Indicatii: Metotrexat prezinta o specificitate deosebit de ridicata fata de corioepiteliom, in care asigura un procent ridicat de vindecari, chiar in stadii avansate. Mai este indicat in limfosarcoame (in special la copii), in unele tumori inoperabile ale capului si gatului, de asemenea, in mycosis fungoides.
Poate fi folosit ca paleativ in leucemia acuta si subacuta, cu efecte dintre cele mai favorabile in leucemia limfoblastica acuta, in particular in meningitele leucemice, in special la copii (administrat intratecal).
Dupa administrare orala, in doze mici, metotrexat este rapid absorbit din tractul gastrointestinal. Dozele mai mari sunt mai putin bine absorbite. Prin administrare parenterala este complet si rapid absorbit. Substanta se elimina la nivel renal, in proportie de aprox. 80% in 24 de ore. Administrarea repetata a preparatului mareste remanenta sanguina a acestuia, ca urmare a unei acumulari in tesuturi. Metotrexat nu traverseaza, practic, bariera hematoencefalica, dar prin administrare intrarahidiana, se pot realiza concentratii ridicate in lichidul cefalo-rahidian.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.

Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.

Efecte secundare: Reactii ale pielii (rash eritematos, prurit, urticarie, fotodermatoza, depigmentare, alopecie, acnee), ale sangelui (deprimarea maduvei hematogene, leucopenie, trombopenie, anemie, hipogamaglobulinemie, sangerari cu sediu variabil, septicemie), ale aparatului digestiv (gingivite, faringite, stomatite, anorexie, varsaturi, diaree, hematemeza, melena, ulceratii gastrointestinale sangerande, enterite, modificari toxice ale ficatului), ale aparatului uro-genital (insuficienta renala, azotemie, cistita, hematurie; ovogeneza si spermatogeneza imperfecta, oligospermie tranzitorie, dismenoree, sterilitate, nefropatii grave) si ale sistemului nervos central (cefalee, ameteli, tulburari vizuale, afazie, hemipareza, convulsii dupa administrarea intrarahidiana. De remarcat este faptul ca fenomenele toxice ale produsului debuteaza mai ales prin stomatita, gingivite si diaree. Ca antidot se administreaza per os sau intravenos leucovorina.

Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Ciclofosfan şi pentru ce se utilizează
Ciclofosfan aparţine clasei de medicamente anticanceroase numite agenţi alchilanţi. Denumirea
comună internaţională a substanţei active este ciclofosfamida.
Ciclofosfamida acţionează asupra celulelor canceroase care cresc în mod activ încetinindu-le
creşterea şi răspândirea în organism.
Ciclofosfan poate fi utilizat singur sau în asociere cu alte medicamente.
Ciclofosfan este utilizat pentru a trata anumite tipuri de cancer (leucemii, limfoame maligne, cancer
ovarian, testicular, mamar, pulmonar etc).
De asemenea, Ciclofosfan este utilizat pentru a trata unele boli în care sistemul imunitar
reacţionează împotriva propriului organism (boli autoimune).
Ciclofosfan poate fi utilizat ca tratament imunosupresor pentru a împiedica organismul
dumneavoastră să respingă organul transplantat. Cum să utilizaţi Ciclofosfan
Similar altor medicamente antineoplazice, Ciclofosfan trebuie administrat numai sub supravegherea
medicilor specialişti, cu experienţă în chimioterapia antineoplazică. Tratamentul se efectuează în
mod obişnuit în spital.
Înainte de administrare, pulberea de Ciclofosfan se reconstituie prin dizolvare în cantitatea adecvată
de solvent (ser fiziologic). Ciclofosfan se administrează preferabil în perfuzie intravenoasă. Durata
perfuziei poate varia între 30 minute şi 2 ore.
Doza este stabilită de către medicul curant în funcţie de tipul de cancer tratat, suprafața
dumneavoastră corporală (calculată bazat pe înălțime și greutate), vârstă, alte boli asociate şi
valorile testelor biologice (sânge, ficat, rinichi).
Medicul dumneavoastră poate modifica doza şi frecvenţa administrărilor, în funcţie de rezultatele
analizelor de sânge, starea dumneavoastră de sănătate, dacă aveţi insuficienţă hepatică sau renală,
dacă sunteţi un pacient vârstnic, dacă aţi primit tratament anterior sau sunteţi în tratament cu alte
medicamente anticanceroase cu toxicitate similară.
Pentru a evita iritarea vezicii urinare, în timpul şi după tratamentul cu Ciclofosfan, beţi cantităţi
mari de lichide şi goliţi periodic vezica urinară. De asemenea, medicul dumneavoastră vă poate
prescrie mesna (Uromitexan) pentru a preveni efectele toxice asupra vezicii urinare. În acest caz
golirea periodică a vezicii urinare trebuie evitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă utilizaţi mai mult Ciclofosfan decât trebuie
Având în vedere că acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, este puţin
probabil să vi se administreze prea puţin sau prea mult, cu toate acestea adresaţi-vă medicului
dumneavoastră dacă sunteţi îngrijorat.
Dacă uitaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Este puţin probabil, deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, totuşi
nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Uneori, reacţiile adverse pot apărea după terminarea tratamentului. Următoarele reacţii adverse pot
apărea la utilizarea acestui medicament.
Spuneţi medicului dumneavoastră cât mai curând posibil dacă observaţi o reacţie alergică
manifestată prin:
 scurtarea respiraţiei;
 dificultăţi în respiraţie;
 umflarea buzelor, feţei sau limbii;
 erupţii trecătoare pe piele;
 febră;
 senzaţie de răceală;
 bufeuri de căldură;
 scăderea tensiunii arteriale;
 bătăi cardiace rapide ale inimii.
Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţa estimativă cu care apar.
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
 greaţă/vărsături;
 semne de infecţie (febră, frisoane, alterarea stării generale, simptome locale de infecţie precum
inflamaţia gâtului), determinată de scăderea numărului de globule albe care poate reduce rezistenţa
dumneavoastră la infecţii;
 inflamaţii ale vezicii urinare (cistită);
 căderea părului (alopecie);
 prezenţa de sânge în urină.
Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):
 un sindrom asemănător gripei;
 stare de slăbiciune;
 oboseală;
 stare generală alterată;
 inflamaţii ale mucoaselor.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):
 complicaţii infecţioase (pneumonie, septicemie);
 sângerări neobişnuite sau apariţia inexplicabilă a unor vânătăi, determinate de o scădere temporară
a numărului de plachete sanguine (celule responsabile de coagularea sângelui);
 semne de anemie (paloarea feţei, oboseală şi stare de slăbiciune inexplicabilă);
 reacţii alergice;
 pierderea apetitului (lipsa poftei de mâncare);
 probleme ale inimii;
 bătăi rapide ale inimii;
 căderea totală a părului (chelire);
 menstruaţii neregulate sau lipsa menstruaţiilor;
 înroșirea pielii.
Reacţii adverse rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
 ameţeli;
 înceţoşarea vederii;
 senzaţia de sete intensă (poate fi un semn de deshidratare);
 bătăi cardiace anormal de rapide ale inimii;
 sângerări;
 diaree;
 constipaţie;
 durere abdominală;
 îngălbenire a pielii şi a albului ochilor (leziuni severe ale celulelor hepatice, icter);
 erupţii trecătoare pe piele;
 inflamaţii la nivelul pielii;
 ulceraţii la nivelul gurii;
 un număr mai mic sau lipsa spermatozoizilor;
 durere în piept.
Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile):
 dificultăţi în respiraţie sau scurtarea respiraţiei;
 tuse;
 afecţiuni ale plămânilor;
 acumularea de lichid în cavitatea abdominală (ascită);
 diaree cu sânge;
 o afecţiune numită boala veno-oclusivă caracterizată prin creştere ponderală bruscă, acumulare de
lichid în cavitatea abdominală, ficat mărit şi dureros;
 reacţii severe cu vezicule pe piele şi pe membranele mucoase (sindromul Stevens Johnson),
necroliză epidermică toxică;
 decolorarea palmelor, unghiilor, tălpilor;
 eritem în zona iradiată;
 dureri musculare inexplicabile, slăbiciune musculară, crampe musculare;
 probleme ale rinichilor;
 durere de cap;
 dureri de oase;
 iritaţii apărute în jurul locului de injectare – tumefierea, înroşirea şi sensibilitatea pielii;
 creştere în greutate;
 scăderi ale concentrației sodiului în sânge;
 scăderi sau creșteri ale concentrației zahărului în sânge;
 toxicitate neuronală;
 creșterea secreției lacrimale;
 formarea de lichid în jurul inimii;
 șoc cardiogenic;
 inflamația vaselor de sânge;
 formarea de cheaguri în vene;
 formarea de cheaguri de sânge în plămâni;
 înfundarea venelor din plămâni;
 tuse;
 nas înfundat;
 secreție nazală abundentă;
 durere în gât și la nivelul urechilor;
 sângerare de la nivel digestiv;
 inflamația mucoasei intestinului subțire și gros;
 inflamația glandelor parotide;
 infecție a intestinului;
 acumulare de bilă în ficat;
 acumulare de lichid în cavitatea abdominală;
 înroșirea și amorțeală/furnicături la nivelul palmelor și tălpilor;
 reactivarea inflamației pielii care a fost iradiată anterior;
 înroșirea pielii însoțită sau nu de mâncărime;
 formarea de vezicule pe piele;
 umflarea feței;
 transpirații excesive;
 spasme musculare;
 fibroză a pielii, dureri ale mușchilor și articulațiilor;
 afectare toxică a rinichilor;
 distrugerea unor părți ale rinichilor;
 inflamația și sângerarea ureterelor;
 inflamația și sângerarea vezicii urinare;
 contracția intensă a vezicii urinare;
 diabet insipid produs de disfuncția rinichilor;
 creșterea concentrației de azot din sânge;
 apariția de celule anormale de la nivelul peretelui vezicii urinare;
 apariția precoce a travaliului;
 infertilitate;
 activitate insuficientă a ovarelor;
 scăderea intensității și frecvenței ciclului menstrual;
 diminuarea în dimensiuni și activitate a testiculelor;
 nivele crescute ale hormonilor care stimulează funcția organelor genitale;
 moarte intrauterină a fătului;
 anomalii ale fătului;
 întârziere în dezvoltarea fătului;
 toxicitate a fătului (scăderea activității măduvei care produce celulele din sânge și toxicitate);
 boală asemănătoare gripei;
 acumularea de apă în țesuturi;
 stare generală alterată. https://bit.ly/3j8ojur

Vizualizare rapidă

Plasture latex care protejeaza bataturile reducand durerea provocata de apasarea incaltamintei.

Mod de utilizare: zona de aplicare trebuie sa fie curata si uscata pentru o buna aderenta. Aplicati plasturele central pe zona care trebuie protejata. Schimbati plasturele zilnic.

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicații de utilizare
Constipație. Curățarea colonului înainte de procedurile de diagnostic. Intoxicație cu săruri de metale grele (mercur, arsenic, plumb tetraetil, bariu).ontraindicații
Insuficiență renală cronică severă, hipersensibilitate la sulfatul de magneziu, apendicită, sângerări rectale (inclusiv nediagnosticate), obstrucție intestinală, deshidratare, hipermagnezemie, sarcină, alăptare, copii cu vârsta sub 18 ani.
Cu grijă
Bloc cardiac, insuficiență cardiacă, insuficiență renală cronică.

Mod de administrare și dozare
Este luat intern.
Adulți - 20-25 g o dată pe zi pe stomacul gol, după dizolvarea medicamentului într-un pahar cu apă (200 ml).
Este posibil să se utilizeze medicamentul sub formă de clisme (50-100 ml soluție 20-30%).
În caz de otrăvire cu săruri de metale grele, stomacul este spălat cu o soluție de sulfat de magneziu 1% sau administrat în interiorul a 20 g, dizolvat într-un pahar cu apă (200 ml). Pentru spălarea gastrică, pacientului i se administrează o soluție 1% de sulfat de magneziu (20 g la 2 litri de apă). Dacă vărsăturile nu apar rapid, atunci este cauzată de acțiunea mecanică asupra rădăcinii limbii. Spălarea se efectuează pentru a curăța apa de spălare.

Vizualizare rapidă

DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Infecții bacteriene ale tractului respirator superior și inferior, organelor ORL (inclusiv
otită medie), ale tractului urinar și biliar, organelor pelviene (inclusiv gonoree), ale
pielii și țesuturilor moi, oaselor și articulațiilor (inclusiv osteomielită), endocardită,
septicemie, peritonită, mastită, infecții de plagă, combustii infectate, infecții postoperatorii, sifilis. Profolaxia infecţiilor chirurgicale în perioada pre- şi postoperatorii.
Doze şi mod de administrare
Intramuscular, intravenos (în bolus sau în perfuzie). Doza zilnică medie pentru adulți
– de la 1 g până la 4 g; frecvența administrării – de 3-4 ori pe zi. Doza zilnică maximă
- 6 g. Durata medie a tratamentului este de 7-10 zile.
Pentru profilaxia infecțiilor postoperatorii - intravenos 1 g cu 0,5-1 ora înainte de
intervenție, 0,5-1 g - în timpul intervenției chirurgicale și câte 0,5-1 g - la fiecare 8
ore în prima zi după intervenție.
Grupe speciale de pacienți
Pacienții cu insuficiență renală
Se recomandă modificarea regimului de dozare în conformitate cu valorile clearance-ul
creatininei: ClCr 55 ml/min sau mai mult, sau în cazul în care concentrația de
creatinină plasmatică este de 1,5 mg% sau mai puțin, se poate utiliza întreaga doză;
ClCr 54-35 ml/min sau concentrația plasmatică a creatininei este de 3-1,6 mg% poate
fi administrată doza întreagă, însă intervalul dintre injecții trebuie crescut la 8 ore;
ClCr 34-11 ml/min sau concentrația plasmatică a creatininei 4,5-3,1 mg% - se va
administra o jumătate de doză la fiecare 12 ore; ClCr 10 ml/min sau mai puțin și
concentrația de creatinină plasmatică este de 4,6 mg% sau mai mult - se
administrează jumătate din doza uzuală la fiecare 18-24 ore. Toate dozele
recomandate se administrează după doza inițială de 0,5 g.
Copii
Copiilor cu vârsta de la 1 luna și mai mult - 25-50 mg/kg/zi; în infecții severe doza
poate fi crescută la 100 mg/kg/zi. Frecvența administrării - de 3-4 ori pe zi.
La copiii cu insuficiență renală ajustarea dozei se efectuează în funcție de valorile
clearance-ului creatininei (ClCr): ClCr 70-40 ml/min - 60% din doza zilnică medie,
administrate la fiecare 12 ore; ClCr 40-20 ml/min - 25% din doza zilnică medie, la
interval de 12 ore; ClCr 5-20 ml/min -10% din doza zilnică medie, la fiecare 24 ore.
Toate dozele recomandate se administrează după o doză inițială "de încărcare".
Vârstnici
Fără restricții semnificative în utilizare.
Pacienții cu insuficiență hepatică
Fără restricții semnificative în utilizare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefazolină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
https://bit.ly/3boYG5d

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Fluconazol este indicat în tratamentul următoarelor infecţii fungice (vezi pct. 5.1).
Fluconazol este indicat la adulţi pentru tratamentul:
- Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4);
- Coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4);
- Candidozei invazive;
- Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi
candidozei cronice cutaneomucoase;
- Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena dentară
sau tratamentul local sunt insuficiente;
- Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat. Balanitei
candidozice când tratamentul local nu este indicat;
- Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi
infecţii cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic;
- Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate.
Fluconazol este indicat la adulţi pentru prevenirea:
- Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie;
- Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care prezintă risc
crescut de recădere;
- Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an);
- Infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii cu neoplazii
hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu transplant
de celule stem hematopoietice (vezi pct. 5.1)).
Fluconazol este indicat la nou-născuţi la termen, sugari, copii mici, copii şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 0 şi 17 ani:
Fluconazol este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană, esofagiană),
candidozei invazive, meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor candidozice la pacienţii
imunodeprimaţi. Fluconazol poate fi utilizat ca tratament de menţinere pentru prevenirea recidivelor
meningitei criptococice la copiii care prezintă risc crescut de recădere (vezi pct. 4.4).
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de laborator;
totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va fi ajustat
corespunzător.
Trebuie luate în considerare recomandările ghidurilor oficiale cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antimicotice.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul
infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în
care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia
fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei
active. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicată administrarea concomitentă de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu
Fluconazol în doze multiple de 400 mg pe zi sau mai mari, pe baza rezultatelor unui studiu de
interacţiuni medicamentoase în care s-au folosit doze multiple. Este contraindicată administrarea
concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea
izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P450, precum cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină,
amiodaronă şi eritromicină la pacienţii aflaţi în tratament cu fluconazol (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
https://bit.ly/3hXz7fW

Comandă

Vizualizare rapidă

DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Tratamentul infecțiilor fungice cutanate și ale unghiilor cauzate de microorganisme sensibile:
• Tinea corporis;
• Trichofitoză;
• Epidermofiție a mîinilor și picioarelor;
• Epidermofiție inghinală;
• Microsporia de piele netedă;
• Onicomicoză;
• Candidomicoză;
• Tinea versicolor;
• Dermatită seboreică;
• Balanopostită, vulvovaginită.
Profilaxia dermatomicozei la pacienții cu risc crescut.
Doze şi mod de administrare
Pentru administrare cutanată.
Dermazole cremă este destinat pentru tratament la adulți.
În cazul candidozelor cutanate, dermatomicozelor, epidermofiţie a mîinilor și picioarelor,
epidermofiție inghinală și tinea versicolor se recomandă aplicarea cremei Dermazole pe zona
afectată de 1-2 ori pe zi.
În cazul dermatitei seboreice se recomandă aplicarea cremei Dermazole pe zona afectată 1 dată sau
de 2 ori pe zi, în funcţie de severitatea infecţiei. Tratamentul trebuie continuat cel puţin câteva
săptămâni după dispariţia tuturor simptomelor de infecție sau până când investigațiile micologice
prezintă un rezultat negativ.
Cura de tratament în cazul dermatofitozei durează, de obicei, 2-6 săptămâni (în cazul epidermofiției
inghinale durează 2-4 săptămâni), în candidomicoze 2-3 săptămâni, în cazul infecțiilor cu tinea
versicolor 2-3 săptămâni.
Dacă după 4 săptămâni de tratament starea pacientului nu se îmbunătățește, trebuie să se adreseze la
medic.
2
Contraindicaţii
Dermazole cremă este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la ketoconazol sau la
oricare dintre celelalte componente ale medicamentului. https://bit.ly/3vrBRpH

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Ketonal Retard și pentru ce se utilizează
Ketonal Retard conţine o substanţă activă numită ketoprofen. Ketoprofen aparţine clasei de
medicamente numită antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS). Acţionează prin blocarea activităţii
unor substanţe din corpul dumneavoastră care produc inflamaţie. Ketoprofen are efect de ameliorare a
durerii de cauză inflamatorie, a semnelor de inflamaţie precum umflarea, roşeaţa şi căldura locală şi
are şi un efect de scădere a febrei.
Indicaţiile pentru utilizarea Ketonal Retard sunt următoarele:
Afecţiuni reumatice:
- artrită reumatoidă
- spondilartrite sero-negative (spondilită anchilozantă, artrită psoriazică, artrită reactivă)
- gută, pseudogută
- osteoartrită
- reumatism extraarticular (tendinite, bursite, capsulite ale umărului).
Durere:
- dureri post-traumatice
- dureri ortopedice post-operatorii. Cum să utilizați Ketonal Retard
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Administrare orală.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani:
Doza obişnuită este de 1 comprimat Ketonal Retard (150 mg) zilnic.
Reacţiile adverse se pot reduce prin utilizarea celei mai mici doze eficace pe perioada cea mai scurtă
pentru controlul simptomelor (vezi pct.2).
4
Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg.
Comprimatele trebuie administrate în timpul mesei sau după masă, cu o cantitate de apă sau lapte de
cel puţin 100 ml.
Medicul v-ar putea recomanda să luaţi concomitent medicamente care să reducă aciditatea din
stomacul dumneavoastră pentru a preveni apariţia reacţiilor adverse.
Pacienţi vârstnici
Dacă sunteţi vârstnic sunteţi mai expus la apariţia reacţiilor adverse, în special cele gastrointestinale. Medicul dumneavoastră va iniţia tratamentul cu cele mai mici doze eficiente şi vă va
monitoriza pe durata tratamentului.
Copii:
Doza nu a fost stabilită.
Dacă aţi utilizat mai mult Ketonal Retard decât trebuie
Dacă aţi luat o doză mai mare decât cea recomandată din Ketonal Retard anunţaţi-vă imediat medicul
sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luaţi ambalajul cu dumneavoastră pentru ca personalul medical
să ştie ce aţi luat.
S-ar putea să apară următoarele manifestări: dureri de stomac, stare de toropeală, stare de leşin datorită
scăderii presiunii arteriale, dificultăţi la respiraţie, respiraţie şuierătoare, senzaţie de constricţie
toracică, sânge în scaun.
Dacă aţi uitat să utilizaţi Ketonal Retard
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi-o imediat ce v-aţi amintit. Dacă se apropie ora de administrare a
următoarei doze, săriţi peste cea uitată şi luaţi-o direct pe următoarea. Nu luaţi o doză dublă pentru a
compensa doza uitată.

Vizualizare rapidă

CE ESTE ORFIRIL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Orfiril este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice
(medicament antiepileptic) şi al maniei.
Orfiril este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat,
entuziasmat sau hiperactiv. Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală
bipolară”. Orfiril poate fi administrat atunci când nu poate fi utilizat litiul. CUM SĂ LUAŢI ORFIRIL
Luaţi întotdeauna Orfiril exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Orfiril se administrează oral, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un
pahar cu apă), cu o oră înainte de mese, obişnuit în 2-4 prize pe zi.
Orfiril este disponibil în diverse concentraţii, ceea ce permite creşterea treptată a
dozei, precum şi stabilirea cu exactitate a dozei de întreţinere.
Doza necesară este stabilită de către medicul dumneavoastră. Ea este strict
individualizată.
Durata administrării diferă de la un pacient la altul şi va fi stabilită de către medic.
În general, tratamentul este de lungă durată.
Nu este permis să modificaţi tratamentul sau dozele fără a discuta cu medicul în
prealabil, pentru a nu periclita reuşita tratamentului.
Dacă aveţi impresia că efectul Orfiril este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Epilepsie
Se recomandă creşterea treptată a dozei până la doza optimă. Atunci când luaţi
valproat de sodiu neînsoţit de alte medicamente (în monoterapie), doza iniţială este,
în general, de 5 – 10 mg/kg, crescând cu 5 mg/kg la intervale de 4 – 7 zile, până la
doza eficace de întreţinere la care se evită apariţia reacţiilor adverse.
În unele cazuri, eficacitatea maximă se observă numai după 4 – 6 săptămâni de
tratament. De aceea, dozele zilnice nu trebuie crescute prea rapid peste valorile
medii.
În general, dacă medicul nu recomandă altfel, doza zilnică medie pentru tratamentul
de lungă durată este următoarea:
Copii: 30 mg valproat de sodiu/kg
Adolescenţi: 25 mg valproat de sodiu/kg
Adulţi: 20 mg valproat de sodiu/kg
Administrarea se face în 2 -4 prize pe zi.
Manie
Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată în mod individual de către medicul
dumneavoastră.
Doza iniţială
Doza iniţială zilnică recomandată este de 750 mg.
Doza medie zilnică
Dozele zilnice recomandate sunt cuprinse, de obicei, între 1000 mg şi 2000 mg.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Orfiril poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind
administrarea valproatului în tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a
fost în mod specific asociată cu administrarea valproatului în tratamentul
episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este
mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie
combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea
tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după cîteva zile de tratament
sau după reducerea dozei.

Comandă

Vizualizare rapidă

Sotagamma 80 mg comprimate

Sotagamma 160 mg comprimate

clorhidrat de sotalol

1. CE ESTE SOTAGAMMA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Sotagamma aparţine grupei de medicamente cunoscută sub denumirea de antiaritmice din clasa III,

hidrofilic, cu acţiune importantă de blocare beta-adrenergică.

Sotagamma este utilizat pentru:

- tratamentul tahiaritmiilor ventriculare simptomatice severe (bătăi ale inimii cu frecvenţa peste

valoarea normală induse de la nivelul ventriculilor);

- în profilaxia tahiaritmiilor supraventriculare simptomatice (tulburări ale ritmului cardiac

manifestate prin bătăi ale inimii cu frecvenţa peste valoarea normală, iniţiate din ţesutul cardiac de

deasupra ventriculilor), care necesită intervenţie terapeutică, de exemplu:

- fibrilaţia atrială cronică (tulburare cronică a ritmului cardiac datorată excitabilităţii crescute a

atriilor) după cardioversie;

- fibrilaţia atrială paroxistică (tulburare acută a ritmului cardiac datorată excitabilităţii crescute a

atriilor).

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI SOTAGAMMA

Nu luaţi Sotagamma şi spuneţi medicului dumneavoastră

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidrat de sotalol, la sulfonamide sau la oricare dintre

celelalte componente ale Sotagamma, (vezi pct. 6 “Informaţii suplimentare” pentru lista

componentelor);

- dacă suferiţi de slăbiciune accentuată a muşchiului cardiac (clasa III-IV de insuficienţă cardiacă în

clasificarea NYHA);

- dacă aţi suferit infarct miocardic acut;

- dacă aţi suferit şoc cardiogen;

- dacă suferiţi de grad înalt de tulburare a conducerii impulsului între atrii şi ventricule (bloc atrioventricular

de gradul II sau III);

- dacă suferiţi de bloc sinoatrial (bloc de conducere manifestat între nodul sinoatrial şi atrii);

- dacă aveţi boală de nod sinusal;

- dacă aveţi torsada vârfurilor;

- dacă frecvenţa cardiacă este mai mică de 50 bătăi/minut înainte de începerea tratamentului

(bradicardie <50 bătăi/minut);

- dacă aveţi interval QT alungit pre-existent;

- dacă aveţi concentraţii sub valoarea normală a potasiului în sânge (hipokaliemie);

- dacă aveţi valori ale tensiunii arteriale sub valoarea normală (hipotensiune arterială);

- dacă suferiţi de stadii avansate ale tulburărilor circulaţiei periferice;

- dacă aveţi acumulare de acizi în sânge, legată de tulburări metabolice (acidoză metabolică);

- dacă suferiţi de afecţiuni respiratorii obstructive severe.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Sotagamma şi spuneţi medicului dumneavoastră

- dacă aveţi angină pectorală, tratamentul concomitent cu sotalol nu trebuie întrerupt brusc;administrarea medicamentului nu este recomandată la pacienţii cu angină Prinzmetal;

- dacă sunteţi în perioada post-infarct miocardic şi aveţi performanţe cardiace micşorate

semnificativ trebuie să fiţi supravegheaţi cu deosebită atenţie, îndeosebi în perioada de stabilire a dozei de antiaritmic (de exemplu monitorizare ECG continuă), deoarece prezintă risc crescut de agravare a aritmiilor (efect pro-aritmogen);

- dacă aveţi afecţiuni coronariene şi/sau aritmii sau aţi primit tratament de lungă durată cu antiaritmice, întreruperea administrării trebuie făcută treptat, pentru a se evita agravarea manifestărilor;

- dacă aveţi tumori ale medularei suprarenale care secretă hormoni (feocromocitom) şi aveţi nevoie de tratament concomitent cu blocante alfa-adrenergice; nu se recomandă administrarea sotalolului la pacienţii cu feocromocitom netratat;

- dacă aveţi antecedente personale sau familiale de psoriazis, medicamentele cu proprietăţi blocante beta-adrenergice, cum este Sotagamma trebuie utilizate numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc potential;

- dacă aveţi antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate sau primiţi tratament care induce

atenuarea sau abolirea reactivităţii alergice (terapie de desensibilizare), sotalolul trebuie utilizat numai dacă este absolut necesar, datorită riscului de exagerare a reacţiilor anafilactice. Ca urmare, la această categorie de pacienţi se recomandă o evaluare atentă a indicaţiilor;

- dacă aveţi tireotoxicoză, sotalolul poate masca semnele cardiovasculare ale acesteia;

- dacă aveţi diabet cu variaţii mari ale glicemiei sau în caz de regim dietetic strict, se recomandă supraveghere medicală atentă deoarece sotalolul maschează simptomele hipoglicemiei;

-dacă utilizaţi lentile de contact, în timpul tratamentului cu sotalol se poate produce reducerea secreţiei lacrimale;

-dacă sunteţi trataţi concomitent cu diuretice care elimină potasiu, este necesară monitorizarea atentă a potasemiei;

-dacă sunteţi sportiv trebuie să ştiţi că sotalolul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping;

-dacă aveţi funcţia renală afectată.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Dacă luaţi anumite medicamente blocante ale canalelor calciului de tipul verapamilului şi diltiazemului se poate produce scăderea accentuată a tensiunii arteriale. De asemenea, datorită efectului aditiv asupra nodului sinoatrial şi a celui atrioventricular se pot produce tulburări de ritm de tip bradicardic şi tulburări de conducere atrioventriculară de grad înalt.

Este contraindicată administrarea intravenoasă a blocantelor canalelor calciului de tipul diltiazemului şi verapamilului la pacienţii trataţi cu sotalol, cu excepţia cazurilor de terapie intensivă.

În cazul asocierii cu antiaritmice de clasa I (mai ales medicamente de tip chinidinic) sau cu alte aritmice de clasa III există pericolul prelungirii intervalului QT cu risc crescut de aritmii ventriculare.

Utilizarea concomitentă a sotalolului şi a medicamentelor care prelungesc intervalul QT cum sunt antidepresive tri– şi tetraciclice (imipramină, maprotilină), antihistaminice (astemizol, terfenadină),

antibiotice macrolidice (eritromicină), probucol, haloperidol, halofantrină şi terodilină, prezintă risc crescut de aritmii (torsada vârfurilor).

Administrarea concomitentă a blocantelor canalelor calciului de tipul nifedipinei poate determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale; de asemenea, trebuie luată în considerare accentuarea deprimării nodului sinoatrial.

În cazul utilizării concomitente a sotalolului şi noradrenalinei sau a inhibitorilor monoaminooxidazei(IMAO), precum şi după întreruperea bruscă a administrării asociate de clonidină se poate produce creşterea accentuată a tensiunii arteriale.

Administrarea concomitentă a sotalolului şi antidepresivelor triciclice, barbituricelor, fenotiazinelor,opioidelor, precum şi a antihipertensivelor, diureticelor şi vasodilatatoarelor, poate determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale.

Efectul sotalolului de reducere a contractilităţii miocardice (inotrop negativ) se poate suma cu cel al opioidelor, respectiv cu cel al antiaritmicelor.

Efectele sotalolului de reducere a frecvenţei cardiace şi a conductibilităţii (cronotrop şi dromotrope negative) pot fi accentuate în cazul administrării concomitente de rezerpină, clonidină, alfa-metildopa, guanfacină şi glicozide cardiace.

Blocada neuromusculară indusă de tubocurarină poate fi accentuată de inhibarea receptorilor betaadrenergici.

În cazul administrării concomitente de sotalol şi insulină sau antidiabetice orale, mai ales în condiţii de efort fizic, se poate produce hipoglicemie, cu mascarea simptomelor acesteia.

Reţineţi că aceste interacţiuni pot avea loc şi în cazul utilizării recente a medicamentelor menţionate mai sus.

Folosirea Sotagamma cu alimente şi băuturi

Se recomandă evitarea asocierii consumului de alcool cu administrarea de sotalol, datorită riscului de aritmii ventriculare.

Sotagamma nu se utilizează împreună cu lapte şi produse lactate.

Sarcina şi alăptarea

Sarcina

Deoarece siguranţa administrării sotalolului în timpul sarcinii nu a fost încă stabilită, acest medicament trebuie utilizat la femeile gravide, în special în primele trei luni de sarcină, numai dacă este absolut necesar şi după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potential fetal.

Administrarea sotalolului trebuie întreruptă cu 48-72 ore înainte de data probabilă a naşterii, datorită

riscului de bradicardie şi hipotensiune arterială la nou-născuţi; în caz contrar, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie timp de 48-72 ore după naştere.

Alăptarea

Clorhidratul de sotalol se excretă în laptele matern; se recomandă evitarea administrării

medicamentului în perioada de alăptare. Dacă tratamentul este absolut necesar, sugarii trebuie monitorizaţi pentru depistarea posibilelor reacţii adverse.

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Chiar dacă este administrat conform recomandărilor medicale, acest medicament poate afecta reactivitatea, alterând capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a lucra fără o bază largă de susţinere. Aceste manifestări apar mai ales la începutul tratamentului, la creşterea dozei, la schimbarea medicaţiei sau când se consumă concomitent alcool.

Dacă observaţi apariţia acestora, discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

3. CUM SĂ LUAŢI SOTAGAMMA

Acest medicament este disponibil în 2 concentraţii: 80 mg şi 160 mg.

Luaţi întotdeauna Sotagamma exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Pacienţi cu tahiaritmii ventriculare simptomatice severe

Dacă aveţi tahiaritmii ventriculare severe, pentru stabilirea dozei medicul dumneavoastră vă va monitoriza cardiologic atent. În timpul tratamentului va efectua examene regulate (de exemplu la intervale de o lună se va efectua un ECG standard, la intervale de 3 luni un ECG cu traseu lung şi, dacă este necesar, un ECG de efort). În cazul modificării unui parametru ECG, de exemplu lărgirea complexului QRS, alungirea intervalului QT cu peste 25%, alungirea intervalului PQ cu peste 50 %,

alungirea intervalului QT cu peste 500 ms sau al creşterii frecvenţei şi agravării aritmiilor cardiace, se va reconsiderarea schema terapeutică.

Doza iniţială este de 80 mg clorhidrat de sotalol de 2 ori pe zi. În lipsa unui răspuns terapeutic adecvat,doza poate fi crescută la 80 mg clorhidrat de sotalol de 3 ori pe zi sau până la 160 mg clorhidrat de sotalol de 2 ori pe zi.

În cazul aritmiilor cu potenţial letal, dacă răspunsul este inadecvat, doza poate fi crescută la 480 mg clorhidrat de sotalol pe zi, administrată fracţionat în 2-3 prize. În aceste cazuri, dozele trebuie crescute numai dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscul crescut de reacţii adverse severe (în special efectul pro-aritmogen).

Pacienţi cu fibrilaţie atrială

În fibrilaţia atrială paroxistică nu trebuie depăşită doza de un comprimat 80 mg clorhidrat de sotalol de 3 ori pe zi.

La pacienţii cu fibrilaţie atrială cronică, în lipsa unui răspuns terapeutic adecvat şi dacă medicamentul este bine tolerat, doza poate fi crescută până la cel mult un comprimat 160 mg clorhidrat de sotalol de 2 ori pe zi.

Dacă este necesară creşterea dozei, aceasta se va face la intervale de 2-3 zile.

Pacienţii cu disfuncţii renale

Deoarece la pacienţii cu disfuncţie renală există risc de acumulare după administrarea de doze repetate, doza trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul renal, având în vedere frecvenţa cardiacă

(aceasta nu trebuie să scadă sub 50 bătăi/minut) şi răspunsul clinic. În cazul în care clearance-ul creatininei este cuprins între 10-30 ml/min (creatininemia cuprinsă între 2-5 mg/dl), se recomandă

reducerea dozei de sotalol la jumătate din doza uzuală. La pacienţii cu clearance-ul creatininei <10

ml/min (creatininemia >5 mg/dl), doza de sotalol trebuie micşorată la un sfert din doza uzuală.

Pacienţii cu insuficienţă renală severă trebuie trataţi cu sotalol numai în condiţiile monitorizării

frecvente a ECG şi determinării periodice a concentraţiei plasmatice a antiaritmicului.

Pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 75 ani)

Ajustarea dozelor se va face având în vedere posibilitatea afectării funcţiei renale.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)

Sotagamma nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi datorită insuficienţei datelor privind siguranţa şi/sau eficacitatea.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid, cu ½ oră înainte de sau cu 2 ore după mese.

Sotalolul nu trebuie administrat în timpul mesei, deoarece absorbţia medicamentului poate fi micşorată în prezenţa alimentelor (în special lapte şi produse lactate).

Durata tratamentului

Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul dumneavoastră.

Tratamentul oral prelungit cu Sotagamma nu trebuie întrerupt brusc, ci redus treptat.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Sotagamma

Dacă aţi luat din greşeală un număr prea mare de comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau celui mai apropriat spital. Simptomele de supradozaj sunt cardiovasculare şi manifestări nervos centrale, incluzând oboseală, pierderi ale conştienţei, mărirea pupilelor şi,ocazional, crize generalizate, hipotensiune arterială, bradicardie până la asistolie (ECG poate arăta frecvent un ritm de scăpare); uneori pacienţii pot prezenta tahicardii ventriculare atipice (torsade vârfurilor) şi simptome de şoc cardiovascular.

Dacă uitaţi să luaţi Sotagamma

Dacă aţi uitat, din greşeală, să luaţi doza zilnică, luaţi doza următoare ca de obicei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi Sotagamma

Nu încetaţi să luaţi Sotagamma şi nu modificaţi dozele fără să dicutaţi înainte cu medical dumneavoastră.

La pacienţii cu afecţiuni coronariene sau după un tratament prelungit cu acest medicament, dozele de Sotagamma trebuie micşorate progresiv, întreruperea bruscă a administrării putând agrava

manifestările clinice.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Sotagamma poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Frecvenţa reacţiilor adverse menţionate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:

foarte frecvente: afectează mai mult de 1 utilizator din 10

frecvente: afectează 1 din 10 utilizatori din 100

mai puţin frecvente: afectează 1 din 10 utilizatori din 1000

rare: afectează 1 din 10 utilizatori din 10000

foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000

necunoscute: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile

Reacţiile adverse posibile sunt:

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Rare:

- tahicardia, ca manifestare a hipoglicemiei. Aceste fenomene trebuie avute în vedere îndeosebi la

diabeticii cu instabilitate marcată a glicemiei şi la persoanele cu dietă restrictivă.

- tulburări ale metabolismului lipidic (creşteri ale colesterolului total, trigliceridelor şi scăderea HDLcolesterolului).

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: anxietate, stări confuzionale, dispoziţie fluctuantă, halucinaţii, visare accentuată, stări

depresive, oboseală, ameţeli, obnubilare (stare de apatie, cu tulburarea stării de conştienţă), dureri de

cap, confuzie, halucinaţii, creşterea perioadelor de somn cu vise, parestezii şi senzaţie de extremităţi

reci.

Tulburări oftalmologice

Frecvente: tulburări vizuale.

Rare: conjunctivită.

Foarte rare: cheratoconjunctivită, reducerea secreţiei lacrimare (în cazul folosirii lentilelor de

contact.

Tulburări cardiace şi ale aparatului circulator

Frecvente: angine pectorale, scăderea nedorită a tensiunii arteriale, accentuarea insuficienţei

cardiace congestive, frecvenţa cardiacă redusă (bradicardie), palpitaţii, iregularităţi ECG, tulburări

de conducere AV, episoade scurte de inconştienţă (sincopă) sau stări care sunt foarte aproape de

starea de inconştienţă (stări pre-sincopale), acumularea apei în ţesuturi (edeme).

Foarte rare: exacerbarea crizelor de angină pectorală şi tulburări ale circulaţiei periferice.

Efectele pro-aritmogene, manifestate prin modificări sau agravări ale aritmiilor, pot să afecteze

semnificativ activitatea cardiacă şi pot duce chiar la stop cardiac. Efectele pro-aritmogene pot să apară

în special la pacienţii cu aritmii grave (cu potenţial letal) şi insuficienţă ventriculară stângă.

Alungind intervalul QT, sotalolul poate produce tahiaritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor)

îndeosebi în caz de supradozaj, ducând astfel la bradicardie marcată.

Tulburări al esistemului respirator

Frecvente: scurtarea respiraţie (dispnee).

Rare: depresie respiratorie la pacienţii cu constricţie respiratorie sau afecţiuni pulmonare (tulburări

de ventilaţie).

Foarte rare: inflamaţie alergică a bronhiilor şi proliferarea patologică a ţesutului conectiv.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: perturbări ale gustului, dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree, tulburări digestive,

gaze, uscăciune a gurii.

Tulburări cutanate

Frecvente: eritem, prurit, exantem.

Rare: căderea părului (alopecie).

Foarte rare: medicamentele cu proprietăţi blocante beta-adrenergice pot precipita apariţia unui

psoriazis, agravarea simptomelor de psoriazis sau erupţii cutanate psoriaziforme.

Tulburări ale sistemului locomotor

Rare: crampe musculare sau astenie musculară.

Tulburări ale sistemului genital

Rare: impotenţă sexuală.

Tulburări generale

Frecvente: febră, oboseală.

Clorhidratul de sotalol poate mări sensibilitatea la alergeni şi gravitatea reacţiilor alergice generale acute (reacţii anafilactice) datorită proprietăţilor de blocare a receptorilor beta. La pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate severe în antecedente şi la cei care urmează un tratament pentru a elimina sau diminua predispoziţia la reacţii alergice (terapie de desensibilizare) există un risc crescut de apariţie a reacţiilor anafilactice.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adverse nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ SOTAGAMMA

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Sotagamma după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister, după EXP. Data de

expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul

cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea

mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Sotagamma

-Substanţa activă este clorhidratul de sotalol. Fiecare comprimat conţine clorhidrat de sotalol 80

mg sau 160 mg

-Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de

magneziu.

Cum arată Sotagamma şi conţinutul ambalajului

Sotagamma 80 mg sunt comprimate rotunde, de culoare albă, cu dimensiunile de aproximativ 8 x 3 mm.

Sotagamma 160 mg sunt comprimate rotunde, de culoare albă, cu dimensiunile de aproximativ 10 x 5 mm.

Sotagamma este disponibil în cutii cu blistere care conţin 20 sau 100 de comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă și fabricantul

Wörwag Pharma GmbH&Co. KG

Calwer Str. 7, 71034 Böblingen

Germania

Fabricantul

Sotagamma 80 mg

ARTESAN PHARMA GmbH & Co. K.G.

Wendland Str. 1, D-29439 Lüchow

Germania

Sotagamma 160 mg

DRAGENOPHARM APOTHEKER PÜSCHL GmbH

Göllstrasse 1, D-84529 Tittmoning

Germania

Comandă

Vizualizare rapidă

Un ficat bolnav ne provoacă o mulțime de suferințe care durează ani de zile Greutate și durere în hipocondrul drept, apetit scăzut, greață și tulburări ale scaunului - aceasta nu este o listă completă a simptomelor bolilor ficatului și ale sistemului biliar - dischinezia vezicii biliare și colecistită cronică. Adesea, aceste patologii sunt asociate cu hepatită cronică, pancreatită, modificări ale compoziției și proprietăților bilei. Medicamentele utilizate în mod obișnuit în astfel de condiții sunt concepute pentru a normaliza funcțiile ficatului, vezicii biliare și ale tractului biliar, precum și pentru a avea un efect general benefic. Cele mai de succes în această sarcină sunt medicamentele fabricate din materiale vegetale, cunoscute pentru efectul lor blând, blând asupra organismului și, în același timp, eficiență ridicată. Unul dintre aceste medicamente este HEPAPHIL,
HEPAPHIL - sănătate naturală Acțiunea GEPAPHIL are ca scop restabilirea funcției hepatice, creșterea rezistenței organului la efectele distructive ale virusurilor hepatice, normalizarea activității funcționale, precum și stimularea regenerării și refacerii celulelor hepatice. Combinația de componente active ale HEPAFILA oferă efecte hepatoprotectoare (restaurează și întărește celulele hepatice), coleretice, antitoxice, antioxidante și antiinflamatorii, practic fără efecte secundare. Stimulează formarea bilei și favorizează scurgerea acesteia, reglează digestia și acționează ca antiinflamator, antiulcerist și analgezic, prevenind colicile hepatice.
GEPAPHIL este un agent de curățare profundă rapid și convenabil care ajută la prevenirea efectelor efectelor nocive asupra ficatului. Ingredientele active ale HEPAPHIL ajută ficatul să scape de toxine la nivel celular. Adică, există o curățare profundă - curățarea celulelor și nu numai a ficatului, ci a întregului organism! Această detoxifiere este calea către recuperarea generală și întărire. Și după cum știți, curățarea organismului și eliminarea substanțelor nocive este recomandabilă pentru menținerea sănătății.
Combinația dintre efectele atât de importante ale medicamentului GEPAFIL, cum ar fi refacerea celulelor hepatice și o scădere a activității virusurilor hepatice, face posibilă tratarea eficientă chiar și a bolilor precum hepatita și ciroza hepatică. Prin urmare, în prezent, medicamentul GEPAPHIL este o alternativă în tratamentul multor boli hepatice. HEPAPHIL este un medicament exclusiv natural care nu este doar eficient, ci și absolut sigur, deoarece practic nu are efecte secundare.
ESTE IMPORTANT DE ȘTIUT! GEPAFIL a fost testat clinic în clinicile de top din Moldova, unde s-a acumulat o experiență pozitivă a utilizării sale în tratamentul hepatitei. GEPAFIL practic nu are restricții de vârstă. Poate fi luat atât de copii de la 3 ani, cât și de bătrâni. Cereți GEPAFIL în farmacii! Înainte de a utiliza GEPAFILA, vă recomandăm să citiți instrucțiunile.

Vizualizare rapidă

Complexul Honda Forte hrănește țesutul cartilajului, promovează reînnoirea sa naturală, îmbunătățește starea structurală a articulațiilor și a coloanei vertebrale și susține capacitatea lor funcțională. Recomandări de utilizare
Adulții iau 1-2 comprimate zilnic la mese. Durata admiterii este de cel puțin 1 lună. Cursul recomandat este de 3-6 luni.
Contraindicații
Intoleranță individuală la componente, sarcină, alăptare. Se recomandă consultarea unui medic înainte de utilizare.

Comandă

1 ... 202 203 204 205 206 ... 226

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Medicamente

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări