Filtru
Întâi cele populare
Indicaţii terapeutice
Ciprodac 500 este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii cauzate de bacterii
susceptibile:
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior: pneumonie lobară şi bronhopneumonie,
bronşita acută şi cronică, exacerbare acută a fibrozei chistice, bronşiectazie, empiem.
Ciprofloxacina nu se recomandă de administrat ca terapia de prima linie în
tratamentul pneumoniei pneumococice.
Infecţii ORL: mastoidită, otita medie şi sinuzita, în special dacă acestea sunt provocate
de bacterii gram-negative (inclusiv Pseudomonas spp.). Ciprofloxacina nu se
recomandă de administrat în tratamentul tonzilitei acute.
Infecţii oculare: conjunctivita bacteriană.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: ulcere infectate, plăgi infectate, abcese, celulită,
otită externă, erizipel, arsuri infectate.
Infecţii osteoarticulare: osteomielită, artrită septică.
Infecţii intrabdominale: peritonită, abces intraabdominal.
Infecţii ale tractului biliar: colangită, colecistită, empiem al vezicii biliare.
Infecţii gastro-intestinale: febră intestinală, diaree infecţioasă.
Infecţii pelviene: salpingită, endometrită, boala inflamatorie pelvină.
Infecţii sistemice severe: septicemie, bacteriemie, peritonită, infecţii la pacienţii
imunocompromişi.
2
Gonoree: inclusiv uretrală, rectală şi faringeană cauzată de microorganismele
producătoare de β-lactamaze sau moderat sensibile la penicilină.
Ciprofloxacina de asemenea este indicată pentru profilaxia infecţiilor în intervenţii
chirurgicale elective ale tractului gastrointestinal superior şi procedurilor endoscopice,
în cazurile în care creşte riscul de infecţii.
Copii
Tratamentul infecţiei pulmonare acute în fibroza chistică provocată de Pseudomonas
aeruginosa la copii cu vârsta 5-17 ani.
Antrax prin inhalare la adulţi şi copii: reducerea incidenţei sau progresării maladiei
după expunerea confirmată sau suspectată la Bacillus anthracis.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele de Ciprodac 500 sunt determinate de severitatea şi tipul infecţiei, sensibilitatea
la ciprofloxacină a microorganismului (lor) cauzale şi vârsta, greutatea corporală şi
funcţia renală a pacientului. Comprimatele se vor înghite întregi, cu o cantitate
adecvată de lichid.
În cazul administrării comprimatelor a jeun, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
În acest caz comprimatele nu trebuie administrate concomitent cu suplimente
alimentare sau băuturi minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocală cu calciu).
Cu toate acestea, regimul alimentar normal trebuie să conţină cantităţi mici de calciu,
care nu va afecta semnificativ absorbţia de ciprofloxacină.
Adulţi
Doza pentru adulţi variază între 100-750 mg de 2 ori pe zi. Sunt recomandate
următoarele doze pentru infecţii de tip specific.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ciprofloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii
enumerați la pct. 6.1.
Copii şi adolescenţi în perioada de creştere (cu excepţia cazurilor de exacerbarea
pulmonară acută în fibroza chistică asociată cu infecţia cu P. aeruginosa la copii (cu
vârsta 5-17 ani) şi antrax prin inhalare). https://bit.ly/3bGDRCs
Ciprodac 500 este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii cauzate de bacterii
susceptibile:
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior: pneumonie lobară şi bronhopneumonie,
bronşita acută şi cronică, exacerbare acută a fibrozei chistice, bronşiectazie, empiem.
Ciprofloxacina nu se recomandă de administrat ca terapia de prima linie în
tratamentul pneumoniei pneumococice.
Infecţii ORL: mastoidită, otita medie şi sinuzita, în special dacă acestea sunt provocate
de bacterii gram-negative (inclusiv Pseudomonas spp.). Ciprofloxacina nu se
recomandă de administrat în tratamentul tonzilitei acute.
Infecţii oculare: conjunctivita bacteriană.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: ulcere infectate, plăgi infectate, abcese, celulită,
otită externă, erizipel, arsuri infectate.
Infecţii osteoarticulare: osteomielită, artrită septică.
Infecţii intrabdominale: peritonită, abces intraabdominal.
Infecţii ale tractului biliar: colangită, colecistită, empiem al vezicii biliare.
Infecţii gastro-intestinale: febră intestinală, diaree infecţioasă.
Infecţii pelviene: salpingită, endometrită, boala inflamatorie pelvină.
Infecţii sistemice severe: septicemie, bacteriemie, peritonită, infecţii la pacienţii
imunocompromişi.
2
Gonoree: inclusiv uretrală, rectală şi faringeană cauzată de microorganismele
producătoare de β-lactamaze sau moderat sensibile la penicilină.
Ciprofloxacina de asemenea este indicată pentru profilaxia infecţiilor în intervenţii
chirurgicale elective ale tractului gastrointestinal superior şi procedurilor endoscopice,
în cazurile în care creşte riscul de infecţii.
Copii
Tratamentul infecţiei pulmonare acute în fibroza chistică provocată de Pseudomonas
aeruginosa la copii cu vârsta 5-17 ani.
Antrax prin inhalare la adulţi şi copii: reducerea incidenţei sau progresării maladiei
după expunerea confirmată sau suspectată la Bacillus anthracis.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele de Ciprodac 500 sunt determinate de severitatea şi tipul infecţiei, sensibilitatea
la ciprofloxacină a microorganismului (lor) cauzale şi vârsta, greutatea corporală şi
funcţia renală a pacientului. Comprimatele se vor înghite întregi, cu o cantitate
adecvată de lichid.
În cazul administrării comprimatelor a jeun, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
În acest caz comprimatele nu trebuie administrate concomitent cu suplimente
alimentare sau băuturi minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocală cu calciu).
Cu toate acestea, regimul alimentar normal trebuie să conţină cantităţi mici de calciu,
care nu va afecta semnificativ absorbţia de ciprofloxacină.
Adulţi
Doza pentru adulţi variază între 100-750 mg de 2 ori pe zi. Sunt recomandate
următoarele doze pentru infecţii de tip specific.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ciprofloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii
enumerați la pct. 6.1.
Copii şi adolescenţi în perioada de creştere (cu excepţia cazurilor de exacerbarea
pulmonară acută în fibroza chistică asociată cu infecţia cu P. aeruginosa la copii (cu
vârsta 5-17 ani) şi antrax prin inhalare). https://bit.ly/3bGDRCs
-3%
37.59 MDL
38.75 MDL
Indicatii de utilizare
Diaree bacteriana acuta care apare fara agravarea starii generale, febra, intoxicatie.
Contraindicații
Hipersensibilitate la nifuroxazidă, derivați de nitrofuran sau alte componente ale medicamentului.
Sarcina.
Perioada neonatală (până la 1 lună).
Prematuritate.
Intoleranță la fructoză, deficit de zaharază și izomaltază, sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză (KontrDiar conține zaharoză).
Cu grija
Boli hepatice, alcoolism, leziuni cerebrale traumatice, boli ale creierului, perioada de alăptare, vârsta copiilor (de la 1 lună).
Utilizați în timpul sarcinii și în timpul alăptării
Sarcina
În studiile pe animale, nu a fost găsit niciun efect teratogen. Cu toate acestea, ca măsură de precauție, nu se recomandă administrarea de nifuroxazidă în timpul sarcinii.
perioada de alaptare
În cazul unui curs scurt de tratament cu ContrDiar, este posibil să se continue alăptarea. Este necesar să consultați un medic.
Mod de aplicare și doză
interior.
Pentru dozare se folosește o seringă de dozare de 5 ml.
Agitați înainte de utilizare.
Copii de la 1 la 6 luni: 100 mg nifuroxazidă (2,5 ml suspensie) de 2-3 ori pe zi (interval între doze 8-12 ore).
Copii de la 6 luni la 3 ani: 100 mg nifuroxazidă (2,5 ml suspensie) de 3 ori pe zi (interval între doze de 8 ore).
Copii de la 3 la 6 ani: 200 mg nifuroxazidă (5 ml suspensie) de 3 ori pe zi (interval între doze de 8 ore).
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani: 200 mg nifuroxazidă (5 ml suspensie) de 3-4 ori pe zi (interval între doze 6-8 ore).
Adulți: 200 mg nifuroxazidă (5 ml suspensie) de 4 ori pe zi (interval între doze 6 ore).
Durata cursului de tratament este de 5-7 zile, dar nu mai mult de 7 zile. Dacă nu există nicio îmbunătățire în primele 3 zile de la administrare, trebuie să consultați un medic. Utilizați medicamentul numai conform metodei de aplicare și în dozele indicate în instrucțiuni. Dacă este necesar, vă rugăm să consultați medicul înainte de a utiliza medicamentul.
Efect secundar
Reacții alergice (erupții cutanate, urticarie, angioedem, șoc anafilactic). Dacă vreuna dintre reacţiile adverse enumerate în acest prospect se agravează sau dacă observaţi orice alte reacţii adverse nemenţionate în acest prospect, spuneţi medicului dumneavoastră.
Supradozaj
Simptomele de supradozaj sunt necunoscute. Tratamentul este simptomatic.
Interacțiunea cu alte medicamente
Utilizarea simultană cu medicamente care provoacă dezvoltarea reacțiilor asemănătoare disulfiramului, medicamente care deprimă funcția sistemului nervos central nu este recomandată. Dacă luați alte medicamente (inclusiv medicamente fără prescripție medicală), discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a lua ContrDiar.
Instrucțiuni Speciale
În tratamentul diareei, terapia de rehidratare trebuie efectuată simultan cu terapia cu nifuroxazidă. Tratamentul diareei la copiii cu vârsta sub 3 ani trebuie efectuat sub supraveghere medicală. În cazul diareei bacteriene cu semne de afectare sistemică (deteriorarea stării generale, febră, simptome de intoxicație sau infecție), trebuie să consultați un medic pentru a decide cu privire la utilizarea medicamentelor antibacteriene sistemice.
Dacă apar simptome de hipersensibilitate (respirație scurtă, erupții cutanate, prurit), medicamentul trebuie întrerupt. Este interzis consumul de alcool în timpul tratamentului cu nifuroxazidă.
Informații speciale despre excipienți
5 ml de medicament ContrDiar, suspensie pentru administrare orală, conține 1000 mg zaharoză. În consecință, conținutul de zaharoză în 2,5 ml de suspensie orală este de 0,04165 "unități de pâine" (XE) și în 5 ml - 0,0833 XE.
Doza zilnică de zaharoză, în funcție de regimul de dozare, este:
2,5 ml suspensie pentru administrare orală de 2 ori pe zi - 0,0833 XE;
2,5 ml suspensie pentru administrare orală de 3 ori pe zi - 0,125 XE;
5 ml suspensie pentru administrare orală de 3 ori pe zi - 0,250 XE;
5 ml suspensie orală de 4 ori pe zi - 0,333 XE.
Datorită conținutului de parahidroxibenzoat de metil, ContrDiar poate provoca reacții alergice (posibil întârziate).
Influență asupra capacității de a conduce vehicule, mecanisme
Medicamentul ContrDiar nu afectează capacitatea de a conduce vehicule și mecanisme.
Diaree bacteriana acuta care apare fara agravarea starii generale, febra, intoxicatie.
Contraindicații
Hipersensibilitate la nifuroxazidă, derivați de nitrofuran sau alte componente ale medicamentului.
Sarcina.
Perioada neonatală (până la 1 lună).
Prematuritate.
Intoleranță la fructoză, deficit de zaharază și izomaltază, sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză (KontrDiar conține zaharoză).
Cu grija
Boli hepatice, alcoolism, leziuni cerebrale traumatice, boli ale creierului, perioada de alăptare, vârsta copiilor (de la 1 lună).
Utilizați în timpul sarcinii și în timpul alăptării
Sarcina
În studiile pe animale, nu a fost găsit niciun efect teratogen. Cu toate acestea, ca măsură de precauție, nu se recomandă administrarea de nifuroxazidă în timpul sarcinii.
perioada de alaptare
În cazul unui curs scurt de tratament cu ContrDiar, este posibil să se continue alăptarea. Este necesar să consultați un medic.
Mod de aplicare și doză
interior.
Pentru dozare se folosește o seringă de dozare de 5 ml.
Agitați înainte de utilizare.
Copii de la 1 la 6 luni: 100 mg nifuroxazidă (2,5 ml suspensie) de 2-3 ori pe zi (interval între doze 8-12 ore).
Copii de la 6 luni la 3 ani: 100 mg nifuroxazidă (2,5 ml suspensie) de 3 ori pe zi (interval între doze de 8 ore).
Copii de la 3 la 6 ani: 200 mg nifuroxazidă (5 ml suspensie) de 3 ori pe zi (interval între doze de 8 ore).
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani: 200 mg nifuroxazidă (5 ml suspensie) de 3-4 ori pe zi (interval între doze 6-8 ore).
Adulți: 200 mg nifuroxazidă (5 ml suspensie) de 4 ori pe zi (interval între doze 6 ore).
Durata cursului de tratament este de 5-7 zile, dar nu mai mult de 7 zile. Dacă nu există nicio îmbunătățire în primele 3 zile de la administrare, trebuie să consultați un medic. Utilizați medicamentul numai conform metodei de aplicare și în dozele indicate în instrucțiuni. Dacă este necesar, vă rugăm să consultați medicul înainte de a utiliza medicamentul.
Efect secundar
Reacții alergice (erupții cutanate, urticarie, angioedem, șoc anafilactic). Dacă vreuna dintre reacţiile adverse enumerate în acest prospect se agravează sau dacă observaţi orice alte reacţii adverse nemenţionate în acest prospect, spuneţi medicului dumneavoastră.
Supradozaj
Simptomele de supradozaj sunt necunoscute. Tratamentul este simptomatic.
Interacțiunea cu alte medicamente
Utilizarea simultană cu medicamente care provoacă dezvoltarea reacțiilor asemănătoare disulfiramului, medicamente care deprimă funcția sistemului nervos central nu este recomandată. Dacă luați alte medicamente (inclusiv medicamente fără prescripție medicală), discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a lua ContrDiar.
Instrucțiuni Speciale
În tratamentul diareei, terapia de rehidratare trebuie efectuată simultan cu terapia cu nifuroxazidă. Tratamentul diareei la copiii cu vârsta sub 3 ani trebuie efectuat sub supraveghere medicală. În cazul diareei bacteriene cu semne de afectare sistemică (deteriorarea stării generale, febră, simptome de intoxicație sau infecție), trebuie să consultați un medic pentru a decide cu privire la utilizarea medicamentelor antibacteriene sistemice.
Dacă apar simptome de hipersensibilitate (respirație scurtă, erupții cutanate, prurit), medicamentul trebuie întrerupt. Este interzis consumul de alcool în timpul tratamentului cu nifuroxazidă.
Informații speciale despre excipienți
5 ml de medicament ContrDiar, suspensie pentru administrare orală, conține 1000 mg zaharoză. În consecință, conținutul de zaharoză în 2,5 ml de suspensie orală este de 0,04165 "unități de pâine" (XE) și în 5 ml - 0,0833 XE.
Doza zilnică de zaharoză, în funcție de regimul de dozare, este:
2,5 ml suspensie pentru administrare orală de 2 ori pe zi - 0,0833 XE;
2,5 ml suspensie pentru administrare orală de 3 ori pe zi - 0,125 XE;
5 ml suspensie pentru administrare orală de 3 ori pe zi - 0,250 XE;
5 ml suspensie orală de 4 ori pe zi - 0,333 XE.
Datorită conținutului de parahidroxibenzoat de metil, ContrDiar poate provoca reacții alergice (posibil întârziate).
Influență asupra capacității de a conduce vehicule, mecanisme
Medicamentul ContrDiar nu afectează capacitatea de a conduce vehicule și mecanisme.
Scurta descriere
Acțiune farmacologică - antispastice, antiemetice, antidiareice, antiaritmice. Indicații de utilizare: afecțiuni spastice ale tractului gastrointestinal, ale bilei și ale tractului urogenital (colică renală, biliară și intestinală, colecistită, pilororospasm), diskinezie spastică a tractului biliar și a vezicii biliare și ulcer în faza de exacerbare (ca parte a terapiei complexe ), algodismenoree. Mod de aplicare și doză: Rectal, 1-2 supp. De 3 ori pe zi.
Efect farmacologic
Blocant M-colinergic. Are un efect antispastic asupra mușchilor netezi ai organelor interne, reduce secreția glandelor digestive. Nu pătrunde în BBB (deoarece bromura de N-butil hioscină este un derivat cuaternar de amoniu), prin urmare nu există niciun efect anticolinergic asupra sistemului nervos central.
Indicații
- afecțiuni spastice ale tractului gastrointestinal, ale tractului biliar, ale tractului urogenital (inclusiv colici renale, colici biliare, colice intestinale, colecistite, pilorospasm);
- dischinezie spastică a tractului biliar și a vezicii biliare;
- ulcer peptic al stomacului și duodenului în faza acută (ca parte a terapiei complexe);
- algodismenorea.
Dozaj si administrare
Adulții și copiii cu vârsta peste 6 ani sunt prescriși în interior pentru 1-2 comprimate. De 3 ori / zi sau rectal pentru 1-2 supozitoare de 3 ori / zi. Durata tratamentului este determinată de medic.
Comprimatele trebuie administrate pe cale orală, cu multă apă.
Supozitorul este introdus în rect cu un capăt ascuțit înainte.
Efecte secundare
Efect secundar asociat cu acțiunea anticolinergică a medicamentului: gură uscată, piele uscată, tahicardie, somnolență, pareză de acomodare; dificultăți la urinare (de obicei ușoară și trece singură).
Reacții alergice: erupție pe piele; în cazuri rare, dificultăți de respirație.
Contraindicații
- glaucom cu unghi închis;
- miastenia gravis;
- megacolon;
- Hipersensibilitate la bromură de hioscină-N-butil și la alte componente ale medicamentului.
https://bit.ly/3awulkW
Acțiune farmacologică - antispastice, antiemetice, antidiareice, antiaritmice. Indicații de utilizare: afecțiuni spastice ale tractului gastrointestinal, ale bilei și ale tractului urogenital (colică renală, biliară și intestinală, colecistită, pilororospasm), diskinezie spastică a tractului biliar și a vezicii biliare și ulcer în faza de exacerbare (ca parte a terapiei complexe ), algodismenoree. Mod de aplicare și doză: Rectal, 1-2 supp. De 3 ori pe zi.
Efect farmacologic
Blocant M-colinergic. Are un efect antispastic asupra mușchilor netezi ai organelor interne, reduce secreția glandelor digestive. Nu pătrunde în BBB (deoarece bromura de N-butil hioscină este un derivat cuaternar de amoniu), prin urmare nu există niciun efect anticolinergic asupra sistemului nervos central.
Indicații
- afecțiuni spastice ale tractului gastrointestinal, ale tractului biliar, ale tractului urogenital (inclusiv colici renale, colici biliare, colice intestinale, colecistite, pilorospasm);
- dischinezie spastică a tractului biliar și a vezicii biliare;
- ulcer peptic al stomacului și duodenului în faza acută (ca parte a terapiei complexe);
- algodismenorea.
Dozaj si administrare
Adulții și copiii cu vârsta peste 6 ani sunt prescriși în interior pentru 1-2 comprimate. De 3 ori / zi sau rectal pentru 1-2 supozitoare de 3 ori / zi. Durata tratamentului este determinată de medic.
Comprimatele trebuie administrate pe cale orală, cu multă apă.
Supozitorul este introdus în rect cu un capăt ascuțit înainte.
Efecte secundare
Efect secundar asociat cu acțiunea anticolinergică a medicamentului: gură uscată, piele uscată, tahicardie, somnolență, pareză de acomodare; dificultăți la urinare (de obicei ușoară și trece singură).
Reacții alergice: erupție pe piele; în cazuri rare, dificultăți de respirație.
Contraindicații
- glaucom cu unghi închis;
- miastenia gravis;
- megacolon;
- Hipersensibilitate la bromură de hioscină-N-butil și la alte componente ale medicamentului.
https://bit.ly/3awulkW
-3%
42.29 MDL
43.60 MDL
-3%
40.59 MDL
41.85 MDL
Indicaţii terapeutice Prevenţia evenimentelor tromboembolice venoase (ETV) la adulţii supuşi unei intervenţii chirurgicale ortopedice majore la nivelul membrului inferior, cum sunt chirurgia pentru fractura de şold, chirurgia majoră de genunchi sau protezarea chirurgicală a şoldului. Prevenţia evenimentelor tromboembolice venoase (ETV) la adulţii supuşi unei intervenţii chirurgicale abdominale consideraţi a avea un risc crescut de complicaţii tromboembolice, cum sunt pacienţii cu intervenţii chirurgicale pentru cancer abdominal (vezi pct. 5.1). Prevenţia evenimentelor tromboembolice venoase (ETV) la pacienţii adulţi cu afecţiuni medicale consideraţi a avea risc crescut de ETV şi care sunt imobilizaţi datorită unor boli acute cum sunt insuficienţă cardiacă şi/sau tulburări respiratorii acute şi/sau boli infecţioase sau inflamatorii acute. Tratamentul anginei instabile sau infarctului miocardic fără supradenivelarea segmentului ST (AI/IMA NonST) la adulţii la care nu este indicat tratament urgent (< 120 min) invaziv (ICP) (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Tratamentul infarctului miocardic cu supradenivelarea segmentului ST (IMA ST) la adulţii care sunt trataţi cu trombolitice sau care, la început, nu primesc altă formă de terapie de reperfuzie. Tratamentul trombozei venoase superficiale acute simptomatice spontane la nivelul membrelor inferioare fără prezenţa concomitentă a trombozei venoase profunde, la adulţi (vezi pct. 4.2 şi 5.1).
Mod de administrare • Administrarea subcutanată Fondaparinux se administrează prin injectare subcutanată profundă, cu pacientul în poziţie culcată. Locurile de administrare trebuie să alterneze între peretele abdominal anterolateral stâng şi drept şi cel posterolateral stâng şi drept. Pentru evitarea irosirii medicamentului în timpul folosirii seringii preumplute, nu eliminaţi bulele de aer din seringă înainte de efectuarea injecţiei. Acul trebuie introdus pe întreaga lungime, perpendicular pe pliul cutanat ţinut între police şi index, pliul cutanat trebuie menţinut pe toată durata injectării. • Administrarea intravenoasă (prima doză, doar în cazul pacieţilor cu IMA ST) Administrarea intravenoasă trebuie efectuată printr-o linie intravenoasă deja existentă, fie direct, fie folosind o pungă de perfuzie cu soluţie salină 0,9% cu volum mic (25 sau 50 ml). Pentru a evita pierderea medicamentului atunci când se foloseşte seringa preumplută, nu evacuaţi bula de aer din interiorul seringii înainte de injectare. Tubul intravenos trebuie clătit bine cu soluţie salină izotonă după injectare, pentru a ne asigura că întreaga cantitate de medicament a fost administrată. Dacă administrarea se face prin perfuzie, timpul de perfuzare trebuie să fie de 1 – 2 minute. Pentru informaţii suplimentare privind pregătirea medicamentului în vederea administrării, manipularea sa şi eliminarea reziduurilor vezi pct. 6.6.
Contraindicaţii - hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 - sângerări active semnificative clinic - endocardită bacteriană acută - insuficienţă renală severă, definită printr-un clearance al creatininei.
https://bit.ly/33uwCZL
Mod de administrare • Administrarea subcutanată Fondaparinux se administrează prin injectare subcutanată profundă, cu pacientul în poziţie culcată. Locurile de administrare trebuie să alterneze între peretele abdominal anterolateral stâng şi drept şi cel posterolateral stâng şi drept. Pentru evitarea irosirii medicamentului în timpul folosirii seringii preumplute, nu eliminaţi bulele de aer din seringă înainte de efectuarea injecţiei. Acul trebuie introdus pe întreaga lungime, perpendicular pe pliul cutanat ţinut între police şi index, pliul cutanat trebuie menţinut pe toată durata injectării. • Administrarea intravenoasă (prima doză, doar în cazul pacieţilor cu IMA ST) Administrarea intravenoasă trebuie efectuată printr-o linie intravenoasă deja existentă, fie direct, fie folosind o pungă de perfuzie cu soluţie salină 0,9% cu volum mic (25 sau 50 ml). Pentru a evita pierderea medicamentului atunci când se foloseşte seringa preumplută, nu evacuaţi bula de aer din interiorul seringii înainte de injectare. Tubul intravenos trebuie clătit bine cu soluţie salină izotonă după injectare, pentru a ne asigura că întreaga cantitate de medicament a fost administrată. Dacă administrarea se face prin perfuzie, timpul de perfuzare trebuie să fie de 1 – 2 minute. Pentru informaţii suplimentare privind pregătirea medicamentului în vederea administrării, manipularea sa şi eliminarea reziduurilor vezi pct. 6.6.
Contraindicaţii - hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 - sângerări active semnificative clinic - endocardită bacteriană acută - insuficienţă renală severă, definită printr-un clearance al creatininei.
https://bit.ly/33uwCZL
-3%
801.41 MDL
826.20 MDL
. CE ESTE CLORHIDRAT DE TIAMINĂ ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Clorhidratul de tiamină, substanţa activă din acest medicament, este o vitamină solubilă în apă esenţială pentru organismul uman.
Clorhidrat de tiamină este indicat în tratamentul deficitului și chiar lipsei vitaminei B1 în organism, în tratamentul complex a următoarelor boli: boli ale sistemului nervos central și periferic (nevrite, polinevrite, radiculite, nevralgii, paralizii periferice, neuropatie, encefalopatie, neurastenie), boli cronice ale ficatului, tulburarea troficii mușchiului inimii (miocardiodistrofie), ulcer stomacal şi duodenal, lipsa motilității (atonia) intestinului, boli ale arterelor (endarteriită), boli de piele (dermatoze) cu schimbări ale troficii nervoase şi dereglări ale metabolismului.
2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI &ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
Nu utilizaţi Clorhidrat de tiamină
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidratul de tiamină sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului, enumerate la pct. 6.
- dacă aveţi boli alergice,
- dacă suferiți de sensibilitate crescută sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc.
- dacă sunteți femeie în perioada pre-climacterică și climacterică.
Atenționări și precauții
Vă rugăm să comunicați medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă suferiți de excitabilitate crescută a sistemului nervos, aveți ulcer stomacal sau duodenal cu aciditate crescută înainte de a vi se administra acest medicament.
Soluția injectabilă vi se va administra în caz dacă aveți tulburări ale absorbției intestinale sau vi s-a înlăturat o porțiune de stomac, dacă nu aveți imposibilitate de a administra tiamina sub formă de comprimate (grețuri, vărsături, perioada pre- și postoperatorie), de asemenea, în caz de forme severe ale maladiilor sau la inițierea tratamentului, pentru atingerea mai rapidă a efectului terapeutic dorit.
Injecțiile pot fi dureroase.
Dacă consumați alcool în exces, este posibilă agravarea simptomelor reacțiilor adverse. Nu se va utiliza în locul alimentaţiei echilibrate. La apariția alergiei la tiamină din alimentație se va exclude orezul, hrișca, carnea, pâinea (cu conținut de făină integrală).
Dacă sunteți programat pentru determinarea teofilinei sau urobililogenului în sângele dumneavoastră, vă rugăm să comunicați medicului sau asistentei medicale că sunteți tratat cu Clorhidrat de tiamină.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi luat recent orice sau intenționați să luați alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Vă rugăm să comunicați medicului dumneavoastră dacă luați următoarele medicamente:
- derivați colinici
- adrenomimetice, simpatomimetice - utilizate în caz de alergii, scădere a tensiunii arteriale
- anticonvulsive (fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) - utilizate în caz de convulsii
- digoxină - utilizate dacă aveți inima prea slabă
- indometacină - pentru boli inflamatorii și reumatice
- antiacide - pentru aciditate crescută la stomac
- tiosemicarbazonă - pentru infecții
- 5-fluoruracil - pentru unele tipuri de cancer
- preparate cu conținut de sulf
- estrogeni - de obicei, în compoziția preparatelor pentru prevenirea sarcinii.
De asemenea, comunicați medicului dumneavoastră dacă consumați în exces ceai, cafea (conțin cafeină) sau faceți abuz de băuturi alcoolice.
Tiamina poate diminua efectul miorelaxantelor depolarizante (suxametoniu). Dacă sunteți programat pentru o intervenție chirurgicală, vă rugăm să comunicați medicului anesteziolog că sunteți tratat cu Clorhidrat de tiamină.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți ă sunteți gravidă sau intenționați să deveniți gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Pe parcursul tratamentului se recomandă precauție în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, din cauza posibilității dezvoltării reacțiilor adverse din partea sistemului nervos central.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
Utilizaţi întotdeauna Clorhidrat de tiamină exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Clorhidrat de tiamină vi se va administra de către un medic sau asistenta medicală profund în mușchi. Adulţilor se indică câte 25-50 mg (0,5-1 ml soluţie injectabilă) o dată pe zi, zilnic.
Se recomandă iniţierea tratamentului cu doze mici (cel mult 25 mg soluţie (0,5 ml)) şi doar în caz de toleranţă bună se administrează doze mai mari. Cura de tratament constituie 10-30 injecţii.
În encefalopatia Wernicke-Korsakov se indică câte 50-100 mg (1-2 ml) de 2 ori pe zi, intramuscular, până la ameliorare clinică. Se va ține cont de probabilitatea apariției reacțiilor alergice la administrarea vitaminei B1.
Copii
La copii se utilizează, de obicei, soluția 25 mg/ml. Copiilor cu vârsta peste 8 ani se administrează câte 12,5 mg (0,25 ml) o dată pe zi, zilnic. Cura de tratament constituie 10-30 injecţii.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Clorhidrat de tiamină
Deoarece medicamentul vă este administrat de către personalul medical, este puţin probabil să primiţi o doză prea mare de Clorhidrat de tiamină. &În caz de supradozaj poate apărea agravarea reacțiilor adverse. Dacă aveţi impresia că vi s-a administrat o doză prea mare, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Clorhidrat de tiamină
Deoarece medicamentul vi se administrează de către personalul medical, este puţin probabil să fie omisă o doză. Totuşi, dacă aveţi impresia că nu vi s-a administrat o doză, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Dacă încetaţi să utilizaţi Clorhidrat de tiamină
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Clorhidrat de tiamină poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvența reacțiilor adverse este definită drept necunoscută (nu poate fi estimată reieșind din datele disponibile) Dacă apar următoarele reacții adverse, vă rugăm să întrerupeți administrarea Clorhidrat de tiamină și să vă adresați imediat medicului dumneavoastră:
- inflamația pielii și țesutului subcutanat (edem), care se răspândește rapid și poate implica fața, gatul, extremitățile. Poate conduce la tulburări de respirație și deglutiție (angioedem)
- senzație de sufocare (sindrom bronhospastic) cu convulsii
- apariția unei intense senzații de rău, însoțită de mâncărimi, frisoane, transpirații, paloare, urmată de o înroșire difuză, erupții, urticarie, jena respiratorie, scăderea presiunii arteriale, în timp ce pulsul devine imperceptibil. Uneori, survin vărsături și diaree, criza de astm (șoc anafilactic).
Alte reacții adverse includ:
- bătăi prea rapide ale inimii, senzație de bătăi puternice ale inimii
- scăderea bruscă a tensiunii arteriale
- dureri de cap, amețeli, neliniște
- senzație de furnicături în mâini și picioare
- afectarea nervului optic.
- respirație dificilă, senzație de sufocare
- tulburări de deglutiție, grețuri, sângerări intestinale
- erupții pe piele, mâncărime (inclusiv la locul injecției), inflamația pielii , roșeață, urticarie
- creșterea activi tății enzimelor ficatului
- transpirație excesivă, frisoane, tremor, slăbiciune generală, acumularea în exces a apei în ţesuturi (edeme), febră.
- fenomene de sinaptoplegie - scăderea tensiunii arteriale, apariția tulburărilor de ritm a inimii, tulburări ale contracției mușchilor scheletici (inclusiv mușchii respiratorii), diprimarea sistemului nervos central. Tiamina contribuie la dezvoltarea rezistenței stafilococului la antibiotice.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Clorhidrat de tiamină după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONȚINUTUL AMBALAJULUI ȘI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine Clorhidrat de tiamină
- Substanţa activă este clorhidratul de tiamină. 1 ml (1 fiolă) conţine clorhidrat de tiamină 50 mg.
- Celelalte componente sunt: unitiol, apă pentru preparate injectabile.
Cum arată Clorhidrat de tiamină şi conţinutul ambalajului
Clorhidrat de tiamină se prezintă sub formă de soluție transparentă, de la incoloră până la culoare gălbuie sau verde-gălbuie. Este disponibil câte 1 ml în fiole din sticlă. Câte 10 fiole în cutie cu pereți-despărțitori sau câte 5 fiole în blister. Câte 2 blistere în cutie.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Lekhim-Harkov SA 61115, or. Harkov Str. 17-Partsyezda, 36
Fabricantul
Lekhim-Harkov SA 61115, or. Harkov Str. 17-Partsyezda, 36
Clorhidratul de tiamină, substanţa activă din acest medicament, este o vitamină solubilă în apă esenţială pentru organismul uman.
Clorhidrat de tiamină este indicat în tratamentul deficitului și chiar lipsei vitaminei B1 în organism, în tratamentul complex a următoarelor boli: boli ale sistemului nervos central și periferic (nevrite, polinevrite, radiculite, nevralgii, paralizii periferice, neuropatie, encefalopatie, neurastenie), boli cronice ale ficatului, tulburarea troficii mușchiului inimii (miocardiodistrofie), ulcer stomacal şi duodenal, lipsa motilității (atonia) intestinului, boli ale arterelor (endarteriită), boli de piele (dermatoze) cu schimbări ale troficii nervoase şi dereglări ale metabolismului.
2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI &ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
Nu utilizaţi Clorhidrat de tiamină
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidratul de tiamină sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului, enumerate la pct. 6.
- dacă aveţi boli alergice,
- dacă suferiți de sensibilitate crescută sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc.
- dacă sunteți femeie în perioada pre-climacterică și climacterică.
Atenționări și precauții
Vă rugăm să comunicați medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă suferiți de excitabilitate crescută a sistemului nervos, aveți ulcer stomacal sau duodenal cu aciditate crescută înainte de a vi se administra acest medicament.
Soluția injectabilă vi se va administra în caz dacă aveți tulburări ale absorbției intestinale sau vi s-a înlăturat o porțiune de stomac, dacă nu aveți imposibilitate de a administra tiamina sub formă de comprimate (grețuri, vărsături, perioada pre- și postoperatorie), de asemenea, în caz de forme severe ale maladiilor sau la inițierea tratamentului, pentru atingerea mai rapidă a efectului terapeutic dorit.
Injecțiile pot fi dureroase.
Dacă consumați alcool în exces, este posibilă agravarea simptomelor reacțiilor adverse. Nu se va utiliza în locul alimentaţiei echilibrate. La apariția alergiei la tiamină din alimentație se va exclude orezul, hrișca, carnea, pâinea (cu conținut de făină integrală).
Dacă sunteți programat pentru determinarea teofilinei sau urobililogenului în sângele dumneavoastră, vă rugăm să comunicați medicului sau asistentei medicale că sunteți tratat cu Clorhidrat de tiamină.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi luat recent orice sau intenționați să luați alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Vă rugăm să comunicați medicului dumneavoastră dacă luați următoarele medicamente:
- derivați colinici
- adrenomimetice, simpatomimetice - utilizate în caz de alergii, scădere a tensiunii arteriale
- anticonvulsive (fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) - utilizate în caz de convulsii
- digoxină - utilizate dacă aveți inima prea slabă
- indometacină - pentru boli inflamatorii și reumatice
- antiacide - pentru aciditate crescută la stomac
- tiosemicarbazonă - pentru infecții
- 5-fluoruracil - pentru unele tipuri de cancer
- preparate cu conținut de sulf
- estrogeni - de obicei, în compoziția preparatelor pentru prevenirea sarcinii.
De asemenea, comunicați medicului dumneavoastră dacă consumați în exces ceai, cafea (conțin cafeină) sau faceți abuz de băuturi alcoolice.
Tiamina poate diminua efectul miorelaxantelor depolarizante (suxametoniu). Dacă sunteți programat pentru o intervenție chirurgicală, vă rugăm să comunicați medicului anesteziolog că sunteți tratat cu Clorhidrat de tiamină.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți ă sunteți gravidă sau intenționați să deveniți gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Pe parcursul tratamentului se recomandă precauție în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, din cauza posibilității dezvoltării reacțiilor adverse din partea sistemului nervos central.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
Utilizaţi întotdeauna Clorhidrat de tiamină exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Clorhidrat de tiamină vi se va administra de către un medic sau asistenta medicală profund în mușchi. Adulţilor se indică câte 25-50 mg (0,5-1 ml soluţie injectabilă) o dată pe zi, zilnic.
Se recomandă iniţierea tratamentului cu doze mici (cel mult 25 mg soluţie (0,5 ml)) şi doar în caz de toleranţă bună se administrează doze mai mari. Cura de tratament constituie 10-30 injecţii.
În encefalopatia Wernicke-Korsakov se indică câte 50-100 mg (1-2 ml) de 2 ori pe zi, intramuscular, până la ameliorare clinică. Se va ține cont de probabilitatea apariției reacțiilor alergice la administrarea vitaminei B1.
Copii
La copii se utilizează, de obicei, soluția 25 mg/ml. Copiilor cu vârsta peste 8 ani se administrează câte 12,5 mg (0,25 ml) o dată pe zi, zilnic. Cura de tratament constituie 10-30 injecţii.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Clorhidrat de tiamină
Deoarece medicamentul vă este administrat de către personalul medical, este puţin probabil să primiţi o doză prea mare de Clorhidrat de tiamină. &În caz de supradozaj poate apărea agravarea reacțiilor adverse. Dacă aveţi impresia că vi s-a administrat o doză prea mare, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Clorhidrat de tiamină
Deoarece medicamentul vi se administrează de către personalul medical, este puţin probabil să fie omisă o doză. Totuşi, dacă aveţi impresia că nu vi s-a administrat o doză, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Dacă încetaţi să utilizaţi Clorhidrat de tiamină
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Clorhidrat de tiamină poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvența reacțiilor adverse este definită drept necunoscută (nu poate fi estimată reieșind din datele disponibile) Dacă apar următoarele reacții adverse, vă rugăm să întrerupeți administrarea Clorhidrat de tiamină și să vă adresați imediat medicului dumneavoastră:
- inflamația pielii și țesutului subcutanat (edem), care se răspândește rapid și poate implica fața, gatul, extremitățile. Poate conduce la tulburări de respirație și deglutiție (angioedem)
- senzație de sufocare (sindrom bronhospastic) cu convulsii
- apariția unei intense senzații de rău, însoțită de mâncărimi, frisoane, transpirații, paloare, urmată de o înroșire difuză, erupții, urticarie, jena respiratorie, scăderea presiunii arteriale, în timp ce pulsul devine imperceptibil. Uneori, survin vărsături și diaree, criza de astm (șoc anafilactic).
Alte reacții adverse includ:
- bătăi prea rapide ale inimii, senzație de bătăi puternice ale inimii
- scăderea bruscă a tensiunii arteriale
- dureri de cap, amețeli, neliniște
- senzație de furnicături în mâini și picioare
- afectarea nervului optic.
- respirație dificilă, senzație de sufocare
- tulburări de deglutiție, grețuri, sângerări intestinale
- erupții pe piele, mâncărime (inclusiv la locul injecției), inflamația pielii , roșeață, urticarie
- creșterea activi tății enzimelor ficatului
- transpirație excesivă, frisoane, tremor, slăbiciune generală, acumularea în exces a apei în ţesuturi (edeme), febră.
- fenomene de sinaptoplegie - scăderea tensiunii arteriale, apariția tulburărilor de ritm a inimii, tulburări ale contracției mușchilor scheletici (inclusiv mușchii respiratorii), diprimarea sistemului nervos central. Tiamina contribuie la dezvoltarea rezistenței stafilococului la antibiotice.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Clorhidrat de tiamină după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONȚINUTUL AMBALAJULUI ȘI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine Clorhidrat de tiamină
- Substanţa activă este clorhidratul de tiamină. 1 ml (1 fiolă) conţine clorhidrat de tiamină 50 mg.
- Celelalte componente sunt: unitiol, apă pentru preparate injectabile.
Cum arată Clorhidrat de tiamină şi conţinutul ambalajului
Clorhidrat de tiamină se prezintă sub formă de soluție transparentă, de la incoloră până la culoare gălbuie sau verde-gălbuie. Este disponibil câte 1 ml în fiole din sticlă. Câte 10 fiole în cutie cu pereți-despărțitori sau câte 5 fiole în blister. Câte 2 blistere în cutie.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Lekhim-Harkov SA 61115, or. Harkov Str. 17-Partsyezda, 36
Fabricantul
Lekhim-Harkov SA 61115, or. Harkov Str. 17-Partsyezda, 36
-3%
22.46 MDL
23.15 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3wQgIVT
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3wQgIVT
Rețetă medicală
Proprietati si eficienta
Actovegin este un extract deproteinizat din sange de vitel. Imbunatateste utilizarea oxigenului si favorizeaza aportul nutritiv la nivel celular.
Astfel sunt favorizate procesele care necesita aport crescut de oxigen, cum ar fi vindecarea plagilor. De asemenea creste aportul sanguin la nivelul zonelor tisulare ischemice.
Indicatii
In tratamentul afectiunilor metabolice si circulatorii cerebrale. Continuarea tratamentului injectabil si a perfuziilor din afectiunile metabolice si circulatorii cerebrale.
Dozare si mod de administrare
In lipsa prescriptiilor medicale, urmati cu strictete urmatoarele doze:1-2 drajeuri se iau cu putin lichid inainte de masa. De trei ori cate 2 drajeuri pe zi. Drajeurile vor fi administrate pe o perioada de 4-6 saptamani.
Contraindicatii
Produsul nu trebuie utilizat daca pacientul se cunoaste alergic la Actovegin sau medicamente similare.
Sarcina si alaptare
In timpul sarcinii Actovegin drajeuri de 200 mg vor fi administrate numai la prescriptia medicului. In timpul alaptarii nu exista contraindicatii de utilizare.
Precautii speciale
Daca exista contraindicatii sau apar efecte adverse, informati medicul. Informati-va medicul daca ramaneti insarcinata in timpul tratamentului cu Actovegin. Verificati data expirarii. Nu lasati medicamentul la indemana copiilor!
Conditii de pastrare
Nu tineti medicamentul la temperaturi mai mari de 25 grade Celsius.
Actovegin este un extract deproteinizat din sange de vitel. Imbunatateste utilizarea oxigenului si favorizeaza aportul nutritiv la nivel celular.
Astfel sunt favorizate procesele care necesita aport crescut de oxigen, cum ar fi vindecarea plagilor. De asemenea creste aportul sanguin la nivelul zonelor tisulare ischemice.
Indicatii
In tratamentul afectiunilor metabolice si circulatorii cerebrale. Continuarea tratamentului injectabil si a perfuziilor din afectiunile metabolice si circulatorii cerebrale.
Dozare si mod de administrare
In lipsa prescriptiilor medicale, urmati cu strictete urmatoarele doze:1-2 drajeuri se iau cu putin lichid inainte de masa. De trei ori cate 2 drajeuri pe zi. Drajeurile vor fi administrate pe o perioada de 4-6 saptamani.
Contraindicatii
Produsul nu trebuie utilizat daca pacientul se cunoaste alergic la Actovegin sau medicamente similare.
Sarcina si alaptare
In timpul sarcinii Actovegin drajeuri de 200 mg vor fi administrate numai la prescriptia medicului. In timpul alaptarii nu exista contraindicatii de utilizare.
Precautii speciale
Daca exista contraindicatii sau apar efecte adverse, informati medicul. Informati-va medicul daca ramaneti insarcinata in timpul tratamentului cu Actovegin. Verificati data expirarii. Nu lasati medicamentul la indemana copiilor!
Conditii de pastrare
Nu tineti medicamentul la temperaturi mai mari de 25 grade Celsius.
-3%
538.93 MDL
555.60 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Dispepsie, consumul concomitent de alimente greu digerabile de origine vegetală,
grase şi neobişnuite; meteorism determinat de tulburările enumerate; accelerarea
tranzitului intestinal cu caracter funcţional.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 21077 din 20.08.2014
Anexa 1
Adulţi şi copii cu vârsta peste 6 ani: câte 1-2 comprimate în timpul mesei sau imediat
după masă. Comprimatele se administrează întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate
suficientă de lichid.
În funcţie de tipul alimentelor consumate sau de gravitatea tulburărilor digestive, cu
scop de terapie enzimatică de substituţie se administrează în timpul mesei 2-4
comprimate.
Regimul de dozare şi durata tratamentului depinde de evoluţia bolii şi se determină în
mod individual de către medic.
REACŢII ADVERSE
Tulburări gastrointestinale: diaree, senzaţie de disconfort în epigastru, greaţă,
vărsături, meteorism, modificarea aspectului scaunului, constipaţie, ocluzie intestinală.
Tulburări ale sistemului imunitar: sunt posibile reacţii de hipersensibilitate (erupţii
cutanate, prurit, strănut, hiperlacrimaţie, bronhospasm, urticarie, reacţii anafilactice).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la pancreatină sau la oricare din excipienţii preparatului, pancreatită
acută, pancreatită cronică în acutizare, ocluzie intestinală. https://bit.ly/3j6ugts
Dispepsie, consumul concomitent de alimente greu digerabile de origine vegetală,
grase şi neobişnuite; meteorism determinat de tulburările enumerate; accelerarea
tranzitului intestinal cu caracter funcţional.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 21077 din 20.08.2014
Anexa 1
Adulţi şi copii cu vârsta peste 6 ani: câte 1-2 comprimate în timpul mesei sau imediat
după masă. Comprimatele se administrează întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate
suficientă de lichid.
În funcţie de tipul alimentelor consumate sau de gravitatea tulburărilor digestive, cu
scop de terapie enzimatică de substituţie se administrează în timpul mesei 2-4
comprimate.
Regimul de dozare şi durata tratamentului depinde de evoluţia bolii şi se determină în
mod individual de către medic.
REACŢII ADVERSE
Tulburări gastrointestinale: diaree, senzaţie de disconfort în epigastru, greaţă,
vărsături, meteorism, modificarea aspectului scaunului, constipaţie, ocluzie intestinală.
Tulburări ale sistemului imunitar: sunt posibile reacţii de hipersensibilitate (erupţii
cutanate, prurit, strănut, hiperlacrimaţie, bronhospasm, urticarie, reacţii anafilactice).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la pancreatină sau la oricare din excipienţii preparatului, pancreatită
acută, pancreatită cronică în acutizare, ocluzie intestinală. https://bit.ly/3j6ugts
-3%
14.40 MDL
14.85 MDL
Indicaţii terapeutice
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
infecții stomatologice.
Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/343KGcZ
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
infecții stomatologice.
Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/343KGcZ
Descriere produs
Un set de tencuieli adezive bactericide pe bază de țesătură de culoarea corporala care protejează în mod fiabil rana de contaminare. Eficient pentru abraziuni, tăieturi și leziuni cutanate minore.
Baza țesăturii respirabile are o elasticitate deosebită, se învecinează cu pielea, repetă curbele corpului. Tamponul absorbant suge instantaneu secrețiile plăgilor, are o protecție suplimentară împotriva murdăriei și germenilor din toate părțile. Acest tampon este acoperit cu o plasă atraumatică bactericidă care nu se lipește de rană.
Antiseptic: rivanol, dezinfectează eficient și promovează vindecarea rapidă a rănilor fără cicatrizare.
Un set de tencuieli adezive bactericide pe bază de țesătură de culoarea corporala care protejează în mod fiabil rana de contaminare. Eficient pentru abraziuni, tăieturi și leziuni cutanate minore.
Baza țesăturii respirabile are o elasticitate deosebită, se învecinează cu pielea, repetă curbele corpului. Tamponul absorbant suge instantaneu secrețiile plăgilor, are o protecție suplimentară împotriva murdăriei și germenilor din toate părțile. Acest tampon este acoperit cu o plasă atraumatică bactericidă care nu se lipește de rană.
Antiseptic: rivanol, dezinfectează eficient și promovează vindecarea rapidă a rănilor fără cicatrizare.
-3%
45.59 MDL
47 MDL
Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi
peste. Doze şi mod de administrare
Doze
Lantus conţine insulină glargin, un analog al insulinei, şi are durată de acţiune
prelungită.
Lantus trebuie administrat o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în
fiecare zi.
Schema de administrare a dozei pentru Lantus (doza şi momentul administrării)
trebuie ajustată în mod individual. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, Lantus
poate fi administrat şi în asociere cu medicamente antidiabetice orale.
Potenţa acestui medicament este exprimată în unităţi. Aceste unităţi sunt valabile
exclusiv pentru Lantus şi nu sunt identice cu UI sau unităţile utilizate pentru a
exprima potenţa altor analogi de insulină (vezi pct. 5.1).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (≥65 ani)
La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere
constantă a necesarului de insulină.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
metabolizării reduse a insulinei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21471 din 22.01.2015
Anexa 1
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Lantus au fost stabilite la adolescenţi şi copii cu vârsta de
2 ani şi peste (vezi pct. 5.1). Utilizarea Lantus nu a fost studiată la copii cu vârsta sub
2 ani.
Trecerea de la alte tipuri de insuline la Lantus
Când se trece de la o schemă de tratament care conţine o insulină cu acţiune
intermediară sau de lungă durată la o schemă de tratament care conţine Lantus, pot fi
necesare modificarea dozei de insulină bazală şi ajustarea tratamentului antidiabetic
concomitent (doza şi momentul administrării suplimentare de insuline regular sau
analogi de insulină cu acţiune rapidă sau doza de medicamente antidiabetice orale).
Pentru a reduce riscul de hipoglicemie nocturnă sau apărută dimineaţa devreme,
pacienţii care schimbă în schema de tratament insulina bazală, de la insulină NPH de
două ori pe zi, la Lantus o dată pe zi, trebuie să reducă doza zilnică de insulină bazală
cu 20-30% în primele săptămâni de tratament.
În timpul primelor săptămâni, această reducere trebuie compensată, cel puţin parţial,
prin creşterea dozei de insulină injectată la ora mesei, după această perioadă schema
de tratament trebuie ajustată în mod individual.
Ca şi în cazul altor analogi de insulină, pacienţii care necesită doze mari de insulină
datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină umană pot să manifeste un răspuns la
insulină mai bun cu Lantus.
În timpul perioadei de tranziţie şi în primele săptămâni după aceasta, se recomandă o
monitorizare metabolică strictă.
Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii
la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a schemei de administrare
a dozelor. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă se
modifică greutatea corporală, stilul de viaţă al pacientului, orarul administrării insulinei
sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie
(vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Lantus se administrează pe cale subcutanată.
Lantus nu trebuie administrat intravenos. Durata prelungită de acţiune a Lantus este
dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei
uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.
Nu există diferenţe semnificative clinic ale concentraţiei plasmatice a insulinei sau ale
valorilor glicemiei după injectarea Lantus în regiunea abdominală, deltoidiană sau a
coapsei. În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie
la alta.
Lantus nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină şi nu trebuie diluat. Amestecarea
sau diluarea îi pot modifica profilul timp/acţiune, iar amestecarea poate determina
precipitare.
Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1. https://bit.ly/36PGizV
Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi
peste. Doze şi mod de administrare
Doze
Lantus conţine insulină glargin, un analog al insulinei, şi are durată de acţiune
prelungită.
Lantus trebuie administrat o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în
fiecare zi.
Schema de administrare a dozei pentru Lantus (doza şi momentul administrării)
trebuie ajustată în mod individual. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, Lantus
poate fi administrat şi în asociere cu medicamente antidiabetice orale.
Potenţa acestui medicament este exprimată în unităţi. Aceste unităţi sunt valabile
exclusiv pentru Lantus şi nu sunt identice cu UI sau unităţile utilizate pentru a
exprima potenţa altor analogi de insulină (vezi pct. 5.1).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (≥65 ani)
La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere
constantă a necesarului de insulină.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
metabolizării reduse a insulinei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21471 din 22.01.2015
Anexa 1
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Lantus au fost stabilite la adolescenţi şi copii cu vârsta de
2 ani şi peste (vezi pct. 5.1). Utilizarea Lantus nu a fost studiată la copii cu vârsta sub
2 ani.
Trecerea de la alte tipuri de insuline la Lantus
Când se trece de la o schemă de tratament care conţine o insulină cu acţiune
intermediară sau de lungă durată la o schemă de tratament care conţine Lantus, pot fi
necesare modificarea dozei de insulină bazală şi ajustarea tratamentului antidiabetic
concomitent (doza şi momentul administrării suplimentare de insuline regular sau
analogi de insulină cu acţiune rapidă sau doza de medicamente antidiabetice orale).
Pentru a reduce riscul de hipoglicemie nocturnă sau apărută dimineaţa devreme,
pacienţii care schimbă în schema de tratament insulina bazală, de la insulină NPH de
două ori pe zi, la Lantus o dată pe zi, trebuie să reducă doza zilnică de insulină bazală
cu 20-30% în primele săptămâni de tratament.
În timpul primelor săptămâni, această reducere trebuie compensată, cel puţin parţial,
prin creşterea dozei de insulină injectată la ora mesei, după această perioadă schema
de tratament trebuie ajustată în mod individual.
Ca şi în cazul altor analogi de insulină, pacienţii care necesită doze mari de insulină
datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină umană pot să manifeste un răspuns la
insulină mai bun cu Lantus.
În timpul perioadei de tranziţie şi în primele săptămâni după aceasta, se recomandă o
monitorizare metabolică strictă.
Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii
la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a schemei de administrare
a dozelor. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă se
modifică greutatea corporală, stilul de viaţă al pacientului, orarul administrării insulinei
sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie
(vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Lantus se administrează pe cale subcutanată.
Lantus nu trebuie administrat intravenos. Durata prelungită de acţiune a Lantus este
dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei
uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.
Nu există diferenţe semnificative clinic ale concentraţiei plasmatice a insulinei sau ale
valorilor glicemiei după injectarea Lantus în regiunea abdominală, deltoidiană sau a
coapsei. În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie
la alta.
Lantus nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină şi nu trebuie diluat. Amestecarea
sau diluarea îi pot modifica profilul timp/acţiune, iar amestecarea poate determina
precipitare.
Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1. https://bit.ly/36PGizV
Originalul de la HUXOL este clasicul dintre alternativele de zahăr.
Cu calitatea sa dovedită, îndulcește deliciile culinare fără a adăuga calorii la ecuație. Conține îndulcitori zaharină și ciclamat, care sunt unul dintre cei mai vechi îndulcitori sintetici din istorie. De zeci de ani, gama sa largă de utilizări în preparatele alimentare și băuturile s-a dovedit a fi un ajutor valoros în gestionarea greutății.
Cu calitatea sa dovedită, îndulcește deliciile culinare fără a adăuga calorii la ecuație. Conține îndulcitori zaharină și ciclamat, care sunt unul dintre cei mai vechi îndulcitori sintetici din istorie. De zeci de ani, gama sa largă de utilizări în preparatele alimentare și băuturile s-a dovedit a fi un ajutor valoros în gestionarea greutății.
-3%
44.62 MDL
46 MDL
-3%
255.98 MDL
263.90 MDL
Ce este Bleomycin şi pentru ce se utilizează
Bleomycin conţine substanţa activă sulfat de bleomicină. Bleomicina face parte dintr-un grup de
medicamente denumite medicamente citostatice. Aceste medicamente, utilizate împotriva
cancerului, mai sunt uneori denumite chimioterapice. Acestea atacă celulele canceroase şi le
împiedică să se dividă.
Bleomycin este folosit, de regulă, împreună cu alte medicamente anticanceroase
sau cu radioterapia.
Bleomycin medac este folosit pentru a trata:
Cancerele de la nivelul gurii, limbii, nazofaringelui, sinusurilor paranazale, laringelui,
esofagului, organelor genitale externe, colului uterin sau a tegumentelor
Boala Hodgkin şi alte limfoame maligne (cancerul ganglionilor limfatici).
Cancerul de testicul
Acumularea de lichid în plămâni din cauza cancerului.
Ca indicați secundară în melanomul malign metastatic, carcer tiroidian, pulmonar și al vezicii
urinare.
Cum vi se va administra Bleomycin
Acest medicament va fi administrat de către un medic cu experienţă în utilizarea tratamentului
împotriva cancerului.
Doza uzuală
Doza (totală) depinde de indicaţie, vârstă, funcţia rinichilor şi dacă este administrat împreună cu
alte medicamente împotriva cancerului. Aceasta poate însemna, de exemplu, una sau două injecţii
pe săptămână. Medicul dumneavoastră va stabili doza de bleomicină, durata tratamentului şi
numărul de tratamente. Acestea pot varia de la un pacient la altul.
Există un risc de reacţii de hipersensibilitate grave, în special la pacienţii cu limfom, care pot apărea
imediat sau la un anumit interval de timp după administrare.
Modul de utilizare
Medicul dumneavoastră vă va administra bleomicină prin perfuzie (picurare) sau injecţie în vene
sau artere, prin piele, în spaţiul care înconjoară plămânii (intrapleural), în cavitatea abdominală
(intraperitoneal), în muşchi sau direct în tumoră.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Bleomycin
Este puţin probabil să vi se administreze o cantitate prea mare de Bleomycin. Dacă sunteţi îngrijorat
că vi s-a administrat o cantitate prea mare sau dacă aveţi orice întrebare legată de doza care v-a fost
administrată, trebuie să vă adresaţi medicului care vă administrează medicamentul.
Dacă uitaţi să utilizaţi Bleomycin
Este puţin probabil să se omită administrarea unei doze din medicamentul dumneavoastră, deoarece
medicul dumneavoastră va şti când trebuie administrat medicamentul. Dacă credeţi că s-a omis
administrarea unei doze, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă încetaţi să utilizaţi Bleomycin
Medicul dumneavoastră va decide când să întrerupeţi tratamentul cu Bleomycin.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Cum vi se va administra Bleomycin
Acest medicament va fi administrat de către un medic cu experienţă în utilizarea tratamentului
împotriva cancerului.
Doza uzuală
Doza (totală) depinde de indicaţie, vârstă, funcţia rinichilor şi dacă este administrat împreună cu
alte medicamente împotriva cancerului. Aceasta poate însemna, de exemplu, una sau două injecţii
pe săptămână. Medicul dumneavoastră va stabili doza de bleomicină, durata tratamentului şi
numărul de tratamente. Acestea pot varia de la un pacient la altul.
Există un risc de reacţii de hipersensibilitate grave, în special la pacienţii cu limfom, care pot apărea
imediat sau la un anumit interval de timp după administrare.
Modul de utilizare
Medicul dumneavoastră vă va administra bleomicină prin perfuzie (picurare) sau injecţie în vene
sau artere, prin piele, în spaţiul care înconjoară plămânii (intrapleural), în cavitatea abdominală
(intraperitoneal), în muşchi sau direct în tumoră.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Bleomycin
Este puţin probabil să vi se administreze o cantitate prea mare de Bleomycin. Dacă sunteţi îngrijorat
că vi s-a administrat o cantitate prea mare sau dacă aveţi orice întrebare legată de doza care v-a fost
administrată, trebuie să vă adresaţi medicului care vă administrează medicamentul.
Dacă uitaţi să utilizaţi Bleomycin
Este puţin probabil să se omită administrarea unei doze din medicamentul dumneavoastră, deoarece
medicul dumneavoastră va şti când trebuie administrat medicamentul. Dacă credeţi că s-a omis
administrarea unei doze, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă încetaţi să utilizaţi Bleomycin
Medicul dumneavoastră va decide când să întrerupeţi tratamentul cu Bleomycin.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă observaţi apariţia oricăreia dintre următoarele reacţii adverse, spuneţi imediat medicului
dumneavoastră:
- reacţii severe de hipersensibilitate – respiraţie şuierătoare, dificultăţi de respiraţie, umflarea
pleoapelor, feţei sau buzelor, erupţie trecătoare pe piele sau mâncărime (în special dacă vă
afectează întregul corp), scăderea tensiunii arteriale, confuzie, febră, frisoane;
- tuse, senzaţie de lipsă de aer, trosnituri sau pocnituri atunci când respiraţi.
Este posbil să fie necesară întreruperea tratamentului.
De asemenea, au mai fost raportate următoarele reacţii adverse:
Foarte frecvente (afectează mai mult decât 1 utilizator din 10)
• Pneumonie (inflamaţie a plămânilor). Aceasta poate cauza afectarea permanentă a plămânilor şi
poate fi letală.
• Greaţă, vărsături, pierdere a poftei de mâncare, scădere a greutăţii corporale.
• Inflamaţie a mucoasei cavităţii bucale (stomatită). Inflamaţia sau ulceraţia mucoasei poate fi
agravată în combinaţie cu radioterapia sau alte medicamente care dăunează mucoaselor.
Inflamaţia mucoasei cavităţii bucale este rareori severă şi, de regulă, dispare după încheierea
tratamentului.
• Erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, îngroşarea şi întărirea pielii.
• Sensibilitate şi tumefierea vârfurilor degetelor, vergeturi, vezicule, modificări la nivelul
unghiilor, tumefierea pielii în punctele sensibile la presiune, de exemplu la nivelul coatelor,
căderea părului, piele roşie şi cu aspect solzos asociată cu febră; problemele cu pielea de pe
mâini şi picioare, cum ar fi roşeaţă şi erupţie pe piele, sunt rareori severe şi, de regulă, dispar
după încheierea tratamentului.
Frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100)
• Reacţii alergice.
• Febră.
Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000)
• Se pot observa modificări ale sângelui manifestate prin sângerări şi/sau învineţiri neaşteptate.
Acestea dispar după încheierea tratamentului.
• Modificări ale numărului de globule albe și trombocite din sânge (acestea pot fi detectate prin
intermediul unei analize efectuate de un medic).
Rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000)
• Infarct miocardic, afectarea vaselor de sânge de la nivelul inimii.
• La doze mai mari decât cele recomandate s-au semnalat reacţii acute cu temperatură corporală
crescută şi reacţii adverse grave la nivelul inimii şi legate de respiraţie.
• Afectarea vaselor de sânge (de exemplu tulburări ale circulaţiei sângelui la nivelul creierului,
inflamaţie a vaselor de sânge din creier şi tulburări severe ale rinichilor şi sângelui (aşa-numitul
sindrom hemolitic şi uremic).
• Fibroză pulmonară.
• După administrarea intracavitară – scăderea tensiunii arteriale, creșterea temperaturii corpului.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
• Iritabilitate, mâncărimi sau furnicături fără nici o cauză (parestezie).
• Tensiune arterială mică, , obstrucţia unui vas de sânge, aport redus de sânge către degetele de la
mâini şi picioare, vârful nasului (fenomenul Raynaud).
• Îngroşarea pereţilor vaselor de sânge.
• Dureri la nivelul muşchilor şi membrelor.
• În timpul şi imediat după chimioterapia cu bleomicină pot apărea spermatozoizi anormali.
• Durere la locul de administrare a injecţiei.
• Inflamaţie a vaselor de sânge (tromboflebită) la locul de administrare a injecţiei.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse prin intermediul sistemului naţional de raportare disponibil pe site-ul oficial al
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amed.md sau
e-mail: [email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3i3Wfcc
Bleomycin conţine substanţa activă sulfat de bleomicină. Bleomicina face parte dintr-un grup de
medicamente denumite medicamente citostatice. Aceste medicamente, utilizate împotriva
cancerului, mai sunt uneori denumite chimioterapice. Acestea atacă celulele canceroase şi le
împiedică să se dividă.
Bleomycin este folosit, de regulă, împreună cu alte medicamente anticanceroase
sau cu radioterapia.
Bleomycin medac este folosit pentru a trata:
Cancerele de la nivelul gurii, limbii, nazofaringelui, sinusurilor paranazale, laringelui,
esofagului, organelor genitale externe, colului uterin sau a tegumentelor
Boala Hodgkin şi alte limfoame maligne (cancerul ganglionilor limfatici).
Cancerul de testicul
Acumularea de lichid în plămâni din cauza cancerului.
Ca indicați secundară în melanomul malign metastatic, carcer tiroidian, pulmonar și al vezicii
urinare.
Cum vi se va administra Bleomycin
Acest medicament va fi administrat de către un medic cu experienţă în utilizarea tratamentului
împotriva cancerului.
Doza uzuală
Doza (totală) depinde de indicaţie, vârstă, funcţia rinichilor şi dacă este administrat împreună cu
alte medicamente împotriva cancerului. Aceasta poate însemna, de exemplu, una sau două injecţii
pe săptămână. Medicul dumneavoastră va stabili doza de bleomicină, durata tratamentului şi
numărul de tratamente. Acestea pot varia de la un pacient la altul.
Există un risc de reacţii de hipersensibilitate grave, în special la pacienţii cu limfom, care pot apărea
imediat sau la un anumit interval de timp după administrare.
Modul de utilizare
Medicul dumneavoastră vă va administra bleomicină prin perfuzie (picurare) sau injecţie în vene
sau artere, prin piele, în spaţiul care înconjoară plămânii (intrapleural), în cavitatea abdominală
(intraperitoneal), în muşchi sau direct în tumoră.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Bleomycin
Este puţin probabil să vi se administreze o cantitate prea mare de Bleomycin. Dacă sunteţi îngrijorat
că vi s-a administrat o cantitate prea mare sau dacă aveţi orice întrebare legată de doza care v-a fost
administrată, trebuie să vă adresaţi medicului care vă administrează medicamentul.
Dacă uitaţi să utilizaţi Bleomycin
Este puţin probabil să se omită administrarea unei doze din medicamentul dumneavoastră, deoarece
medicul dumneavoastră va şti când trebuie administrat medicamentul. Dacă credeţi că s-a omis
administrarea unei doze, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă încetaţi să utilizaţi Bleomycin
Medicul dumneavoastră va decide când să întrerupeţi tratamentul cu Bleomycin.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Cum vi se va administra Bleomycin
Acest medicament va fi administrat de către un medic cu experienţă în utilizarea tratamentului
împotriva cancerului.
Doza uzuală
Doza (totală) depinde de indicaţie, vârstă, funcţia rinichilor şi dacă este administrat împreună cu
alte medicamente împotriva cancerului. Aceasta poate însemna, de exemplu, una sau două injecţii
pe săptămână. Medicul dumneavoastră va stabili doza de bleomicină, durata tratamentului şi
numărul de tratamente. Acestea pot varia de la un pacient la altul.
Există un risc de reacţii de hipersensibilitate grave, în special la pacienţii cu limfom, care pot apărea
imediat sau la un anumit interval de timp după administrare.
Modul de utilizare
Medicul dumneavoastră vă va administra bleomicină prin perfuzie (picurare) sau injecţie în vene
sau artere, prin piele, în spaţiul care înconjoară plămânii (intrapleural), în cavitatea abdominală
(intraperitoneal), în muşchi sau direct în tumoră.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Bleomycin
Este puţin probabil să vi se administreze o cantitate prea mare de Bleomycin. Dacă sunteţi îngrijorat
că vi s-a administrat o cantitate prea mare sau dacă aveţi orice întrebare legată de doza care v-a fost
administrată, trebuie să vă adresaţi medicului care vă administrează medicamentul.
Dacă uitaţi să utilizaţi Bleomycin
Este puţin probabil să se omită administrarea unei doze din medicamentul dumneavoastră, deoarece
medicul dumneavoastră va şti când trebuie administrat medicamentul. Dacă credeţi că s-a omis
administrarea unei doze, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă încetaţi să utilizaţi Bleomycin
Medicul dumneavoastră va decide când să întrerupeţi tratamentul cu Bleomycin.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă observaţi apariţia oricăreia dintre următoarele reacţii adverse, spuneţi imediat medicului
dumneavoastră:
- reacţii severe de hipersensibilitate – respiraţie şuierătoare, dificultăţi de respiraţie, umflarea
pleoapelor, feţei sau buzelor, erupţie trecătoare pe piele sau mâncărime (în special dacă vă
afectează întregul corp), scăderea tensiunii arteriale, confuzie, febră, frisoane;
- tuse, senzaţie de lipsă de aer, trosnituri sau pocnituri atunci când respiraţi.
Este posbil să fie necesară întreruperea tratamentului.
De asemenea, au mai fost raportate următoarele reacţii adverse:
Foarte frecvente (afectează mai mult decât 1 utilizator din 10)
• Pneumonie (inflamaţie a plămânilor). Aceasta poate cauza afectarea permanentă a plămânilor şi
poate fi letală.
• Greaţă, vărsături, pierdere a poftei de mâncare, scădere a greutăţii corporale.
• Inflamaţie a mucoasei cavităţii bucale (stomatită). Inflamaţia sau ulceraţia mucoasei poate fi
agravată în combinaţie cu radioterapia sau alte medicamente care dăunează mucoaselor.
Inflamaţia mucoasei cavităţii bucale este rareori severă şi, de regulă, dispare după încheierea
tratamentului.
• Erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, îngroşarea şi întărirea pielii.
• Sensibilitate şi tumefierea vârfurilor degetelor, vergeturi, vezicule, modificări la nivelul
unghiilor, tumefierea pielii în punctele sensibile la presiune, de exemplu la nivelul coatelor,
căderea părului, piele roşie şi cu aspect solzos asociată cu febră; problemele cu pielea de pe
mâini şi picioare, cum ar fi roşeaţă şi erupţie pe piele, sunt rareori severe şi, de regulă, dispar
după încheierea tratamentului.
Frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100)
• Reacţii alergice.
• Febră.
Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000)
• Se pot observa modificări ale sângelui manifestate prin sângerări şi/sau învineţiri neaşteptate.
Acestea dispar după încheierea tratamentului.
• Modificări ale numărului de globule albe și trombocite din sânge (acestea pot fi detectate prin
intermediul unei analize efectuate de un medic).
Rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000)
• Infarct miocardic, afectarea vaselor de sânge de la nivelul inimii.
• La doze mai mari decât cele recomandate s-au semnalat reacţii acute cu temperatură corporală
crescută şi reacţii adverse grave la nivelul inimii şi legate de respiraţie.
• Afectarea vaselor de sânge (de exemplu tulburări ale circulaţiei sângelui la nivelul creierului,
inflamaţie a vaselor de sânge din creier şi tulburări severe ale rinichilor şi sângelui (aşa-numitul
sindrom hemolitic şi uremic).
• Fibroză pulmonară.
• După administrarea intracavitară – scăderea tensiunii arteriale, creșterea temperaturii corpului.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
• Iritabilitate, mâncărimi sau furnicături fără nici o cauză (parestezie).
• Tensiune arterială mică, , obstrucţia unui vas de sânge, aport redus de sânge către degetele de la
mâini şi picioare, vârful nasului (fenomenul Raynaud).
• Îngroşarea pereţilor vaselor de sânge.
• Dureri la nivelul muşchilor şi membrelor.
• În timpul şi imediat după chimioterapia cu bleomicină pot apărea spermatozoizi anormali.
• Durere la locul de administrare a injecţiei.
• Inflamaţie a vaselor de sânge (tromboflebită) la locul de administrare a injecţiei.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse prin intermediul sistemului naţional de raportare disponibil pe site-ul oficial al
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amed.md sau
e-mail: [email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3i3Wfcc
-3%
944 MDL
973.20 MDL
Ce este Indapamidă Atb şi pentru ce se utilizează
Indapamidă Atb aparţine unei clase de medicamente denumite diuretice, care cresc producţia de
urină de către rinichi.
Indapamida este utilizată pentru reducerea tensiunii arteriale mari (hipertensiunea arterială). Cum să utilizaţi Indapamidă Atb
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza zilnică recomandată este de 1 comprimat Indapamidă Atb, care trebuie luat de preferat
dimineaţa.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min) nu trebuie
trataţi cu indapamidă (vezi pct.2 „Nu utilizaţi Indapamidă Atb”).
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă doar dacă funcţia renală este normală sau doar
uşor alterată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie trataţi cu indapamidă (vezi pct. 2 „Nu utilizaţi
Indapamidă Atb”).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu indapamidă în cazul în care funcţia renală este normală sau doar
uşor alterată.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea de indapamidă la copii şi adolescenţi nu este recomandată din cauza lipsei datelor
privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid (cum este un pahar cu apă).
Comprimatele nu se zdrobesc şi nici nu se mestecă. Indapamidă Atb poate fi luată indiferent de
orarul meselor.
Durata tratamentului
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul dumneavoastră. Dacă aveţi impresia că efectul
Indapamidă Atb este prea slab sau prea puternic spuneţi medicului dumneavoastră.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Pot apărea următoarele reacţii adverse:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
reacţii alergice (în special la pacienţii predispuşi la reacţii alergice şi astmatice) manifestate
prin erupţii trecătoare pe piele cu macule şi papule.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
vărsături
reacţii alergice (în special la pacienţii predispuşi la reacţii alergice şi astmatice) manifestate
prin pete purpurii sau placarde pe piele.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
ameţeli (vertij)
oboseală
dureri de cap
furnicături şi înţepături (parestezie)
greaţă (senzaţie de rău)
constipaţie (scaune tari, uscate)
senzaţie de gură uscată.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
scăderea numărului de plachete din sânge care creşte riscul de sângerare sau învineţire
scăderea numărului de celule albe din sânge care creşte probabilitatea de apariţie a
infecţiilor; aceasta poate fi severă (agranulocitoză)
scăderea numărului anumitor celule sanguine care poate determina slăbiciune (anemie
hemolitică, anemie aplastică)
inflamarea pancreasului, care determină durere severă la nivelul abdomenului şi în spate
(pancreatită)
bătăi neregulate ale inimii
tensiune arterială mică care determină stare de confuzie uşoară
afectarea gravă a rinichilor (insuficienţă renală)
probleme cu ficatul (detectate prin analize de laborator ale sângelui)
creştere a concentraţiei de calciu în sânge
reacţii alergice grave (angioedem, în special la persoanele predispuse la reacţii alergice şi
astmatice) cu umflarea feţei, buzelor sau limbii şi urticarie, umflarea mucosei gâtului sau căilor
aeriene determinând dificultăţi de respiraţie sau înghiţire. Dacă apar aceste reacţii adverse
adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
reacţii alergice grave cu simptome asemănătoare gripei, apariţia de vezicule pe piele, gură, ochi
şi organe genitale (necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson). Dacă apar aceste
reacţii adverse adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
https://bit.ly/3rmQadK
Indapamidă Atb aparţine unei clase de medicamente denumite diuretice, care cresc producţia de
urină de către rinichi.
Indapamida este utilizată pentru reducerea tensiunii arteriale mari (hipertensiunea arterială). Cum să utilizaţi Indapamidă Atb
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza zilnică recomandată este de 1 comprimat Indapamidă Atb, care trebuie luat de preferat
dimineaţa.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min) nu trebuie
trataţi cu indapamidă (vezi pct.2 „Nu utilizaţi Indapamidă Atb”).
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă doar dacă funcţia renală este normală sau doar
uşor alterată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie trataţi cu indapamidă (vezi pct. 2 „Nu utilizaţi
Indapamidă Atb”).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu indapamidă în cazul în care funcţia renală este normală sau doar
uşor alterată.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea de indapamidă la copii şi adolescenţi nu este recomandată din cauza lipsei datelor
privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid (cum este un pahar cu apă).
Comprimatele nu se zdrobesc şi nici nu se mestecă. Indapamidă Atb poate fi luată indiferent de
orarul meselor.
Durata tratamentului
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul dumneavoastră. Dacă aveţi impresia că efectul
Indapamidă Atb este prea slab sau prea puternic spuneţi medicului dumneavoastră.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Pot apărea următoarele reacţii adverse:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
reacţii alergice (în special la pacienţii predispuşi la reacţii alergice şi astmatice) manifestate
prin erupţii trecătoare pe piele cu macule şi papule.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
vărsături
reacţii alergice (în special la pacienţii predispuşi la reacţii alergice şi astmatice) manifestate
prin pete purpurii sau placarde pe piele.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
ameţeli (vertij)
oboseală
dureri de cap
furnicături şi înţepături (parestezie)
greaţă (senzaţie de rău)
constipaţie (scaune tari, uscate)
senzaţie de gură uscată.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
scăderea numărului de plachete din sânge care creşte riscul de sângerare sau învineţire
scăderea numărului de celule albe din sânge care creşte probabilitatea de apariţie a
infecţiilor; aceasta poate fi severă (agranulocitoză)
scăderea numărului anumitor celule sanguine care poate determina slăbiciune (anemie
hemolitică, anemie aplastică)
inflamarea pancreasului, care determină durere severă la nivelul abdomenului şi în spate
(pancreatită)
bătăi neregulate ale inimii
tensiune arterială mică care determină stare de confuzie uşoară
afectarea gravă a rinichilor (insuficienţă renală)
probleme cu ficatul (detectate prin analize de laborator ale sângelui)
creştere a concentraţiei de calciu în sânge
reacţii alergice grave (angioedem, în special la persoanele predispuse la reacţii alergice şi
astmatice) cu umflarea feţei, buzelor sau limbii şi urticarie, umflarea mucosei gâtului sau căilor
aeriene determinând dificultăţi de respiraţie sau înghiţire. Dacă apar aceste reacţii adverse
adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
reacţii alergice grave cu simptome asemănătoare gripei, apariţia de vezicule pe piele, gură, ochi
şi organe genitale (necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson). Dacă apar aceste
reacţii adverse adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
https://bit.ly/3rmQadK
-3%
42.58 MDL
43.90 MDL
PANSAMENT STERIL CU HIDROCOLOID
CU MARGINI
CARACTERISTICI:
Este un pansament absorbant cu hidrocoloid, cu un strat superior semipermeabil, impermeabil pentru microorganisme si apă. Hidrocoloidul se transformă în gel la contactul cu exsudatul din plagă, formand un mediu umed cu efect stimulant asupra granulației si epitelizării.
Marginile autoadezive asigură o fixare bună pe orice tip de suprafață, ce permite igiena personală zilnică.
APLICARE:
Stratul de gel previne aderarea pansamentului de plaga. Schimbul pansamentului nu afecteaza tesutul de granulatie sau tesutul epitelial si nu creeaza disconfort pentru pacient. Pentru tratamentul umed al plăgilor neinfectate, cu predispoziție spre infectare, ușor sau moderat infectate, cu o cantitate de exsudat mică pană la moderată; în special în plăgile cu tendințe slabe de vindecare sau care prezintă o întârziere a granulației ( inclusiv ulcerele trofice, de gambă sau ulcere de decubit – escare).
INDICAȚII:
• Plăgi infectate sau cu predispoziție spre infectare
• Arsuri
• Plăgi cronice refractare, (inclusiv picior diabetic, ulcere venoase trofice, decubitus,
• Plăgi postoperatorii (inclusive după tumori și abcese)
• Răni acute și cronice(inclusive cu hemoragie)
• Locurile dupa indepărtarea țesutului pentru transplant
CU MARGINI
CARACTERISTICI:
Este un pansament absorbant cu hidrocoloid, cu un strat superior semipermeabil, impermeabil pentru microorganisme si apă. Hidrocoloidul se transformă în gel la contactul cu exsudatul din plagă, formand un mediu umed cu efect stimulant asupra granulației si epitelizării.
Marginile autoadezive asigură o fixare bună pe orice tip de suprafață, ce permite igiena personală zilnică.
APLICARE:
Stratul de gel previne aderarea pansamentului de plaga. Schimbul pansamentului nu afecteaza tesutul de granulatie sau tesutul epitelial si nu creeaza disconfort pentru pacient. Pentru tratamentul umed al plăgilor neinfectate, cu predispoziție spre infectare, ușor sau moderat infectate, cu o cantitate de exsudat mică pană la moderată; în special în plăgile cu tendințe slabe de vindecare sau care prezintă o întârziere a granulației ( inclusiv ulcerele trofice, de gambă sau ulcere de decubit – escare).
INDICAȚII:
• Plăgi infectate sau cu predispoziție spre infectare
• Arsuri
• Plăgi cronice refractare, (inclusiv picior diabetic, ulcere venoase trofice, decubitus,
• Plăgi postoperatorii (inclusive după tumori și abcese)
• Răni acute și cronice(inclusive cu hemoragie)
• Locurile dupa indepărtarea țesutului pentru transplant
-5%
52.25 MDL
55 MDL