Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3wQgIVT
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3wQgIVT
Liv-Care ajută procesul de regenerare hepatocelulară, reduce nivelul enzimelor hepatice şi împiedică încarcarea cu grasimi a ficatului, întăreşte membrana celulei hepatice, protejînd astfel ficatul de acţiunea distructivă a alcoolului, medicametelor şi a diverselor toxine. Totodată susine funcţia hepato-biliară, stimulează contracţia colecistului şi determină eliminarea secreţiilor biliare. Normalizeaz apetitul,
Compoziţie:
Cichorium intybusSolanum nigrum42 mg, Terminalia arjuna32 mg, Achillea millefolium
Mod de administrare:
Adulţi şi copii peste 14 ani: 2 comprimate de 3 ori pe zi. Copii de la 5 ani la 14 ani: 1 comprimat de 3 ori pe zi. Comprimatele trebuie luate cu 30 minute înainte de masă. Durata tratamentului depinde de severitatea leziunilor hepatice.
Prezentare: Liv-Care N100
Lobster Overseas, New Delhi, India
Importator: SC “Cosmovis” SRL
Distribuitor: ICS “Med Care” SRL
Compoziţie:
Cichorium intybusSolanum nigrum42 mg, Terminalia arjuna32 mg, Achillea millefolium
Mod de administrare:
Adulţi şi copii peste 14 ani: 2 comprimate de 3 ori pe zi. Copii de la 5 ani la 14 ani: 1 comprimat de 3 ori pe zi. Comprimatele trebuie luate cu 30 minute înainte de masă. Durata tratamentului depinde de severitatea leziunilor hepatice.
Prezentare: Liv-Care N100
Lobster Overseas, New Delhi, India
Importator: SC “Cosmovis” SRL
Distribuitor: ICS “Med Care” SRL
-3%
161.99 MDL
167 MDL
Indicaţii terapeutice
Trimetazidina este indicată la adulţi ca terapie adăugată la tratamentul simptomatic al
pacienţilor cu angină pectorală stabilă insuficient controlaţi terapeutic sau care
prezintă intoleranţă la tratamentele antianginoase de primă linie. Doze şi mod de administrare
Doza recomandată este un comprimat care conţine trimetazidină 35 mg de 2 ori pe zi,
în timpul meselor, dimineaţa şi seara.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min)
(vezi punctele 4.4 şi 5.2), doza recomandată este 1 comprimat a 35 mg dimineaţa, la
micul dejun.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici pot prezenta o expunere crescută la trimetazidină, din cauza
scăderii funcţiei renale în corelaţie cu vârsta (vezi punctul 5.2). La pacienţii cu
insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min), doza
recomandată este 1 comprimat a 35 mg dimineaţa, la micul dejun.
Creşterea dozelor la pacienţii vârstnici trebuie efectuată cu precauţie (vezi punctul
4.4).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea trimetazidinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu
au fost stabilite.
Nu sunt disponibile date. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
punctul 6.1;
- Boală Parkinson, simptome parkinsoniene, tremor, sindromul picioarelor neliniştite
şi alte tulburări de mişcare;
- Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min). https://bit.ly/3igG6yV
Trimetazidina este indicată la adulţi ca terapie adăugată la tratamentul simptomatic al
pacienţilor cu angină pectorală stabilă insuficient controlaţi terapeutic sau care
prezintă intoleranţă la tratamentele antianginoase de primă linie. Doze şi mod de administrare
Doza recomandată este un comprimat care conţine trimetazidină 35 mg de 2 ori pe zi,
în timpul meselor, dimineaţa şi seara.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min)
(vezi punctele 4.4 şi 5.2), doza recomandată este 1 comprimat a 35 mg dimineaţa, la
micul dejun.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici pot prezenta o expunere crescută la trimetazidină, din cauza
scăderii funcţiei renale în corelaţie cu vârsta (vezi punctul 5.2). La pacienţii cu
insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min), doza
recomandată este 1 comprimat a 35 mg dimineaţa, la micul dejun.
Creşterea dozelor la pacienţii vârstnici trebuie efectuată cu precauţie (vezi punctul
4.4).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea trimetazidinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu
au fost stabilite.
Nu sunt disponibile date. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
punctul 6.1;
- Boală Parkinson, simptome parkinsoniene, tremor, sindromul picioarelor neliniştite
şi alte tulburări de mişcare;
- Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min). https://bit.ly/3igG6yV
-3%
58.31 MDL
60.11 MDL
-3%
19.40 MDL
20 MDL
-3%
255.98 MDL
263.90 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
- infecții ale tractului urinar superior și inferior;
- infecţiile căilor respiratorii;
- gonoree uretrală necomplicată şi gonoree de col uterin;
- uretrită nongonococcală şi cercevită;
- infecţiile pielii şi ţesuturilor moi.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Rofloxan se administrează oral, fără a fi mestecate, înaintea sau în timpul meselor,
cu o cantitate suficientă de lichid.
Dozele se ajustează individual în funcţie de localizarea şi severitatea infecţiei,
sensibilitatea microorganismelor, starea generală a bolnavului şi funcţia hepatică şi
renală. Durata tratamentului constituie 5-10 zile, cu excepţia cazului de gonoree
necomplicată, unde este necesară unica doză de administrare.
Adulţi: câte 200-800 mg pe zi. Doza până la 400 mg pe zi poate fi administrată într-o
priză, de preferinţă dimineaţa. Doza mai mare se administrează în două prize, fiecare
doză se administrează aproximativ în acelaş interval de timp. Se recomandă evitarea
administrării concomitente cu antacide, sucralfat, remedii cu conţinut de zinc şi fier. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la ofloxacin, alte chinolone sau componentele
medicamentului;
- epilepsie şi scăderea pragului convulsiv;
- tendoane afectate de către tratamentul cu chinolone;
- deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii până la 18 ani (perioada de creştere a scheletului). https://bit.ly/3yqXvw1
- infecții ale tractului urinar superior și inferior;
- infecţiile căilor respiratorii;
- gonoree uretrală necomplicată şi gonoree de col uterin;
- uretrită nongonococcală şi cercevită;
- infecţiile pielii şi ţesuturilor moi.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Rofloxan se administrează oral, fără a fi mestecate, înaintea sau în timpul meselor,
cu o cantitate suficientă de lichid.
Dozele se ajustează individual în funcţie de localizarea şi severitatea infecţiei,
sensibilitatea microorganismelor, starea generală a bolnavului şi funcţia hepatică şi
renală. Durata tratamentului constituie 5-10 zile, cu excepţia cazului de gonoree
necomplicată, unde este necesară unica doză de administrare.
Adulţi: câte 200-800 mg pe zi. Doza până la 400 mg pe zi poate fi administrată într-o
priză, de preferinţă dimineaţa. Doza mai mare se administrează în două prize, fiecare
doză se administrează aproximativ în acelaş interval de timp. Se recomandă evitarea
administrării concomitente cu antacide, sucralfat, remedii cu conţinut de zinc şi fier. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la ofloxacin, alte chinolone sau componentele
medicamentului;
- epilepsie şi scăderea pragului convulsiv;
- tendoane afectate de către tratamentul cu chinolone;
- deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii până la 18 ani (perioada de creştere a scheletului). https://bit.ly/3yqXvw1
INDICAŢII TERAPEUTICE
Este indicat în infecţiile cu microorganisme sensibile la azitromicină:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare: faringite / amigdalite bacteriene
sinuzite şi otite medii;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită bacteriană, pneumonia
comunitară dobândită;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermita secundară;
- maladi cu transmitere sexuala: uretrite / cervicite necomplicate determinate de
Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutatea peste
45 kg
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor
cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de
azitromicină este de 1500 mg, timp de 3 zile (500 mg, o dată pe zi).
În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g
azitromicină, distribuită după cum urmează: 1 g azitromicină în prima zi (4
3
capsule), urmat de 500 mg azitromicină (2 capsule) din ziua a 2-a până în ziua a
5-a.
În infecţiile necomplicate cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia
trachomatis doza recomandată este de 1000 mg azitromicină (4 capsule),
administrată în priză unică.
Copii cu greutatea sub 45 kg
Sumarom, capsule 250 mg nu este indicat la copii cu greutatea sub 45 kg.
Insuficienţa renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min)
nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40
ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei.
Insuficienţa hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, nu se
recomandă administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu s-au
efectuat studii cu azitromicină la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Mod de administrare
Capsulele se administrează în doză zilnică unică. Capsulele se administrează
întregi.
Sumarom capsule se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două
ore după masă. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte antibiotice macrolide sau
ketolide sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina nu trebuie
administrată concomitent cu derivaţi de ergot.
https://bit.ly/3wkmgIz
Este indicat în infecţiile cu microorganisme sensibile la azitromicină:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare: faringite / amigdalite bacteriene
sinuzite şi otite medii;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită bacteriană, pneumonia
comunitară dobândită;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermita secundară;
- maladi cu transmitere sexuala: uretrite / cervicite necomplicate determinate de
Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutatea peste
45 kg
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor
cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de
azitromicină este de 1500 mg, timp de 3 zile (500 mg, o dată pe zi).
În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g
azitromicină, distribuită după cum urmează: 1 g azitromicină în prima zi (4
3
capsule), urmat de 500 mg azitromicină (2 capsule) din ziua a 2-a până în ziua a
5-a.
În infecţiile necomplicate cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia
trachomatis doza recomandată este de 1000 mg azitromicină (4 capsule),
administrată în priză unică.
Copii cu greutatea sub 45 kg
Sumarom, capsule 250 mg nu este indicat la copii cu greutatea sub 45 kg.
Insuficienţa renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min)
nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40
ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei.
Insuficienţa hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, nu se
recomandă administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu s-au
efectuat studii cu azitromicină la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Mod de administrare
Capsulele se administrează în doză zilnică unică. Capsulele se administrează
întregi.
Sumarom capsule se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două
ore după masă. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte antibiotice macrolide sau
ketolide sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina nu trebuie
administrată concomitent cu derivaţi de ergot.
https://bit.ly/3wkmgIz
Indicaţii terapeutice
Profilaxia şi tratamentul dilatării varicoase a venelor, inclusiv şi după intervenţii
chirurgicale;
tromboze, tromboflebite;
traume închise (inclusiv sportive) cu hematoame, entorse; infiltrate;
induraţii cicatriceale şi procese inflamatorii externe, fără dereglarea integrităţii cutanate;
tendovaginite.
Doze şi mod de administrare
Administrare cutanata.
La adulţi gelul se aplică pe tegumentele intacte de 1-3 ori pe zi. În tratamentul afecţiunilor venelor
medicamentul se utilizează sub formă de pansament cu gel. În ulcere varicoase gelul se aplică sub
formă de inel cu diametrul de circa 4 cm în jurul ulcerului.
Se va evita aplicarea nemijlocită pe suprafaţa ulceroasă.
Durata tratamentului se determină în mod individual de către medic şi este în funcţie de indicaţiile
clinice şi evoluţia maladiei. În tratamentul traumelor (inclusiv sportive) cu hematoame durata
tratamentului este de 5-7 zile.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la orice component al medicamentului, hemofilie, diateză hemoragică, purpură
trombocitopenică idiopatică, trombocitopenie severă, procese ulcero-necrotice în zona
tromboflebitei, predispoziţii la hemoragii, hemoragii, dereglarea integrităţii tegumentelor, plăgi
deschise şi/sau infectate. https://bit.ly/3o6LJCm
Profilaxia şi tratamentul dilatării varicoase a venelor, inclusiv şi după intervenţii
chirurgicale;
tromboze, tromboflebite;
traume închise (inclusiv sportive) cu hematoame, entorse; infiltrate;
induraţii cicatriceale şi procese inflamatorii externe, fără dereglarea integrităţii cutanate;
tendovaginite.
Doze şi mod de administrare
Administrare cutanata.
La adulţi gelul se aplică pe tegumentele intacte de 1-3 ori pe zi. În tratamentul afecţiunilor venelor
medicamentul se utilizează sub formă de pansament cu gel. În ulcere varicoase gelul se aplică sub
formă de inel cu diametrul de circa 4 cm în jurul ulcerului.
Se va evita aplicarea nemijlocită pe suprafaţa ulceroasă.
Durata tratamentului se determină în mod individual de către medic şi este în funcţie de indicaţiile
clinice şi evoluţia maladiei. În tratamentul traumelor (inclusiv sportive) cu hematoame durata
tratamentului este de 5-7 zile.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la orice component al medicamentului, hemofilie, diateză hemoragică, purpură
trombocitopenică idiopatică, trombocitopenie severă, procese ulcero-necrotice în zona
tromboflebitei, predispoziţii la hemoragii, hemoragii, dereglarea integrităţii tegumentelor, plăgi
deschise şi/sau infectate. https://bit.ly/3o6LJCm
-3%
46.71 MDL
48.15 MDL
Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Carvedilol LPH poate fi utilizat singur sau în asociere cu
alte medicamente antihipertensive.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, în completare la terapia cu
diuretice, digitală, inhibitori ai enzimei de conversie şi /sau alte vasodilatatoare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului,
Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic sau insuficienţă cardiacă severă (insuficienţă cardiacă
decompensată clasa IV NYHA ce necesită terapie inotropă intravenoasă),
Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar,
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg),
Şoc cardiogen,
Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut în repaus),
Sindromul sinusului bolnav inclusiv bloc sinoatrial (dacă nu este instalat un stimulator cardiac
permanent),
Bloc AV de gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent),
Feocromocitom netratat,
Insuficienţa hepatică severă,
2
Acidoză metabolică,
Angina Prinzmetal,
Boli arteriale periferice severe. Doze şi mod de administrare
Carvedilol LPH trebuie administrat după mese astfel încât absorbţia să fie mai lentă şi efectele
ortostatice evitate.
Dozele trebuie stabilite individual. Tratamentul trebuie început cu doze mici, care vor fi crescute
progresiv la fiecare 7 – 14 zile, până la atingerea efectului clinic dorit. După prima doză şi după
fiecare creştere a dozei se recomandă măsurarea tensiunii arteriale a pacientului în ortostatism la 1 oră
de la administrarea dozei, pentru a exclude posibila hipotensiune arterială ortostatică.
Tratamentul cu Carvedilol LPH se va întrerupe treptat, într-o perioadă de 1 - 2 săptămâni.
Dacă tratamentul a fost întrerupt mai mult de 2 săptămâni, se va relua cu cea mai mică doză.
Hipertensiune arterială esenţială
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg carvedilol dimineaţa, după micul dejun, sau 6,25 mg
carvedilol, de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara). După 7 - 14 zile de tratament, posibil chiar după 2 zile,
doza se va creşte la 25 mg carvedilol dimineaţa sau 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi. După 14 zile de
tratament, doza poate fi crescută din nou, la 50 mg carvedilol pe zi. Pentru dozele indicate se
recomandă utilizarea comprimatelor cu 6,25 mg, 12,5 mg şi 25 mg carvedilol. Doza pentru o singură
administrare nu va depăşi 25 mg iar doza totală zilnică în tratamentul hipertensiunii arteriale nu va
depăşi 50 mg carvedilol.
Angina pectorală cronică stabilă
Doza recomandată la începutul tratamentului cu Carvedilol LPH este de 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe
zi, după mese. După 7 - 14 zile de tratament, doza poate fi crescută la 25 mg carvedilol de două ori pe
zi. Dacă această doză este ineficace, după 14 zile de administrare se poate mări doza la 50 mg
carvedilol de 2 ori pe zi dacă pacientul o tolerează bine. Doza zilnică totală în tratamentul anginei
pectorale cronice nu va depăşi 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi. În cazul pacienţilor vârstnici, doza
maximă nu va depăşi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.
Insuficienţa cardiacă cronică
Carvedilol LPH este recomandat a fi utilizat în completarea tratamentului standard, ca diureticele,
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) şi/sau digitala. Poate fi, de asemenea,
administrat pacienţilor care nu tolerează inhibitorii ECA. Carvedilol LPH poate fi administrat
pacienţilor numai după ce dozele de diuretic, inhibitor ECA şi digitală (dacă este administrată) au fost
stabilite.
Dozele trebuie individualizate. Pacientul trebuie să fie sub monitorizare medicală atentă în primele 2 -
3 ore după doza iniţială şi după fiecare creştere a dozei, iar toleranţa la medicament trebuie testată.
Dacă apare bradicardie (puls sub 55 bătăi/min.), doza de Carvedilol LPH trebuie redusă. Dacă apar
simptome de hipotensiune arterială, trebuie întâi redusă doza de diuretic sau inhibitor ECA, iar, dacă
aceste măsuri sunt insuficiente, se va reduce şi doza de Carvedilol LPH.
La iniţierea tratamentului cu Carvedilol LPH sau după creşterea dozelor, poate apărea o agravare
temporară a insuficienţei cardiace. În acest caz, trebuie crescută doza de diuretic. Uneori este necesară
reducerea temporară a dozei de Carvedilol LPH sau chiar întreruperea tratamentului. Când starea
clinică s-a stabilizat, tratamentul cu Carvedilol LPH şi/sau creşterea dozelor pot fi reluate. Dacă
insuficienţa cardiacă evoluează spre o formă severă (clasa IV - NYHA), întregul tratament trebuie
revizuit.
Doza iniţială recomandată este de 3,125 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Dacă această doză este bine
tolerată, poate fi crescută treptat (la interval de 2 săptămâni) până la doza optimă. Următoarele doze
sunt de 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi, după aceea de 12,5 mg carvedilol, de 2 ori/zi şi, în final, de
25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. In funcţie de doza administrată se vor alege comprimatele cu 6,25 mg,
12,5 mg sau 25 mg carvedilol. Pacientul trebuie să utilizeze doza cea mai mare pe care o tolerează
bine. Doza maximă recomandată este de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. La pacienţii care au peste 85
kg, doza poate fi crescută cu atenţie la 50 mg carvedilol, de 2 ori pe zi.
6
Ajustarea dozelor
La pacienţii vârstnici, se recomandă o doză de început mai mică: 6,25 mg carvedilol pe zi pentru
tratamentul hipertensiunii arteriale şi 6,25 mg carvedilol de 2 ori pe zi pentru tratamentul anginei
pectorale; în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă asociată acestor afecţiuni: 3,125 mg carvedilol
zilnic pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale.
Omiterea unei doze
O doză omisă se va lua cât mai repede posibil. În orice caz, dacă este momentul pentru următoarea
doză, pacientul o va lua numai pe aceea şi nu va lua o doză dublă.
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Carvedilol LPH poate fi utilizat singur sau în asociere cu
alte medicamente antihipertensive.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, în completare la terapia cu
diuretice, digitală, inhibitori ai enzimei de conversie şi /sau alte vasodilatatoare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului,
Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic sau insuficienţă cardiacă severă (insuficienţă cardiacă
decompensată clasa IV NYHA ce necesită terapie inotropă intravenoasă),
Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar,
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg),
Şoc cardiogen,
Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut în repaus),
Sindromul sinusului bolnav inclusiv bloc sinoatrial (dacă nu este instalat un stimulator cardiac
permanent),
Bloc AV de gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent),
Feocromocitom netratat,
Insuficienţa hepatică severă,
2
Acidoză metabolică,
Angina Prinzmetal,
Boli arteriale periferice severe. Doze şi mod de administrare
Carvedilol LPH trebuie administrat după mese astfel încât absorbţia să fie mai lentă şi efectele
ortostatice evitate.
Dozele trebuie stabilite individual. Tratamentul trebuie început cu doze mici, care vor fi crescute
progresiv la fiecare 7 – 14 zile, până la atingerea efectului clinic dorit. După prima doză şi după
fiecare creştere a dozei se recomandă măsurarea tensiunii arteriale a pacientului în ortostatism la 1 oră
de la administrarea dozei, pentru a exclude posibila hipotensiune arterială ortostatică.
Tratamentul cu Carvedilol LPH se va întrerupe treptat, într-o perioadă de 1 - 2 săptămâni.
Dacă tratamentul a fost întrerupt mai mult de 2 săptămâni, se va relua cu cea mai mică doză.
Hipertensiune arterială esenţială
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg carvedilol dimineaţa, după micul dejun, sau 6,25 mg
carvedilol, de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara). După 7 - 14 zile de tratament, posibil chiar după 2 zile,
doza se va creşte la 25 mg carvedilol dimineaţa sau 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi. După 14 zile de
tratament, doza poate fi crescută din nou, la 50 mg carvedilol pe zi. Pentru dozele indicate se
recomandă utilizarea comprimatelor cu 6,25 mg, 12,5 mg şi 25 mg carvedilol. Doza pentru o singură
administrare nu va depăşi 25 mg iar doza totală zilnică în tratamentul hipertensiunii arteriale nu va
depăşi 50 mg carvedilol.
Angina pectorală cronică stabilă
Doza recomandată la începutul tratamentului cu Carvedilol LPH este de 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe
zi, după mese. După 7 - 14 zile de tratament, doza poate fi crescută la 25 mg carvedilol de două ori pe
zi. Dacă această doză este ineficace, după 14 zile de administrare se poate mări doza la 50 mg
carvedilol de 2 ori pe zi dacă pacientul o tolerează bine. Doza zilnică totală în tratamentul anginei
pectorale cronice nu va depăşi 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi. În cazul pacienţilor vârstnici, doza
maximă nu va depăşi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.
Insuficienţa cardiacă cronică
Carvedilol LPH este recomandat a fi utilizat în completarea tratamentului standard, ca diureticele,
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) şi/sau digitala. Poate fi, de asemenea,
administrat pacienţilor care nu tolerează inhibitorii ECA. Carvedilol LPH poate fi administrat
pacienţilor numai după ce dozele de diuretic, inhibitor ECA şi digitală (dacă este administrată) au fost
stabilite.
Dozele trebuie individualizate. Pacientul trebuie să fie sub monitorizare medicală atentă în primele 2 -
3 ore după doza iniţială şi după fiecare creştere a dozei, iar toleranţa la medicament trebuie testată.
Dacă apare bradicardie (puls sub 55 bătăi/min.), doza de Carvedilol LPH trebuie redusă. Dacă apar
simptome de hipotensiune arterială, trebuie întâi redusă doza de diuretic sau inhibitor ECA, iar, dacă
aceste măsuri sunt insuficiente, se va reduce şi doza de Carvedilol LPH.
La iniţierea tratamentului cu Carvedilol LPH sau după creşterea dozelor, poate apărea o agravare
temporară a insuficienţei cardiace. În acest caz, trebuie crescută doza de diuretic. Uneori este necesară
reducerea temporară a dozei de Carvedilol LPH sau chiar întreruperea tratamentului. Când starea
clinică s-a stabilizat, tratamentul cu Carvedilol LPH şi/sau creşterea dozelor pot fi reluate. Dacă
insuficienţa cardiacă evoluează spre o formă severă (clasa IV - NYHA), întregul tratament trebuie
revizuit.
Doza iniţială recomandată este de 3,125 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Dacă această doză este bine
tolerată, poate fi crescută treptat (la interval de 2 săptămâni) până la doza optimă. Următoarele doze
sunt de 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi, după aceea de 12,5 mg carvedilol, de 2 ori/zi şi, în final, de
25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. In funcţie de doza administrată se vor alege comprimatele cu 6,25 mg,
12,5 mg sau 25 mg carvedilol. Pacientul trebuie să utilizeze doza cea mai mare pe care o tolerează
bine. Doza maximă recomandată este de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. La pacienţii care au peste 85
kg, doza poate fi crescută cu atenţie la 50 mg carvedilol, de 2 ori pe zi.
6
Ajustarea dozelor
La pacienţii vârstnici, se recomandă o doză de început mai mică: 6,25 mg carvedilol pe zi pentru
tratamentul hipertensiunii arteriale şi 6,25 mg carvedilol de 2 ori pe zi pentru tratamentul anginei
pectorale; în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă asociată acestor afecţiuni: 3,125 mg carvedilol
zilnic pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale.
Omiterea unei doze
O doză omisă se va lua cât mai repede posibil. În orice caz, dacă este momentul pentru următoarea
doză, pacientul o va lua numai pe aceea şi nu va lua o doză dublă.
-3%
28.18 MDL
29.05 MDL
Subs.: ibuprofenum 200mg
Indicatii : Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, M01AE01.
Poliartrita reumatoidă (inclusiv artrita reumatoidă juvenilă şi maladia Still), spondilita anchilozantă, osteoartrite şi alte artropatii non-reumatoide (seronegative). Periartrita humeroscapulară (capsulita), bursite, tendinite, tenosinovite şi dureri moderate de spate; entorse şi luxaţii. Tratamentul durerilor uşoare până la moderate în dismenoree, durerilor de dinţi, durerilor postoperatorii, tratamentul simptomatic al cefaleei, inclusiv migrenelor.
Administrare : Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Se administrează intern. A se administra împreună cu alimentele sau după masă cu un pahar de apă. Bruss, comprimate filmate trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul gurii şi iritaţia de la nivelul faringelui. Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 1200-1800 mg divizată în câteva prize. Unor pacienţi poate fi suficient 600 – 1200 mg pe zi. În stări acute sau severe doza poate fi crescută până la ameliorarea simptomelor. Doza maximă zilnică este de 2400 mg.
Copii
Doza zilnică de ibuprofen este de 20 mg/kg corp divizată în câteva prize. În artrita reumatoidă juvenilă – poate fi administrat până la 40 mg/kg corp/zi divizată în câteva prize. Nu se recomandă administrarea copiilor cu greutatea mai mică de 7 kg.
Vârstnici
La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un antiinflamator nesteroidian, pacientul trebuie monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.
Reactii adverse : Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Infecţii şi infestări: rinită, meningită aseptică (în special la pacienţii cu tulburări autoimune existente ca lupus eritematos sau maladii ale ţesutului conjunctiv asociate).) cu simptome de rigiditatea muşchilor occipitali, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă. Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică sau anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie; astmă, agravarea astmei, bronhospasm sau dispnee; erupţii cutanate, prurit, urticarie, purpura, angioedem; foarte rar – dermatoză buloasă şi exfoliativă (inclusiv sindromul Stevens- Johnson, necroliză toxică epidermică şi eritem multiform).
Tulburări psihice: insomnie, anxietate, depresie, confuzie, halucinaţii.
Tulburări ale sistemului nervos: neurită optică, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă.
Tulburări oculare: tulburări de vedere, neuropatie optică toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz, tinitus, vertij.
Tulburări cardiace: edem, insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare: hipertensiune arterială.
Administrarea ibuprofenului în doze mari (2400 mg/zi) în tratament de lungă durată este asociată cu risc uşor crescut de apariţie a accidentelor trombembilice ca infarctul miocardic sau ictusul.
Tulburări gastrointestinale: ulcere peptice, perforaţie a tractului gastrointestinal, hemoragii gastrointestinale, uneori fatale, în particular la vârstnici. Greaţă, vomă, diaree, flatulenţă, constipaţii, dispepsii, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi maladiei Crohn. Mai puţin frecvent – gastrită. Rare – perforaţii ale tractului gastrointestinal. Foarte rare – pancreatită. Tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, insuficienţă hepatică, hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare – erupţii buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică; reacţii de fotosensibilitate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: afectarea funcţiei renale şi nefropatie toxică, inclusiv nefrită interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: stare generală de rău, fatigabilitate.
Contraindicatii : Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Bruss nu trebuie administrat pacienţilor care au avut simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene. Hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare nesteroidiene. Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastrointestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite). Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie. Insuficienţă severă cardiacă, hepatică sau renală. Al treilea trimestru de sarcină.
Pastrare : A se păstra la temperatura sub 25 oC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Indicatii : Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, M01AE01.
Poliartrita reumatoidă (inclusiv artrita reumatoidă juvenilă şi maladia Still), spondilita anchilozantă, osteoartrite şi alte artropatii non-reumatoide (seronegative). Periartrita humeroscapulară (capsulita), bursite, tendinite, tenosinovite şi dureri moderate de spate; entorse şi luxaţii. Tratamentul durerilor uşoare până la moderate în dismenoree, durerilor de dinţi, durerilor postoperatorii, tratamentul simptomatic al cefaleei, inclusiv migrenelor.
Administrare : Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Se administrează intern. A se administra împreună cu alimentele sau după masă cu un pahar de apă. Bruss, comprimate filmate trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul gurii şi iritaţia de la nivelul faringelui. Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 1200-1800 mg divizată în câteva prize. Unor pacienţi poate fi suficient 600 – 1200 mg pe zi. În stări acute sau severe doza poate fi crescută până la ameliorarea simptomelor. Doza maximă zilnică este de 2400 mg.
Copii
Doza zilnică de ibuprofen este de 20 mg/kg corp divizată în câteva prize. În artrita reumatoidă juvenilă – poate fi administrat până la 40 mg/kg corp/zi divizată în câteva prize. Nu se recomandă administrarea copiilor cu greutatea mai mică de 7 kg.
Vârstnici
La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un antiinflamator nesteroidian, pacientul trebuie monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.
Reactii adverse : Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Infecţii şi infestări: rinită, meningită aseptică (în special la pacienţii cu tulburări autoimune existente ca lupus eritematos sau maladii ale ţesutului conjunctiv asociate).) cu simptome de rigiditatea muşchilor occipitali, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă. Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică sau anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie; astmă, agravarea astmei, bronhospasm sau dispnee; erupţii cutanate, prurit, urticarie, purpura, angioedem; foarte rar – dermatoză buloasă şi exfoliativă (inclusiv sindromul Stevens- Johnson, necroliză toxică epidermică şi eritem multiform).
Tulburări psihice: insomnie, anxietate, depresie, confuzie, halucinaţii.
Tulburări ale sistemului nervos: neurită optică, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă.
Tulburări oculare: tulburări de vedere, neuropatie optică toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz, tinitus, vertij.
Tulburări cardiace: edem, insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare: hipertensiune arterială.
Administrarea ibuprofenului în doze mari (2400 mg/zi) în tratament de lungă durată este asociată cu risc uşor crescut de apariţie a accidentelor trombembilice ca infarctul miocardic sau ictusul.
Tulburări gastrointestinale: ulcere peptice, perforaţie a tractului gastrointestinal, hemoragii gastrointestinale, uneori fatale, în particular la vârstnici. Greaţă, vomă, diaree, flatulenţă, constipaţii, dispepsii, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi maladiei Crohn. Mai puţin frecvent – gastrită. Rare – perforaţii ale tractului gastrointestinal. Foarte rare – pancreatită. Tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, insuficienţă hepatică, hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare – erupţii buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică; reacţii de fotosensibilitate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: afectarea funcţiei renale şi nefropatie toxică, inclusiv nefrită interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: stare generală de rău, fatigabilitate.
Contraindicatii : Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Bruss nu trebuie administrat pacienţilor care au avut simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene. Hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare nesteroidiene. Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastrointestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite). Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie. Insuficienţă severă cardiacă, hepatică sau renală. Al treilea trimestru de sarcină.
Pastrare : A se păstra la temperatura sub 25 oC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Indicaţii terapeutice
Moksefen 400mg comprimate filmate este indicat n tratamentul următorelor tipuri de infecţii
bacteriene, la pacienţii cu v rsta de 1 ani i peste, determinate de germeni sensibili la
moxifloxacină (vezi pct. 4.4, 4. i .1 . Moksefen trebuie utilizat doar n cazul n care antibioticele
recomandate n mod normal pentru aceste tipuri de infecţii nu sunt considerate adecvate sau nu au
fost eficiente:
- inuzită bacteriană acută (diagnosticată n mod adecvat
- xacerbări acute ale bron itei cronice (diagnosticată n mod adecvat
- Pneumonie dob ndită n colectivitate, cu excepţia cazurilor severe
- oală inflamatorie pelvină u oară p nă la moderată (de exemplu infecţii ale tractului genital
superior la femei, inclusiv salpingită i endometrită , neasociată cu abces tubo-ovarian sau pelvin.
Moksefen 400mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare n monoterapia bolii
inflamatorii pelvine u oare p nă la moderate, dar trebuie utilizat n asociere cu un alt antibiotic
adecvat (de exemplu o cefalosporină , din cauza rezistenţei crescute a Neisseria gonorrhoeae la
moxifloxacină, except nd cazul n care poate fi exclusă o infecţie cu Neisseria gonorrhoeae
rezistentă la moxifloxacină (vezi pct. 4.4 i .1 .
De asemenea, Moksefen 400mg comprimate filmate poate fi utilizat n completarea unui tratament
la pacienţii care au prezentat ameliorări n timpul tratamentului iniţial cu moxifloxacină
administrată intravenos, pentru următoarele indicaţii terapeutice
- Pneumonie dob ndită n colectivitate.
- nfecţii complicate ale tegumentelor i structurilor tegumentare
2
Moksefen 400mg comprimate filmate nu trebuie utilizat pentru iniţierea tratamentului în nici un tip
de infecţie a tegumentului i structurilor tegumentare sau al pneumoniei comunitare.
rebuie ţinut cont de ghidurilor oficiale privind utilizarea corectă a antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Doze (adulţi
Un comprimat filmat de 400mg o dată pe zi.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală u oară pană la severă sau la
pacienţii trataţi prin dializă cronică, adică hemodializă i dializă peritoneală ambulatorie continuă.
Insuficienţă hepatică
Nu există suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 .
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii v rstnici.
Copii şi adolescenţi
Moxifloxacina este contraindicată la copii i adolescenţi (< 1 ani . Nu s-au determinat eficacitatea
i siguranţa moxifloxacinei la copii i adolescenţi (vezi pct. 4.3 .
Mod de administrare
Administrare orală. Comprimatul filmat trebuie nghiţit ntreg cu lichid suficient i poate fi luat
independent de orarul meselor.
Durata tratamentului
Sunt date următoarele recomandări generale pentru tratamentul infecţiilor
- ro ite acutizarea bron itei cronice: 5 zile
- Pneumonie: pneumonie dob ndită n colectivitate: 10 zile
- inuzită sinuzită bacteriană acută: 7 zile
- oală inflamatorie pelvină u oară p nă la moderată 14 zile
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi i durata tratamentului pentru indicaţiile respective nu
trebuie depă ite. Moksefen 400 mg comprimate filmate a fost studiat în studii clinice pentru un
tratament de p nă la 14 zile. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, alte chinolone sau la oricare din excipienţi enumerate la pct.
6.1
- arcină i alăptare (vezi pct. 4.6
- Pacienţi cu v rsta sub 1 ani
- Pacienţi cu istoric de boală/afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu chinolone. https://bit.ly/3c1yYEv
Moksefen 400mg comprimate filmate este indicat n tratamentul următorelor tipuri de infecţii
bacteriene, la pacienţii cu v rsta de 1 ani i peste, determinate de germeni sensibili la
moxifloxacină (vezi pct. 4.4, 4. i .1 . Moksefen trebuie utilizat doar n cazul n care antibioticele
recomandate n mod normal pentru aceste tipuri de infecţii nu sunt considerate adecvate sau nu au
fost eficiente:
- inuzită bacteriană acută (diagnosticată n mod adecvat
- xacerbări acute ale bron itei cronice (diagnosticată n mod adecvat
- Pneumonie dob ndită n colectivitate, cu excepţia cazurilor severe
- oală inflamatorie pelvină u oară p nă la moderată (de exemplu infecţii ale tractului genital
superior la femei, inclusiv salpingită i endometrită , neasociată cu abces tubo-ovarian sau pelvin.
Moksefen 400mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare n monoterapia bolii
inflamatorii pelvine u oare p nă la moderate, dar trebuie utilizat n asociere cu un alt antibiotic
adecvat (de exemplu o cefalosporină , din cauza rezistenţei crescute a Neisseria gonorrhoeae la
moxifloxacină, except nd cazul n care poate fi exclusă o infecţie cu Neisseria gonorrhoeae
rezistentă la moxifloxacină (vezi pct. 4.4 i .1 .
De asemenea, Moksefen 400mg comprimate filmate poate fi utilizat n completarea unui tratament
la pacienţii care au prezentat ameliorări n timpul tratamentului iniţial cu moxifloxacină
administrată intravenos, pentru următoarele indicaţii terapeutice
- Pneumonie dob ndită n colectivitate.
- nfecţii complicate ale tegumentelor i structurilor tegumentare
2
Moksefen 400mg comprimate filmate nu trebuie utilizat pentru iniţierea tratamentului în nici un tip
de infecţie a tegumentului i structurilor tegumentare sau al pneumoniei comunitare.
rebuie ţinut cont de ghidurilor oficiale privind utilizarea corectă a antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Doze (adulţi
Un comprimat filmat de 400mg o dată pe zi.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală u oară pană la severă sau la
pacienţii trataţi prin dializă cronică, adică hemodializă i dializă peritoneală ambulatorie continuă.
Insuficienţă hepatică
Nu există suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 .
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii v rstnici.
Copii şi adolescenţi
Moxifloxacina este contraindicată la copii i adolescenţi (< 1 ani . Nu s-au determinat eficacitatea
i siguranţa moxifloxacinei la copii i adolescenţi (vezi pct. 4.3 .
Mod de administrare
Administrare orală. Comprimatul filmat trebuie nghiţit ntreg cu lichid suficient i poate fi luat
independent de orarul meselor.
Durata tratamentului
Sunt date următoarele recomandări generale pentru tratamentul infecţiilor
- ro ite acutizarea bron itei cronice: 5 zile
- Pneumonie: pneumonie dob ndită n colectivitate: 10 zile
- inuzită sinuzită bacteriană acută: 7 zile
- oală inflamatorie pelvină u oară p nă la moderată 14 zile
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi i durata tratamentului pentru indicaţiile respective nu
trebuie depă ite. Moksefen 400 mg comprimate filmate a fost studiat în studii clinice pentru un
tratament de p nă la 14 zile. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, alte chinolone sau la oricare din excipienţi enumerate la pct.
6.1
- arcină i alăptare (vezi pct. 4.6
- Pacienţi cu v rsta sub 1 ani
- Pacienţi cu istoric de boală/afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu chinolone. https://bit.ly/3c1yYEv
INDICAŢII TERAPEUTICE
Esomeprazolul este indicat pentru:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea
recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
Eradicarea Helicobacter pylori, în asociere cu o schemă terapeutică
antibacteriană adecvată, pentru:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
- prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate
infecţiei cu Helicobacter pylori.
Pacienţii care necesită terapie continuă cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele
gastro-duodenale indusă prin administrare intravenoasă.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate
sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire, comprimatele pot fi dispersate în jumătate de
pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, deoarece învelişul enteric se poate
dizolva. Se amestecă până la dezintegrarea comprimatelor şi se bea lichidul cu pelete
imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte paharul cu jumătate de pahar cu apă
şi se bea. Peletele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii care nu pot înghiţi, comprimatele pot fi dispersate în apă plată şi
administrate printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie
dimensiunile seringii alese şi a sondei.
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux - 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni;
se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita
nu a fost vindecată sau care au simptome persistente;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea
recidivei - 20 mg o dată pe zi;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) - 20 mg o dată
pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au
ameliorat, un control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi.
La adulţi, poate fi utilizată la cerere o schemă de administrare cu 20 mg pe zi, la
nevoie. La pacienţii trataţi cu AINS cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale,
controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemă de administrare la cerere nu este
recomandată.
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru
eradicarea Helicobacter pylori:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate
infecţiei cu Helicobacter pylori - 20 mg Essopp cu 1 g amoxicilină şi 500 mg
claritromicină, toate de două ori pe zi timp de 7 zile.
Când se va selecta o schemă terapeutică combinată, se va lua în consideraţie
protocoalele clinice naţionale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel
mai frecvent 7 zile, dar în unele cazuri 14 zile), şi alte medicamente antibacteriene
administrate. Tratamentul va fi monitorizat de către un specialist.
Adulţi
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS. Doza uzuală este de 20
mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc - 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele
gastro-duodenale, indusă prin administrare intravenoasă.
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni de la prevenirea resângerărilor din ulcerele
gastro-duodenale, indusă prin administrare intravenoasă.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Doza iniţială recomandată este de 40 mg Essopp, de două ori pe zi. Ulterior, doza
trebuie ajustată individual şi tratamentul continuat atâta timp cât este indicat clinic. În
funcţie de datele clinice disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze
cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol zilnic. Cu doze peste 80 mg pe zi, doza
trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită
experienţei limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie
trataţi cu atenţie.
Insuficienţă hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată. Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză
maximă de 20 mg esomeprazol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
Tratamentul esofagitei erozive de reflux dovedită endoscopic. Greutatea ≥ 20 kg. 10-
20 mg zilnic, timp de 8 săptămîni (alte produse de esomeprazol sunt disponibile
pentru tratamentul la o doză de 10 mg). Esomeprazol comprimate gastrorezistente 20
mg nu este indicat în tratamentul copiilor cu masa corporală mai mică de 20 kg.
Esomeprazol comprimate filmate gastrorezistente 40 mg nu este indicat în
tratamentul copiilor mai mici de 12 ani.
Experienţa tratamentului cu esomeprazol la copiii <1 an este limitată şi, prin urmare,
tratamentul nu se recomandă.
Esomeprazolul este indicat pentru:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea
recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
Eradicarea Helicobacter pylori, în asociere cu o schemă terapeutică
antibacteriană adecvată, pentru:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
- prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate
infecţiei cu Helicobacter pylori.
Pacienţii care necesită terapie continuă cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele
gastro-duodenale indusă prin administrare intravenoasă.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate
sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire, comprimatele pot fi dispersate în jumătate de
pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, deoarece învelişul enteric se poate
dizolva. Se amestecă până la dezintegrarea comprimatelor şi se bea lichidul cu pelete
imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte paharul cu jumătate de pahar cu apă
şi se bea. Peletele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii care nu pot înghiţi, comprimatele pot fi dispersate în apă plată şi
administrate printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie
dimensiunile seringii alese şi a sondei.
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux - 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni;
se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita
nu a fost vindecată sau care au simptome persistente;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea
recidivei - 20 mg o dată pe zi;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) - 20 mg o dată
pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au
ameliorat, un control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi.
La adulţi, poate fi utilizată la cerere o schemă de administrare cu 20 mg pe zi, la
nevoie. La pacienţii trataţi cu AINS cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale,
controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemă de administrare la cerere nu este
recomandată.
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru
eradicarea Helicobacter pylori:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate
infecţiei cu Helicobacter pylori - 20 mg Essopp cu 1 g amoxicilină şi 500 mg
claritromicină, toate de două ori pe zi timp de 7 zile.
Când se va selecta o schemă terapeutică combinată, se va lua în consideraţie
protocoalele clinice naţionale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel
mai frecvent 7 zile, dar în unele cazuri 14 zile), şi alte medicamente antibacteriene
administrate. Tratamentul va fi monitorizat de către un specialist.
Adulţi
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS. Doza uzuală este de 20
mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc - 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele
gastro-duodenale, indusă prin administrare intravenoasă.
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni de la prevenirea resângerărilor din ulcerele
gastro-duodenale, indusă prin administrare intravenoasă.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Doza iniţială recomandată este de 40 mg Essopp, de două ori pe zi. Ulterior, doza
trebuie ajustată individual şi tratamentul continuat atâta timp cât este indicat clinic. În
funcţie de datele clinice disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze
cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol zilnic. Cu doze peste 80 mg pe zi, doza
trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită
experienţei limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie
trataţi cu atenţie.
Insuficienţă hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată. Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză
maximă de 20 mg esomeprazol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
Tratamentul esofagitei erozive de reflux dovedită endoscopic. Greutatea ≥ 20 kg. 10-
20 mg zilnic, timp de 8 săptămîni (alte produse de esomeprazol sunt disponibile
pentru tratamentul la o doză de 10 mg). Esomeprazol comprimate gastrorezistente 20
mg nu este indicat în tratamentul copiilor cu masa corporală mai mică de 20 kg.
Esomeprazol comprimate filmate gastrorezistente 40 mg nu este indicat în
tratamentul copiilor mai mici de 12 ani.
Experienţa tratamentului cu esomeprazol la copiii <1 an este limitată şi, prin urmare,
tratamentul nu se recomandă.
-3%
72.12 MDL
74.35 MDL
Indicaţii terapeutice
În cadrul terapiei complexe a stărilor imunodeficitare în afecţiuni inflamatoare cronice recidivante de diversă localizare. Stări după antibioticoterapie, terapia citostatică, imunosupresoare, radioterapie. Manifestările incipiente ale ORVI, la administrarea îndelungată a antibioticelor.
Topic: tratamentul plăgilor trenante.
Doze şi mod de administrare
Pentru atingerea unui efect rapid în stările acute la debutul tratamentului adulţii administrează câte 40 picături, apoi timp de 2 ore – încă câte 20 picături. Ulterior preparatul se administrează câte 20 picături de 3 ori pe zi. Cura de tratament nu trebuie să depăşească 8 săptămâni. Copiilor cu vârsta peste 12 ani tinctura se administrează dizolvată în raport de 1:2 sau 1:3 câte câte 5-10 picături de 2-3 ori pe zi cu 30 minute înainte de masă. Pentru tratamentul plăgilor tinctura se utilizează topic pe porţiunile lezate. Extern se utilizează sub formă de comprese, tampoane. 20-60 picături de tinctură se dizolvă în 100 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9 %, se umectează cu acestă soluţie tifonul, se aplică pe plagă şi se acoperă cu hârtie cerată. Pansamentul se schimbă de două ori pe zi. Durata recomandată de tratament – de la 1 până la 8 săptămâni.
Reacţii adverse
Echinacea poate provoca reacţii alergice la pacienţii predispuşi. Frecvenţa apariţiei lor e necunoscută. Rar pot apărea reacţii de hiperensibilitate sub formă de hiperemie cutanată, prurit, edem facial. Mai puţin frecvent sunt posibile erupţii, urticarie, sindromul Stevens-Johnson, edem angioneurotic cutanat, edemul Quincke, bronhospasm cu obsrucţie, astm bronşi, şoc anafilactic. Rar sunt posibile ameţeli, hipotensiune arterală, greaţă, vomă, diaree. S-au raportat cazuri unice de afecţiuni autoimune (encefalomielită diseminată, eritem nodos, trombocitopenie imună, sindromul Evans, sindromul Шегрена-Ларссена cu tulburări ale funcţiei renale tubulare). La administrare îndelungată (peste 8 săptămâni) este posibilă apariţia leucopeniei.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la produsele din Echinacea, alergie la plantele din familia Asteraceae, tuberculoză, leucemie, boli oncologice, reumatism, colagenoze, scleroză şi alte afecţiuni autoimune, SIDA, lupus eritematos sistemic. Sarcina şi alăptarea. Vârsta sub 12 ani.
În cadrul terapiei complexe a stărilor imunodeficitare în afecţiuni inflamatoare cronice recidivante de diversă localizare. Stări după antibioticoterapie, terapia citostatică, imunosupresoare, radioterapie. Manifestările incipiente ale ORVI, la administrarea îndelungată a antibioticelor.
Topic: tratamentul plăgilor trenante.
Doze şi mod de administrare
Pentru atingerea unui efect rapid în stările acute la debutul tratamentului adulţii administrează câte 40 picături, apoi timp de 2 ore – încă câte 20 picături. Ulterior preparatul se administrează câte 20 picături de 3 ori pe zi. Cura de tratament nu trebuie să depăşească 8 săptămâni. Copiilor cu vârsta peste 12 ani tinctura se administrează dizolvată în raport de 1:2 sau 1:3 câte câte 5-10 picături de 2-3 ori pe zi cu 30 minute înainte de masă. Pentru tratamentul plăgilor tinctura se utilizează topic pe porţiunile lezate. Extern se utilizează sub formă de comprese, tampoane. 20-60 picături de tinctură se dizolvă în 100 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9 %, se umectează cu acestă soluţie tifonul, se aplică pe plagă şi se acoperă cu hârtie cerată. Pansamentul se schimbă de două ori pe zi. Durata recomandată de tratament – de la 1 până la 8 săptămâni.
Reacţii adverse
Echinacea poate provoca reacţii alergice la pacienţii predispuşi. Frecvenţa apariţiei lor e necunoscută. Rar pot apărea reacţii de hiperensibilitate sub formă de hiperemie cutanată, prurit, edem facial. Mai puţin frecvent sunt posibile erupţii, urticarie, sindromul Stevens-Johnson, edem angioneurotic cutanat, edemul Quincke, bronhospasm cu obsrucţie, astm bronşi, şoc anafilactic. Rar sunt posibile ameţeli, hipotensiune arterală, greaţă, vomă, diaree. S-au raportat cazuri unice de afecţiuni autoimune (encefalomielită diseminată, eritem nodos, trombocitopenie imună, sindromul Evans, sindromul Шегрена-Ларссена cu tulburări ale funcţiei renale tubulare). La administrare îndelungată (peste 8 săptămâni) este posibilă apariţia leucopeniei.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la produsele din Echinacea, alergie la plantele din familia Asteraceae, tuberculoză, leucemie, boli oncologice, reumatism, colagenoze, scleroză şi alte afecţiuni autoimune, SIDA, lupus eritematos sistemic. Sarcina şi alăptarea. Vârsta sub 12 ani.
-3%
944 MDL
973.20 MDL
Antisepticul este un tip de dezinfectant care este utilizat pentru a preveni transmiterea microorganismelor patogene, precum și pentru a respectarea igiena mâinilor în locurile în care nu este disponibil apa și săpun. Antiseptic potrivit pentru utilizarea în casă și pentru tratarea profesională a suprafeței. Ingredientul activ în antisepticele pentru mâni poate fi izopropanolul, etanolul, n-propanolul sau povidona-iodul. Excipienti: glicerin, acid poliacrilic, propilenglicol și uleiuri esențiale ale plantelor. Antisepticele care conțin alcool sunt considerate a fi un mijloc mai eficient pentru distrugerea microorganismelor decât săpunul, fără a usca mânile.
94.25 MDL
Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi
peste. Doze şi mod de administrare
Doze
Lantus conţine insulină glargin, un analog al insulinei, şi are durată de acţiune
prelungită.
Lantus trebuie administrat o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în
fiecare zi.
Schema de administrare a dozei pentru Lantus (doza şi momentul administrării)
trebuie ajustată în mod individual. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, Lantus
poate fi administrat şi în asociere cu medicamente antidiabetice orale.
Potenţa acestui medicament este exprimată în unităţi. Aceste unităţi sunt valabile
exclusiv pentru Lantus şi nu sunt identice cu UI sau unităţile utilizate pentru a
exprima potenţa altor analogi de insulină (vezi pct. 5.1).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (≥65 ani)
La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere
constantă a necesarului de insulină.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
metabolizării reduse a insulinei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21471 din 22.01.2015
Anexa 1
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Lantus au fost stabilite la adolescenţi şi copii cu vârsta de
2 ani şi peste (vezi pct. 5.1). Utilizarea Lantus nu a fost studiată la copii cu vârsta sub
2 ani.
Trecerea de la alte tipuri de insuline la Lantus
Când se trece de la o schemă de tratament care conţine o insulină cu acţiune
intermediară sau de lungă durată la o schemă de tratament care conţine Lantus, pot fi
necesare modificarea dozei de insulină bazală şi ajustarea tratamentului antidiabetic
concomitent (doza şi momentul administrării suplimentare de insuline regular sau
analogi de insulină cu acţiune rapidă sau doza de medicamente antidiabetice orale).
Pentru a reduce riscul de hipoglicemie nocturnă sau apărută dimineaţa devreme,
pacienţii care schimbă în schema de tratament insulina bazală, de la insulină NPH de
două ori pe zi, la Lantus o dată pe zi, trebuie să reducă doza zilnică de insulină bazală
cu 20-30% în primele săptămâni de tratament.
În timpul primelor săptămâni, această reducere trebuie compensată, cel puţin parţial,
prin creşterea dozei de insulină injectată la ora mesei, după această perioadă schema
de tratament trebuie ajustată în mod individual.
Ca şi în cazul altor analogi de insulină, pacienţii care necesită doze mari de insulină
datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină umană pot să manifeste un răspuns la
insulină mai bun cu Lantus.
În timpul perioadei de tranziţie şi în primele săptămâni după aceasta, se recomandă o
monitorizare metabolică strictă.
Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii
la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a schemei de administrare
a dozelor. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă se
modifică greutatea corporală, stilul de viaţă al pacientului, orarul administrării insulinei
sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie
(vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Lantus se administrează pe cale subcutanată.
Lantus nu trebuie administrat intravenos. Durata prelungită de acţiune a Lantus este
dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei
uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.
Nu există diferenţe semnificative clinic ale concentraţiei plasmatice a insulinei sau ale
valorilor glicemiei după injectarea Lantus în regiunea abdominală, deltoidiană sau a
coapsei. În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie
la alta.
Lantus nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină şi nu trebuie diluat. Amestecarea
sau diluarea îi pot modifica profilul timp/acţiune, iar amestecarea poate determina
precipitare.
Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1. https://bit.ly/36PGizV
Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi
peste. Doze şi mod de administrare
Doze
Lantus conţine insulină glargin, un analog al insulinei, şi are durată de acţiune
prelungită.
Lantus trebuie administrat o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în
fiecare zi.
Schema de administrare a dozei pentru Lantus (doza şi momentul administrării)
trebuie ajustată în mod individual. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, Lantus
poate fi administrat şi în asociere cu medicamente antidiabetice orale.
Potenţa acestui medicament este exprimată în unităţi. Aceste unităţi sunt valabile
exclusiv pentru Lantus şi nu sunt identice cu UI sau unităţile utilizate pentru a
exprima potenţa altor analogi de insulină (vezi pct. 5.1).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (≥65 ani)
La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere
constantă a necesarului de insulină.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
metabolizării reduse a insulinei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21471 din 22.01.2015
Anexa 1
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Lantus au fost stabilite la adolescenţi şi copii cu vârsta de
2 ani şi peste (vezi pct. 5.1). Utilizarea Lantus nu a fost studiată la copii cu vârsta sub
2 ani.
Trecerea de la alte tipuri de insuline la Lantus
Când se trece de la o schemă de tratament care conţine o insulină cu acţiune
intermediară sau de lungă durată la o schemă de tratament care conţine Lantus, pot fi
necesare modificarea dozei de insulină bazală şi ajustarea tratamentului antidiabetic
concomitent (doza şi momentul administrării suplimentare de insuline regular sau
analogi de insulină cu acţiune rapidă sau doza de medicamente antidiabetice orale).
Pentru a reduce riscul de hipoglicemie nocturnă sau apărută dimineaţa devreme,
pacienţii care schimbă în schema de tratament insulina bazală, de la insulină NPH de
două ori pe zi, la Lantus o dată pe zi, trebuie să reducă doza zilnică de insulină bazală
cu 20-30% în primele săptămâni de tratament.
În timpul primelor săptămâni, această reducere trebuie compensată, cel puţin parţial,
prin creşterea dozei de insulină injectată la ora mesei, după această perioadă schema
de tratament trebuie ajustată în mod individual.
Ca şi în cazul altor analogi de insulină, pacienţii care necesită doze mari de insulină
datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină umană pot să manifeste un răspuns la
insulină mai bun cu Lantus.
În timpul perioadei de tranziţie şi în primele săptămâni după aceasta, se recomandă o
monitorizare metabolică strictă.
Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii
la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a schemei de administrare
a dozelor. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă se
modifică greutatea corporală, stilul de viaţă al pacientului, orarul administrării insulinei
sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie
(vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Lantus se administrează pe cale subcutanată.
Lantus nu trebuie administrat intravenos. Durata prelungită de acţiune a Lantus este
dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei
uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.
Nu există diferenţe semnificative clinic ale concentraţiei plasmatice a insulinei sau ale
valorilor glicemiei după injectarea Lantus în regiunea abdominală, deltoidiană sau a
coapsei. În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie
la alta.
Lantus nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină şi nu trebuie diluat. Amestecarea
sau diluarea îi pot modifica profilul timp/acţiune, iar amestecarea poate determina
precipitare.
Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1. https://bit.ly/36PGizV
Tratamentul simptomatic al simptomelor caracteristice răcelii comune, care apar
concomitent, cum ar fi cefalee și dureri la nivelul membrelor, congestiei nazale și tuse
uscată. Grippostad® C reduce febra, dacă aceasta apare concomitent şi cu creșterea
temperaturii corpului.
Deoarece Grippostad® C este o combinaţie fixă de substanţe active, doza nu se va
ajusta în mod individual pentru fiecare afecţiune, privind predominant unul dintre
simptomele menționate. În aceste cazuri se va administra medicamentul cu altă
formulă.Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţia
plasmatică maximă este realizată în 30-60 de minute după ingestie.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi
plasmă sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este slabă.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de
metabolizare sunt glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de
metabolizare este rapid saturabilă la administrarea de doze mai mari decât cele
terapeutice. O cale metabolică minoră, catalizată de citocromul P450, conduce la
formarea unui produs intermediar (N-acetyl-p-benzoquinona imina (NAPQI)) care, la
dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în urină după
conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea
acestui metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Eliminarea este, în principal, urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în
decurs de 24 ore. Mai puţin de 5% din doză se excretă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore. La pacienții cu
insuficiență hepatică și renală, după supradozaj precum și la nou-născuți timpul de
înjumătăţire se prelungește. Efectul maxim și durata medie de acțiune (4-6 ore) se
corelează aproximativ cu concentrația plasmatică.
Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub
10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.
Maleat de clorfenamină
Concentraţia plasmatică maximă este realizată timp de 1-2 ore după administrare.
Durata acţiunii constituie 3-6 ore.
Metaboloizarea are loc în principal în ficat prin hidroxilare și conjugare, dar și prin
demetilare și formarea de N-și S-oxizi.
Biodisponibilitatea după administrare orală este de 25-50%, în rezultatului efectului
primului pasaj crescut, care este redus în insuficiență hepatică. Se leagă de proteinele
plasmatice în raport de 69-72%. Volumul de distribuţie constituie 3-7 L/kg şi este
relativ mare. Timpul de înjumătăţire plasmatic la adulţi constituie 15-36 ore, la copii
10-13 ore. În insuficienţă renală trebuie așteptată prelungirea timpului de înjumătățire
a metaboliților. În urină 0-34% în funcție de nivelul de pH (alcalin la acid) din doza
administrată este eliminată sub formă nemodificată de clorfenamină. După
administrare prelungită poate cumula.
Cafeina
După administrarea internă cafeina se absoarbe rapid şi aproape complet (t1/2 = 2-13
minute) şi este practic complet metabolizată. După administrarea de 5 mg/kg Cmax se
realizează timp de 30-40 minute. Se leagă de proteinele plasmatice în raport de 30-
40%. Volumul de distribuţie constituie 0,52-1,06 L/kg. Cafeina este distribuită în toate
compartimentele și rapid traversează bariera hemato-encefalică și placentară și se
excretă în laptele matern. Timpul de înjumătăţire plasmatic constituie 4,1-5,7 ore,
datorită variabilităţii intra- şi inter-individuale a condus la valori de până la 9 sau 10
ore.
Cafeina şi metaboliţii ei se excretă preponderent prin urină. În urină, colectată timp de
48 ore, au fost detectate 86% din doza administrată, dintre care doar maxim 1,8% a
fost sub formă nemodificată de cafeină. Principalii metaboliți sunt acidul 1-metil uric
(12-38%), 1 metilxantină (8-19%) și 5-acetilamino-6-amino-3-metil-uracil (15%). În
masele fecale au fost detectate numai 2-5% din doza administrată. 1,7-dimetil acid
uric a fost identificat ca fiind principalul metabolit, constituind 44% din cantitatea
totală.
Acid ascorbic
Acidul ascorbic este absorbit din intestinul proximal în funcţie de concentraţie. Odată
cu creșterea dozei unice biodisponibilitatea scade la 60-75% după 1 g, la aprox. 40%
după 3 g pentru a scade până la 16% după 12 g. Partea neabsorbită este disociată de
mucoasa colonului, în principal în CO2 și acid organic.
La adulții sănătoși cifra maximă metabolică constituie 40-50 mg/zi, cu concentrații
plasmatice de 0,8-1,0 mg/dl. Turnover-ul zilnic total constituie aproximativ 1 mg/kg.
După administrarea dozelor foarte mari pe o perioadă scurtă de timp concentraţiile
plasmatice de 4,2 mg/dl se realizează peste 3 ore.
În aceste condiții 80% de acid ascorbic nemodificat se elimină prin urină. Timpul de
înjumătăţire mediu constituie 2,9 ore. eliminarea renală se efectuează prin filtraţie
glomerulară, urmată de reabsorbţia în tubii proximali.
Concentrațiile la limita superioară de acid ascorbic / dl plasmă la adulți sănătoși sunt
1,34 ± 0,21 mg la bărbați și 1,46 ± 0,22 mg la femei. Clearance-ul total după
administrarea sistematică constituie 180 mg/zi la o doză de 1,5 g. Cumulează în
hipofiză, glanda suprarenală, lentile optice și leucocite.
concomitent, cum ar fi cefalee și dureri la nivelul membrelor, congestiei nazale și tuse
uscată. Grippostad® C reduce febra, dacă aceasta apare concomitent şi cu creșterea
temperaturii corpului.
Deoarece Grippostad® C este o combinaţie fixă de substanţe active, doza nu se va
ajusta în mod individual pentru fiecare afecţiune, privind predominant unul dintre
simptomele menționate. În aceste cazuri se va administra medicamentul cu altă
formulă.Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţia
plasmatică maximă este realizată în 30-60 de minute după ingestie.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi
plasmă sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este slabă.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de
metabolizare sunt glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de
metabolizare este rapid saturabilă la administrarea de doze mai mari decât cele
terapeutice. O cale metabolică minoră, catalizată de citocromul P450, conduce la
formarea unui produs intermediar (N-acetyl-p-benzoquinona imina (NAPQI)) care, la
dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în urină după
conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea
acestui metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Eliminarea este, în principal, urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în
decurs de 24 ore. Mai puţin de 5% din doză se excretă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore. La pacienții cu
insuficiență hepatică și renală, după supradozaj precum și la nou-născuți timpul de
înjumătăţire se prelungește. Efectul maxim și durata medie de acțiune (4-6 ore) se
corelează aproximativ cu concentrația plasmatică.
Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub
10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.
Maleat de clorfenamină
Concentraţia plasmatică maximă este realizată timp de 1-2 ore după administrare.
Durata acţiunii constituie 3-6 ore.
Metaboloizarea are loc în principal în ficat prin hidroxilare și conjugare, dar și prin
demetilare și formarea de N-și S-oxizi.
Biodisponibilitatea după administrare orală este de 25-50%, în rezultatului efectului
primului pasaj crescut, care este redus în insuficiență hepatică. Se leagă de proteinele
plasmatice în raport de 69-72%. Volumul de distribuţie constituie 3-7 L/kg şi este
relativ mare. Timpul de înjumătăţire plasmatic la adulţi constituie 15-36 ore, la copii
10-13 ore. În insuficienţă renală trebuie așteptată prelungirea timpului de înjumătățire
a metaboliților. În urină 0-34% în funcție de nivelul de pH (alcalin la acid) din doza
administrată este eliminată sub formă nemodificată de clorfenamină. După
administrare prelungită poate cumula.
Cafeina
După administrarea internă cafeina se absoarbe rapid şi aproape complet (t1/2 = 2-13
minute) şi este practic complet metabolizată. După administrarea de 5 mg/kg Cmax se
realizează timp de 30-40 minute. Se leagă de proteinele plasmatice în raport de 30-
40%. Volumul de distribuţie constituie 0,52-1,06 L/kg. Cafeina este distribuită în toate
compartimentele și rapid traversează bariera hemato-encefalică și placentară și se
excretă în laptele matern. Timpul de înjumătăţire plasmatic constituie 4,1-5,7 ore,
datorită variabilităţii intra- şi inter-individuale a condus la valori de până la 9 sau 10
ore.
Cafeina şi metaboliţii ei se excretă preponderent prin urină. În urină, colectată timp de
48 ore, au fost detectate 86% din doza administrată, dintre care doar maxim 1,8% a
fost sub formă nemodificată de cafeină. Principalii metaboliți sunt acidul 1-metil uric
(12-38%), 1 metilxantină (8-19%) și 5-acetilamino-6-amino-3-metil-uracil (15%). În
masele fecale au fost detectate numai 2-5% din doza administrată. 1,7-dimetil acid
uric a fost identificat ca fiind principalul metabolit, constituind 44% din cantitatea
totală.
Acid ascorbic
Acidul ascorbic este absorbit din intestinul proximal în funcţie de concentraţie. Odată
cu creșterea dozei unice biodisponibilitatea scade la 60-75% după 1 g, la aprox. 40%
după 3 g pentru a scade până la 16% după 12 g. Partea neabsorbită este disociată de
mucoasa colonului, în principal în CO2 și acid organic.
La adulții sănătoși cifra maximă metabolică constituie 40-50 mg/zi, cu concentrații
plasmatice de 0,8-1,0 mg/dl. Turnover-ul zilnic total constituie aproximativ 1 mg/kg.
După administrarea dozelor foarte mari pe o perioadă scurtă de timp concentraţiile
plasmatice de 4,2 mg/dl se realizează peste 3 ore.
În aceste condiții 80% de acid ascorbic nemodificat se elimină prin urină. Timpul de
înjumătăţire mediu constituie 2,9 ore. eliminarea renală se efectuează prin filtraţie
glomerulară, urmată de reabsorbţia în tubii proximali.
Concentrațiile la limita superioară de acid ascorbic / dl plasmă la adulți sănătoși sunt
1,34 ± 0,21 mg la bărbați și 1,46 ± 0,22 mg la femei. Clearance-ul total după
administrarea sistematică constituie 180 mg/zi la o doză de 1,5 g. Cumulează în
hipofiză, glanda suprarenală, lentile optice și leucocite.
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO