Filtru
Întâi cele populare
INDICATII TERAPEUTICE
Miozite, nevralgii, artrita, radiculita, profilaxia decubitusurilor.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Extern sub forma de frictiuni si comprese pe suprafata dureroasa.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la preparat, afectiuni inflamatorii ale pielii in locul aplicarii.
Miozite, nevralgii, artrita, radiculita, profilaxia decubitusurilor.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Extern sub forma de frictiuni si comprese pe suprafata dureroasa.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la preparat, afectiuni inflamatorii ale pielii in locul aplicarii.
-3%
12.95 MDL
13.35 MDL
Emplastru contra bataturi Pharma Doct (disc central) N10
Pentru protectie a bataturilor. Nu aplicati pe pielea taiata sau iritata.
Produs pentru uz extern.
Instructiuni
Zona de aplicare trebuie sa fie curata si uscata pentru o buna aderenta.
Aplicati plasturele central pe zona care trebuie protejata.
Schimbati plasturele zilnic.
Pentru protectie a bataturilor. Nu aplicati pe pielea taiata sau iritata.
Produs pentru uz extern.
Instructiuni
Zona de aplicare trebuie sa fie curata si uscata pentru o buna aderenta.
Aplicati plasturele central pe zona care trebuie protejata.
Schimbati plasturele zilnic.
-3%
24.25 MDL
25 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul afecțiunilor provocate de helminți: ascaridoza, enterobioza,
ankilostomiaza, necatoriaza, tricostrongiloza.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează intern o dată pe zi, indiferent de orarul meselor și parte a zilei.
Nu se administrează laxative înainte de tratament.
În enterobioză sau enterobioza asociată cu ascaridioza, la adulţi şi copii se
administrează câte 10 mg/kg într-o singură doză sau conform schemei următoare:
În formele grave se administrează o doză dublă – 20 mg/kg/zi, divizată în 1-2 prize,
timp de 2-3 zile.
Pentru a preveni reinfestarea se recomandă administrarea repetată peste 3 săptămâni
în doză de 10 mg/kg/zi.
În ascaridioza izolată se administrează 5 mg/kg/zi administrată odată. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la pirantel pamoat, la oricare dintre excipienți sau la pacienții cu
insuficienţă hepatică. https://bit.ly/3zwnGkO
Tratamentul afecțiunilor provocate de helminți: ascaridoza, enterobioza,
ankilostomiaza, necatoriaza, tricostrongiloza.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează intern o dată pe zi, indiferent de orarul meselor și parte a zilei.
Nu se administrează laxative înainte de tratament.
În enterobioză sau enterobioza asociată cu ascaridioza, la adulţi şi copii se
administrează câte 10 mg/kg într-o singură doză sau conform schemei următoare:
În formele grave se administrează o doză dublă – 20 mg/kg/zi, divizată în 1-2 prize,
timp de 2-3 zile.
Pentru a preveni reinfestarea se recomandă administrarea repetată peste 3 săptămâni
în doză de 10 mg/kg/zi.
În ascaridioza izolată se administrează 5 mg/kg/zi administrată odată. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la pirantel pamoat, la oricare dintre excipienți sau la pacienții cu
insuficienţă hepatică. https://bit.ly/3zwnGkO
-3%
13.58 MDL
14 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Cefalexina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii, cauzate de
microorganisme susceptibile:
- infecţii ale căilor respiratorii (amigdalită, faringită, sinuzită, bronşită acută şi
cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii osteo-articulare;
- infecţii ale sistemului uro-genital (cistită, pielonefrită, inclusiv prostatita
acută);
- infecţii stomatologice.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Adulţi
Doza nictemerală uzuală constituie de la 1 până la 4 grame, divizate în câteva
prize. În majoritatea infecţiilor este suficientă administrarea a câte 500 mg fiecare
8 ore. În cazul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi infecţiei
urinare uşoare necomplicate doza uzuală constituie 250 mg fiecare 6 ore sau 500
mg fiecare 12 ore.
În infecţii severe sau infecţii cauzate de microorganisme mai puţin sensibile, poate
fi necesară o doză mai mare de preparat. Dacă este necesară administrarea
preparatului în doză de peste 4 g pe zi, trebuie avută în vedere posibilitatea
utilizării altor cefalosporine cu administrare parenterală, în doze echivalente.
Doze pentru vârstnici şi pacienţi cu tulburarea funcţiei renale
Dozele sunt similare cu cele pentru adulţi. În cazul afectării semnificative a funcţiei
renale se recomandă reducerea dozei. În acest caz se recomandă doza maximă
nictemerală 3 g, dacă clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min; dacă
clearance-ul creatininei este de 10-40 ml/min – cel mult 1,5 g; dacă clearance-ul
creatininei este sub 10 ml/min – cel mult 750 mg.
Doze pentru copii
Pentru copii se recomandă de administrat preparatul sub formă de suspensie orală.
Doza uzuală nictemerală pentru copii constituie 15-50 mg/kg, divizată în câteva
prize. Pentru tratamentul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi
infecţiei urinare uşoare necomplicate doza poate fi divizată în 2 prize (fiecare 12
ore).
Pentru majoritatea infecţiilor se recomandă următorul regim de dozare:
- copii cu vârsta sub 5 ani: câte 125 mg fiecare 8 ore;
- copii cu vârsta 5 ani şi mai mult: câte 250 mg fiecare 8 ore.
În infecţiile severe dozele pot fi dublate.
Pentru tratamentul otitei medii se recomandă administrarea medicamentului în
doză de 75-100 mg/kg/zi, divizată în 4 prize.
În infecţiile cu streptococi beta-hemolitici durata tratamentului trebuie să fie de cel
puţin 10 zile. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la antibiotice din grupul cefalosporinelor sau la oricare dintre
excipienţi. https://bit.ly/3yngMhQ
Cefalexina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii, cauzate de
microorganisme susceptibile:
- infecţii ale căilor respiratorii (amigdalită, faringită, sinuzită, bronşită acută şi
cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii osteo-articulare;
- infecţii ale sistemului uro-genital (cistită, pielonefrită, inclusiv prostatita
acută);
- infecţii stomatologice.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Adulţi
Doza nictemerală uzuală constituie de la 1 până la 4 grame, divizate în câteva
prize. În majoritatea infecţiilor este suficientă administrarea a câte 500 mg fiecare
8 ore. În cazul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi infecţiei
urinare uşoare necomplicate doza uzuală constituie 250 mg fiecare 6 ore sau 500
mg fiecare 12 ore.
În infecţii severe sau infecţii cauzate de microorganisme mai puţin sensibile, poate
fi necesară o doză mai mare de preparat. Dacă este necesară administrarea
preparatului în doză de peste 4 g pe zi, trebuie avută în vedere posibilitatea
utilizării altor cefalosporine cu administrare parenterală, în doze echivalente.
Doze pentru vârstnici şi pacienţi cu tulburarea funcţiei renale
Dozele sunt similare cu cele pentru adulţi. În cazul afectării semnificative a funcţiei
renale se recomandă reducerea dozei. În acest caz se recomandă doza maximă
nictemerală 3 g, dacă clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min; dacă
clearance-ul creatininei este de 10-40 ml/min – cel mult 1,5 g; dacă clearance-ul
creatininei este sub 10 ml/min – cel mult 750 mg.
Doze pentru copii
Pentru copii se recomandă de administrat preparatul sub formă de suspensie orală.
Doza uzuală nictemerală pentru copii constituie 15-50 mg/kg, divizată în câteva
prize. Pentru tratamentul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi
infecţiei urinare uşoare necomplicate doza poate fi divizată în 2 prize (fiecare 12
ore).
Pentru majoritatea infecţiilor se recomandă următorul regim de dozare:
- copii cu vârsta sub 5 ani: câte 125 mg fiecare 8 ore;
- copii cu vârsta 5 ani şi mai mult: câte 250 mg fiecare 8 ore.
În infecţiile severe dozele pot fi dublate.
Pentru tratamentul otitei medii se recomandă administrarea medicamentului în
doză de 75-100 mg/kg/zi, divizată în 4 prize.
În infecţiile cu streptococi beta-hemolitici durata tratamentului trebuie să fie de cel
puţin 10 zile. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la antibiotice din grupul cefalosporinelor sau la oricare dintre
excipienţi. https://bit.ly/3yngMhQ
Indicaţii terapeutice
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
infecții stomatologice.
Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/343KGcZ
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
infecții stomatologice.
Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/343KGcZ
DESCRIEREA PREPARATULUI
Liniment de culoare galben-deschis până la brun cu miros specific.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Farmacodinamica
Preparat combinat pentru uz extern, cu acţiune specifică substanţelor din compoziţia lui. Manifestă acţiune antimicrobiană, antiinflamatoare şi antiseptică, favorizează procesele regenerative.
Gudronul irită terminaţiile nervoase сutanate şi restabileşte circulaţia sanguină în ţesuturi.
Bismut tribromfenolat posedă un bun efect sicativ.
Uleiul de ricin posedă acţiune emolientă asupra pielii şi ajută la o absorbţie mai bună.
Farmacocinetica
În cazul administrări topice substanţele active practic nu se absorb în circuitul sistemic şi nu manifestă acţiune sistemică.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Plăgi de orice geneză, escarii, abcese, furuncule, limfadenite, limfangite, tromboflebite, degerături, combustii.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern. Se aplică într-un strat subţire pe pielea afectată sau linimentul se aplică pe un pansament din 5-6 straturi de tifon, cu care se acoperă suprafata afectată.
REACŢII ADVERSE
Reacţii alergice. La o întrebuinţare îndelungată e posibilă iritarea pielii.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului.
SUPRADOZAJ
Pînă în prezent nu au fost semnalate cazuri de supradozaj la utilizarea preparatului.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Precauţii speciale de utilizare: linimentul are un miros specific neplacut şi lasă urme pe haine.
Perioada de sarcină şi alăptare
Este posibilă administrarea preparatului în timpul sarcinii şi în perioada de alăptare, dar cu recomandarea medicului.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce autovehicule sau de a manevra utilaje potenţial periculoase
Preparatul nu influenţează asupra capacităţii de conducere a autovehiculelor şi de manevrare a utilajelor potenţial periculoase.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Interacţiuni ale preparatului cu alte medicamente pînă în prezent nu au fost semnalate.
PREZENTARE, AMBALAJ
Liniment, cîte 25 g sau 40 g în tuburi de aluminiu.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura de 15-25oC.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.
Liniment de culoare galben-deschis până la brun cu miros specific.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Farmacodinamica
Preparat combinat pentru uz extern, cu acţiune specifică substanţelor din compoziţia lui. Manifestă acţiune antimicrobiană, antiinflamatoare şi antiseptică, favorizează procesele regenerative.
Gudronul irită terminaţiile nervoase сutanate şi restabileşte circulaţia sanguină în ţesuturi.
Bismut tribromfenolat posedă un bun efect sicativ.
Uleiul de ricin posedă acţiune emolientă asupra pielii şi ajută la o absorbţie mai bună.
Farmacocinetica
În cazul administrări topice substanţele active practic nu se absorb în circuitul sistemic şi nu manifestă acţiune sistemică.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Plăgi de orice geneză, escarii, abcese, furuncule, limfadenite, limfangite, tromboflebite, degerături, combustii.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern. Se aplică într-un strat subţire pe pielea afectată sau linimentul se aplică pe un pansament din 5-6 straturi de tifon, cu care se acoperă suprafata afectată.
REACŢII ADVERSE
Reacţii alergice. La o întrebuinţare îndelungată e posibilă iritarea pielii.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului.
SUPRADOZAJ
Pînă în prezent nu au fost semnalate cazuri de supradozaj la utilizarea preparatului.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Precauţii speciale de utilizare: linimentul are un miros specific neplacut şi lasă urme pe haine.
Perioada de sarcină şi alăptare
Este posibilă administrarea preparatului în timpul sarcinii şi în perioada de alăptare, dar cu recomandarea medicului.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce autovehicule sau de a manevra utilaje potenţial periculoase
Preparatul nu influenţează asupra capacităţii de conducere a autovehiculelor şi de manevrare a utilajelor potenţial periculoase.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Interacţiuni ale preparatului cu alte medicamente pînă în prezent nu au fost semnalate.
PREZENTARE, AMBALAJ
Liniment, cîte 25 g sau 40 g în tuburi de aluminiu.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura de 15-25oC.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Terapia complexă a afecţiunilor inflamatorii şi alergice ale pielii de etiologie
nemicrobiană: eczemă, dermatită alergică, seboreică şi de contact; neurodermită,
psoriazis, lupus eritematos, eritrodermie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern.
Unguentul se aplică de 1-3 ori pe zi în strat subţire pe suprafeţele afectate ale pielii şi
se masează uşor.
Adulţi
Durata tratamentului depinde de caracterul bolii şi eficacitatea terapiei, constituind, de
regulă, 6-14 zile. Se admite prelungirea tratamentului pîna la 20 zile. Pe suprafeţe
afectate limitate, pentru potenţarea efectului, pot fi aplicate pansamente ocluzive.
Copii cu vârsta mai mare de 1 an
Durata tratamentului - de la 3 pînă la 7 zile. La administrarea unguentului la copii se
indică doze minime pe perioade scurte de tratament; nu se aplică pansamente
ocluzive, de fixare sau comprese calde. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- tuberculoza cutanată;
- forma cutanată a sifilisului;
- reacţii cutanate post-vaccinare;
- afecţiuni ulceroase ale pielii, plăgi;
- acnee vulgară, acnee rozacee (este posibilă exacerbarea maladiei);
- afecţiuni bacteriene, virale şi micotice ale pielii;
- neoplasme cutanate;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii cu vârsta pînă la 1 an. https://bit.ly/3AVDKxO
Terapia complexă a afecţiunilor inflamatorii şi alergice ale pielii de etiologie
nemicrobiană: eczemă, dermatită alergică, seboreică şi de contact; neurodermită,
psoriazis, lupus eritematos, eritrodermie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern.
Unguentul se aplică de 1-3 ori pe zi în strat subţire pe suprafeţele afectate ale pielii şi
se masează uşor.
Adulţi
Durata tratamentului depinde de caracterul bolii şi eficacitatea terapiei, constituind, de
regulă, 6-14 zile. Se admite prelungirea tratamentului pîna la 20 zile. Pe suprafeţe
afectate limitate, pentru potenţarea efectului, pot fi aplicate pansamente ocluzive.
Copii cu vârsta mai mare de 1 an
Durata tratamentului - de la 3 pînă la 7 zile. La administrarea unguentului la copii se
indică doze minime pe perioade scurte de tratament; nu se aplică pansamente
ocluzive, de fixare sau comprese calde. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- tuberculoza cutanată;
- forma cutanată a sifilisului;
- reacţii cutanate post-vaccinare;
- afecţiuni ulceroase ale pielii, plăgi;
- acnee vulgară, acnee rozacee (este posibilă exacerbarea maladiei);
- afecţiuni bacteriene, virale şi micotice ale pielii;
- neoplasme cutanate;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii cu vârsta pînă la 1 an. https://bit.ly/3AVDKxO
-3%
8.54 MDL
8.80 MDL
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
-3%
94.57 MDL
97.50 MDL
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
-3%
15.76 MDL
16.25 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Indicaţii terapeutice
CEFTRIAXON este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară;
- pneumonie nozocomială;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană
CEFTRIAXON poate fi utilizat pentru:
- tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
CEFTRIAXON trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în
cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
Mod de administrare
Administrarea intramusculară
CEFTRIAXON poate fi administrat sub formă de injecție intramusculară profundă. Se recomandă
de a administra nu mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare.
Administrarea intravenoasă
CEFTRIAXON poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute
(cale de administrare preferată) sau sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute.
Administrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de
50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate
intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe
calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Dozele mai mari de 2 g se vor administra intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care
conţin calciu în același set de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care
conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă sau oricare altă cefalosporină.
Prezenţa în antecedente a reacţiilor severe de hipersensibilitate (de exemplu, a reacţiilor
anafilactice) la oricare alt tip de remedii antibacteriene beta-lactamice (peniciline, monobactami şi
carbapeneme).
Ceftriaxona este contraindicată:
la nou-născuţii prematuri cu vârsta ≤ 41 săptămâni, având în vedere perioada de dezvoltare
intrauterină (vârsta gestaţională + vârsta postnatală)*;
la nou-născuţii la termen cu vârsta ≤ 28 de zile:
- cu hiperbilirubinemie, icter, hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste stări legarea
bilirubinei, posibil, este afectată*;
- la care este necesar (sau la o necesitate aşteptată) un tratament intravenos cu soluţii cu conţinut
de calciu, inclusiv perfuzii intravenoase care conţin calciu, din cauza riscului formării precipitatelor
sărurilor de calciu ale ceftriaxonei (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
* studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albuminele serice şi la
aceşti pacienţi se poate dezvolta encefalopatie bilirubinică.
Când lidocaina este utilizată ca solvent, contraindicaţiile referitoare la aceasta trebuie excluse
înainte de injectarea intramusculară a ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).
A se vedea RCP pentru lidocaină, în special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă, care conţin lidocaină, niciodată nu se vor administra intravenos.https://bit.ly/3bCIfm4
CEFTRIAXON este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară;
- pneumonie nozocomială;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană
CEFTRIAXON poate fi utilizat pentru:
- tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
CEFTRIAXON trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în
cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
Mod de administrare
Administrarea intramusculară
CEFTRIAXON poate fi administrat sub formă de injecție intramusculară profundă. Se recomandă
de a administra nu mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare.
Administrarea intravenoasă
CEFTRIAXON poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute
(cale de administrare preferată) sau sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute.
Administrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de
50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate
intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe
calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Dozele mai mari de 2 g se vor administra intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care
conţin calciu în același set de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care
conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă sau oricare altă cefalosporină.
Prezenţa în antecedente a reacţiilor severe de hipersensibilitate (de exemplu, a reacţiilor
anafilactice) la oricare alt tip de remedii antibacteriene beta-lactamice (peniciline, monobactami şi
carbapeneme).
Ceftriaxona este contraindicată:
la nou-născuţii prematuri cu vârsta ≤ 41 săptămâni, având în vedere perioada de dezvoltare
intrauterină (vârsta gestaţională + vârsta postnatală)*;
la nou-născuţii la termen cu vârsta ≤ 28 de zile:
- cu hiperbilirubinemie, icter, hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste stări legarea
bilirubinei, posibil, este afectată*;
- la care este necesar (sau la o necesitate aşteptată) un tratament intravenos cu soluţii cu conţinut
de calciu, inclusiv perfuzii intravenoase care conţin calciu, din cauza riscului formării precipitatelor
sărurilor de calciu ale ceftriaxonei (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
* studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albuminele serice şi la
aceşti pacienţi se poate dezvolta encefalopatie bilirubinică.
Când lidocaina este utilizată ca solvent, contraindicaţiile referitoare la aceasta trebuie excluse
înainte de injectarea intramusculară a ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).
A se vedea RCP pentru lidocaină, în special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă, care conţin lidocaină, niciodată nu se vor administra intravenos.https://bit.ly/3bCIfm4
-3%
37.74 MDL
38.91 MDL
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Pediculoză. Scabie. Demodecoza.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern. A se agita înainte de administrare.
Pentru tratamentul copiilor cu vârsta 3- 5 ani se dizolvă cu apă fiartă în proporţie 1:1.
Tratamentul pediculozei.
Se aplică extern, local (a se agita înainte de administrare). Cu un tampon de vată sau tifon îmbibat cu emulsie se badijonează părul din regiunea capului sau a altor regiuni acoperite cu pilozitate și se fricționează ușor în piele. Se acoperă capul cu o batistă. Peste 10 min în caz de ftiriază și peste 30 min în caz de pediculoza capului pielea se spală cu apă curgătoare. A se evita nimerirea preparatului pe pielea feței. Se umectează batista cu soluție caldă de acid acetic 5% (se amestecă un pahar de oțet cu un pahar apă caldă de temperatura 50 °C), se scurge ușor și se acoperă capul cu batista pentru o oră. După această procedură larvele păduchilor se desprind de firele de păr. Se spală părul cu săpun sau șampon, se piaptănă cu un pieptene des, pentru a elimina păduchii pieriți și larvele acestora. Eficacitatea tratamentului se determină peste 1 oră sau peste 1 zi. Dacă se constată că larvele de păduchi au mai rămas, se prelucrează repetat părul cu soluție acid acetic 5%. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate individuală la componentele preparatului. Leziuni cutanate, inclusiv piodermii. Sarcina şi perioada de alăptare. Copii cu vârsta sub 3 ani.
Pediculoză. Scabie. Demodecoza.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern. A se agita înainte de administrare.
Pentru tratamentul copiilor cu vârsta 3- 5 ani se dizolvă cu apă fiartă în proporţie 1:1.
Tratamentul pediculozei.
Se aplică extern, local (a se agita înainte de administrare). Cu un tampon de vată sau tifon îmbibat cu emulsie se badijonează părul din regiunea capului sau a altor regiuni acoperite cu pilozitate și se fricționează ușor în piele. Se acoperă capul cu o batistă. Peste 10 min în caz de ftiriază și peste 30 min în caz de pediculoza capului pielea se spală cu apă curgătoare. A se evita nimerirea preparatului pe pielea feței. Se umectează batista cu soluție caldă de acid acetic 5% (se amestecă un pahar de oțet cu un pahar apă caldă de temperatura 50 °C), se scurge ușor și se acoperă capul cu batista pentru o oră. După această procedură larvele păduchilor se desprind de firele de păr. Se spală părul cu săpun sau șampon, se piaptănă cu un pieptene des, pentru a elimina păduchii pieriți și larvele acestora. Eficacitatea tratamentului se determină peste 1 oră sau peste 1 zi. Dacă se constată că larvele de păduchi au mai rămas, se prelucrează repetat părul cu soluție acid acetic 5%. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate individuală la componentele preparatului. Leziuni cutanate, inclusiv piodermii. Sarcina şi perioada de alăptare. Copii cu vârsta sub 3 ani.
-3%
10.86 MDL
11.20 MDL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ceftazidim 0,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ceftazidim 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 500 mg, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 1 gpulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 1 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 2 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Fiecare gram de ceftazidimă conține aproximativ 52 mg (2,26 mmol) de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere cristalină, de culoare de la albă până la crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceftazidim este indicat pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos la adulţi,
adolescenţi şi copii, incluzând nou-născuţi (de la naştere).
• Pneumonie nosocomială
• Infecţii bronhopulmonare la pacienţi cu fibroză chistică
• Meningită bacteriană
• Otită medie cronică supurativă
• Otită externă malignă
• Infecţii ale tractului urinar complicate
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate
• Infecţii intraabdominale complicate
• Infecţii osteoarticulare
• Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă
peritoneală continuă ambulatorie (DPCA).
Tratamentul pacienţilor cu bacteremie care apare în asociere cu, sau este
suspicionată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Ceftazidima poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care
prezintă febră suspicionată a fi determinată de o infecţie bacteriană.
Ceftazidima poate fi utilizată în profilaxia perioperatorie a infecţiilor tractului
urinar la pacienţii la care se efectuează rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP).
2
Când se optează pentru ceftazidimă, trebuie să se ţină cont de spectrul său
antibacterian, care se limitează în principal la bacterii aerobe Gram-negativ (vezi
pct. 4.4 şi 5.1).
Ceftazidima trebuie admnistrată concomitent cu alte antibiotice ori de câte ori
spectrul său de acţiune nu acoperă bacteriile patogene posibil implicate.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene. Mod de administrare
Doza depinde de severitatea infecţiei, sensibilitatea agentului patogen,
localizarea şi tipul infecţiei, vârsta şi statusul funcţiei renale ale pacientului.
Ceftazidima trebuie administrat injectabil intravenos sau în perfuzie, sau
intramuscular profund. Locurile recomandate pentru injectarea intramusculară
sunt cadranul supero-extern al muşchiului gluteus maximus sau faţa laterală a
coapsei. Soluţia de ceftazidimă poate fi administrată direct în venă sau poate fi
introdusă în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral
lichide.
Calea de administrare standard recomandată este cea intravenoasă, prin
injectare intermitentă sau perfuzie continuă. Administrarea intramusculară
trebuie utilizată numai atunci când nu se poate folosi calea intravenoasă sau
este mai puţin adecvată pentru pacient.
7
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la
orice antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
https://bit.ly/3hIHrjz
Ceftazidim 0,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ceftazidim 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 500 mg, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 1 gpulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 1 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 2 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Fiecare gram de ceftazidimă conține aproximativ 52 mg (2,26 mmol) de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere cristalină, de culoare de la albă până la crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceftazidim este indicat pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos la adulţi,
adolescenţi şi copii, incluzând nou-născuţi (de la naştere).
• Pneumonie nosocomială
• Infecţii bronhopulmonare la pacienţi cu fibroză chistică
• Meningită bacteriană
• Otită medie cronică supurativă
• Otită externă malignă
• Infecţii ale tractului urinar complicate
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate
• Infecţii intraabdominale complicate
• Infecţii osteoarticulare
• Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă
peritoneală continuă ambulatorie (DPCA).
Tratamentul pacienţilor cu bacteremie care apare în asociere cu, sau este
suspicionată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Ceftazidima poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care
prezintă febră suspicionată a fi determinată de o infecţie bacteriană.
Ceftazidima poate fi utilizată în profilaxia perioperatorie a infecţiilor tractului
urinar la pacienţii la care se efectuează rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP).
2
Când se optează pentru ceftazidimă, trebuie să se ţină cont de spectrul său
antibacterian, care se limitează în principal la bacterii aerobe Gram-negativ (vezi
pct. 4.4 şi 5.1).
Ceftazidima trebuie admnistrată concomitent cu alte antibiotice ori de câte ori
spectrul său de acţiune nu acoperă bacteriile patogene posibil implicate.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene. Mod de administrare
Doza depinde de severitatea infecţiei, sensibilitatea agentului patogen,
localizarea şi tipul infecţiei, vârsta şi statusul funcţiei renale ale pacientului.
Ceftazidima trebuie administrat injectabil intravenos sau în perfuzie, sau
intramuscular profund. Locurile recomandate pentru injectarea intramusculară
sunt cadranul supero-extern al muşchiului gluteus maximus sau faţa laterală a
coapsei. Soluţia de ceftazidimă poate fi administrată direct în venă sau poate fi
introdusă în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral
lichide.
Calea de administrare standard recomandată este cea intravenoasă, prin
injectare intermitentă sau perfuzie continuă. Administrarea intramusculară
trebuie utilizată numai atunci când nu se poate folosi calea intravenoasă sau
este mai puţin adecvată pentru pacient.
7
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la
orice antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
https://bit.ly/3hIHrjz
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
-3%
8.15 MDL
8.40 MDL