INDICAŢII TERAPEUTICE
Klarfast este indicat în tratamentul simptomatic al rinitei alergice şi al urticariei cronice
idiopatice.
Klarfast este indicat la adulţi pentru ameliorarea simptomelor asociate cu rinita alergică
sezonieră şi perenă, precum strănut, congestie nazală, prurit, prurit ocular şi senzaţie
de arsură. Simptomele nazale si oculare se ameliorează rapid după administrarea
internă.
Klarfast este indicat la adulţi pentru ameliorarea simptomelor asociate urticariei cronice
idiopatice.
La copii cu vârsta peste 2 ani, Klarfast este indicat în tratamentul simptomatic al rinitei
alergice sezoniere şi al urticariei cronice idiopatice.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează intern.
Preparatul poate fi administrat indiferent de mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: câte 10 mg o dată zi.
Copii cu vârsta între 2 şi 12 ani cu masa corporală peste 30 kg: câte 10 mg o dată pe
zi.
Siguranţa şi eficacitatea loratadinei nu au fost stabilite la copii cu vârsta sub 2 ani.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se va administra o doză iniţială mai mică,
deoarece la aceştia clearance-ul loratadinei poate fi redus.
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici sau la cei care prezintă
insuficienţă renală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la loratadină sau la oricare dintre excipienţi. https://bit.ly/3cCh2k1

Comandă

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Este indicat în infecţiile cu microorganisme sensibile la azitromicină:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare: faringite / amigdalite bacteriene
sinuzite şi otite medii;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită bacteriană, pneumonia
comunitară dobândită;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermita secundară;
- maladi cu transmitere sexuala: uretrite / cervicite necomplicate determinate de
Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutatea peste
45 kg
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor
cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de
azitromicină este de 1500 mg, timp de 3 zile (500 mg, o dată pe zi).
În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g
azitromicină, distribuită după cum urmează: 1 g azitromicină în prima zi (4
3
capsule), urmat de 500 mg azitromicină (2 capsule) din ziua a 2-a până în ziua a
5-a.
În infecţiile necomplicate cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia
trachomatis doza recomandată este de 1000 mg azitromicină (4 capsule),
administrată în priză unică.
Copii cu greutatea sub 45 kg
Sumarom, capsule 250 mg nu este indicat la copii cu greutatea sub 45 kg.
Insuficienţa renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min)
nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40
ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei.
Insuficienţa hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, nu se
recomandă administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu s-au
efectuat studii cu azitromicină la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Mod de administrare
Capsulele se administrează în doză zilnică unică. Capsulele se administrează
întregi.
Sumarom capsule se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două
ore după masă. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte antibiotice macrolide sau
ketolide sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina nu trebuie
administrată concomitent cu derivaţi de ergot.
https://bit.ly/3wkmgIz

Vizualizare rapidă

Indicații terapeutice
Infecții ale tractului respirator, cu excepția cazurilor de infecție stabilită sau
suspectată cu pneumococ (unele tulpini de pneumococ sunt doar parțial sensibile la
ofloxacină, astfel că aceasta nu ar trebui să fie utilizată ca un medicament de primă
linie în cazul pneumoniei comunitare, cauzate de pneumococ), organelor ORL, cu
excepția tonzilitei acute, cauzate de streptococul β-hemolitic (unele tulpini de
streptococ β-hemolitic sunt doar parțial sensibile la ofloxacină, astfel că aceasta nu
ar trebui să fie folosită ca medicament de primă linie în cazul tonzilitei acute,
cauzate de streptococul β-hemolitic), pielii, țesuturilor moi, oaselor, articulațiilor;
boli infecțioase și inflamatorii ale organelor cavității abdominale și căilor biliare (cu
excepția enteritei bacteriene), rinichilor (pielonefrita), ale tractului urinar (cistită,
uretrită), organelor pelviene (endometrita, salpingita, ooforita, cervicita,
parametrita, prostatita), organelor genitale (colpita, orhita, epididimita), gonoree,
chlamidioză; septicemie, meningită; profilaxia infecțiilor la pacienții cu status imun
alterat (inclusiv cu neutropenie).
Doze și mod de administrare
Administrare prin perfuzie intravenoasă.
Dozele sunt selectate individual, în funcție de localizarea, tipul și severitatea
infecției, precum și de sensibilitatea microorganismelor, starea generală a
pacientului, și funcția renală, și hepatică.
Pacienți adulți cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei mai mare de 50
ml/min)
În tratamentul infecțiilor cauzate de microorganisme sensibile la ofloxacină, doza
recomandată este de 200 mg de 2 ori pe zi sau 400 mg o dată pe zi.
De regulă, doza zilnică este de 400 mg. În cazul tratării infecțiilor severe sau la
pacienții supraponderali, doza zilnică poate fi crescută pînă la 600 mg.
Infecții ale tractului urinar - 200 mg pe zi.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției renale.
La un clearance al creatininei de 50-20 ml/min, doza unică recomandată constituie
100-200 mg de preparat (conform indicațiilor) 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). La
un clearance al creatininei mai mic de 20 ml/min, doza unică recomandată este de
100 mg 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). Se recomandă monitorizarea
concentrațiilor serice ale ofloxacinei la pacienții cu tulburări severe ale funcției
renale sau la pacienții dializați.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției hepatice.
În cazul unei disfuncții hepatice severe (de exemplu, în ciroză hepatică cu ascită),
nu se recomandă depășirea dozei de ofloxacină mai mult de 400 mg/zi.
Pacienți vîrstnici
Vîrsta pacientului nu necesită corecția dozei de ofloxacină. Cu toate acestea, la
administrarea medicamentului la pacienții vîrstnici, trebuie acordată o atenție
deosebită funcției renale a pacientului, deoarece, în cazul reducerii sale, poate fi
necesară corecția corespunzătoare a regimului de dozare. Trebuie să se ia în
considerare riscul de prelungire a intervalului QT în prezența bolilor cardiace
concomitente.
Administrarea preparatului
Soluția de ofloxacină este destinată doar pentru administrarea prin perfuzie
intravenoasă lentă. Perfuzia intravenoasă se efectuează o dată sau de două ori pe
zi. Durata perfuziei trebuie să fie nu mai mică de 30 de minute pentru fiecare doză
de soluție de ofloxacină de 200 mg. Acest lucru este deosebit de important, mai
ales dacă ofloxacina este administrată simultan cu alte medicamente care pot
reduce tensiunea arterială sau cu preparate pentru anestezie generală neinhalatorie
din grupul barbituricelor. Doza zilnică de pînă la 400 mg de ofloxacină poate fi
administrată într-o singură priză. În acest caz, este de preferat administrarea
medicamentului dimineața. Doza zilnică de 400 mg trebuie divizată în două părți și
administrată la intervale de 12 ore.
Compatibilitatea soluției de ofloxacină cu soluții perfuzabile vezi în "Interacțiuni cu
alte medicamente".
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii. Tratamentul cu ofloxacină trebuie
continuat pentru cel puțin 48-72 ore după normalizarea temperaturii corpului sau în
prezența confirmării eradicării agentului bacterian.
Peste cîteva zile după îmbunătățirea stării pacientului, tratamentul început cu
ofloxacină sub formă de perfuzii intravenoase poate fi continuat prin administrarea
preparatului pe cale orală în aceleași doze. În majoritatea cazurilor, pentru
tratamentul infecțiilor acute sunt suficiente 7-10 zile de tratament. Contraindicații
- Hipersensibilitate la ofloxacină și alți derivați de fluorochinolonă, precum și la
excipienţii preparatului;
- Epilepsie (inclusiv în anamneză) sau pragul convulsiv scăzut (după traumatisme
cranio-cerebrale, accidente vasculare cerebrale, boli inflamatorii cerebrale);
- Afectarea tendoanelor la administrarea fluorochinolonelor în anamneză;
- Deficitul de glucoză-6-fosfat-dehidrogenază (este posibilă reacția hemolitică în
timpul tratamentului);
- Sarcina și lactația;
- Copii și adolescenți (cu vârsta pînă la 18 ani), pînă cînd nu este completă
creșterea scheletului. https://bit.ly/3v2VRPb

Comandă

Vizualizare rapidă

Efidex conţine substanţa activă bromhidrat de dextrometorfan şi care este un antitusiv. https://bit.ly/3cmM1Ay
Efidex este indicat în tratamentul tusei neproductive provocate de răceală sau
inhalarea de substanţe iritante. Utilizaţi întotdeauna Edidex exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Medicamentul se administrează pe cale orală, cu ajutorul linguriței dozatoare.
Doza recomandată este:
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani:
Câte 10-20 mg bromhidrat de dextrometorfan (8-15 ml sirop) la fiecare 4 ore sau 30
mg bromhidrat de dextrometorfan (23 ml sirop) la fiecare 6-8 ore. Doza maximă este
de 120 mg bromhidrat de dextrometorfan (18 linguriţe dozatoare) pe zi.
Copii cu vârsta între 6 şi 15 ani:
Câte 5-10 mg bromhidrat de dextrometorfan (4-8 ml) la fiecare 4 ore sau 15 mg
bromhidrat de dextrometorfan (11 ml) la fiecare 6-8 ore. Doza maximă este de 60 mg
bromhidrat de dextrometorfan (9 lingurițe dozatoare) pe zi.
Copii cu vârsta între 2 și 6 ani:
Câte 2,5-5 mg bromhidrat de dextrometorfan (2-4 ml) la fiecare 4 ore sau 7,5 mg
bromhidrat de dextrometorfan (5,5 ml) la fiecare 6-8 ore. Doza maximă este de 30 mg
bromhidrat de dextrometorfan (4,5 lingurițe dozatoare) pe zi.
Vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă hepatică
Iniţial, doza poate fi redusă la jumătate, apoi poate fi crescută în funcţie de toleranță şi
de necesităţi.
A nu se depăşi dozele recomandate.
Utilizarea la copii
Nu se utilizează la copii cu vârsta sub 2 ani. Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa reacţiilor adverse este determinată în următorul mod:
• Foarte frecvente: care apar la mai mult de 1 din 10 pacienţi;
• Frecvente: care apar la mai mult de 1 din 100, dar la mai puţin de 1 din 10
pacienţi;
• Mai puţin frecvente: care apar la mai mult de 1 din 1000, dar la mai puţin de
1 din 100 pacienţi;
• Rare: care apar la mai mult de 1 din 10000, dar la mai puţin de 1 din 1000
pacienţi;
• Foarte rare: care apar la mai puţin de 1 din 10000 pacienţi;
• Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Cu frecvență necunoscută: reacţii alergice (erupții pruriginoase, mâncărime, edem
Quinсke și, în mod excepțional, bronhospasm), somnolență, amețeli, greață, vomă.

Vizualizare rapidă

Uractiv Sirop N1 (>1an) 150ml + Cadou Test

Uractiv Sirop conține un complex de extracte naturale ce ajută la menținerea stării de sănătate a aparatului urinar.

Ingrediente active:
Proantocinidine din extract uscat de fructe de merișor, tinctură de propolis, extract uscat din fructe de maceș, vitamina C.

Ingrediente:
Zahăr, apa purificată, ulei de ricin hidrogenat și polietolilat, tinctură de propolis, extract de merișor, acid ascorbic, extract de măceș.

Mod de administrare:
Copii între 1 și 5 ani: 10 - 15 ml (2 - 3 lingurițe) pe zi.

Prezentare:
150 ml

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Prevenţie cardiovasculară: scăderea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţi cu:
o boală cardiovasculară aterotrombotică manifestă (antecedente de boală coronariană sau
accident vascular cerebral sau boală vasculară periferică) sau
o diabet zaharat însoţit de cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1).
2/18
- Tratamentul afecţiunii renale:
o Nefropatie glomerulară diabetică în stadiu incipient, definită prin prezenţa
microalbuminuriei,
o Nefropatie glomerulară diabetică manifestă, definită prin prezenţa macroproteinuriei la
pacienţi cu cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1),
o Nefropatie glomerulară non-diabetică manifestă, definită prin prezenţa
macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi (vezi pct. 5.1).
- Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
- Prevenţie secundară după infarct miocardic acut: scăderea mortalităţii în faza acută a infarctului
miocardic la pacienţii cu semne clinice de insuficienţă cardiacă debutată la > 48 ore după un infarct
miocardic acut.
Doze şi mod de administrare
Doze
Este recomandat ca TRITACE să fie administrat zilnic, la aceeaşi oră în fiecare zi.
TRITACE poate fi administrat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă, deoarece ingestia de
alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2).
TRITACE trebuie înghiţit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.
Adulţi
Pacienţi trataţi cu un diuretic
Poate să apară hipotensiune arterială după iniţierea tratamentului cu TRITACE; aceasta este mult mai
probabilă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă precauţie
atunci când aceşti pacienţi au depleţie de sare şi/sau hipovolemie.
Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu
TRITACE (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hipertensivi, la care tratamentul cu diuretic nu este întrerupt, tratamentul cu TRITACE
trebuie început cu o doză de 1,25 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică a
potasiului. Doza ulterioară a TRITACE trebuie ajustată în funcţie de valoarea ţintă a tensiunii arteriale.
Hipertensiune arterială
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de controlul tensiunii
arteriale.
TRITACE poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
Doza de început
Tratamentul cu TRITACE trebuie început gradat, cu o doză iniţială recomandată de 2,5 mg pe zi.
Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron pot avea o scădere excesivă a
tensiunii arteriale după prima doză. O doză de început de 1,25 mg este recomandată la astfel de pacienţi
şi iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
Doza poate fi dublată la interval de două până la patru săptămâni pentru a atinge progresiv valoarea
ţintă a tensiunii arteriale; doza maximă permisă de TRITACE este de 10 mg pe zi. De obicei, doza este
administrată o dată pe zi.
3/18
Prevenţie cardiovasculară
Doza de început
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg TRITACE o dată pe zi.
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza trebuie crescută gradat. Se
recomandă dublarea dozei după una sau două săptămâni de tratament şi - după alte două până la trei
săptămâni - creşterea ei până la nivelul dozei ţintă de întreţinere de 10 mg TRITACE o dată pe zi.
Vezi, de asemenea, mai sus schema de administrare la pacienţi trataţi cu diuretic.
Tratamentul afecţiunii renale
La pacienţi cu diabet zaharat şi microalbuminurie:
Doza de început:
Doza iniţială recomandată este de TRITACE 1,25 mg o dată pe zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la
oricare alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a angiotensinei)
5/18
- Antecedente de angioedem (ereditar, idiopatic sau angioedem anterior la inhibitori ai ECA sau la
antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II))
- Tratament extracorporeal ce presupune contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ (vezi pct.
4.5)
- Stenoză bilaterală semnificativă de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală pe rinichi
unic funcţional.
- Trimestrele al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.6).
- Ramiprilul nu trebuie utilizat la pacienţi cu hipotensiune arterială sau instabili din punct de vedere
hemodinamic
- Administrarea concomitentă a Tritace cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m
2
) (vezi pct. 4.5 şi
5.1).https://bit.ly/3zkeSOW

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Ciclofosfan şi pentru ce se utilizează
Ciclofosfan aparţine clasei de medicamente anticanceroase numite agenţi alchilanţi. Denumirea
comună internaţională a substanţei active este ciclofosfamida.
Ciclofosfamida acţionează asupra celulelor canceroase care cresc în mod activ încetinindu-le
creşterea şi răspândirea în organism.
Ciclofosfan poate fi utilizat singur sau în asociere cu alte medicamente.
Ciclofosfan este utilizat pentru a trata anumite tipuri de cancer (leucemii, limfoame maligne, cancer
ovarian, testicular, mamar, pulmonar etc).
De asemenea, Ciclofosfan este utilizat pentru a trata unele boli în care sistemul imunitar
reacţionează împotriva propriului organism (boli autoimune).
Ciclofosfan poate fi utilizat ca tratament imunosupresor pentru a împiedica organismul
dumneavoastră să respingă organul transplantat. Cum să utilizaţi Ciclofosfan
Similar altor medicamente antineoplazice, Ciclofosfan trebuie administrat numai sub supravegherea
medicilor specialişti, cu experienţă în chimioterapia antineoplazică. Tratamentul se efectuează în
mod obişnuit în spital.
Înainte de administrare, pulberea de Ciclofosfan se reconstituie prin dizolvare în cantitatea adecvată
de solvent (ser fiziologic). Ciclofosfan se administrează preferabil în perfuzie intravenoasă. Durata
perfuziei poate varia între 30 minute şi 2 ore.
Doza este stabilită de către medicul curant în funcţie de tipul de cancer tratat, suprafața
dumneavoastră corporală (calculată bazat pe înălțime și greutate), vârstă, alte boli asociate şi
valorile testelor biologice (sânge, ficat, rinichi).
Medicul dumneavoastră poate modifica doza şi frecvenţa administrărilor, în funcţie de rezultatele
analizelor de sânge, starea dumneavoastră de sănătate, dacă aveţi insuficienţă hepatică sau renală,
dacă sunteţi un pacient vârstnic, dacă aţi primit tratament anterior sau sunteţi în tratament cu alte
medicamente anticanceroase cu toxicitate similară.
Pentru a evita iritarea vezicii urinare, în timpul şi după tratamentul cu Ciclofosfan, beţi cantităţi
mari de lichide şi goliţi periodic vezica urinară. De asemenea, medicul dumneavoastră vă poate
prescrie mesna (Uromitexan) pentru a preveni efectele toxice asupra vezicii urinare. În acest caz
golirea periodică a vezicii urinare trebuie evitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă utilizaţi mai mult Ciclofosfan decât trebuie
Având în vedere că acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, este puţin
probabil să vi se administreze prea puţin sau prea mult, cu toate acestea adresaţi-vă medicului
dumneavoastră dacă sunteţi îngrijorat.
Dacă uitaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Este puţin probabil, deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, totuşi
nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Uneori, reacţiile adverse pot apărea după terminarea tratamentului. Următoarele reacţii adverse pot
apărea la utilizarea acestui medicament.
Spuneţi medicului dumneavoastră cât mai curând posibil dacă observaţi o reacţie alergică
manifestată prin:
 scurtarea respiraţiei;
 dificultăţi în respiraţie;
 umflarea buzelor, feţei sau limbii;
 erupţii trecătoare pe piele;
 febră;
 senzaţie de răceală;
 bufeuri de căldură;
 scăderea tensiunii arteriale;
 bătăi cardiace rapide ale inimii.
Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţa estimativă cu care apar.
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
 greaţă/vărsături;
 semne de infecţie (febră, frisoane, alterarea stării generale, simptome locale de infecţie precum
inflamaţia gâtului), determinată de scăderea numărului de globule albe care poate reduce rezistenţa
dumneavoastră la infecţii;
 inflamaţii ale vezicii urinare (cistită);
 căderea părului (alopecie);
 prezenţa de sânge în urină.
Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):
 un sindrom asemănător gripei;
 stare de slăbiciune;
 oboseală;
 stare generală alterată;
 inflamaţii ale mucoaselor.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):
 complicaţii infecţioase (pneumonie, septicemie);
 sângerări neobişnuite sau apariţia inexplicabilă a unor vânătăi, determinate de o scădere temporară
a numărului de plachete sanguine (celule responsabile de coagularea sângelui);
 semne de anemie (paloarea feţei, oboseală şi stare de slăbiciune inexplicabilă);
 reacţii alergice;
 pierderea apetitului (lipsa poftei de mâncare);
 probleme ale inimii;
 bătăi rapide ale inimii;
 căderea totală a părului (chelire);
 menstruaţii neregulate sau lipsa menstruaţiilor;
 înroșirea pielii.
Reacţii adverse rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
 ameţeli;
 înceţoşarea vederii;
 senzaţia de sete intensă (poate fi un semn de deshidratare);
 bătăi cardiace anormal de rapide ale inimii;
 sângerări;
 diaree;
 constipaţie;
 durere abdominală;
 îngălbenire a pielii şi a albului ochilor (leziuni severe ale celulelor hepatice, icter);
 erupţii trecătoare pe piele;
 inflamaţii la nivelul pielii;
 ulceraţii la nivelul gurii;
 un număr mai mic sau lipsa spermatozoizilor;
 durere în piept.
Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile):
 dificultăţi în respiraţie sau scurtarea respiraţiei;
 tuse;
 afecţiuni ale plămânilor;
 acumularea de lichid în cavitatea abdominală (ascită);
 diaree cu sânge;
 o afecţiune numită boala veno-oclusivă caracterizată prin creştere ponderală bruscă, acumulare de
lichid în cavitatea abdominală, ficat mărit şi dureros;
 reacţii severe cu vezicule pe piele şi pe membranele mucoase (sindromul Stevens Johnson),
necroliză epidermică toxică;
 decolorarea palmelor, unghiilor, tălpilor;
 eritem în zona iradiată;
 dureri musculare inexplicabile, slăbiciune musculară, crampe musculare;
 probleme ale rinichilor;
 durere de cap;
 dureri de oase;
 iritaţii apărute în jurul locului de injectare – tumefierea, înroşirea şi sensibilitatea pielii;
 creştere în greutate;
 scăderi ale concentrației sodiului în sânge;
 scăderi sau creșteri ale concentrației zahărului în sânge;
 toxicitate neuronală;
 creșterea secreției lacrimale;
 formarea de lichid în jurul inimii;
 șoc cardiogenic;
 inflamația vaselor de sânge;
 formarea de cheaguri în vene;
 formarea de cheaguri de sânge în plămâni;
 înfundarea venelor din plămâni;
 tuse;
 nas înfundat;
 secreție nazală abundentă;
 durere în gât și la nivelul urechilor;
 sângerare de la nivel digestiv;
 inflamația mucoasei intestinului subțire și gros;
 inflamația glandelor parotide;
 infecție a intestinului;
 acumulare de bilă în ficat;
 acumulare de lichid în cavitatea abdominală;
 înroșirea și amorțeală/furnicături la nivelul palmelor și tălpilor;
 reactivarea inflamației pielii care a fost iradiată anterior;
 înroșirea pielii însoțită sau nu de mâncărime;
 formarea de vezicule pe piele;
 umflarea feței;
 transpirații excesive;
 spasme musculare;
 fibroză a pielii, dureri ale mușchilor și articulațiilor;
 afectare toxică a rinichilor;
 distrugerea unor părți ale rinichilor;
 inflamația și sângerarea ureterelor;
 inflamația și sângerarea vezicii urinare;
 contracția intensă a vezicii urinare;
 diabet insipid produs de disfuncția rinichilor;
 creșterea concentrației de azot din sânge;
 apariția de celule anormale de la nivelul peretelui vezicii urinare;
 apariția precoce a travaliului;
 infertilitate;
 activitate insuficientă a ovarelor;
 scăderea intensității și frecvenței ciclului menstrual;
 diminuarea în dimensiuni și activitate a testiculelor;
 nivele crescute ale hormonilor care stimulează funcția organelor genitale;
 moarte intrauterină a fătului;
 anomalii ale fătului;
 întârziere în dezvoltarea fătului;
 toxicitate a fătului (scăderea activității măduvei care produce celulele din sânge și toxicitate);
 boală asemănătoare gripei;
 acumularea de apă în țesuturi;
 stare generală alterată. https://bit.ly/3j8ojur

Vizualizare rapidă

Dipiridamol 0.5% 2ml sol.inj. N5 (Zentiva)

Dipiridamol Zentiva este un medicament ce aparţine unui grup numit antiagregante plachetare şi este
utilizat:
- ca vasodilatator în managementul pe termen lung al cardiopatiei ischemice cronice;
- ca adjuvant la tratamentul anticoagulant oral pentru prevenirea complicaţiilor tromboembolice la
purtătorii de proteze valvulare;
- ca antiagregant, asociat cu acid acetilsalicilic, în tratamentul diverselor afecţiuni cu risc
tromboembolic (afecţiuni cardiace, by-pass aorto-coronarian, trombocitemii, afecţiuni vasculare
periferice, boala Kawasaki etc);
- în testul de stres pentru diagnosticul scintigrafic cu thaliu al ischemiei miocardiace, alternativ la
administrarea intravenoasă; produce vasodilataţie coronariană importantă;
- la copii pentru profilaxia trombozelor arteriale în cazul poliglobuliilor secundare cardiopatiilor
congenitale cianogene şi pentru prevenţia accidentelor tromboembolice la copii purtători de proteze
valvulare mecanice.
Acest medicament este un medicament destinat îndeosebi adulţilor, adolescenţilor şi copiilor cu vârsta
peste 5 ani.

Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic. Cum să utilizaţi Dipiridamol Zentiva
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul
dacă nu sunteţi sigur.
Dipiridamol Zentiva se administrează oral cu aproximativ o oră înaintea mesei.
Adulţi şi adolescenţi
- doza recomandată ca antiagregant şi adjuvant la tratamentul anticoagulant oral este de 75-100
mg dipiridamol (3-4 comprimate filmate) de patru ori pe zi. Se poate creşte până la maxim 600 mg
dipiridamol pe zi.
- doza recomandată ca vasodilatator este de 50 mg dipiridamol (2 comprimate filmate) de trei
ori pe zi.
- în testul de stres pentru diagnosticul scintigrafic cu thaliu al ischemiei miocardiace, se pot
administra 300 mg dipiridamol oral (12 comprimate filmate), alternativ la administrarea intravenoasă
sub formă de soluţie injectabilă.
Copii cu vârsta peste 5 ani:
- doza recomandată este de 2-4 mg dipiridamol pe kg şi zi.

Comandă

Vizualizare rapidă

Pansament Stema Hydrocolloid Woud Dressing 10x10cm N1

PANSAMENT STERIL CU HIDROCOLOID
                                                         CU MARGINI

CARACTERISTICI:
Este un pansament absorbant cu hidrocoloid, cu un strat superior semipermeabil, impermeabil pentru microorganisme si apă. Hidrocoloidul se transformă în gel la contactul cu exsudatul din plagă, formand un mediu umed cu efect stimulant asupra granulației si epitelizării.

Marginile autoadezive  asigură o fixare bună pe orice tip de suprafață, ce  permite igiena personală zilnică.

APLICARE:
Stratul de gel previne aderarea pansamentului de plaga. Schimbul pansamentului nu afecteaza tesutul de granulatie sau tesutul epitelial si nu creeaza disconfort pentru pacient. Pentru tratamentul umed al plăgilor neinfectate, cu predispoziție spre infectare, ușor sau moderat infectate,  cu o cantitate de exsudat mică pană la moderată; în special în plăgile cu tendințe slabe de vindecare sau care prezintă o întârziere a granulației ( inclusiv ulcerele trofice, de gambă sau  ulcere de decubit – escare).

INDICAȚII:
• Plăgi infectate sau cu predispoziție spre infectare
• Arsuri
• Plăgi cronice refractare, (inclusiv picior diabetic, ulcere venoase trofice, decubitus,
• Plăgi postoperatorii (inclusive după tumori și abcese)
• Răni acute și cronice(inclusive cu hemoragie)
• Locurile dupa indepărtarea țesutului pentru transplant

Comandă

Vizualizare rapidă

Descriere Scurta
FLEXIMOBIL® ARTICULATII, plicuri este un supliment alimentar ce contribuie la mentinerea sanatatii sistemului osteoarticular la persoanele care solicita intens articulatiile, cum ar ﬁ persoanele cu activitate ﬁzica intensa, persoanele supraponderale, precum si cele de varsta a treia.
Indicatii
FLEXIMOBIL® ARTICULATII, plicuri este recomandat:
- pentru buna functionare a articulatiilor (sold, genunchi, glezna, coloana, umar, mana);
- in cazul suprasolicitarii mecanice a articulatiilor (munca ﬁzica solicitanta, sport de performanta, obezitate);
- pentru recuperarea articulara dupa traumatismele aparatului locomotor.

Avantaje
FLEXIMOBIL® ARTICULATII, plicuri contine o combinatie inovatoare de glucozamina (component esential al cartilajului articular), acid ascorbic (vitamina implicata activ in formarea colagenului) si extract de gheara diavolului, bogat in harpagozide (minim 10%).

Comandă

Vizualizare rapidă

Esmozole 20Mg este utilizat în tratamentul afecțiunilor cauzate de producția excesivă de acid în stomac. Condițiile pot include esofagita erozivă, boala de reflux gastroesofagian (GERD), infecția cu Helicobacter pylori și sindromul Zollinger-Ellison (tumori în pancreas sau în partea superioară a intestinului subțire).
Esmozole 20Mg este utilizat pentru tratamentul pe termen scurt (4-8 săptămâni) al esofagitei erozive severe (de gradul 2 sau mai mare), diagnosticat prin endoscopie și tratamentul pe termen scurt al bolii de reflux gastroesofagian simptomatic (GERD) care nu răspunde la tratamentele medicale obișnuite.
Este, de asemenea, utilizat pentru tratamentul arsurilor la stomac și a altor simptome asociate cu GERD; stări hipersecretorii patologice; boala ulcerului peptic; terapia cu ulcer gastric; menținerea vindecării esofagitei erozive; aprobat pentru utilizarea combinată în eradicarea H. pylori la pacienții cu ulcer duodenal activ.
În afară de aceasta, poate ajuta și la prevenirea ulcerului stomacal cauzat de consumul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Medicamentul este disponibil sub formă de capsulă cu eliberare întârziată sau sub formă de suspensie lichidă.
Aparținând grupului de medicamente al inhibitorilor pompei de protoni, acest medicament blochează pompa de protoni din celulele stomacului. Când această pompă de protoni se blochează, va fi mai puțină producție de acid în stomac.
Doza acestui medicament este decisă de medicul dumneavoastră în funcție de vârsta dvs., severitatea afecțiunii, istoricul medical și reacția corpului dumneavoastră după administrarea primei doze.
Trebuie avut în vedere faptul că acest medicament este procesat de ficat. Dacă aveți boli hepatice cronice, organismul nu va putea să o proceseze bine, provocând acumularea medicamentului. De asemenea, acest medicament poate fi transmis unui copil prin mama sa prin alăptare. Prin urmare, atât mamele însărcinate, cât și cele care alăptează trebuie să consulte un medic înainte de a lua medicamentul.
Acest medicament este aprobat pentru utilizare combinată în eradicarea H. pylori la pacienții cu ulcer duodenal activ. Cele mai frecvente efecte secundare asociate cu Omeprazol includ diaree, gaze, vărsături, cefalee, greață și dureri de stomac.
Deși rare, anumite reacții adverse severe sunt posibilitatea crescută de fracturi osoase, scăderea nivelului de magneziu în interiorul corpului, convulsii, bătăi neregulate ale inimii, nervozitate, spasme și slăbiciune musculară, spasme pentru picioare / mâini, spasme ale casetei vocale etc.
Probabilitatea acestor reacții adverse severe crește dacă luați acest medicament pentru o perioadă de 3 luni. De asemenea, aportul prelungit al acestui medicament (de obicei pe o perioadă de trei ani) poate duce la scăderea capacității corpului dumneavoastră de a absorbi vitamina B12.

Comandă

Vizualizare rapidă

DESCRIEREA PREPARATULUI
Capsule operculate de formă cilindrică, cu capetele emisferice, cu suprafaţa netedă şi
lucidă-opac. Numărul capsulei 1 şi 00, corespunzător dozelor 250 mg şi 500 mg
lincomcină.
Pentru doza 250 mg:
Culoarea corpului - galben şi capacului - galben sau culoarea corpului - galben şi
capacului - roşu, sau culoarea corpului - alb şi capacului – roşu.
Pentru doza 500 mg:
Culoarea corpului - alb şi capacului - alb sau culoarea corpului - roşu si capacului –
roşu.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere şi granule de culoare albă sau albă cu nuanţă
gălbuie. INDICAŢII TERAPEUTICE
Infecţii severe, provocate de microorganisme susceptibile la preparat:
- infecţii osoase, articulare (osteomielite, artrite septice);
- septicemie;
- endocardită septică;
- infecţii ale căilor respiratorii (abces pulmonar, pneumonie, empiem pleural),
otită, sinuzită;
- infecţii purulente ale pielii şi ţesuturilor moi (furunculoză, abcese, răni infectate,
panaricii, mastite), erizipel;
- ca antibiotic de rezervă în infecţii provocate de microorganisme rezistente la
penicilină şi alte antibiotice.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, cu 30-60 min înainte de masă sau peste 2 ore
după masă, cu o cantitate suficientă de apă. Capsulele nu se divizează şi nu se desfac.
Adulţi - câte 500 mg de 3-4 ori pe zi. La necesitate doza nictemerală poate fi majorată
până la 2,4 g.
Copii în vârstă de 1 lună-14 ani – câte 30-60 mg/kg/zi.
Durata curei de tratament constituie 7-14 zile, în osteomielită – 3 săptămâni şi mai
mult.CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, sarcina, perioada de alăptare, afecţiuni renale şi
hepatice severe. https://bit.ly/3wz3Xj4

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină. De asemenea, Insuman Rapid este
adecvat pentru tratamentul comei hiperglicemice şi cetoacidozei, precum şi pentru stabilizarea pre-,
intra- şi post-operatorie a pacienţilor cu diabet zaharat. Doze şi mod de administrare
Doze
Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de
insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei
pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.
3
Doze zilnice şi orar de administrare
Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea,
necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal
reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insuman Rapid se injectează subcutanat cu 15
până la 20 de minute înainte de masă.
Mai ales în tratamentul hiperglicemiei severe sau cetoacidozei, administrarea insulinei face parte
dintr-o schemă de tratament complexă, care include măsuri pentru protejarea pacienţilor de posibilele
complicaţii severe ale scăderii relativ rapide a glicemiei. Această schemă de tratament necesită
monitorizare atentă (status metabolic, acido-bazic şi electrolitic, parametrii vitali etc.) într-o unitate de
terapie intensivă sau în condiţii asemănătoare.
Ajustarea ulterioară a dozei
Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la
scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:
- se modifică greutatea pacientului,
- se schimbă stilul de viaţă al pacientului,
- apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (≥65 ani)
La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului
de insulină.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse
a insulinei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii
reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.
Mod de administrare
Insuman Rapid nu trebuie utilizat în pompe pentru insulină externe sau implantate şi nici în pompe
peristaltice pentru insulină cu tuburi de silicon.
Insuman Rapid se administrează pe cale subcutanată.
Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune
de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni,
locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta pentru a reduce riscul de lipodistrofie și de
amiloidoză cutanată (vezi pct. 4.4 și 4.8). Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Vizualizare rapidă

Freecold Hotmix Orange 750mg/10mg/60mg pulb./sol.orala 5g N5

CE ESTE FREECOLD HOTMIX ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Freecold Hotmix este un medicament combinat, care conţine câteva substanţe active, destinate să combată simptomele răcelii şi gripei: paracetamol, fenilefrină, acid ascorbic (vitamina C).

Paracetamolul posedă efect analgezic şi antipiretic: reduce durerea, care apare în stări de răceală – durerea în gât, dureri de cap, dureri musculare şi articulare, scade febra.

Fenilefrina constrictă vasele sanguine – reduce edemul şi hiperemia mucoaselor căilor respiratorii superioare şi sinusurilor paranazale.

Acidul ascorbic (vitamina C) crește rezistența la infecții, este implicat în formarea colagenului și repararea țesuturilor, metabolismul glucidelor, sinteza lipidelor și proteinelor, metabolismul fierului și respirația celulară.

Freecold Hotmix se utilizează pentru ameliorarea simptomelor de răceală şi gripă, stărilor febrile, frisoanelor, inclusiv a durerii de cap, durerii în gât, disconfortului general, nasului înfundat, inflamația sinusurilor paranazale, precum şi a durerii asociate acesteia, a guturaiului. CUM SĂ UTILIZAŢI FREECOLD HOTMIX
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medical sau cu farmacistul, dacă nu sunteţi sigur.

Administrare orală.

Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se umple pe jumătate cu apă fierbinte și se amestecă bine. La necesitate se poate de adăugat apă rece. La dorinţă se poate de adăugat zahăr.

Doze
Adulți (inclusiv vârstnici) și copii cu vârsta peste 12 ani:

Câte 1 plic la fiecare 4 ore, dacă este necesar până la maximum 5 plicuri timp de 24 ore.

Durata tratamentului nu va depăşi 7 zile fără recomandarea medicului.

Copii cu vârsta sub 12 ani

A nu se administra copiilor cu vârsta sub 12 ani, cu excepția recomandării medicului.

Vizualizare rapidă

Ce este Bleomycin şi pentru ce se utilizează
Bleomycin conţine substanţa activă sulfat de bleomicină. Bleomicina face parte dintr-un grup de
medicamente denumite medicamente citostatice. Aceste medicamente, utilizate împotriva
cancerului, mai sunt uneori denumite chimioterapice. Acestea atacă celulele canceroase şi le
împiedică să se dividă.
Bleomycin este folosit, de regulă, împreună cu alte medicamente anticanceroase
sau cu radioterapia.
Bleomycin medac este folosit pentru a trata:
 Cancerele de la nivelul gurii, limbii, nazofaringelui, sinusurilor paranazale, laringelui,
esofagului, organelor genitale externe, colului uterin sau a tegumentelor
 Boala Hodgkin şi alte limfoame maligne (cancerul ganglionilor limfatici).
 Cancerul de testicul
 Acumularea de lichid în plămâni din cauza cancerului.
 Ca indicați secundară în melanomul malign metastatic, carcer tiroidian, pulmonar și al vezicii
urinare.
Cum vi se va administra Bleomycin
Acest medicament va fi administrat de către un medic cu experienţă în utilizarea tratamentului
împotriva cancerului.
Doza uzuală
Doza (totală) depinde de indicaţie, vârstă, funcţia rinichilor şi dacă este administrat împreună cu
alte medicamente împotriva cancerului. Aceasta poate însemna, de exemplu, una sau două injecţii
pe săptămână. Medicul dumneavoastră va stabili doza de bleomicină, durata tratamentului şi
numărul de tratamente. Acestea pot varia de la un pacient la altul.
Există un risc de reacţii de hipersensibilitate grave, în special la pacienţii cu limfom, care pot apărea
imediat sau la un anumit interval de timp după administrare.
Modul de utilizare
Medicul dumneavoastră vă va administra bleomicină prin perfuzie (picurare) sau injecţie în vene
sau artere, prin piele, în spaţiul care înconjoară plămânii (intrapleural), în cavitatea abdominală
(intraperitoneal), în muşchi sau direct în tumoră.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Bleomycin
Este puţin probabil să vi se administreze o cantitate prea mare de Bleomycin. Dacă sunteţi îngrijorat
că vi s-a administrat o cantitate prea mare sau dacă aveţi orice întrebare legată de doza care v-a fost
administrată, trebuie să vă adresaţi medicului care vă administrează medicamentul.
Dacă uitaţi să utilizaţi Bleomycin
Este puţin probabil să se omită administrarea unei doze din medicamentul dumneavoastră, deoarece
medicul dumneavoastră va şti când trebuie administrat medicamentul. Dacă credeţi că s-a omis
administrarea unei doze, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă încetaţi să utilizaţi Bleomycin
Medicul dumneavoastră va decide când să întrerupeţi tratamentul cu Bleomycin.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Cum vi se va administra Bleomycin
Acest medicament va fi administrat de către un medic cu experienţă în utilizarea tratamentului
împotriva cancerului.
Doza uzuală
Doza (totală) depinde de indicaţie, vârstă, funcţia rinichilor şi dacă este administrat împreună cu
alte medicamente împotriva cancerului. Aceasta poate însemna, de exemplu, una sau două injecţii
pe săptămână. Medicul dumneavoastră va stabili doza de bleomicină, durata tratamentului şi
numărul de tratamente. Acestea pot varia de la un pacient la altul.
Există un risc de reacţii de hipersensibilitate grave, în special la pacienţii cu limfom, care pot apărea
imediat sau la un anumit interval de timp după administrare.
Modul de utilizare
Medicul dumneavoastră vă va administra bleomicină prin perfuzie (picurare) sau injecţie în vene
sau artere, prin piele, în spaţiul care înconjoară plămânii (intrapleural), în cavitatea abdominală
(intraperitoneal), în muşchi sau direct în tumoră.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Bleomycin
Este puţin probabil să vi se administreze o cantitate prea mare de Bleomycin. Dacă sunteţi îngrijorat
că vi s-a administrat o cantitate prea mare sau dacă aveţi orice întrebare legată de doza care v-a fost
administrată, trebuie să vă adresaţi medicului care vă administrează medicamentul.
Dacă uitaţi să utilizaţi Bleomycin
Este puţin probabil să se omită administrarea unei doze din medicamentul dumneavoastră, deoarece
medicul dumneavoastră va şti când trebuie administrat medicamentul. Dacă credeţi că s-a omis
administrarea unei doze, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă încetaţi să utilizaţi Bleomycin
Medicul dumneavoastră va decide când să întrerupeţi tratamentul cu Bleomycin.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă observaţi apariţia oricăreia dintre următoarele reacţii adverse, spuneţi imediat medicului
dumneavoastră:
- reacţii severe de hipersensibilitate – respiraţie şuierătoare, dificultăţi de respiraţie, umflarea
pleoapelor, feţei sau buzelor, erupţie trecătoare pe piele sau mâncărime (în special dacă vă
afectează întregul corp), scăderea tensiunii arteriale, confuzie, febră, frisoane;
- tuse, senzaţie de lipsă de aer, trosnituri sau pocnituri atunci când respiraţi.
Este posbil să fie necesară întreruperea tratamentului.
De asemenea, au mai fost raportate următoarele reacţii adverse:
Foarte frecvente (afectează mai mult decât 1 utilizator din 10)
• Pneumonie (inflamaţie a plămânilor). Aceasta poate cauza afectarea permanentă a plămânilor şi
poate fi letală.
• Greaţă, vărsături, pierdere a poftei de mâncare, scădere a greutăţii corporale.
• Inflamaţie a mucoasei cavităţii bucale (stomatită). Inflamaţia sau ulceraţia mucoasei poate fi
agravată în combinaţie cu radioterapia sau alte medicamente care dăunează mucoaselor.
Inflamaţia mucoasei cavităţii bucale este rareori severă şi, de regulă, dispare după încheierea
tratamentului.
• Erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, îngroşarea şi întărirea pielii.
• Sensibilitate şi tumefierea vârfurilor degetelor, vergeturi, vezicule, modificări la nivelul
unghiilor, tumefierea pielii în punctele sensibile la presiune, de exemplu la nivelul coatelor,
căderea părului, piele roşie şi cu aspect solzos asociată cu febră; problemele cu pielea de pe
mâini şi picioare, cum ar fi roşeaţă şi erupţie pe piele, sunt rareori severe şi, de regulă, dispar
după încheierea tratamentului.
Frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100)
• Reacţii alergice.
• Febră.
Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000)
• Se pot observa modificări ale sângelui manifestate prin sângerări şi/sau învineţiri neaşteptate.
Acestea dispar după încheierea tratamentului.
• Modificări ale numărului de globule albe și trombocite din sânge (acestea pot fi detectate prin
intermediul unei analize efectuate de un medic).
Rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000)
• Infarct miocardic, afectarea vaselor de sânge de la nivelul inimii.
• La doze mai mari decât cele recomandate s-au semnalat reacţii acute cu temperatură corporală
crescută şi reacţii adverse grave la nivelul inimii şi legate de respiraţie.
• Afectarea vaselor de sânge (de exemplu tulburări ale circulaţiei sângelui la nivelul creierului,
inflamaţie a vaselor de sânge din creier şi tulburări severe ale rinichilor şi sângelui (aşa-numitul
sindrom hemolitic şi uremic).
• Fibroză pulmonară.
• După administrarea intracavitară – scăderea tensiunii arteriale, creșterea temperaturii corpului.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
• Iritabilitate, mâncărimi sau furnicături fără nici o cauză (parestezie).
• Tensiune arterială mică, , obstrucţia unui vas de sânge, aport redus de sânge către degetele de la
mâini şi picioare, vârful nasului (fenomenul Raynaud).
• Îngroşarea pereţilor vaselor de sânge.
• Dureri la nivelul muşchilor şi membrelor.
• În timpul şi imediat după chimioterapia cu bleomicină pot apărea spermatozoizi anormali.
• Durere la locul de administrare a injecţiei.
• Inflamaţie a vaselor de sânge (tromboflebită) la locul de administrare a injecţiei.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse prin intermediul sistemului naţional de raportare disponibil pe site-ul oficial al
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amed.md sau
e-mail: [email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3i3Wfcc

1 ... 211 212 213 214 215 ... 226

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Medicamente

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări