Filtru
Întâi cele populare
INDICATII
Disfunctiile erectile, cind erectia este insuficiena pentru un act sexual satisfacator.
Utilizarea Terapeutica:
Adulti 50 mg p. o. cu o ora inainte de raportul sexual. in dependenta de efect si toleranta doza poate fi marita pina la 100 mg sau redusa pina la 25 mg. Doza maxima este de 100 mg o data pe zi. Virstnici, initiala 25 mg, apoi, in functie de toleranta, poate fi marita pina la 50 mg sau 100 mg/zi. in insuficienta renala doza se reduce.Efecte adverse:
Cefalee, inrosirea fetei, ameteli, dispepsie, congestie nazala, tulburari vizuale. Varsaturi, colita, disfagie, stomatita, xerostomie, hemoragii rectale. Angina pectorala, bloc A-V, migrena, palpitatii, hipotensiune, inclusiv posturala, tromboza cerebrala, insuficienta cardiaca, stop cardiac, cardiomiopatie. Anemie, leucopenie. Artrite, artroze, mialgii, dureri in oase, miastenie. Edeme, hiperglicemie, hiperuricemie, hipernatremie, Depresie, vertij, insomnie, visuri nenormale, hipoestezie, hiporeflexie. Urticarie, herpes simplex, prurit, dermatita exfoliativa. Midriaza, conjunctivita, dureri oculare, fotofobie, hemoragii oculare, cataracta, ochi uscati. Cistita, nicturie, ejaculare nenormala, incontinenta urinara, edeme genitale, anorgasmie. Astm, dispnee, laringita, faringita, sinusita, bronsita, tuse. Cele mai frecvente sunt cefalea, inrosirea fetei, dispepsia, congestia nazala, infectia tractului urinar, tulburarile vazului, diareea, ametelile si eruptiile cutanate.
CONTRAINDICATII:
Insuficienta coronariana sau cardiaca severa, hipotensiunea arteriala, insuficienta hepatica, ictusul hemoragic sau infarctul miocardic recent, retinitis pigmentosa. Nu se recomanda femeilor.
Disfunctiile erectile, cind erectia este insuficiena pentru un act sexual satisfacator.
Utilizarea Terapeutica:
Adulti 50 mg p. o. cu o ora inainte de raportul sexual. in dependenta de efect si toleranta doza poate fi marita pina la 100 mg sau redusa pina la 25 mg. Doza maxima este de 100 mg o data pe zi. Virstnici, initiala 25 mg, apoi, in functie de toleranta, poate fi marita pina la 50 mg sau 100 mg/zi. in insuficienta renala doza se reduce.Efecte adverse:
Cefalee, inrosirea fetei, ameteli, dispepsie, congestie nazala, tulburari vizuale. Varsaturi, colita, disfagie, stomatita, xerostomie, hemoragii rectale. Angina pectorala, bloc A-V, migrena, palpitatii, hipotensiune, inclusiv posturala, tromboza cerebrala, insuficienta cardiaca, stop cardiac, cardiomiopatie. Anemie, leucopenie. Artrite, artroze, mialgii, dureri in oase, miastenie. Edeme, hiperglicemie, hiperuricemie, hipernatremie, Depresie, vertij, insomnie, visuri nenormale, hipoestezie, hiporeflexie. Urticarie, herpes simplex, prurit, dermatita exfoliativa. Midriaza, conjunctivita, dureri oculare, fotofobie, hemoragii oculare, cataracta, ochi uscati. Cistita, nicturie, ejaculare nenormala, incontinenta urinara, edeme genitale, anorgasmie. Astm, dispnee, laringita, faringita, sinusita, bronsita, tuse. Cele mai frecvente sunt cefalea, inrosirea fetei, dispepsia, congestia nazala, infectia tractului urinar, tulburarile vazului, diareea, ametelile si eruptiile cutanate.
CONTRAINDICATII:
Insuficienta coronariana sau cardiaca severa, hipotensiunea arteriala, insuficienta hepatica, ictusul hemoragic sau infarctul miocardic recent, retinitis pigmentosa. Nu se recomanda femeilor.
Cateterul este conceput pentru cateterizarea pe termen lung (până la 7 zile) a vezicii urinare și alte proceduri medicale.
Caracteristici distinctive:
Cateterul este fabricat din latex acoperit cu silicon de înaltă calitate. Materialul transparent vă permite să controlați vizual mișcarea urinei prin cateter.
Învelișul din silicon biocompatibil reduce riscul de iritare a țesuturilor și asigură confort și siguranță pacientului.
Rigid optim înainte de inserare, cateterul se înmoaie odată cu temperatura corpului, reducând posibilul disconfort. Datorită suprafeței netede, vârful cateterului trece cu ușurință prin îngustarea uretrei, previne iritarea membranei mucoase a uretrei și formarea de incrustații pe suprafața interioară a cateterului. Capătul distal este echipat cu 2 orificii laterale care optimizează drenajul urinei.
Cateterul este cu două canale, permite instilații, hemostază, lavaj de organe. Conectorul durabil în formă de pâlnie este rezistent la răsucire, asigură o conexiune de înaltă calitate între cateter și pisoar.
Balonul durabil și simetric este ușor de umflat și dezumflat. Oferă siguranță maximă pentru pacient. Capacitate flacon până la 30 ml. Tranziția lină de la balon la axul cateterului reduce posibilitatea de traumă în timpul inserției. Supapa anti-retur a cateterului este proiectată pentru umplerea balonului cu o seringă fără ac.
Cateterul este ambalat desfășurat, ceea ce vă permite să introduceți cateterul direct din ambalaj fără a-l atinge.
Specificatii:
steril, destinat pentru o singura utilizare.
Fabricat din latex acoperit cu silicon de înaltă calitate
Caracteristici distinctive:
Cateterul este fabricat din latex acoperit cu silicon de înaltă calitate. Materialul transparent vă permite să controlați vizual mișcarea urinei prin cateter.
Învelișul din silicon biocompatibil reduce riscul de iritare a țesuturilor și asigură confort și siguranță pacientului.
Rigid optim înainte de inserare, cateterul se înmoaie odată cu temperatura corpului, reducând posibilul disconfort. Datorită suprafeței netede, vârful cateterului trece cu ușurință prin îngustarea uretrei, previne iritarea membranei mucoase a uretrei și formarea de incrustații pe suprafața interioară a cateterului. Capătul distal este echipat cu 2 orificii laterale care optimizează drenajul urinei.
Cateterul este cu două canale, permite instilații, hemostază, lavaj de organe. Conectorul durabil în formă de pâlnie este rezistent la răsucire, asigură o conexiune de înaltă calitate între cateter și pisoar.
Balonul durabil și simetric este ușor de umflat și dezumflat. Oferă siguranță maximă pentru pacient. Capacitate flacon până la 30 ml. Tranziția lină de la balon la axul cateterului reduce posibilitatea de traumă în timpul inserției. Supapa anti-retur a cateterului este proiectată pentru umplerea balonului cu o seringă fără ac.
Cateterul este ambalat desfășurat, ceea ce vă permite să introduceți cateterul direct din ambalaj fără a-l atinge.
Specificatii:
steril, destinat pentru o singura utilizare.
Fabricat din latex acoperit cu silicon de înaltă calitate
AMBROFLU 15 mg/5ml este indicat ca terapie secretolitică:
- în afecţiuni bronhopulmonare cronice asociate cu secreţie anormală de mucus şi afectarea transportului mucusului;
- în afecţiuni bronşice acute şi episoade acute ale bronhopneumopatiei cronice;
- astm bronşic, bronşiectazie, sinuzite;
- este indicat în perioada preoperatorie şi postoperator în afecţiunile cu risc de complicaţii pulmonare.
- în afecţiuni bronhopulmonare cronice asociate cu secreţie anormală de mucus şi afectarea transportului mucusului;
- în afecţiuni bronşice acute şi episoade acute ale bronhopneumopatiei cronice;
- astm bronşic, bronşiectazie, sinuzite;
- este indicat în perioada preoperatorie şi postoperator în afecţiunile cu risc de complicaţii pulmonare.
-3%
37.25 MDL
38.40 MDL
Cateterul este conceput pentru cateterizarea pe termen lung (până la 7 zile) a vezicii urinare și alte proceduri medicale.
Caracteristici distinctive:
Cateterul este fabricat din latex acoperit cu silicon de înaltă calitate. Materialul transparent vă permite să controlați vizual mișcarea urinei prin cateter.
Învelișul din silicon biocompatibil reduce riscul de iritare a țesuturilor și asigură confort și siguranță pacientului.
Rigid optim înainte de inserare, cateterul se înmoaie odată cu temperatura corpului, reducând posibilul disconfort. Datorită suprafeței netede, vârful cateterului trece cu ușurință prin îngustarea uretrei, previne iritarea membranei mucoase a uretrei și formarea de incrustații pe suprafața interioară a cateterului. Capătul distal este echipat cu 2 orificii laterale care optimizează drenajul urinei.
Cateterul este cu două canale, permite instilații, hemostază, lavaj de organe. Conectorul durabil în formă de pâlnie este rezistent la răsucire, asigură o conexiune de înaltă calitate între cateter și pisoar.
Balonul durabil și simetric este ușor de umflat și dezumflat. Oferă siguranță maximă pentru pacient. Capacitate flacon până la 30 ml. Tranziția lină de la balon la axul cateterului reduce posibilitatea de traumă în timpul inserției. Supapa anti-retur a cateterului este proiectată pentru umplerea balonului cu o seringă fără ac.
Cateterul este ambalat desfășurat, ceea ce vă permite să introduceți cateterul direct din ambalaj fără a-l atinge.
Specificatii:
steril, destinat pentru o singura utilizare.
Fabricat din latex acoperit cu silicon de înaltă calitate
Caracteristici distinctive:
Cateterul este fabricat din latex acoperit cu silicon de înaltă calitate. Materialul transparent vă permite să controlați vizual mișcarea urinei prin cateter.
Învelișul din silicon biocompatibil reduce riscul de iritare a țesuturilor și asigură confort și siguranță pacientului.
Rigid optim înainte de inserare, cateterul se înmoaie odată cu temperatura corpului, reducând posibilul disconfort. Datorită suprafeței netede, vârful cateterului trece cu ușurință prin îngustarea uretrei, previne iritarea membranei mucoase a uretrei și formarea de incrustații pe suprafața interioară a cateterului. Capătul distal este echipat cu 2 orificii laterale care optimizează drenajul urinei.
Cateterul este cu două canale, permite instilații, hemostază, lavaj de organe. Conectorul durabil în formă de pâlnie este rezistent la răsucire, asigură o conexiune de înaltă calitate între cateter și pisoar.
Balonul durabil și simetric este ușor de umflat și dezumflat. Oferă siguranță maximă pentru pacient. Capacitate flacon până la 30 ml. Tranziția lină de la balon la axul cateterului reduce posibilitatea de traumă în timpul inserției. Supapa anti-retur a cateterului este proiectată pentru umplerea balonului cu o seringă fără ac.
Cateterul este ambalat desfășurat, ceea ce vă permite să introduceți cateterul direct din ambalaj fără a-l atinge.
Specificatii:
steril, destinat pentru o singura utilizare.
Fabricat din latex acoperit cu silicon de înaltă calitate
-3%
23.28 MDL
24 MDL
Indicatii:
Infectii determinate de microorganisme sensibile la azitromicina:
Infectii ale tractului respirator superior: amigdalite, faringite, sinuzite, otite medii acute;
Infectii ale cailor respiratorii inferioare: bronsite acute si pneumonii usoare sau moderat severe, dobandite in afara spitalului;
Infectii ale pielii si tesuturilor moi;
Infectii genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis.
Administrare:
Doza trebuie stabilita de catre medic. Dozele uzuale sunt:
Adulti (inclusiv varstnici)
Pentru tratamentul bolilor cu transmitere sexuala, doza recomandata este de 4 comprimate filmate. Azitromicina 250 mg comprimate filmate intr-o singura administrare orala.
Pentru toate celelalte indicatii, doza totala recomandata este de 6 comprimate filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate, administrate cate 2 comprimate filmate Azitromicina 250 mg
comprimate filmate pe zi, timp de trei zile consecutiv.
Ca o alternativa, aceeasi doza totala de 6 comprimate filmate Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate, poate fi administrata pe o perioada totala de cinci zile, 2 comprimate filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate, in prima zi si cate 1 comprimat filmat Azitromicina 250 mg comprimate filmate (250 mg azitromicina), din ziua a doua pana in ziua a cincea.
Copii
Comprimatele filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate trebuie administrate doar la copiii peste 6 ani si cu greutate mai mare de 45 kg, la care se utilizeaza doza uzuala pentru adult.
Pacienti cu insuficienta renala
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei
mai mare de 40 ml/min). Nu se cunoaste suficient efectul utilizarii azitromicinei la pacientii cu insuficienta renala mai severa. In consecinta este necesara precautie.
Pacienti cu insuficienta hepatica
Azitromicina comprimate filmate nu trebuie utilizata la persoanele cu insuficienta hepatica grava.
Comprimatele filmate trebuie luate o data pe zi, impreuna cu alimente sau apa. In cazul in care constatati ca efectele azitromicinei sunt prea puternice sau prea slabe, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Daca ati luat mai multa Azitromicina comprimate filmate decat ar trebui Daca ati luat mai multe doze de Azitromicina comprimate filmate decat ar trebui, adresati-va imediat medicului dumneavoastra sau celui mai apropiat spital, In caz de supradozaj pot aparea urmatoarele efecte: pierderea temporara a auzului, greata, varsaturi si diaree.
Daca ati uitat sa luati o doza de Azitromicina comprimate filmate
Daca ati uitat sa luati o doza de Azifromicina comprimate filmate, continuati cu dozele recomandate, pana la sfarsitul tratamentului. Nu luati niciodata o doza dubla de azitromicina pentru a suplini astfel doza omisa.
Actiune:
Azitromicina apartine clasei de antibiotice numite macrolide.
Cand utilizati asemenea medicamente trebuie sa tineti seama de aceste interactiuni si sa cereti sfatul medicului dumneavoastra sau farmacistului.
In general cereti sfatul medicului inainte de a utiliza orice medicament.
Este necesara precautie speciala, deoarece medicamentele mentionate mai sus va pot fi cunoscute sub un alt nume, deseori sub numele de marca. In aceasta rubrica este numita doar substanta activa sau grupa terapeutica a medicamentului si nu numele marcii. Uitati-va cu atentie pe ambalajul si prospectul medicamentelor pe care le utilizati, pentru a vedea care este substanta activa a medicamentului respectiv si din
ce grupa terapeutica face parte.
Infectii determinate de microorganisme sensibile la azitromicina:
Infectii ale tractului respirator superior: amigdalite, faringite, sinuzite, otite medii acute;
Infectii ale cailor respiratorii inferioare: bronsite acute si pneumonii usoare sau moderat severe, dobandite in afara spitalului;
Infectii ale pielii si tesuturilor moi;
Infectii genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis.
Administrare:
Doza trebuie stabilita de catre medic. Dozele uzuale sunt:
Adulti (inclusiv varstnici)
Pentru tratamentul bolilor cu transmitere sexuala, doza recomandata este de 4 comprimate filmate. Azitromicina 250 mg comprimate filmate intr-o singura administrare orala.
Pentru toate celelalte indicatii, doza totala recomandata este de 6 comprimate filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate, administrate cate 2 comprimate filmate Azitromicina 250 mg
comprimate filmate pe zi, timp de trei zile consecutiv.
Ca o alternativa, aceeasi doza totala de 6 comprimate filmate Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate, poate fi administrata pe o perioada totala de cinci zile, 2 comprimate filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate, in prima zi si cate 1 comprimat filmat Azitromicina 250 mg comprimate filmate (250 mg azitromicina), din ziua a doua pana in ziua a cincea.
Copii
Comprimatele filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate trebuie administrate doar la copiii peste 6 ani si cu greutate mai mare de 45 kg, la care se utilizeaza doza uzuala pentru adult.
Pacienti cu insuficienta renala
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei
mai mare de 40 ml/min). Nu se cunoaste suficient efectul utilizarii azitromicinei la pacientii cu insuficienta renala mai severa. In consecinta este necesara precautie.
Pacienti cu insuficienta hepatica
Azitromicina comprimate filmate nu trebuie utilizata la persoanele cu insuficienta hepatica grava.
Comprimatele filmate trebuie luate o data pe zi, impreuna cu alimente sau apa. In cazul in care constatati ca efectele azitromicinei sunt prea puternice sau prea slabe, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Daca ati luat mai multa Azitromicina comprimate filmate decat ar trebui Daca ati luat mai multe doze de Azitromicina comprimate filmate decat ar trebui, adresati-va imediat medicului dumneavoastra sau celui mai apropiat spital, In caz de supradozaj pot aparea urmatoarele efecte: pierderea temporara a auzului, greata, varsaturi si diaree.
Daca ati uitat sa luati o doza de Azitromicina comprimate filmate
Daca ati uitat sa luati o doza de Azifromicina comprimate filmate, continuati cu dozele recomandate, pana la sfarsitul tratamentului. Nu luati niciodata o doza dubla de azitromicina pentru a suplini astfel doza omisa.
Actiune:
Azitromicina apartine clasei de antibiotice numite macrolide.
Cand utilizati asemenea medicamente trebuie sa tineti seama de aceste interactiuni si sa cereti sfatul medicului dumneavoastra sau farmacistului.
In general cereti sfatul medicului inainte de a utiliza orice medicament.
Este necesara precautie speciala, deoarece medicamentele mentionate mai sus va pot fi cunoscute sub un alt nume, deseori sub numele de marca. In aceasta rubrica este numita doar substanta activa sau grupa terapeutica a medicamentului si nu numele marcii. Uitati-va cu atentie pe ambalajul si prospectul medicamentelor pe care le utilizati, pentru a vedea care este substanta activa a medicamentului respectiv si din
ce grupa terapeutica face parte.
-3%
40.64 MDL
41.90 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Lexacin este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii cu evoluţie
uşoară sau moderată, provocate de germeni sensibili la levofloxacină:
- sinuzite acute;
- exacerbări ale bronşitelor cronice;
- pneumonii;
- infecţii complicate şi necomplicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrite;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- septicemie/bacteriemie;
- infecţii intraabdominale.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Lexacin se administrează de 1-2 ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea
infecţiei. Durata tratamentului depinde de evoluţia maladiei şi constituie cel mult 14
zile. Se recomandă prelungirea tratamentului cu încă cel puţin 48-72 ore după
normalizarea temperaturii corporale sau eradicarea agentului patogen, confirmată prin
teste microbiologice.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
lichid. Administrarea se poate efectua în timpul mesei sau între mese.
Recomandări privind regimul de dozare la pacienţii adulţi cu funcţia renală neafectată
(clearance-ul creatininei > 50 ml/min). CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la levofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi.
Epilepsie.
Antecedente de reacţii adverse din partea tendoanelor determinate de administrarea
fluorochinolonelor.
Sarcina şi perioada de alăptare.
https://bit.ly/3bLGLpM
Lexacin este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii cu evoluţie
uşoară sau moderată, provocate de germeni sensibili la levofloxacină:
- sinuzite acute;
- exacerbări ale bronşitelor cronice;
- pneumonii;
- infecţii complicate şi necomplicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrite;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- septicemie/bacteriemie;
- infecţii intraabdominale.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Lexacin se administrează de 1-2 ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea
infecţiei. Durata tratamentului depinde de evoluţia maladiei şi constituie cel mult 14
zile. Se recomandă prelungirea tratamentului cu încă cel puţin 48-72 ore după
normalizarea temperaturii corporale sau eradicarea agentului patogen, confirmată prin
teste microbiologice.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
lichid. Administrarea se poate efectua în timpul mesei sau între mese.
Recomandări privind regimul de dozare la pacienţii adulţi cu funcţia renală neafectată
(clearance-ul creatininei > 50 ml/min). CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la levofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi.
Epilepsie.
Antecedente de reacţii adverse din partea tendoanelor determinate de administrarea
fluorochinolonelor.
Sarcina şi perioada de alăptare.
https://bit.ly/3bLGLpM
-3%
138.08 MDL
142.35 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Infecții bacteriene ale tractului respirator superior și inferior, organelor ORL (inclusiv
otită medie), ale tractului urinar și biliar, organelor pelviene (inclusiv gonoree), ale
pielii și țesuturilor moi, oaselor și articulațiilor (inclusiv osteomielită), endocardită,
septicemie, peritonită, mastită, infecții de plagă, combustii infectate, infecții postoperatorii, sifilis. Profolaxia infecţiilor chirurgicale în perioada pre- şi postoperatorii.
Doze şi mod de administrare
Intramuscular, intravenos (în bolus sau în perfuzie). Doza zilnică medie pentru adulți
– de la 1 g până la 4 g; frecvența administrării – de 3-4 ori pe zi. Doza zilnică maximă
- 6 g. Durata medie a tratamentului este de 7-10 zile.
Pentru profilaxia infecțiilor postoperatorii - intravenos 1 g cu 0,5-1 ora înainte de
intervenție, 0,5-1 g - în timpul intervenției chirurgicale și câte 0,5-1 g - la fiecare 8
ore în prima zi după intervenție.
Grupe speciale de pacienți
Pacienții cu insuficiență renală
Se recomandă modificarea regimului de dozare în conformitate cu valorile clearance-ul
creatininei: ClCr 55 ml/min sau mai mult, sau în cazul în care concentrația de
creatinină plasmatică este de 1,5 mg% sau mai puțin, se poate utiliza întreaga doză;
ClCr 54-35 ml/min sau concentrația plasmatică a creatininei este de 3-1,6 mg% poate
fi administrată doza întreagă, însă intervalul dintre injecții trebuie crescut la 8 ore;
ClCr 34-11 ml/min sau concentrația plasmatică a creatininei 4,5-3,1 mg% - se va
administra o jumătate de doză la fiecare 12 ore; ClCr 10 ml/min sau mai puțin și
concentrația de creatinină plasmatică este de 4,6 mg% sau mai mult - se
administrează jumătate din doza uzuală la fiecare 18-24 ore. Toate dozele
recomandate se administrează după doza inițială de 0,5 g.
Copii
Copiilor cu vârsta de la 1 luna și mai mult - 25-50 mg/kg/zi; în infecții severe doza
poate fi crescută la 100 mg/kg/zi. Frecvența administrării - de 3-4 ori pe zi.
La copiii cu insuficiență renală ajustarea dozei se efectuează în funcție de valorile
clearance-ului creatininei (ClCr): ClCr 70-40 ml/min - 60% din doza zilnică medie,
administrate la fiecare 12 ore; ClCr 40-20 ml/min - 25% din doza zilnică medie, la
interval de 12 ore; ClCr 5-20 ml/min -10% din doza zilnică medie, la fiecare 24 ore.
Toate dozele recomandate se administrează după o doză inițială "de încărcare".
Vârstnici
Fără restricții semnificative în utilizare.
Pacienții cu insuficiență hepatică
Fără restricții semnificative în utilizare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefazolină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
https://bit.ly/3boYG5d
Indicaţii terapeutice
Infecții bacteriene ale tractului respirator superior și inferior, organelor ORL (inclusiv
otită medie), ale tractului urinar și biliar, organelor pelviene (inclusiv gonoree), ale
pielii și țesuturilor moi, oaselor și articulațiilor (inclusiv osteomielită), endocardită,
septicemie, peritonită, mastită, infecții de plagă, combustii infectate, infecții postoperatorii, sifilis. Profolaxia infecţiilor chirurgicale în perioada pre- şi postoperatorii.
Doze şi mod de administrare
Intramuscular, intravenos (în bolus sau în perfuzie). Doza zilnică medie pentru adulți
– de la 1 g până la 4 g; frecvența administrării – de 3-4 ori pe zi. Doza zilnică maximă
- 6 g. Durata medie a tratamentului este de 7-10 zile.
Pentru profilaxia infecțiilor postoperatorii - intravenos 1 g cu 0,5-1 ora înainte de
intervenție, 0,5-1 g - în timpul intervenției chirurgicale și câte 0,5-1 g - la fiecare 8
ore în prima zi după intervenție.
Grupe speciale de pacienți
Pacienții cu insuficiență renală
Se recomandă modificarea regimului de dozare în conformitate cu valorile clearance-ul
creatininei: ClCr 55 ml/min sau mai mult, sau în cazul în care concentrația de
creatinină plasmatică este de 1,5 mg% sau mai puțin, se poate utiliza întreaga doză;
ClCr 54-35 ml/min sau concentrația plasmatică a creatininei este de 3-1,6 mg% poate
fi administrată doza întreagă, însă intervalul dintre injecții trebuie crescut la 8 ore;
ClCr 34-11 ml/min sau concentrația plasmatică a creatininei 4,5-3,1 mg% - se va
administra o jumătate de doză la fiecare 12 ore; ClCr 10 ml/min sau mai puțin și
concentrația de creatinină plasmatică este de 4,6 mg% sau mai mult - se
administrează jumătate din doza uzuală la fiecare 18-24 ore. Toate dozele
recomandate se administrează după doza inițială de 0,5 g.
Copii
Copiilor cu vârsta de la 1 luna și mai mult - 25-50 mg/kg/zi; în infecții severe doza
poate fi crescută la 100 mg/kg/zi. Frecvența administrării - de 3-4 ori pe zi.
La copiii cu insuficiență renală ajustarea dozei se efectuează în funcție de valorile
clearance-ului creatininei (ClCr): ClCr 70-40 ml/min - 60% din doza zilnică medie,
administrate la fiecare 12 ore; ClCr 40-20 ml/min - 25% din doza zilnică medie, la
interval de 12 ore; ClCr 5-20 ml/min -10% din doza zilnică medie, la fiecare 24 ore.
Toate dozele recomandate se administrează după o doză inițială "de încărcare".
Vârstnici
Fără restricții semnificative în utilizare.
Pacienții cu insuficiență hepatică
Fără restricții semnificative în utilizare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefazolină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
https://bit.ly/3boYG5d
-3%
13.29 MDL
13.70 MDL
Vancomycin 1000 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Vancomicină
1. Ce este Vancomycin şi pentru ce se utilizează
Vancomicină aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe tipuri de infecţii provocate de bacterii.
Vancomicină este indicată pentru tratamentul infecţiilor potenţial periculoase pentru viaţă produse de microorganisme gram pozitive care nu pot fi tratate cu alte antibacteriene mai puţin toxice, ex. cefalosporinele sau penicilinele.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluţie. înainte de utilizare va fi dizolvat şi diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă şi vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de către un medic sau o asistentă medicală.
Vancomycin poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale extinse (colită pseudomembranoasă).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin
Nu utilizaţi Vancomycin:
- dacă sunteţi alergic la vancomicină.
Atenţionări şi precauţii
înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
• aveţi puţine celuleîn sânge
• aveţi sau aţi avut probleme cu rinichii
• aveţi sau aţi avut probleme de auz, cum este surditatea
• luaţi alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cu Vancomycin. în acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva diareii.
• sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
• alăptaţi
• sunteţi vârstnicşi aveţi vârsta peste 60 de ani
• sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
• urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
în cazul în care dezvoltaţi o reacţie alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu vancomicină şi vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid, puteţi să prezentaţi unele reacţii adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupţie cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu.insuficienţă renală sau în caz de tratament concomitent cu alte substanţe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariţie a efectelor toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate analize repetate ale funcţiei renale şi trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate
apărea la pacienţii cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc, concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
Dacă veţi primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veţi face analize de sânge la intervale regulate. De asemenea, veţi fi monitorizat pentru apariţia unei posibile supra-infecţii (infecţie nouă care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozităţi (ceea ce se numeşte colită pseudomembranoasă).
Vancomycin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu va neom ici na.
Mai mult, nu luaţipici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:
• medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. în acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
• agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt eritem, bufeuri asemănătoare celor asociate cu histaminele şi reacţii anafilactoideEste posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţivă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Vancomicina traversează placenta şi există risc de toxicitate la nivelul urechilor şi rinichilor fătului. Prin urmare, dacă sunteţi gravidă, medicul trebuie să vă administreze vancomicină numai dacă acest lucru este absolut necesar şi după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor.
Vancomicina se excretă în laptele uman. Deoarece copilul poate fi afectat de acest medicament, acesta trebuie utilizat în timpul alăptării numai în cazul în care alte medicamente nu au avut succes.Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea dea opri alăptarea.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Vancomycin nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. Cum să vi se administreze Vancomycin
Vancomycin va fi administrată de către personalul medical în timpul spitalizării.
Medicul dumneavoastră va decide ce doză din acest medicament veţi primi în fiecare zi şi cât va dura tratamentul.
Doze
Doza de medicament care vi seva administra este în funcţie de:
• vârsta dumneavoastră
• infecţia pe care o aveţi
• starea de funcţionare a rinichilor dumneavoastră
• starea auzului dumneavoastră
• orice alte medicamente pe care le luaţi.
Adulţi si copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 2000 mg pe zi divizată în 2 sau 4 doze.
Copii cu vârsta între o lună si 12 ani: doza uzuală zilnică este de 40 mg/kg, fracţionată în 4 prize, adicălOmg/kgla_fiecare 6 ore.
Sugari cu vârsta de până la o lună
Se recomandă o doză iniţială de 15 mg/kg şi doze deîntreţinere de 10 mg/kg, la interval de 12 ore, în prima săptămână de viaţă şi apoi la interval de 8 ore până la vârsta de o lună. Poate fi necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice
Pacienţi cu insuficienţă renală, vârstnici şi copii născuţi prematur: medicul.va reduce dozele sau va mări intervalul dintre două doze.
Administrare pe cale orală: singura indicaţie pentru administrarea pe cale orală este în anumite infecţii intestinale (colită pseudomembranoasă)
Adulţi şi copii peste 12 ani: doza uzuală este de 250 mg pe zi, divizată în 4 prize, timp de 7 până la 10 zile.
Copii până la 12 ani: doza uzuală zilnică este de 40 mg/kg divizată în 2 sau 3 prize, pe o perioadă de 7 până la 10 zile.
Doza totală zilnică nu trebuie să depăşească 2000 mg.
Cum se va administra tratamentul
Administrarea în perfuzie intravenoasă înseamnă că medicamentul curge dintr-un flacon sau o pungă de perfuzie printr-un tubîntr-un vas de sânge şi de aici în corpul dumneavoastră.
Medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă vor administra întotdeauna vancomicina în vasele de sânge, niciodată în muşchi. Vancomicina va fi diluată înainte să vi se administreze şi va curge ientîn vena dumneavoastră pe o perioadă de cel puţin 60 de minute.
Pentru administrarea orală, pulberea va fi dizolvată cu apă în flacon şi vi se va da pentru băut sau vă va fi administrată printr-o sondă nazogastrică.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de tipul de infecţie de care suferiţi şi poate dura câteva săptămâni. Este posibil ca în timpul tratamentului să vi se facă analize de sânge, să fiţi rugat să daţi probe de urină şi să vi se testeze auzul pentru a depista semnele unor posibile reacţii adverse.
Dacă utilizaţi mai mult Vancomycin decât trebuie
Deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi internat, este puţin probabil să vi se administreze o doză incorectă de vancomicină. Cu toate acestea, spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă vă îngrijorează ceva.
Dacă administrarea Vancomycin a fost omisă
Nu trebuie administrată o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Doza uitată trebuie administrată înaintea următoarei doze obişnuite, numai dacă intervalul de timp dintre administrări este încă destul de mare.
Dacă tratamentul cu Vancomycin este întrerupt sau oprit prea devreme
Doza scăzută, administrarea neregulată sau întreruperea tratamentului prea devreme pot compromite rezultatele terapiei sau pot duce la recăderi, al cărortratament este mai dificil.
Urmaţi recomandările medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect,.vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. înţrerupeţi imediat utilizarea acestui medicament şi cereţi asistenţă medicală dacă aparsemne ale unei reacţii alergice:
Frecvente: afectează 1 până ia 10 utilizatori din 100
-Scăderea tensiunii arteriale a sângelui, tromboflebită.
-dispnee,stridor.
- exantem, prurit, urticarie.
-insuficienţă renală manifestată în principal prin creşterea valorilor creatininei serice.
-flebită, înroşirea tegumentelor la nivelul părţii superioare a corpului şi feţei, durere şi spasm la nivelul toracelui şi muşchilorspatelui.
Mai puţin frecvente: afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000
- pierdearea permanentă sau tranzitorie a auzului.
Rare: afectează l până ia 10 utilizatori din 10000
-trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, eozinofilie.
- reacţii anafilactice, reacţii de hipersensibilitate.
-greaţă, diaree.
-tinitus, ameţeală.
- nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută.
- febră determinată de medicament, frisoane.
Foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
-stop cardiac.
-vasculită.
- colită pseudomembranoasă.
- dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, dermatita cu IgA linear, sindromul lui Lyell.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile, reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Vancomycin
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 25 °C.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirareînscrisă pe cutie după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi alunii respective.
Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Vancomycin
Vancomycin 500mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Un flacon cu pulbere conţine 500 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină. Vancomycin 1000mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Un flacon cu pulbere conţine 1000 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină.
Vancomicină
1. Ce este Vancomycin şi pentru ce se utilizează
Vancomicină aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe tipuri de infecţii provocate de bacterii.
Vancomicină este indicată pentru tratamentul infecţiilor potenţial periculoase pentru viaţă produse de microorganisme gram pozitive care nu pot fi tratate cu alte antibacteriene mai puţin toxice, ex. cefalosporinele sau penicilinele.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluţie. înainte de utilizare va fi dizolvat şi diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă şi vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de către un medic sau o asistentă medicală.
Vancomycin poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale extinse (colită pseudomembranoasă).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin
Nu utilizaţi Vancomycin:
- dacă sunteţi alergic la vancomicină.
Atenţionări şi precauţii
înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
• aveţi puţine celuleîn sânge
• aveţi sau aţi avut probleme cu rinichii
• aveţi sau aţi avut probleme de auz, cum este surditatea
• luaţi alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cu Vancomycin. în acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva diareii.
• sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
• alăptaţi
• sunteţi vârstnicşi aveţi vârsta peste 60 de ani
• sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
• urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
în cazul în care dezvoltaţi o reacţie alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu vancomicină şi vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid, puteţi să prezentaţi unele reacţii adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupţie cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu.insuficienţă renală sau în caz de tratament concomitent cu alte substanţe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariţie a efectelor toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate analize repetate ale funcţiei renale şi trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate
apărea la pacienţii cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc, concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
Dacă veţi primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veţi face analize de sânge la intervale regulate. De asemenea, veţi fi monitorizat pentru apariţia unei posibile supra-infecţii (infecţie nouă care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozităţi (ceea ce se numeşte colită pseudomembranoasă).
Vancomycin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu va neom ici na.
Mai mult, nu luaţipici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:
• medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. în acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
• agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt eritem, bufeuri asemănătoare celor asociate cu histaminele şi reacţii anafilactoideEste posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţivă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Vancomicina traversează placenta şi există risc de toxicitate la nivelul urechilor şi rinichilor fătului. Prin urmare, dacă sunteţi gravidă, medicul trebuie să vă administreze vancomicină numai dacă acest lucru este absolut necesar şi după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor.
Vancomicina se excretă în laptele uman. Deoarece copilul poate fi afectat de acest medicament, acesta trebuie utilizat în timpul alăptării numai în cazul în care alte medicamente nu au avut succes.Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea dea opri alăptarea.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Vancomycin nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. Cum să vi se administreze Vancomycin
Vancomycin va fi administrată de către personalul medical în timpul spitalizării.
Medicul dumneavoastră va decide ce doză din acest medicament veţi primi în fiecare zi şi cât va dura tratamentul.
Doze
Doza de medicament care vi seva administra este în funcţie de:
• vârsta dumneavoastră
• infecţia pe care o aveţi
• starea de funcţionare a rinichilor dumneavoastră
• starea auzului dumneavoastră
• orice alte medicamente pe care le luaţi.
Adulţi si copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 2000 mg pe zi divizată în 2 sau 4 doze.
Copii cu vârsta între o lună si 12 ani: doza uzuală zilnică este de 40 mg/kg, fracţionată în 4 prize, adicălOmg/kgla_fiecare 6 ore.
Sugari cu vârsta de până la o lună
Se recomandă o doză iniţială de 15 mg/kg şi doze deîntreţinere de 10 mg/kg, la interval de 12 ore, în prima săptămână de viaţă şi apoi la interval de 8 ore până la vârsta de o lună. Poate fi necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice
Pacienţi cu insuficienţă renală, vârstnici şi copii născuţi prematur: medicul.va reduce dozele sau va mări intervalul dintre două doze.
Administrare pe cale orală: singura indicaţie pentru administrarea pe cale orală este în anumite infecţii intestinale (colită pseudomembranoasă)
Adulţi şi copii peste 12 ani: doza uzuală este de 250 mg pe zi, divizată în 4 prize, timp de 7 până la 10 zile.
Copii până la 12 ani: doza uzuală zilnică este de 40 mg/kg divizată în 2 sau 3 prize, pe o perioadă de 7 până la 10 zile.
Doza totală zilnică nu trebuie să depăşească 2000 mg.
Cum se va administra tratamentul
Administrarea în perfuzie intravenoasă înseamnă că medicamentul curge dintr-un flacon sau o pungă de perfuzie printr-un tubîntr-un vas de sânge şi de aici în corpul dumneavoastră.
Medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă vor administra întotdeauna vancomicina în vasele de sânge, niciodată în muşchi. Vancomicina va fi diluată înainte să vi se administreze şi va curge ientîn vena dumneavoastră pe o perioadă de cel puţin 60 de minute.
Pentru administrarea orală, pulberea va fi dizolvată cu apă în flacon şi vi se va da pentru băut sau vă va fi administrată printr-o sondă nazogastrică.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de tipul de infecţie de care suferiţi şi poate dura câteva săptămâni. Este posibil ca în timpul tratamentului să vi se facă analize de sânge, să fiţi rugat să daţi probe de urină şi să vi se testeze auzul pentru a depista semnele unor posibile reacţii adverse.
Dacă utilizaţi mai mult Vancomycin decât trebuie
Deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi internat, este puţin probabil să vi se administreze o doză incorectă de vancomicină. Cu toate acestea, spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă vă îngrijorează ceva.
Dacă administrarea Vancomycin a fost omisă
Nu trebuie administrată o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Doza uitată trebuie administrată înaintea următoarei doze obişnuite, numai dacă intervalul de timp dintre administrări este încă destul de mare.
Dacă tratamentul cu Vancomycin este întrerupt sau oprit prea devreme
Doza scăzută, administrarea neregulată sau întreruperea tratamentului prea devreme pot compromite rezultatele terapiei sau pot duce la recăderi, al cărortratament este mai dificil.
Urmaţi recomandările medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect,.vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. înţrerupeţi imediat utilizarea acestui medicament şi cereţi asistenţă medicală dacă aparsemne ale unei reacţii alergice:
Frecvente: afectează 1 până ia 10 utilizatori din 100
-Scăderea tensiunii arteriale a sângelui, tromboflebită.
-dispnee,stridor.
- exantem, prurit, urticarie.
-insuficienţă renală manifestată în principal prin creşterea valorilor creatininei serice.
-flebită, înroşirea tegumentelor la nivelul părţii superioare a corpului şi feţei, durere şi spasm la nivelul toracelui şi muşchilorspatelui.
Mai puţin frecvente: afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000
- pierdearea permanentă sau tranzitorie a auzului.
Rare: afectează l până ia 10 utilizatori din 10000
-trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, eozinofilie.
- reacţii anafilactice, reacţii de hipersensibilitate.
-greaţă, diaree.
-tinitus, ameţeală.
- nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută.
- febră determinată de medicament, frisoane.
Foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
-stop cardiac.
-vasculită.
- colită pseudomembranoasă.
- dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, dermatita cu IgA linear, sindromul lui Lyell.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile, reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Vancomycin
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 25 °C.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirareînscrisă pe cutie după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi alunii respective.
Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Vancomycin
Vancomycin 500mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Un flacon cu pulbere conţine 500 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină. Vancomycin 1000mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Un flacon cu pulbere conţine 1000 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină.
Ce este Dexametazonă fosfat şi pentru ce se utilizează
Dexametazonă fosfat este un glucocorticoid de sinteză (hormon adrenocortical - hormon
produs de către glanda suprarenală) cu efecte asupra metabolismului, balanței electrolitice și funcțiilor
țesuturilor.
Dexametazonă fosfat se utilizează în afecțiuni ce necesită tratament cu glucocorticoizi. În
funcție de tip și severitate, acestea includ:
Utilizare sistemică:
- edem cerebral determinat de tumoră cerebrală, intervenție neurochirurgicală, abces cerebral,
inflamație a straturilor ce învelesc creierul - meningită bacteriană (de exemplu, tuberculoză, febră
tifoidă, bruceloză)
- stare clinică de șoc în urma unor traumatisme severe, profilaxia insuficienţei respiratorii acute
- criză astmatică acută, severă
- tratamentul inițial al afecțiunilor dermatologice extinse, severe, acute, de exemplu, eritrodermie,
pemfigus vulgar, eczemă acută
- tratamentul afecțiunilor reumatice sistemice (boli reumatice care pot afecta organele interne), cum
este lupusul eritematos sistemic
- poliartrită reumatoidă activă cu evoluție severă, progresivă, de exemplu, forme rapid distructive
și/sau cu manifestări extraarticulare
- tratamentul paliativ al tumorilor maligne
- profilaxia și tratamentul vărsăturilor post-operatorii sau provocate de citostatice
Utilizare locală:
- injecții intraarticulare: inflamația persistentă a uneia sau a mai multor articulații după tratamentul
inflamației articulare cronice, artrozei în puseu acut, formelor acute de periartrită
scapulohumerală (sindromul umărului dureros)
- infiltrații (sub indicație strictă): inflamația non-bacteriană a tendoanelor sau bursei (o punguță
plină cu lichid ce se formează sub piele, de obicei peste articulații), inflamație în jurul articulației,
tendinopatii
- tratament la nivelul ochilor: administrare subconjunctivală în inflamația non-infecțioasă a
diferitelor părți ale ochiului (cornee și conjunctivă, inflamație a coriumului, irisului și corpului
ciliar), inflamație a părții mijlocii a ochiului (uveită). Cum să utilizaţi Dexametazonă fosfat
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Medicul
dumneavoastră va determina doza de medicament de care aveți nevoie. Urmați întocmai indicațiile
pentru ca tratamentul cu Dexametazonă fosfat să fie eficace. Discutaţi cu medicul dumneavoastră
sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Mod de administrare
Acest medicament vă este prescris de către medic.
Medicamentul poate fi administrat ca injecție intravenoasă. De asemenea, poate fi administrat în
mușchi, direct în articulație sau țesuturi moi.
Dexametazonă fosfat trebuie administrat prin injecție intravenoasă (în venă), lent (pe parcursul a
2-3 minute) sau prin perfuzare, dar poate fi administrat și intramuscular (în mușchi) dacă apar
probleme legate de accesul venos, iar circulația sângelui este adecvată.
Condiții pentru utilizare
Utilizați numai dacă soluția este limpede. Conținutul fiolei este destinat pentru o singură extragere.
Orice cantitate de soluție injectabilă rămasă în fiolă trebuie aruncată. Mod de administrare
Doza zilnică trebuie administrată sub formă de doză unică, dimineața, dacă acest lucru este posibil. Cu
toate acestea, în afecțiunile ce necesită doze mari, este necesară administrarea de doze repetate, pe
parcursul zilei, pentru un efect maxim.
Dacă sunt necesare doze mari pentru un singur tratament, trebuie utilizat un alt medicament cu o
concentrație mai mare de dexametazonă/volum.
Durata tratamentului depinde de afecțiunea de bază și de evoluția acesteia. Medicul dumneavoastră va
prescrie o schemă de tratament ce trebuie urmată cu strictețe. Când se va atinge un rezultat satisfăcător
al tratamentului, doza va fi redusă la o doză de întreținere sau tratamentul va fi oprit. Întreruperea
bruscă a tratamentului după aproximativ 10 zile poate duce la insuficiență acută corticosuprarenală;
astfel, dacă se dorește întreruperea tratamentului, dozele trebuie reduse treptat.
În caz de hipotiroidie sau ciroză hepatică, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă prescrie doze
mai mici din acest medicament sau să reducă dozele pe care deja le utilizați.
Dexametazonă fosfat este un glucocorticoid de sinteză (hormon adrenocortical - hormon
produs de către glanda suprarenală) cu efecte asupra metabolismului, balanței electrolitice și funcțiilor
țesuturilor.
Dexametazonă fosfat se utilizează în afecțiuni ce necesită tratament cu glucocorticoizi. În
funcție de tip și severitate, acestea includ:
Utilizare sistemică:
- edem cerebral determinat de tumoră cerebrală, intervenție neurochirurgicală, abces cerebral,
inflamație a straturilor ce învelesc creierul - meningită bacteriană (de exemplu, tuberculoză, febră
tifoidă, bruceloză)
- stare clinică de șoc în urma unor traumatisme severe, profilaxia insuficienţei respiratorii acute
- criză astmatică acută, severă
- tratamentul inițial al afecțiunilor dermatologice extinse, severe, acute, de exemplu, eritrodermie,
pemfigus vulgar, eczemă acută
- tratamentul afecțiunilor reumatice sistemice (boli reumatice care pot afecta organele interne), cum
este lupusul eritematos sistemic
- poliartrită reumatoidă activă cu evoluție severă, progresivă, de exemplu, forme rapid distructive
și/sau cu manifestări extraarticulare
- tratamentul paliativ al tumorilor maligne
- profilaxia și tratamentul vărsăturilor post-operatorii sau provocate de citostatice
Utilizare locală:
- injecții intraarticulare: inflamația persistentă a uneia sau a mai multor articulații după tratamentul
inflamației articulare cronice, artrozei în puseu acut, formelor acute de periartrită
scapulohumerală (sindromul umărului dureros)
- infiltrații (sub indicație strictă): inflamația non-bacteriană a tendoanelor sau bursei (o punguță
plină cu lichid ce se formează sub piele, de obicei peste articulații), inflamație în jurul articulației,
tendinopatii
- tratament la nivelul ochilor: administrare subconjunctivală în inflamația non-infecțioasă a
diferitelor părți ale ochiului (cornee și conjunctivă, inflamație a coriumului, irisului și corpului
ciliar), inflamație a părții mijlocii a ochiului (uveită). Cum să utilizaţi Dexametazonă fosfat
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Medicul
dumneavoastră va determina doza de medicament de care aveți nevoie. Urmați întocmai indicațiile
pentru ca tratamentul cu Dexametazonă fosfat să fie eficace. Discutaţi cu medicul dumneavoastră
sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Mod de administrare
Acest medicament vă este prescris de către medic.
Medicamentul poate fi administrat ca injecție intravenoasă. De asemenea, poate fi administrat în
mușchi, direct în articulație sau țesuturi moi.
Dexametazonă fosfat trebuie administrat prin injecție intravenoasă (în venă), lent (pe parcursul a
2-3 minute) sau prin perfuzare, dar poate fi administrat și intramuscular (în mușchi) dacă apar
probleme legate de accesul venos, iar circulația sângelui este adecvată.
Condiții pentru utilizare
Utilizați numai dacă soluția este limpede. Conținutul fiolei este destinat pentru o singură extragere.
Orice cantitate de soluție injectabilă rămasă în fiolă trebuie aruncată. Mod de administrare
Doza zilnică trebuie administrată sub formă de doză unică, dimineața, dacă acest lucru este posibil. Cu
toate acestea, în afecțiunile ce necesită doze mari, este necesară administrarea de doze repetate, pe
parcursul zilei, pentru un efect maxim.
Dacă sunt necesare doze mari pentru un singur tratament, trebuie utilizat un alt medicament cu o
concentrație mai mare de dexametazonă/volum.
Durata tratamentului depinde de afecțiunea de bază și de evoluția acesteia. Medicul dumneavoastră va
prescrie o schemă de tratament ce trebuie urmată cu strictețe. Când se va atinge un rezultat satisfăcător
al tratamentului, doza va fi redusă la o doză de întreținere sau tratamentul va fi oprit. Întreruperea
bruscă a tratamentului după aproximativ 10 zile poate duce la insuficiență acută corticosuprarenală;
astfel, dacă se dorește întreruperea tratamentului, dozele trebuie reduse treptat.
În caz de hipotiroidie sau ciroză hepatică, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă prescrie doze
mai mici din acest medicament sau să reducă dozele pe care deja le utilizați.
-3%
7.76 MDL
8 MDL
Rețetă medicală
SUBSTANTA ACTIVA:
Azithromycinum
ACTIUNEA FARMACOLOGICA:
Este primul reprezentant al unui nou grup de macrolide, azalide, considerate antibiotice cu spectru larg de actiune. Activ fata de bacterii gram-pozitive: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, Streptococcus viridans, Staphylococcus aureus, bacterii gram-negative: Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, Bordetella pertussis, B. parapertussis, Legionella pneumophila, H. ducreyi, Campilobacter jejuni, Neisseria gonorrhoeae, Gardnerella vaginalis, unele microorganisme anaerobe: Clostridium perfringens, Peptostreptococcus spp. s. a. Chlamydia trachomatis, Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma urealyticum, Treponema pallidum, Borrelia burgdoferi. Azitromicina este inactiva fata de bacteriile gram-pozitive rezistente la eritromicina. Azitromicina se concentreaza in fagocite si fibroblaste si, cu ele, se distribuie in tesuturile inflamate.
Indicaţii
Infectiile cailor respiratorii inferioare si superioare, ale pielii si tesuturilor moi, uretrita si cervicita cu Chlamydia trachomatis. Nu se recomanda in gonoree si sifilis, deoarece mascheaza simptomele, fara a da efect bun.
Azithromycinum
ACTIUNEA FARMACOLOGICA:
Este primul reprezentant al unui nou grup de macrolide, azalide, considerate antibiotice cu spectru larg de actiune. Activ fata de bacterii gram-pozitive: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, Streptococcus viridans, Staphylococcus aureus, bacterii gram-negative: Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, Bordetella pertussis, B. parapertussis, Legionella pneumophila, H. ducreyi, Campilobacter jejuni, Neisseria gonorrhoeae, Gardnerella vaginalis, unele microorganisme anaerobe: Clostridium perfringens, Peptostreptococcus spp. s. a. Chlamydia trachomatis, Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma urealyticum, Treponema pallidum, Borrelia burgdoferi. Azitromicina este inactiva fata de bacteriile gram-pozitive rezistente la eritromicina. Azitromicina se concentreaza in fagocite si fibroblaste si, cu ele, se distribuie in tesuturile inflamate.
Indicaţii
Infectiile cailor respiratorii inferioare si superioare, ale pielii si tesuturilor moi, uretrita si cervicita cu Chlamydia trachomatis. Nu se recomanda in gonoree si sifilis, deoarece mascheaza simptomele, fara a da efect bun.
-3%
82.01 MDL
84.55 MDL
Ce este ZytroBact şi pentru ce se administrează
Azitromicina aparţine unui grup de antibiotice denumite macrolide. Antibioticele sunt
folosite în tratamentul infecţiilor cauzate de microorganisme de tipul bacteriilor.
Azitromicina este utilizată pentru tratamentul anumitor infecţii cauzate de bacterii
sensibile la azitromicină, cum ar fi: infecţii ale căilor respiratorii inferioare, ale gâtului
sau infecţii nazale (cum ar fi bronşită, pneumonie, amigdalită, dureri în gât (faringită)
şi sinuzită); infecţii ale urechilor; infecţii la nivelul pielii şi ţesuturilor moi, cu excepţia
plăgilor arse infectate; infecţii ale uretrei sau ale colului uterin, determinate de
Chlamydia trachomatis; infecții digestive determinate de Helicobacter pylori. Cum să administrați ZytroBact
Administrați întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Adulţi şi tineri cu greutate mai mare de 45 kg:
Doza uzuală este de 500 mg o dată pe zi timp de trei zile, doza totală de azitromicină
fiind de 1500 mg. Medicul dumneavoastră poate decide să vă prescrie doza totală de
1500 mg pe o perioadă de 5 zile, cu 500 mg în prima zi şi 250 mg în zilele 2 până la 5.
Adulților și copiilor cu vârsta peste 12 ani sau cu masa corporală peste 45 kg:
în infecţii ale căilor respiratorii inferioare, ale gâtului sau infecţii nazale (cum ar fi
bronşită, pneumonie, amigdalită, dureri în gât (faringită) şi sinuzită), infecţii ale
urechilor, infecţii la nivelul pielii şi ţesuturilor moi se administrează câte 500 mg o dată
pe zi timp de trei zile, doza totală de azitromicină fiind de 1500 mg.
Medicul dumneavoastră poate decide să vă prescrie doza totală de 1500 mg pe o
perioadă de 5 zile, cu 500 mg în prima zi şi 250 mg în zilele 2 - 5.
infecţii ale uretrei sau ale colului uterin determinate de Chlamidia trachomatis:
Doza este de 1000 mg, luată odată.
Infecții gastro - duodenale determinate de Helicobacter pylori:
Se administrează o doză de 1 g (4 capsule 250mg sau 2 capsule 500mg ) o dată pe zi,
timp de 3 zile în cadrul unui tratament complex în asociere cu alte medicamente cum
sunt cele pentru scăderea acidităţii gastrice.
Copii şi adolescenţi cu greutatea corporală sub 45 kg:
ZytroBact capsule nu este recomandat la copii şi adolescenţi cu greutatea corporală
sub 45 kg.
Aceștia trebuie să folosească alte forme farmaceutice ale acestui medicament.
Pacienţi cu probleme ale rinichilor sau ficatului:
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi probleme cu rinichii sau cu
ficatul, deoarece poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să modifice doza uzuală.
Vârstnici:
Pentru vârstnici doza este aceeaşi ca şi pentru adulţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (care afectează mai mult de 1 pacient din 10): greaţă,
diaree, dureri abdominale, balonarea.
Reacţii adverse frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi): pierderea
poftei de mâncare; ameţeli, dureri de cap, furnicături ale pielii, amorţire (parestezii),
modificări ale gustului, tulburări de vedere, vărsături, tulburări digestive, erupţie
trecătoare pe piele, mâncărimi, dureri articulare, oboseală, scăderea concentraţiei de
bicarbonat în sânge.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi):
candidoză, candidoză orală, infecţii la nivelul vaginului, scăderea numărului
leucocitelor, neutrofilelor, limfocitelor, număr crescut de eozinofile,umflarea feţei,
buzelor, gâtului (edem angioneurotic), reacţii de hipersensibilitate, nervozitate,
sensibilitate scăzută, somnolenţă, insomnia, afectarea auzului, zgomote în urechi,
surditate, palpitaţii, gastrită, constipaţie, hepatită (inflamare a ficatului), sindrom
Stevens-Johnson (afecţiune severă cu febră, apariţia de pete roşii pe piele, dureri
articulare şi/sau infecţii oculare), reacţii de fotosensibilizare, urticarie, dureri în piept,
acumulare de lichid în ţesuturi (edem), stare generală de rău, astenie, valori crescute
ale unor rezultate ale analizelor de laborator.
Reacţii adverse rare (care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi): agitaţie, vertij,
funcţie anormală a ficatului.
https://bit.ly/2QEy2hN
Azitromicina aparţine unui grup de antibiotice denumite macrolide. Antibioticele sunt
folosite în tratamentul infecţiilor cauzate de microorganisme de tipul bacteriilor.
Azitromicina este utilizată pentru tratamentul anumitor infecţii cauzate de bacterii
sensibile la azitromicină, cum ar fi: infecţii ale căilor respiratorii inferioare, ale gâtului
sau infecţii nazale (cum ar fi bronşită, pneumonie, amigdalită, dureri în gât (faringită)
şi sinuzită); infecţii ale urechilor; infecţii la nivelul pielii şi ţesuturilor moi, cu excepţia
plăgilor arse infectate; infecţii ale uretrei sau ale colului uterin, determinate de
Chlamydia trachomatis; infecții digestive determinate de Helicobacter pylori. Cum să administrați ZytroBact
Administrați întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Adulţi şi tineri cu greutate mai mare de 45 kg:
Doza uzuală este de 500 mg o dată pe zi timp de trei zile, doza totală de azitromicină
fiind de 1500 mg. Medicul dumneavoastră poate decide să vă prescrie doza totală de
1500 mg pe o perioadă de 5 zile, cu 500 mg în prima zi şi 250 mg în zilele 2 până la 5.
Adulților și copiilor cu vârsta peste 12 ani sau cu masa corporală peste 45 kg:
în infecţii ale căilor respiratorii inferioare, ale gâtului sau infecţii nazale (cum ar fi
bronşită, pneumonie, amigdalită, dureri în gât (faringită) şi sinuzită), infecţii ale
urechilor, infecţii la nivelul pielii şi ţesuturilor moi se administrează câte 500 mg o dată
pe zi timp de trei zile, doza totală de azitromicină fiind de 1500 mg.
Medicul dumneavoastră poate decide să vă prescrie doza totală de 1500 mg pe o
perioadă de 5 zile, cu 500 mg în prima zi şi 250 mg în zilele 2 - 5.
infecţii ale uretrei sau ale colului uterin determinate de Chlamidia trachomatis:
Doza este de 1000 mg, luată odată.
Infecții gastro - duodenale determinate de Helicobacter pylori:
Se administrează o doză de 1 g (4 capsule 250mg sau 2 capsule 500mg ) o dată pe zi,
timp de 3 zile în cadrul unui tratament complex în asociere cu alte medicamente cum
sunt cele pentru scăderea acidităţii gastrice.
Copii şi adolescenţi cu greutatea corporală sub 45 kg:
ZytroBact capsule nu este recomandat la copii şi adolescenţi cu greutatea corporală
sub 45 kg.
Aceștia trebuie să folosească alte forme farmaceutice ale acestui medicament.
Pacienţi cu probleme ale rinichilor sau ficatului:
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi probleme cu rinichii sau cu
ficatul, deoarece poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să modifice doza uzuală.
Vârstnici:
Pentru vârstnici doza este aceeaşi ca şi pentru adulţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (care afectează mai mult de 1 pacient din 10): greaţă,
diaree, dureri abdominale, balonarea.
Reacţii adverse frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi): pierderea
poftei de mâncare; ameţeli, dureri de cap, furnicături ale pielii, amorţire (parestezii),
modificări ale gustului, tulburări de vedere, vărsături, tulburări digestive, erupţie
trecătoare pe piele, mâncărimi, dureri articulare, oboseală, scăderea concentraţiei de
bicarbonat în sânge.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi):
candidoză, candidoză orală, infecţii la nivelul vaginului, scăderea numărului
leucocitelor, neutrofilelor, limfocitelor, număr crescut de eozinofile,umflarea feţei,
buzelor, gâtului (edem angioneurotic), reacţii de hipersensibilitate, nervozitate,
sensibilitate scăzută, somnolenţă, insomnia, afectarea auzului, zgomote în urechi,
surditate, palpitaţii, gastrită, constipaţie, hepatită (inflamare a ficatului), sindrom
Stevens-Johnson (afecţiune severă cu febră, apariţia de pete roşii pe piele, dureri
articulare şi/sau infecţii oculare), reacţii de fotosensibilizare, urticarie, dureri în piept,
acumulare de lichid în ţesuturi (edem), stare generală de rău, astenie, valori crescute
ale unor rezultate ale analizelor de laborator.
Reacţii adverse rare (care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi): agitaţie, vertij,
funcţie anormală a ficatului.
https://bit.ly/2QEy2hN
-3%
65.67 MDL
67.70 MDL
Indicaţii terapeutice
Zulbex comprimate este indicat pentru tratamentul:
- Ulcerului duodenal activ
- Ulcerului gastric activ benign
- Bolii de reflux gastroesofagian erozivă sau ulcerativă simptomatică (BRGE)
- Tratamentul de întreţinere al bolii de reflux gastroesofagian (întreţinere BRGE)
- Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagian formă moderată până la foarte
severă (BRGE simptomatică)
- Sindromului Zollinger-Ellison
- Eradicarea Helicobacter pylori la pacienţii cu ulcer, în asociere cu medicamente
antibacteriene adecvate. Vezi pct. 4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi/vârstnici:
Ulcer duodenal activ şi ulcer gastric activ benign
Doza orală recomandată pentru ulcerul duodenal activ şi ulcerul gastric activ benign este de 20
mg, o dată pe zi, dimineaţa.
Majoritatea pacienţilor cu ulcer duodenal activ se vindecă în patru săptămâni. Totuşi, anumiţi
pacienţi pot necesita încă patru săptămâni de tratament adiţional pentru vindecare.
Cei mai mulţi pacienţi cu ulcer gastric activ benign se vindecă în şase săptămâni. Totuşi, anumiţi
pacienţi pot necesita încă şase săptămâni de tratament adiţional pentru vindecare.
Boala de reflux gastroesofagian erozivă sau ulcerativă (BRGE)
Doza orală recomandată este de 20 mg o dată pe zi, timp de patru până la opt săptămâni.
Tratamentul de întreţinere pentru boala de reflux gastroesofagian (BRGE)
Pentru tratamentul pe termen îndelungat, poate fi utilizată o doză de întreţinere de 1 comprimat
Zulbex 20 mg sau 10 mg o dată pe zi, în funcţie de răspunsul la tratament.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagian formă moderată până la foarte severă
(BRGE)
Doza orală recomandată este de 10 mg o dată pe zi la pacienţii fără esofagită. Dacă după patru
săptămâni de tratament nu se obţine controlul simptomelor, pacientul necesită investigaţii
suplimentare. După dispariția simptomelor, controlul ulterior al simptomatologiei poate fi realizat
prin tratament la nevoie, cu 10 mg o dată pe zi.
Sindrom Zollinger-Ellison
Doza iniţială recomandată la adulţi este de 60 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la 120
mg pe zi, în funcţie de necesităţile fiecărui pacient. Pot fi administrate doze unice de până la 100
mg pe zi.
Doza de 120 mg poate necesita divizarea în două doze de 60 mg, de două ori pe zi. Tratamentul
trebuie continuat atât cât este nevoie.
Eradicarea H. pylori
Pacienţilor cu infecţie cu H. pylori trebuie să li se administreze schema de tratament de eradicare.
Este recomandată următoarea asociere medicamentoasă, pentru o perioadă de 7 zile:
Zulbex 20 mg de două ori pe zi + claritromicină 500 mg de două ori pe zi şi amoxicilină 1 g, de
două ori pe zi.
Insuficienţă renală şi hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4,
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizarea Zulbex în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă
hepatică severă).
Copii şi adolescenţi
Zulbex nu este recomandat la copii şi adolescenţi, deoarece nu există date disponibile.
Mod de administrare
Pentru schemele de tratament cu administrare o dată pe zi, comprimatele de Zulbex trebuie
administrate dimineaţa, înainte de masă; cu toate că activitatea rabeprazolului sodic nu este
afectată de perioada zilei sau alimente, această administrare ameliorează complianţa pacientului la
tratament.
Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu zdrobească sau să mestece comprimatele de Zulbex, ci să le
înghită întregi.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3vNPbEg
Zulbex comprimate este indicat pentru tratamentul:
- Ulcerului duodenal activ
- Ulcerului gastric activ benign
- Bolii de reflux gastroesofagian erozivă sau ulcerativă simptomatică (BRGE)
- Tratamentul de întreţinere al bolii de reflux gastroesofagian (întreţinere BRGE)
- Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagian formă moderată până la foarte
severă (BRGE simptomatică)
- Sindromului Zollinger-Ellison
- Eradicarea Helicobacter pylori la pacienţii cu ulcer, în asociere cu medicamente
antibacteriene adecvate. Vezi pct. 4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi/vârstnici:
Ulcer duodenal activ şi ulcer gastric activ benign
Doza orală recomandată pentru ulcerul duodenal activ şi ulcerul gastric activ benign este de 20
mg, o dată pe zi, dimineaţa.
Majoritatea pacienţilor cu ulcer duodenal activ se vindecă în patru săptămâni. Totuşi, anumiţi
pacienţi pot necesita încă patru săptămâni de tratament adiţional pentru vindecare.
Cei mai mulţi pacienţi cu ulcer gastric activ benign se vindecă în şase săptămâni. Totuşi, anumiţi
pacienţi pot necesita încă şase săptămâni de tratament adiţional pentru vindecare.
Boala de reflux gastroesofagian erozivă sau ulcerativă (BRGE)
Doza orală recomandată este de 20 mg o dată pe zi, timp de patru până la opt săptămâni.
Tratamentul de întreţinere pentru boala de reflux gastroesofagian (BRGE)
Pentru tratamentul pe termen îndelungat, poate fi utilizată o doză de întreţinere de 1 comprimat
Zulbex 20 mg sau 10 mg o dată pe zi, în funcţie de răspunsul la tratament.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagian formă moderată până la foarte severă
(BRGE)
Doza orală recomandată este de 10 mg o dată pe zi la pacienţii fără esofagită. Dacă după patru
săptămâni de tratament nu se obţine controlul simptomelor, pacientul necesită investigaţii
suplimentare. După dispariția simptomelor, controlul ulterior al simptomatologiei poate fi realizat
prin tratament la nevoie, cu 10 mg o dată pe zi.
Sindrom Zollinger-Ellison
Doza iniţială recomandată la adulţi este de 60 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la 120
mg pe zi, în funcţie de necesităţile fiecărui pacient. Pot fi administrate doze unice de până la 100
mg pe zi.
Doza de 120 mg poate necesita divizarea în două doze de 60 mg, de două ori pe zi. Tratamentul
trebuie continuat atât cât este nevoie.
Eradicarea H. pylori
Pacienţilor cu infecţie cu H. pylori trebuie să li se administreze schema de tratament de eradicare.
Este recomandată următoarea asociere medicamentoasă, pentru o perioadă de 7 zile:
Zulbex 20 mg de două ori pe zi + claritromicină 500 mg de două ori pe zi şi amoxicilină 1 g, de
două ori pe zi.
Insuficienţă renală şi hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4,
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizarea Zulbex în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă
hepatică severă).
Copii şi adolescenţi
Zulbex nu este recomandat la copii şi adolescenţi, deoarece nu există date disponibile.
Mod de administrare
Pentru schemele de tratament cu administrare o dată pe zi, comprimatele de Zulbex trebuie
administrate dimineaţa, înainte de masă; cu toate că activitatea rabeprazolului sodic nu este
afectată de perioada zilei sau alimente, această administrare ameliorează complianţa pacientului la
tratament.
Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu zdrobească sau să mestece comprimatele de Zulbex, ci să le
înghită întregi.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3vNPbEg
-3%
75.27 MDL
77.60 MDL
Indicaţii terapeutice
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Prevenţie cardiovasculară: scăderea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţi cu:
o boală cardiovasculară aterotrombotică manifestă (antecedente de boală coronariană sau
accident vascular cerebral sau boală vasculară periferică) sau
o diabet zaharat însoţit de cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1).
2/18
- Tratamentul afecţiunii renale:
o Nefropatie glomerulară diabetică în stadiu incipient, definită prin prezenţa
microalbuminuriei,
o Nefropatie glomerulară diabetică manifestă, definită prin prezenţa macroproteinuriei la
pacienţi cu cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1),
o Nefropatie glomerulară non-diabetică manifestă, definită prin prezenţa
macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi (vezi pct. 5.1).
- Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
- Prevenţie secundară după infarct miocardic acut: scăderea mortalităţii în faza acută a infarctului
miocardic la pacienţii cu semne clinice de insuficienţă cardiacă debutată la > 48 ore după un infarct
miocardic acut.
Doze şi mod de administrare
Doze
Este recomandat ca TRITACE să fie administrat zilnic, la aceeaşi oră în fiecare zi.
TRITACE poate fi administrat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă, deoarece ingestia de
alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2).
TRITACE trebuie înghiţit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.
Adulţi
Pacienţi trataţi cu un diuretic
Poate să apară hipotensiune arterială după iniţierea tratamentului cu TRITACE; aceasta este mult mai
probabilă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă precauţie
atunci când aceşti pacienţi au depleţie de sare şi/sau hipovolemie.
Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu
TRITACE (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hipertensivi, la care tratamentul cu diuretic nu este întrerupt, tratamentul cu TRITACE
trebuie început cu o doză de 1,25 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică a
potasiului. Doza ulterioară a TRITACE trebuie ajustată în funcţie de valoarea ţintă a tensiunii arteriale.
Hipertensiune arterială
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de controlul tensiunii
arteriale.
TRITACE poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
Doza de început
Tratamentul cu TRITACE trebuie început gradat, cu o doză iniţială recomandată de 2,5 mg pe zi.
Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron pot avea o scădere excesivă a
tensiunii arteriale după prima doză. O doză de început de 1,25 mg este recomandată la astfel de pacienţi
şi iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
Doza poate fi dublată la interval de două până la patru săptămâni pentru a atinge progresiv valoarea
ţintă a tensiunii arteriale; doza maximă permisă de TRITACE este de 10 mg pe zi. De obicei, doza este
administrată o dată pe zi.
3/18
Prevenţie cardiovasculară
Doza de început
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg TRITACE o dată pe zi.
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza trebuie crescută gradat. Se
recomandă dublarea dozei după una sau două săptămâni de tratament şi - după alte două până la trei
săptămâni - creşterea ei până la nivelul dozei ţintă de întreţinere de 10 mg TRITACE o dată pe zi.
Vezi, de asemenea, mai sus schema de administrare la pacienţi trataţi cu diuretic.
Tratamentul afecţiunii renale
La pacienţi cu diabet zaharat şi microalbuminurie:
Doza de început:
Doza iniţială recomandată este de TRITACE 1,25 mg o dată pe zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la
oricare alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a angiotensinei)
5/18
- Antecedente de angioedem (ereditar, idiopatic sau angioedem anterior la inhibitori ai ECA sau la
antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II))
- Tratament extracorporeal ce presupune contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ (vezi pct.
4.5)
- Stenoză bilaterală semnificativă de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală pe rinichi
unic funcţional.
- Trimestrele al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.6).
- Ramiprilul nu trebuie utilizat la pacienţi cu hipotensiune arterială sau instabili din punct de vedere
hemodinamic
- Administrarea concomitentă a Tritace cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m
2
) (vezi pct. 4.5 şi
5.1).https://bit.ly/3zkeSOW
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Prevenţie cardiovasculară: scăderea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţi cu:
o boală cardiovasculară aterotrombotică manifestă (antecedente de boală coronariană sau
accident vascular cerebral sau boală vasculară periferică) sau
o diabet zaharat însoţit de cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1).
2/18
- Tratamentul afecţiunii renale:
o Nefropatie glomerulară diabetică în stadiu incipient, definită prin prezenţa
microalbuminuriei,
o Nefropatie glomerulară diabetică manifestă, definită prin prezenţa macroproteinuriei la
pacienţi cu cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1),
o Nefropatie glomerulară non-diabetică manifestă, definită prin prezenţa
macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi (vezi pct. 5.1).
- Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
- Prevenţie secundară după infarct miocardic acut: scăderea mortalităţii în faza acută a infarctului
miocardic la pacienţii cu semne clinice de insuficienţă cardiacă debutată la > 48 ore după un infarct
miocardic acut.
Doze şi mod de administrare
Doze
Este recomandat ca TRITACE să fie administrat zilnic, la aceeaşi oră în fiecare zi.
TRITACE poate fi administrat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă, deoarece ingestia de
alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2).
TRITACE trebuie înghiţit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.
Adulţi
Pacienţi trataţi cu un diuretic
Poate să apară hipotensiune arterială după iniţierea tratamentului cu TRITACE; aceasta este mult mai
probabilă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă precauţie
atunci când aceşti pacienţi au depleţie de sare şi/sau hipovolemie.
Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu
TRITACE (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hipertensivi, la care tratamentul cu diuretic nu este întrerupt, tratamentul cu TRITACE
trebuie început cu o doză de 1,25 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică a
potasiului. Doza ulterioară a TRITACE trebuie ajustată în funcţie de valoarea ţintă a tensiunii arteriale.
Hipertensiune arterială
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de controlul tensiunii
arteriale.
TRITACE poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
Doza de început
Tratamentul cu TRITACE trebuie început gradat, cu o doză iniţială recomandată de 2,5 mg pe zi.
Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron pot avea o scădere excesivă a
tensiunii arteriale după prima doză. O doză de început de 1,25 mg este recomandată la astfel de pacienţi
şi iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
Doza poate fi dublată la interval de două până la patru săptămâni pentru a atinge progresiv valoarea
ţintă a tensiunii arteriale; doza maximă permisă de TRITACE este de 10 mg pe zi. De obicei, doza este
administrată o dată pe zi.
3/18
Prevenţie cardiovasculară
Doza de început
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg TRITACE o dată pe zi.
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza trebuie crescută gradat. Se
recomandă dublarea dozei după una sau două săptămâni de tratament şi - după alte două până la trei
săptămâni - creşterea ei până la nivelul dozei ţintă de întreţinere de 10 mg TRITACE o dată pe zi.
Vezi, de asemenea, mai sus schema de administrare la pacienţi trataţi cu diuretic.
Tratamentul afecţiunii renale
La pacienţi cu diabet zaharat şi microalbuminurie:
Doza de început:
Doza iniţială recomandată este de TRITACE 1,25 mg o dată pe zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la
oricare alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a angiotensinei)
5/18
- Antecedente de angioedem (ereditar, idiopatic sau angioedem anterior la inhibitori ai ECA sau la
antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II))
- Tratament extracorporeal ce presupune contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ (vezi pct.
4.5)
- Stenoză bilaterală semnificativă de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală pe rinichi
unic funcţional.
- Trimestrele al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.6).
- Ramiprilul nu trebuie utilizat la pacienţi cu hipotensiune arterială sau instabili din punct de vedere
hemodinamic
- Administrarea concomitentă a Tritace cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m
2
) (vezi pct. 4.5 şi
5.1).https://bit.ly/3zkeSOW
-3%
46.07 MDL
47.50 MDL
Indicaţii terapeutice
Ursohep este indicat în modificări calitative şi cantitative ale funcţiei biliare, inclusiv formele de
secreţie biliară suprasaturate cu colesterol, pentru prevenirea formării litiazei biliare sau pentru a
crea condiţii favorabile dizolvării calculilor biliari colesterolici (până la 15 mm în diametru,
radiotransparenți), în special calculii biliari din vezica biliară şi calculii reziduali sau recurenţi din
coledoc după intervenţia chirurgicală pe căile biliare, ciroza hepatică biliară primară, hepatite
cronice active însoțite de colestază, diskinezia căilor biliare, gastrita și esofagita de reflux biliar,
sindrom dispeptic biliar.
Doze şi mod de administrare
Doza zilnică se stabileşte în funcţie de indicaţia terapeutică.
Dizolvarea calculilor biliari colesterolici: doza zilnică recomandată este de 300 mg - 600 mg
Ursohep pe zi (după sau în timpul meselor).
Pentru a menţine condiţiile favorabile pentru dizolvarea calculilor biliari existenţi, tratamentul
trebuie să dureze cel puţin 4-6 luni până la 12 luni sau mai mult, în funcţie de dimensiunea
calculilor şi evoluţia sub tratament.
Pentru tratamentul de menținere este suficientă doza de 300 mg pe zi.
Tratamentul simptomatic al cirozelor biliare primare: doza zilnică recomandată se stabileşte în
funcţie de greutatea corporală şi este cuprinsă între 2 şi 6 capsule Ursohep (aproximativ 10 – 15 mg
acid ursodeoxicolic/kg/zi).
În timpul primelor 3 luni de tratament, Ursohep trebuie utilizat în doze divizate pentru întreaga zi.
Dacă parametrii funcţiei hepatice se îmbunătăţesc, doza zilnică poate fi administrată o dată pe zi, în
timpul serii.
În hepatopatii cronice cu colestază doza recomandată este de până la 300 mg 2-3 ori pe zi.
Pentru tratamentul gastritei de reflux biliar, preparatul se administrează timp de 10-14 zile, câte o
capsulă de 250 mg - 300 mg Ursohep pe zi.
Vârstnici:
Nu există dovezi care să sugereze că este necesară modificarea dozelor pentru adulți.
Utilizarea la copii:
Nu există restricţii legate de vârstă cu privire la administrarea Ursohep. Calculii bogați în colesterol
sunt rar întâlniți la copii, dar când aceștia apar, dozele administrate trebuie adaptate greutății
corporale.
Mod de administrare:
Se administrează pe cale orală.
Capsulele se vor înghiți cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata tratamentului trebuie hotărâtă de medic în funcție de severitatea afecțiunii și de răspunsul
terapeutic. Dozele pot fi modificate de medic.
Contraindicaţii
Ursohep nu trebuie utilizat la pacienții cu:
- inflamație acută a vezicii biliare sau a căilor biliare;
- obstrucţie a tractului biliar (ocluzie a ductului biliar comun sau a ductului cistic);
- episoade frecvente de colică biliară;
- calculi biliari calcifiați, radioopaci;
- tulburări de contractilitate la nivelul vezicii biliare;
- hipersensibilitate la acid ursodeoxicolic sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.6.1. https://bit.ly/2RffMf9
Ursohep este indicat în modificări calitative şi cantitative ale funcţiei biliare, inclusiv formele de
secreţie biliară suprasaturate cu colesterol, pentru prevenirea formării litiazei biliare sau pentru a
crea condiţii favorabile dizolvării calculilor biliari colesterolici (până la 15 mm în diametru,
radiotransparenți), în special calculii biliari din vezica biliară şi calculii reziduali sau recurenţi din
coledoc după intervenţia chirurgicală pe căile biliare, ciroza hepatică biliară primară, hepatite
cronice active însoțite de colestază, diskinezia căilor biliare, gastrita și esofagita de reflux biliar,
sindrom dispeptic biliar.
Doze şi mod de administrare
Doza zilnică se stabileşte în funcţie de indicaţia terapeutică.
Dizolvarea calculilor biliari colesterolici: doza zilnică recomandată este de 300 mg - 600 mg
Ursohep pe zi (după sau în timpul meselor).
Pentru a menţine condiţiile favorabile pentru dizolvarea calculilor biliari existenţi, tratamentul
trebuie să dureze cel puţin 4-6 luni până la 12 luni sau mai mult, în funcţie de dimensiunea
calculilor şi evoluţia sub tratament.
Pentru tratamentul de menținere este suficientă doza de 300 mg pe zi.
Tratamentul simptomatic al cirozelor biliare primare: doza zilnică recomandată se stabileşte în
funcţie de greutatea corporală şi este cuprinsă între 2 şi 6 capsule Ursohep (aproximativ 10 – 15 mg
acid ursodeoxicolic/kg/zi).
În timpul primelor 3 luni de tratament, Ursohep trebuie utilizat în doze divizate pentru întreaga zi.
Dacă parametrii funcţiei hepatice se îmbunătăţesc, doza zilnică poate fi administrată o dată pe zi, în
timpul serii.
În hepatopatii cronice cu colestază doza recomandată este de până la 300 mg 2-3 ori pe zi.
Pentru tratamentul gastritei de reflux biliar, preparatul se administrează timp de 10-14 zile, câte o
capsulă de 250 mg - 300 mg Ursohep pe zi.
Vârstnici:
Nu există dovezi care să sugereze că este necesară modificarea dozelor pentru adulți.
Utilizarea la copii:
Nu există restricţii legate de vârstă cu privire la administrarea Ursohep. Calculii bogați în colesterol
sunt rar întâlniți la copii, dar când aceștia apar, dozele administrate trebuie adaptate greutății
corporale.
Mod de administrare:
Se administrează pe cale orală.
Capsulele se vor înghiți cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata tratamentului trebuie hotărâtă de medic în funcție de severitatea afecțiunii și de răspunsul
terapeutic. Dozele pot fi modificate de medic.
Contraindicaţii
Ursohep nu trebuie utilizat la pacienții cu:
- inflamație acută a vezicii biliare sau a căilor biliare;
- obstrucţie a tractului biliar (ocluzie a ductului biliar comun sau a ductului cistic);
- episoade frecvente de colică biliară;
- calculi biliari calcifiați, radioopaci;
- tulburări de contractilitate la nivelul vezicii biliare;
- hipersensibilitate la acid ursodeoxicolic sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.6.1. https://bit.ly/2RffMf9
Rețetă medicală
DATE CLINICE
Indicații terapeutice
Medoclav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții bacteriene, la adulți și copii (vezi pct.
4.2, 4.4 şi 5.1):
Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător);
Otita medie acută;
Exacerbări acute ale bronșitei cronice (diagnosticată corespunzător);
Pneumonie dobândită în comunitate;
Cistită;
Pielonefrită;
Infecții cutanate și ale țesuturilor moi, în special celulită, mușcăturile de animale, abcesele
dentare severe cu celulită difuzantă;
Infecții osoase și articulare, în special osteomielită.
Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Doze și mod de administrare
Doze
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în
care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
• Agentul patogen suspicionat şi sensibilitatea sa probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi
pct. 4.4);
• Severitatea şi localizarea infecţiei;
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formulărilor alternative ale Medoclav (de exemplu, a acelora care eliberează doze mai
mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca fiind
necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg, această formulare de Medoclav eliberează o doză totală
zilnică de 1500 mg amoxicilină/375 mg acid clavulanic când este administrată conform
recomandărilor de mai jos. Pentru copii cu greutatea < 40 kg, această formulare de Medoclav
eliberează o doză totală zilnică de 2400 mg amoxicilină/600 mg acid clavulanic, când este
administrată conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică
mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de Medoclav, pentru a evita
administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4
şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de
exemplu, osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit
mai mult de 14 zile fără examinare (vezi punctul 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanțele active, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1;
- Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate imediată (de exemplu, anafilaxie) la alte
antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporine, carbapeneme sau monobactami);
- Antecedente de icter/insuficiență hepatică datorate amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct. 4.8) https://bit.ly/33BdSI6
Indicații terapeutice
Medoclav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții bacteriene, la adulți și copii (vezi pct.
4.2, 4.4 şi 5.1):
Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător);
Otita medie acută;
Exacerbări acute ale bronșitei cronice (diagnosticată corespunzător);
Pneumonie dobândită în comunitate;
Cistită;
Pielonefrită;
Infecții cutanate și ale țesuturilor moi, în special celulită, mușcăturile de animale, abcesele
dentare severe cu celulită difuzantă;
Infecții osoase și articulare, în special osteomielită.
Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Doze și mod de administrare
Doze
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în
care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
• Agentul patogen suspicionat şi sensibilitatea sa probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi
pct. 4.4);
• Severitatea şi localizarea infecţiei;
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formulărilor alternative ale Medoclav (de exemplu, a acelora care eliberează doze mai
mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca fiind
necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg, această formulare de Medoclav eliberează o doză totală
zilnică de 1500 mg amoxicilină/375 mg acid clavulanic când este administrată conform
recomandărilor de mai jos. Pentru copii cu greutatea < 40 kg, această formulare de Medoclav
eliberează o doză totală zilnică de 2400 mg amoxicilină/600 mg acid clavulanic, când este
administrată conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică
mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de Medoclav, pentru a evita
administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4
şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de
exemplu, osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit
mai mult de 14 zile fără examinare (vezi punctul 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanțele active, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1;
- Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate imediată (de exemplu, anafilaxie) la alte
antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporine, carbapeneme sau monobactami);
- Antecedente de icter/insuficiență hepatică datorate amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct. 4.8) https://bit.ly/33BdSI6
-3%
77.16 MDL
79.55 MDL