Filtru
Întâi cele populare
Aflubin picături orale, soluţie
Gentiana lutea D1, Aconitum napellus D6, Bryonia cretica D6, Ferrum phosphoricum D12, Acidum sarcolacticum D12
1. CE ESTE AFLUBIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Aflubin este un medicament homeopat utilizat pentru tratamentul gripei şi răcelii.
Acest medicament este un compus format din diferite remedii homeopate unice. Combinaţia specifică de componente care se completează unul pe altul în privinţa eficacităţii conduce la o gamă mai largă de indicaţii, crescând siguranţa şi simplificând tratamentul.
Homeopatia va fi înţeleasă ca o terapie de reglare care ameliorează şi vindecă afecţiunile acute şi cronice.
Indicaţii:
Acest medicament este utilizat în mod tradiţional, conform principiilor terapeutice homeopate, pentru ameliorarea simptomelor gripei, infecţiilor gripale şi răcelii, precum şi ca tratament adjuvant în dureri la nivelul membrelor şi a altor simptome reumatice asociate. Aflubin este indicat administrării la adulţi.
2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI AFLUBIN
Nu utilizaţi Aflubin: - dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanţele active sau la oricare dintre celelalte componente ale Aflubin.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Aflubin:
La începutul tratamentului cu medicamente homeopate, poate să apară o agravare temporară a simptomelor preexistente (agravare iniţială), datorită stimulării sistemului imunitar al organismului. Această stare nu constituie un pericol. Un tratament continuu, inadecvat, poate determina apariţia unor noi simptome.
Eficacitatea medicamentelor homeopate poate fi influenţată de factori generali cu efect nociv asupra stilului de viaţă, de stimulente, alcool etilic şi tutun.
Dacă simptomele dumneavoastră se înrăutăţesc sau nu se îmbunătăţesc după 7 zile de utilizare a Aflubin, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră pentru recomandări.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Până în prezent nu există informaţii cu privire la interacţiuni cu alte medicamente.
Utilizarea Aflubin împreună cu alimente şi băuturi:
Pentru a asigura o eficacitate maximă, Aflubin trebuie administrat cu 30 de minute înainte de masă sau cu cel puţin o oră după masă. Aflubin poate fi administrat ca atare sau diluat în prealabil într-o cantitate mică de apă.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de lua orice medicament. Până în prezent, nu sunt disponibile informaţii legate de posibilele riscuri ale utilizării Aflubin în timpul sarcinii sau alăptării. Vă rugăm să luaţi în considerare conţinutul de alcool etilic 43% (m/m). Vedeţi şi punctul 2 „Informaţii importante despre unele componente ale Aflubin”.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Aflubin nu afectează capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje. Vă rugăm să luaţi în considerare conţinutul de alcool etilic 43% (m/m). Vedeţi şi punctul 2 „Informaţii importante despre unele componente ale Aflubin”.
Informaţii importante despre unele componente ale Aflubin
Acest medicament conţine 50,6 vol % alcool (etanol), adică pană la 160 mg per doză, echivalent cu 4 ml bere, 1,7 ml vin per doză. Poate fi dăunător persoanelor cu etilism. Acest lucru trebuie avut în vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut cum sunt pacienţi cu boli hepatice sau epilepsie.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI AFLUBIN
Utilizaţi întotdeauna Aflubin exact aşa cum se recomandă în acest prospect. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
1. Iniţierea tratamentului (ziua 1 şi ziua 2 de tratament)
Mod de administrare
Adulţi :10 picături . La început, la fiecare 30 - 60 de minute (maxim de 8 ori / zi). O dată cu ameliorarea simptomelor, frecvenţa administrării dozelor trebuie redusă la de 3 ori /zi.
Dacă nu există nicio ameliorare a simptomelor, administrarea trebuie continuată conform tabelului 2:
2. Continuarea tratamentului
Mod de administrare
Adulţi :10 picături De 3 ori /zi.
3. Tratament preventiv (profilactic)
a. Tratamentul profilactic obișnuit la începutul sezonului rece sau înainte de anotimpul gripei:
Mod de administrare
Adulţi :10 picături de 2 ori /zi pentru o elasticitate de 3 săptămâni.
b. Tratamentul profilactic în situaţii acute după expunere la temperaturi extrem de scăzute sau după contactul cu persoane suferind de gripă:
Mod de administrare
Adulţi :10 picături de 2 ori /zi pentru o elasticitate de 2 zile.
Aflubin trebuie administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de masă sau cu cel puţin 1 oră după masă pentru a asigura o eficacitate maximă. Acest medicament poate fi administrat ca atare sau diluat în prealabil într-o cantitate mică de apă.
Utilizarea Aflubin nu se recomandă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece nu sunt disponibile suficiente date privind siguranţa şi eficacitatea la acest grup de vârstă şi datorită conţinutului în alcool etilic.
Dacă luaţi mai mult Aflubin decât trebuie
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.
Dacă uitaţi să luaţi Aflubin
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Luaţi cât mai repede următoarea doză.
Dacă încetaţi să luaţi Aflubin
Înainte de a înceta utilizarea Aflubin cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Aflubin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Până în prezent, nu s-au raportat reacţii adverse.
Dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ AFLUBIN
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
După ambalare pentru comercializare: A se păstra la temperaturi sub 30°C .
Pentru flaconul în uz: A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
Nu utilizaţi Aflubin după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului este de 6 luni.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Aflubin
- Substanţele active conţinute într-un 1 ml sunt: Gentiana lutea D1 0,01 ml, Aconitum napellus D6 0,1 ml, Bryonia cretica D6 0,1 ml, Ferrum phosphoricum D12 0,1 ml, Acidum sarcolacticum D12 0,1 ml. - Celelalte componente sunt: alcool etilic, apă purificată.
Cum arată şi conţinutul ambalajului Aflubin
Aflubin este un lichid clar, de la incolor până la uşor gălbui.
Aflubin conţine extracte naturale din plante, astfel încât gustul şi mirosul pot diferi şi poate avea un aspect uşor tulbure. Acest lucru nu influenţează eficienţa medicamentului.
Ambalaj
Gentiana lutea D1, Aconitum napellus D6, Bryonia cretica D6, Ferrum phosphoricum D12, Acidum sarcolacticum D12
1. CE ESTE AFLUBIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Aflubin este un medicament homeopat utilizat pentru tratamentul gripei şi răcelii.
Acest medicament este un compus format din diferite remedii homeopate unice. Combinaţia specifică de componente care se completează unul pe altul în privinţa eficacităţii conduce la o gamă mai largă de indicaţii, crescând siguranţa şi simplificând tratamentul.
Homeopatia va fi înţeleasă ca o terapie de reglare care ameliorează şi vindecă afecţiunile acute şi cronice.
Indicaţii:
Acest medicament este utilizat în mod tradiţional, conform principiilor terapeutice homeopate, pentru ameliorarea simptomelor gripei, infecţiilor gripale şi răcelii, precum şi ca tratament adjuvant în dureri la nivelul membrelor şi a altor simptome reumatice asociate. Aflubin este indicat administrării la adulţi.
2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI AFLUBIN
Nu utilizaţi Aflubin: - dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanţele active sau la oricare dintre celelalte componente ale Aflubin.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Aflubin:
La începutul tratamentului cu medicamente homeopate, poate să apară o agravare temporară a simptomelor preexistente (agravare iniţială), datorită stimulării sistemului imunitar al organismului. Această stare nu constituie un pericol. Un tratament continuu, inadecvat, poate determina apariţia unor noi simptome.
Eficacitatea medicamentelor homeopate poate fi influenţată de factori generali cu efect nociv asupra stilului de viaţă, de stimulente, alcool etilic şi tutun.
Dacă simptomele dumneavoastră se înrăutăţesc sau nu se îmbunătăţesc după 7 zile de utilizare a Aflubin, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră pentru recomandări.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Până în prezent nu există informaţii cu privire la interacţiuni cu alte medicamente.
Utilizarea Aflubin împreună cu alimente şi băuturi:
Pentru a asigura o eficacitate maximă, Aflubin trebuie administrat cu 30 de minute înainte de masă sau cu cel puţin o oră după masă. Aflubin poate fi administrat ca atare sau diluat în prealabil într-o cantitate mică de apă.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de lua orice medicament. Până în prezent, nu sunt disponibile informaţii legate de posibilele riscuri ale utilizării Aflubin în timpul sarcinii sau alăptării. Vă rugăm să luaţi în considerare conţinutul de alcool etilic 43% (m/m). Vedeţi şi punctul 2 „Informaţii importante despre unele componente ale Aflubin”.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Aflubin nu afectează capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje. Vă rugăm să luaţi în considerare conţinutul de alcool etilic 43% (m/m). Vedeţi şi punctul 2 „Informaţii importante despre unele componente ale Aflubin”.
Informaţii importante despre unele componente ale Aflubin
Acest medicament conţine 50,6 vol % alcool (etanol), adică pană la 160 mg per doză, echivalent cu 4 ml bere, 1,7 ml vin per doză. Poate fi dăunător persoanelor cu etilism. Acest lucru trebuie avut în vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut cum sunt pacienţi cu boli hepatice sau epilepsie.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI AFLUBIN
Utilizaţi întotdeauna Aflubin exact aşa cum se recomandă în acest prospect. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
1. Iniţierea tratamentului (ziua 1 şi ziua 2 de tratament)
Mod de administrare
Adulţi :10 picături . La început, la fiecare 30 - 60 de minute (maxim de 8 ori / zi). O dată cu ameliorarea simptomelor, frecvenţa administrării dozelor trebuie redusă la de 3 ori /zi.
Dacă nu există nicio ameliorare a simptomelor, administrarea trebuie continuată conform tabelului 2:
2. Continuarea tratamentului
Mod de administrare
Adulţi :10 picături De 3 ori /zi.
3. Tratament preventiv (profilactic)
a. Tratamentul profilactic obișnuit la începutul sezonului rece sau înainte de anotimpul gripei:
Mod de administrare
Adulţi :10 picături de 2 ori /zi pentru o elasticitate de 3 săptămâni.
b. Tratamentul profilactic în situaţii acute după expunere la temperaturi extrem de scăzute sau după contactul cu persoane suferind de gripă:
Mod de administrare
Adulţi :10 picături de 2 ori /zi pentru o elasticitate de 2 zile.
Aflubin trebuie administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de masă sau cu cel puţin 1 oră după masă pentru a asigura o eficacitate maximă. Acest medicament poate fi administrat ca atare sau diluat în prealabil într-o cantitate mică de apă.
Utilizarea Aflubin nu se recomandă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece nu sunt disponibile suficiente date privind siguranţa şi eficacitatea la acest grup de vârstă şi datorită conţinutului în alcool etilic.
Dacă luaţi mai mult Aflubin decât trebuie
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.
Dacă uitaţi să luaţi Aflubin
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Luaţi cât mai repede următoarea doză.
Dacă încetaţi să luaţi Aflubin
Înainte de a înceta utilizarea Aflubin cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Aflubin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Până în prezent, nu s-au raportat reacţii adverse.
Dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ AFLUBIN
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
După ambalare pentru comercializare: A se păstra la temperaturi sub 30°C .
Pentru flaconul în uz: A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
Nu utilizaţi Aflubin după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului este de 6 luni.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Aflubin
- Substanţele active conţinute într-un 1 ml sunt: Gentiana lutea D1 0,01 ml, Aconitum napellus D6 0,1 ml, Bryonia cretica D6 0,1 ml, Ferrum phosphoricum D12 0,1 ml, Acidum sarcolacticum D12 0,1 ml. - Celelalte componente sunt: alcool etilic, apă purificată.
Cum arată şi conţinutul ambalajului Aflubin
Aflubin este un lichid clar, de la incolor până la uşor gălbui.
Aflubin conţine extracte naturale din plante, astfel încât gustul şi mirosul pot diferi şi poate avea un aspect uşor tulbure. Acest lucru nu influenţează eficienţa medicamentului.
Ambalaj
"Indicaţii terapeutice
Tratamentul rinitei acute, tratamentul adjuvant al sinuzitei și otitei medii.
Decongestionarea mucoasei nazale în caz de intervenții diagnostice.
Sanorin 1 mg/ml picături nazale, emulsie se utilizează la adolescenți cu vârsta peste 15
ani și adulți.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze:
Se administrează câte 1-3 picături în fiecare nară de câteva ori pe zi (de 3 ori pe zi se
consideră suficient). Intervalul între administrării trebuie să constituie cel puțin 4 ore.
Preparatul trebuie administrat doar pentru o perioadă scurtă de timp. Acesta nu trebuie
utilizat mai mult de 5 zile la adulți. Tratamentul poate fi sistat chiar mai devreme, dacă a
fost înlăturată congestia nazală. Administrarea medicamentului poate fi reluată doar după
ce tratamentul a fost întrerupt timp de câteva zile.
Cu scop diagnostic se instilează câte 3-4 picături în fiecare nară, după curățirea nasului.
Mod de administrare:
Medicamentul este instilat în fiecare nară, ținând capul puțin înclinat pe spate. În timpul
instilării în nara stângă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre stânga. În timpul
instilării în nara dreaptă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre dreapta.
În caz de hemoragii din partea frontală a nasului, este posibilă întroducerea unei meșe de tifon
îmbibată cu preparat în nas.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la nafazolină sau la oricare dintre excipienţii numerați la pct. 6.1.
Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani.
Rhinitis sicca.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul trebuie administrat cu precauție deosebită la pacienții care suferă de tulburări
ale sistemului cardiovascular (hipertensiune arteriala, boală cardiacă ischemică), tulburări
metabolice (diabet zaharat, hipertireoidism) și feocromocitom sau în caz de tratament
concomitent cu inhibitori MAO sau alte preparate potențial hipertensive.
O atenție deosebită se recomandă, de asemenea, în timpul anesteziei generale indusă de
anestezice, care cresc sensibilitatea miocardului față de simpatomimetice (de exemplu,
halotan) și la pacienții cu astm bronșic; în timpul sarcinii și alăptării.
Este necesar să se evite utilizarea pe termen lung și supradozajul, în special la copii.
Utilizarea pe termen lung a medicamentelor descongestionante ale mucoasei nazale poate
conduce la edemațierea și atrofia ulterioară a mucoasei nazale.
Pacienții care utilizează doze mari de preparat trebuie să fie monitorizați îndeaproape în ceea
ce privește posibila apariție a efectelor adverse cardiovasculare și neurologice (palpitatii,
hipertensiune arterială, aritmie, cefalee, vertij, somnolență sau insomnie).
Acest medicament conține para-hidroxibenzoat de metil, care poate provoca reacții alergice
(chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu inhibitori MAO sau cu antidepresive triciclice și
maprotilină poate duce la creșterea tensiunii arteriale (chiar și peste câteva zile după
administrarea acestora).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există suficiente informații disponibile cu privire la capacitatea nafazolinei de a
penetra bariera placentară și de a se elimina în laptele matern. Prin urmare, se vor lua în
considerare potențialele riscuri și beneficii ale tratamentului înainte de administrarea
preparatului femeilor gravide sau mamelor care alăptează, iar medicamentul se va indica
numai dacă acest lucru este absolut necesar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul nu are nici un efect sau are un efect neglijabil asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Medicamentul, de obicei, este bine tolerat, la respectarea regimului de dozare
recomandat. La pacienții hipertensivi uneori este posibilă apariția unor efecte adverse
ușoare, cum ar fi uscăciunea mucoasei nazale și senzație de arsură. În cazuri foarte rare,
poate apărea congestie nazală intensă după terminarea efectului preparatului.
Doar în cazuri foarte rare este posibilă apariția efectelor sistemice, care apar din cauza
iritației nervilor simpatici, cum ar fi:
Tulburări ale sistemului nervos: foarte rare – nervozitate, cefalee, tremor.
Tulburări cardiace: foarte rare – tahicardie, palpitații.
Tulburări vasculare: foarte rare – hipertensiune arterială.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: foarte rare – transpirație excesivă.
Aceste reacții adverse apar preponderent după un supradozaj.
Administrarea nazală pentru mai mult de 5 zile sau administrarea prea frecventă poate
conduce la dependență (sanorinism), însoțită de tumefierea intensă a mucoasei, care apare
după un timp relativ scurt după administrare. Utilizarea pe termen lung a medicamentului
poate afecta epiteliul mucoasei, inhiba activitatea ciliară și cauza daune reversibile
mucoasei și dezvoltarea rhinitis sicca.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/694c7a3e-5cb3-11e7-80de-00155d2a071c/23.11.2017%2010_50_11/Sanorin%201%20mg%20ml%20pic%20naz%20emulsie%20RCP%2031.10.2017%20R.pdf"
Tratamentul rinitei acute, tratamentul adjuvant al sinuzitei și otitei medii.
Decongestionarea mucoasei nazale în caz de intervenții diagnostice.
Sanorin 1 mg/ml picături nazale, emulsie se utilizează la adolescenți cu vârsta peste 15
ani și adulți.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze:
Se administrează câte 1-3 picături în fiecare nară de câteva ori pe zi (de 3 ori pe zi se
consideră suficient). Intervalul între administrării trebuie să constituie cel puțin 4 ore.
Preparatul trebuie administrat doar pentru o perioadă scurtă de timp. Acesta nu trebuie
utilizat mai mult de 5 zile la adulți. Tratamentul poate fi sistat chiar mai devreme, dacă a
fost înlăturată congestia nazală. Administrarea medicamentului poate fi reluată doar după
ce tratamentul a fost întrerupt timp de câteva zile.
Cu scop diagnostic se instilează câte 3-4 picături în fiecare nară, după curățirea nasului.
Mod de administrare:
Medicamentul este instilat în fiecare nară, ținând capul puțin înclinat pe spate. În timpul
instilării în nara stângă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre stânga. În timpul
instilării în nara dreaptă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre dreapta.
În caz de hemoragii din partea frontală a nasului, este posibilă întroducerea unei meșe de tifon
îmbibată cu preparat în nas.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la nafazolină sau la oricare dintre excipienţii numerați la pct. 6.1.
Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani.
Rhinitis sicca.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul trebuie administrat cu precauție deosebită la pacienții care suferă de tulburări
ale sistemului cardiovascular (hipertensiune arteriala, boală cardiacă ischemică), tulburări
metabolice (diabet zaharat, hipertireoidism) și feocromocitom sau în caz de tratament
concomitent cu inhibitori MAO sau alte preparate potențial hipertensive.
O atenție deosebită se recomandă, de asemenea, în timpul anesteziei generale indusă de
anestezice, care cresc sensibilitatea miocardului față de simpatomimetice (de exemplu,
halotan) și la pacienții cu astm bronșic; în timpul sarcinii și alăptării.
Este necesar să se evite utilizarea pe termen lung și supradozajul, în special la copii.
Utilizarea pe termen lung a medicamentelor descongestionante ale mucoasei nazale poate
conduce la edemațierea și atrofia ulterioară a mucoasei nazale.
Pacienții care utilizează doze mari de preparat trebuie să fie monitorizați îndeaproape în ceea
ce privește posibila apariție a efectelor adverse cardiovasculare și neurologice (palpitatii,
hipertensiune arterială, aritmie, cefalee, vertij, somnolență sau insomnie).
Acest medicament conține para-hidroxibenzoat de metil, care poate provoca reacții alergice
(chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu inhibitori MAO sau cu antidepresive triciclice și
maprotilină poate duce la creșterea tensiunii arteriale (chiar și peste câteva zile după
administrarea acestora).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există suficiente informații disponibile cu privire la capacitatea nafazolinei de a
penetra bariera placentară și de a se elimina în laptele matern. Prin urmare, se vor lua în
considerare potențialele riscuri și beneficii ale tratamentului înainte de administrarea
preparatului femeilor gravide sau mamelor care alăptează, iar medicamentul se va indica
numai dacă acest lucru este absolut necesar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul nu are nici un efect sau are un efect neglijabil asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Medicamentul, de obicei, este bine tolerat, la respectarea regimului de dozare
recomandat. La pacienții hipertensivi uneori este posibilă apariția unor efecte adverse
ușoare, cum ar fi uscăciunea mucoasei nazale și senzație de arsură. În cazuri foarte rare,
poate apărea congestie nazală intensă după terminarea efectului preparatului.
Doar în cazuri foarte rare este posibilă apariția efectelor sistemice, care apar din cauza
iritației nervilor simpatici, cum ar fi:
Tulburări ale sistemului nervos: foarte rare – nervozitate, cefalee, tremor.
Tulburări cardiace: foarte rare – tahicardie, palpitații.
Tulburări vasculare: foarte rare – hipertensiune arterială.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: foarte rare – transpirație excesivă.
Aceste reacții adverse apar preponderent după un supradozaj.
Administrarea nazală pentru mai mult de 5 zile sau administrarea prea frecventă poate
conduce la dependență (sanorinism), însoțită de tumefierea intensă a mucoasei, care apare
după un timp relativ scurt după administrare. Utilizarea pe termen lung a medicamentului
poate afecta epiteliul mucoasei, inhiba activitatea ciliară și cauza daune reversibile
mucoasei și dezvoltarea rhinitis sicca.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/694c7a3e-5cb3-11e7-80de-00155d2a071c/23.11.2017%2010_50_11/Sanorin%201%20mg%20ml%20pic%20naz%20emulsie%20RCP%2031.10.2017%20R.pdf"
-3%
52.28 MDL
53.90 MDL
Tifon elast Tonus 9701 plasa impletita 3m N1
Țara producător Lituania
Producător Tonus Elast"
Țara producător Lituania
Producător Tonus Elast"
Plasture latex care protejeaza bataturile reducand durerea provocata de apasarea incaltamintei.
Mod de utilizare: zona de aplicare trebuie sa fie curata si uscata pentru o buna aderenta. Aplicati plasturele central pe zona care trebuie protejata. Schimbati plasturele zilnic.
Mod de utilizare: zona de aplicare trebuie sa fie curata si uscata pentru o buna aderenta. Aplicati plasturele central pe zona care trebuie protejata. Schimbati plasturele zilnic.
-3%
15.28 MDL
15.75 MDL
Indicatii terapeutice
Profilaxia pe termen lung a tuturor formelor astmului bronsic (mai putin astmul intrisec si
astmul de efort), bronsitelor alergice, simptomelor de dispnee respiratorie asociate febrei de fan.
Tratamentul rinitelor alergice si reactiilor alergice cutanate.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ketotifen sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Copii sub 5 ani.
Utilizarea concomitenta a antidiabeticelor orale (au fost observate cateva cazuri de scadere
a numarului de trombocite)
Precauţii
Ketotifenul nu se foloseste in tratamentul simptomatic al crizelor de astm bronsic
sau in starea de rau astmatic.
La inceperea unui tratament de lunga durata cu ketotifen, tratamentul antiastmatic deja
instituit, in special corticoterapia sistemica si cea cu ACTH, nu se intrerupe niciodata brusc la
introducerea ketotifenului (este necesar un timp pentru aparitia efectului acestuia si poate exista
riscul aparitiei unei insuficiente corticosuprarenale, mai ales la pacienti corticodependenti).
Intreruperea tratamentului cu ketotifen trebuie facuta progresiv pe parcursul a 2-4
saptamani.
Interactiuni
Ketotifenul potenteaza efectele sedativelor, hipnoticelor, altor deprimante ale SNC,
antihistaminicelor si alcoolului etilic.
Asocierea cu atropina si substante atropinice (antidepresive imipraminice,
antiparkinsoniene anticolinergice, spasmolitice atropinice, disopiramida, neuroleptice
fenotiazinice) potenteaza reactiile adverse de tip atropinic (retentie urinara, constipatie, uscarea
gurii).
Profilaxia pe termen lung a tuturor formelor astmului bronsic (mai putin astmul intrisec si
astmul de efort), bronsitelor alergice, simptomelor de dispnee respiratorie asociate febrei de fan.
Tratamentul rinitelor alergice si reactiilor alergice cutanate.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ketotifen sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Copii sub 5 ani.
Utilizarea concomitenta a antidiabeticelor orale (au fost observate cateva cazuri de scadere
a numarului de trombocite)
Precauţii
Ketotifenul nu se foloseste in tratamentul simptomatic al crizelor de astm bronsic
sau in starea de rau astmatic.
La inceperea unui tratament de lunga durata cu ketotifen, tratamentul antiastmatic deja
instituit, in special corticoterapia sistemica si cea cu ACTH, nu se intrerupe niciodata brusc la
introducerea ketotifenului (este necesar un timp pentru aparitia efectului acestuia si poate exista
riscul aparitiei unei insuficiente corticosuprarenale, mai ales la pacienti corticodependenti).
Intreruperea tratamentului cu ketotifen trebuie facuta progresiv pe parcursul a 2-4
saptamani.
Interactiuni
Ketotifenul potenteaza efectele sedativelor, hipnoticelor, altor deprimante ale SNC,
antihistaminicelor si alcoolului etilic.
Asocierea cu atropina si substante atropinice (antidepresive imipraminice,
antiparkinsoniene anticolinergice, spasmolitice atropinice, disopiramida, neuroleptice
fenotiazinice) potenteaza reactiile adverse de tip atropinic (retentie urinara, constipatie, uscarea
gurii).
Indicaţii terapeutice
BIORACEF este indicat la adulţi şi copii începând cu vârsta de 5 ani pentru tratamentul
infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctul 4.4. şi 4.5.).
Amigdalite şi faringite streptococice acute.
Sinuzită bacteriană.
Otită medie acută.
Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
Cistită.
Pielonefrită.
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi.
Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de 7 zile (poate varia de la 5 la 10 zile).
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele BIORACEF trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia
optimă.
Comprimatele filmate nu trebuie mărunţite şi de aceea nu pot fi administrate
pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii, enumeraţi la
punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice
tip de medicament antibacterian beta-lactamic (peniciline, monobactami şi
carbapenemi). https://bit.ly/2T3z8V9
BIORACEF este indicat la adulţi şi copii începând cu vârsta de 5 ani pentru tratamentul
infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctul 4.4. şi 4.5.).
Amigdalite şi faringite streptococice acute.
Sinuzită bacteriană.
Otită medie acută.
Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
Cistită.
Pielonefrită.
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi.
Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de 7 zile (poate varia de la 5 la 10 zile).
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele BIORACEF trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia
optimă.
Comprimatele filmate nu trebuie mărunţite şi de aceea nu pot fi administrate
pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii, enumeraţi la
punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice
tip de medicament antibacterian beta-lactamic (peniciline, monobactami şi
carbapenemi). https://bit.ly/2T3z8V9
PANSAMENT STERIL CU HIDROCOLOID
CU MARGINI
CARACTERISTICI:
Este un pansament absorbant cu hidrocoloid, cu un strat superior semipermeabil, impermeabil pentru microorganisme si apă. Hidrocoloidul se transformă în gel la contactul cu exsudatul din plagă, formand un mediu umed cu efect stimulant asupra granulației si epitelizării.
Marginile autoadezive asigură o fixare bună pe orice tip de suprafață, ce permite igiena personală zilnică.
APLICARE:
Stratul de gel previne aderarea pansamentului de plaga. Schimbul pansamentului nu afecteaza tesutul de granulatie sau tesutul epitelial si nu creeaza disconfort pentru pacient. Pentru tratamentul umed al plăgilor neinfectate, cu predispoziție spre infectare, ușor sau moderat infectate, cu o cantitate de exsudat mică pană la moderată; în special în plăgile cu tendințe slabe de vindecare sau care prezintă o întârziere a granulației ( inclusiv ulcerele trofice, de gambă sau ulcere de decubit – escare).
INDICAȚII:
• Plăgi infectate sau cu predispoziție spre infectare
• Arsuri
• Plăgi cronice refractare, (inclusiv picior diabetic, ulcere venoase trofice, decubitus,
• Plăgi postoperatorii (inclusive după tumori și abcese)
• Răni acute și cronice(inclusive cu hemoragie)
• Locurile dupa indepărtarea țesutului pentru transplant
CU MARGINI
CARACTERISTICI:
Este un pansament absorbant cu hidrocoloid, cu un strat superior semipermeabil, impermeabil pentru microorganisme si apă. Hidrocoloidul se transformă în gel la contactul cu exsudatul din plagă, formand un mediu umed cu efect stimulant asupra granulației si epitelizării.
Marginile autoadezive asigură o fixare bună pe orice tip de suprafață, ce permite igiena personală zilnică.
APLICARE:
Stratul de gel previne aderarea pansamentului de plaga. Schimbul pansamentului nu afecteaza tesutul de granulatie sau tesutul epitelial si nu creeaza disconfort pentru pacient. Pentru tratamentul umed al plăgilor neinfectate, cu predispoziție spre infectare, ușor sau moderat infectate, cu o cantitate de exsudat mică pană la moderată; în special în plăgile cu tendințe slabe de vindecare sau care prezintă o întârziere a granulației ( inclusiv ulcerele trofice, de gambă sau ulcere de decubit – escare).
INDICAȚII:
• Plăgi infectate sau cu predispoziție spre infectare
• Arsuri
• Plăgi cronice refractare, (inclusiv picior diabetic, ulcere venoase trofice, decubitus,
• Plăgi postoperatorii (inclusive după tumori și abcese)
• Răni acute și cronice(inclusive cu hemoragie)
• Locurile dupa indepărtarea țesutului pentru transplant
-5%
52.25 MDL
55 MDL
Descriere
Manusi chirurgicale, sterile, din latex, fara pudra, N 8
Unitatea de masura: pereche
Cu proprietati de protectie impotriva microorganismelor
Rezistente la penetrarea virusilor si a substantelor chimice.
Rezistent la rupere.
Manusi chirurgicale, sterile, din latex, fara pudra, N 8
Unitatea de masura: pereche
Cu proprietati de protectie impotriva microorganismelor
Rezistente la penetrarea virusilor si a substantelor chimice.
Rezistent la rupere.
9.25 MDL
Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Carvedilol LPH poate fi utilizat singur sau în asociere cu
alte medicamente antihipertensive.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, în completare la terapia cu
diuretice, digitală, inhibitori ai enzimei de conversie şi /sau alte vasodilatatoare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului,
Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic sau insuficienţă cardiacă severă (insuficienţă cardiacă
decompensată clasa IV NYHA ce necesită terapie inotropă intravenoasă),
Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar,
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg),
Şoc cardiogen,
Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut în repaus),
Sindromul sinusului bolnav inclusiv bloc sinoatrial (dacă nu este instalat un stimulator cardiac
permanent),
Bloc AV de gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent),
Feocromocitom netratat,
Insuficienţa hepatică severă,
2
Acidoză metabolică,
Angina Prinzmetal,
Boli arteriale periferice severe. Doze şi mod de administrare
Carvedilol LPH trebuie administrat după mese astfel încât absorbţia să fie mai lentă şi efectele
ortostatice evitate.
Dozele trebuie stabilite individual. Tratamentul trebuie început cu doze mici, care vor fi crescute
progresiv la fiecare 7 – 14 zile, până la atingerea efectului clinic dorit. După prima doză şi după
fiecare creştere a dozei se recomandă măsurarea tensiunii arteriale a pacientului în ortostatism la 1 oră
de la administrarea dozei, pentru a exclude posibila hipotensiune arterială ortostatică.
Tratamentul cu Carvedilol LPH se va întrerupe treptat, într-o perioadă de 1 - 2 săptămâni.
Dacă tratamentul a fost întrerupt mai mult de 2 săptămâni, se va relua cu cea mai mică doză.
Hipertensiune arterială esenţială
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg carvedilol dimineaţa, după micul dejun, sau 6,25 mg
carvedilol, de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara). După 7 - 14 zile de tratament, posibil chiar după 2 zile,
doza se va creşte la 25 mg carvedilol dimineaţa sau 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi. După 14 zile de
tratament, doza poate fi crescută din nou, la 50 mg carvedilol pe zi. Pentru dozele indicate se
recomandă utilizarea comprimatelor cu 6,25 mg, 12,5 mg şi 25 mg carvedilol. Doza pentru o singură
administrare nu va depăşi 25 mg iar doza totală zilnică în tratamentul hipertensiunii arteriale nu va
depăşi 50 mg carvedilol.
Angina pectorală cronică stabilă
Doza recomandată la începutul tratamentului cu Carvedilol LPH este de 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe
zi, după mese. După 7 - 14 zile de tratament, doza poate fi crescută la 25 mg carvedilol de două ori pe
zi. Dacă această doză este ineficace, după 14 zile de administrare se poate mări doza la 50 mg
carvedilol de 2 ori pe zi dacă pacientul o tolerează bine. Doza zilnică totală în tratamentul anginei
pectorale cronice nu va depăşi 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi. În cazul pacienţilor vârstnici, doza
maximă nu va depăşi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.
Insuficienţa cardiacă cronică
Carvedilol LPH este recomandat a fi utilizat în completarea tratamentului standard, ca diureticele,
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) şi/sau digitala. Poate fi, de asemenea,
administrat pacienţilor care nu tolerează inhibitorii ECA. Carvedilol LPH poate fi administrat
pacienţilor numai după ce dozele de diuretic, inhibitor ECA şi digitală (dacă este administrată) au fost
stabilite.
Dozele trebuie individualizate. Pacientul trebuie să fie sub monitorizare medicală atentă în primele 2 -
3 ore după doza iniţială şi după fiecare creştere a dozei, iar toleranţa la medicament trebuie testată.
Dacă apare bradicardie (puls sub 55 bătăi/min.), doza de Carvedilol LPH trebuie redusă. Dacă apar
simptome de hipotensiune arterială, trebuie întâi redusă doza de diuretic sau inhibitor ECA, iar, dacă
aceste măsuri sunt insuficiente, se va reduce şi doza de Carvedilol LPH.
La iniţierea tratamentului cu Carvedilol LPH sau după creşterea dozelor, poate apărea o agravare
temporară a insuficienţei cardiace. În acest caz, trebuie crescută doza de diuretic. Uneori este necesară
reducerea temporară a dozei de Carvedilol LPH sau chiar întreruperea tratamentului. Când starea
clinică s-a stabilizat, tratamentul cu Carvedilol LPH şi/sau creşterea dozelor pot fi reluate. Dacă
insuficienţa cardiacă evoluează spre o formă severă (clasa IV - NYHA), întregul tratament trebuie
revizuit.
Doza iniţială recomandată este de 3,125 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Dacă această doză este bine
tolerată, poate fi crescută treptat (la interval de 2 săptămâni) până la doza optimă. Următoarele doze
sunt de 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi, după aceea de 12,5 mg carvedilol, de 2 ori/zi şi, în final, de
25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. In funcţie de doza administrată se vor alege comprimatele cu 6,25 mg,
12,5 mg sau 25 mg carvedilol. Pacientul trebuie să utilizeze doza cea mai mare pe care o tolerează
bine. Doza maximă recomandată este de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. La pacienţii care au peste 85
kg, doza poate fi crescută cu atenţie la 50 mg carvedilol, de 2 ori pe zi.
6
Ajustarea dozelor
La pacienţii vârstnici, se recomandă o doză de început mai mică: 6,25 mg carvedilol pe zi pentru
tratamentul hipertensiunii arteriale şi 6,25 mg carvedilol de 2 ori pe zi pentru tratamentul anginei
pectorale; în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă asociată acestor afecţiuni: 3,125 mg carvedilol
zilnic pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale.
Omiterea unei doze
O doză omisă se va lua cât mai repede posibil. În orice caz, dacă este momentul pentru următoarea
doză, pacientul o va lua numai pe aceea şi nu va lua o doză dublă.
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Carvedilol LPH poate fi utilizat singur sau în asociere cu
alte medicamente antihipertensive.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, în completare la terapia cu
diuretice, digitală, inhibitori ai enzimei de conversie şi /sau alte vasodilatatoare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului,
Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic sau insuficienţă cardiacă severă (insuficienţă cardiacă
decompensată clasa IV NYHA ce necesită terapie inotropă intravenoasă),
Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar,
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg),
Şoc cardiogen,
Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut în repaus),
Sindromul sinusului bolnav inclusiv bloc sinoatrial (dacă nu este instalat un stimulator cardiac
permanent),
Bloc AV de gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent),
Feocromocitom netratat,
Insuficienţa hepatică severă,
2
Acidoză metabolică,
Angina Prinzmetal,
Boli arteriale periferice severe. Doze şi mod de administrare
Carvedilol LPH trebuie administrat după mese astfel încât absorbţia să fie mai lentă şi efectele
ortostatice evitate.
Dozele trebuie stabilite individual. Tratamentul trebuie început cu doze mici, care vor fi crescute
progresiv la fiecare 7 – 14 zile, până la atingerea efectului clinic dorit. După prima doză şi după
fiecare creştere a dozei se recomandă măsurarea tensiunii arteriale a pacientului în ortostatism la 1 oră
de la administrarea dozei, pentru a exclude posibila hipotensiune arterială ortostatică.
Tratamentul cu Carvedilol LPH se va întrerupe treptat, într-o perioadă de 1 - 2 săptămâni.
Dacă tratamentul a fost întrerupt mai mult de 2 săptămâni, se va relua cu cea mai mică doză.
Hipertensiune arterială esenţială
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg carvedilol dimineaţa, după micul dejun, sau 6,25 mg
carvedilol, de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara). După 7 - 14 zile de tratament, posibil chiar după 2 zile,
doza se va creşte la 25 mg carvedilol dimineaţa sau 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi. După 14 zile de
tratament, doza poate fi crescută din nou, la 50 mg carvedilol pe zi. Pentru dozele indicate se
recomandă utilizarea comprimatelor cu 6,25 mg, 12,5 mg şi 25 mg carvedilol. Doza pentru o singură
administrare nu va depăşi 25 mg iar doza totală zilnică în tratamentul hipertensiunii arteriale nu va
depăşi 50 mg carvedilol.
Angina pectorală cronică stabilă
Doza recomandată la începutul tratamentului cu Carvedilol LPH este de 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe
zi, după mese. După 7 - 14 zile de tratament, doza poate fi crescută la 25 mg carvedilol de două ori pe
zi. Dacă această doză este ineficace, după 14 zile de administrare se poate mări doza la 50 mg
carvedilol de 2 ori pe zi dacă pacientul o tolerează bine. Doza zilnică totală în tratamentul anginei
pectorale cronice nu va depăşi 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi. În cazul pacienţilor vârstnici, doza
maximă nu va depăşi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.
Insuficienţa cardiacă cronică
Carvedilol LPH este recomandat a fi utilizat în completarea tratamentului standard, ca diureticele,
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) şi/sau digitala. Poate fi, de asemenea,
administrat pacienţilor care nu tolerează inhibitorii ECA. Carvedilol LPH poate fi administrat
pacienţilor numai după ce dozele de diuretic, inhibitor ECA şi digitală (dacă este administrată) au fost
stabilite.
Dozele trebuie individualizate. Pacientul trebuie să fie sub monitorizare medicală atentă în primele 2 -
3 ore după doza iniţială şi după fiecare creştere a dozei, iar toleranţa la medicament trebuie testată.
Dacă apare bradicardie (puls sub 55 bătăi/min.), doza de Carvedilol LPH trebuie redusă. Dacă apar
simptome de hipotensiune arterială, trebuie întâi redusă doza de diuretic sau inhibitor ECA, iar, dacă
aceste măsuri sunt insuficiente, se va reduce şi doza de Carvedilol LPH.
La iniţierea tratamentului cu Carvedilol LPH sau după creşterea dozelor, poate apărea o agravare
temporară a insuficienţei cardiace. În acest caz, trebuie crescută doza de diuretic. Uneori este necesară
reducerea temporară a dozei de Carvedilol LPH sau chiar întreruperea tratamentului. Când starea
clinică s-a stabilizat, tratamentul cu Carvedilol LPH şi/sau creşterea dozelor pot fi reluate. Dacă
insuficienţa cardiacă evoluează spre o formă severă (clasa IV - NYHA), întregul tratament trebuie
revizuit.
Doza iniţială recomandată este de 3,125 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Dacă această doză este bine
tolerată, poate fi crescută treptat (la interval de 2 săptămâni) până la doza optimă. Următoarele doze
sunt de 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi, după aceea de 12,5 mg carvedilol, de 2 ori/zi şi, în final, de
25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. In funcţie de doza administrată se vor alege comprimatele cu 6,25 mg,
12,5 mg sau 25 mg carvedilol. Pacientul trebuie să utilizeze doza cea mai mare pe care o tolerează
bine. Doza maximă recomandată este de 25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. La pacienţii care au peste 85
kg, doza poate fi crescută cu atenţie la 50 mg carvedilol, de 2 ori pe zi.
6
Ajustarea dozelor
La pacienţii vârstnici, se recomandă o doză de început mai mică: 6,25 mg carvedilol pe zi pentru
tratamentul hipertensiunii arteriale şi 6,25 mg carvedilol de 2 ori pe zi pentru tratamentul anginei
pectorale; în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă asociată acestor afecţiuni: 3,125 mg carvedilol
zilnic pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale.
Omiterea unei doze
O doză omisă se va lua cât mai repede posibil. În orice caz, dacă este momentul pentru următoarea
doză, pacientul o va lua numai pe aceea şi nu va lua o doză dublă.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Constipaţie (reglarea tonusului fiziologic al colonului, când este necesară facilitatrea scaunului în
diverse patologii ale colonului, de exemplu. hemoroizi, după chirurgie colonică/anală).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Soluţia de lactuloză poate fi administrată diluată sau nediluată. Doza trebuie ajustată în funcţie
de răspunsul clinic. Lactuloza poate fi administrată într-o doză unică zilnică sau divizată în două
doze, utilizând măsura dozatoare.
Doza unică de lactuloză trebuie înghiţită şi nu trebuie menţinută în gură o perioadă îndelungată
de timp.
Doza trebuie ajustată individual pentru fiecare pacient. Doza iniţială poate fi ajustată după
tratamentul adecvat efectuat individual (doză de întreţinere). La unii pacienţi un efect adecvat
poate să se dezvolte peste 2-3 zile. În cazul administrării dozei unice zilnice, aceasta ar trebui să
fie luată în acelaşi moment al zilei, de exemplu, în timpul micului dejun. În timpul tratamentului
cu laxative, este recomandat să se bea cantităţi suficiente de lichide (1,5-2 l pe zi, echivalent cu
6-8 pahare). CONTRAINDICAŢII
Utilizare la pacienţii cu galactozemie. Boli inflamatorii acute ale intestinului (colită ulcerativă,
boală Crohn), obstrucţie gastrointestinală sau sindroame sub-ocluzive, perforaţie la nivelul
aparatului digestiv sau risc de perforaţie la nivelul aparatului digestiv, sindroame abdominale
care includ durere de etiologie necunoscută.
Constipaţie (reglarea tonusului fiziologic al colonului, când este necesară facilitatrea scaunului în
diverse patologii ale colonului, de exemplu. hemoroizi, după chirurgie colonică/anală).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Soluţia de lactuloză poate fi administrată diluată sau nediluată. Doza trebuie ajustată în funcţie
de răspunsul clinic. Lactuloza poate fi administrată într-o doză unică zilnică sau divizată în două
doze, utilizând măsura dozatoare.
Doza unică de lactuloză trebuie înghiţită şi nu trebuie menţinută în gură o perioadă îndelungată
de timp.
Doza trebuie ajustată individual pentru fiecare pacient. Doza iniţială poate fi ajustată după
tratamentul adecvat efectuat individual (doză de întreţinere). La unii pacienţi un efect adecvat
poate să se dezvolte peste 2-3 zile. În cazul administrării dozei unice zilnice, aceasta ar trebui să
fie luată în acelaşi moment al zilei, de exemplu, în timpul micului dejun. În timpul tratamentului
cu laxative, este recomandat să se bea cantităţi suficiente de lichide (1,5-2 l pe zi, echivalent cu
6-8 pahare). CONTRAINDICAŢII
Utilizare la pacienţii cu galactozemie. Boli inflamatorii acute ale intestinului (colită ulcerativă,
boală Crohn), obstrucţie gastrointestinală sau sindroame sub-ocluzive, perforaţie la nivelul
aparatului digestiv sau risc de perforaţie la nivelul aparatului digestiv, sindroame abdominale
care includ durere de etiologie necunoscută.
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Leflocin soluţie perfuzabilă se indică în tratamentul proceselor inflamatorii bacteriene la
adulţi, provocate de microorganismele sensibile la levofloxacină:
- pneumonii;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- prostatită bacteriană cronică. Doze şi mod de administrare
Leflocin soluţie perfuzabilă trebuie administrată imediat (timp de 3 ore) după perforarea
dopului de cauciuc. În timpul perfuziei nu este necesară protejarea de lumină.
La iluminarea de cameră soluţia perfuzabilă poate fi păstrată maximum timp de 3 zile
fără a fi protejată de lumină.
Datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei. Mod de administrare
Leflocin trebuie administrat numai in perfuzie intravenoasă lentă; se administrează o
dată sau de două ori pe zi. Durata recomandată a perfuziei este de cel puţin 30 minute
pentru Leflocin 250 mg sau 60 minute pentru Leflocin 500 mg.
În corespundere cu starea pacientului după câteva zile este posibil de trecut de la
administrarea intravenoasă la administrarea orală în aceiaşi doză.
Durata tratamentului depinde de evoluţia maladiei. Ca şi în cazul administrării altor
remedii antibacteriene, se recomandă prelungirea tratamentului cu Leflocin cel puţin
timp de 48-72 ore după normalizarea temperaturii corporale sau a confirmării distrugerii
agenţilor patogeni prin teste microbiologice.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitatea faţă de levofloxacină sau alte chinolone;
- epilepsie;
- acuze la reacţii adverse din partea tendoanelor după administrarea precedentă a
chinolonelor;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- vârsta sub 18 ani. https://bit.ly/3484USU
Leflocin soluţie perfuzabilă se indică în tratamentul proceselor inflamatorii bacteriene la
adulţi, provocate de microorganismele sensibile la levofloxacină:
- pneumonii;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- prostatită bacteriană cronică. Doze şi mod de administrare
Leflocin soluţie perfuzabilă trebuie administrată imediat (timp de 3 ore) după perforarea
dopului de cauciuc. În timpul perfuziei nu este necesară protejarea de lumină.
La iluminarea de cameră soluţia perfuzabilă poate fi păstrată maximum timp de 3 zile
fără a fi protejată de lumină.
Datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei. Mod de administrare
Leflocin trebuie administrat numai in perfuzie intravenoasă lentă; se administrează o
dată sau de două ori pe zi. Durata recomandată a perfuziei este de cel puţin 30 minute
pentru Leflocin 250 mg sau 60 minute pentru Leflocin 500 mg.
În corespundere cu starea pacientului după câteva zile este posibil de trecut de la
administrarea intravenoasă la administrarea orală în aceiaşi doză.
Durata tratamentului depinde de evoluţia maladiei. Ca şi în cazul administrării altor
remedii antibacteriene, se recomandă prelungirea tratamentului cu Leflocin cel puţin
timp de 48-72 ore după normalizarea temperaturii corporale sau a confirmării distrugerii
agenţilor patogeni prin teste microbiologice.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitatea faţă de levofloxacină sau alte chinolone;
- epilepsie;
- acuze la reacţii adverse din partea tendoanelor după administrarea precedentă a
chinolonelor;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- vârsta sub 18 ani. https://bit.ly/3484USU
-3%
70.28 MDL
72.45 MDL
Descriere
Anestezic de uz local "Emplastru Doctor Capsic", are efect analgezic și iritant local. Irită receptorii pielii, îmbunătățește trofismul tisular, reduce durerea (efect de distragere).
Fabricat pe baza de extract de ardei capia.
Este folosit ca ajutor pentru ameliorarea racelilor, precum si pentru imbunatatirea starii fizice datorita efectului de incalzire.
Anestezic de uz local "Emplastru Doctor Capsic", are efect analgezic și iritant local. Irită receptorii pielii, îmbunătățește trofismul tisular, reduce durerea (efect de distragere).
Fabricat pe baza de extract de ardei capia.
Este folosit ca ajutor pentru ameliorarea racelilor, precum si pentru imbunatatirea starii fizice datorita efectului de incalzire.
-3%
12.61 MDL
13 MDL
Indicatii: Metotrexat prezinta o specificitate deosebit de ridicata fata de corioepiteliom, in care asigura un procent ridicat de vindecari, chiar in stadii avansate. Mai este indicat in limfosarcoame (in special la copii), in unele tumori inoperabile ale capului si gatului, de asemenea, in mycosis fungoides.
Poate fi folosit ca paleativ in leucemia acuta si subacuta, cu efecte dintre cele mai favorabile in leucemia limfoblastica acuta, in particular in meningitele leucemice, in special la copii (administrat intratecal).
Dupa administrare orala, in doze mici, metotrexat este rapid absorbit din tractul gastrointestinal. Dozele mai mari sunt mai putin bine absorbite. Prin administrare parenterala este complet si rapid absorbit. Substanta se elimina la nivel renal, in proportie de aprox. 80% in 24 de ore. Administrarea repetata a preparatului mareste remanenta sanguina a acestuia, ca urmare a unei acumulari in tesuturi. Metotrexat nu traverseaza, practic, bariera hematoencefalica, dar prin administrare intrarahidiana, se pot realiza concentratii ridicate in lichidul cefalo-rahidian.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Efecte secundare: Reactii ale pielii (rash eritematos, prurit, urticarie, fotodermatoza, depigmentare, alopecie, acnee), ale sangelui (deprimarea maduvei hematogene, leucopenie, trombopenie, anemie, hipogamaglobulinemie, sangerari cu sediu variabil, septicemie), ale aparatului digestiv (gingivite, faringite, stomatite, anorexie, varsaturi, diaree, hematemeza, melena, ulceratii gastrointestinale sangerande, enterite, modificari toxice ale ficatului), ale aparatului uro-genital (insuficienta renala, azotemie, cistita, hematurie; ovogeneza si spermatogeneza imperfecta, oligospermie tranzitorie, dismenoree, sterilitate, nefropatii grave) si ale sistemului nervos central (cefalee, ameteli, tulburari vizuale, afazie, hemipareza, convulsii dupa administrarea intrarahidiana. De remarcat este faptul ca fenomenele toxice ale produsului debuteaza mai ales prin stomatita, gingivite si diaree. Ca antidot se administreaza per os sau intravenos leucovorina.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.
Poate fi folosit ca paleativ in leucemia acuta si subacuta, cu efecte dintre cele mai favorabile in leucemia limfoblastica acuta, in particular in meningitele leucemice, in special la copii (administrat intratecal).
Dupa administrare orala, in doze mici, metotrexat este rapid absorbit din tractul gastrointestinal. Dozele mai mari sunt mai putin bine absorbite. Prin administrare parenterala este complet si rapid absorbit. Substanta se elimina la nivel renal, in proportie de aprox. 80% in 24 de ore. Administrarea repetata a preparatului mareste remanenta sanguina a acestuia, ca urmare a unei acumulari in tesuturi. Metotrexat nu traverseaza, practic, bariera hematoencefalica, dar prin administrare intrarahidiana, se pot realiza concentratii ridicate in lichidul cefalo-rahidian.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Efecte secundare: Reactii ale pielii (rash eritematos, prurit, urticarie, fotodermatoza, depigmentare, alopecie, acnee), ale sangelui (deprimarea maduvei hematogene, leucopenie, trombopenie, anemie, hipogamaglobulinemie, sangerari cu sediu variabil, septicemie), ale aparatului digestiv (gingivite, faringite, stomatite, anorexie, varsaturi, diaree, hematemeza, melena, ulceratii gastrointestinale sangerande, enterite, modificari toxice ale ficatului), ale aparatului uro-genital (insuficienta renala, azotemie, cistita, hematurie; ovogeneza si spermatogeneza imperfecta, oligospermie tranzitorie, dismenoree, sterilitate, nefropatii grave) si ale sistemului nervos central (cefalee, ameteli, tulburari vizuale, afazie, hemipareza, convulsii dupa administrarea intrarahidiana. De remarcat este faptul ca fenomenele toxice ale produsului debuteaza mai ales prin stomatita, gingivite si diaree. Ca antidot se administreaza per os sau intravenos leucovorina.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.
-3%
187.79 MDL
193.60 MDL
-3%
148.70 MDL
153.30 MDL