Filtru
Întâi cele populare
Tifon elast Tonus 9701 plasa impletita 3m N1
Țara producător Lituania
Producător Tonus Elast"
Țara producător Lituania
Producător Tonus Elast"
-3%
296.77 MDL
305.95 MDL
Caracteristici:
1. Fabricat din material lemnos de înaltă calitate, sigur, netoxic și convenabil de utilizat.
2. Designul de unică folosință poate evita în mod eficient infecția, mai sigur de utilizare.
3. Design mai larg și mai lung pentru a se aplica rapid la
mască facială, fasole de ceară tare, mai convenabil de utilizat.
4. Utilizat pentru și unitățile sanitare pentru orală
examinarea, producerea de masca, ceara de epilare si asa mai departe.
1. Fabricat din material lemnos de înaltă calitate, sigur, netoxic și convenabil de utilizat.
2. Designul de unică folosință poate evita în mod eficient infecția, mai sigur de utilizare.
3. Design mai larg și mai lung pentru a se aplica rapid la
mască facială, fasole de ceară tare, mai convenabil de utilizat.
4. Utilizat pentru și unitățile sanitare pentru orală
examinarea, producerea de masca, ceara de epilare si asa mai departe.
-3%
69.84 MDL
72 MDL
Ce este Cisplatin şi pentru ce se utilizează
Cisplatina aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub numele de citostatice, care sunt
utilizate în tratamentul cancerului. Cisplatina poate fi utilizată singură, dar cel mai frecvent,
cisplatina este utilizată în asociere cu alte citostatice.
Pentru ce se utilizează?
Cisplatina poate distruge celulele din organismul dumneavoastră care pot determina anumite tipuri
de cancer (tumori testiculare, tumori ovariene, tumori ale vezicii urinare, tumori epiteliale la nivelul
capului şi gâtului, cancer pulmonar şi cancer de col uterin în asociere cu radioterapie).
Medicul dumneavoastră vă poate furniza mai multe informaţii. Cum vi se va administra Cisplatin
Cisplatin trebuie administrat numai de un specialist în tratamentul cancerului. Concentratul pentru
soluţie perfuzabilă se diluează în 2 litri soluţie clorură de sodiu 0,9% sau amestec de clorură de
sodiu 0,9% cu soluţie glucoză 5%.
Cisplatin se administrează numai prin injectare într-o venă (perfuzie intravenoasă).
Cisplatin nu trebuie să vină în contact cu materiale care conţin aluminiu.
Doza recomandată de Cisplatin depinde de tipul de cancer, starea de sănătate, efectele anticipate ale
tratamentului şi de utilizarea cisplatinei singură (în monoterapie) sau în asociere cu alte
medicamente (chimioterapie asociată).
Pentru a evita sau a reduce problemele renale, înainte şi după întreruperea tratamentului în mod
normal vi se va administra o perfuzie cu lichide pentru a creşte cantitatea de urină pe care o
produceţi. În următoarele 24 de ore după tratament trebuie să beţi o cantitate considerabilă de
lichide.
Înainte de începerea tratamentului, medicul dumneavoastră vă va face analize pentru a verifica dacă
aveţi un număr suficient de celule în sânge (celule roşii, celule albe şi trombocite) şi, de asemenea,
pentru a verifica cât de bine vă funcţionează rinichii. De asemenea, în timpul şi după întreruperea
tratamentului pot fi efectuate analize suplimentare. De asemenea veţi efectua o testare a auzului
înainte de începerea tratamentului şi periodic după aceea.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Cisplatin
Medicul dumneavoastră se va asigura că vi se administrează doza corectă pentru afecţiunea de care
suferiţi. În caz de supradozaj, reacţiile adverse pot fi exacerbate. Medicul dumneavoastră vă poate
da tratament simptomatic pentru aceste reacţii adverse.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Cisplatin, adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Cisplatin
Deoarece acest medicament este administrat de către personalul medical este puţin probabil ca
administrarea unei doze să fie uitată.
Trebuie să verificaţi cu medicul în cazul în care nu sunteţi sigur.
Dacă încetaţi să utilizaţi Cisplatin
Adresaţi-vă medicului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă aveţi orice fel de reacţie adversă, este important să spuneţi medicului dumneavoastră înainte
de următorul tratament.
Spune-ţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre următoarele efecte adverse,
deoarece puteţi necesita îngrijire medicală urgentă:
- diaree sau vărsături persistente sau severe;
- stomatită/mucozită (dureri la nivelul buzelor sau ulceraţii la nivelul gurii);
- umflarea feţei, buzelor, gurii sau gâtului, simptome respiratorii inexplicabile cum sunt tuse
neproductivă;
- dificultăţi de respiraţie sau zgomote respiratorii;
- dificultăţi la înghiţire;
- amorţeli sau furnicături în degetele de la mâini sau picioare;
- oboseală extremă;
- învineţire sau sângerare neobişnuită;
- semne ale unei infecţii cum sunt durere în gât şi temperatură mare;
- senzaţie de disconfort în apropiere sau la nivelul locului de injectare în timpul perfuziei.
Alte reacţii, care pot apărea pe durata tratamentului cu Cisplatin:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 persoană din 10)
- supresia măduvei osoase, caracterizată de reducerea masivă a numărului de celule albe din
sânge, care favorizează apariţia infecţiilor (leucopenie), reducerea numărului de trombocite,
care creşte riscul de vânătăi şi sângerări (trombocitopenie), precum şi reducerea numărului de
celule roşii din sânge, care poate determina paloare şi slăbiciune sau senzaţie de lipsă de aer
(anemie);
- reducerea valorilor electroliţilor din sânge (sodiu);
- pierderea apetitului alimentar (anorexie), greaţă, vărsături, diaree;
- valori crescute ale acidului uric în sânge (hiperuricemie) (de exemplu gută);
- febră.
Frecvente (pot afecta până la 1 persoană din 10)
- infecţii şi infectarea sângelui (sepsis);
- bătăi neregulate ale inimii, inclusiv reducerea bătăilor inimii (bradicardie), accelerarea bătăilor
inimii (tahicardie);
- inflamarea unei vene (flebită) la nivelul locului de injectare;
- dificultăţi la respiraţie (dispnee), inflamarea plămânilor (pneumonie) şi insuficienţă
respiratorie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 persoană din 100)
- reacţii de hipersensibilitate, inclusiv erupţie trecătoare pe piele, eczemă cu mâncărimi severe şi
formarea de noduli (urticarie), înroşirea şi inflamarea pielii (eritem) sau mâncărime (prurit),
reacţii anafilactice cu tensiune arterială mică (hipotensiune arterială), accelerarea bătăilor inimii
(tahicardie), dificultăţi la respiraţie (dispnee), disconfort datorită spasmelor musculaturii de la
nivelul căilor respiratorii (bronhospasm);
- afectarea urechii (ototoxicitate);
- reducerea valorilor electroliţilor din sânge (magneziu);
- depuneri metalice la nivelul gingiilor;
- căderea părului (alopecie);
- spermatogeneză şi ovulaţie disfuncţională şi creşterea dureroasă a sânilor la bărbaţi
(ginecomastie).
Rare (pot afecta până la 1 persoană din 1 000)
- cisplatina, la fel ca alte medicamente similare, creşte riscul de apariţie a leucemiei (leucemie
acută);
- hipersensibilitate gravă (reacţii anafilactice) cu tensiune arterială mică (hipotensiune arterială),
accelerarea bătăilor inimii (tahicardie), dificultăţi la respiraţie (dispnee), disconfort datorită
spasmelor musculaturii de la nivelul căilor respiratorii (bronhospasm), umflarea feţei şi febră;
- suprimarea sistemului imunitar (imunosupresie);
- pierderea anumitor tipuri de funcţii cerebrale, inclusiv disfuncţii cerebrale caracterizate prin
spasme şi reducerea stării de conştienţă (encefalopatie), neuropatie periferică a nervilor
senzoriali (neuropatie bilaterală, senzorială), caracterizată prin înţepături, mâncărime sau
furnicături fără cauză şi uneori caracterizată prin pierderea gustului, a simţului tactil, a vederii,
dureri bruşte apărute la nivelul gâtului, mergând de-a lungul spatelui până la picioare la
aplecarea înainte, criză convulsivă (convulsii);
- pierderea capacităţii de a purta o conversaţie normală, pierderea auzului (în special la copii şi
vârstnici);
- creşterea valorilor tensiunii arteriale, afecţiuni coronariene şi infarct miocardic;
- inflamarea mucoaselor de la nivelul gurii (stomatită);
- reducerea valorilor proteinelor din sânge (albumină);
Foarte rare (pot afecta până la 1 persoană din 10 000)
- creşterea valorilor fierului din sânge;
- stop cardiac.
https://bit.ly/3BJquNi
Cisplatina aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub numele de citostatice, care sunt
utilizate în tratamentul cancerului. Cisplatina poate fi utilizată singură, dar cel mai frecvent,
cisplatina este utilizată în asociere cu alte citostatice.
Pentru ce se utilizează?
Cisplatina poate distruge celulele din organismul dumneavoastră care pot determina anumite tipuri
de cancer (tumori testiculare, tumori ovariene, tumori ale vezicii urinare, tumori epiteliale la nivelul
capului şi gâtului, cancer pulmonar şi cancer de col uterin în asociere cu radioterapie).
Medicul dumneavoastră vă poate furniza mai multe informaţii. Cum vi se va administra Cisplatin
Cisplatin trebuie administrat numai de un specialist în tratamentul cancerului. Concentratul pentru
soluţie perfuzabilă se diluează în 2 litri soluţie clorură de sodiu 0,9% sau amestec de clorură de
sodiu 0,9% cu soluţie glucoză 5%.
Cisplatin se administrează numai prin injectare într-o venă (perfuzie intravenoasă).
Cisplatin nu trebuie să vină în contact cu materiale care conţin aluminiu.
Doza recomandată de Cisplatin depinde de tipul de cancer, starea de sănătate, efectele anticipate ale
tratamentului şi de utilizarea cisplatinei singură (în monoterapie) sau în asociere cu alte
medicamente (chimioterapie asociată).
Pentru a evita sau a reduce problemele renale, înainte şi după întreruperea tratamentului în mod
normal vi se va administra o perfuzie cu lichide pentru a creşte cantitatea de urină pe care o
produceţi. În următoarele 24 de ore după tratament trebuie să beţi o cantitate considerabilă de
lichide.
Înainte de începerea tratamentului, medicul dumneavoastră vă va face analize pentru a verifica dacă
aveţi un număr suficient de celule în sânge (celule roşii, celule albe şi trombocite) şi, de asemenea,
pentru a verifica cât de bine vă funcţionează rinichii. De asemenea, în timpul şi după întreruperea
tratamentului pot fi efectuate analize suplimentare. De asemenea veţi efectua o testare a auzului
înainte de începerea tratamentului şi periodic după aceea.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Cisplatin
Medicul dumneavoastră se va asigura că vi se administrează doza corectă pentru afecţiunea de care
suferiţi. În caz de supradozaj, reacţiile adverse pot fi exacerbate. Medicul dumneavoastră vă poate
da tratament simptomatic pentru aceste reacţii adverse.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Cisplatin, adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Cisplatin
Deoarece acest medicament este administrat de către personalul medical este puţin probabil ca
administrarea unei doze să fie uitată.
Trebuie să verificaţi cu medicul în cazul în care nu sunteţi sigur.
Dacă încetaţi să utilizaţi Cisplatin
Adresaţi-vă medicului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă aveţi orice fel de reacţie adversă, este important să spuneţi medicului dumneavoastră înainte
de următorul tratament.
Spune-ţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre următoarele efecte adverse,
deoarece puteţi necesita îngrijire medicală urgentă:
- diaree sau vărsături persistente sau severe;
- stomatită/mucozită (dureri la nivelul buzelor sau ulceraţii la nivelul gurii);
- umflarea feţei, buzelor, gurii sau gâtului, simptome respiratorii inexplicabile cum sunt tuse
neproductivă;
- dificultăţi de respiraţie sau zgomote respiratorii;
- dificultăţi la înghiţire;
- amorţeli sau furnicături în degetele de la mâini sau picioare;
- oboseală extremă;
- învineţire sau sângerare neobişnuită;
- semne ale unei infecţii cum sunt durere în gât şi temperatură mare;
- senzaţie de disconfort în apropiere sau la nivelul locului de injectare în timpul perfuziei.
Alte reacţii, care pot apărea pe durata tratamentului cu Cisplatin:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 persoană din 10)
- supresia măduvei osoase, caracterizată de reducerea masivă a numărului de celule albe din
sânge, care favorizează apariţia infecţiilor (leucopenie), reducerea numărului de trombocite,
care creşte riscul de vânătăi şi sângerări (trombocitopenie), precum şi reducerea numărului de
celule roşii din sânge, care poate determina paloare şi slăbiciune sau senzaţie de lipsă de aer
(anemie);
- reducerea valorilor electroliţilor din sânge (sodiu);
- pierderea apetitului alimentar (anorexie), greaţă, vărsături, diaree;
- valori crescute ale acidului uric în sânge (hiperuricemie) (de exemplu gută);
- febră.
Frecvente (pot afecta până la 1 persoană din 10)
- infecţii şi infectarea sângelui (sepsis);
- bătăi neregulate ale inimii, inclusiv reducerea bătăilor inimii (bradicardie), accelerarea bătăilor
inimii (tahicardie);
- inflamarea unei vene (flebită) la nivelul locului de injectare;
- dificultăţi la respiraţie (dispnee), inflamarea plămânilor (pneumonie) şi insuficienţă
respiratorie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 persoană din 100)
- reacţii de hipersensibilitate, inclusiv erupţie trecătoare pe piele, eczemă cu mâncărimi severe şi
formarea de noduli (urticarie), înroşirea şi inflamarea pielii (eritem) sau mâncărime (prurit),
reacţii anafilactice cu tensiune arterială mică (hipotensiune arterială), accelerarea bătăilor inimii
(tahicardie), dificultăţi la respiraţie (dispnee), disconfort datorită spasmelor musculaturii de la
nivelul căilor respiratorii (bronhospasm);
- afectarea urechii (ototoxicitate);
- reducerea valorilor electroliţilor din sânge (magneziu);
- depuneri metalice la nivelul gingiilor;
- căderea părului (alopecie);
- spermatogeneză şi ovulaţie disfuncţională şi creşterea dureroasă a sânilor la bărbaţi
(ginecomastie).
Rare (pot afecta până la 1 persoană din 1 000)
- cisplatina, la fel ca alte medicamente similare, creşte riscul de apariţie a leucemiei (leucemie
acută);
- hipersensibilitate gravă (reacţii anafilactice) cu tensiune arterială mică (hipotensiune arterială),
accelerarea bătăilor inimii (tahicardie), dificultăţi la respiraţie (dispnee), disconfort datorită
spasmelor musculaturii de la nivelul căilor respiratorii (bronhospasm), umflarea feţei şi febră;
- suprimarea sistemului imunitar (imunosupresie);
- pierderea anumitor tipuri de funcţii cerebrale, inclusiv disfuncţii cerebrale caracterizate prin
spasme şi reducerea stării de conştienţă (encefalopatie), neuropatie periferică a nervilor
senzoriali (neuropatie bilaterală, senzorială), caracterizată prin înţepături, mâncărime sau
furnicături fără cauză şi uneori caracterizată prin pierderea gustului, a simţului tactil, a vederii,
dureri bruşte apărute la nivelul gâtului, mergând de-a lungul spatelui până la picioare la
aplecarea înainte, criză convulsivă (convulsii);
- pierderea capacităţii de a purta o conversaţie normală, pierderea auzului (în special la copii şi
vârstnici);
- creşterea valorilor tensiunii arteriale, afecţiuni coronariene şi infarct miocardic;
- inflamarea mucoaselor de la nivelul gurii (stomatită);
- reducerea valorilor proteinelor din sânge (albumină);
Foarte rare (pot afecta până la 1 persoană din 10 000)
- creşterea valorilor fierului din sânge;
- stop cardiac.
https://bit.ly/3BJquNi
Indicații Tamoxifen, comprimate filmate:
Carcinom mamar metastazat; terapia carcinomului mamar. Contraindicații:
Este contraindicat sa se administreze Tamoxifen 10 Hexal in timpul sarcinii. Mai jos se descriu situatiile cand, in anumite conditii si numai cu deosebita atentie se poate administra Tamoxifen 10 Hexal. De aceea trebuie sa consultati medicul dvs. Acest lucru este valabil chiar si in cazul in care, anterior, ati utilizat acest medicament. La o reducere masiva a trombocitelor (trombocitopenie) si a leucocitelor (leucopenie) cat si cazul cresterii nivelului calciului seric se va administra Tamoxifen 10 Hexal numai sub rezerva evaluarii relatiei beneficiu/risc. Daca se prescrie Tamoxifen 10 Hexal in aceste conditii, este necesar o supraveghere medicala deosebita. Administrare Tamoxifen 10 mg, comprimate filmate:
Urmatoarele indicatii vor fi respectate, daca medicul dvs. nu va recomanda altfel. Va rugam sa respectati informatiile de utilizare, pentru ca actiunea medicamentului Tamoxifen 10 Hexal sa fie cea scontata. In general doza se situeaza intre 2-4 comprimate filmate pe zi (20-40 mg tamoxifen). In terapia de durata se recomanda cate 3 comprimate filmate zilnic (30 mg tamoxifen) ca doza uzuala. Comprimatele filmate se vor lua nemestecate cu putin lichid dimineata si seara in timpul mesei. Tratamentul cu Tamoxifen 10 Hexal este de lunga durata. Durata acestuia o decide medicul curant.
Carcinom mamar metastazat; terapia carcinomului mamar. Contraindicații:
Este contraindicat sa se administreze Tamoxifen 10 Hexal in timpul sarcinii. Mai jos se descriu situatiile cand, in anumite conditii si numai cu deosebita atentie se poate administra Tamoxifen 10 Hexal. De aceea trebuie sa consultati medicul dvs. Acest lucru este valabil chiar si in cazul in care, anterior, ati utilizat acest medicament. La o reducere masiva a trombocitelor (trombocitopenie) si a leucocitelor (leucopenie) cat si cazul cresterii nivelului calciului seric se va administra Tamoxifen 10 Hexal numai sub rezerva evaluarii relatiei beneficiu/risc. Daca se prescrie Tamoxifen 10 Hexal in aceste conditii, este necesar o supraveghere medicala deosebita. Administrare Tamoxifen 10 mg, comprimate filmate:
Urmatoarele indicatii vor fi respectate, daca medicul dvs. nu va recomanda altfel. Va rugam sa respectati informatiile de utilizare, pentru ca actiunea medicamentului Tamoxifen 10 Hexal sa fie cea scontata. In general doza se situeaza intre 2-4 comprimate filmate pe zi (20-40 mg tamoxifen). In terapia de durata se recomanda cate 3 comprimate filmate zilnic (30 mg tamoxifen) ca doza uzuala. Comprimatele filmate se vor lua nemestecate cu putin lichid dimineata si seara in timpul mesei. Tratamentul cu Tamoxifen 10 Hexal este de lunga durata. Durata acestuia o decide medicul curant.
-3%
107.82 MDL
111.15 MDL
INDICATII
Preparat de prima electie in rickettsioze, pneumonie cu mycoplasma, ciuma, tularemie, holera, dizenterie, chlamydioze, dizenterie bacteriana si amoebiana. Preparat de alternativa in sifilis, gonoree, antrax, clostridioze. Infectiile tractului urinar (cistita, uretrita, pielonefrita). Infectiile ORL (tonsilite, faringite, otita medie, sinusite). Infectii gastrointestinale. Infectii ale pielii si tesuturilor moi (furunculoza, abcese, rani infectate, impetigo, celulita).
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti, cite 100 mg de 2 ori pe zi (doza de atac), cite 50 mg de 2 ori pe zi (doza de intretinere). In cazurile grave 200 mg/zi pe toata perioada tratamentului. In sifilisul primar si secundar 300 mg/zi divizate in citeva prize timp de cel putin 10 zile. In gonoree cite 100 mg de 2 ori pe zi 2-4 zile sau 300 mg in doza unica. In tifosul exantematic 100 sau 200 mg in doza unica. Copii peste 12 ani cu masa corporala peste 50 kg dozele sunt egale cu ale adultilor, sub 50 kg, prima zi 4 mg/kg/zi divizata in 2 prize, apoi 2 mg/kg/zi, in infectiile severe doza ramine 4 mg/kg/zi pe toata perioada de tratament.
CONTRAINDICATII
Sensibilitatea la tetracicline, sarcina, virsta sub 12 ani.
Preparat de prima electie in rickettsioze, pneumonie cu mycoplasma, ciuma, tularemie, holera, dizenterie, chlamydioze, dizenterie bacteriana si amoebiana. Preparat de alternativa in sifilis, gonoree, antrax, clostridioze. Infectiile tractului urinar (cistita, uretrita, pielonefrita). Infectiile ORL (tonsilite, faringite, otita medie, sinusite). Infectii gastrointestinale. Infectii ale pielii si tesuturilor moi (furunculoza, abcese, rani infectate, impetigo, celulita).
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti, cite 100 mg de 2 ori pe zi (doza de atac), cite 50 mg de 2 ori pe zi (doza de intretinere). In cazurile grave 200 mg/zi pe toata perioada tratamentului. In sifilisul primar si secundar 300 mg/zi divizate in citeva prize timp de cel putin 10 zile. In gonoree cite 100 mg de 2 ori pe zi 2-4 zile sau 300 mg in doza unica. In tifosul exantematic 100 sau 200 mg in doza unica. Copii peste 12 ani cu masa corporala peste 50 kg dozele sunt egale cu ale adultilor, sub 50 kg, prima zi 4 mg/kg/zi divizata in 2 prize, apoi 2 mg/kg/zi, in infectiile severe doza ramine 4 mg/kg/zi pe toata perioada de tratament.
CONTRAINDICATII
Sensibilitatea la tetracicline, sarcina, virsta sub 12 ani.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Medoclor 250 mg capsule
Medoclor 500 mg capsule
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține 250 mg sau 500 mg cefaclor (sub formă de cefaclor monohidrat).
Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Medoclor 250 mg sunt capsule tari de culoare liliachie-fildeș de dimensiune "2" sau capsule de
gelatină tare liliachie-fildeș de dimensiunea "2" cu inscripţia "MEDOCLOR 250".
Medoclor 500 mg sunt capsule de gelatină tare de culoare liliachie-fildeș cu dimensiunea "0".
4. DATE CLINICE
4.1. Indicații terapeutice
Medoclor este indicat la copii și adulți pentru tratamentul infecțiilor ușoare cauzate de
microorganismele sensibile la cefaclor (vezi pct. 4.4 și 5.1):
Otita medie acută
Sinuzită bacteriană acută
Pneumonie comunitară dobândită, exacerbarea bronșitei cronice, faringită/ amigdalită
Trebuie respectare ghidurile oficiale pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antimicrobiene.
4.2. Doze și mod de administrare
Doze
Medoclor trebuie administrat timp de cel puțin 10 zile în tratamentul infecțiilor cauzate de
streptococi beta-hemolitici.
Adulti
Doza uzuală este de 250 mg administrată la fiecare opt ore, dar în infecții mai severe sau infecții
datorate microorganismelor mai puțin susceptibile, doza poate fi mărită la 500 mg administrată la
fiecare opt ore. Doza maximă și durata tratamentului pentru adulți este de 4 g/zi timp de până la 28
de zile. Cu toate acestea, doza zilnică totală nu poate depăși 4 grame. Dozele de până la 4 g pe zi sau dovedit a fi sigure atunci când sunt administrate persoanelor obişnuite timp de 28 de zile.
Copii și adolescenți
Doza zilnică recomandată pentru copii este de 20 mg/kg/zi împărțită în mod egal la fiecare 8 ore. În
cazul infecțiilor de otită medie acută provocată de organismele mai puțin susceptibile, trebuie
utilizate 40 mg/ kg / zi, fără a depăși doza recomandată de 1 g pe zi.
Siguranța și eficacitatea cefaclorului nu a fost stabilită pentru copii mai mici de 1 lună.
Insuficiență renală
Pentru pacienții cu clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min trebuie administrată numai 1/4 din
doza zilnică.
Pentru clearance-ul creatininei cuprins între 10 ml/ min și 40 ml/min poate fi suficientă 1/2 din doza
zilnică.
Când clearance-ul este mai mare de 40 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei. La pacienții cu
funcție renală compromisă, timpul de înjumătățire plasmatică al cefaclorului nu depășește 3 ore. În
această situație, nu există acumularea cefaclorului la doze normale. La pacienții supuși
hemodializei, timpul de înjumătățire este de 2,1 ore.
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsulele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid.
4.3. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1.
Nou-născuți (copii mai mici de 1 lună) (vezi pct. 4.2 – Copii și adolescenți).
https://bit.ly/2QDvJvn
Medoclor 250 mg capsule
Medoclor 500 mg capsule
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține 250 mg sau 500 mg cefaclor (sub formă de cefaclor monohidrat).
Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Medoclor 250 mg sunt capsule tari de culoare liliachie-fildeș de dimensiune "2" sau capsule de
gelatină tare liliachie-fildeș de dimensiunea "2" cu inscripţia "MEDOCLOR 250".
Medoclor 500 mg sunt capsule de gelatină tare de culoare liliachie-fildeș cu dimensiunea "0".
4. DATE CLINICE
4.1. Indicații terapeutice
Medoclor este indicat la copii și adulți pentru tratamentul infecțiilor ușoare cauzate de
microorganismele sensibile la cefaclor (vezi pct. 4.4 și 5.1):
Otita medie acută
Sinuzită bacteriană acută
Pneumonie comunitară dobândită, exacerbarea bronșitei cronice, faringită/ amigdalită
Trebuie respectare ghidurile oficiale pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antimicrobiene.
4.2. Doze și mod de administrare
Doze
Medoclor trebuie administrat timp de cel puțin 10 zile în tratamentul infecțiilor cauzate de
streptococi beta-hemolitici.
Adulti
Doza uzuală este de 250 mg administrată la fiecare opt ore, dar în infecții mai severe sau infecții
datorate microorganismelor mai puțin susceptibile, doza poate fi mărită la 500 mg administrată la
fiecare opt ore. Doza maximă și durata tratamentului pentru adulți este de 4 g/zi timp de până la 28
de zile. Cu toate acestea, doza zilnică totală nu poate depăși 4 grame. Dozele de până la 4 g pe zi sau dovedit a fi sigure atunci când sunt administrate persoanelor obişnuite timp de 28 de zile.
Copii și adolescenți
Doza zilnică recomandată pentru copii este de 20 mg/kg/zi împărțită în mod egal la fiecare 8 ore. În
cazul infecțiilor de otită medie acută provocată de organismele mai puțin susceptibile, trebuie
utilizate 40 mg/ kg / zi, fără a depăși doza recomandată de 1 g pe zi.
Siguranța și eficacitatea cefaclorului nu a fost stabilită pentru copii mai mici de 1 lună.
Insuficiență renală
Pentru pacienții cu clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min trebuie administrată numai 1/4 din
doza zilnică.
Pentru clearance-ul creatininei cuprins între 10 ml/ min și 40 ml/min poate fi suficientă 1/2 din doza
zilnică.
Când clearance-ul este mai mare de 40 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei. La pacienții cu
funcție renală compromisă, timpul de înjumătățire plasmatică al cefaclorului nu depășește 3 ore. În
această situație, nu există acumularea cefaclorului la doze normale. La pacienții supuși
hemodializei, timpul de înjumătățire este de 2,1 ore.
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsulele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid.
4.3. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1.
Nou-născuți (copii mai mici de 1 lună) (vezi pct. 4.2 – Copii și adolescenți).
https://bit.ly/2QDvJvn
-3%
97.63 MDL
100.65 MDL
Ce este Cardiva şi pentru ce se utilizează
Cardiva conţine ca substanţă activă, carvedilol. Acesta aparţine unui grup de medicamente denumit
medicamente beta-blocante.
Cardiva este indicat pentru tratamentul:
• Insuficienţei cardiace cronice
• Hipertensiunii arteriale (tensiune arterială crescută)
• Anginei pectorale (durere în piept sau disconfort care apare atunci când inima dumneavoastră
nu primeşte destul oxigen).
Cardiva acţionează prin lărgirea şi relaxarea vaselor sanguine.
• Aceasta determină scăderea tensiunii arteriale.
• Dacă aveţi insuficienţă cardiacă cronică, acesta va face mai uşoară pomparea sângelui în
interiorul corpului.
• Dacă aveţi angină, acesta va înlătura durerea din piept. Cum să utilizaţi Cardiva
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Comprimatele trebuie înghiţite cu o
cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
Nu este necesară administrarea comprimatelor în timpul meselor. Totuşi, dacă aveţi insuficienţă
cardiacă trebuie să luaţi Cardiva în timpul mesei pentru a încetini absorbţia medicamentului şi, astfel,
de a reduce riscul unei scăderi marcate a tensiunii arteriale în cazul schimbării poziţiei corpului
(hipotensiune ortostatică).
Comprimatele Cardiva sunt disponibile în concentraţii de 6,25 mg, 12,5 mg şi 25 mg. https://bit.ly/3kBamau
Cardiva conţine ca substanţă activă, carvedilol. Acesta aparţine unui grup de medicamente denumit
medicamente beta-blocante.
Cardiva este indicat pentru tratamentul:
• Insuficienţei cardiace cronice
• Hipertensiunii arteriale (tensiune arterială crescută)
• Anginei pectorale (durere în piept sau disconfort care apare atunci când inima dumneavoastră
nu primeşte destul oxigen).
Cardiva acţionează prin lărgirea şi relaxarea vaselor sanguine.
• Aceasta determină scăderea tensiunii arteriale.
• Dacă aveţi insuficienţă cardiacă cronică, acesta va face mai uşoară pomparea sângelui în
interiorul corpului.
• Dacă aveţi angină, acesta va înlătura durerea din piept. Cum să utilizaţi Cardiva
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Comprimatele trebuie înghiţite cu o
cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
Nu este necesară administrarea comprimatelor în timpul meselor. Totuşi, dacă aveţi insuficienţă
cardiacă trebuie să luaţi Cardiva în timpul mesei pentru a încetini absorbţia medicamentului şi, astfel,
de a reduce riscul unei scăderi marcate a tensiunii arteriale în cazul schimbării poziţiei corpului
(hipotensiune ortostatică).
Comprimatele Cardiva sunt disponibile în concentraţii de 6,25 mg, 12,5 mg şi 25 mg. https://bit.ly/3kBamau
-3%
28.57 MDL
29.45 MDL
FITODIAB®- furnizează un complex bogat de fitonutrienţi necesari în suplimentarea dietei pentru reglarea metabolismului, în general şi, a celui glucidic, în special; induce o mai bună echilibrare a parametrilor biochimici serici;
- are rol benefic în limitarea consecinţelor negative ale unor disfuncţii metabolice;
- ajută la normalizarea nivelului de glucoză din sânge;
- are influenţă pozitivă asupra metabolismului lipidic şi al trigliceridelor, normalizează nivelul colesterolului şi al trigliceridelor din sânge, contribuind la buna funcţionare a inimii şi a vaselor de sânge;
- îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi promovează starea generală de bine.
Produsul este bine tolerat, fără contraindicaţii semnalate până acum la dozele şi ritmul de administrare recomandate.
Poate fiutilizat în asociere cu mijloacele convenţionale de îngrijire privind normalizarea glicemiei, dar numai la recomandarea specialistului; este necesar controlul periodic al nivelului de zahăr din sânge.
La apariţia unor efecte nedorite se întrerupe administrarea produsului şi se recomandă consultarea medicului sau a farmacistului.
Instrucţiuni de utilizare:
În funcţie de valoarea glicemiei, doza utilizată variază între 2 şi 6 comprimate pe zi:
- 2 comprimate: câte 1 comprimat la fiecare masă principală (când nivelul glicemiei este cuprins între 120 şi 150 mg/dl);
- 4 comprimate: câte 1 comprimat la fiecare din cele 3 mese principale şi 1 comprimat la gustarea de la ora 11 (când nivelul glicemiei este cuprins între 150 şi 200 mg/dl);
- 6 comprimate: câte 1 comprimat la fiecare din cele 3 mese principale şi la fiecare din cele 3 gustări (când nivelul glicemiei este mai mare de 200 mg/dl).
- are rol benefic în limitarea consecinţelor negative ale unor disfuncţii metabolice;
- ajută la normalizarea nivelului de glucoză din sânge;
- are influenţă pozitivă asupra metabolismului lipidic şi al trigliceridelor, normalizează nivelul colesterolului şi al trigliceridelor din sânge, contribuind la buna funcţionare a inimii şi a vaselor de sânge;
- îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi promovează starea generală de bine.
Produsul este bine tolerat, fără contraindicaţii semnalate până acum la dozele şi ritmul de administrare recomandate.
Poate fiutilizat în asociere cu mijloacele convenţionale de îngrijire privind normalizarea glicemiei, dar numai la recomandarea specialistului; este necesar controlul periodic al nivelului de zahăr din sânge.
La apariţia unor efecte nedorite se întrerupe administrarea produsului şi se recomandă consultarea medicului sau a farmacistului.
Instrucţiuni de utilizare:
În funcţie de valoarea glicemiei, doza utilizată variază între 2 şi 6 comprimate pe zi:
- 2 comprimate: câte 1 comprimat la fiecare masă principală (când nivelul glicemiei este cuprins între 120 şi 150 mg/dl);
- 4 comprimate: câte 1 comprimat la fiecare din cele 3 mese principale şi 1 comprimat la gustarea de la ora 11 (când nivelul glicemiei este cuprins între 150 şi 200 mg/dl);
- 6 comprimate: câte 1 comprimat la fiecare din cele 3 mese principale şi la fiecare din cele 3 gustări (când nivelul glicemiei este mai mare de 200 mg/dl).
-3%
138.71 MDL
143 MDL
ProTectis - Tablete masticabile sunt un mod simplu, sigur și eficient de a restabili și menține echilibrul florei intestinale, asigurând sănătatea tractului digestiv.
Lactobacillus reuteri Protectis, conţinut în ProTectis tablete masticabile, este prima tulpină probiotică izolată din lapte matern, fără toxine, replicarea sa fiind realizată la cele mai înalte standarde.
Doar 1 tabletă masticabilă pe zi asigură doza zilnică recomandată de 100 milioane de bacterii probiotice Lactobacillus reuteri Protectis. Tabletele masticabile ProTectis pot fi administrate atât copiilor mai mari de 3 ani cât și adulţilor.
Doză recomandată:
1 tabletă masticabilă/zi, 10 tablete per cutie
Compoziţie
per doză:
100 milioane de bacterii probiotice Lactobacillus reuteri Protectis
Alte ingrediente:
izomalț, îndulcitor - xilitol, emulgator - ulei de palmier, stearat de calciu, aromă de lămâie sau de căpșuni si potențator de aromă - acid citric anhidru. Conține îndulcitori. Fără zahăr.
Utilizare:
1 tabletă masticabilă pe zi sau conform instrucțiunilor oferite de medicul dumneavoastră
Depozitare:
La temperatura camerei (max. 25°C).
ProTectis - Tablete masticabile:
Uşor de administrat: 1 tabletă masticabilă/zi
Origine naturală - Lactobacillus reuteri Protectis derivă din lapte matern, lipsit de toxine
Se poate administra pe termen lung
Sigur atât pentru copii, cât și pentru adulți
Gust plăcut - aromă de lămâie sau de căpșuni
Nu conţine conservanţi
Nu conţine zahăr, gluten sau lactoză
Lactobacillus reuteri Protectis, conţinut în ProTectis tablete masticabile, este prima tulpină probiotică izolată din lapte matern, fără toxine, replicarea sa fiind realizată la cele mai înalte standarde.
Doar 1 tabletă masticabilă pe zi asigură doza zilnică recomandată de 100 milioane de bacterii probiotice Lactobacillus reuteri Protectis. Tabletele masticabile ProTectis pot fi administrate atât copiilor mai mari de 3 ani cât și adulţilor.
Doză recomandată:
1 tabletă masticabilă/zi, 10 tablete per cutie
Compoziţie
per doză:
100 milioane de bacterii probiotice Lactobacillus reuteri Protectis
Alte ingrediente:
izomalț, îndulcitor - xilitol, emulgator - ulei de palmier, stearat de calciu, aromă de lămâie sau de căpșuni si potențator de aromă - acid citric anhidru. Conține îndulcitori. Fără zahăr.
Utilizare:
1 tabletă masticabilă pe zi sau conform instrucțiunilor oferite de medicul dumneavoastră
Depozitare:
La temperatura camerei (max. 25°C).
ProTectis - Tablete masticabile:
Uşor de administrat: 1 tabletă masticabilă/zi
Origine naturală - Lactobacillus reuteri Protectis derivă din lapte matern, lipsit de toxine
Se poate administra pe termen lung
Sigur atât pentru copii, cât și pentru adulți
Gust plăcut - aromă de lămâie sau de căpșuni
Nu conţine conservanţi
Nu conţine zahăr, gluten sau lactoză
-3%
530.59 MDL
547 MDL
Substanta activa: Paracetamolum.
Compozitia si forma de prezentare: sirop 120ml in flacon.
Actiunea farmacologica: Analgezic/antipiretic cu actiune antiinflamatoare slaba. Mecanismul actiunii consta in inhibitia sintezei prostaglandinelor atit la periferie, cit si in SNC, predominant in centrul termoreglator hipotalamic.
INDICATII
Algiile slabe si moderate: cefaleea, odontalgiile, mialgiile, nevralgiile, artralgiile, dismenorea primara, starile febrile de diversa provenienta.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti cite 500-1000 mg de 3 ori pe zi, cu 30 min inaintea meselor, copii 3 luni-1 an cite 25-50 mg de 2-4 ori pe zi, 2-5 ani cite 100-150 mg de 2-4 ori pe zi, 5-10 ani pina la 1000 mg/zi, 10-15 ani pina la 1500 mg/zi. Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 10 zile.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, insuficienta hepatica si/sau renala severa, glaucomul, retentia urinara, bolile singelui, sarcina, lactatia, virsta sub 3 luni.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Insuficienta renala sau hepatica.
Conditii de Pastrare: La temperatura de 15-25 C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Compozitia si forma de prezentare: sirop 120ml in flacon.
Actiunea farmacologica: Analgezic/antipiretic cu actiune antiinflamatoare slaba. Mecanismul actiunii consta in inhibitia sintezei prostaglandinelor atit la periferie, cit si in SNC, predominant in centrul termoreglator hipotalamic.
INDICATII
Algiile slabe si moderate: cefaleea, odontalgiile, mialgiile, nevralgiile, artralgiile, dismenorea primara, starile febrile de diversa provenienta.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti cite 500-1000 mg de 3 ori pe zi, cu 30 min inaintea meselor, copii 3 luni-1 an cite 25-50 mg de 2-4 ori pe zi, 2-5 ani cite 100-150 mg de 2-4 ori pe zi, 5-10 ani pina la 1000 mg/zi, 10-15 ani pina la 1500 mg/zi. Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 10 zile.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, insuficienta hepatica si/sau renala severa, glaucomul, retentia urinara, bolile singelui, sarcina, lactatia, virsta sub 3 luni.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Insuficienta renala sau hepatica.
Conditii de Pastrare: La temperatura de 15-25 C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Indicatii: Metotrexat prezinta o specificitate deosebit de ridicata fata de corioepiteliom, in care asigura un procent ridicat de vindecari, chiar in stadii avansate. Mai este indicat in limfosarcoame (in special la copii), in unele tumori inoperabile ale capului si gatului, de asemenea, in mycosis fungoides.
Poate fi folosit ca paleativ in leucemia acuta si subacuta, cu efecte dintre cele mai favorabile in leucemia limfoblastica acuta, in particular in meningitele leucemice, in special la copii (administrat intratecal).
Dupa administrare orala, in doze mici, metotrexat este rapid absorbit din tractul gastrointestinal. Dozele mai mari sunt mai putin bine absorbite. Prin administrare parenterala este complet si rapid absorbit. Substanta se elimina la nivel renal, in proportie de aprox. 80% in 24 de ore. Administrarea repetata a preparatului mareste remanenta sanguina a acestuia, ca urmare a unei acumulari in tesuturi. Metotrexat nu traverseaza, practic, bariera hematoencefalica, dar prin administrare intrarahidiana, se pot realiza concentratii ridicate in lichidul cefalo-rahidian.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Efecte secundare: Reactii ale pielii (rash eritematos, prurit, urticarie, fotodermatoza, depigmentare, alopecie, acnee), ale sangelui (deprimarea maduvei hematogene, leucopenie, trombopenie, anemie, hipogamaglobulinemie, sangerari cu sediu variabil, septicemie), ale aparatului digestiv (gingivite, faringite, stomatite, anorexie, varsaturi, diaree, hematemeza, melena, ulceratii gastrointestinale sangerande, enterite, modificari toxice ale ficatului), ale aparatului uro-genital (insuficienta renala, azotemie, cistita, hematurie; ovogeneza si spermatogeneza imperfecta, oligospermie tranzitorie, dismenoree, sterilitate, nefropatii grave) si ale sistemului nervos central (cefalee, ameteli, tulburari vizuale, afazie, hemipareza, convulsii dupa administrarea intrarahidiana. De remarcat este faptul ca fenomenele toxice ale produsului debuteaza mai ales prin stomatita, gingivite si diaree. Ca antidot se administreaza per os sau intravenos leucovorina.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.
Poate fi folosit ca paleativ in leucemia acuta si subacuta, cu efecte dintre cele mai favorabile in leucemia limfoblastica acuta, in particular in meningitele leucemice, in special la copii (administrat intratecal).
Dupa administrare orala, in doze mici, metotrexat este rapid absorbit din tractul gastrointestinal. Dozele mai mari sunt mai putin bine absorbite. Prin administrare parenterala este complet si rapid absorbit. Substanta se elimina la nivel renal, in proportie de aprox. 80% in 24 de ore. Administrarea repetata a preparatului mareste remanenta sanguina a acestuia, ca urmare a unei acumulari in tesuturi. Metotrexat nu traverseaza, practic, bariera hematoencefalica, dar prin administrare intrarahidiana, se pot realiza concentratii ridicate in lichidul cefalo-rahidian.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Efecte secundare: Reactii ale pielii (rash eritematos, prurit, urticarie, fotodermatoza, depigmentare, alopecie, acnee), ale sangelui (deprimarea maduvei hematogene, leucopenie, trombopenie, anemie, hipogamaglobulinemie, sangerari cu sediu variabil, septicemie), ale aparatului digestiv (gingivite, faringite, stomatite, anorexie, varsaturi, diaree, hematemeza, melena, ulceratii gastrointestinale sangerande, enterite, modificari toxice ale ficatului), ale aparatului uro-genital (insuficienta renala, azotemie, cistita, hematurie; ovogeneza si spermatogeneza imperfecta, oligospermie tranzitorie, dismenoree, sterilitate, nefropatii grave) si ale sistemului nervos central (cefalee, ameteli, tulburari vizuale, afazie, hemipareza, convulsii dupa administrarea intrarahidiana. De remarcat este faptul ca fenomenele toxice ale produsului debuteaza mai ales prin stomatita, gingivite si diaree. Ca antidot se administreaza per os sau intravenos leucovorina.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.
-3%
195.12 MDL
201.15 MDL
Ce este Ciclofosfan şi pentru ce se utilizează
Ciclofosfan aparţine clasei de medicamente anticanceroase numite agenţi alchilanţi. Denumirea
comună internaţională a substanţei active este ciclofosfamida.
Ciclofosfamida acţionează asupra celulelor canceroase care cresc în mod activ încetinindu-le
creşterea şi răspândirea în organism.
Ciclofosfan poate fi utilizat singur sau în asociere cu alte medicamente.
Ciclofosfan este utilizat pentru a trata anumite tipuri de cancer (leucemii, limfoame maligne, cancer
ovarian, testicular, mamar, pulmonar etc).
De asemenea, Ciclofosfan este utilizat pentru a trata unele boli în care sistemul imunitar
reacţionează împotriva propriului organism (boli autoimune).
Ciclofosfan poate fi utilizat ca tratament imunosupresor pentru a împiedica organismul
dumneavoastră să respingă organul transplantat. Cum să utilizaţi Ciclofosfan
Similar altor medicamente antineoplazice, Ciclofosfan trebuie administrat numai sub supravegherea
medicilor specialişti, cu experienţă în chimioterapia antineoplazică. Tratamentul se efectuează în
mod obişnuit în spital.
Înainte de administrare, pulberea de Ciclofosfan se reconstituie prin dizolvare în cantitatea adecvată
de solvent (ser fiziologic). Ciclofosfan se administrează preferabil în perfuzie intravenoasă. Durata
perfuziei poate varia între 30 minute şi 2 ore.
Doza este stabilită de către medicul curant în funcţie de tipul de cancer tratat, suprafața
dumneavoastră corporală (calculată bazat pe înălțime și greutate), vârstă, alte boli asociate şi
valorile testelor biologice (sânge, ficat, rinichi).
Medicul dumneavoastră poate modifica doza şi frecvenţa administrărilor, în funcţie de rezultatele
analizelor de sânge, starea dumneavoastră de sănătate, dacă aveţi insuficienţă hepatică sau renală,
dacă sunteţi un pacient vârstnic, dacă aţi primit tratament anterior sau sunteţi în tratament cu alte
medicamente anticanceroase cu toxicitate similară.
Pentru a evita iritarea vezicii urinare, în timpul şi după tratamentul cu Ciclofosfan, beţi cantităţi
mari de lichide şi goliţi periodic vezica urinară. De asemenea, medicul dumneavoastră vă poate
prescrie mesna (Uromitexan) pentru a preveni efectele toxice asupra vezicii urinare. În acest caz
golirea periodică a vezicii urinare trebuie evitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă utilizaţi mai mult Ciclofosfan decât trebuie
Având în vedere că acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, este puţin
probabil să vi se administreze prea puţin sau prea mult, cu toate acestea adresaţi-vă medicului
dumneavoastră dacă sunteţi îngrijorat.
Dacă uitaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Este puţin probabil, deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, totuşi
nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Uneori, reacţiile adverse pot apărea după terminarea tratamentului. Următoarele reacţii adverse pot
apărea la utilizarea acestui medicament.
Spuneţi medicului dumneavoastră cât mai curând posibil dacă observaţi o reacţie alergică
manifestată prin:
scurtarea respiraţiei;
dificultăţi în respiraţie;
umflarea buzelor, feţei sau limbii;
erupţii trecătoare pe piele;
febră;
senzaţie de răceală;
bufeuri de căldură;
scăderea tensiunii arteriale;
bătăi cardiace rapide ale inimii.
Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţa estimativă cu care apar.
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
greaţă/vărsături;
semne de infecţie (febră, frisoane, alterarea stării generale, simptome locale de infecţie precum
inflamaţia gâtului), determinată de scăderea numărului de globule albe care poate reduce rezistenţa
dumneavoastră la infecţii;
inflamaţii ale vezicii urinare (cistită);
căderea părului (alopecie);
prezenţa de sânge în urină.
Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):
un sindrom asemănător gripei;
stare de slăbiciune;
oboseală;
stare generală alterată;
inflamaţii ale mucoaselor.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):
complicaţii infecţioase (pneumonie, septicemie);
sângerări neobişnuite sau apariţia inexplicabilă a unor vânătăi, determinate de o scădere temporară
a numărului de plachete sanguine (celule responsabile de coagularea sângelui);
semne de anemie (paloarea feţei, oboseală şi stare de slăbiciune inexplicabilă);
reacţii alergice;
pierderea apetitului (lipsa poftei de mâncare);
probleme ale inimii;
bătăi rapide ale inimii;
căderea totală a părului (chelire);
menstruaţii neregulate sau lipsa menstruaţiilor;
înroșirea pielii.
Reacţii adverse rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
ameţeli;
înceţoşarea vederii;
senzaţia de sete intensă (poate fi un semn de deshidratare);
bătăi cardiace anormal de rapide ale inimii;
sângerări;
diaree;
constipaţie;
durere abdominală;
îngălbenire a pielii şi a albului ochilor (leziuni severe ale celulelor hepatice, icter);
erupţii trecătoare pe piele;
inflamaţii la nivelul pielii;
ulceraţii la nivelul gurii;
un număr mai mic sau lipsa spermatozoizilor;
durere în piept.
Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile):
dificultăţi în respiraţie sau scurtarea respiraţiei;
tuse;
afecţiuni ale plămânilor;
acumularea de lichid în cavitatea abdominală (ascită);
diaree cu sânge;
o afecţiune numită boala veno-oclusivă caracterizată prin creştere ponderală bruscă, acumulare de
lichid în cavitatea abdominală, ficat mărit şi dureros;
reacţii severe cu vezicule pe piele şi pe membranele mucoase (sindromul Stevens Johnson),
necroliză epidermică toxică;
decolorarea palmelor, unghiilor, tălpilor;
eritem în zona iradiată;
dureri musculare inexplicabile, slăbiciune musculară, crampe musculare;
probleme ale rinichilor;
durere de cap;
dureri de oase;
iritaţii apărute în jurul locului de injectare – tumefierea, înroşirea şi sensibilitatea pielii;
creştere în greutate;
scăderi ale concentrației sodiului în sânge;
scăderi sau creșteri ale concentrației zahărului în sânge;
toxicitate neuronală;
creșterea secreției lacrimale;
formarea de lichid în jurul inimii;
șoc cardiogenic;
inflamația vaselor de sânge;
formarea de cheaguri în vene;
formarea de cheaguri de sânge în plămâni;
înfundarea venelor din plămâni;
tuse;
nas înfundat;
secreție nazală abundentă;
durere în gât și la nivelul urechilor;
sângerare de la nivel digestiv;
inflamația mucoasei intestinului subțire și gros;
inflamația glandelor parotide;
infecție a intestinului;
acumulare de bilă în ficat;
acumulare de lichid în cavitatea abdominală;
înroșirea și amorțeală/furnicături la nivelul palmelor și tălpilor;
reactivarea inflamației pielii care a fost iradiată anterior;
înroșirea pielii însoțită sau nu de mâncărime;
formarea de vezicule pe piele;
umflarea feței;
transpirații excesive;
spasme musculare;
fibroză a pielii, dureri ale mușchilor și articulațiilor;
afectare toxică a rinichilor;
distrugerea unor părți ale rinichilor;
inflamația și sângerarea ureterelor;
inflamația și sângerarea vezicii urinare;
contracția intensă a vezicii urinare;
diabet insipid produs de disfuncția rinichilor;
creșterea concentrației de azot din sânge;
apariția de celule anormale de la nivelul peretelui vezicii urinare;
apariția precoce a travaliului;
infertilitate;
activitate insuficientă a ovarelor;
scăderea intensității și frecvenței ciclului menstrual;
diminuarea în dimensiuni și activitate a testiculelor;
nivele crescute ale hormonilor care stimulează funcția organelor genitale;
moarte intrauterină a fătului;
anomalii ale fătului;
întârziere în dezvoltarea fătului;
toxicitate a fătului (scăderea activității măduvei care produce celulele din sânge și toxicitate);
boală asemănătoare gripei;
acumularea de apă în țesuturi;
stare generală alterată. https://bit.ly/3j8ojur
Ciclofosfan aparţine clasei de medicamente anticanceroase numite agenţi alchilanţi. Denumirea
comună internaţională a substanţei active este ciclofosfamida.
Ciclofosfamida acţionează asupra celulelor canceroase care cresc în mod activ încetinindu-le
creşterea şi răspândirea în organism.
Ciclofosfan poate fi utilizat singur sau în asociere cu alte medicamente.
Ciclofosfan este utilizat pentru a trata anumite tipuri de cancer (leucemii, limfoame maligne, cancer
ovarian, testicular, mamar, pulmonar etc).
De asemenea, Ciclofosfan este utilizat pentru a trata unele boli în care sistemul imunitar
reacţionează împotriva propriului organism (boli autoimune).
Ciclofosfan poate fi utilizat ca tratament imunosupresor pentru a împiedica organismul
dumneavoastră să respingă organul transplantat. Cum să utilizaţi Ciclofosfan
Similar altor medicamente antineoplazice, Ciclofosfan trebuie administrat numai sub supravegherea
medicilor specialişti, cu experienţă în chimioterapia antineoplazică. Tratamentul se efectuează în
mod obişnuit în spital.
Înainte de administrare, pulberea de Ciclofosfan se reconstituie prin dizolvare în cantitatea adecvată
de solvent (ser fiziologic). Ciclofosfan se administrează preferabil în perfuzie intravenoasă. Durata
perfuziei poate varia între 30 minute şi 2 ore.
Doza este stabilită de către medicul curant în funcţie de tipul de cancer tratat, suprafața
dumneavoastră corporală (calculată bazat pe înălțime și greutate), vârstă, alte boli asociate şi
valorile testelor biologice (sânge, ficat, rinichi).
Medicul dumneavoastră poate modifica doza şi frecvenţa administrărilor, în funcţie de rezultatele
analizelor de sânge, starea dumneavoastră de sănătate, dacă aveţi insuficienţă hepatică sau renală,
dacă sunteţi un pacient vârstnic, dacă aţi primit tratament anterior sau sunteţi în tratament cu alte
medicamente anticanceroase cu toxicitate similară.
Pentru a evita iritarea vezicii urinare, în timpul şi după tratamentul cu Ciclofosfan, beţi cantităţi
mari de lichide şi goliţi periodic vezica urinară. De asemenea, medicul dumneavoastră vă poate
prescrie mesna (Uromitexan) pentru a preveni efectele toxice asupra vezicii urinare. În acest caz
golirea periodică a vezicii urinare trebuie evitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă utilizaţi mai mult Ciclofosfan decât trebuie
Având în vedere că acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, este puţin
probabil să vi se administreze prea puţin sau prea mult, cu toate acestea adresaţi-vă medicului
dumneavoastră dacă sunteţi îngrijorat.
Dacă uitaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Este puţin probabil, deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, totuşi
nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Uneori, reacţiile adverse pot apărea după terminarea tratamentului. Următoarele reacţii adverse pot
apărea la utilizarea acestui medicament.
Spuneţi medicului dumneavoastră cât mai curând posibil dacă observaţi o reacţie alergică
manifestată prin:
scurtarea respiraţiei;
dificultăţi în respiraţie;
umflarea buzelor, feţei sau limbii;
erupţii trecătoare pe piele;
febră;
senzaţie de răceală;
bufeuri de căldură;
scăderea tensiunii arteriale;
bătăi cardiace rapide ale inimii.
Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţa estimativă cu care apar.
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
greaţă/vărsături;
semne de infecţie (febră, frisoane, alterarea stării generale, simptome locale de infecţie precum
inflamaţia gâtului), determinată de scăderea numărului de globule albe care poate reduce rezistenţa
dumneavoastră la infecţii;
inflamaţii ale vezicii urinare (cistită);
căderea părului (alopecie);
prezenţa de sânge în urină.
Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):
un sindrom asemănător gripei;
stare de slăbiciune;
oboseală;
stare generală alterată;
inflamaţii ale mucoaselor.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):
complicaţii infecţioase (pneumonie, septicemie);
sângerări neobişnuite sau apariţia inexplicabilă a unor vânătăi, determinate de o scădere temporară
a numărului de plachete sanguine (celule responsabile de coagularea sângelui);
semne de anemie (paloarea feţei, oboseală şi stare de slăbiciune inexplicabilă);
reacţii alergice;
pierderea apetitului (lipsa poftei de mâncare);
probleme ale inimii;
bătăi rapide ale inimii;
căderea totală a părului (chelire);
menstruaţii neregulate sau lipsa menstruaţiilor;
înroșirea pielii.
Reacţii adverse rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
ameţeli;
înceţoşarea vederii;
senzaţia de sete intensă (poate fi un semn de deshidratare);
bătăi cardiace anormal de rapide ale inimii;
sângerări;
diaree;
constipaţie;
durere abdominală;
îngălbenire a pielii şi a albului ochilor (leziuni severe ale celulelor hepatice, icter);
erupţii trecătoare pe piele;
inflamaţii la nivelul pielii;
ulceraţii la nivelul gurii;
un număr mai mic sau lipsa spermatozoizilor;
durere în piept.
Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile):
dificultăţi în respiraţie sau scurtarea respiraţiei;
tuse;
afecţiuni ale plămânilor;
acumularea de lichid în cavitatea abdominală (ascită);
diaree cu sânge;
o afecţiune numită boala veno-oclusivă caracterizată prin creştere ponderală bruscă, acumulare de
lichid în cavitatea abdominală, ficat mărit şi dureros;
reacţii severe cu vezicule pe piele şi pe membranele mucoase (sindromul Stevens Johnson),
necroliză epidermică toxică;
decolorarea palmelor, unghiilor, tălpilor;
eritem în zona iradiată;
dureri musculare inexplicabile, slăbiciune musculară, crampe musculare;
probleme ale rinichilor;
durere de cap;
dureri de oase;
iritaţii apărute în jurul locului de injectare – tumefierea, înroşirea şi sensibilitatea pielii;
creştere în greutate;
scăderi ale concentrației sodiului în sânge;
scăderi sau creșteri ale concentrației zahărului în sânge;
toxicitate neuronală;
creșterea secreției lacrimale;
formarea de lichid în jurul inimii;
șoc cardiogenic;
inflamația vaselor de sânge;
formarea de cheaguri în vene;
formarea de cheaguri de sânge în plămâni;
înfundarea venelor din plămâni;
tuse;
nas înfundat;
secreție nazală abundentă;
durere în gât și la nivelul urechilor;
sângerare de la nivel digestiv;
inflamația mucoasei intestinului subțire și gros;
inflamația glandelor parotide;
infecție a intestinului;
acumulare de bilă în ficat;
acumulare de lichid în cavitatea abdominală;
înroșirea și amorțeală/furnicături la nivelul palmelor și tălpilor;
reactivarea inflamației pielii care a fost iradiată anterior;
înroșirea pielii însoțită sau nu de mâncărime;
formarea de vezicule pe piele;
umflarea feței;
transpirații excesive;
spasme musculare;
fibroză a pielii, dureri ale mușchilor și articulațiilor;
afectare toxică a rinichilor;
distrugerea unor părți ale rinichilor;
inflamația și sângerarea ureterelor;
inflamația și sângerarea vezicii urinare;
contracția intensă a vezicii urinare;
diabet insipid produs de disfuncția rinichilor;
creșterea concentrației de azot din sânge;
apariția de celule anormale de la nivelul peretelui vezicii urinare;
apariția precoce a travaliului;
infertilitate;
activitate insuficientă a ovarelor;
scăderea intensității și frecvenței ciclului menstrual;
diminuarea în dimensiuni și activitate a testiculelor;
nivele crescute ale hormonilor care stimulează funcția organelor genitale;
moarte intrauterină a fătului;
anomalii ale fătului;
întârziere în dezvoltarea fătului;
toxicitate a fătului (scăderea activității măduvei care produce celulele din sânge și toxicitate);
boală asemănătoare gripei;
acumularea de apă în țesuturi;
stare generală alterată. https://bit.ly/3j8ojur
DESCRIEREA PRODUSULUI
MARIMER Răceală Rinofaringită este un spray cu apă de mare 100% naturală, bogată în săruri minerale şi oligoelemente marine.Desfundă nasul prin efect osmotic şi facilitează eliminarea secreţiilor nazale datorită concentraţiei sale hipertonice.
Indicaţii: Spray-ul MARIMER Răceală Rinofaringită este recomandat adulţilor, copiilor şi sugarilor de la naştere (cu excepţia celor prematuri) în caz de răceală, rinofaringită, rinită şi rinosinuzită: Desfundă nasul rapid şi îmbunătăţeşte respiraţia nazală ziua şi noaptea. Curăţă mucoasa nazală şi elimină virusurile, bacteriile şi aiergenii din secreţii. Fluidizează, diminuează vâscozitatea mucozităţilor dense şi facilitează eliminarea lor. În caz de infecţii ORL, reduce utilizarea medicamentelor precum antîhistaminicele, decongestio-nantelor, antibioticele, corticosteroîzii. Poate fi folosit în completarea tratamentelor pentru infecţiile ORL şi le îmbunătăţeşte eficacitatea.
Condiţii de păstrare: A nu se folosi după data de expirare indicată pe cutie.
MARIMER Răceală Rinofaringită este un spray cu apă de mare 100% naturală, bogată în săruri minerale şi oligoelemente marine.Desfundă nasul prin efect osmotic şi facilitează eliminarea secreţiilor nazale datorită concentraţiei sale hipertonice.
Indicaţii: Spray-ul MARIMER Răceală Rinofaringită este recomandat adulţilor, copiilor şi sugarilor de la naştere (cu excepţia celor prematuri) în caz de răceală, rinofaringită, rinită şi rinosinuzită: Desfundă nasul rapid şi îmbunătăţeşte respiraţia nazală ziua şi noaptea. Curăţă mucoasa nazală şi elimină virusurile, bacteriile şi aiergenii din secreţii. Fluidizează, diminuează vâscozitatea mucozităţilor dense şi facilitează eliminarea lor. În caz de infecţii ORL, reduce utilizarea medicamentelor precum antîhistaminicele, decongestio-nantelor, antibioticele, corticosteroîzii. Poate fi folosit în completarea tratamentelor pentru infecţiile ORL şi le îmbunătăţeşte eficacitatea.
Condiţii de păstrare: A nu se folosi după data de expirare indicată pe cutie.
-5%
194.75 MDL
205 MDL
Ce este Dexametazonă fosfat şi pentru ce se utilizează
Dexametazonă fosfat este un glucocorticoid de sinteză (hormon adrenocortical - hormon
produs de către glanda suprarenală) cu efecte asupra metabolismului, balanței electrolitice și funcțiilor
țesuturilor.
Dexametazonă fosfat se utilizează în afecțiuni ce necesită tratament cu glucocorticoizi. În
funcție de tip și severitate, acestea includ:
Utilizare sistemică:
- edem cerebral determinat de tumoră cerebrală, intervenție neurochirurgicală, abces cerebral,
inflamație a straturilor ce învelesc creierul - meningită bacteriană (de exemplu, tuberculoză, febră
tifoidă, bruceloză)
- stare clinică de șoc în urma unor traumatisme severe, profilaxia insuficienţei respiratorii acute
- criză astmatică acută, severă
- tratamentul inițial al afecțiunilor dermatologice extinse, severe, acute, de exemplu, eritrodermie,
pemfigus vulgar, eczemă acută
- tratamentul afecțiunilor reumatice sistemice (boli reumatice care pot afecta organele interne), cum
este lupusul eritematos sistemic
- poliartrită reumatoidă activă cu evoluție severă, progresivă, de exemplu, forme rapid distructive
și/sau cu manifestări extraarticulare
- tratamentul paliativ al tumorilor maligne
- profilaxia și tratamentul vărsăturilor post-operatorii sau provocate de citostatice
Utilizare locală:
- injecții intraarticulare: inflamația persistentă a uneia sau a mai multor articulații după tratamentul
inflamației articulare cronice, artrozei în puseu acut, formelor acute de periartrită
scapulohumerală (sindromul umărului dureros)
- infiltrații (sub indicație strictă): inflamația non-bacteriană a tendoanelor sau bursei (o punguță
plină cu lichid ce se formează sub piele, de obicei peste articulații), inflamație în jurul articulației,
tendinopatii
- tratament la nivelul ochilor: administrare subconjunctivală în inflamația non-infecțioasă a
diferitelor părți ale ochiului (cornee și conjunctivă, inflamație a coriumului, irisului și corpului
ciliar), inflamație a părții mijlocii a ochiului (uveită). Cum să utilizaţi Dexametazonă fosfat
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Medicul
dumneavoastră va determina doza de medicament de care aveți nevoie. Urmați întocmai indicațiile
pentru ca tratamentul cu Dexametazonă fosfat să fie eficace. Discutaţi cu medicul dumneavoastră
sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Mod de administrare
Acest medicament vă este prescris de către medic.
Medicamentul poate fi administrat ca injecție intravenoasă. De asemenea, poate fi administrat în
mușchi, direct în articulație sau țesuturi moi.
Dexametazonă fosfat trebuie administrat prin injecție intravenoasă (în venă), lent (pe parcursul a
2-3 minute) sau prin perfuzare, dar poate fi administrat și intramuscular (în mușchi) dacă apar
probleme legate de accesul venos, iar circulația sângelui este adecvată.
Condiții pentru utilizare
Utilizați numai dacă soluția este limpede. Conținutul fiolei este destinat pentru o singură extragere.
Orice cantitate de soluție injectabilă rămasă în fiolă trebuie aruncată. Mod de administrare
Doza zilnică trebuie administrată sub formă de doză unică, dimineața, dacă acest lucru este posibil. Cu
toate acestea, în afecțiunile ce necesită doze mari, este necesară administrarea de doze repetate, pe
parcursul zilei, pentru un efect maxim.
Dacă sunt necesare doze mari pentru un singur tratament, trebuie utilizat un alt medicament cu o
concentrație mai mare de dexametazonă/volum.
Durata tratamentului depinde de afecțiunea de bază și de evoluția acesteia. Medicul dumneavoastră va
prescrie o schemă de tratament ce trebuie urmată cu strictețe. Când se va atinge un rezultat satisfăcător
al tratamentului, doza va fi redusă la o doză de întreținere sau tratamentul va fi oprit. Întreruperea
bruscă a tratamentului după aproximativ 10 zile poate duce la insuficiență acută corticosuprarenală;
astfel, dacă se dorește întreruperea tratamentului, dozele trebuie reduse treptat.
În caz de hipotiroidie sau ciroză hepatică, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă prescrie doze
mai mici din acest medicament sau să reducă dozele pe care deja le utilizați.
Dexametazonă fosfat este un glucocorticoid de sinteză (hormon adrenocortical - hormon
produs de către glanda suprarenală) cu efecte asupra metabolismului, balanței electrolitice și funcțiilor
țesuturilor.
Dexametazonă fosfat se utilizează în afecțiuni ce necesită tratament cu glucocorticoizi. În
funcție de tip și severitate, acestea includ:
Utilizare sistemică:
- edem cerebral determinat de tumoră cerebrală, intervenție neurochirurgicală, abces cerebral,
inflamație a straturilor ce învelesc creierul - meningită bacteriană (de exemplu, tuberculoză, febră
tifoidă, bruceloză)
- stare clinică de șoc în urma unor traumatisme severe, profilaxia insuficienţei respiratorii acute
- criză astmatică acută, severă
- tratamentul inițial al afecțiunilor dermatologice extinse, severe, acute, de exemplu, eritrodermie,
pemfigus vulgar, eczemă acută
- tratamentul afecțiunilor reumatice sistemice (boli reumatice care pot afecta organele interne), cum
este lupusul eritematos sistemic
- poliartrită reumatoidă activă cu evoluție severă, progresivă, de exemplu, forme rapid distructive
și/sau cu manifestări extraarticulare
- tratamentul paliativ al tumorilor maligne
- profilaxia și tratamentul vărsăturilor post-operatorii sau provocate de citostatice
Utilizare locală:
- injecții intraarticulare: inflamația persistentă a uneia sau a mai multor articulații după tratamentul
inflamației articulare cronice, artrozei în puseu acut, formelor acute de periartrită
scapulohumerală (sindromul umărului dureros)
- infiltrații (sub indicație strictă): inflamația non-bacteriană a tendoanelor sau bursei (o punguță
plină cu lichid ce se formează sub piele, de obicei peste articulații), inflamație în jurul articulației,
tendinopatii
- tratament la nivelul ochilor: administrare subconjunctivală în inflamația non-infecțioasă a
diferitelor părți ale ochiului (cornee și conjunctivă, inflamație a coriumului, irisului și corpului
ciliar), inflamație a părții mijlocii a ochiului (uveită). Cum să utilizaţi Dexametazonă fosfat
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Medicul
dumneavoastră va determina doza de medicament de care aveți nevoie. Urmați întocmai indicațiile
pentru ca tratamentul cu Dexametazonă fosfat să fie eficace. Discutaţi cu medicul dumneavoastră
sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Mod de administrare
Acest medicament vă este prescris de către medic.
Medicamentul poate fi administrat ca injecție intravenoasă. De asemenea, poate fi administrat în
mușchi, direct în articulație sau țesuturi moi.
Dexametazonă fosfat trebuie administrat prin injecție intravenoasă (în venă), lent (pe parcursul a
2-3 minute) sau prin perfuzare, dar poate fi administrat și intramuscular (în mușchi) dacă apar
probleme legate de accesul venos, iar circulația sângelui este adecvată.
Condiții pentru utilizare
Utilizați numai dacă soluția este limpede. Conținutul fiolei este destinat pentru o singură extragere.
Orice cantitate de soluție injectabilă rămasă în fiolă trebuie aruncată. Mod de administrare
Doza zilnică trebuie administrată sub formă de doză unică, dimineața, dacă acest lucru este posibil. Cu
toate acestea, în afecțiunile ce necesită doze mari, este necesară administrarea de doze repetate, pe
parcursul zilei, pentru un efect maxim.
Dacă sunt necesare doze mari pentru un singur tratament, trebuie utilizat un alt medicament cu o
concentrație mai mare de dexametazonă/volum.
Durata tratamentului depinde de afecțiunea de bază și de evoluția acesteia. Medicul dumneavoastră va
prescrie o schemă de tratament ce trebuie urmată cu strictețe. Când se va atinge un rezultat satisfăcător
al tratamentului, doza va fi redusă la o doză de întreținere sau tratamentul va fi oprit. Întreruperea
bruscă a tratamentului după aproximativ 10 zile poate duce la insuficiență acută corticosuprarenală;
astfel, dacă se dorește întreruperea tratamentului, dozele trebuie reduse treptat.
În caz de hipotiroidie sau ciroză hepatică, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă prescrie doze
mai mici din acest medicament sau să reducă dozele pe care deja le utilizați.