Indicaţii terapeutice
Ca antiepileptic:
Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei:
epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară, epilepsia generalizată: crize tonice, clonice,
tonico-clonice.
Ca sedativ:
Se administrează pentru tratamentul stărilor de agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice sau stărilor
care apar ca reacţii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central.
Se administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanus.
Ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic:
Se administrează pentru tratamentul icterelor congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, precum
şi în anumite cazuri de colestază hepatică.
Medicamentul este indicat la copii, adolescenţi, adulţi şi vârstnici. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza recomandată este de 2-3 mg/kg şi zi, administrată în priză unică, seara, înainte de culcare.
Copii şi adolescenţi
Doza recomandată depinde de greutatea corporală, după cum urmează:
- sub 20 kg: 5 mg/kg şi zi
- între 20–30 kg: 3-4 mg/kg şi zi
- peste 30 kg: 2-3 mg/kg şi zi.
La copiii cu vârstă sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimentele.
Vârstnici
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă
renală sau insuficienţă hepatică (este necesară monitorizarea prin intermediul testelor de laborator,
din cauza riscului de encefalopatie hepatică).
Eficacitatea administrării poate fi apreciată după 15 zile de tratament.
În tratamentul epilepsiei, doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului.
Întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau înlocuirea cu un alt antiepileptic trebuie să se facă
progresiv, pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală. Contraindicaţii
Contraindicaţii absolute
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte barbiturice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie severă.
Porfirie.
Asocierea cu saquinavir, ifosfamidă (în cazul administrării profilactice de fenobarbital) (vezi pct.
4.5).
Contraindicaţii relative
Asocierea cu alcoolul etilic, estroprogestative şi progestative, utilizate ca metode de contracepţie
(vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3rgmQFH

Vizualizare rapidă

COMPOZIŢIA PREPARATULUI

10 ml soluţie 0,025% conţine:
substanţa activă: clorhidrat de oximetazolină 0,025 g;
substanţe auxiliare: ulei de eucalipt, dihidrogenofosfat de sodiu, trilon B (edetat disodic), clorură
de benzalconiu, propilenglicol, acid clorhidric 0,1 M sau soluţie hidroxid de sodiu 0,1 M, apă
purificată.

DESCRIEREA PREPARATULUI

Lichid transparent, incolor sau cu nuanţă slab gălbuie, cu miros specific.

PROPRIETĂILE FARMACOLOGICE

Oximetazolina face parte din preparatele vasoconstrictoare locale. Manifestă acţiune α-adreno-
mimetică. Fiind un derivat de imidazolină, în concentraţii joase manifestă acţiune preponderent
α2-adrenomimetică, în concentraţii înalte acţionează si asupra α1-adrenoreceptorilor. Efectul va-
soconstrictor topic se manifestă prin reducerea edemului, hiperemiei mucoasei cavităţii nazale,
sinusurilor paranazale si trompei Eustachio, reducerea eliminărilor nazale. Vasoconstricţia locală
la nivelul mucoasei nazale si sinusurilor adiacente se realizează peste 5-10 minute după aplicarea
preparatului în cavitatea nazală si durează 10-12 ore.
Nu manifestă acţiune sistemică.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Rinita acută (inclusiv alergică), rinita vasomotorie, sinuzită, eustachiită, otită medie; pentru faci-
litarea efectuării rinoscopiei si altor manipulaţii în regiunea rinofaringelui.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE

Copiilor cu vârsta până la 1 an: nou-născuţilor în vârsta de până la 4 săptămâni se indică câte 1
picătură Rino-Baby 0,01% în fiecare meat nazal de 2-3 ori pe zi. De la săptămâna a 5-a până la 1
an – câte 1-2 picături în fiecare meat nazal de 2-3 ori pe zi.
Este demonstrată si eficienţa altei proceduri: în funcţie de vârstă câte 1-2 picături se aplică pe vată
si se prelucrează meaturile nazale.
Copiilor cu vârsta de la 1 an până la 6 ani: câte 1-2 picături Rino-Baby 0,025% în fiecare meat
nazal de 2-3 ori pe zi.
Tratamentul cu Rino-Baby soluţie 0,01% si 0,025% nu trebuie să dureze mai mult de 3-5 zile.
Dozele mai înalte decât cele recomandate pot fiadministrate numai sub supravegherea medicului.

REACŢII ADVERSE

Uneori apare senzaţia de usturime sau uscăciunea mucoasei nazale, strănut. Rar – hiperemie
reactivă. Administrarea intranazală multiplă poate provoca efecte simpatomimetice sistemice
(tahicardie, hipertensiune arterială). Foarte rar – neliniste, insomnie, oboseală, cefalee si greaţă.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la oximetazolină sau alte componente ale preparatului, rinită atrofică, glaucom
cu unghi închis, la utilizarea inhibitorilor MAO sau antidepresantelor triciclice.

SUPRADOZAJ

În cazul supradozării marcate a preparatului sau ingestiei accidentale este posibilă dezvoltarea ur-
mătoarelor simptome: mioză, greaţă, vomă, cianoză, febră, tahicardie, aritmie, insuficienţă vascula-
ră, hipertensiune arterială, dereglări respiratorii, edem pulmonar, stop cardiac. În plus pot să se dez-
volte dereglări psihice, de asemenea suprimarea sistemului nervos central, însoţite de somnolenţă,
hipotermie, bradicardie, hipotensiune arterială, stop respirator si este posibilă dezvoltarea comei.
Tratament: stoparea administrării, terapie simptomatică.

ATENŢIONĂRI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE

Preparatul se va administra cu precauţie în caz de: hipertensiune arterială, tahicardie, hipertensi-
une intraoculară, hipertiroidism, diabet zaharat, feocromocitom.
Utilizarea prelungită a preparatelor decongestionante poate reduce eficacitatea lor. Utilizarea
abuzivă a acestui preparat poate provoca atrofia mucoasei nazale si hiperemie reactivă cu rinită
medicamentoasă, la fel lezarea epiteliului mucoasei si dereglarea funcţiei lui.
Se va evita administrarea prelungită si supradozarea preparatului.
Pentru profilaxia răspândirii infecţiei nu se recomandă de a transmite 8 aconul utilizat altor per-
soane.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE

Rino-Baby nu se va administra concomitent cu alte remedii vasoconstrictoare locale, cu alte pre-
parate utilizate intranazal. La administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice sau inhibi-
torilor MAO e posibilă cresterea tensiunii arteriale.

PREZENTARE, AMBALAJ

Picături nazale, soluţie 0,01% si 0,025% câte 10 ml în 8 acoane cu capac-pipetă.

PĂSTRARE

A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura sub 25°C. A nu se congela.
A nu se lăsa la îndemâna si vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Se eliberează fără prescripţie medicală.

Comandă

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

ZIOMYCIN®

comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ

Ziomycin®
DCI-ul substanţei active

Azithromycinum
COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă: azitromicină 250 mg sau 500 mg (sub formă de dihidrat de azitromicină);
excipienți: celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, lauril sulfat de sodiu, povidonă, talc purificat, stearat de magneziu, Opadry 04B520005 galben.
FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate de culoare galbenă, formă ovală, gravate cu "A250" pe o parte a comprimatului şi netede pe cealaltă parte (pentru Ziomycin® 250 mg).
Comprimate filmate de culoare galbenă, de formă ovală, gravate cu "A500" pe o parte a comprimatului şi netede pe cealaltă parte (pentru Ziomycin® 500 mg).
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Preparate antibacteriene pentru uz sistemic, macrolide, J01FA10.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Azitromicina este un azalid, derivat din clasa antibioticelor macrolide. Mecanismul de acţiune al azitromicinei constă în inhibiţia sintezei proteinelor la nivel bacterian, prin legarea de subunităţile 50S a ribozomilor şi prevenirea translocării peptidelor. Uzual azitromicina este bacteriostatică. Totuşi, la concentraţii plasmatice mari, azitromicina poate fi bactericidă pentru microorganismele sensibile. Azitromicina este activă asupra mai multor bacterii Gram-pozitive şi Gram-negative, aerobe şi anaerobe, precum şi faţă de bacteriile patogene de tipul Mycobacterium avium complex, Mycoplasma spp. , Borrelia burgdorferi, Chlamydia spp. şi Campylobacter spp. În plus, azitromicina prezintă activi tate împotriva microorganismelor protozoare ca Toxoplasma gondii.
Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală, biodisponibilitatea azitromicinei este de aproximativ 37%. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 2-3 ore de la administrare (Cmax după doza unică de 500 mg este 0,4 mg/l).
Distribuţie

Studiile farmacocinetice au arătat concentraţii mult mai mari ale azitromicinei în ţesuturi decît în plasmă (pînă la 50 ori mai mari decît concentraţia plasmatică maximă), indicînd faptul că medicamentul este legat în ţesuturi în proporţie semnificativă. Concentraţia în ţesuturile ţintă cum sunt plămînii, amigdalele şi prostată depăşeşte CMI90 pentru microorganismele patogene asemănătoare, după o singură doză de 500 mg. În studiile experimentale in vivo şi in vitro, azitromicina se acumulează în fagocite, eliberarea fiind stimulată de activarea fagocitozei.
Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă îndeaproape timpul de înjumătăţire tisular de la 2 pînă la 4 zile. Aproximativ 12% din doza administrată intravenos este eliminată în urină sub formă nemodificată, pe o elasticitate de peste 3 zile; majoritatea este eliminată în primele 24 ore. Excreţia biliară a azitromicinei, predominant sub formă nemodificată, este principala cale de eliminare. Metaboliţii identificaţi (formaţi prin N- şi O- demetilare, prin hidroxilarea inelelor desosaminic şi gliconic şi prin clivarea conjugatului gladinosic), sunt microbiologic in activi . După 5 zile de tratament valorile ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) au fost uşor crescute (29%) la voluntarii vîrstnici (vîrsta peste 65 ani), comparativ cu voluntarii tineri (vîrsta sub 45 ani). Totuşi, aceste diferenţe nu sunt relevante clinic; de aceea, nu este necesară ajustarea dozei.
Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă renală

După o doză orală unică de 1 g azitromicină, valorile medii ale Cmax şi ASC0-120 au crescut cu 5,1% şi 4,2% respectiv, la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară pînă la moderată (rata de filtrare glomerulară de 10-80 ml/min) comparativ cu funcţia renală normală (rata de filtrare glomerulară >80 ml/min). La subiecţii cu insuficienţă renală severă, Cmax medie şi ASC0-120 au crescut cu 61% şi, respectiv, 35% faţă de cei cu funcţia renală normală.
Pacienţii cu insuficienţă hepatica

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară pînă la moderată, nu există nici o dovadă a unei schimbări esenţiale în farmacocinetica azitromicinei, comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală. La aceşti pacienţi, recuperarea urinară a azitromicinei pare să crească, probabil, pentru a compensa clearance-ul hepatic redus.
Vîrstnici

Farmacocinetica azitromicinei la bărbaţii vîrstnici a fost similară cu cea determinată la tineri şi adulţi. Cu toate acestea, la femeile vîrstnice, au fost determinate concentraţii plasmatice maxime (mărite cu 30-50%); nici o acumulare semnificativă nu a avut loc.
Sugari, copii şi adolescenţi

Farmacocinetica a fost studiată la copii cu vîrsta 4 luni-15 ani care au administrat capsule, granule şi suspensie. La administrarea a 10 mg/kg în ziua întîi urmate de 5 mg/kg în ziua 2-5, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) determinată este puţin mai mare decît la adulţi 224 mg/l la copii cu vîrsta 0,6-5 ani iar după 3 zile de administrare şi după 3 zile de administrare şi 383 ng/l la pacienţii cu vîrsta 6-15 ani. Timpul de înjumătăţire la adolescenţi a fost în intervalul estimat pentru adulţi.
INDICAŢII TERAPEUTICE

Azitromicina comprimate filmate poate fi utilizată în cazurile în care agenţii cauzali sunt microorganisme sensibile la azitromicină:
- infecţii ORL (sinuzite, faringite, amigdalite, otite medii acute);
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşite acute şi pneumonie interstiţială şi alveolară;
- infecţii gastrice şi ale duodenului determinate de Helicobacter pylori;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi (eritem cronic migrator - faza iniţială a bolii Lyme, erizipel, impetigo, piodermatoze secundare);
- infecţii cu transmitere sexuală (inclusiv candidoza urogenitală, uretrită necomplicată, cervicită determinate de Chlamydia trachomatis).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Comprimatele filmate Ziomycin se administrează cu 1 oră pînă sau 2 ore după mese, deoarece administrarea concomitentă cu alimentele scade absorbţia azitromicinei.
Adulţi şi copii cu masa corporală ≥50 kg

În infecţiile ORL şi a căilor respiratorii, infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului cronic migrator): cîte 500 mg (2 comprimate a cîte 250 mg sau 1 comprimat 500 mg în priză unică) timp de 24 ore timp de 3 zile. Doza pentru o cură de tratament 1,5 g azitromicină. În eritemul cronic migrator: 1 dată pe zi timp de 5 zile, prima zi 1g (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg), apoi cîte 500 mg (2 comprimate a cîte 250 mg sau 1 comprimat a cîte 500 mg) în zilele 2-5. Înfecţiile cu transmitere sexuală: cîte 1 g o dată (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg). În ulcerul gastric şi duodenal: cîte 1 g (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg) pe zi, timp de 3 zile, împreună cu inhibitori ai secreţiei gastrice şi alte preparate prescrise de către medic.
Copii

Ziomycin 250 mg este recomandat copiilor cu masa corporală de la 25 pîna la 50 kg, reieşind din raportul 10 mg/kg masă corporală, timp de 3 zile. În cazul omiterii unei doze, aceasta trebuie administrată cît mai curînd posibil, iar următoarele doze la interval de 24 ore.
Pacienţii cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozelor.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficineţă hepatică este necesară ajustarea dozelor, deoarece azitromicina se metabolizează în proporţie mare în ficat.
Vîrstanici

Dacă funcţia renală şi hepatică nu este afectată, nu este necesară ajustarea dozelor.
REACŢII ADVERSE

În continuare, reacţiile adverse sunt clasificate conform convenţiei MedDRA pe sisteme de organe, în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1 000, <1/100), rare (>1/10 000, <1/1 000), foarte rare (<1/10 000), inclusiv cu frecvenţă necunoscută. Aproximativ 13% dintre pacienţii incluşi în studiile clinice au prezentat reacţii adverse. Cele mai frecvent raportate reacţii adverse sunt cele gastrointestinale (aproximativ 10%).
Infecţii şi infestări

Mai puţin frecvente: vaginite.
Rare: candidoză.
Tulburări sanguine şi ale sistemului limfatic

Rare: trombocitopenie, anemie hemolitică. O reducere uşoară, tranzitorie a numărului de neutrofile a fost observată în studiile clinice, dar pentru care o relaţie de cauzalitate cu tratamentul cu azitromicina nu a fost confirmată.
Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: anafilaxie, inclusiv edem (rar letal).
Tulburări psihice

Rare: reacţii de agresivitate, agitaţie, anxietate, nervozitate, depersonalizare, la pacienţii vîrstnici poate apărea delir.
Tulburări ale sistemului nervos central

Mai puţin frecvente: ameţeli/vertij, convulsii, cefalee, somnolenţă, dereglarea gustului şi/sau mirosului. Rare: parestezii, sincopă, insomnie, hiper activi tate.
Tulburări acustice şi vestibulare

Rare: tulburări ale auzului. În studiile clinice, după tratamentul de lungă durată cu doze mari au fost raportate tulburări de auz, inclusiv surditate şi/sau tinnitus. Majoritatea reacţiilor adverse au fost reversibile.
Tulburări cardiace

Rare: palpitaţii, aritmii (inclusiv tahicardie ventriculară). Este posibil riscul de prelungire a intervalului QT şi torsada vîrfurilor, în particular la pacienţii care sunt predispuşi.
Tulburări gastrointestinale

Frecvente: greaţă, diaree, disconfort abdominal (dureri/crampe), vomă. Mai puţin frecvente: scaune moi (ca rezultat al deshidratării rare), flatulenţă, dispepsie. Rare: constipaţie, colită pseudomembranoasă, pancreatită, decolorarea dinţilor, decolorarea limbii.
Tulburări hepato-biliare

Rare: valori anormale ale indicilor funcţionali ai ficatului, hepatită, icter colestatic, necroză hepatică şi tulburări hepatice, rar cu sfîrşit letal.
Tulburări ale pielii şi a ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: erupţii cutanate, prurit. Rare: angioedem, urticarie, fotosensibilitate, eritem multiform, sindromul StevensJohnson, necroliză epidermică toxică.
Tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente: artralgii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente: astenie, fatigabilitate, stare de rău generală.
CONTRAINDICAŢII

Administrarea azitromicinei este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienţii, afecţiuni hepatice, renale, sarcina şi perioada de alăptare, copiii cu vîrsta pînă la 12 ani.
SUPRADOZAJ

Simptome: pierderea reversibilă a auzului, greaţă, vomă, diaree. Tratament: lavaj gastric şi tratament de susţinere.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Rar, au fost raportate reacţii alergice severe, inclusiv edem şi reacţii anafilactice (uneori cu sfîrşit letal). Uneori asemenea reacţii, în timpul tratamentului cu azitromicină se repetau şi necesitau o monitorizare şi tratament mai îndelungat. Este necesară o pauză de cel puţin 2 ore între administrarea azitromicinei şi preparatelor antiacide. Este recomandată monitorizarea simptomelor suprainfecţiei la pacienţii refractari, îndeosebi a infecţiilor fungice.
Administrarea în insuficienţa renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală de gravitate medie pînă la moderată (viteza filtrării glomerulare 10-80 ml/min). Este recomandată administrarea cu prudenţă a azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă renală severă (viteza filtrării glomerulare ˂10 ml/min), deoarece se poate mări acţiunea sistemică.
Administrarea în insuficienţa hepatică

Deoarece azitromicina se metabolizează în ficat şi se elimină cu bila, acest medicament nu trebuie administrat de către pacienţii cu afecţiuni hepatice grave. Studii de administrare a azitromicinei la această grupă de pacienţi nu au fost efectuate. În cazul apariţiei insuficienţei hepatice severe tratamentul cu azitromicină trebuie oprit. La pacienţii cu tulburări neurologice şi psihice azitromicina trebuie administrată cu prudenţă. Azitromicina nu se administrează pentru tratamentul arsurilor infectate.
Comprimatele filmate Ziomycin nu sunt corespunzătoare pentru tratamentul infecţiilor grave atunci cînd este necesară o creştere rapidă şi mare a concentraţiei antibioticului în sînge.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Sarcina

Nu există studii adecvate şi bine controlate efectuate la femeile gravide. Studiile asupra funcţiei de reproducere au prezentat penetrarea barierei placentare. Nu au fost observate efecte teratogene în studiile de reproducere. Siguranţa azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce priveşte utilizarea substanţei active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai în cazurile în care este pusă viaţa pericol.
Alăptarea

Azitromicina se excretă în laptele matern. Pentru că nu se cunoaşte dacă azitromicina poate avea efecte adverse asupra sugarilor, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu azitromicină. Printre alte reacţii adverse la sugari, este posibilă apariţia diareei, a infecţiilor fungice ale mucoaselor şi a sensibilizării. Se recomandă aruncarea laptelui stors în timpul tratamentului şi timp de 2 zile după întreruperea tratamentului. Alăptarea poate fi reluată ulterior.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, posibilitatea unor efecte adverse, cum ar fi ameţeli şi convulsii trebuie luate în considerare la efectuarea acestor activi tăţi.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Teofilina

Deoarece au fost raportate interacţiuni între alte macrolide şi teofilină, este necesară prudenţă în administrarea concomitentă a acestora.
Anticoagulantele orale de tip cumarinic

S-a raportat o potenţială creştere a efectului anticoagulant în legătură cu o administrare concomitentă a azitromicinei şi anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Trebuie acordată atenţie la frecvenţa determinărilor timpului de protrombină
Carbamazepina

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi activi .
Derivaţi de ergotamină

La pacienţii trataţi cu derivaţi de ergotamină, ergotismul poate fi indus prin administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu există date cunoscute despre posibilitatea unor interacţiuni între derivaţii de ergotamină şi azitromicină. Datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergotamină nu trebuie administraţi în asociere.
Ciclosporina

Deoarece studii farmacocinetice şi clinice cu privire la posibilele efecte ale asocierii azitromicinei şi ciclosporinei nu au fost efectuate, situaţia terapeutică trebuie luată în considerare înainte ca aceste substanţe să fie administrate concomitent. Dacă tratamentul asociat este justificat, concentraţiile ciclosporinei trebuie monitorizate atent iar doza trebuie ajustată în mod corespunzător.
Cisaprida

Cisaprida este metabolizată în ficat de către enzima CYP 3A4. Deoarece macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă de cisapridă poate accentua prelungirea intervalului QT, aritmia ventriculară şi torsada vîrfurilor.
Digoxina

Este cunoscut faptul că unele antibiotice macrolidice limitează metabolizarea digoxinei (la nivel intestinal). La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi digoxină trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii concentraţiei plasmatice a digoxinei, iar concentraţiile digoxinei monitorizate.
Antiacide

În cadrul unui studiu farmacocinetic privind coadministrarea de antiacide şi azitromicină nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii, deşi nivelurile plasmatice maxime au fost reduse cu aproximativ 30%. Azitromicina trebuie administrată cu cel puţin o oră înainte sau 2 ore după administrarea unui medicament antiacid.
Trimetoprim/sulfometoxazol

Administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile împreună cu 1200 mg azitromcină în ziua 7 nu a avut niciun efect asupra concentraţiei maxime, expunerii totale sau secreţiei urinare a trimetoprimului sau a sulfametoxazolului. Concentraţiile serice de azitromicină au fost similare celor observate în alte studii.
Fluconazol

Administrarea concomitentă a dozei unice de 1200 mg azitromicină nu a influenţat farmacocinetica unei doze de 800 mg fluconazol. Expunerea totală la azitromcină şi timpul de înjumătaţire plasmatică au rămas neschimbate, deşi s-a observat o scădere semnificativă de 18% a Cmax.
Zidovudină

Administrarea a 1000 mg de azitromicină în doză unică şi 600 mg sau 1200 mg azitromicină în doze repetate a avut efect minim asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau asupra metabolitului său glucuronoconjugat. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile zidovudinei fosforilate, metabolit activ clinic, în celulele mononucleare din sîngele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi în beneficiul pacienţilor.
Terfenadina

Azitromicina nu are efect asupra farmacocineticii terfenadinei administrată la fiecare 12 ore în doză recomandată de 60 mg. Exprimată într-o doză de echilibru de terfenadină, adăugînd azitromicina nu a dus la o schimbare semnificativă în repolarizarea cardiacă (interval QT).
Didanozina

În comparaţie cu placebo, dozele zilnice de 1200 mg azitromicină şi didanozină nu par să aibă un efect asupra farmacocineticii didanozinei la subiecţii testaţi în studiul clinic.
Rifabutină

Administrarea concomitentă de azitromicină şi rifabutină nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost observată neutropenia. Deşi, neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate în cazul tratamentului asociat cu azitromicină.
Astemizol, triazolam, midazolam, alfentanil

Nu sunt disponibile date referitoare la interacţiunea cu astemizol sau alfentanil. Datorită efectului cunoscut de potenţare a acţiunii acestor medicamente în cazul administrării concomitente cu antibioticul macrolid, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente cu azitromicina.
Incompatibilităţi

Nu se cunosc.
PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate 250 mg sau 500 mg. Cîte 6 comprimate filmate (250 mg) sau cîte 3 comprimate filmate (500 mg) în blister. Cîte 1 blister împreună cu instrucţiunea pentru administrare plasate în cutie de carton.
PĂSTRARE

A se păstra la loc uscat ferit de lumină la temperatura sub 25°C.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE

3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Dexametazon comprimate şi pentru ce se utilizează
Dexametazon comprimate conţine dexametazonă şi aparţine unui grup de
medicamente numite corticosteroizi.
Corticosteroizii sunt hormoni care sunt produşi în mod natural în corpul
dumneavoastră, şi vă ajută să vă păstraţi starea de bine. Suplimentarea cantităţii
de corticosteroizi prezenţi în corpul dumneavoastră prin administrare de
dexametazonă, este o modalitate eficientă de a trata diferite boli care implica
existenţa inflamaţiei în organism. Dexametazona reduce inflamaţia, care altfel s-ar
putea accentua şi v-ar putea înrăutăţi starea generală. Trebuie să luaţi acest
medicament cu regularitate pentru a obţine cele mai bune rezultate.
Dexametazona poate fi utilizată pentru:
Maladii alergice: controlul stărilor alergice severe sau incapacitante care nu răspund
la tratamentul convenţional cum ar fi:
- astm bronşic;
- dermatită atopică;
- dermatită de contact;
- alergie la remedii medicamentoase;
- rinită alergică cronică sau sezonieră;
- boala serului.
Afecţiuni cutanate:
- dermatită hipertiformă buloasă;
- eritrodermie exfoliativă;
- micoză fungoidă;
- pemfigus;
- eritem multiform sever (sindromul Stevens-Johnson).
Tulburări endocrine:
- terapie de substituţie a insuficienţei suprarenale primare sau secundare
(hipofizară) (hidrocortizonul sau cortizonul sunt preparatele de elecţie; la
necesitate, analogii sintetici pot fi administraţi concomitent cu mineralocorticoizii; în
practica pediatrică administrarea concomitentă cu mineralocorticoizii este foarte
importantă);
- hiperplazie suprarenală congenitală;
- hipercalciemie, indusă de cancer;
- tiroidită nesupurativă.
Afecţiuni gastrointestinale:
- pentru a stabiliza pacientul în stările critice în caz de:
- boala Crohn;
- colită ulceroasă.
Afecţiuni hematologice:
- anemie hemolitică dobândită (autoimună);
- anemie hipoplastică congenitală (eritroidă);
- purpură trombocitopenică idiopatică la adulţi;
- aplazie eritrocitară pură;
- unele cazuri de trombocitopenie secundară.
Boli neoplazice
- tratamentul paliativ al leucemiilor şi limfoamelor.
Sistemul nervos
- exacerbările acute din scleroza multiplă;
- edem cerebral în rezultatul cancerului primar sau metastatic, craniotomie sau
traumatism cerebral.
Boli oftalmologice
- oftalmie simpatică;
- arteriită temporală;
- uveită;
- maladii oftalmice , care nu se supun tratamentului cu cortocosteroizi topici.
Afecţiuni renale
- pentru a induce diureza sau remisiunea proteinuriei în sindromul nefrotic
idiopatic şi în tulburarea funcţiei renale în caz de lupus eritematos sistemic.
Boli respiratorii
- borelioză;
- tuberculoză pulmonară focală sau diseminată, se administrează concomitent cu
chimioterapia antituberculoasă adecvată;
- pneumonie eozinofilică idiopatică;
- sarcoidoză simptomatică.
Colagenoze: în calitate de tratament adjuvant pentru administrare de scurtă durată
(pentru a stabiliza pacientul în stările acute sau în caz de exacerbare):
- artrită gutoasă cută;
- cardită reumatismală acută;
- spondilită anchilozantă;
- artrită psoriazică;
- artrită reumatoidă, inclusiv artrită reumatoidă juvenilă (unele cazuri pot
necesita tratament de întreţinere cu doze mici);
- dermatomiozită, polimiozită, lupus eritematos sistemic.
Alte indicaţii
- investigaţia diagnostică a hiperfuncţiei suprarenale;
- trichineloza cu implicare neurologică sau miocardică;
- meningita tuberculoasă cu bloc subarahnoidian sau iminenţă de blocaj (se
administrează concomitent cu chimioterapia antituberculoasă adecvată). Cum să utilizaţi Dexametazon comprimate
Utilizaţi întotdeauna Dexametazon comprimate exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul
dacă nu sunteţi sigur.
Pentru a reduce la minimum reacţiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici,
pentru perioade cât mai scurte, precum şi prin administrarea unei doze zilnice
unice, dimineaţa sau unei doze unice o dată la două zile.
Dozajul glucocorticoizilor se adaptează în funcţie de răspunsul pacientului şi de
gradul de severitate al afecţiunii.
Terapia cu glucocorticoizi trebuie întreruptă dacă nu se obţine răspuns favorabil
după 2 zile de tratament.
Dozele uzuale sunt următoarele:
Doza trebuie ajustată în mod individual în funcţie de maladia tratată, perioada de
tratament recomandată, toleranţa corticoizilor şi reacţia organismului.
Doza iniţială pentru adulţi constituie 0,75-9 mg pe zi, în funcţie de diagnostic.
Dozele iniţiale de dexametazonă se administrează până la manifestarea reacţiei
clinice, apoi doza trebuie redusă treptată până la cea mai mică doză eficace. Dacă
tratamentul peroral cu doze mari se prelungeşte mai mult de câteva zile, doza
trebuie redusă treptat timp de câteva zile consecutive sau chiar mai îndelungat (de
regulă cu 0,5 mg timp de 3 zile). Doza de întreţinere, de regulă, constituie 2-4,5
mg pe zi. Doza nictemerală poate fi administrată în 2-4 prize.
Doza maximă nictemerală, de regulă, constituie 15 mg, doza maximă eficientă –
0,5-1 mg pe zi.
În tratamentul exacerbării sclerozei diseminate doza nictemerală poate constitui 30
mg dexametazonă timp de prima săptămână de tratament, cu administrarea
ulterioară a câte 4 mg până la 12 mg pe zi timp de o lună.
6
În timpul tratamentului îndelungat cu doze perorale mari se recomandă
administrarea dexametazonei în timpul mesei, iar între mese se vor administra
antiacide.
Doze recomandate pentru copii
Pentru copii doza iniţială de dexametazonă se determină în funcţie de caracterul
maladiei.
Doza recomandată în caz de tratament de substituţie constituie 0,02 mg/kg sau
0,67 mg/m2 pe zi în 3 prize.
Pentru alte indicaţii intervalul dozelor constituie 0,02-0,3 mg/kg/zi în 3-4 prize
(0,6-9 mg/m2 pe zi)

Vizualizare rapidă

Ce este Ebrantil şi pentru ce se utilizează?
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Tratamentul local al infecţiilor vaginale:
- vaginite şi vulvovaginite candidozice;
- colpite de origine micotică;
- micoze cu suprainfecţie provocată de bacterii grampozitive.
Doze şi mod de administrare
Ovulele se administrează intravaginal, profund, preferabil în poziţie culcată.
În vaginite acute candidozice cîte 150 mg (1 ovul) o dată pe zi înainte de somn timp de 3
zile consecutiv. În infecţii cronice şi la femeile gravide cîte 50 mg (1 ovul) seara şi
dimineaţa timp de 7 zile. În caz de eficacitate redusă cura de tratament se poate prelungi
cu încă 3 zile sau se poate repeta peste 10 zile.
Reacţii adverse
Convenţia MedDRA privind frecven a
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100, <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100)
Rare (≥1/10000, <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
La administrarea vaginală reacţii adverse apar rar (>1/10000 şi <1/1000) sau foarte rar
(<1/10000) din cauza concentraţiei minimale în plasma sanguină.
Tulburări la nivelul locului de administrare: eritem, senzaţie de arsură, iritaţie, prurit;
S-au raportat cazuri foarte rare (<1/10000) de dermatită de contact şi cazuri cu frecvenţă
necunoscută de erupţii eritematoase şi urticarie. Utilizarea nitratului de econazol a fost
asociată cu crize de porfirie.
Contraindicaţii
- hipersensibilitate la componenţii medicamentului (inclusiv la alţi derivaţi ai imidazolului);
- perioda de sarcină;
- perioada de lactaţie;
- copii cu varsta de pînă la 18 ani.

Vizualizare rapidă

INDICATII
Medicament este utilizat pentru tratamentul pacientilor cu insuficienta venoasa in sindromul prevaricos si varicos, precum si flebita superficiale si tromboflebite.
Medicament este prescris pentru paciensii cu dureri de origine traumatica, inclusiv dupa luxatii, entorse si contuzii, precum si crampe musculare tonice.
Medicament este utilizat in tratamentul hemoroizilor.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Local, in strat subtire (eventual cu masaj usor de la distal spre proximal).
CONTRAINDICATII
Alergie la troxerutina si alte flavonoide.

Comandă

Vizualizare rapidă

Descrierea: Lichid limpede siropos, de culoare roșie-brună, cu miros de iod. Proprietățile

Iodul manifestă acțiune bactericidă și fungicidă.

Mecanismul de acțiune se reduce la eliberarea iodului molecular, care contribuie la oxidarea substraturilor (SH etc.), precum și la denaturarea proteinelor.

Glicerolul manifestă asupra țesuturilor acțiune emolientă și totodată, acțiune astringentă, posedă proprietăți înalt pronunțate de hidratare.

Indicații

Afecțiunile organelor ORL: rinofaringită, faringită, laringită, tonsilită cronică, stări după tonsilectomie. Reacții adverse

În caz de hipersensibilitate la preparat sunt posibile reacții alergice. La apariția oricărei reacții adverse, utilizarea se va întrerupe. Contraindicații

Hipersensibilitate la iod și alte componente ale preparatului.

Atenționări și precauții speciale de utilizare

Nu se admite ingerarea sau inspirarea preparatului!

Înainte de irigare se clătește cavitatea bucală cu apă proaspăt fiartă și călduță. La necesitate se înlătură depunerile necrotice de pe locurile afectate (ulcere, eroziuni) utilizând șervețele de tifon sterile.

Comandă

Vizualizare rapidă

. Ce este Abrol sirop şi pentru ce se utilizează
Abrol sirop este un medicament ce conține ca substanță activă clorhidratul de
ambroxol – o substanță cu proprietăți mucolitice care determină creşterea
cantităţii de spută expectorată şi îi scade vâscozitatea. Ameliorează
transportul mucusului la nivelul bronhiilor, reduce tusea şi uşurează respiraţia.
Abrol este indicat pentru terapia mucolitică în maladii bronho-pulmonare acute
şi cronice, asociate cu afectarea secreţiei bronşice şi diminuarea eliminării
sputei. Cum să luaţi Abrol sirop
Luaţi întotdeauna Abrol sirop exact aşa cum v-a indicat medicul
dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
sunteţi sigur.
Siropul poate fi administrat în timpul meselor sau independent de mese.
Abrol 30 mg/5 ml se administrează la adulţi şi copii cu vîrsta peste 12 ani,
cîte 10 ml de 2 ori pe zi.
Abrol 15 mg/5 ml se administrează la copii cu vîrsta pînă la 12 ani în timpul
meselor, după cum urmează:
- copiii cu vârsta 6-12 ani: câte 5 ml de 2-3 ori pe zi;
- copiii cu vârsta 2-6 ani: câte 2,5 ml de 3 ori pe zi;
- copiii cu vârsta 1-2 ani: câte 2,5 ml de 2 ori pe zi.
Durata tratamentului – până la 14 zile. Dacă peste 14 zile de tratament
simptomele nu dispar şi/sau se agravează în pofida administrării produsului,
este necesară consultarea medicului. Regimul de administrare cu doză
maximă este recomandat la iniţierea tratamentului; doza poate fi redusă la
jumătate peste 14 zile de administrare a medicamentului.
Dacă luaţi mai mult Abrol decât trebuie
Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai mult Abrol decât trebuie (supradozaj),
spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Nu există date disponibile privind supradozajul la om.

Comandă

Vizualizare rapidă

Terapia simptomatica a tusei cu sputa viscoasa in bolile respiratorii acute (faringita, laringita, traheita, bronsita), pneumonia, stadiile incipiente ale tusei convulsive, bolile cronice ale organelor respiratorii, inclusiv astmul bronsic, ‘bronsita fumatorilor’, laringita ‘oratorilor’, iritatia mecanica sau chimica a cailor respiratorii superioare. Mod de administrare
1 plic de 3 ori pe zi,dizolvat intr-un pahar 200 ml cu apa calda,fiarta.

Efecte
Reduce febra Reduce durerile de cap Reduce primele simptome de gripa si raceala.

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicatii

Tratamentul diabetului zaharat non-insulino dependent (diabet de tip II) in asociere cu un regim adecvat in cazul pacientilor la care nu se obtin rezultate satisfacatoare in controlul glicemiei numai prin dieta si exercitii fizice. Mod de administrare
Comprimatele se inghit intregi, cu o cantitate suficienta de lichid.
Dozele vor fi individualizate in functie de raspunsul metabolic al fiecarui pacient.

Doza zilnica initiala recomandata este de 30 mg (un comprimat cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg). Daca valoarea glicemiei este controlata eficient, aceeasi doza va fi mentinuta ca doza de intretinere. In caz contrar, doza va fi crescuta succesiv la 60, 90 sau 120 mg gliclazida (2, 3 sau 4 comprimate cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg).

Ajustarea dozelor se va face la intervale de cel putin o luna, exceptand cazul in care valoarea glicemiei nu a scazut dupa primele doua saptamani de tratament. In acest caz, cresterea dozei se va face la sfarsitul celei de-a doua saptamani de tratament.

Doza maxima nu trebuie sa depaseasca 120 mg gliclazida.
Este recomandabil ca intrega doza sa fie administrata o singura data pe zi, la micul dejun.
La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata este necesara o atenta monitorizare a functiei renale. Regimul de dozare va corespunde cu acela al pacientilor cu functia renala normala.

La pacientii care prezinta risc crescut de aparitie a hipoglicemiei (subnutriti, cu o degradare marcata a starii generale sau cu ratia calorica neregulata, cu hipotiroidie, insuficienta suprarenala sau hipopituitarism) tratamentul va fi initiat cu doza minima zilnica de 30 mg gliclazida (1 comprimat cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg).

Gliclazid MR LPH 30 mg poate inlocui alte tratamente antidiabetice fara a fi necesara, in general, o perioada de tranzitie. in cazul in care Gliclazid MR LPH 30 mg inlocuieste o sulfamida hipoglicemianta cu efect de lunga durata, poate fi necesara o pauza in tratament. In cazul acesta pacientii vor fi strict supravegheati timp de mai multe saptamani pentru a se evita aparitia hipoglicemiei prin efect aditiv. Contraindicatii

- hipersensibilitate la gliclazida sau la oricare din excipientii produsului Gliclazid MR LPH 30 mg;
- hipersensibilitate la alti derivati de sulfoniluree;
- diabet insulino-dependent (tip I), mai ales diabet juvenil;
- coma diabetica sau stari precomatoase;
- ceto-acidoza indusa de diabet;
- insuficienta renala sau/si hepatica severa, caz in care se recomanda folosirea insulinei;
- tratament concomitent cu miconazol;
- sarcina si alaptarea.

Comandă

Vizualizare rapidă

Pansament Stema Alginate dressing 10x10cm N1

PANSAMENT STERIL DIN ALGINAT

CARACTERISTICI:
Este un pansament realizat din fibre de alginat de calciu,  care formează un gel hidrofil neaderent în contact cu sărurile pe bază de sodiu din sânge și exsudat.
Proprietațile de formare a gelului promovează procesul  de vindecare a plăgii și hemostaza.

APLICARE:
Este utilizat pentru plăgile adînci, larg deschise, fistule, deficiențe de suturi.
Pentru plăgile de orice tip, dar în special, pentru tratamentul plăgilor cu sângerare sau exsudat, deoarece proprietătile de formare a gelului promovează procesul de vindecare a plăgii ( în ulcere de gamba, ulcere de decubit, abscese, furuncule, arsuri si plăgi dificil de tratat inclusive necrotice, plăgi rezultate din accidente sau chirurgie tumorala).
Nu se recomandă de utilizat pe plăgi uscate sau acoperite de rană necrotică neagră. La aplicare și repansare nu induce durere și nu traumatizează țesutul nou format. Este non-alergic.

INDICAȚII:
• Plăgi traumatice
• Leziuni cutanate complete la nivelul țesutului subcutanat
• Plăgile adanci și fistule
• Plăgile cu hemoragii
• Plăgi însoțite de inflamație, cu sau fară semne de  infectare sau contaminare
• Plăgi cronice adânci

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Ibalgin Rapid este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerii acute de intensitate uşoară până la
moderată din cauze diverse, cum sunt cefaleea (incluzând cefaleea cu senzaţie de tensiune şi migrena),
durerile de dinţi, durerea după extracţie dentară (incluzând îndepărtarea chirurgicală a dinţilor
impactaţi), durerile musculare şi dismenoreea.
De asemenea, Ibalgin Rapid este utilizat pentru tratamentul simptomatic al febrei.
Medicamentul este indicat la adulţii şi adolescenţii cu greutatea peste 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi
peste).
4.2. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare pe cale orală
Adulţi şi adolescenţi cu greutatea peste 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi peste)
Doza iniţială este 400 mg de ibuprofen (un comprimat de Ibalgin Rapid, echivalent cu lizinat de
ibuprofen 683,246 mg). Dacă este necesar, ulterior pot fi administrate 400 mg ibuprofen (1 comprimat
Ibalgin Rapid) la fiecare 6 ore, la nevoie.
Intervalul dintre două doze trebuie să fie de cel puţin 6 ore.
Doza zilnică maximă pentru eliberare fără prescripţie medicală este de 1200 mg ibuprofen
(3 comprimate Ibalgin Rapid) în decurs de 24 ore.
Dacă administrarea acestui medicament la adulţi este necesară pentru mai mult de 3 zile, în caz de
migrenă sau febră, sau pentru mai mult de 4 zile, în cazul tratamentului durerii, sau dacă simptomele
se agravează, se recomandă ca pacientul să se adreseze unui medic.
Dacă administrarea acestui medicament la adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste) este necesară
pentru mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, trebuie cerut sfatul unui medic.
Vârstnici
2/12
La pacienţii vârstnici, doza este aceeaşi ca la adulţi, dar este necesară precauţie sporită (vezi pct. 4.4).
Copii cu greutatea sub 40 kg (cu vârsta sub 12 ani)
Medicamentul Ibalgin Rapid este contraindicat pentru utilizare la copiii cu greutatea sub 40 kg (cu
vârsta sub 12 ani), din cauza dozei dintr-un comprimat, vezi pct. 4.3.
Insuficienţă hepatică sau renală
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică uşoară până la
moderată; cu toate acestea, este necesară precauţie sporită (vezi pct. 4.4).
Comprimatul poate fi administrat cu sau fără alimente. Dacă este utilizat cu alimente sau imediat după
masă, debutul acţiunii poate fi întârziat. Cu toate acestea, administrarea împreună cu alimente
îmbunătăţeşte tolerabilitatea medicamentului şi reduce probabilitatea de apariţie a tulburărilor
gastro-intestinale.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
4.3. Contraindicaţii
 Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
 Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
 Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legate de tratamentul anterior cu
AINS.
 Ulcer peptic activ/hemoragii active sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragii recurente
(două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmate).
 Pacienţi cu sângerări cerebrovasculare sau cu altă sângerare activă.
 Tulburări de coagulare şi hematopoieză.
 Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA).
 Insuficienţă hepatică sau renală severă.
 Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
 Copii cu greutatea sub 40 kg (cu vârsta sub 12 ani).
 Al treilea trimestru de sarcină.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară pentru controlarea simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi
gastro-intestinale, prezentate mai jos).
Efecte gastro-intestinale (GI)
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a Ibalgin Rapid cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei 2.
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi
perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.8).
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinale
În cazul tuturor AINS s-au raportat hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală care pot fi
letale, apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
reacţii adverse gastro-intestinale grave.
3/12
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastro-intestinală (de
exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi,
precum şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau
alte substanţe active care pot creşte riscul de evenimente adverse gastrointestinale (vezi, mai jos,
precum şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome
abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală, cum sunt corticosteroizi administraţi oral sau
anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau medicamente
antiagregante plachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când apare hemoragia sau ulceraţia GI la pacienţii trataţi cu Ibalgin Rapid, trebuie întrerupt
tratamentul.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală
(rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot exacerba (vezi pct. 4.8).

http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/8bd03efe-8543-11e6-80d4-00155d2a071c/09.07.2018%209_03_26/Ibalgin%20Rapid%20RCP%2031.05.2018%20M.pdf

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicatii

Este indicat in tratamentul afectiunilor inflamatorii sau posttraumatice ale articulatiilor si tesuturilor moi, luxatiilor, entorselor, contuziilor, intinderilor musculare, afectiunilor meniscului, tenosinovitelor, contracturilor, hematoamelor.

Avantaje

Singurul produs pentru aplicare topica ce contine trei substante pentru combaterea durerii ce actioneaza prin trei mecanisme diferite:
- Piroxicam - antiinflamator
- Lidocaina - anestezic local
- Ciclobenzaprina clorhidrat - analgezic triciclic (cu mecanism comun anestezicelor locale si cu actiune locala antiserotoninica)
Forma farmaceutica de gel permite administrarea rapida fara a mai masa locul aplicarii, lucru benefic mai ales in cazul afectiunilor traumatice la care durerea intensa nu permite masajul.

Compozitie

1 gram gel contine piroxicam 5 mg, lidocaina 20 mg, ciclobenzaprina clorhidrat 5 mg.
Contine si carbopol 980, trietanolamina, d-pantenol, etanol 96%, propilenglicol, p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de n-propil, apa purificata.

Doze si mod de administrare

Se administreaza la adulti si copii cu varsta peste 15 ani.
Se aplica la nivelul suprafetei dureroase; doza recomandata este de 0,5-1 g gel (aproximativ 3-4 cm) de 2 ori pe zi si se maseaza usor pana la patrunderea completa in piele. Durata tratamentului depinde de tipul afectiunii si de evolutia clinica.

Recomandari

A se citi prospectul inainte de utilizare.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor.
A se pastra la temperaturi sub 25 ⁰C, in ambalajul original.
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.

Mod de eliberare

Medicament care nu se elibereaza pe baza de prescriptie medicala.

Vizualizare rapidă

Lotiune tratament paduchi si lindini Parasidose Expres, 100ml, Gilbert
Parasidose Expres 15 minute lotiune de tratament paduchi si lindini
Complex activ de origine naturala 100% eficace*

1. Aplicare simpla
2. Timp scurt de aplicare
3. Spalare usoara

Lotiunea tratament Parasidose elimina paduchii si lindinile dupa o singura aplicare de 15 minute. Actioneaza prin asfixierea paduchilor si lindinilor, blocandu-le caile respiratorii. Se poate utiliza la copii peste 3 luni, la femei insarcinate sau care alapteaza.
Este absolut necesar ca toti membrii familiei sa fie tratati in acelasi timp.

Cititi cu atentie prospectul inainte de utilizare.

Compozitie:
Biococidine, conservant, parfum, excipienti. Fara parabeni, fara fenoxietanol, fara alergeni.

Precautii de utilizare:
A nu se inghiti. Evitati orice contact cu ochii si mucoasele. In caz de contact, clatiti cu apa din abundenta. A NU SE LASA LA INDEMANA SI VEDEREA COPIILOR. Este posibil sa apara risc de alergizare sau sensibilizare la oricare dintre componentele produsului. A se pastra la temperaturi sub 40 grade Celsius. A nu se utiliza dupa data de expirare indicata pe cutie.

Cutia contine:
1. Lotiunea de tratament. Flaconul cu aplicator permite utilizarea simpla si rapida. Lotiunea trebuie aplicata cat mai aproape de radacina parului, unde se afla paduchii si lindinile.
2. Casca de protectie pentru par. Dupa aplicarea pe par, casca previne contactul produsului cu mobilierul (canapea, fotoliu, etc.). Pentru utilizare unica si individuala. A se arunca dupa utilizare.
3. Pieptan fin de otel pentru indepartarea paduchilor si lindinilor moarte.

Prezentare:
100 ml

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este INVEGA şi pentru ce se utilizează
INVEGA conţine substanţa activă paliperidonă care aparţine grupei de medicamente antipsihotice.
INVEGA este utilizat în tratamentul schizofreniei la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste.
Schizofrenia este o tulburare cu simptome cum sunt auzirea, vederea sau perceperea unor lucruri care nu
sunt acolo, convingeri greşite, suspiciune exagerată, izolare socială, vorbire incoerentă şi aplatizare
comportamentală şi afectivă. Persoanele cu această tulburare se pot de asemenea simţi deprimate,
anxioase, vinovate sau încordate.
INVEGA este de asemenea utilizat în tratamentul tulburării schizoafective la adulţi.
Tulburarea schizoafectivă este o tulburare mintală în care o persoană prezintă o asociere de simptome de
schizofrenie (enumerate mai sus), pe lângă simptomele de modificări ale dispoziţiei (senzaţie de stare de
bună dispoziţie exagerată, senzaţie de tristeţe, senzaţie de agitaţie, confuzie mintală, insomnie, logoree,
pierdere a interesului pentru activităţile de zi cu zi, somn în exces sau lipsa somnului, poftă de mâncare
în exces sau lipsa poftei de mâncare şi gânduri de sinucidere care revin).
INVEGA poate ajuta la atenuarea simptomelor bolii dumneavoastră şi poate opri revenirea acestora. Cum să luaţi INVEGA
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul, farmacistul sau asistenta medicală.
4
Utilizare la adulţi
Doza recomandată la adulţi este de 6 mg, o dată pe zi, luată dimineaţa. Doza poate fi mărită sau redusă
de către medicul dumneavoastră în limita a 3 mg până la 12 mg, o dată pe zi, pentru schizofrenie sau 6
mg până la 12 mg, o dată pe zi, pentru tulburarea schizoafectivă. Acest lucru depinde de cât de bine
acţionează medicamentul în cazul dumneavoastră.
Utilizare la adolescenţi
Doza iniţială recomandată în tratamentul schizofreniei la adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste este de
3 mg, o dată pe zi, administrată dimineaţa.
La adolescenţii cu o greutate corporală de 51 kg sau peste, doza poate fi crescută în intervalul 6 mg - 12
mg, o dată pe zi.
La adolescenţii cu o greutate corporală sub 51 kg, doza poate fi crescută la 6 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră va decide care este doza de care aveţi nevoie. Cantitatea pe care o luaţi depinde
de cât de bine acţionează medicamentul în cazul dumneavoastră. Reacţii adverse posibile
5
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă:
 Aveţi cheaguri de sânge în vene, în special la nivelul picioarelor (simptomele includ umflare,
durere şi înroşire a picioarelor), care se pot deplasa prin vasele de sânge până la nivelul
plămânilor şi pot determina durere la nivelul pieptului şi dificultăţi în respiraţie. Dacă observaţi
oricare dintre aceste simptome, solicitaţi imediat sfatul medicului.
 Aveţi demenţă şi prezentaţi o modificare bruscă a stării dumneavoastră mintale sau slăbiciune
instalată brusc sau amorţeală a feţei, a braţelor sau a picioarelor, în special pe o parte sau vorbire
neclară, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp. Acestea pot fi semnele unui accident vascular
cerebral.
 Aveţi febră, rigiditate musculară, transpiraţii sau reducere a nivelului de conştienţă (o boală
numită "sindrom neuroleptic malign"). Este posibil să aveţi nevoie de tratament medical de
urgenţă.
 Sunteţi bărbat şi aveţi erecţie prelungită sau dureroasă. Acest fapt se numeşte priapism. Este
posibil să aveţi nevoie de tratament medical de urgenţă.
 Aveţi mişcări involuntare ritmice ale limbii, gurii şi feţei. Poate fi necesară întreruperea
tratamentului cu paliperidonă.
 Este posibil să manifestaţi o reacţie alergică severă caracterizată prin febră, umflare a gurii, feţei,
buzelor sau limbii, respiraţie dificilă, mâncărimi ale pielii, erupţii trecătoare pe piele şi uneori
scădere a tensiunii arteriale (culminând cu o “reacţie anafilactică”). https://bit.ly/3hJNq7n

Comandă

Vizualizare rapidă

Pentru a ajuta femeile să facă față bufeurilor, Evalar a lansat Qi-Klim Alanin , un medicament non-hormonal. Conține 100%unu aminoacizi beta-alanină.

Comandă

1 ... 193 194 195 196 197 ... 226

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Medicamente

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări