FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Aspectul pulberii: pulbere cristalină aproape albă sau gălbuie.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Axone 1000 este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere), pentru
tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară dobândită;
- pneumonie dobândită în spital;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană.
Axone 1000 poate fi utilizat:
- pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- în controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- pentru tratamentul pacienţilor cu bacteriemie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Axone trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în cauză nu se
află în spectrul său de (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul superior
al intervalului de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului cu
antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după ce pacientul
devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene. Mod de administrare
Axone 1000 poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute (cale de
administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute sau sub formă
de injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie
efectuată în decurs de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu
vârsta de până la 12 ani, dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nounăscuţi, dozele trebuie administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul
potenţial de apariţie a encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile intramusculare trebuie
administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu mai mult de 1 g într-un singur loc de
administrare. Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când
administrarea pe calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Pentru doze mai mari de 2 g, trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată intravenos
(vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul Caracteristicilor Produsului
pentru lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin
calciu în aceeaşi linie de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin
calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală. Pentru instrucţiuni privind
reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1. https://bit.ly/3ylzAy4

Vizualizare rapidă

Subs.: ibuprofenum 200mg
Indicatii : Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, M01AE01.
Poliartrita reumatoidă (inclusiv artrita reumatoidă juvenilă şi maladia Still), spondilita anchilozantă, osteoartrite şi alte artropatii non-reumatoide (seronegative). Periartrita humeroscapulară (capsulita), bursite, tendinite, tenosinovite şi dureri moderate de spate; entorse şi luxaţii. Tratamentul durerilor uşoare până la moderate în dismenoree, durerilor de dinţi, durerilor postoperatorii, tratamentul simptomatic al cefaleei, inclusiv migrenelor.
Administrare : Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Se administrează intern. A se administra împreună cu alimentele sau după masă cu un pahar de apă.  Bruss, comprimate filmate trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul gurii şi iritaţia de la nivelul faringelui.  Adulţi

Doza zilnică recomandată este de 1200-1800 mg divizată în câteva prize. Unor pacienţi poate fi suficient 600 – 1200 mg pe zi. În stări acute sau severe doza poate fi crescută până la ameliorarea simptomelor. Doza maximă zilnică este de 2400 mg.

Copii

Doza zilnică de ibuprofen este de 20 mg/kg corp divizată în câteva prize.  În artrita reumatoidă juvenilă – poate fi administrat până la 40 mg/kg corp/zi divizată în câteva prize.  Nu se recomandă administrarea copiilor cu greutatea mai mică de 7 kg.

Vârstnici

La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un antiinflamator nesteroidian, pacientul trebuie monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.
Reactii adverse : Convenţia MedDRA privind frecvenţa

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Infecţii şi infestări: rinită, meningită aseptică (în special la pacienţii cu tulburări autoimune existente ca lupus eritematos sau maladii ale ţesutului conjunctiv asociate).) cu simptome de rigiditatea muşchilor occipitali, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă. Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică sau anemie hemolitică.

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie; astmă, agravarea astmei, bronhospasm sau dispnee; erupţii cutanate, prurit, urticarie, purpura, angioedem; foarte rar – dermatoză buloasă şi exfoliativă (inclusiv sindromul Stevens- Johnson, necroliză toxică epidermică şi eritem multiform).

Tulburări psihice: insomnie, anxietate, depresie, confuzie, halucinaţii.

Tulburări ale sistemului nervos: neurită optică, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă.

Tulburări oculare: tulburări de vedere, neuropatie optică toxică.

Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz, tinitus, vertij.

Tulburări cardiace: edem, insuficienţă cardiacă.

Tulburări vasculare: hipertensiune arterială.

Administrarea ibuprofenului în doze mari (2400 mg/zi) în tratament de lungă durată este asociată cu risc uşor crescut de apariţie a accidentelor trombembilice ca infarctul miocardic sau ictusul.

Tulburări gastrointestinale: ulcere peptice, perforaţie a tractului gastrointestinal, hemoragii gastrointestinale, uneori fatale, în particular la vârstnici. Greaţă, vomă, diaree, flatulenţă, constipaţii, dispepsii, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi maladiei Crohn. Mai puţin frecvent – gastrită. Rare – perforaţii ale tractului gastrointestinal. Foarte rare – pancreatită. Tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, insuficienţă hepatică, hepatită, icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare – erupţii buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică; reacţii de fotosensibilitate.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: afectarea funcţiei renale şi nefropatie toxică, inclusiv nefrită interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: stare generală de rău, fatigabilitate.
Contraindicatii : Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Bruss nu trebuie administrat pacienţilor care au avut simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene.  Hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare nesteroidiene.  Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastrointestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).  Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie.  Insuficienţă severă cardiacă, hepatică sau renală.  Al treilea trimestru de sarcină.
Pastrare : A se păstra la temperatura sub 25 oC.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Vizualizare rapidă

DATE CLINICE
Adulţi:
 Tratamentul ulcerelor duodenale
 Prevenirea recurenţei ulcerelor duodenale
 Tratamentul ulcerelor gastrice
 Prevenirea recurenţei ulcerelor gastrice
 Pentru terapia de eradicare a Helicobacter pylori (H. pylori) în combinaţie cu antibioticele
 adecvate în ulcerul peptic
 Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu tratamentul cu AINS
 Prevenirea recurenţei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la
 pacienţii cu risc
 Tratamentul esofagitei de reflux
 Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
 Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagiană simptomatică
 Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii cu vârsta > 1 an şi cu greutatea ≥ 10 kg
 tratamentul esofagitei de reflux
 tratamentul simptomatic al pirozisului şi a regurgitării acide în boala de reflux gastroesofagiană.
Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 4 ani
 tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori în asociere cu antibiotice. Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerului duodenal
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg Omezole 20 pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în două săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt
complet vindecaţi după cura iniţială, vindecarea apare după încă două săptămâni de tratament. La
pacienţii cu un răspuns terapeutic slab al ulcerului duodenal se recomandă omeprazol 40 mg o dată
pe zi şi vindecarea este de obicei obţinută în patru săptămâni.
Prevenirea recurenţei ulcerului duodenal
Pentru prevenirea recurenţei ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau când eradicarea
H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg Omezole 20 o dată pe zi. La unii
pacienţi o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec al terapiei, doza poate fi crescută
la 40 mg.
Tratamentul ulcerului gastric
Doza recomandată este de 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în patru
săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet vindecaţi după cura iniţială, vindecarea apare
de obicei după încă patru săptămâni de tratament. La pacienţii cu ulcer gastric cu răspuns terapeutic
slab, se recomandă omeprazol 40 mg o dată pe zi şi vindecarea se obţine de obicei în opt săptămâni.
Prevenirea recurenţei ulcerului gastric
Pentru prevenirea recurenţei la pacienţii cu răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de 20 mg
Omezole 20 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută la 40 mg omeprazol o dată pe zi dacă este
necesar.
Terapia de eradicare a H. pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori selecţia antibioticelor trebuie făcută în funcţie de toleranţa individuală la
medicament a pacientului, şi de tipul de rezistenţă şi ghidurile naţionale, regionale, de tratament.
 Omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi
timp de o săptămână sau
 Omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (alternând cu 500 mg) + metronidazol 400 mg
(sau 500 mg sau tinidazol 500 mg) fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână sau
 Omeprazol 40 mg o dată pe zi cu amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg
sau tinidazol 500 mg) amândouă de trei ori pe zi timp de o săptămână.
În fiecare tip de tratament, dacă pacientul are încă H. pylori pozitiv, tratamentul trebuie repetat.
Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal asociat cu tratamentul cu AINS:
Pentru tratamentul ulcerului gastric şi duodenal asociat cu tratamentul cu AINS, doza recomandată
este de 20 mg Omezole 20 dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în patru
săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet vindecaţi după prima cură de tratament,
vindecarea apare de obicei după încă patru săptămâni de tratament.
Prevenirea ulcerului gastric şi duodenal asociat cu tratamentul cu AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea ulcerului gastric şi ulcerului duodenal asociat cu tratamentul cu AINS la pacienţii
cu risc (vârsta > 60, antecedente de ulcer gastric sau duodenal, antecedente de hemoragie digestivă
superioară), doza recomandată este de omeprazol 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg Omezole 20 o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea
apare în 4 săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet vindecaţi după cura iniţială de
tratament, vindecarea de obicei apare după încă patru săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită severă se recomandă omeprazol 40 mg o dată pe zi şi vindecarea se
obţine de obicei în opt săptămâni.
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Doza recomandată pentru tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la 20- 40 mg o dată pe zi dacă
este necesar.
Tratamentul symptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg
zilnic, şi prin urmare ajustarea individuală a dozei trebuie luată în considerare. Dacă ameliorarea
simptomelor nu a fost obţinută după patru săptămâni de tratament cu omeprazol 20 mg o dată pe zi,
se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger- Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger- Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg
zilnic. Toţi pacienţii cu boală gravă şi răspuns inadecvat la alte tratamente au fost eficient controlaţi
şi mai mult de 90% din pacienţi au menţinut doza de 20-120 mg omeprazol zilnic. Când doza
depăşeşte 80 mg de omeprazol pe zi, doza trebuie împărţită şi luată de două ori pe zi.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1..
Omezole 20, similar altor inhibitori de pompă de protoni (IPP) nu trebuie utilizaţi concomitent
cu nelfinavir (vezi pct 4.5). https://bit.ly/3zPEog6

Comandă

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Dispepsie, consumul concomitent de alimente greu digerabile de origine vegetală,
grase şi neobişnuite; meteorism determinat de tulburările enumerate; accelerarea
tranzitului intestinal cu caracter funcţional.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 21077 din 20.08.2014
Anexa 1
Adulţi şi copii cu vârsta peste 6 ani: câte 1-2 comprimate în timpul mesei sau imediat
după masă. Comprimatele se administrează întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate
suficientă de lichid.
În funcţie de tipul alimentelor consumate sau de gravitatea tulburărilor digestive, cu
scop de terapie enzimatică de substituţie se administrează în timpul mesei 2-4
comprimate.
Regimul de dozare şi durata tratamentului depinde de evoluţia bolii şi se determină în
mod individual de către medic.
REACŢII ADVERSE
Tulburări gastrointestinale: diaree, senzaţie de disconfort în epigastru, greaţă,
vărsături, meteorism, modificarea aspectului scaunului, constipaţie, ocluzie intestinală.
Tulburări ale sistemului imunitar: sunt posibile reacţii de hipersensibilitate (erupţii
cutanate, prurit, strănut, hiperlacrimaţie, bronhospasm, urticarie, reacţii anafilactice).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la pancreatină sau la oricare din excipienţii preparatului, pancreatită
acută, pancreatită cronică în acutizare, ocluzie intestinală. https://bit.ly/3j6ugts

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
- infecții ale tractului urinar superior și inferior;
- infecţiile căilor respiratorii;
- gonoree uretrală necomplicată şi gonoree de col uterin;
- uretrită nongonococcală şi cercevită;
- infecţiile pielii şi ţesuturilor moi.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Rofloxan se administrează oral, fără a fi mestecate, înaintea sau în timpul meselor,
cu o cantitate suficientă de lichid.
Dozele se ajustează individual în funcţie de localizarea şi severitatea infecţiei,
sensibilitatea microorganismelor, starea generală a bolnavului şi funcţia hepatică şi
renală. Durata tratamentului constituie 5-10 zile, cu excepţia cazului de gonoree
necomplicată, unde este necesară unica doză de administrare.
Adulţi: câte 200-800 mg pe zi. Doza până la 400 mg pe zi poate fi administrată într-o
priză, de preferinţă dimineaţa. Doza mai mare se administrează în două prize, fiecare
doză se administrează aproximativ în acelaş interval de timp. Se recomandă evitarea
administrării concomitente cu antacide, sucralfat, remedii cu conţinut de zinc şi fier. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la ofloxacin, alte chinolone sau componentele
medicamentului;
- epilepsie şi scăderea pragului convulsiv;
- tendoane afectate de către tratamentul cu chinolone;
- deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii până la 18 ani (perioada de creştere a scheletului). https://bit.ly/3yqXvw1

Vizualizare rapidă

PARANIX SPRAY PENTRU PREVENTIE, 100ML HIP - FARMACIA LA PRET MIC
Spray-ul Paranix este destinat protectiei impotriva paduchilor de cap.

Paranix are un parfum placut, nu ingrasa parul si ofera o protectie optima pana la eliminarea completa a pericolului de infestare cu paduchi.

Indicatii:

Poate fi utilizat pe durata epidemiilor de pediculoza cu scopul de a preveni infestarea.

Ideal pentru adulti si copii deopotriva.

Modalitate de utilizare:

Spray-ul se aplica zilnic, pe toata lungimea parului, dar si pe ceafa si gat, cat si in zona urechilor. Se aplica pe parul uscat.

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Moxitab 400 mg comprimate filmate este indicat în tratamentul următoarelor tipuri de infecţii
bacteriene, la pacienţii cu vârsta de 18 ani şi peste, determinate de germeni sensibili la
moxifloxacină (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1). Moxifloxacina trebuie utilizată doar în cazul în care
antibioticele recomandate în mod normal pentru aceste tipuri de infecţii nu sunt considerate
adecvate sau nu au fost eficiente:
- Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat).
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice (diagnosticată în mod adecvat).
- Pneumonie comunitară, cu excepţia cazurilor severe.
- Boală inflamatorie pelvină uşoară până la moderată (de exemplu infecţii ale tractului genital
superior la femei, inclusiv salpingită şi endometrită), neasociată cu abces tubo-ovarian sau pelvin.
Moxitab 400 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare în monoterapia bolii
inflamatorii pelvine uşoare până la moderate, ci trebuie utilizat în asociere cu un alt antibiotic
adecvat (de exemplu o cefalosporină), din cauza rezistenţei în creştere a Neisseria gonorrhoeae la
moxifloxacină, exceptând cazul în care poate fi exclusă o infecţie cu Neisseria gonorrhoeae
rezistentă la moxifloxacină (vezi pct.4.4 şi 5.1).
De asemenea, Moxitab 400 mg comprimate filmate poate fi utilizat în completarea unui tratament la
pacienţii care au prezentat ameliorări în timpul tratamentului iniţial cu moxifloxacină administrată
intravenos, pentru următoarele indicaţii terapeutice:
- Pneumonie comunitară
- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat.
Moxitab 400 mg comprimate filmate nu trebuie utilizat pentru iniţierea tratamentului niciunui tip de
infecţie a tegumentului şi structurilor tegumentare sau al pneumoniei comunitare.
Trebuie ţinut cont de ghidurilor oficiale privind utilizarea corectă a antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Doze (adulţi)
Doza recomandată este un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi.
Insuficienţă renală/hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la severă sau la bolnavii dializaţi cronic (de
exemplu hemodializaţi sau cu dializă peritoneală ambulatorie continuă), nu sunt necesare modificări
ale dozelor (pentru detalii, vezi pct. 5.2).
Nu există suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3).
Alte grupe speciale de pacienţi
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la vârstnici şi la pacienţi cu greutate corporală mică.
Copii şi adolescenţi
Moxifloxacina este contraindicată la copii şi adolescenţi (< 18 ani). Nu au fost stabilite eficacitatea
şi siguranţa utilizării moxifloxacinei la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, indiferent de
orarul meselor.
Durata tratamentului
Se recomandă administrarea Moxitab 400 mg comprimate filmate conform schemei următoare:
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice 5-10 zile
- Pneumonie comunitară 10 zile
- Sinuzită bacteriană acută 7 zile
- Boală inflamatorie pelvină uşoară până la moderată 14 zile
Moxitab 400 mg comprimate filmate a fost evaluat în studiile clinice pentru scheme de tratament de
maximum 14 zile.
Tratament secvenţial (intravenos, urmat de oral)
În cadrul studiilor clinice cu tratament secvenţial, majoritatea pacienţilor au trecut de la tratamentul
intravenos la cel oral în decurs de 4 zile (pneumonie comunitară) sau 6 zile (infecţii complicate
cutanate şi ale ţesutului subcutanat). Durata totală recomandată a tratamentului intravenos şi oral
este de 7-14 zile pentru pneumonia comunitară, respectiv 7-21 zile pentru infecţiile complicate
cutanate şi ale ţesutului subcutanat.
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi durata tratamentului pentru indicaţia respectivă nu
trebuie depăşite.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
punctul 6.1.
- Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6).
- Pacienţi cu vârsta sub 18 ani.
- Pacienţi cu antecedente de boli/afecţiuni ale tendoanelor, asociate tratamentului cu chinolone.
Atât în studiile pre-clinice cât şi la om au fost observate modificări ale EKG constând în prelungirea
intervalului QT, apărute ca urmare a expunerii la moxifloxacină. Din motive de siguranţă,
moxifloxacina este contraindicată la pacienţii cu:
- Prelungire congenitală sau dobândită, diagnosticată, a intervalului QT
- Tulburări electrolitice, în mod particular hipopotasemie
- Bradicardie relevantă clinic
- Insuficienţă cardiacă relevantă clinic, cu reducerea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng
- Antecedente de aritmie simptomatică.
Moxifloxacina nu se va administra concomitent cu alte medicamente care determină prelungirea
intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Din cauza datelor insuficiente, moxifloxacina este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă
hepatică (Child Pugh C) şi la pacienţii având creşteri ale transaminazelor > 5 ori decât LSN.
https://bit.ly/2T9HL0o

Comandă

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul esofagitei de reflux.
Tratamentul ulcerului duodenal şi ulcerului gastric benign, inclusiv în cazul asocierii cu
administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene.
Ameliorarea simptomelor asociate dispepsiei.
În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori)
în ulcerul peptic.
Profilaxia aspirării de secreţie acidă.
Sindrom Zollinger-Ellison.
Ameliorarea simptomelor asociate dispepsiei în caz de esofagita de reflux (de exemplu
pirozis) şi/sau simptomelor asociate ulcerului (de exemplu epigastralgii).
Tratamentul ulcerului duodenal şi ulcerului gastric benign, eroziunilor gastroduodenale
la pacienţii cu leziuni gastroduodenale în antecedente, care necesită continuarea
tratamentului cu AINS.
Copii cu vârsta de peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
- Tratamentul esofagitei de reflux.
- Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux
gastro-esofagian.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi
Boala de reflux gastro-esofagian, inclusiv esofagita de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor
vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după
tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4-8 săptămâni de tratament.
Omeprazolul de asemenea poate fi administrat în doză de 40 mg o dată pe zi la
pacienţii cu esofagita de reflux rezistentă la alte tratamente. Vindecarea este de obicei
obţinută în 8 săptămâni. Pacienţii pot continua tratamentul cu doza de 20 mg o dată pe
zi.
Boala de reflux
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor doza recomandată este de 10 mg o
dată pe zi. În cazul recăderii simptomelor doza poate fi crescută la 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul ulcerelor duodenale şi gastrice benigne
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor cu
ulcer duodenal vindecarea apare în 4 săptămâni. La majoritatea pacienţilor cu ulcer
gastric benign vindecarea apare în 8 săptămâni. În cazuri severe sau recurente doza
poate fi crescută până la 40 mg omeprazol pe zi. La pacienţii cu tratament de lungă
durată cu antecedente de ulcer duodenal recurent se recomandă administrarea dozei
de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Pentru prevenirea recăderii la pacienţii cu ulcer
duodenal doza recomandată constituie 10 mg omeprazol o dată pe zi, în cazul recidivii
simptomelor se recomandă creşterea dozei până la 20 mg o dată pe zi.
Următorul grup de pacienţi prezintă riscul recurenţei ulcerului: infecţia cu Helicobacter
pylori, pacienţii tineri (<60 ani), la cei care simptomele persistă mai mult de un an şi
fumători. Aceşti pacienţi necesită un tratament de lungă durată cu doze de 20 mg
omeprazol o dată pe zi, la necesitate, se vor reduce la 10 mg o dată pe zi.
Terapia de eradicare a H.pylori în ulcerul peptic
Se recomandă de administrat omeprazol în doză de 40 mg pe zi sau 20 mg de 2 ori
pe zi în asociere cu tratament antimicrobian descris mai jos:
Regimul de tratament triplu în ulcer duodenal
Omeprazol şi următoarele combinaţii de agenţi antimicrobieni:
Amoxicilină 500 mg şi metronidazol 400 mg -de trei ori pe zi timp de o săptămână.
Sau
Claritromicină 250 mg şi metronidazol 400 mg (sau tinidazol 500 mg) - de două ori
pe zi timp de o săptămână
Sau
Amoxicilină 1000 mg şi claritromicină 500 mg - de două ori pe zi timp de o
săptămână.
Regimul de tratament dublu în ulcer duodenal
Omeprazol şi amoxicilină 750 mg până la 1000 mg de două ori pe zi timp de 2
săptămâni. Alternativ, omeprazol şi claritromicină 500 mg de 3 ori pe zi timp de 2
săptămâni.
Regimul de tratament dublu în ulcer gastric
Omeprazol şi amoxicilină 750 mg până la 1000 mg de două ori pe zi timp de 2
săptămâni.
În fiecare tip de tratament, dacă simptomele recidivează şi pacientul are încă H.
pylori pozitiv, tratamentul poate fi repetat sau se va utiliza tratament alternativ.
Dacă pacientul este H. pylori negativ atunci se va vederea regimul de dozare
recomandat pentru boala de reflux.
Pentru a asigura vindecarea la pacienţii cu ulcer peptic activ, se va vedea
recomandaţiile pentru ulcerul duodenal şi gastric benign.
Profilaxia aspirării de secreţie acidă
Pentru pacienţii cu risc de aspirare a conţinutului gastric în timpul anesteziei generale,
doza recomandată constituie 40 mg omeprazol seara înainte de intervenţie chirurgicală
urmate de 40 mg omeprazol cu 2/6 ore înainte de intervenţie chirurgicală.
Sindrom Zollinger-Ellison
Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol pe zi. La pacienţii cu sindrom
Zollinger Ellison doza se ajustează în funcţie de răspunsul terapeutic şi se continuă atât
cât este considerat necesar. Toţi pacienţii cu afectare severă şi răspuns terapeutic
inadecvat la alte terapii, au fost eficient controlaţi şi mai mult de 90% din pacienţi s-au
menţinut la doze de 20-120 mg omeprazole pe zi. Dozele mai mari de 80 mg
omeprazol pe zi se administrează în doze divizate de două ori pe zi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la omeprazol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Ca şi în cazul altor medicamente inhibitoare ale pompei de protoni, omeprazolul nu
poate fi utilizat concomitent cu atazanavir.

Comandă

Vizualizare rapidă

Idrink cu aroma de coacaza neagra 650 mg/10mg pulb./sol.orala N10

IDRINK este un medicament combinat, care conţine două substanţe active, destinate să combată
simptomele răcelii şi gripei: paracetamol şi fenilefrină.
Paracetamolul ameliorează durerea şi vă scade temperatura atunci când aveţi febră, iar fenilefrina
este un decongestionant, care vă desfundă nasul, ajutându-vă să respiraţi mai uşor.
IDRINK se utilizează pentru tratamentul simptomatic al infecţiilor respiratorii acute şi gripei,
asociate cu dureri de cap, dureri de muşchi şi articulaţii, dureri în gât, febră, guturai.
Acest medicament se utilizează la copii cu vârsta peste 12 ani.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI IDRINK
Nu utilizaţi IDRINK:
- dacă aveţi alergie (hipersensibilitate) la paracetamol, fenilefrină sau la oricare dintre celelalte
componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
- dacă aveţi tulburări severe ale funcţiei ficatului sau rinichilor;
- dacă aveţi o boală înnăscută, manifestată prin valori crescute ale bilirubinei;
- dacă aveţi un deficit al enzimei numită glucozo-6-fosfat dehidrogenază;
- dacă aveţi intoleranţă la unele zaharuri;
- dacă suferiţi de alcoolism;
- dacă suferiţi de boli de sânge, aveţi un număr redus de globule roşii sau albe;
- dacă aveţi formate cheaguri de sânge în vasele sanguine sau vene inflamate;
- dacă aveţi stări de hiperexcitabilitate;
- dacă aveţi tulburări ale somnului;
- dacă aveţi tensiune arterială foarte mare;
- dacă aveţi probleme cu inima sau vasele de sânge, inclusiv ateroscleroză (prezenţa plăcilor
multiple);
- dacă aveţi tulburări ale ritmului inimii;
- dacă aveţi tensiune crescută la nivelul ochilor (glaucom cu unghi închis);
- dacă aveţi inflamaţie acută a pancreasului;
- dacă aveţi o creştere în volum a prostatei;
- dacă aveţi valori foarte crescute ale zahărului în sânge (forme severe de diabet zaharat);
- dacă aveţi epilepsie;
- dacă aveţi o tiroidă hiperactivă;
- dacă urmaţi tratament cu medicamente administrate în depresie – antidepresive triciclice sau
inhibitori de monoaminooxidază (inclusiv o perioadă de 2 săptămâni de la oprirea tratamentului
cu aceştia) sau dacă urmaţi tratament cu beta-blocante (medicamente utilizate în tratamentul
aritmiilor);
- dacă urmaţi tratament cu medicamente care inhibă sau stimulează pofta de mâncare şi
psihostimulante (de tipul amfetaminei);
- dacă suferiţi de fenilcetonurie (o tulburare metabolică rară);
- dacă sunteţi gravidă;
- dacă alăptaţi;
- la copii cu vârsta sub 12 ani.
Atenţionări şi precauţii
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a utiliza IDRINK, dacă:
- aveţi tendinţă de creştere a tensiunii arteriale;
- aveţi boli de ficat sau rinichi;
- aveţi feocromocitom (o tumoare a glandei suprarenale);
- aveţi dificultăţi de urinare;
- aveţi boala Raynaud (ceea ce se poate manifesta prin apariţia durerilor la nivelul degetelor de
la mâini şi picioare ca răspuns la frig sau stres).
Nu utilizaţi alte medicamente care conţin paracetamol, decongestionante sau medicamente pentru
tratamentul răcelii şi gripei în acelaşi timp cu IDRINK.
Un component activ al medicamentului(fenilefrina) poate provoca accese de dureri de inimă(angină
pectorală).
Dacă conform recomandării medicului administraţi medicamentul timp îndelungat, medicul vă va
supraveghea starea ficatului şi vă va indica efectuarea unor analize de sânge.
Dacă starea dumneavoastră nu se îmbunătăţeşte, consultaţi medicul.
Dacă simptomele afecţiunii nu dispar peste 5 zile de utilizare a medicamentului, întrerupeţi
tratamentul şi adresaţi-vă la medic.
Nu depăşiţi doza recomandată.
Dacă accidental aţi depăşit doza, adresaţi-vă imediat la medic.
IDRINK împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să
utilizaţi orice alte medicamente, inclusiv cele eliberate fără prescripţie medicală.
În mod special discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul:
- dacă luaţi antidepresive triciclice (amitriptilina) (medicamente utilizate pentru tratamentul
depresiei);
- dacă luaţi sau aţi luat în ultimele 2 săptămâni medicamente pentru tratamentul depresiei
cunoscute ca inhibitori ai monoaminooxidazei (MAO);
- dacă luaţi beta blocante, utilizate pentru tratarea problemelor cardiace şi a tensiunii arteriale
mari;
- metildopa (utilizată pentru scăderea tensiunii arteriale crescute)
În acest caz nu trebuie să utilizaţi IDRINK.
De asemenea, înainte de a lua IDRINK, adresaţi-vă medicului sau farmacistului dacă utilizaţi
oricare din aceste medicamente:
- remedii calmante (sedative);
- remedii utilizate în tratamentul epilepsiei;
- etanol şi preparate cu conţinut de etanol;
- remedii utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale (antihipertensive);
- remedii somnifere, inclusiv barbiturice, de exemplu fenobarbital (utilizate în tulburări de somn);
- rifampicină (utilizat în tratamentul tuberculozei);
- azidotimidina (utilizată în tratamentul infecţiei cu HIV);
- cloramfenicol (utilizat în tratamentul infecţiilor);
- medicamente, utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge (anticoagulante), de
exemplu warfarină;
- metoclopramidă şi domperidonă (utilizate pentru tratamentul senzaţiei de greaţă sau vărsături);
- colestiramina (utilizată pentru reducerea nivelului de colesterol);
- digoxina şi alte glicozide cardiace (utilizate în boli de inimă);
- alte simpatomimetice (medicamente cu administrare la nivelul nasului, urechii externe sau
ochilor).

CUM SĂ UTILIZAŢI IDRINK
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medical sau cu farmacistul, dacă nu
sunteţi sigur.
Doze recomandate
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: câte 1 plic. La necesitate administrarea poate fi repetată peste
fiecare 4-6 ore.
A nu se administra mai mult de 4 plicuri pe zi.
Cura de tratament nu va depăşi 3-5 zile.
Modul şi calea de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-o cană şi se acoperă cu apă fierbinte. Se amestecă până la
dizolvare completă, la necesitate se poate de îndulcit. A se administra călduţ.
Copii
Medicamentul este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Dacă utilizaţi mai mult IDRINK decât trebuie
Trebuie să vă adresaţi imediat medicului în cazul unei supradoze sau a ingestiei accidentale a
acestui medicament de către un copil, chiar dacă vă simţiţi bine, din cauza riscului afectării severe,
întârziate, a ficatului. În caz de supradozare cu paracetamol este necesar ajutor medical de urgenţă.
Dacă aţi utilizat o doză prea mare, în primele 24 de ore se pot observa: transpiraţie excesivă, agitaţie
psihomotorie sau sedare, dureri de cap, paloarea tegumentelor, ameţeli, insomnie, tulburări ale
ritmului cardiac, tremor, greaţă, vărsături, iritabilitate, nelinişte, pierderea poftei de mâncare şi dureri
abdominale. În cazurile severe pot apărea tulburări de conştienţă, halucinaţii, convulsii şi aritmii.
Dacă uitaţi să utilizaţi IDRINK
Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi următoarea doză imediat ce vă amintiţi. Nu luaţi mai mult de o doză
la fiecare 4 ore. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi IDRINK
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.

Comandă

Vizualizare rapidă

Losartan 50mg comp. film. N15x2 (Zentiva)

Ce este Losartan Zentiva şi pentru ce se utilizează Losartan Zentiva conţine substanţa activă losartan. Losartan aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub numele de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organism care se leagă de receptorii din vasele de sânge, determinând constricţia acestora. Aceasta are ca rezultat creşterea tensiunii arteriale. Losartan previne legarea angiotensinei II de aceşti receptori, determinând relaxarea vaselor de sânge şi scăderea tensiunii arteriale. Losartan întârzie deteriorarea funcţiei rinichilor la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2. Losartan Zentiva se utilizează: • pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială) la adulţi, precum şi la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani. • pentru a proteja rinichii la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2, cu modificări ale parametrilor de laborator care demonstrează afectarea funcţiei rinichilor şi proteinurie ≥ 0,5 g pe zi (o afecţiune în care urina conţine o cantitate anormală de proteine) • pentru tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică atunci când medicul dumneavoastră consideră că tratamentul cu medicamente specifice numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA, medicamente utilizate pentru a scădea tensiunea arterială crescută) nu este potrivit. Dacă în cazul dumneavoastră, insuficienţa cardiacă a fost stabilizată cu Certificat de înregistrare a medicamentului – nr.21818 din 30.06.2015 Modificare din 05.11.2015 Anexa 1 2 un inhibitor ECA, nu trebuie să fiţi trecut la un tratament cu losartan. • la pacienţii cu hipertensiune arterială şi îngroşare a ventriculului stâng, s-a demonstrat că tratamentul cu Losartan Zentiva reduce riscul de accident vascular cerebral.(„Indicaţie pe baza studiului LIFE”).
Cum să luaţi Losartan Zentiva Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi singur. Medicul dumneavoastră va stabili doza adecvată de Losartan Zentiva, în funcţie de afecţiunea de care suferiţi şi de eventualele tratamente concomitente pe care le luaţi. Este important să continuaţi să luaţi Losartan Zentiva atât timp cât medicul vă recomandă acest lucru, pentru menţinerea controlului tensiunii arteriale. Pacienţi adulţi cu tensiune arterială crescută Tratamentul se începe, de regulă, cu 50 mg losartan (un comprimat de Losartan Zentiva 50 mg), o dată pe zi. Efectul maxim de reducere a tensiunii arteriale ar trebui să fie atins după 3-6 săptămâni de la începutul tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate de Losartan Zentiva 50 mg sau un comprimat de Losartan Zentiva 100 mg), o dată pe zi. Dacă aveţi impresia că efectul losartan este prea puternic sau prea slab, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Administrare Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi doza zilnică aproximativ la aceeaşi oră în fiecare zi. Losartan Zentiva poate fi administrat cu sau fără alimente. Este important să continuaţi să luaţi Losartan Zentiva până când medicul vă spune să opriţi tratamentul. Comprimatele filmate de Losartan Zentiva 50 pot fi divizate în două doze egale.
https://bit.ly/3ts6ucK

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Amlodipin comprimate şi pentru ce se utilizează
Amlodipin conţine substanţa activă amlodipină, care aparţine unui grup de medicamente denumite
blocante ale canalelor de calciu.
Amlodipin este utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau a unui
anumit tip de durere în piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare, acest medicament determină relaxarea vaselor de sînge,
facilitînd astfel circulaţia sîngelui. La pacienţii cu angină pectorală, Amlodipin acţionează prin
îmbunătăţirea alimentării cu sînge a muşchiului inimii, care beneficiază astfel de mai mult oxigen,
ceea ce previne apariţia durerii în piept. Acest medicament nu ameliorează imediat durerea în piept
determinată de angina pectorală. Cum să luaţi Amlodipin comprimate
Luaţi întotdeauna Amlodipin exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza iniţială recomandată este 5 mg amlodipină o dată pe zi (un comprimat Amlodipin 5 mg). Doza
poate fi crescută la 10 mg amlodipină o dată pe zi (un comprimat Amlodipin 10 mg).
Modul de administrare
Comprimatele trebuie administrate la aceeași oră în fiecare zi, cu un pahar de apă. Comprimatele pot
fi administrate indiferent de aportul de alimente sau băuturi. Comprimatele nu trebuie administrate cu
grapefruit sau suc de grapefruit.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Amlodipin nu a fost studiat la copii cu vîrsta mai mică de 6 ani.
Pentru copii şi adolescenţi cu vîrsta cuprinsă între 6-17 ani, doza recomandată pentru iniţierea
tratamentului este de 2,5 mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg pe zi. Doza de 2,5 mg
poate fi obţinută utilizînd comprimatele Amlodipin 5 mg, deoarece aceste comprimate pot fi divizate
în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Amlodipin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna
din reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
 respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate
brusc;
 umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor;
4
 umflare a limbii şi gîtului, ce determină dificultate la respiraţie;
 reacţii severe la nivelul pielii, incluzînd erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mîncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice;
 infarct miocardic, bătai neregulate ale inimii;
 pancreas inflamat, care poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare general
de rău accentuate.
Alte reacţii adverse raportate includ următoarele reacţii prezentate mai jos.

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicații terapeutice
Infecții ale tractului respirator, cu excepția cazurilor de infecție stabilită sau
suspectată cu pneumococ (unele tulpini de pneumococ sunt doar parțial sensibile la
ofloxacină, astfel că aceasta nu ar trebui să fie utilizată ca un medicament de primă
linie în cazul pneumoniei comunitare, cauzate de pneumococ), organelor ORL, cu
excepția tonzilitei acute, cauzate de streptococul β-hemolitic (unele tulpini de
streptococ β-hemolitic sunt doar parțial sensibile la ofloxacină, astfel că aceasta nu
ar trebui să fie folosită ca medicament de primă linie în cazul tonzilitei acute,
cauzate de streptococul β-hemolitic), pielii, țesuturilor moi, oaselor, articulațiilor;
boli infecțioase și inflamatorii ale organelor cavității abdominale și căilor biliare (cu
excepția enteritei bacteriene), rinichilor (pielonefrita), ale tractului urinar (cistită,
uretrită), organelor pelviene (endometrita, salpingita, ooforita, cervicita,
parametrita, prostatita), organelor genitale (colpita, orhita, epididimita), gonoree,
chlamidioză; septicemie, meningită; profilaxia infecțiilor la pacienții cu status imun
alterat (inclusiv cu neutropenie).
Doze și mod de administrare
Administrare prin perfuzie intravenoasă.
Dozele sunt selectate individual, în funcție de localizarea, tipul și severitatea
infecției, precum și de sensibilitatea microorganismelor, starea generală a
pacientului, și funcția renală, și hepatică.
Pacienți adulți cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei mai mare de 50
ml/min)
În tratamentul infecțiilor cauzate de microorganisme sensibile la ofloxacină, doza
recomandată este de 200 mg de 2 ori pe zi sau 400 mg o dată pe zi.
De regulă, doza zilnică este de 400 mg. În cazul tratării infecțiilor severe sau la
pacienții supraponderali, doza zilnică poate fi crescută pînă la 600 mg.
Infecții ale tractului urinar - 200 mg pe zi.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției renale.
La un clearance al creatininei de 50-20 ml/min, doza unică recomandată constituie
100-200 mg de preparat (conform indicațiilor) 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). La
un clearance al creatininei mai mic de 20 ml/min, doza unică recomandată este de
100 mg 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). Se recomandă monitorizarea
concentrațiilor serice ale ofloxacinei la pacienții cu tulburări severe ale funcției
renale sau la pacienții dializați.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției hepatice.
În cazul unei disfuncții hepatice severe (de exemplu, în ciroză hepatică cu ascită),
nu se recomandă depășirea dozei de ofloxacină mai mult de 400 mg/zi.
Pacienți vîrstnici
Vîrsta pacientului nu necesită corecția dozei de ofloxacină. Cu toate acestea, la
administrarea medicamentului la pacienții vîrstnici, trebuie acordată o atenție
deosebită funcției renale a pacientului, deoarece, în cazul reducerii sale, poate fi
necesară corecția corespunzătoare a regimului de dozare. Trebuie să se ia în
considerare riscul de prelungire a intervalului QT în prezența bolilor cardiace
concomitente.
Administrarea preparatului
Soluția de ofloxacină este destinată doar pentru administrarea prin perfuzie
intravenoasă lentă. Perfuzia intravenoasă se efectuează o dată sau de două ori pe
zi. Durata perfuziei trebuie să fie nu mai mică de 30 de minute pentru fiecare doză
de soluție de ofloxacină de 200 mg. Acest lucru este deosebit de important, mai
ales dacă ofloxacina este administrată simultan cu alte medicamente care pot
reduce tensiunea arterială sau cu preparate pentru anestezie generală neinhalatorie
din grupul barbituricelor. Doza zilnică de pînă la 400 mg de ofloxacină poate fi
administrată într-o singură priză. În acest caz, este de preferat administrarea
medicamentului dimineața. Doza zilnică de 400 mg trebuie divizată în două părți și
administrată la intervale de 12 ore.
Compatibilitatea soluției de ofloxacină cu soluții perfuzabile vezi în "Interacțiuni cu
alte medicamente".
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii. Tratamentul cu ofloxacină trebuie
continuat pentru cel puțin 48-72 ore după normalizarea temperaturii corpului sau în
prezența confirmării eradicării agentului bacterian.
Peste cîteva zile după îmbunătățirea stării pacientului, tratamentul început cu
ofloxacină sub formă de perfuzii intravenoase poate fi continuat prin administrarea
preparatului pe cale orală în aceleași doze. În majoritatea cazurilor, pentru
tratamentul infecțiilor acute sunt suficiente 7-10 zile de tratament. Contraindicații
- Hipersensibilitate la ofloxacină și alți derivați de fluorochinolonă, precum și la
excipienţii preparatului;
- Epilepsie (inclusiv în anamneză) sau pragul convulsiv scăzut (după traumatisme
cranio-cerebrale, accidente vasculare cerebrale, boli inflamatorii cerebrale);
- Afectarea tendoanelor la administrarea fluorochinolonelor în anamneză;
- Deficitul de glucoză-6-fosfat-dehidrogenază (este posibilă reacția hemolitică în
timpul tratamentului);
- Sarcina și lactația;
- Copii și adolescenți (cu vârsta pînă la 18 ani), pînă cînd nu este completă
creșterea scheletului. https://bit.ly/3v2VRPb

Comandă

Vizualizare rapidă

ORVI cold 325mg+20mg+10mg pulb.sol. orala 10g N5 (Zmeura)

1. Ce este ORVIcold şi pentru ce se utilizează
ORVIcold este un medicament combinat ce conține paracetamol - un analgezic care ameliorează
durerea şi scade febra, feniramina - o substanță antialergică care reduce severitatea
manifestărilor locale în cazul infecțiilor, reduce lacrimarea și secrețiile nazale excesive, pruritul
ocular și nazal, fenilefrină - un decongestionant care eliberează căile nazale blocate.
ORVIcold este indicat pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al răcelii și gripei, însoțite
de febră și frisoane, dureri de cap, secreții nazale excesive, nas înfundat, strănut și durere în tot
corpul.

Cum să luaţi ORVIcold
Luaţi întotdeauna ORVIcold exact aşa cum este indicat în acest prospect.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Continutul unui plic se dizolvă într-un pahar cu apă fiartă și fierbinte și se bea fierbinte.
La adulți și copii cu vîrsta peste 12 ani: cîte 1 plic la fiecare 4-6 ore (după cum este necesar
pentru ameliorarea simptomelor), dar nu mai mult de 3 plicuri pe zi.
Doza la o administrare nu trebuie să depășească un plic. Nu este recomandată administrarea
preparatului mai mult de 7 zile.

Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, ORVIcold poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacții adverse frecvente (pot afecta pînă la 1 din 10 persoane): vertij, anxietate, oboseală,
cefalee, nervozitate, tahicardie, palpitații, dureri cardiace, xerostomie sau uscăciune în gît,
Reacții adverse rare (pot afecta pînă la 1 din 1000 persoane): trombocitopenie, leucopenie,
anemie hemolitică, fluctuații ale glicemiei, impact potențial asupra sistemului endocrin și asupra
altor sisteme de reglare a proceselor metabolice, edeme, creșterea tensiunii arteriale, afectarea
funcției hepatice,
Reacții adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): agranulocitoză, prurit,
erupții cutanate, urticarie, reacții eritematoase și alte tipuri de reacții cutanate, peteșii, edem
angioneurotic, bronhospasm, scădere a tensiunii arteriale, chiar pînă la șoc, anafilaxie, tulburări
vestibulare, confuzie, agitație, tulburări ale somnului, insomnie, comă, modificări de
comportament, midriază, tulburări de vedere și acomodare, creșterea tensiunii intraoculare,
xeroftalmie, tulburări digestive, inclusiv constipație, greață, vărsături, diaree sau meteorism,
durere epigastrică, dischinezie, crampe, tulburări de micțiune.

http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/1c667c30-7bd7-11e6-80d4-00155d2a071c/28.04.2017%2014_38_34/ORVIcold%20pulb.%20sol.%20orala%20PP%2030.03.2017%20A.pdf

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO

1 ... 211 212 213 214 215 216 217

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Medicamente

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Adrese Optici

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări