Ce este Losartan Zentiva şi pentru ce se utilizează Losartan Zentiva conţine substanţa activă losartan. Losartan aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub numele de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organism care se leagă de receptorii din vasele de sânge, determinând constricţia acestora. Aceasta are ca rezultat creşterea tensiunii arteriale. Losartan previne legarea angiotensinei II de aceşti receptori, determinând relaxarea vaselor de sânge şi scăderea tensiunii arteriale. Losartan întârzie deteriorarea funcţiei rinichilor la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2. Losartan Zentiva se utilizează: • pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială) la adulţi, precum şi la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani. • pentru a proteja rinichii la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2, cu modificări ale parametrilor de laborator care demonstrează afectarea funcţiei rinichilor şi proteinurie ≥ 0,5 g pe zi (o afecţiune în care urina conţine o cantitate anormală de proteine) • pentru tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică atunci când medicul dumneavoastră consideră că tratamentul cu medicamente specifice numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA, medicamente utilizate pentru a scădea tensiunea arterială crescută) nu este potrivit. Dacă în cazul dumneavoastră, insuficienţa cardiacă a fost stabilizată cu Certificat de înregistrare a medicamentului – nr.21818 din 30.06.2015 Modificare din 05.11.2015 Anexa 1 2 un inhibitor ECA, nu trebuie să fiţi trecut la un tratament cu losartan. • la pacienţii cu hipertensiune arterială şi îngroşare a ventriculului stâng, s-a demonstrat că tratamentul cu Losartan Zentiva reduce riscul de accident vascular cerebral.(„Indicaţie pe baza studiului LIFE”).
Cum să luaţi Losartan Zentiva Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi singur. Medicul dumneavoastră va stabili doza adecvată de Losartan Zentiva, în funcţie de afecţiunea de care suferiţi şi de eventualele tratamente concomitente pe care le luaţi. Este important să continuaţi să luaţi Losartan Zentiva atât timp cât medicul vă recomandă acest lucru, pentru menţinerea controlului tensiunii arteriale. Pacienţi adulţi cu tensiune arterială crescută Tratamentul se începe, de regulă, cu 50 mg losartan (un comprimat de Losartan Zentiva 50 mg), o dată pe zi. Efectul maxim de reducere a tensiunii arteriale ar trebui să fie atins după 3-6 săptămâni de la începutul tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate de Losartan Zentiva 50 mg sau un comprimat de Losartan Zentiva 100 mg), o dată pe zi. Dacă aveţi impresia că efectul losartan este prea puternic sau prea slab, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Administrare Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi doza zilnică aproximativ la aceeaşi oră în fiecare zi. Losartan Zentiva poate fi administrat cu sau fără alimente. Este important să continuaţi să luaţi Losartan Zentiva până când medicul vă spune să opriţi tratamentul. Comprimatele filmate de Losartan Zentiva 50 pot fi divizate în două doze egale.
https://bit.ly/3ts6ucK

Comandă

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Micoze cutanate, cauzate de agenţi patogeni susceptibili (tricofiţie, microsporie,
epidermofiţie, rubrofiţie, candidoză cutanată):
- micoza plantară (tinea pedis);
- dermatofiţia corpului (tinea corporis), inclusiv infecţii fungice ale pielii glabre şi
ale pliurilor cutanate;
- epidermofiţie inghinală (tinea cruris);
- infecţii superficiale ale pielii provocate de fungi de genul Candida (ex. Candida
albicans);
- pityriasis versicolor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern.
Înainte de aplicare suprafaţa afectată trebuie curăţată şi uscată.
Fungoterbin® se aplică pe piele de 1-2 ori pe zi. Crema se aplică în strat subţire pe zona
afectată şi regiunile adiacente şi se masează uşor. În cazul infecţiilor, însoţite de
intertrigo (inghinal, interfesier, submamar) porţiunile prelucrate cu cremă pot fi
acoperite cu tifon.
Tinea corporis, tinea cruris, tinea pedis: o dată pe zi, durata tratamentului – 1
săptămână.
Tinea pedis: o dată pe zi, durata tratamentului – 1 săptămână.
Candidoza cutanată: 1-2 ori pe zi, durata tratamentului – 1-2 săptămâni.
Pityriasis versicolor: 1-2 ori pe zi, durata tratamentului – 1 săptămână.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: mai puţin frecvente – la locul
aplicării – prurit sau senzaţie de arsură, hiperemie( nu necesită întreruperea
tratamentului).
Tulburări ale sistemului imunitar: mai puţin frecvente – erupţii generalizate, urticarie,
edem angioneurotic.
Aceste reacţii necesită întreruperea tratamentului şi consultaţia medicului.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la terbinafină şi/sau orice component al preparatului

Vizualizare rapidă

Idrink cu aroma de coacaza neagra 650 mg/10mg pulb./sol.orala N10

IDRINK este un medicament combinat, care conţine două substanţe active, destinate să combată
simptomele răcelii şi gripei: paracetamol şi fenilefrină.
Paracetamolul ameliorează durerea şi vă scade temperatura atunci când aveţi febră, iar fenilefrina
este un decongestionant, care vă desfundă nasul, ajutându-vă să respiraţi mai uşor.
IDRINK se utilizează pentru tratamentul simptomatic al infecţiilor respiratorii acute şi gripei,
asociate cu dureri de cap, dureri de muşchi şi articulaţii, dureri în gât, febră, guturai.
Acest medicament se utilizează la copii cu vârsta peste 12 ani.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI IDRINK
Nu utilizaţi IDRINK:
- dacă aveţi alergie (hipersensibilitate) la paracetamol, fenilefrină sau la oricare dintre celelalte
componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
- dacă aveţi tulburări severe ale funcţiei ficatului sau rinichilor;
- dacă aveţi o boală înnăscută, manifestată prin valori crescute ale bilirubinei;
- dacă aveţi un deficit al enzimei numită glucozo-6-fosfat dehidrogenază;
- dacă aveţi intoleranţă la unele zaharuri;
- dacă suferiţi de alcoolism;
- dacă suferiţi de boli de sânge, aveţi un număr redus de globule roşii sau albe;
- dacă aveţi formate cheaguri de sânge în vasele sanguine sau vene inflamate;
- dacă aveţi stări de hiperexcitabilitate;
- dacă aveţi tulburări ale somnului;
- dacă aveţi tensiune arterială foarte mare;
- dacă aveţi probleme cu inima sau vasele de sânge, inclusiv ateroscleroză (prezenţa plăcilor
multiple);
- dacă aveţi tulburări ale ritmului inimii;
- dacă aveţi tensiune crescută la nivelul ochilor (glaucom cu unghi închis);
- dacă aveţi inflamaţie acută a pancreasului;
- dacă aveţi o creştere în volum a prostatei;
- dacă aveţi valori foarte crescute ale zahărului în sânge (forme severe de diabet zaharat);
- dacă aveţi epilepsie;
- dacă aveţi o tiroidă hiperactivă;
- dacă urmaţi tratament cu medicamente administrate în depresie – antidepresive triciclice sau
inhibitori de monoaminooxidază (inclusiv o perioadă de 2 săptămâni de la oprirea tratamentului
cu aceştia) sau dacă urmaţi tratament cu beta-blocante (medicamente utilizate în tratamentul
aritmiilor);
- dacă urmaţi tratament cu medicamente care inhibă sau stimulează pofta de mâncare şi
psihostimulante (de tipul amfetaminei);
- dacă suferiţi de fenilcetonurie (o tulburare metabolică rară);
- dacă sunteţi gravidă;
- dacă alăptaţi;
- la copii cu vârsta sub 12 ani.
Atenţionări şi precauţii
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a utiliza IDRINK, dacă:
- aveţi tendinţă de creştere a tensiunii arteriale;
- aveţi boli de ficat sau rinichi;
- aveţi feocromocitom (o tumoare a glandei suprarenale);
- aveţi dificultăţi de urinare;
- aveţi boala Raynaud (ceea ce se poate manifesta prin apariţia durerilor la nivelul degetelor de
la mâini şi picioare ca răspuns la frig sau stres).
Nu utilizaţi alte medicamente care conţin paracetamol, decongestionante sau medicamente pentru
tratamentul răcelii şi gripei în acelaşi timp cu IDRINK.
Un component activ al medicamentului(fenilefrina) poate provoca accese de dureri de inimă(angină
pectorală).
Dacă conform recomandării medicului administraţi medicamentul timp îndelungat, medicul vă va
supraveghea starea ficatului şi vă va indica efectuarea unor analize de sânge.
Dacă starea dumneavoastră nu se îmbunătăţeşte, consultaţi medicul.
Dacă simptomele afecţiunii nu dispar peste 5 zile de utilizare a medicamentului, întrerupeţi
tratamentul şi adresaţi-vă la medic.
Nu depăşiţi doza recomandată.
Dacă accidental aţi depăşit doza, adresaţi-vă imediat la medic.
IDRINK împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să
utilizaţi orice alte medicamente, inclusiv cele eliberate fără prescripţie medicală.
În mod special discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul:
- dacă luaţi antidepresive triciclice (amitriptilina) (medicamente utilizate pentru tratamentul
depresiei);
- dacă luaţi sau aţi luat în ultimele 2 săptămâni medicamente pentru tratamentul depresiei
cunoscute ca inhibitori ai monoaminooxidazei (MAO);
- dacă luaţi beta blocante, utilizate pentru tratarea problemelor cardiace şi a tensiunii arteriale
mari;
- metildopa (utilizată pentru scăderea tensiunii arteriale crescute)
În acest caz nu trebuie să utilizaţi IDRINK.
De asemenea, înainte de a lua IDRINK, adresaţi-vă medicului sau farmacistului dacă utilizaţi
oricare din aceste medicamente:
- remedii calmante (sedative);
- remedii utilizate în tratamentul epilepsiei;
- etanol şi preparate cu conţinut de etanol;
- remedii utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale (antihipertensive);
- remedii somnifere, inclusiv barbiturice, de exemplu fenobarbital (utilizate în tulburări de somn);
- rifampicină (utilizat în tratamentul tuberculozei);
- azidotimidina (utilizată în tratamentul infecţiei cu HIV);
- cloramfenicol (utilizat în tratamentul infecţiilor);
- medicamente, utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge (anticoagulante), de
exemplu warfarină;
- metoclopramidă şi domperidonă (utilizate pentru tratamentul senzaţiei de greaţă sau vărsături);
- colestiramina (utilizată pentru reducerea nivelului de colesterol);
- digoxina şi alte glicozide cardiace (utilizate în boli de inimă);
- alte simpatomimetice (medicamente cu administrare la nivelul nasului, urechii externe sau
ochilor).

CUM SĂ UTILIZAŢI IDRINK
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medical sau cu farmacistul, dacă nu
sunteţi sigur.
Doze recomandate
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: câte 1 plic. La necesitate administrarea poate fi repetată peste
fiecare 4-6 ore.
A nu se administra mai mult de 4 plicuri pe zi.
Cura de tratament nu va depăşi 3-5 zile.
Modul şi calea de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-o cană şi se acoperă cu apă fierbinte. Se amestecă până la
dizolvare completă, la necesitate se poate de îndulcit. A se administra călduţ.
Copii
Medicamentul este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Dacă utilizaţi mai mult IDRINK decât trebuie
Trebuie să vă adresaţi imediat medicului în cazul unei supradoze sau a ingestiei accidentale a
acestui medicament de către un copil, chiar dacă vă simţiţi bine, din cauza riscului afectării severe,
întârziate, a ficatului. În caz de supradozare cu paracetamol este necesar ajutor medical de urgenţă.
Dacă aţi utilizat o doză prea mare, în primele 24 de ore se pot observa: transpiraţie excesivă, agitaţie
psihomotorie sau sedare, dureri de cap, paloarea tegumentelor, ameţeli, insomnie, tulburări ale
ritmului cardiac, tremor, greaţă, vărsături, iritabilitate, nelinişte, pierderea poftei de mâncare şi dureri
abdominale. În cazurile severe pot apărea tulburări de conştienţă, halucinaţii, convulsii şi aritmii.
Dacă uitaţi să utilizaţi IDRINK
Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi următoarea doză imediat ce vă amintiţi. Nu luaţi mai mult de o doză
la fiecare 4 ore. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi IDRINK
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.

Comandă

Vizualizare rapidă

Subs.: ibuprofenum 200mg
Indicatii : Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, M01AE01.
Poliartrita reumatoidă (inclusiv artrita reumatoidă juvenilă şi maladia Still), spondilita anchilozantă, osteoartrite şi alte artropatii non-reumatoide (seronegative). Periartrita humeroscapulară (capsulita), bursite, tendinite, tenosinovite şi dureri moderate de spate; entorse şi luxaţii. Tratamentul durerilor uşoare până la moderate în dismenoree, durerilor de dinţi, durerilor postoperatorii, tratamentul simptomatic al cefaleei, inclusiv migrenelor.
Administrare : Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Se administrează intern. A se administra împreună cu alimentele sau după masă cu un pahar de apă.  Bruss, comprimate filmate trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul gurii şi iritaţia de la nivelul faringelui.  Adulţi

Doza zilnică recomandată este de 1200-1800 mg divizată în câteva prize. Unor pacienţi poate fi suficient 600 – 1200 mg pe zi. În stări acute sau severe doza poate fi crescută până la ameliorarea simptomelor. Doza maximă zilnică este de 2400 mg.

Copii

Doza zilnică de ibuprofen este de 20 mg/kg corp divizată în câteva prize.  În artrita reumatoidă juvenilă – poate fi administrat până la 40 mg/kg corp/zi divizată în câteva prize.  Nu se recomandă administrarea copiilor cu greutatea mai mică de 7 kg.

Vârstnici

La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un antiinflamator nesteroidian, pacientul trebuie monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.
Reactii adverse : Convenţia MedDRA privind frecvenţa

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Infecţii şi infestări: rinită, meningită aseptică (în special la pacienţii cu tulburări autoimune existente ca lupus eritematos sau maladii ale ţesutului conjunctiv asociate).) cu simptome de rigiditatea muşchilor occipitali, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă. Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică sau anemie hemolitică.

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie; astmă, agravarea astmei, bronhospasm sau dispnee; erupţii cutanate, prurit, urticarie, purpura, angioedem; foarte rar – dermatoză buloasă şi exfoliativă (inclusiv sindromul Stevens- Johnson, necroliză toxică epidermică şi eritem multiform).

Tulburări psihice: insomnie, anxietate, depresie, confuzie, halucinaţii.

Tulburări ale sistemului nervos: neurită optică, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă.

Tulburări oculare: tulburări de vedere, neuropatie optică toxică.

Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz, tinitus, vertij.

Tulburări cardiace: edem, insuficienţă cardiacă.

Tulburări vasculare: hipertensiune arterială.

Administrarea ibuprofenului în doze mari (2400 mg/zi) în tratament de lungă durată este asociată cu risc uşor crescut de apariţie a accidentelor trombembilice ca infarctul miocardic sau ictusul.

Tulburări gastrointestinale: ulcere peptice, perforaţie a tractului gastrointestinal, hemoragii gastrointestinale, uneori fatale, în particular la vârstnici. Greaţă, vomă, diaree, flatulenţă, constipaţii, dispepsii, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi maladiei Crohn. Mai puţin frecvent – gastrită. Rare – perforaţii ale tractului gastrointestinal. Foarte rare – pancreatită. Tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, insuficienţă hepatică, hepatită, icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare – erupţii buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică; reacţii de fotosensibilitate.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: afectarea funcţiei renale şi nefropatie toxică, inclusiv nefrită interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: stare generală de rău, fatigabilitate.
Contraindicatii : Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Bruss nu trebuie administrat pacienţilor care au avut simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene.  Hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare nesteroidiene.  Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastrointestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).  Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie.  Insuficienţă severă cardiacă, hepatică sau renală.  Al treilea trimestru de sarcină.
Pastrare : A se păstra la temperatura sub 25 oC.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Vizualizare rapidă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg

4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul esofagitei de reflux.
Tratamentul ulcerului duodenal şi ulcerului gastric benign, inclusiv în cazul asocierii cu
administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene.
Ameliorarea simptomelor asociate dispepsiei.
În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori)
în ulcerul peptic.
Profilaxia aspirării de secreţie acidă.
Sindrom Zollinger-Ellison.
Ameliorarea simptomelor asociate dispepsiei în caz de esofagita de reflux (de exemplu
pirozis) şi/sau simptomelor asociate ulcerului (de exemplu epigastralgii).
Tratamentul ulcerului duodenal şi ulcerului gastric benign, eroziunilor gastroduodenale
la pacienţii cu leziuni gastroduodenale în antecedente, care necesită continuarea
tratamentului cu AINS.
Copii cu vârsta de peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
- Tratamentul esofagitei de reflux.
- Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux
gastro-esofagian.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi
Boala de reflux gastro-esofagian, inclusiv esofagita de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor
vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după
tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4-8 săptămâni de tratament.
Omeprazolul de asemenea poate fi administrat în doză de 40 mg o dată pe zi la
pacienţii cu esofagita de reflux rezistentă la alte tratamente. Vindecarea este de obicei
obţinută în 8 săptămâni. Pacienţii pot continua tratamentul cu doza de 20 mg o dată pe
zi.
Boala de reflux
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor doza recomandată este de 10 mg o
dată pe zi. În cazul recăderii simptomelor doza poate fi crescută la 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul ulcerelor duodenale şi gastrice benigne
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor cu
ulcer duodenal vindecarea apare în 4 săptămâni. La majoritatea pacienţilor cu ulcer
gastric benign vindecarea apare în 8 săptămâni. În cazuri severe sau recurente doza
poate fi crescută până la 40 mg omeprazol pe zi. La pacienţii cu tratament de lungă
durată cu antecedente de ulcer duodenal recurent se recomandă administrarea dozei
de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Pentru prevenirea recăderii la pacienţii cu ulcer
duodenal doza recomandată constituie 10 mg omeprazol o dată pe zi, în cazul recidivii
simptomelor se recomandă creşterea dozei până la 20 mg o dată pe zi.
Următorul grup de pacienţi prezintă riscul recurenţei ulcerului: infecţia cu Helicobacter
pylori, pacienţii tineri (<60 ani), la cei care simptomele persistă mai mult de un an şi
fumători. Aceşti pacienţi necesită un tratament de lungă durată cu doze de 20 mg
omeprazol o dată pe zi, la necesitate, se vor reduce la 10 mg o dată pe zi.
Terapia de eradicare a H.pylori în ulcerul peptic
Se recomandă de administrat omeprazol în doză de 40 mg pe zi sau 20 mg de 2 ori
pe zi în asociere cu tratament antimicrobian descris mai jos:
Regimul de tratament triplu în ulcer duodenal
Omeprazol şi următoarele combinaţii de agenţi antimicrobieni:
Amoxicilină 500 mg şi metronidazol 400 mg -de trei ori pe zi timp de o săptămână.
Sau
Claritromicină 250 mg şi metronidazol 400 mg (sau tinidazol 500 mg) - de două ori
pe zi timp de o săptămână
Sau
Amoxicilină 1000 mg şi claritromicină 500 mg - de două ori pe zi timp de o
săptămână.
Regimul de tratament dublu în ulcer duodenal
Omeprazol şi amoxicilină 750 mg până la 1000 mg de două ori pe zi timp de 2
săptămâni. Alternativ, omeprazol şi claritromicină 500 mg de 3 ori pe zi timp de 2
săptămâni.
Regimul de tratament dublu în ulcer gastric
Omeprazol şi amoxicilină 750 mg până la 1000 mg de două ori pe zi timp de 2
săptămâni.
În fiecare tip de tratament, dacă simptomele recidivează şi pacientul are încă H.
pylori pozitiv, tratamentul poate fi repetat sau se va utiliza tratament alternativ.
Dacă pacientul este H. pylori negativ atunci se va vederea regimul de dozare
recomandat pentru boala de reflux.
Pentru a asigura vindecarea la pacienţii cu ulcer peptic activ, se va vedea
recomandaţiile pentru ulcerul duodenal şi gastric benign.
Profilaxia aspirării de secreţie acidă
Pentru pacienţii cu risc de aspirare a conţinutului gastric în timpul anesteziei generale,
doza recomandată constituie 40 mg omeprazol seara înainte de intervenţie chirurgicală
urmate de 40 mg omeprazol cu 2/6 ore înainte de intervenţie chirurgicală.
Sindrom Zollinger-Ellison
Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol pe zi. La pacienţii cu sindrom
Zollinger Ellison doza se ajustează în funcţie de răspunsul terapeutic şi se continuă atât
cât este considerat necesar. Toţi pacienţii cu afectare severă şi răspuns terapeutic
inadecvat la alte terapii, au fost eficient controlaţi şi mai mult de 90% din pacienţi s-au
menţinut la doze de 20-120 mg omeprazole pe zi. Dozele mai mari de 80 mg
omeprazol pe zi se administrează în doze divizate de două ori pe zi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la omeprazol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Ca şi în cazul altor medicamente inhibitoare ale pompei de protoni, omeprazolul nu
poate fi utilizat concomitent cu atazanavir.

Vizualizare rapidă

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI Capsule operculate de formă cilindrică, cu capete emisferice și suprafaţa netedă, lucioasă. Culoarea capsulei: Corp şi capac de culoare crem sau corpul – roz şi capacul – verde-deschis. Aspectul conţinutului din capsulă: pulbere albă cu cristale incolore, fără miros sau cu miros slab de acid acetic, cu gust slab acru.
INDICAŢII TERAPEUTICE Prevenirea primară a bolilor cardiovasculare, cum ar fi tromboza și insuficiență cardiacă acută. Prevenirea infarctului miocardic recurent și tromboza vaselor de Certificat de înregistrare al medicamentului - nr.20533 din 29.04.2014 Modificare din 16.07.2015 Anexa 1 sange, angină pectorala instabilă, cu excepţia fazei acute. Prevenirea accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii şi a accidentelor cerebrovasculare ischemice. Prevenirea tromboembolismului după chirurgie vasculară. VASO-75 nu este recomandat în situaţii de urgenţă. Poate fi utilizat numai ca tratament preventiv.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Intern. Doza recomandată pentru prevenirea afecţiunilor coronariene este de 75 mg acid acetilsalicilic (o capsulă) de 1 - 4 ori pe zi. Doza uzuală este de 75-150 mg acid acetilsalicilic. Pentru prevenirea secundară a accidentelor ischemice cerebrale tranzitorii şi a infarctului cerebral doza recomandată este de 75 mg acid acetilsalicilic (o capsulă) de 1 - 2 ori pe zi. Nu se recomandă administrarea medicamentului la copii și adolescenți. Medicamentul este destinat tratamentului de lungă durată, cu doza minimă eficace.
CONTRAINDICAŢII Hipersensibilitate la preparat. Antecedente de astm bronşic (alte reacții alergice) indus de administrarea salicilaţilor, trombocitopenie, hemofilie, ulcer gastric sau duodenal activ, afecţiuni cu risc hemoragic (diateză hemoragică), menometroragii, afecţiuni renale preexistente, insuficienţă hepatică severă, sarcină, lactație, alergii, insuficienţă cardiacă necompensată, deficit congenital de glucozo-6- fosfatdehidrogenază, copii și adolescenți sub 18 ani.

Comandă

Vizualizare rapidă

Corvalol 12,42mg+11,34mg+0,88mg comp. N10

INDICAŢII TERAPEUTICE
- Nevroze cu irascibilitate crescută;
- insomnie;
- tratamentul complex al hipertensiunii arteriale şi distoniei vegeto-vasculare;
- spasme moderate ale vaselor coronariene, tahicardie;
- spasme intestinale cauzate de tulburări neuro-vegetative (ca preparat
spasmolitic).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează adulţilor sublingual sau oral, câte 1 comprimat de 2-
3 ori pe zi. La necesitate (tahicardie accentuată, spasme ale vaselor coronariene)
doza la o priză poate fi mărită până la 3 comprimate.
Durata administrării şi doza este determinată de către medic, în dependență de
efectul clinic şi tolerabilitate. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului, brom; dereglări severe ale
funcţiei hepatice şi/sau renale, porfirie hepatică, insuficienţă cardiacă severă, ,
hipotensiune arterială severă, infarct miocardic acut, diabet zaharat, depresie,
miastenie, alcoolism, dependenţă opioidă şi medicamentoasă, afecţiuni respiratorii
cu dispnee, sindrom obstructiv. https://bit.ly/2VGeBak

Comandă

Vizualizare rapidă

1. Ce este Cardiopirin-RNP şi pentru ce se utilizează

Cardiopirin-RNP conţine acid acetilsalicilic care, administrat în doze mici, aparţine unui grup de medicamente numit antiagregante plachetare. Plachetele sunt celule mici din sânge, care participă la coagularea sângelui şi care sunt implicate în tromboză. Când se formează un cheag de sânge la nivelul unei artere, fluxul sanguin se opreşte şi se întrerupe aprovizionarea cu oxigen. Dacă acest lucru se întâmplă la nivelul inimii, poate cauza apariţia unui infarct miocardic sau a anginei pectorale; la nivelul creierului poate cauza un accident vascular cerebral. Cardiopirin-RNP este administrat pentru profilaxia trombozelor şi emboliilor, tulburărilor vasculare cerebrale şi coronariene, în perioada după infarct miocardic.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Cardiopirin-RNP

Nu luaţi Cardiopirin-RNP

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la acidul acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre celelalte componente ale Cardiopirin-RNP;

- dacă suferiţi de afecţiuni eroziv-ulceroase (în faza de acutizare) ale tractului gastrointestinal;

- dacă aveţi dereglări marcate ale funcţiilor renale sau hepatice;

- dacă suferiţi de astm „aspirinic”;

- dacă suferiţi de diateze hemoragice;

- dacă aveţi anevrism disecant de aortă;

- dacă aveţi hipertensiune portală, deficit de vitamina K;

- dacă suferiţi de deficit de 6-glucozo-fosfatdehidrogenază;

- dacă lauți metrotrexat în doza de 15 mg/săptămână și mai mult;

- dacă sunteţi gravidă în trimestrul III de sarcină;

- dacă alăptaţi.

Medicamentul nu se utilizează la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Atenţionări şi precauţii

Înainte să luaţi Cardiopirin-RNP adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:

- Aveţi astm bronşic şi alte maladii alergice, polipi nazali şi rinite alergice.

- Sunteți planificat pentru o intervenție chirurgicală.

În cazul unui tratament îndelungat cu acest medicament, medicul dumneavoastră vă va recomanda efectuarea periodică a analizei sângelui şi a examenului maselor fecale la hemoragie ocultă.

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicații:
Preparat ortomolecular natural destinat nutriției speciale orale a persoanelor cu diabet zaharat și/sau sindrom X metabolic.

Diabet zaharat tip I (insulino-dependent), diabet zaharat tip II (insulino-independent), toleranță alterată la glucoză, sindrom X metabolic, acid uric sangvin crescut și gută, colesterol sangvin crescut, trigliceride sangvine crescute, steatoză hepatică (ficat gras), hepatite cronice și ciroze hepatice de cauză toxic-nutrițională, ovar polichistic, obezitate, prevenirea îmbătrânirii.

Compoziție:
Arginină, Glicină, Carnitină, Ornitină, Acetil-cisteină, Acid fumaric, Pantotenat de calciu, Piridoxal, Acid folic, Ciancobalamină, Acid ascorbic, Zinc, Extract de lăptucă, Extract de afine.

Administrare:
Câte 3-6 capsule pe zi, minim două luni.

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Glucophage şi pentru ce se utilizează
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformină în calitate de
substanță activă, care aparține unui grup de medicamente numite biguanide, utilizate în tratamentul
diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent).
Glucophage se utilizează împreună cu dieta și exercițiile fizice pentru a reduce riscul de apariție
a diabetului de tip 2 la adulții supraponderali, atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au
fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge. Aveți risc crescut de a dezvolta diabet
zaharat de tip 2 dacă aveți și alte boli cum ar fi tensiune arterială crescută, vârsta peste 40 de ani, o
cantitate anormală de lipide (grăsimi) din sânge sau antecedente de diabet zaharat în timpul sarcinii.
Medicamentul este deosebit de eficient dacă aveți vârsta sub 45 de ani, sunteți foarte supraponderal,
aveți niveluri ridicate ale glicemiei după o masă sau aveți diabet zaharat dezvoltat în timpul sarcinii.
Glucophage este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 atunci când dieta și
exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să utilizeze glucoza din sânge și să o
folosească pentru energie sau pentru depozitare pentru a fi utilizată ulterior. Persoanele cu diabet
zaharat de tip 2 nu produc suficientă insulină în pancreas sau organismul lor nu răspunde în mod
adecvat la insulina pe care o produce. Acest lucru duce la o acumulare de glucoză în sânge, care
poate cauza o serie de probleme grave pe termen lung, de aceea este important să continuați să luați
medicamentul, chiar dacă s-ar putea să nu aveți nici un fel de simptome evidente. Glucophage face organismul mai sensibil la insulină și ajută la normalizarea modului în care organismul
dumneavoastră utilizează glucoza.
Glucophage este asociat fie cu o greutate corporală stabilă, fie cu o pierdere modestă în
greutate.
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită sunt concepute special pentru a elibera
medicamentul lent în corpul dumneavoastră și, prin urmare, sunt diferite de majoritatea altor tipuri
de comprimate ce conțin metformină.
Cum să utilizaţi Glucophage. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte
medicamente antidiabetice orale sau insulină.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage 500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage
timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă
ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage.
Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară.
În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe
zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați
simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai
probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală
asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de
respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor
cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece
acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage și contactaţi
medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage. Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa
doza uitată.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse:
Glucophage poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din
10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se
întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage și să contactați imediat
medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă.
Glucophage poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația
ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000).
Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului
dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
- diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste
reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în
aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după
masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
- tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
- scăderea nivelului vitaminei B12
- erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

Comandă

Vizualizare rapidă

Comandă

1 ... 218 219 220 221 222 ... 226

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Medicamente

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Adrese Optici

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări