%20orala%20RCP%2031.05.2018%20M.pdf

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul simptomatic al durerilor acute de intensitate moderată - severă, în cazul în care administrarea orală nu este indicată, de exemplu: postoperatoriu, în colica renală şi în durerile de spate severe.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Copii şi adolescenţi:

Dexketoprofen nu a fost studiat la copii şi adolescenţi. Cu toate acestea, nu se va administra la copii şi adolescenţi, deoarece nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării la aceste grupuri de vârstă.

Adulţi: Doza recomandată este de 50 mg dexketoprofen la fiecare 8-12 ore. În caz de necesitate, administrarea se poate repeta la interval de 6 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 150 mg. Dexinal® este destinat administrării pe termen scurt, iar tratamentul trebuie să se limiteze la perioada simptomatică acută (nu va depăşi două zile). Imediat ce este posibil, pacienţii vor urma un tratament analgezic, administrat pe cale orală. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă elasticitate necesară pentru controlul simptomelor. În cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie până la severă, Dexinal® poate fi administrat în asociere cu analgezice opioide, dacă este indicat, în aceleaşi doze recomandate la adulţi.

Vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei în cazul vârstnicilor. Totuşi, din cauza scăderii fiziologice a funcţiei renale la pacienţii vârstnici, se recomandă o doză mai mică în caz de insuficienţă renală uşoară: 50 mg dexketoprofen - doză zilnică totală. Afecţiuni hepatice: În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară spre medie (scor Child-Pugh 5- 9), doza zilnică totală va fi scăzută la 50 mg dexketoprofen, cu monitorizarea atentă a funcţiei hepatice. Dexinal® nu va fi administrat în cazul pacienţilor cu afecţiuni hepatice grave (scor Child-Pugh 10-15).

Insuficienţă renală: Doza zilnică totală va fi scăzută la 50 mg dexketoprofen în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei de 50-80ml/min). Dexinal® nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă renală medie sau severă (eliminarea creatininei < 50 ml/min).

Mod de administrare:

Dexinal® poate fi administrat intramuscular sau intravenos:

-Administrare intramusculară: conţinutul unei fiole (2ml) de soluţie injectabilă Dexinal® va fi administrată prin injectare lentă profund intramuscular.

-Administrare intravenoasă: Perfuzie intravenoasă: soluţia diluată, preparată, va fi administrată prin perfuzie intravenoasă, cu durata cuprinsă între 10 - 30 min. Soluţia va fi ferită de lumina solară directă.

Injecţie intravenoasă: la necesitate, conţinutul unei fiole (2ml) de soluţie injectabilă Dexinal® poate fi administrat prin injectare intravenoasă lentă în interval de minimum 15 secunde. În cazul în care Dexinal® este administrat intramuscular sau intravenos, soluţia va fi injectată imediat după extragere din fiola brună. Pentru administrarea prin perfuzie intravenoasă, conţinutul unei fiole (2ml) de soluţie injectabilă, va fi diluat aseptic şi ferit de lumina solară directă. CONTRAINDICAŢII

Dexinal® nu se va administra în următoarele cazuri:

-Pacienţii cu hipersensibilitate la dexketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

-Pacienţii la care substanţele cu acţiune similară (de exemplu, acid acetilsalicilic şi alte nesteroide) determină crize astmatice, spasm bronhic, rinită acută, sau cauzează polipi nazali, urticarie sau edem angioneurotic.

-Pacienţii cu ulcer peptic activ sau suspecţi de hemoragii, sau antecedente de ulcer peptic recurent / hemoragie (două sau mai multe episoade dovedite de ulcerare sau sângerare) sau dispepsie cronică.

-Pacienţii care prezintă hemoragii gastrointestinale active sau suspectate, sau alte hemoragii active sau tulburări de sângerare.

-Pacienţii cu antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratamente anterioare cu nesteroidiene.

-Pacienţii care suferă de boala Crohn sau colita ulceroasă.

-Pacienţii care au prezentat în antecedente astm bronhic.

-Pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă.

-Pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei < 50 ml/min).

-Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh de 10-15).

-Pacienţii care au prezentat diateză hemoragică şi alte tulburări de coagulare.

-În timpul trimestrului al III-lea de sarcină şi în perioada de alăptare. Dexinal® este contraindicat pentru administrare neuraxială (intra-tecală sau epidurală) din cauza conţinutului de etanol.

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Prospect: Informaţii pentru consumator/pacient PROCTOSAN NEO 65 UI/2,233 mg/30 mg/g unguent Heparinum natricum/Prednisolonum/Lauromacrogolum 400 Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizați acest medicament, deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. Utilizați întotdeauna acest medicament conform indicațiilor din acest prospect sau indicațiilor medicului dumneavoastră sau farmacistului. − Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. − Întrebaţi farmacistul dacă aveţi nevoie de mai multe informaţii sau recomandări. − Dacă manifestați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacții adverse nemenționate în acest prospect. Vezi pct. 4. − Dacă peste câteva zile nu vă simțiți mai bine sau vă simțiți mai rău, trebuie să vă adresați unui medic. Ce găsiți în acest prospect: 1. Ce este Proctosan Neo unguent şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Proctosan Neo unguent 3. Cum să utilizaţi Proctosan Neo unguent 4. Reacţii adverse posibile 5. Cum se păstrează Proctosan Neo unguent 6. Conținutul ambalajului și alte informații 1. Ce este Proctosan Neo unguent şi pentru ce se utilizează Proctosan Neo unguent este un medicament combinat cu acțiune antitrombotică, antiinflamatoare, venosclerozantă pentru uz topic în proctologie. Heparina este un anticoagulant cu acţiune directă. La aplicare externă exercită acţiune antitrombotică, antiexudativă şi antiinflamatoare moderată; contribuie la regenerarea ţesutului conjunctiv; preîntâmpină coagularea sângelui în nodulii hemoroidali. Prednisolonul este un glucocorticosteroid, manifestă acţiune antiinflamatoare, antiexudativă şi antialergică, reduce mâncărimea, senzaţia de arsură, durere în regiunea anorectală. Lauromacrogol manifestă acţiune anestezică locală şi asigură sclerozarea nodulilor hemoroidali. Proctosan Neo unguent se indică pentru tratarea simptomatică a hemoroizilor (reducerea mâncărimii, edemului, inflamației, durerii) în regiunea anorectală pe o perioadă scurtă de timp. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Proctosan Neo unguent Nu utilizaţi Proctosan Neo unguent - dacă sunteţi alergic la substanțele active sau oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6); - dacă aveți infecții în regiunea anorectală; - dacă aveți predispoziţia la hemoragii; - dacă sunteți însărcinată în primul trimestru de sarcină. Atenționări și precauții Înainte să utilizați Proctosan Neo supozitoare adresați-vă medicului sau farmacistului. În cazul unor simptome necunoscute sau noi, trebuie să vă adresați la medic. Ca şi în cazul tratamentului cu toate medicamentele cu conținut de corticosteroizi, se recomandă de utilizat cu precauţie, se va evita administrarea medicamentului în doză mari şi timp îndelungat. Proctosan Nea împreună cu alte medicamente Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizați, ați utilizat recent sau s-ar putea să utilizați orice alt medicament, inclusiv dintre cele, eliberate fără prescripție medicală. Proctosan Neo unguent nu se recomandă de a utiliza împreună cu alte medicamente pentru uz rectal. Sarcina şi alăptarea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a utiliza acest medicament. Medicamentul este contraindicat în trimestru I de sarcină. Administrarea medicamentului în trimestrele II şi III de sarcină şi perioada de alăptare e posibilă numai dacă beneficiile scontate pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Proctosan Neo unguent nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Proctosan Neo unguent conține lanolină Poate provoca reacţii adverse cutanate locale (de exemplu, dermatită de contact). 3. Cum să utilizaţi Proctosan Neo unguent Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, dacă nu sunteţi sigur. Unguentul se aplică rectal. Unguentul se aplică în strat subţire pe regiunile lezate, de 2 ori pe zi după defecare. Pentru a diminua simptomele, în prima zi a tratamentului unguentul poate fi administrat până la patru ori pe zi. În cazul hemoroizilor interni, pentru introducerea unguentului se foloseşte o canulă (aplicator), care se introduce rectal şi, printr-o uşoară apăsare pe tub, se introduce o cantitate mică de unguent. Nu utilizați Proctosan Neo unguent mai mult timp decât va prescris medicul. Dacă ați utilizat mai mult Proctosan Neo unguent decât trebuie Nu sunt relatate cazuri de supradozaj. Deoarece este un medicament pentru administrare topică și absorbția în circulația sistemică este minimă, nu sunt așteptate efecte toxice. Dacă ați utilizat o doză semnificativ de mare, adresați-vă medicului. Dacă uitaţi să utilizaţi Proctosan Neo unguent Nu vă neliniștiți, administrați medicamentul imediat cum v-ați amintit. Nu aplicaţi o doză suplimentară pentru a compensa doza uitată. Dacă încetați să utilizaţi Proctosan Neo unguent Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, Proctosan Neo supozitoare poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi) - sunt posibile cazuri de hipersensibilitate și iritații locale. Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile) - la utilizarea medicamentului timp îndelungat sunt posibile încetinirea vindecării fisurilor, edeme. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected]. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament. 5. Cum se păstrează Proctosan Neo unguent Nu lăsați acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 ºC. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. După prima deschidere a tubului produsul trebuie utilizat timp de 28 zile. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Proctosan Neo unguent - Substanțele active sunt: heparină sodică, acetat de prednisolonă, lauromacrogol 400. 1 g unguent conţine: heparină sodică – 65 UI, acetat de prednisolon – 2,233 mg; lauromacrogol 400 – 30 mg; - Celelalte componente sunt: parafină solidă, parafină lichidă, lanolină, dioxid de siliciu coloidal. Cum arată Proctosan Neo unguent şi conţinutul ambalajului Proctosan Neo se prezintă sub formă de unguent de culoare alb-gălbuie, semitransparent, cu aspect de gel, cu miros caracteristic. Proctosan Neo este disponibil în cutii cu 1 tub de aluminiu și cu capac din polipropilenă a câte 20 g unguent, în set cu o canulă (aplicator) din polietilenă. Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul Deţinătorul certificatului de înregistrare Hemofarm AD, Serbia. 26300, Vrsac, Beogradski put b.b. Fabricantul Hemofarm AD Vrsac, Serbia. Branch Plant Sabac, 15000, Sabac, str. Haiduc Velicova b.b. Acest prospect a fost aprobat în Ianuarie 2023. Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Betaklav 400 mg/57mg/5ml pulb./susp.orala 70ml

Indicaţii terapeutice
Betaklav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi (vezi pct.
4.2, 4.4 şi 5.1):
 Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corespunzător)
 Otită acută medie
 Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător)
 Pneumonie extraspitalicească
 Cistită
 Pielonefrită
 Infecţiile cutanate şi de ţesuturi moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale, abcesele
dentare severe cu celulită difuzantă.
 Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului
în care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Doza de Betaklav pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
 Agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi
 pct. 4.4)
 Severitatea şi localizarea infecţiei
 Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formelor alternative de condiţionare a Betaklav (de exemplu a acelora care eliberează
doze mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca
necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru copiii şi adolescenţii cu greutatea < 40 kg, această formă de condiţionare a Betaklav
eliberează o doză totală zilnică de 1000 -2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când
este administrată conform recomandărilor de mai jos.
Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea
unei alte formulări de Betaklav, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid
clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de
exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit
mai mult de 14 zile fără examinare clinică (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).
Copiii şi adolescenţii cu greutatea ≥ 40 kg trebuie trataţi cu formulările de Betaklav destinate
adulţilor. Mod de administrare
Betaklav se administrează pe cale orală.
A se administra la începutul mesei pentru a minimiza potenţialul de intoleranţă gastrointestinală.
Pentru instrucțiuni privind modul de preparare a soluției, vezi pct. 6.6).
Suspensia orală este de culoare aproape albă, cu miros aromat de fructe.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Antecedente de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt
antibiotic beta-lactamic (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau monobactam).
Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct.
4.8). https://bit.ly/3tFJMOt

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Dulcopic (Guttalax) 7.5mg/ml 15ml pic. orale

CE ESTE DULCOPIC ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Dulcopic este un laxativ cu acţiune locală care produce stimularea mişcărilor intestinului (a
peristaltismului intestinal) şi înmoaie scaunul.
Fiind un laxativ ce acționează în colon, Dulcopic stimulează specific procesul natural de
evacuare la nivelul zonei inferioare a tractului gastrointestinal. De aceea Dulcopic nu modifică
digestia sau absorbția caloriilor sau a altor nutrienți la nivelul intestinului subțire.
Dulcopic se utilizează:
-la pacienţi care suferă de constipaţie
-în situaţii care necesită uşurarea defecaţiei. CUM SĂ UTILIZAŢI DULCOPIC
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum
v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă nu
sunteţi sigur.
Doza recomandată este :
Adulţi: doza recomandată este de 10 – 20 picături (5 – 10 mg) pe zi. Începeţi cu 10 picături. Doza
poate fi ajustată la până la doza maximă de 20 de picături. Nu depășiți doza maximă zilnică de 20
de picături.
Copii și adolescenți
Copii cu vârsta peste 10 ani: doza recomandată este de 10-20 picături (5 – 10 mg) pe zi. Începeți
cu 10 picături. Doza poate fi ajustată la până la doza maximă de 20 de picături. Nu depășiți doza
maximă zilnică de 20 de picături.
Copii cu vârsta de 4-10 ani: doza recomandată este de 5-10 picături (2.5-5 mg) pe zi. Începeți cu
5 picături. Doza poate fi ajustată la până la doza maximă de 10 de picături. Nu depăşiţi doza
maximă zilnică de 10 de picături.
Copii cu vârsta sub 4 ani: doza recomandată este de 1 picătură/2 kg corp pe zi.
Mod de administrare:
Trebuie să luaţi Dulcopic seara,pentru a se produce evacuarea în dimineaţa următoare. Efectul
apare de obicei la 6-12 ore de la administrare.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Dulcopic
Dacă luaţi mai mult Dulcopic decât trebuie, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
Dacă se administrează doze mari pot apare scaune apoase, crampe abdominale, pierdere de
lichide, scăderea concentraţiei plasmatice a potasiului şi a altor electroliţi.
Mai mult, au fost raportate cazuri de afectare a mucoasei intestinului gros (ischemie a mucoasei
intestinului) în asociere cu doze de Dulcopic considerabil mai mari decât cele recomandate pentru
tratamentul de rutină al constipaţiei.
4
Similar altor laxative, atunci când este luat în mod constant în doze mari, Dulcopic poate produce
diaree cronică, durere abdominală, scăderea concentraţiei plasmatice a potasiului,
hiperaldosteronism secundar (o creştere a producţiei de aldosteron, un hormon care controlează
concentraţiile de sodiu şi potasiu din sânge) şi pietre la rinichi
Asociate abuzului cronic de laxative au fost raportate afecţiuni ale tubilor renali (o formă de
afectare a rinichiului), alcaloză metabolică (o afecţiune care apare atunci când corpul conţine mai
multă bază decât acid în sânge) şi slăbiciune musculară ca o consecinţă a concentraţiei plasmatice
scăzute a potasiului.
Dacă uitaţi să utilizaţi Dulcopic
Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi una imediat ce vă aduceţi aminte, dar nu luaţi o doză dublă pentru
a compensa doza uitată. Luaţi apoi următoarea doză ca de obicei
Dacă încetaţi să utilizaţi Dulcopic
Dulcopic trebuie luat numai atunci când este nevoie şi administrarea trebuie întreruptă după
apariţia efectului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
https://bit.ly/3zPV8nh

Adaugă in coş

1 ... 35 36 37 38 39 ... 217

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Medicamente

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Adrese Optici

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări