Filtru
Întâi cele populare
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Furocef 250 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „204”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 15,1 mm x 8,1 mm.
Furocef 500 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „203”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 19.1 mm x 9.1 mm.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Furocef este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu greutatea corporală peste 40 kg,
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Amigdalite şi faringite streptococice acute
- Sinuzită bacteriană acută
- Otită medie acută
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice
- Cistită
- Pielonefrită
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
- Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile). Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele filmate de Furocef trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia
optimă.
Comprimatele filmate de Furocef nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică
nu este potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate
utiliza cefuroximă sub formă de suspensie orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de
medicament antibacterian beta-lactaminic (peniciline, monobactami şi carbapenemi). https://bit.ly/3u42CPk
Comprimate filmate
Furocef 250 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „204”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 15,1 mm x 8,1 mm.
Furocef 500 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „203”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 19.1 mm x 9.1 mm.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Furocef este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu greutatea corporală peste 40 kg,
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Amigdalite şi faringite streptococice acute
- Sinuzită bacteriană acută
- Otită medie acută
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice
- Cistită
- Pielonefrită
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
- Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile). Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele filmate de Furocef trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia
optimă.
Comprimatele filmate de Furocef nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică
nu este potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate
utiliza cefuroximă sub formă de suspensie orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de
medicament antibacterian beta-lactaminic (peniciline, monobactami şi carbapenemi). https://bit.ly/3u42CPk
Compozitia si forma de prezentare: substante active:
100 ml de solutie contine Berberis vulgaris D2 0,4 g, Berberis vulgaris D10 0,4 g, Berberis vulgaris D30 0,4 g, Berberis vulgaris D200 0,4 g, Citrullus colocynthis D2 0,3g, Citrullus colocynthis D10 0,3 g, Citrullus colocynthis D30 0,3 g, Citrullus colocynthis D200 0,3 g, Veratrum album D30 0,3 g, Veratrum album D10 0,3 g, Veratrum album D30 0,3 g, Veratrum album D200 0,3 g.
substante adjuvante: etanol 35% din volumul total.
Descriere: Proprietatile organoleptice si fizico-chimice ale formei medicamentoase: solutie transparenta, culoarea-galben deschis, cu miros de etanol.
Forma farmaceutica: Picaturi pentru uz intern.
Grupa farmacoterapeutica si codul ATC: Preparat homeopatic combinat.
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE:
Farmacodinamica. Preparatul poseda actiune: antiinflamatorie,spasmolitica, analgezica, care se bazeaza pe activarea fortelor de aparare a organismului si normalizarea disfunctiilor, pe baza componentilor de origine vegetala a preparatului.
Farmacocinetica. Nu este aplicabila pentru preparatul homeopatic.
INDICATII TERAPEUTICE
Inflamatia si iritarea (cu/sau fara calculi) a tractului urogenital sau a cailor biliare.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Doza la o priza: pentru adulti, copii de la 12 ani cite 10 pic, copii de la 6 pina la 12 ani cite 7 picaturi, de la 2 pina la 6 ani cite 5 picaturi de 3 ori pe zi cu 15-20 minute pina la masa sau peste o ora dupa masa. Picaturile se dezolva in 10 ml de apa si se beau retinindu-le pentru citeva secunde in gura (se permite ca solutia nedizolvata sa fie picurata direct sub limba). In caz de debut acut al maladiilor in primele 2 ore preparatul se administreaza in dozele recomandate fiecare 15 minute.
Reactii adverse:
La administrarea preparatului conform indicatiilor si in doze recomandate reactii adverse nu sunt depistate. In cazul aparitiei unor reactii neobisnuite consultati medicul.
CONTRAINDICATII:
Primul trimestru de sarcina, hipersensibilitate la componentele preparatului.
SUPRADOZAJ:
Nu sunt relatate cazuri de supradozaj.
PRECAUTII:
Preparatul poate fi utilizat in timpul sarcinii si alaptarii numai dupa ce medicul a stabilit riscurile si beneficiile unui asemenea tratament din cauza lipsei experientei utilizarii.
Interactiuni cu alte medicamente:
Este compatibil cu alte medicamente.
----------------------------------
Prezentare ambalaj: Cite 30 ml in flacon-picuratoare, ambalat in cutie de carton.
Pastrare: A se pastra la loc ferit de lumina, la temperatura camerei.
A nu se lasa la indemina copiilor!
100 ml de solutie contine Berberis vulgaris D2 0,4 g, Berberis vulgaris D10 0,4 g, Berberis vulgaris D30 0,4 g, Berberis vulgaris D200 0,4 g, Citrullus colocynthis D2 0,3g, Citrullus colocynthis D10 0,3 g, Citrullus colocynthis D30 0,3 g, Citrullus colocynthis D200 0,3 g, Veratrum album D30 0,3 g, Veratrum album D10 0,3 g, Veratrum album D30 0,3 g, Veratrum album D200 0,3 g.
substante adjuvante: etanol 35% din volumul total.
Descriere: Proprietatile organoleptice si fizico-chimice ale formei medicamentoase: solutie transparenta, culoarea-galben deschis, cu miros de etanol.
Forma farmaceutica: Picaturi pentru uz intern.
Grupa farmacoterapeutica si codul ATC: Preparat homeopatic combinat.
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE:
Farmacodinamica. Preparatul poseda actiune: antiinflamatorie,spasmolitica, analgezica, care se bazeaza pe activarea fortelor de aparare a organismului si normalizarea disfunctiilor, pe baza componentilor de origine vegetala a preparatului.
Farmacocinetica. Nu este aplicabila pentru preparatul homeopatic.
INDICATII TERAPEUTICE
Inflamatia si iritarea (cu/sau fara calculi) a tractului urogenital sau a cailor biliare.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Doza la o priza: pentru adulti, copii de la 12 ani cite 10 pic, copii de la 6 pina la 12 ani cite 7 picaturi, de la 2 pina la 6 ani cite 5 picaturi de 3 ori pe zi cu 15-20 minute pina la masa sau peste o ora dupa masa. Picaturile se dezolva in 10 ml de apa si se beau retinindu-le pentru citeva secunde in gura (se permite ca solutia nedizolvata sa fie picurata direct sub limba). In caz de debut acut al maladiilor in primele 2 ore preparatul se administreaza in dozele recomandate fiecare 15 minute.
Reactii adverse:
La administrarea preparatului conform indicatiilor si in doze recomandate reactii adverse nu sunt depistate. In cazul aparitiei unor reactii neobisnuite consultati medicul.
CONTRAINDICATII:
Primul trimestru de sarcina, hipersensibilitate la componentele preparatului.
SUPRADOZAJ:
Nu sunt relatate cazuri de supradozaj.
PRECAUTII:
Preparatul poate fi utilizat in timpul sarcinii si alaptarii numai dupa ce medicul a stabilit riscurile si beneficiile unui asemenea tratament din cauza lipsei experientei utilizarii.
Interactiuni cu alte medicamente:
Este compatibil cu alte medicamente.
----------------------------------
Prezentare ambalaj: Cite 30 ml in flacon-picuratoare, ambalat in cutie de carton.
Pastrare: A se pastra la loc ferit de lumina, la temperatura camerei.
A nu se lasa la indemina copiilor!
-3%
165.24 MDL
170.35 MDL
Indicaţii terapeutice
Adulți
- Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negative (vezi
pct. 4.4): exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice, infecţii bronho-pulmonare
la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie, pneumonie;
- Otită medie cronică purulentă;
- Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-
negative;
- Infecţii ale tractului urinar;
- Uretrită gonococică şi cervicită;
- Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
- Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
- Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
- Infecţii intra-abdominale.
- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
- Otită externă malignă.
- Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
- Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
- Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
- Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
- Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică
- Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea
la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi
greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Capsulele pot fi administrate cu sau
fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai
rapid.Capsulele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu
lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de
portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită capsule (de exemplu
pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea
intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3fDJJ0K
Adulți
- Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negative (vezi
pct. 4.4): exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice, infecţii bronho-pulmonare
la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie, pneumonie;
- Otită medie cronică purulentă;
- Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-
negative;
- Infecţii ale tractului urinar;
- Uretrită gonococică şi cervicită;
- Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
- Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
- Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
- Infecţii intra-abdominale.
- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
- Otită externă malignă.
- Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
- Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
- Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
- Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
- Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică
- Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea
la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi
greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Capsulele pot fi administrate cu sau
fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai
rapid.Capsulele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu
lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de
portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită capsule (de exemplu
pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea
intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3fDJJ0K
-3%
31.48 MDL
32.45 MDL
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 500 mg
sub formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 1 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 2 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Aspectul pulberii: pulbere cristalină aproape albă sau gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Medaxone este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară dobândită;
- pneumonie dobândită în spital;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană.
Medaxone poate fi utilizat:
- pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate
ale bolii (stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- în controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o
infecţie bacteriană;
- pentru tratamentul pacienţilor cu bacteriemie asociată cu, sau care se suspectează a fi
asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Medaxone trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când
bacteriile în cauză nu se află în spectrul său de (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea
funcţiei hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste
indicaţii. În cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor
aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului
cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după
ce pacientul devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene.
Mod de administrare
Medaxone poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de
minute (cale de administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în
decurs de 5 minute sau sub formă de injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea
intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani,
dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele
trebuie administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul
potenţial de apariţie a encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile
intramusculare trebuie administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu
mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare. Administrarea pe calea
intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe calea
intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient. Pentru doze
mai mari de 2 g, trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată
intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul
Caracteristicilor Produsului pentru lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau
se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu
perfuzii continue care conţin calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de
precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann)
nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul
flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când
ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare
intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie
amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale,
ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi
pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la oricare alt
tip de antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
Nou-născuţii prematuri până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vârsta
gestaţională + vârsta cronologică)*.
Nou-născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile):
- cu hiperbilirubinemie, icter sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în
aceste afecţiuni este probabil ca legarea bilirubinei să fie afectată*;
- dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu calciu
sau cu perfuzii care conţin calciu, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a
ceftrixonei (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 6.2).
*Studiile in vitro au indicat faptul că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe
albumina serică, ceea ce determină un posibil risc de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice la aceşti pacienţi.
Atunci când ceftriaxona se administrează intramuscular iar lidocaina este utilizată ca
solvent, trebuie luate în considerare contraindicaţiile prevăzute la lidocaină (vezi pct.
4.4). Vezi informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină, în
special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă care conţin lidocaină nu trebuie niciodată administrate intravenos. https://bit.ly/3f0xGLH
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 500 mg
sub formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 1 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 2 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Aspectul pulberii: pulbere cristalină aproape albă sau gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Medaxone este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară dobândită;
- pneumonie dobândită în spital;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană.
Medaxone poate fi utilizat:
- pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate
ale bolii (stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- în controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o
infecţie bacteriană;
- pentru tratamentul pacienţilor cu bacteriemie asociată cu, sau care se suspectează a fi
asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Medaxone trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când
bacteriile în cauză nu se află în spectrul său de (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea
funcţiei hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste
indicaţii. În cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor
aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului
cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după
ce pacientul devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene.
Mod de administrare
Medaxone poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de
minute (cale de administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în
decurs de 5 minute sau sub formă de injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea
intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani,
dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele
trebuie administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul
potenţial de apariţie a encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile
intramusculare trebuie administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu
mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare. Administrarea pe calea
intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe calea
intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient. Pentru doze
mai mari de 2 g, trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată
intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul
Caracteristicilor Produsului pentru lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau
se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu
perfuzii continue care conţin calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de
precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann)
nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul
flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când
ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare
intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie
amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale,
ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi
pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la oricare alt
tip de antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
Nou-născuţii prematuri până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vârsta
gestaţională + vârsta cronologică)*.
Nou-născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile):
- cu hiperbilirubinemie, icter sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în
aceste afecţiuni este probabil ca legarea bilirubinei să fie afectată*;
- dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu calciu
sau cu perfuzii care conţin calciu, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a
ceftrixonei (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 6.2).
*Studiile in vitro au indicat faptul că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe
albumina serică, ceea ce determină un posibil risc de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice la aceşti pacienţi.
Atunci când ceftriaxona se administrează intramuscular iar lidocaina este utilizată ca
solvent, trebuie luate în considerare contraindicaţiile prevăzute la lidocaină (vezi pct.
4.4). Vezi informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină, în
special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă care conţin lidocaină nu trebuie niciodată administrate intravenos. https://bit.ly/3f0xGLH
Indicaţii terapeutice
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală. Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
pericardită constrictivă;
tamponadă cardiacă;
hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
hipovolemie severă;
anemie severă;
în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală. Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
pericardită constrictivă;
tamponadă cardiacă;
hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
hipovolemie severă;
anemie severă;
în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.
Vata Hidrofila sterila este folosita in domeniul medical in spitale, policlinici, cabinete private etc.
Intrebuintarea acesteia nu se rezuma doar la domeniul medical. Datorita puterii mari de absorbtie si a hidrofiliei instantanee aceasta este destinata uzului personal in scopuri de igiena.
Vata hidrofila din bumbac 100%, cu peri tectori lungi care formeaza fasii sau mase albe, usoare, fara miros si fara gust.
Intrebuintarea acesteia nu se rezuma doar la domeniul medical. Datorita puterii mari de absorbtie si a hidrofiliei instantanee aceasta este destinata uzului personal in scopuri de igiena.
Vata hidrofila din bumbac 100%, cu peri tectori lungi care formeaza fasii sau mase albe, usoare, fara miros si fara gust.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Inducerea şi stimularea travaliului.
În perioada antepartum.
Inducerea travaliului în termenele tardive ale sarcinii este argumentată numai în caz
de prezenţă a hipertensiunii arteriale (cardiovasculare sau renale), preeclampsiei şi
eclampsiei, eritroblastozei fetale, diabetului zaharat sau gestaţional la gravidă,
hemoragiilor în perioada antepartum, ruperea precoce a pungii amniotice cu
imposibilitatea naşterii naturale. În caz de sarcină supramaturată (peste 42
săptămâni), moartea intrauterină a fătului, retardul dezvoltării intrauterine a fătului.
Pentru intensificarea contracţiilor uterine insuficiente în perioada I sau II a naşterii.
În perioada postpartum
În caz de hipotonie uterină, pentru oprirea hemoragiei postpartum.
Alte: în calitate de adjuvant pentru tratamentul avortului incomplet.
În scop diagnostic: pentru determinarea capacităţii respiratorii a unităţii fetoplacentare (proba cu oxitocină).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza se stabileşte în funcţie de sensibilitatea individuală a gravidei şi a fătului.
Inducerea şi stimularea travaliului. Oxitocina se administrează exclusiv prin perfuzie
intravenoasă. Se recomandă respectarea obligatorie a schemei prescrise a perfuziei.
Pentru asigurarea inofensivităţii perfuziei se recomandă administrarea cu ajutorul
pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar, monitorizarea contracţiilor uterine
şi bătăilor cordului fetal. În caz de intensificare excesivă a contracţiilor uterine se va
sista imediat perfuzia preparatului, care duce la o reducere rapidă a activităţii
contractile a miometrului.
1. Se va iniţia tratamentul prin perfuzia soluţiei de clorură de sodiu 0,9%.
2. Pentru pregătirea soluţiei perfuzabile standard de oxitocină în 1000 ml soluţie
nehidratantă se dizolvă 1 ml (5 UI) oxitocină şi se agită. 1 ml soluţie pregătită conţine
5 mU oxitocină. Pentru dozarea exactă a soluţiei se recomandă administrarea cu
ajutorul pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar.
3. Viteza perfuziei dozei iniţiale nu va depăşi 0,5-4 mU. La fiecare 20-40 min viteza de
perfuzie poate fi mărită până la atingerea gradului scontat de activitate contractilă a
uterului. La atingerea unui grad de contracţii uterine, ce corespunde travaliului
natural, la o deschidere a colului uterin de 4-6 cm şi în lipsa semnelor distresului fetal
viteza perfuziei poate fi redusă în acelaşi ritm, ca şi la majorarea ei. În perioada finală
a sarcinii oxitocina poate fi administrată mai rapid, însă se recomandă respectarea
precauţiei, deoarece doar în unele cazuri poate fi necesară o viteza de perfuzie de 8-9
mU/min. În caz de naştere prematură poate fi necesară o viteza de perfuzie rapidă, ce
poate uneori depăşi 20 mU/min.
4. Se vor monitoriza bătăile cordului fetal, tonusul uterin în repaos, frecvenţa, durata
şi puterea contracţiilor uterine.
5. În caz de contracţii uterine exagerate sau în caz de distress fetal se va sista imediat
administrarea preparatului, se va administra parturientei oxigen, se va sigura
monitorizarea medicală a parturientei şi a fătului.
Hemoragie uterină postpartum:
1. Perfuzie intravenoasă: în 1000 ml soluţie nehidratată se dizolvă 10-40 UI oxitocină
şi se agită. Pentru profilaxia atoniei uterine sunt necesare 20-40 mU/min oxitocină.
2. Intramuscular: 1 ml (5UI) oxitocină după decolarea placentei. Avort incomplet
10 UI oxitocină în 500 ml soluţie clorură de sodiu 0,9% sau amestec dextroză 5% cu
soluţie fiziologică. Viteza de perfuzie – 20-40 pic/min.
Diagnosticul insuficienţei feto-placentare (proba cu oxitocină):
Perfuzia intravenoasă se iniţiază cu viteza 0,5 mU/min şi la fiecare 20 min se va dubla
viteza de perfuzie până la atingerea dozei eficiente, ce constituie de obicei 5-6
mU/min, maximum 20 mU/min. După apariţia timp de 10 min. a 3 contracţii uterine
de intensitate moderată cu durata 40-60 s fiecare, se va sista administrarea oxitocinei
şi se va monitoriza modificarea (scăderea) frecvenţei contracţiilor cordului fetal. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la oxitocinăsau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Distocii uterine.
Fragilitate sau distensie uterinăexcesivă.
Hipertonie uterinăsau suferinţăfetalăatunci când naşterea nu este iminentă.
Tulburări cardiovasculare şi toxemie de sarcinăseveră.
Predispoziţie la embolie cu lichid amniotic (moarte fetalăîn uter, hematom
retroplacentar).
Placenta praevia.
Dezlipire prematurăa placentei.
Rupturăiminentăde uter. https://bit.ly/3kcTCGs
Inducerea şi stimularea travaliului.
În perioada antepartum.
Inducerea travaliului în termenele tardive ale sarcinii este argumentată numai în caz
de prezenţă a hipertensiunii arteriale (cardiovasculare sau renale), preeclampsiei şi
eclampsiei, eritroblastozei fetale, diabetului zaharat sau gestaţional la gravidă,
hemoragiilor în perioada antepartum, ruperea precoce a pungii amniotice cu
imposibilitatea naşterii naturale. În caz de sarcină supramaturată (peste 42
săptămâni), moartea intrauterină a fătului, retardul dezvoltării intrauterine a fătului.
Pentru intensificarea contracţiilor uterine insuficiente în perioada I sau II a naşterii.
În perioada postpartum
În caz de hipotonie uterină, pentru oprirea hemoragiei postpartum.
Alte: în calitate de adjuvant pentru tratamentul avortului incomplet.
În scop diagnostic: pentru determinarea capacităţii respiratorii a unităţii fetoplacentare (proba cu oxitocină).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza se stabileşte în funcţie de sensibilitatea individuală a gravidei şi a fătului.
Inducerea şi stimularea travaliului. Oxitocina se administrează exclusiv prin perfuzie
intravenoasă. Se recomandă respectarea obligatorie a schemei prescrise a perfuziei.
Pentru asigurarea inofensivităţii perfuziei se recomandă administrarea cu ajutorul
pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar, monitorizarea contracţiilor uterine
şi bătăilor cordului fetal. În caz de intensificare excesivă a contracţiilor uterine se va
sista imediat perfuzia preparatului, care duce la o reducere rapidă a activităţii
contractile a miometrului.
1. Se va iniţia tratamentul prin perfuzia soluţiei de clorură de sodiu 0,9%.
2. Pentru pregătirea soluţiei perfuzabile standard de oxitocină în 1000 ml soluţie
nehidratantă se dizolvă 1 ml (5 UI) oxitocină şi se agită. 1 ml soluţie pregătită conţine
5 mU oxitocină. Pentru dozarea exactă a soluţiei se recomandă administrarea cu
ajutorul pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar.
3. Viteza perfuziei dozei iniţiale nu va depăşi 0,5-4 mU. La fiecare 20-40 min viteza de
perfuzie poate fi mărită până la atingerea gradului scontat de activitate contractilă a
uterului. La atingerea unui grad de contracţii uterine, ce corespunde travaliului
natural, la o deschidere a colului uterin de 4-6 cm şi în lipsa semnelor distresului fetal
viteza perfuziei poate fi redusă în acelaşi ritm, ca şi la majorarea ei. În perioada finală
a sarcinii oxitocina poate fi administrată mai rapid, însă se recomandă respectarea
precauţiei, deoarece doar în unele cazuri poate fi necesară o viteza de perfuzie de 8-9
mU/min. În caz de naştere prematură poate fi necesară o viteza de perfuzie rapidă, ce
poate uneori depăşi 20 mU/min.
4. Se vor monitoriza bătăile cordului fetal, tonusul uterin în repaos, frecvenţa, durata
şi puterea contracţiilor uterine.
5. În caz de contracţii uterine exagerate sau în caz de distress fetal se va sista imediat
administrarea preparatului, se va administra parturientei oxigen, se va sigura
monitorizarea medicală a parturientei şi a fătului.
Hemoragie uterină postpartum:
1. Perfuzie intravenoasă: în 1000 ml soluţie nehidratată se dizolvă 10-40 UI oxitocină
şi se agită. Pentru profilaxia atoniei uterine sunt necesare 20-40 mU/min oxitocină.
2. Intramuscular: 1 ml (5UI) oxitocină după decolarea placentei. Avort incomplet
10 UI oxitocină în 500 ml soluţie clorură de sodiu 0,9% sau amestec dextroză 5% cu
soluţie fiziologică. Viteza de perfuzie – 20-40 pic/min.
Diagnosticul insuficienţei feto-placentare (proba cu oxitocină):
Perfuzia intravenoasă se iniţiază cu viteza 0,5 mU/min şi la fiecare 20 min se va dubla
viteza de perfuzie până la atingerea dozei eficiente, ce constituie de obicei 5-6
mU/min, maximum 20 mU/min. După apariţia timp de 10 min. a 3 contracţii uterine
de intensitate moderată cu durata 40-60 s fiecare, se va sista administrarea oxitocinei
şi se va monitoriza modificarea (scăderea) frecvenţei contracţiilor cordului fetal. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la oxitocinăsau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Distocii uterine.
Fragilitate sau distensie uterinăexcesivă.
Hipertonie uterinăsau suferinţăfetalăatunci când naşterea nu este iminentă.
Tulburări cardiovasculare şi toxemie de sarcinăseveră.
Predispoziţie la embolie cu lichid amniotic (moarte fetalăîn uter, hematom
retroplacentar).
Placenta praevia.
Dezlipire prematurăa placentei.
Rupturăiminentăde uter. https://bit.ly/3kcTCGs
Antisepticul este un tip de dezinfectant care este utilizat pentru a preveni transmiterea microorganismelor patogene, precum și pentru a respectarea igiena mâinilor în locurile în care nu este disponibil apa și săpun. Antiseptic potrivit pentru utilizarea în casă și pentru tratarea profesională a suprafeței. Ingredientul activ în antisepticele pentru mâni poate fi izopropanolul, etanolul, n-propanolul sau povidona-iodul. Excipienti: glicerin, acid poliacrilic, propilenglicol și uleiuri esențiale ale plantelor. Antisepticele care conțin alcool sunt considerate a fi un mijloc mai eficient pentru distrugerea microorganismelor decât săpunul, fără a usca mânile.
94.25 MDL
Compozitia si forma de prezentare:
Seringa 5ml. Intr-un ambalaj de hartie steril este o seringa de unica folosinta si acul. Seringa consta dintr-un piston,corpul seringii, rezervor
Seringa 5ml. Intr-un ambalaj de hartie steril este o seringa de unica folosinta si acul. Seringa consta dintr-un piston,corpul seringii, rezervor
Descriere produs
Emplastru deosebit de durabil din țesătură textilă cu adeziv pe bază de cauciuc sintetic. Plasturele are o capacitate adezivă puternică. Permeabil la aer și vapori, de culoare carne, are o impregnare hidrofugă. Se rupe ușor în direcția transversală datorită marginii în zig-zag. Pe bobine de plastic.
Pentru fixarea deosebit de puternică a pansamentelor de tot felul; pentru fixarea sondelor, canulelor, cateterelor. Este recomandat pacienților cu sensibilitate normală a pielii.
Informație
Aspectul produsului poate diferi de cel prezentat în fotografie. Există contraindicații. Este necesar să citiți instrucțiunea sau să consultați un specialist.
Emplastru deosebit de durabil din țesătură textilă cu adeziv pe bază de cauciuc sintetic. Plasturele are o capacitate adezivă puternică. Permeabil la aer și vapori, de culoare carne, are o impregnare hidrofugă. Se rupe ușor în direcția transversală datorită marginii în zig-zag. Pe bobine de plastic.
Pentru fixarea deosebit de puternică a pansamentelor de tot felul; pentru fixarea sondelor, canulelor, cateterelor. Este recomandat pacienților cu sensibilitate normală a pielii.
Informație
Aspectul produsului poate diferi de cel prezentat în fotografie. Există contraindicații. Este necesar să citiți instrucțiunea sau să consultați un specialist.
-3%
15.71 MDL
16.20 MDL
-3%
139.58 MDL
143.90 MDL
Compozitia si forma de prezentare:
Seringa 2ml . Intr-un ambalaj de hartie steril este o seringa de unica folosinta si acul. Seringa consta dintr-un piston,corpul seringii, rezervor
Seringa 2ml . Intr-un ambalaj de hartie steril este o seringa de unica folosinta si acul. Seringa consta dintr-un piston,corpul seringii, rezervor
1.70 MDL
Indicaţii terapeutice
Motilium este indicat pentru ameliorarea simptomelor de greață și a vărsăturilor.
Doze şi mod de administrare
Se recomandă ca Motilium să se administreze oral cu 15-30 minute înainte de mese. Dacă este
administrat după mese, absorbția medicamentului este puțin întârziată.
Pentru reducerea riscului dezvoltării manifestărilor cardiovasculare Motilium trebuie utilizat în
cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă durată necesară pentru a controla greața și
vărsăturile.
Se recomandă ca pacienții să încerce să ia fiecare doză la ora programată. Dacă nu s-a luat o
doză programată, aceasta trebuie omisă, iar următoarele doze programate vor fi luate în mod
normal. Nu se va lua o doză dublă pentru a compensa o doză care nu a fostluată.
Durata tratamentului nu trebuie să depășească o săptămână. Dacă grețurile și voma se prelungesc
mai mult de o săptămână, este necesar de consultat medicul.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani sau cu greutatea corporală peste 35 kg
Câte 10 mg nu mai mult de 3 ori pe zi.
Doza zilnică maximă – 30 mg.
Copii cu vârsta sub 12 ani, de asemenea copii și adulți cu greutatea sub 35 kg
Din cauza necesității de a asigura o dozare precisă, comprimatele nu sunt adecvate pentru copiii și
adolescenții cu greutate mai mică de 35 kg. La copii supradozajul poate provoca tulburări ale
sistemului nervos (vezi pct. 4.9)
Insuficiență renală
Având în vedere că timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul
insuficienței renale severe, la administrarea repetată, frecvența administrării trebuie redusă la
una sau două pe zi, în funcție de severitatea insuficienței și poate fi necesară reducerea dozei.
Este necesară monitorizarea sistematică a pacienților cu insuficiență renală severă.
Insuficiență hepatică
Domperidona este contraindicată în cazurile de insuficiență hepatică moderată sau severă.
Nu este necesară modificarea dozei în cazul insuficienței hepatice ușoare.
Contraindicaţii
Motilium este contraindicat în următoarele situaţii:
Hipersensibilitate la domperidonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tumoră hipofizară secretantă de prolactină (prolactinom).
Pacienți cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor de conducere cardiacă, în special
QTc, pacienți cu dezechilibre electrolitice semnificative sau boli cardiace adiacente, cum ar fi
insuficiență cardiacă congestivă (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu medicamentele pentru prelungirea intervalului QT (vezi pct.
4.5).
Administrarea concomitentă a formelor orale de ketoconazol, eritromicină sau alți inhibitori
potenți ai izoenzimei CYP3A4 (fluconazol, voriconazol, claritromicină, amiodaronă şi
telitromicină), indiferent de efectele de prelungire QT ale acestora.
Motilium nu trebuie administrat în cazurile în care stimularea motilităţii gastrice poate fi
nocivă: hemoragie gastrointestinală, obstrucţie mecanică sau perforaţie a tubului digestive.
Vârsta sub 12 ani.
Perioada de alăptare.
Insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 5.2). https://bit.ly/3gQcwiU
Motilium este indicat pentru ameliorarea simptomelor de greață și a vărsăturilor.
Doze şi mod de administrare
Se recomandă ca Motilium să se administreze oral cu 15-30 minute înainte de mese. Dacă este
administrat după mese, absorbția medicamentului este puțin întârziată.
Pentru reducerea riscului dezvoltării manifestărilor cardiovasculare Motilium trebuie utilizat în
cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă durată necesară pentru a controla greața și
vărsăturile.
Se recomandă ca pacienții să încerce să ia fiecare doză la ora programată. Dacă nu s-a luat o
doză programată, aceasta trebuie omisă, iar următoarele doze programate vor fi luate în mod
normal. Nu se va lua o doză dublă pentru a compensa o doză care nu a fostluată.
Durata tratamentului nu trebuie să depășească o săptămână. Dacă grețurile și voma se prelungesc
mai mult de o săptămână, este necesar de consultat medicul.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani sau cu greutatea corporală peste 35 kg
Câte 10 mg nu mai mult de 3 ori pe zi.
Doza zilnică maximă – 30 mg.
Copii cu vârsta sub 12 ani, de asemenea copii și adulți cu greutatea sub 35 kg
Din cauza necesității de a asigura o dozare precisă, comprimatele nu sunt adecvate pentru copiii și
adolescenții cu greutate mai mică de 35 kg. La copii supradozajul poate provoca tulburări ale
sistemului nervos (vezi pct. 4.9)
Insuficiență renală
Având în vedere că timpul de înjumătățire prin eliminare al domperidonei este prelungit în cazul
insuficienței renale severe, la administrarea repetată, frecvența administrării trebuie redusă la
una sau două pe zi, în funcție de severitatea insuficienței și poate fi necesară reducerea dozei.
Este necesară monitorizarea sistematică a pacienților cu insuficiență renală severă.
Insuficiență hepatică
Domperidona este contraindicată în cazurile de insuficiență hepatică moderată sau severă.
Nu este necesară modificarea dozei în cazul insuficienței hepatice ușoare.
Contraindicaţii
Motilium este contraindicat în următoarele situaţii:
Hipersensibilitate la domperidonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tumoră hipofizară secretantă de prolactină (prolactinom).
Pacienți cu prelungire existentă cunoscută a intervalelor de conducere cardiacă, în special
QTc, pacienți cu dezechilibre electrolitice semnificative sau boli cardiace adiacente, cum ar fi
insuficiență cardiacă congestivă (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu medicamentele pentru prelungirea intervalului QT (vezi pct.
4.5).
Administrarea concomitentă a formelor orale de ketoconazol, eritromicină sau alți inhibitori
potenți ai izoenzimei CYP3A4 (fluconazol, voriconazol, claritromicină, amiodaronă şi
telitromicină), indiferent de efectele de prelungire QT ale acestora.
Motilium nu trebuie administrat în cazurile în care stimularea motilităţii gastrice poate fi
nocivă: hemoragie gastrointestinală, obstrucţie mecanică sau perforaţie a tubului digestive.
Vârsta sub 12 ani.
Perioada de alăptare.
Insuficiență hepatică moderată sau severă (vezi pct. 5.2). https://bit.ly/3gQcwiU
-3%
140.36 MDL
144.70 MDL
-3%
440.82 MDL
454.45 MDL
Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi
peste. Doze şi mod de administrare
Doze
Lantus conţine insulină glargin, un analog al insulinei, şi are durată de acţiune
prelungită.
Lantus trebuie administrat o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în
fiecare zi.
Schema de administrare a dozei pentru Lantus (doza şi momentul administrării)
trebuie ajustată în mod individual. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, Lantus
poate fi administrat şi în asociere cu medicamente antidiabetice orale.
Potenţa acestui medicament este exprimată în unităţi. Aceste unităţi sunt valabile
exclusiv pentru Lantus şi nu sunt identice cu UI sau unităţile utilizate pentru a
exprima potenţa altor analogi de insulină (vezi pct. 5.1).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (≥65 ani)
La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere
constantă a necesarului de insulină.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
metabolizării reduse a insulinei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21471 din 22.01.2015
Anexa 1
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Lantus au fost stabilite la adolescenţi şi copii cu vârsta de
2 ani şi peste (vezi pct. 5.1). Utilizarea Lantus nu a fost studiată la copii cu vârsta sub
2 ani.
Trecerea de la alte tipuri de insuline la Lantus
Când se trece de la o schemă de tratament care conţine o insulină cu acţiune
intermediară sau de lungă durată la o schemă de tratament care conţine Lantus, pot fi
necesare modificarea dozei de insulină bazală şi ajustarea tratamentului antidiabetic
concomitent (doza şi momentul administrării suplimentare de insuline regular sau
analogi de insulină cu acţiune rapidă sau doza de medicamente antidiabetice orale).
Pentru a reduce riscul de hipoglicemie nocturnă sau apărută dimineaţa devreme,
pacienţii care schimbă în schema de tratament insulina bazală, de la insulină NPH de
două ori pe zi, la Lantus o dată pe zi, trebuie să reducă doza zilnică de insulină bazală
cu 20-30% în primele săptămâni de tratament.
În timpul primelor săptămâni, această reducere trebuie compensată, cel puţin parţial,
prin creşterea dozei de insulină injectată la ora mesei, după această perioadă schema
de tratament trebuie ajustată în mod individual.
Ca şi în cazul altor analogi de insulină, pacienţii care necesită doze mari de insulină
datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină umană pot să manifeste un răspuns la
insulină mai bun cu Lantus.
În timpul perioadei de tranziţie şi în primele săptămâni după aceasta, se recomandă o
monitorizare metabolică strictă.
Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii
la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a schemei de administrare
a dozelor. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă se
modifică greutatea corporală, stilul de viaţă al pacientului, orarul administrării insulinei
sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie
(vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Lantus se administrează pe cale subcutanată.
Lantus nu trebuie administrat intravenos. Durata prelungită de acţiune a Lantus este
dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei
uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.
Nu există diferenţe semnificative clinic ale concentraţiei plasmatice a insulinei sau ale
valorilor glicemiei după injectarea Lantus în regiunea abdominală, deltoidiană sau a
coapsei. În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie
la alta.
Lantus nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină şi nu trebuie diluat. Amestecarea
sau diluarea îi pot modifica profilul timp/acţiune, iar amestecarea poate determina
precipitare.
Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1. https://bit.ly/36PGizV
Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi
peste. Doze şi mod de administrare
Doze
Lantus conţine insulină glargin, un analog al insulinei, şi are durată de acţiune
prelungită.
Lantus trebuie administrat o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în
fiecare zi.
Schema de administrare a dozei pentru Lantus (doza şi momentul administrării)
trebuie ajustată în mod individual. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, Lantus
poate fi administrat şi în asociere cu medicamente antidiabetice orale.
Potenţa acestui medicament este exprimată în unităţi. Aceste unităţi sunt valabile
exclusiv pentru Lantus şi nu sunt identice cu UI sau unităţile utilizate pentru a
exprima potenţa altor analogi de insulină (vezi pct. 5.1).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (≥65 ani)
La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere
constantă a necesarului de insulină.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
metabolizării reduse a insulinei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21471 din 22.01.2015
Anexa 1
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Lantus au fost stabilite la adolescenţi şi copii cu vârsta de
2 ani şi peste (vezi pct. 5.1). Utilizarea Lantus nu a fost studiată la copii cu vârsta sub
2 ani.
Trecerea de la alte tipuri de insuline la Lantus
Când se trece de la o schemă de tratament care conţine o insulină cu acţiune
intermediară sau de lungă durată la o schemă de tratament care conţine Lantus, pot fi
necesare modificarea dozei de insulină bazală şi ajustarea tratamentului antidiabetic
concomitent (doza şi momentul administrării suplimentare de insuline regular sau
analogi de insulină cu acţiune rapidă sau doza de medicamente antidiabetice orale).
Pentru a reduce riscul de hipoglicemie nocturnă sau apărută dimineaţa devreme,
pacienţii care schimbă în schema de tratament insulina bazală, de la insulină NPH de
două ori pe zi, la Lantus o dată pe zi, trebuie să reducă doza zilnică de insulină bazală
cu 20-30% în primele săptămâni de tratament.
În timpul primelor săptămâni, această reducere trebuie compensată, cel puţin parţial,
prin creşterea dozei de insulină injectată la ora mesei, după această perioadă schema
de tratament trebuie ajustată în mod individual.
Ca şi în cazul altor analogi de insulină, pacienţii care necesită doze mari de insulină
datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină umană pot să manifeste un răspuns la
insulină mai bun cu Lantus.
În timpul perioadei de tranziţie şi în primele săptămâni după aceasta, se recomandă o
monitorizare metabolică strictă.
Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii
la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a schemei de administrare
a dozelor. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă se
modifică greutatea corporală, stilul de viaţă al pacientului, orarul administrării insulinei
sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie
(vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Lantus se administrează pe cale subcutanată.
Lantus nu trebuie administrat intravenos. Durata prelungită de acţiune a Lantus este
dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei
uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.
Nu există diferenţe semnificative clinic ale concentraţiei plasmatice a insulinei sau ale
valorilor glicemiei după injectarea Lantus în regiunea abdominală, deltoidiană sau a
coapsei. În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie
la alta.
Lantus nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină şi nu trebuie diluat. Amestecarea
sau diluarea îi pot modifica profilul timp/acţiune, iar amestecarea poate determina
precipitare.
Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1. https://bit.ly/36PGizV
Indicaţii terapeutice
Tratamentul stărilor patologice în care se recomandă o reducere a secreției gastrice
acide:
- ulcer gastric și duodenal (benign),
- sindromul Zollinger-Ellison,
- boala de reflux gastroesofagian (esofagită de reflux),
- alte stări în care secreția crescută de acid gastric este foarte deranjantă pentru
pacient.
Prevenția recurenței ulcerului duodenal. Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Medicamentul manifestă eficacitate maximă dacă este administrat seara înainte de
culcare. Dacă famotidina se administrează de 2 ori pe zi, o doză trebuie luată în
dimineața și cealaltă seara la culcare. Dacă este omisă o doză, doza uitată ar trebui
luată cât mai curând posibil. Cu toate acestea, dacă este aproape timpul pentru
următoarea doză, trebuie luată doar doza programată.
Doze
Ulcer gastric și duodenal (benign)
Câte 1 comprimat 40 mg seara la culcare, timp de la 4 până la 8 săptămâni.
Prevenția recurenței ulcerului duodenal
Câte 1 comprimat 20 mg seara la culcare, timp de câteva luni.
Boala de reflux gastroesofagian (esofagită de reflux)
Câte 1 comprimat 20 mg sau 40 mg (în funcție de severitatea bolii) de 2 ori pe zi.
Tratamentul durează de la 6 până la 12 săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison
Doza inițială este de 1 comprimat 20 mg la fiecare 6 ore. O doză inițială mai mare
este recomandată la pacienții care administrează alți antagoniști ai receptorilor H2-
histaminici înainte de famotidina. Dozele trebuie crescute treptat, în funcție de
necesitățile individuale, până la obținerea efectului optim. Conform datelor din
literatura de specialitate, dozele maxime de famotidină administrate de către pacienții
cu forme severe ale maladiei au fost de până la 160 mg la fiecare 6 ore.
Administrarea la insuficiență renală
Dacă clearance-ul creatininei este mai mic de 10 ml/min (0,17 ml/s) sau valorile
creatininei serice sunt mai mari de 265 mcmol/l, se recomandă 20 mg famotidină la
fiecare 24 ore sau 20-40 mg famotidină la fiecare 36 sau 48 de ore. Dacă clearance-ul
creatininei este mai mic de 30 ml/min (0,5 ml/s), famotidina trebuie utilizată cu
precauție.
Doze la pacienții vârstnic
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții vârstnici, cu excepția pacienților cu
insuficiență renală.
Administrarea la copi
Datele privind siguranța și eficacitatea famotidinei la copii sunt limitate. Decizia cu
privire la tratament ar trebui luată de către un specialist. Copiii tratați cu famotidina
au tolerat bine medicamentul. Farmacocinetica medicamentului la copii nu diferă
semnificativ de farmacocinetica la adulți. Copiilor pot fi administrate 0,5 mg
famotidina per kg greutate corporală pe zi, dar nu mai mult de 40 mg pe zi.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, alţi antagoniști ai receptorilor H2-histaminici
sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
- S-a observant sensibilitate încrucișată în această clasă de compuși. Prin urmare,
Ulfamid nu trebuie administrat la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la alți
antagoniști ai receptorilor H2-histaminici.
https://bit.ly/3qkSYHT
Tratamentul stărilor patologice în care se recomandă o reducere a secreției gastrice
acide:
- ulcer gastric și duodenal (benign),
- sindromul Zollinger-Ellison,
- boala de reflux gastroesofagian (esofagită de reflux),
- alte stări în care secreția crescută de acid gastric este foarte deranjantă pentru
pacient.
Prevenția recurenței ulcerului duodenal. Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Medicamentul manifestă eficacitate maximă dacă este administrat seara înainte de
culcare. Dacă famotidina se administrează de 2 ori pe zi, o doză trebuie luată în
dimineața și cealaltă seara la culcare. Dacă este omisă o doză, doza uitată ar trebui
luată cât mai curând posibil. Cu toate acestea, dacă este aproape timpul pentru
următoarea doză, trebuie luată doar doza programată.
Doze
Ulcer gastric și duodenal (benign)
Câte 1 comprimat 40 mg seara la culcare, timp de la 4 până la 8 săptămâni.
Prevenția recurenței ulcerului duodenal
Câte 1 comprimat 20 mg seara la culcare, timp de câteva luni.
Boala de reflux gastroesofagian (esofagită de reflux)
Câte 1 comprimat 20 mg sau 40 mg (în funcție de severitatea bolii) de 2 ori pe zi.
Tratamentul durează de la 6 până la 12 săptămâni.
Sindromul Zollinger-Ellison
Doza inițială este de 1 comprimat 20 mg la fiecare 6 ore. O doză inițială mai mare
este recomandată la pacienții care administrează alți antagoniști ai receptorilor H2-
histaminici înainte de famotidina. Dozele trebuie crescute treptat, în funcție de
necesitățile individuale, până la obținerea efectului optim. Conform datelor din
literatura de specialitate, dozele maxime de famotidină administrate de către pacienții
cu forme severe ale maladiei au fost de până la 160 mg la fiecare 6 ore.
Administrarea la insuficiență renală
Dacă clearance-ul creatininei este mai mic de 10 ml/min (0,17 ml/s) sau valorile
creatininei serice sunt mai mari de 265 mcmol/l, se recomandă 20 mg famotidină la
fiecare 24 ore sau 20-40 mg famotidină la fiecare 36 sau 48 de ore. Dacă clearance-ul
creatininei este mai mic de 30 ml/min (0,5 ml/s), famotidina trebuie utilizată cu
precauție.
Doze la pacienții vârstnic
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții vârstnici, cu excepția pacienților cu
insuficiență renală.
Administrarea la copi
Datele privind siguranța și eficacitatea famotidinei la copii sunt limitate. Decizia cu
privire la tratament ar trebui luată de către un specialist. Copiii tratați cu famotidina
au tolerat bine medicamentul. Farmacocinetica medicamentului la copii nu diferă
semnificativ de farmacocinetica la adulți. Copiilor pot fi administrate 0,5 mg
famotidina per kg greutate corporală pe zi, dar nu mai mult de 40 mg pe zi.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, alţi antagoniști ai receptorilor H2-histaminici
sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
- S-a observant sensibilitate încrucișată în această clasă de compuși. Prin urmare,
Ulfamid nu trebuie administrat la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la alți
antagoniști ai receptorilor H2-histaminici.
https://bit.ly/3qkSYHT
Tratamentul simptomatic al simptomelor caracteristice răcelii comune, care apar
concomitent, cum ar fi cefalee și dureri la nivelul membrelor, congestiei nazale și tuse
uscată. Grippostad® C reduce febra, dacă aceasta apare concomitent şi cu creșterea
temperaturii corpului.
Deoarece Grippostad® C este o combinaţie fixă de substanţe active, doza nu se va
ajusta în mod individual pentru fiecare afecţiune, privind predominant unul dintre
simptomele menționate. În aceste cazuri se va administra medicamentul cu altă
formulă.Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţia
plasmatică maximă este realizată în 30-60 de minute după ingestie.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi
plasmă sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este slabă.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de
metabolizare sunt glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de
metabolizare este rapid saturabilă la administrarea de doze mai mari decât cele
terapeutice. O cale metabolică minoră, catalizată de citocromul P450, conduce la
formarea unui produs intermediar (N-acetyl-p-benzoquinona imina (NAPQI)) care, la
dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în urină după
conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea
acestui metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Eliminarea este, în principal, urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în
decurs de 24 ore. Mai puţin de 5% din doză se excretă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore. La pacienții cu
insuficiență hepatică și renală, după supradozaj precum și la nou-născuți timpul de
înjumătăţire se prelungește. Efectul maxim și durata medie de acțiune (4-6 ore) se
corelează aproximativ cu concentrația plasmatică.
Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub
10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.
Maleat de clorfenamină
Concentraţia plasmatică maximă este realizată timp de 1-2 ore după administrare.
Durata acţiunii constituie 3-6 ore.
Metaboloizarea are loc în principal în ficat prin hidroxilare și conjugare, dar și prin
demetilare și formarea de N-și S-oxizi.
Biodisponibilitatea după administrare orală este de 25-50%, în rezultatului efectului
primului pasaj crescut, care este redus în insuficiență hepatică. Se leagă de proteinele
plasmatice în raport de 69-72%. Volumul de distribuţie constituie 3-7 L/kg şi este
relativ mare. Timpul de înjumătăţire plasmatic la adulţi constituie 15-36 ore, la copii
10-13 ore. În insuficienţă renală trebuie așteptată prelungirea timpului de înjumătățire
a metaboliților. În urină 0-34% în funcție de nivelul de pH (alcalin la acid) din doza
administrată este eliminată sub formă nemodificată de clorfenamină. După
administrare prelungită poate cumula.
Cafeina
După administrarea internă cafeina se absoarbe rapid şi aproape complet (t1/2 = 2-13
minute) şi este practic complet metabolizată. După administrarea de 5 mg/kg Cmax se
realizează timp de 30-40 minute. Se leagă de proteinele plasmatice în raport de 30-
40%. Volumul de distribuţie constituie 0,52-1,06 L/kg. Cafeina este distribuită în toate
compartimentele și rapid traversează bariera hemato-encefalică și placentară și se
excretă în laptele matern. Timpul de înjumătăţire plasmatic constituie 4,1-5,7 ore,
datorită variabilităţii intra- şi inter-individuale a condus la valori de până la 9 sau 10
ore.
Cafeina şi metaboliţii ei se excretă preponderent prin urină. În urină, colectată timp de
48 ore, au fost detectate 86% din doza administrată, dintre care doar maxim 1,8% a
fost sub formă nemodificată de cafeină. Principalii metaboliți sunt acidul 1-metil uric
(12-38%), 1 metilxantină (8-19%) și 5-acetilamino-6-amino-3-metil-uracil (15%). În
masele fecale au fost detectate numai 2-5% din doza administrată. 1,7-dimetil acid
uric a fost identificat ca fiind principalul metabolit, constituind 44% din cantitatea
totală.
Acid ascorbic
Acidul ascorbic este absorbit din intestinul proximal în funcţie de concentraţie. Odată
cu creșterea dozei unice biodisponibilitatea scade la 60-75% după 1 g, la aprox. 40%
după 3 g pentru a scade până la 16% după 12 g. Partea neabsorbită este disociată de
mucoasa colonului, în principal în CO2 și acid organic.
La adulții sănătoși cifra maximă metabolică constituie 40-50 mg/zi, cu concentrații
plasmatice de 0,8-1,0 mg/dl. Turnover-ul zilnic total constituie aproximativ 1 mg/kg.
După administrarea dozelor foarte mari pe o perioadă scurtă de timp concentraţiile
plasmatice de 4,2 mg/dl se realizează peste 3 ore.
În aceste condiții 80% de acid ascorbic nemodificat se elimină prin urină. Timpul de
înjumătăţire mediu constituie 2,9 ore. eliminarea renală se efectuează prin filtraţie
glomerulară, urmată de reabsorbţia în tubii proximali.
Concentrațiile la limita superioară de acid ascorbic / dl plasmă la adulți sănătoși sunt
1,34 ± 0,21 mg la bărbați și 1,46 ± 0,22 mg la femei. Clearance-ul total după
administrarea sistematică constituie 180 mg/zi la o doză de 1,5 g. Cumulează în
hipofiză, glanda suprarenală, lentile optice și leucocite.
concomitent, cum ar fi cefalee și dureri la nivelul membrelor, congestiei nazale și tuse
uscată. Grippostad® C reduce febra, dacă aceasta apare concomitent şi cu creșterea
temperaturii corpului.
Deoarece Grippostad® C este o combinaţie fixă de substanţe active, doza nu se va
ajusta în mod individual pentru fiecare afecţiune, privind predominant unul dintre
simptomele menționate. În aceste cazuri se va administra medicamentul cu altă
formulă.Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţia
plasmatică maximă este realizată în 30-60 de minute după ingestie.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi
plasmă sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este slabă.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de
metabolizare sunt glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de
metabolizare este rapid saturabilă la administrarea de doze mai mari decât cele
terapeutice. O cale metabolică minoră, catalizată de citocromul P450, conduce la
formarea unui produs intermediar (N-acetyl-p-benzoquinona imina (NAPQI)) care, la
dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în urină după
conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea
acestui metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Eliminarea este, în principal, urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în
decurs de 24 ore. Mai puţin de 5% din doză se excretă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore. La pacienții cu
insuficiență hepatică și renală, după supradozaj precum și la nou-născuți timpul de
înjumătăţire se prelungește. Efectul maxim și durata medie de acțiune (4-6 ore) se
corelează aproximativ cu concentrația plasmatică.
Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub
10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.
Maleat de clorfenamină
Concentraţia plasmatică maximă este realizată timp de 1-2 ore după administrare.
Durata acţiunii constituie 3-6 ore.
Metaboloizarea are loc în principal în ficat prin hidroxilare și conjugare, dar și prin
demetilare și formarea de N-și S-oxizi.
Biodisponibilitatea după administrare orală este de 25-50%, în rezultatului efectului
primului pasaj crescut, care este redus în insuficiență hepatică. Se leagă de proteinele
plasmatice în raport de 69-72%. Volumul de distribuţie constituie 3-7 L/kg şi este
relativ mare. Timpul de înjumătăţire plasmatic la adulţi constituie 15-36 ore, la copii
10-13 ore. În insuficienţă renală trebuie așteptată prelungirea timpului de înjumătățire
a metaboliților. În urină 0-34% în funcție de nivelul de pH (alcalin la acid) din doza
administrată este eliminată sub formă nemodificată de clorfenamină. După
administrare prelungită poate cumula.
Cafeina
După administrarea internă cafeina se absoarbe rapid şi aproape complet (t1/2 = 2-13
minute) şi este practic complet metabolizată. După administrarea de 5 mg/kg Cmax se
realizează timp de 30-40 minute. Se leagă de proteinele plasmatice în raport de 30-
40%. Volumul de distribuţie constituie 0,52-1,06 L/kg. Cafeina este distribuită în toate
compartimentele și rapid traversează bariera hemato-encefalică și placentară și se
excretă în laptele matern. Timpul de înjumătăţire plasmatic constituie 4,1-5,7 ore,
datorită variabilităţii intra- şi inter-individuale a condus la valori de până la 9 sau 10
ore.
Cafeina şi metaboliţii ei se excretă preponderent prin urină. În urină, colectată timp de
48 ore, au fost detectate 86% din doza administrată, dintre care doar maxim 1,8% a
fost sub formă nemodificată de cafeină. Principalii metaboliți sunt acidul 1-metil uric
(12-38%), 1 metilxantină (8-19%) și 5-acetilamino-6-amino-3-metil-uracil (15%). În
masele fecale au fost detectate numai 2-5% din doza administrată. 1,7-dimetil acid
uric a fost identificat ca fiind principalul metabolit, constituind 44% din cantitatea
totală.
Acid ascorbic
Acidul ascorbic este absorbit din intestinul proximal în funcţie de concentraţie. Odată
cu creșterea dozei unice biodisponibilitatea scade la 60-75% după 1 g, la aprox. 40%
după 3 g pentru a scade până la 16% după 12 g. Partea neabsorbită este disociată de
mucoasa colonului, în principal în CO2 și acid organic.
La adulții sănătoși cifra maximă metabolică constituie 40-50 mg/zi, cu concentrații
plasmatice de 0,8-1,0 mg/dl. Turnover-ul zilnic total constituie aproximativ 1 mg/kg.
După administrarea dozelor foarte mari pe o perioadă scurtă de timp concentraţiile
plasmatice de 4,2 mg/dl se realizează peste 3 ore.
În aceste condiții 80% de acid ascorbic nemodificat se elimină prin urină. Timpul de
înjumătăţire mediu constituie 2,9 ore. eliminarea renală se efectuează prin filtraţie
glomerulară, urmată de reabsorbţia în tubii proximali.
Concentrațiile la limita superioară de acid ascorbic / dl plasmă la adulți sănătoși sunt
1,34 ± 0,21 mg la bărbați și 1,46 ± 0,22 mg la femei. Clearance-ul total după
administrarea sistematică constituie 180 mg/zi la o doză de 1,5 g. Cumulează în
hipofiză, glanda suprarenală, lentile optice și leucocite.