Filtru
Întâi cele populare
-3%
166.26 MDL
171.40 MDL
-3%
13.58 MDL
14 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Afecţiuni oculare infecţioase provocate de microorganisme sensibile la preparat:
- blefarită, conjunctivită, cheratoconjunctivită, blefaroconjunctivită, cheratită, endoftalmită, dacriocistită, meibomită;
- profilaxia complicaţiilor postoperatorii în oftalmologie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
În procesele infecţioase externe ale ochiului (sau ochilor) preparatul se administrează câte 1-2 picături în sacul conjunctival al ochiului afectat (sau ochilor) fiecare 6 ore.
În caz de dezvoltare a procesului infecţios acut preparatul se administrează fiecare 30-60 minute până la obţinerea efectului clinic, apoi doza preparatului treptat se reduce.
Profilaxia complicaţiilor postoperatorii în oftalmologie: câte 1 picătură soluţie 0,3% fiecare 15 minute de 9 ori până la intervenţia chirurgicală.
REACŢII ADVERSE
Au fost semnalate următoarele reacţii adverse:
- senzaţie de arsură, înţepături, prurit (15% cazuri);
- hiperemia conjunctivei, senzaţie de corp străin în ochi, lăcrimare (1-5% cazuri);
- blefarită, cheratită, edemul pleoapelor, dureri în ochi, chemozis, depuneri de cristale, ulceraţia corneei (până la 1% cazuri).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la tobramicină sau alte aminoglicozide, sarcina şi lactaţia.
Afecţiuni oculare infecţioase provocate de microorganisme sensibile la preparat:
- blefarită, conjunctivită, cheratoconjunctivită, blefaroconjunctivită, cheratită, endoftalmită, dacriocistită, meibomită;
- profilaxia complicaţiilor postoperatorii în oftalmologie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
În procesele infecţioase externe ale ochiului (sau ochilor) preparatul se administrează câte 1-2 picături în sacul conjunctival al ochiului afectat (sau ochilor) fiecare 6 ore.
În caz de dezvoltare a procesului infecţios acut preparatul se administrează fiecare 30-60 minute până la obţinerea efectului clinic, apoi doza preparatului treptat se reduce.
Profilaxia complicaţiilor postoperatorii în oftalmologie: câte 1 picătură soluţie 0,3% fiecare 15 minute de 9 ori până la intervenţia chirurgicală.
REACŢII ADVERSE
Au fost semnalate următoarele reacţii adverse:
- senzaţie de arsură, înţepături, prurit (15% cazuri);
- hiperemia conjunctivei, senzaţie de corp străin în ochi, lăcrimare (1-5% cazuri);
- blefarită, cheratită, edemul pleoapelor, dureri în ochi, chemozis, depuneri de cristale, ulceraţia corneei (până la 1% cazuri).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la tobramicină sau alte aminoglicozide, sarcina şi lactaţia.
Indicații
de utilizare: Medicamentul este utilizat pentru a trata pacienții care suferă de boli ale coloanei vertebrale și ale articulațiilor, inclusiv osteoartrita, artropatia, osteocondroza intervertebrală și spondiloza.
Medicamentul este utilizat și în timpul perioadei de recuperare la pacienții cu fracturi.
Mod de administrare și dozare:
Medicamentul este destinat administrării orale. Se recomandă să înghițiți capsulele întregi fără să mestecați sau să zdrobiți, consumând o cantitate suficientă de lichid. Medicamentul este luat cu 30 de minute înainte de mese. Durata cursului tratamentului și doza de medicament sunt determinate de medicul curant individual pentru fiecare pacient.
Adulților și adolescenților cu vârsta peste 15 ani li se prescrie de obicei 1 capsulă de medicament de 2 ori pe zi. La 3 săptămâni după începerea terapiei medicamentoase, acestea trec la o doză de întreținere de 1 capsulă de medicament o dată pe zi.
Durata cursului tratamentului este de obicei de cel puțin 2 luni.
Pentru a obține un efect terapeutic stabil, se recomandă administrarea medicamentului timp de cel puțin 6 luni.
Pacienții care primesc terapie cu Chondroitin Complex sunt sfătuiți să se abțină de la consumul de băuturi alcoolice și, de asemenea, să reducă cantitatea de zahăr din dietă.
Contraindicații: sensibilitate individuală crescută la componentele medicamentului.
Medicamentul este contraindicat la pacienții care suferă de insuficiență renală severă, fenilcetonurie, precum și la pacienții cu tendință de sângerare.
Medicamentul nu este prescris femeilor în timpul sarcinii și alăptării și nu este utilizat pentru tratamentul copiilor cu vârsta sub 15 ani.
de utilizare: Medicamentul este utilizat pentru a trata pacienții care suferă de boli ale coloanei vertebrale și ale articulațiilor, inclusiv osteoartrita, artropatia, osteocondroza intervertebrală și spondiloza.
Medicamentul este utilizat și în timpul perioadei de recuperare la pacienții cu fracturi.
Mod de administrare și dozare:
Medicamentul este destinat administrării orale. Se recomandă să înghițiți capsulele întregi fără să mestecați sau să zdrobiți, consumând o cantitate suficientă de lichid. Medicamentul este luat cu 30 de minute înainte de mese. Durata cursului tratamentului și doza de medicament sunt determinate de medicul curant individual pentru fiecare pacient.
Adulților și adolescenților cu vârsta peste 15 ani li se prescrie de obicei 1 capsulă de medicament de 2 ori pe zi. La 3 săptămâni după începerea terapiei medicamentoase, acestea trec la o doză de întreținere de 1 capsulă de medicament o dată pe zi.
Durata cursului tratamentului este de obicei de cel puțin 2 luni.
Pentru a obține un efect terapeutic stabil, se recomandă administrarea medicamentului timp de cel puțin 6 luni.
Pacienții care primesc terapie cu Chondroitin Complex sunt sfătuiți să se abțină de la consumul de băuturi alcoolice și, de asemenea, să reducă cantitatea de zahăr din dietă.
Contraindicații: sensibilitate individuală crescută la componentele medicamentului.
Medicamentul este contraindicat la pacienții care suferă de insuficiență renală severă, fenilcetonurie, precum și la pacienții cu tendință de sângerare.
Medicamentul nu este prescris femeilor în timpul sarcinii și alăptării și nu este utilizat pentru tratamentul copiilor cu vârsta sub 15 ani.
-3%
103.64 MDL
106.85 MDL
. CE ESTE CLORHIDRAT DE TIAMINĂ ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Clorhidratul de tiamină, substanţa activă din acest medicament, este o vitamină solubilă în apă esenţială pentru organismul uman.
Clorhidrat de tiamină este indicat în tratamentul deficitului și chiar lipsei vitaminei B1 în organism, în tratamentul complex a următoarelor boli: boli ale sistemului nervos central și periferic (nevrite, polinevrite, radiculite, nevralgii, paralizii periferice, neuropatie, encefalopatie, neurastenie), boli cronice ale ficatului, tulburarea troficii mușchiului inimii (miocardiodistrofie), ulcer stomacal şi duodenal, lipsa motilității (atonia) intestinului, boli ale arterelor (endarteriită), boli de piele (dermatoze) cu schimbări ale troficii nervoase şi dereglări ale metabolismului.
2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI &ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
Nu utilizaţi Clorhidrat de tiamină
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidratul de tiamină sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului, enumerate la pct. 6.
- dacă aveţi boli alergice,
- dacă suferiți de sensibilitate crescută sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc.
- dacă sunteți femeie în perioada pre-climacterică și climacterică.
Atenționări și precauții
Vă rugăm să comunicați medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă suferiți de excitabilitate crescută a sistemului nervos, aveți ulcer stomacal sau duodenal cu aciditate crescută înainte de a vi se administra acest medicament.
Soluția injectabilă vi se va administra în caz dacă aveți tulburări ale absorbției intestinale sau vi s-a înlăturat o porțiune de stomac, dacă nu aveți imposibilitate de a administra tiamina sub formă de comprimate (grețuri, vărsături, perioada pre- și postoperatorie), de asemenea, în caz de forme severe ale maladiilor sau la inițierea tratamentului, pentru atingerea mai rapidă a efectului terapeutic dorit.
Injecțiile pot fi dureroase.
Dacă consumați alcool în exces, este posibilă agravarea simptomelor reacțiilor adverse. Nu se va utiliza în locul alimentaţiei echilibrate. La apariția alergiei la tiamină din alimentație se va exclude orezul, hrișca, carnea, pâinea (cu conținut de făină integrală).
Dacă sunteți programat pentru determinarea teofilinei sau urobililogenului în sângele dumneavoastră, vă rugăm să comunicați medicului sau asistentei medicale că sunteți tratat cu Clorhidrat de tiamină.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi luat recent orice sau intenționați să luați alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Vă rugăm să comunicați medicului dumneavoastră dacă luați următoarele medicamente:
- derivați colinici
- adrenomimetice, simpatomimetice - utilizate în caz de alergii, scădere a tensiunii arteriale
- anticonvulsive (fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) - utilizate în caz de convulsii
- digoxină - utilizate dacă aveți inima prea slabă
- indometacină - pentru boli inflamatorii și reumatice
- antiacide - pentru aciditate crescută la stomac
- tiosemicarbazonă - pentru infecții
- 5-fluoruracil - pentru unele tipuri de cancer
- preparate cu conținut de sulf
- estrogeni - de obicei, în compoziția preparatelor pentru prevenirea sarcinii.
De asemenea, comunicați medicului dumneavoastră dacă consumați în exces ceai, cafea (conțin cafeină) sau faceți abuz de băuturi alcoolice.
Tiamina poate diminua efectul miorelaxantelor depolarizante (suxametoniu). Dacă sunteți programat pentru o intervenție chirurgicală, vă rugăm să comunicați medicului anesteziolog că sunteți tratat cu Clorhidrat de tiamină.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți ă sunteți gravidă sau intenționați să deveniți gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Pe parcursul tratamentului se recomandă precauție în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, din cauza posibilității dezvoltării reacțiilor adverse din partea sistemului nervos central.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
Utilizaţi întotdeauna Clorhidrat de tiamină exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Clorhidrat de tiamină vi se va administra de către un medic sau asistenta medicală profund în mușchi. Adulţilor se indică câte 25-50 mg (0,5-1 ml soluţie injectabilă) o dată pe zi, zilnic.
Se recomandă iniţierea tratamentului cu doze mici (cel mult 25 mg soluţie (0,5 ml)) şi doar în caz de toleranţă bună se administrează doze mai mari. Cura de tratament constituie 10-30 injecţii.
În encefalopatia Wernicke-Korsakov se indică câte 50-100 mg (1-2 ml) de 2 ori pe zi, intramuscular, până la ameliorare clinică. Se va ține cont de probabilitatea apariției reacțiilor alergice la administrarea vitaminei B1.
Copii
La copii se utilizează, de obicei, soluția 25 mg/ml. Copiilor cu vârsta peste 8 ani se administrează câte 12,5 mg (0,25 ml) o dată pe zi, zilnic. Cura de tratament constituie 10-30 injecţii.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Clorhidrat de tiamină
Deoarece medicamentul vă este administrat de către personalul medical, este puţin probabil să primiţi o doză prea mare de Clorhidrat de tiamină. &În caz de supradozaj poate apărea agravarea reacțiilor adverse. Dacă aveţi impresia că vi s-a administrat o doză prea mare, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Clorhidrat de tiamină
Deoarece medicamentul vi se administrează de către personalul medical, este puţin probabil să fie omisă o doză. Totuşi, dacă aveţi impresia că nu vi s-a administrat o doză, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Dacă încetaţi să utilizaţi Clorhidrat de tiamină
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Clorhidrat de tiamină poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvența reacțiilor adverse este definită drept necunoscută (nu poate fi estimată reieșind din datele disponibile) Dacă apar următoarele reacții adverse, vă rugăm să întrerupeți administrarea Clorhidrat de tiamină și să vă adresați imediat medicului dumneavoastră:
- inflamația pielii și țesutului subcutanat (edem), care se răspândește rapid și poate implica fața, gatul, extremitățile. Poate conduce la tulburări de respirație și deglutiție (angioedem)
- senzație de sufocare (sindrom bronhospastic) cu convulsii
- apariția unei intense senzații de rău, însoțită de mâncărimi, frisoane, transpirații, paloare, urmată de o înroșire difuză, erupții, urticarie, jena respiratorie, scăderea presiunii arteriale, în timp ce pulsul devine imperceptibil. Uneori, survin vărsături și diaree, criza de astm (șoc anafilactic).
Alte reacții adverse includ:
- bătăi prea rapide ale inimii, senzație de bătăi puternice ale inimii
- scăderea bruscă a tensiunii arteriale
- dureri de cap, amețeli, neliniște
- senzație de furnicături în mâini și picioare
- afectarea nervului optic.
- respirație dificilă, senzație de sufocare
- tulburări de deglutiție, grețuri, sângerări intestinale
- erupții pe piele, mâncărime (inclusiv la locul injecției), inflamația pielii , roșeață, urticarie
- creșterea activi tății enzimelor ficatului
- transpirație excesivă, frisoane, tremor, slăbiciune generală, acumularea în exces a apei în ţesuturi (edeme), febră.
- fenomene de sinaptoplegie - scăderea tensiunii arteriale, apariția tulburărilor de ritm a inimii, tulburări ale contracției mușchilor scheletici (inclusiv mușchii respiratorii), diprimarea sistemului nervos central. Tiamina contribuie la dezvoltarea rezistenței stafilococului la antibiotice.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Clorhidrat de tiamină după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONȚINUTUL AMBALAJULUI ȘI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine Clorhidrat de tiamină
- Substanţa activă este clorhidratul de tiamină. 1 ml (1 fiolă) conţine clorhidrat de tiamină 50 mg.
- Celelalte componente sunt: unitiol, apă pentru preparate injectabile.
Cum arată Clorhidrat de tiamină şi conţinutul ambalajului
Clorhidrat de tiamină se prezintă sub formă de soluție transparentă, de la incoloră până la culoare gălbuie sau verde-gălbuie. Este disponibil câte 1 ml în fiole din sticlă. Câte 10 fiole în cutie cu pereți-despărțitori sau câte 5 fiole în blister. Câte 2 blistere în cutie.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Lekhim-Harkov SA 61115, or. Harkov Str. 17-Partsyezda, 36
Fabricantul
Lekhim-Harkov SA 61115, or. Harkov Str. 17-Partsyezda, 36
Clorhidratul de tiamină, substanţa activă din acest medicament, este o vitamină solubilă în apă esenţială pentru organismul uman.
Clorhidrat de tiamină este indicat în tratamentul deficitului și chiar lipsei vitaminei B1 în organism, în tratamentul complex a următoarelor boli: boli ale sistemului nervos central și periferic (nevrite, polinevrite, radiculite, nevralgii, paralizii periferice, neuropatie, encefalopatie, neurastenie), boli cronice ale ficatului, tulburarea troficii mușchiului inimii (miocardiodistrofie), ulcer stomacal şi duodenal, lipsa motilității (atonia) intestinului, boli ale arterelor (endarteriită), boli de piele (dermatoze) cu schimbări ale troficii nervoase şi dereglări ale metabolismului.
2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI &ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
Nu utilizaţi Clorhidrat de tiamină
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidratul de tiamină sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului, enumerate la pct. 6.
- dacă aveţi boli alergice,
- dacă suferiți de sensibilitate crescută sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc.
- dacă sunteți femeie în perioada pre-climacterică și climacterică.
Atenționări și precauții
Vă rugăm să comunicați medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă suferiți de excitabilitate crescută a sistemului nervos, aveți ulcer stomacal sau duodenal cu aciditate crescută înainte de a vi se administra acest medicament.
Soluția injectabilă vi se va administra în caz dacă aveți tulburări ale absorbției intestinale sau vi s-a înlăturat o porțiune de stomac, dacă nu aveți imposibilitate de a administra tiamina sub formă de comprimate (grețuri, vărsături, perioada pre- și postoperatorie), de asemenea, în caz de forme severe ale maladiilor sau la inițierea tratamentului, pentru atingerea mai rapidă a efectului terapeutic dorit.
Injecțiile pot fi dureroase.
Dacă consumați alcool în exces, este posibilă agravarea simptomelor reacțiilor adverse. Nu se va utiliza în locul alimentaţiei echilibrate. La apariția alergiei la tiamină din alimentație se va exclude orezul, hrișca, carnea, pâinea (cu conținut de făină integrală).
Dacă sunteți programat pentru determinarea teofilinei sau urobililogenului în sângele dumneavoastră, vă rugăm să comunicați medicului sau asistentei medicale că sunteți tratat cu Clorhidrat de tiamină.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi luat recent orice sau intenționați să luați alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Vă rugăm să comunicați medicului dumneavoastră dacă luați următoarele medicamente:
- derivați colinici
- adrenomimetice, simpatomimetice - utilizate în caz de alergii, scădere a tensiunii arteriale
- anticonvulsive (fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) - utilizate în caz de convulsii
- digoxină - utilizate dacă aveți inima prea slabă
- indometacină - pentru boli inflamatorii și reumatice
- antiacide - pentru aciditate crescută la stomac
- tiosemicarbazonă - pentru infecții
- 5-fluoruracil - pentru unele tipuri de cancer
- preparate cu conținut de sulf
- estrogeni - de obicei, în compoziția preparatelor pentru prevenirea sarcinii.
De asemenea, comunicați medicului dumneavoastră dacă consumați în exces ceai, cafea (conțin cafeină) sau faceți abuz de băuturi alcoolice.
Tiamina poate diminua efectul miorelaxantelor depolarizante (suxametoniu). Dacă sunteți programat pentru o intervenție chirurgicală, vă rugăm să comunicați medicului anesteziolog că sunteți tratat cu Clorhidrat de tiamină.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți ă sunteți gravidă sau intenționați să deveniți gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Pe parcursul tratamentului se recomandă precauție în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, din cauza posibilității dezvoltării reacțiilor adverse din partea sistemului nervos central.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
Utilizaţi întotdeauna Clorhidrat de tiamină exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Clorhidrat de tiamină vi se va administra de către un medic sau asistenta medicală profund în mușchi. Adulţilor se indică câte 25-50 mg (0,5-1 ml soluţie injectabilă) o dată pe zi, zilnic.
Se recomandă iniţierea tratamentului cu doze mici (cel mult 25 mg soluţie (0,5 ml)) şi doar în caz de toleranţă bună se administrează doze mai mari. Cura de tratament constituie 10-30 injecţii.
În encefalopatia Wernicke-Korsakov se indică câte 50-100 mg (1-2 ml) de 2 ori pe zi, intramuscular, până la ameliorare clinică. Se va ține cont de probabilitatea apariției reacțiilor alergice la administrarea vitaminei B1.
Copii
La copii se utilizează, de obicei, soluția 25 mg/ml. Copiilor cu vârsta peste 8 ani se administrează câte 12,5 mg (0,25 ml) o dată pe zi, zilnic. Cura de tratament constituie 10-30 injecţii.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Clorhidrat de tiamină
Deoarece medicamentul vă este administrat de către personalul medical, este puţin probabil să primiţi o doză prea mare de Clorhidrat de tiamină. &În caz de supradozaj poate apărea agravarea reacțiilor adverse. Dacă aveţi impresia că vi s-a administrat o doză prea mare, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Clorhidrat de tiamină
Deoarece medicamentul vi se administrează de către personalul medical, este puţin probabil să fie omisă o doză. Totuşi, dacă aveţi impresia că nu vi s-a administrat o doză, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Dacă încetaţi să utilizaţi Clorhidrat de tiamină
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Clorhidrat de tiamină poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvența reacțiilor adverse este definită drept necunoscută (nu poate fi estimată reieșind din datele disponibile) Dacă apar următoarele reacții adverse, vă rugăm să întrerupeți administrarea Clorhidrat de tiamină și să vă adresați imediat medicului dumneavoastră:
- inflamația pielii și țesutului subcutanat (edem), care se răspândește rapid și poate implica fața, gatul, extremitățile. Poate conduce la tulburări de respirație și deglutiție (angioedem)
- senzație de sufocare (sindrom bronhospastic) cu convulsii
- apariția unei intense senzații de rău, însoțită de mâncărimi, frisoane, transpirații, paloare, urmată de o înroșire difuză, erupții, urticarie, jena respiratorie, scăderea presiunii arteriale, în timp ce pulsul devine imperceptibil. Uneori, survin vărsături și diaree, criza de astm (șoc anafilactic).
Alte reacții adverse includ:
- bătăi prea rapide ale inimii, senzație de bătăi puternice ale inimii
- scăderea bruscă a tensiunii arteriale
- dureri de cap, amețeli, neliniște
- senzație de furnicături în mâini și picioare
- afectarea nervului optic.
- respirație dificilă, senzație de sufocare
- tulburări de deglutiție, grețuri, sângerări intestinale
- erupții pe piele, mâncărime (inclusiv la locul injecției), inflamația pielii , roșeață, urticarie
- creșterea activi tății enzimelor ficatului
- transpirație excesivă, frisoane, tremor, slăbiciune generală, acumularea în exces a apei în ţesuturi (edeme), febră.
- fenomene de sinaptoplegie - scăderea tensiunii arteriale, apariția tulburărilor de ritm a inimii, tulburări ale contracției mușchilor scheletici (inclusiv mușchii respiratorii), diprimarea sistemului nervos central. Tiamina contribuie la dezvoltarea rezistenței stafilococului la antibiotice.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ CLORHIDRAT DE TIAMINĂ
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Clorhidrat de tiamină după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONȚINUTUL AMBALAJULUI ȘI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine Clorhidrat de tiamină
- Substanţa activă este clorhidratul de tiamină. 1 ml (1 fiolă) conţine clorhidrat de tiamină 50 mg.
- Celelalte componente sunt: unitiol, apă pentru preparate injectabile.
Cum arată Clorhidrat de tiamină şi conţinutul ambalajului
Clorhidrat de tiamină se prezintă sub formă de soluție transparentă, de la incoloră până la culoare gălbuie sau verde-gălbuie. Este disponibil câte 1 ml în fiole din sticlă. Câte 10 fiole în cutie cu pereți-despărțitori sau câte 5 fiole în blister. Câte 2 blistere în cutie.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Lekhim-Harkov SA 61115, or. Harkov Str. 17-Partsyezda, 36
Fabricantul
Lekhim-Harkov SA 61115, or. Harkov Str. 17-Partsyezda, 36
-3%
22.46 MDL
23.15 MDL
DATE CLINICE
Indicații terapeutice
Ceftriaxona sodică este un antibiotic cefalosporinic bactericid cu spectrul larg de
acțiune. Ceftriaxona este activă în vitro împotriva unei game largi de microoorganisme
Gram-pozitive și Gram-negative, inclusiv tulpini producătoare de beta-lactamaze.
TRO-CEFTRIAX 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă este indicat pentru
tratamentul următoarelor infecții, atunci când sunt cauzate de organisme susceptibile:
Meningită cauzată de Haemophilus influenzae, Neisseria meningitidis sau
Streptococcus pneumoniae. Cegtriaxona a fost utilizată cu succes într-un număr
limitat de cazuri de meningită și de infecții a șuntului cauzate de Staphylococcus
epidermidis* și Escherichia coli*.
*Eficacitatea împotriva acestor organisme în aceste sisteme de organe a fost studiată
în mai puțin de 10 infecții.
Infecții ale tractului respirator inferior cauzate de Streptococcus pneumoniae,
Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae,
Klebsiella pneumoniae, Escherichia coli, Enterobacter aerogenes, Proteus mirabilis sau
Serratia marcescens.
Otită medie bacteriană acută cauzată de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae ( inclusiv tulpini producătoare de beta-lactamaze) sau Moraxella catarrhalis
(inclusiv tulpini producătoare de beta-lactamaze).
Infecții intraabdominale cauzate de Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae,
Bacteroides fragilis, speciile de Clostridium (Notă: majoritatea tulpinilor de Clostridium
difficile sunt rezistente) sau speciile de Peptostreptococcus.
Infecții ale tractului urinar (complicate și necomplicate) cauzate de Escherichia
coli, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Morganella morganii sau Klebsiella
pneumoniae.
Infecții ale oaselor și articulațiilor cauzate de Staphylococcus aureus,
Streptococcus pneumoniae, Escherichia coli, Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae
sau speciile de Enterobacter.
Infecții ale Pielii și Țesuturilor moi cauzate de Staphylococcus aureus,
Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pyogenes, streptococi Viridans, Escherichia
coli, Enterobacter cloacae, Klebsiella oxytoca, Klebsiella pneumoniae, Proteus
mirabilis, Morganella morganii*, Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens,
Acinetobacter calcoaceticus, Bacteroides fragilis* sau specii de Peptostreptococcus.
Gonoreea necomplicată (cervicală/uretrală și rectală) cauzată de Neisseria
gonorrhoeae, inclusiv tulpinile producătoare și neproducătoare de penicilinază, și
gonoreea faringiană cauzată de tulpinile neproducătoare de penicilinază ale Neisseria
gonorrhoeae.
Boli Inflamatorii Pelvine cauzate de Neisseria gonorrhoeae. Ceftriaxona, ca și alte
cefalosporine, nu acționează asupra Chlamydia trachomatis. Prin urmare, la utilizarea
cefalosporinelor pentru tratamentul pacienților cu boală inflamatorie pelvină și
Chlamydia trachomatis este unul din germenii patogeni suspectați, trebuie să fie
administrat în asociere cu un preparat antibacterian cu acțiune asupra Chlamydia
trachomatis.
Septicemie bacteriană cauzată de Staphylococcus aureus, Streptococcus
pneumoniae, Escherichia coli, Haemophilus influenzae sau Klebsiella pneumoniae.
NOTĂ: într-un studiu, rata de vindecare clinică la administrarea unei singure doze de
ceftriaxonă a fost mai joasă comparativ cu 10 zile de terapie orală. Într-un al doilea
studiu, rata de vindecare clinică la administrarea unei singure doze de ceftriaxonă a
fost asemănătoare cu cea a medicamentului de referință. Posibilitatea ratei de
vindecare clinică de a fi mai joasă, la administrarea ceftriaxonei, trebuie evaluată în
raport cu potențialele avantaje ale terapiei parenterale.
Profilaxie chirurgicală: administrarea preoperatorie a unei singure doze de 1g de
ceftriaxonă poate reduce incidența infecțiilor postoperatorii la pacienții supuși unor
proceduri chirurgicale contaminate sau cu potențial de contaminare (de exemplu,
histerectomie vaginală sau abdominală sau colecistectomie în caz de colecistită acută
calculoasă la pacienții cu risc crescut, cum ar fi pacienții cu vârsta peste 70 de ani, cu
colecistită acută ce nu necesită terapie antibacteriană, icter obstructiv sau
coledocolitiază) și la pacienții chirurgicali pentru care infecția la locul operației prezintă
un risc grav (de exemplu, în timpul operației de bypass coronarian).
Deși ceftriaxona a demonstrat că este la fel de efectivă ca cefazolina pentru
prevenirea infecției în urma operației de by-pass coronarian, nu au fost efectuate
studii placebo controlate care să evalueze eficacitatea cefalosporinelor pentru
prevenirea infecției în urma operației de by-pass coronarian.
Când este administrat anterior procedurilor chirurgicale pentru care este indicat, o
singură doză de 1 g de ceftriaxonă asigură protecție împotriva majorității infecțiilor
cauzate de microorganisme susceptibile pe tot parcursul procedurii.
Posologie și mod de administrare
Doze
Dozele trebuie ajustate în funcție de severitatea, susceptibilitatea, locul și tipul
infecției, vârsta și funcția hepatică și renală a pacientului.
Dozele indicate în tabelele următoare sunt dozele uzuale recomandate pentru aceste
indicații. În cazuri deosebit de grave, trebuie luate în considerare dozele cele mai mari
din intervalul de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcție de evoluția bolii. La fel ca în cazul
tratamentului cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată minimum
48 – 72 de ore după ce pacientul devine afebril sau au fost obținute dovezi ale
eradicării bacteriene. Mod de administrare
Administrare intramusculară: TRO-CEFTRIAX poate fi administrat prin injecție
intramusculară profundă. Soluția reconstituită se va administra intramuscular la
nivelul unui mușchi relativ mare și nu mai mult de 1 g într-un singur loc de
administrare.
Dacă solventul utilizat este lidocaina, soluția reconstituită nu se va administra
niciodată intravenos (a se vedea pct. 4.3). Informația din Rezumatul Caracteristicilor
Produsului al Lidocainei trebuie luată în considerare.
Administrare intravenoasă: TRO-CEFTRIAX poate fi administrat prin perfuzie
intravenoasă timp de cel puțin 30 de minute (mod de administrare preferat) sau prin
injecție intravenoasă lentă timp de 5 minute. Injecțiile intravenoase administrate
intermitent trebuie efectuate timp de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul mai
mare. Dozele intravenoase mai mari de 50 mg/kg trebuie administrate prin perfuzie
nou-născuților și copiilor cu vârsta sub 12 ani. În cazul nou-născuților, dozele
intravenoase trebuie administrate timp de 60 de minute pentru a reduce potențialul
risc de apariție a encefalopatiei bilirubinice (a se vedea pct. 4.3 și 4.4). Administrarea
intramusculară trebuie luată în considerare când administrarea intravenoasă nu este
posibilă sau este mai puțin adecvată pentru pacient. Dozele mai mari de 2 g trebuie
administrate intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuți (≤ 28 de zile), dacă ei necesită (sau se
așteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluții care conțin calciu, inclusiv
perfuzia intravenoasă continuă cu soluții care conțin calciu, precum nutriția
parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftriaxonei (a se
vedea pct. 4.3).
Solvenții care conțin calciu, (de exemplu, soluția Ringer sau soluția Hartmann), nu
trebuie utilizați pentru reconstituirea medicamentului sau pentru diluarea ulterioară a
soluției reconstituite pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei poate avea loc, de asemenea,
când ceftriaxona este amestecată cu soluții care conțin calciu în aceeași linie de
perfuzare. De aceea, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu nu trebuie amestecate
sau administrate concomitent (a se vedea pct. 4.3, 4.4 și 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecțiilor locale asociate intervențiilor chirrugicale,
ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenția
chirurgicală.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, a se
vedea pct. 6.6.
Contraindicații
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine.
Antecedente de reacții severe de hipersensibilitate (de exemplu, anafilaxie) la oricare
alt antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami și carbapenemi). https://bit.ly/3bDTESG
Indicații terapeutice
Ceftriaxona sodică este un antibiotic cefalosporinic bactericid cu spectrul larg de
acțiune. Ceftriaxona este activă în vitro împotriva unei game largi de microoorganisme
Gram-pozitive și Gram-negative, inclusiv tulpini producătoare de beta-lactamaze.
TRO-CEFTRIAX 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă este indicat pentru
tratamentul următoarelor infecții, atunci când sunt cauzate de organisme susceptibile:
Meningită cauzată de Haemophilus influenzae, Neisseria meningitidis sau
Streptococcus pneumoniae. Cegtriaxona a fost utilizată cu succes într-un număr
limitat de cazuri de meningită și de infecții a șuntului cauzate de Staphylococcus
epidermidis* și Escherichia coli*.
*Eficacitatea împotriva acestor organisme în aceste sisteme de organe a fost studiată
în mai puțin de 10 infecții.
Infecții ale tractului respirator inferior cauzate de Streptococcus pneumoniae,
Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae,
Klebsiella pneumoniae, Escherichia coli, Enterobacter aerogenes, Proteus mirabilis sau
Serratia marcescens.
Otită medie bacteriană acută cauzată de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae ( inclusiv tulpini producătoare de beta-lactamaze) sau Moraxella catarrhalis
(inclusiv tulpini producătoare de beta-lactamaze).
Infecții intraabdominale cauzate de Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae,
Bacteroides fragilis, speciile de Clostridium (Notă: majoritatea tulpinilor de Clostridium
difficile sunt rezistente) sau speciile de Peptostreptococcus.
Infecții ale tractului urinar (complicate și necomplicate) cauzate de Escherichia
coli, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Morganella morganii sau Klebsiella
pneumoniae.
Infecții ale oaselor și articulațiilor cauzate de Staphylococcus aureus,
Streptococcus pneumoniae, Escherichia coli, Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae
sau speciile de Enterobacter.
Infecții ale Pielii și Țesuturilor moi cauzate de Staphylococcus aureus,
Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pyogenes, streptococi Viridans, Escherichia
coli, Enterobacter cloacae, Klebsiella oxytoca, Klebsiella pneumoniae, Proteus
mirabilis, Morganella morganii*, Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens,
Acinetobacter calcoaceticus, Bacteroides fragilis* sau specii de Peptostreptococcus.
Gonoreea necomplicată (cervicală/uretrală și rectală) cauzată de Neisseria
gonorrhoeae, inclusiv tulpinile producătoare și neproducătoare de penicilinază, și
gonoreea faringiană cauzată de tulpinile neproducătoare de penicilinază ale Neisseria
gonorrhoeae.
Boli Inflamatorii Pelvine cauzate de Neisseria gonorrhoeae. Ceftriaxona, ca și alte
cefalosporine, nu acționează asupra Chlamydia trachomatis. Prin urmare, la utilizarea
cefalosporinelor pentru tratamentul pacienților cu boală inflamatorie pelvină și
Chlamydia trachomatis este unul din germenii patogeni suspectați, trebuie să fie
administrat în asociere cu un preparat antibacterian cu acțiune asupra Chlamydia
trachomatis.
Septicemie bacteriană cauzată de Staphylococcus aureus, Streptococcus
pneumoniae, Escherichia coli, Haemophilus influenzae sau Klebsiella pneumoniae.
NOTĂ: într-un studiu, rata de vindecare clinică la administrarea unei singure doze de
ceftriaxonă a fost mai joasă comparativ cu 10 zile de terapie orală. Într-un al doilea
studiu, rata de vindecare clinică la administrarea unei singure doze de ceftriaxonă a
fost asemănătoare cu cea a medicamentului de referință. Posibilitatea ratei de
vindecare clinică de a fi mai joasă, la administrarea ceftriaxonei, trebuie evaluată în
raport cu potențialele avantaje ale terapiei parenterale.
Profilaxie chirurgicală: administrarea preoperatorie a unei singure doze de 1g de
ceftriaxonă poate reduce incidența infecțiilor postoperatorii la pacienții supuși unor
proceduri chirurgicale contaminate sau cu potențial de contaminare (de exemplu,
histerectomie vaginală sau abdominală sau colecistectomie în caz de colecistită acută
calculoasă la pacienții cu risc crescut, cum ar fi pacienții cu vârsta peste 70 de ani, cu
colecistită acută ce nu necesită terapie antibacteriană, icter obstructiv sau
coledocolitiază) și la pacienții chirurgicali pentru care infecția la locul operației prezintă
un risc grav (de exemplu, în timpul operației de bypass coronarian).
Deși ceftriaxona a demonstrat că este la fel de efectivă ca cefazolina pentru
prevenirea infecției în urma operației de by-pass coronarian, nu au fost efectuate
studii placebo controlate care să evalueze eficacitatea cefalosporinelor pentru
prevenirea infecției în urma operației de by-pass coronarian.
Când este administrat anterior procedurilor chirurgicale pentru care este indicat, o
singură doză de 1 g de ceftriaxonă asigură protecție împotriva majorității infecțiilor
cauzate de microorganisme susceptibile pe tot parcursul procedurii.
Posologie și mod de administrare
Doze
Dozele trebuie ajustate în funcție de severitatea, susceptibilitatea, locul și tipul
infecției, vârsta și funcția hepatică și renală a pacientului.
Dozele indicate în tabelele următoare sunt dozele uzuale recomandate pentru aceste
indicații. În cazuri deosebit de grave, trebuie luate în considerare dozele cele mai mari
din intervalul de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcție de evoluția bolii. La fel ca în cazul
tratamentului cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată minimum
48 – 72 de ore după ce pacientul devine afebril sau au fost obținute dovezi ale
eradicării bacteriene. Mod de administrare
Administrare intramusculară: TRO-CEFTRIAX poate fi administrat prin injecție
intramusculară profundă. Soluția reconstituită se va administra intramuscular la
nivelul unui mușchi relativ mare și nu mai mult de 1 g într-un singur loc de
administrare.
Dacă solventul utilizat este lidocaina, soluția reconstituită nu se va administra
niciodată intravenos (a se vedea pct. 4.3). Informația din Rezumatul Caracteristicilor
Produsului al Lidocainei trebuie luată în considerare.
Administrare intravenoasă: TRO-CEFTRIAX poate fi administrat prin perfuzie
intravenoasă timp de cel puțin 30 de minute (mod de administrare preferat) sau prin
injecție intravenoasă lentă timp de 5 minute. Injecțiile intravenoase administrate
intermitent trebuie efectuate timp de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul mai
mare. Dozele intravenoase mai mari de 50 mg/kg trebuie administrate prin perfuzie
nou-născuților și copiilor cu vârsta sub 12 ani. În cazul nou-născuților, dozele
intravenoase trebuie administrate timp de 60 de minute pentru a reduce potențialul
risc de apariție a encefalopatiei bilirubinice (a se vedea pct. 4.3 și 4.4). Administrarea
intramusculară trebuie luată în considerare când administrarea intravenoasă nu este
posibilă sau este mai puțin adecvată pentru pacient. Dozele mai mari de 2 g trebuie
administrate intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuți (≤ 28 de zile), dacă ei necesită (sau se
așteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluții care conțin calciu, inclusiv
perfuzia intravenoasă continuă cu soluții care conțin calciu, precum nutriția
parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftriaxonei (a se
vedea pct. 4.3).
Solvenții care conțin calciu, (de exemplu, soluția Ringer sau soluția Hartmann), nu
trebuie utilizați pentru reconstituirea medicamentului sau pentru diluarea ulterioară a
soluției reconstituite pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei poate avea loc, de asemenea,
când ceftriaxona este amestecată cu soluții care conțin calciu în aceeași linie de
perfuzare. De aceea, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu nu trebuie amestecate
sau administrate concomitent (a se vedea pct. 4.3, 4.4 și 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecțiilor locale asociate intervențiilor chirrugicale,
ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenția
chirurgicală.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, a se
vedea pct. 6.6.
Contraindicații
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine.
Antecedente de reacții severe de hipersensibilitate (de exemplu, anafilaxie) la oricare
alt antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami și carbapenemi). https://bit.ly/3bDTESG
-3%
800.73 MDL
825.50 MDL
Rețetă medicală
Ce este Ekvamer şi pentru ce se utilizează
Ekvamer conține trei substanțe active diferite lisinopril, amlodipină și rosuvastatină.
Lisinoprilul și amlodipina sunt utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială crescută). Lisinoprilul aparține unui grup de medicamente numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), iar amlodipina aparține unui grup de medicamente numite blocante ale canalelor de calciu.
Rosuvastatina inhibă biosinteza colesterolului; aparține unui grup de medicamente numite statine.
Prin efectul său, nivelul scăzut al lipoproteinei sau LDL colesterolului, care poate deteriora peretele vaselor, este scăzut, iar nivelul așa numitei lipoproteine de înaltă densitate sau colesterol HDL, care protejează peretele vaselor, este crescută în sânge. În plus, rosuvastatina scade, de asemenea, nivelurile așa-numitelor trigliceride din sânge, care pot deteriora peretele vaselor în concentrație ridicată.
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. Aceasta înseamnă că aceștia sunt expuși unui risc de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
S-ar putea să nu aveți simptome de la nivelul prea ridicat al tensiunii arteriale sau al colesterolului, dar poate crește riscul anumitor complicații (cum ar fi accident vascular cerebral sau infarct miocardic), dacă nu luați medicamentele în mod regulat.
Dacă ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece schimbarea dietei și exercitarea mai multor exerciții nu au fost suficiente pentru a corecta nivelul de colesterol.
Sau ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece aveți și alți factori care cresc riscul de a avea un atac de cord, accident vascular cerebral sau probleme de sănătate conexe. Cum să utilizaţi Ekvamer
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Ekvamer nu este destinat terapiei inițiale.
Dacă ajustarea dozei pentru oricare dintre componente devine necesară din orice motiv (de exemplu, comorbiditatea nou diagnosticată, interacțiunea medicamentului etc. ), medicul dumneavoastră va înlocui tratamentul cu componentele individuale pentru titrarea dozei.
Doza recomandată este o capsulă de Ekvamer pe zi.
Dacă aveți impresia că efectul lui Ekvamer este prea puternic sau prea slab, discutați cu medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea, Ekvamer nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
O boală a ficatului poate influenţa nivelul amlodipinei în sânge. În acest caz, medicul dumneavoastră vă va recomanda să efectuaţi control medical mai frecvent.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În timpul tratamentului cu Ekvamer, controlul dumneavoastră medical periodic va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi a concentraţiilor potasiului şi sodiului în sânge. În cazul agravării funcţiei renale, tratamentul cu Ekvamer va fi întrerupt şi va fi înlocuit cu componentele sale, în doze ajustate corespunzător.
Cum să luați Ekvamer
Ekvamer poate fi administrat cu sau fără alimente. Înghițiți capsula întregă cu apă. Trebuie să vă luați capsula în același timp în fiecare zi.
Controale normale de colesterol
Este important să mergeți la medicul dumneavoastră pentru a verifica colesterolul regulat, pentru a vă asigura că colesterolul a atins și rămâne la nivelul normal.
Medicul dumneavoastră poate decide să vă măriți doza, astfel încât să luați cantitatea de rosuvastatină potrivită pentru dumneavoastră.
De ce este important să continuați să luați Ekvamer
Trebuie să continuați să luați Ekvamer, chiar dacă aveți tensiunea arterială și colesterolul la nivelul normal, deoarece împiedică tensiunea arterială și nivelul de colesterol să reapară din nou. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Într-un studiu clinic cu combinația de lisinopril și amlodipină au fost reacții adverse frecvente, ca: dureri de cap, tuse, amețeli, palpitații (bătăi cardiace mai rapide sau neregulate) și prurit.
La utilizarea Ekvamer pot apărea reacţii alergice (de hipersensibilitate).
Trebuie să întrerupeţi imediat tratamentul cu Ekvamer şi să solicitaţi asistenţă medicală dacă apare oricare dintre următoarele simptome ale unui angioedem:
₋ dificultăţi de respiraţie, însoţite sau nu de umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
₋ umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului care pot duce la dificultăţi la înghiţire.
₋ mâncărimi severe ale pielii (însoţite de erupţie).
De asemenea, încetați să luați Ekvamer și discutați imediat cu medicul dumneavoastră dacă aveți oarecare dureri sau dureri la nivelul mușchilor, care durează mai mult decât s-ar putea aștepta. Simptomele musculare sunt mai frecvente la copii și adolescenți decât la adulți. Ca și în cazul altor medicamente care scad colesterolul (statine), un număr foarte mic de persoane au prezentat efecte neplăcute asupra mușchilor și, rareori, acestea au devenit o potențială leziune a mușchilor, cunoscută sub numele de rabdomioliză.
Ekvamer conține trei substanțe active diferite lisinopril, amlodipină și rosuvastatină.
Lisinoprilul și amlodipina sunt utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială crescută). Lisinoprilul aparține unui grup de medicamente numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), iar amlodipina aparține unui grup de medicamente numite blocante ale canalelor de calciu.
Rosuvastatina inhibă biosinteza colesterolului; aparține unui grup de medicamente numite statine.
Prin efectul său, nivelul scăzut al lipoproteinei sau LDL colesterolului, care poate deteriora peretele vaselor, este scăzut, iar nivelul așa numitei lipoproteine de înaltă densitate sau colesterol HDL, care protejează peretele vaselor, este crescută în sânge. În plus, rosuvastatina scade, de asemenea, nivelurile așa-numitelor trigliceride din sânge, care pot deteriora peretele vaselor în concentrație ridicată.
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. Aceasta înseamnă că aceștia sunt expuși unui risc de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
S-ar putea să nu aveți simptome de la nivelul prea ridicat al tensiunii arteriale sau al colesterolului, dar poate crește riscul anumitor complicații (cum ar fi accident vascular cerebral sau infarct miocardic), dacă nu luați medicamentele în mod regulat.
Dacă ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece schimbarea dietei și exercitarea mai multor exerciții nu au fost suficiente pentru a corecta nivelul de colesterol.
Sau ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece aveți și alți factori care cresc riscul de a avea un atac de cord, accident vascular cerebral sau probleme de sănătate conexe. Cum să utilizaţi Ekvamer
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Ekvamer nu este destinat terapiei inițiale.
Dacă ajustarea dozei pentru oricare dintre componente devine necesară din orice motiv (de exemplu, comorbiditatea nou diagnosticată, interacțiunea medicamentului etc. ), medicul dumneavoastră va înlocui tratamentul cu componentele individuale pentru titrarea dozei.
Doza recomandată este o capsulă de Ekvamer pe zi.
Dacă aveți impresia că efectul lui Ekvamer este prea puternic sau prea slab, discutați cu medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea, Ekvamer nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
O boală a ficatului poate influenţa nivelul amlodipinei în sânge. În acest caz, medicul dumneavoastră vă va recomanda să efectuaţi control medical mai frecvent.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În timpul tratamentului cu Ekvamer, controlul dumneavoastră medical periodic va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi a concentraţiilor potasiului şi sodiului în sânge. În cazul agravării funcţiei renale, tratamentul cu Ekvamer va fi întrerupt şi va fi înlocuit cu componentele sale, în doze ajustate corespunzător.
Cum să luați Ekvamer
Ekvamer poate fi administrat cu sau fără alimente. Înghițiți capsula întregă cu apă. Trebuie să vă luați capsula în același timp în fiecare zi.
Controale normale de colesterol
Este important să mergeți la medicul dumneavoastră pentru a verifica colesterolul regulat, pentru a vă asigura că colesterolul a atins și rămâne la nivelul normal.
Medicul dumneavoastră poate decide să vă măriți doza, astfel încât să luați cantitatea de rosuvastatină potrivită pentru dumneavoastră.
De ce este important să continuați să luați Ekvamer
Trebuie să continuați să luați Ekvamer, chiar dacă aveți tensiunea arterială și colesterolul la nivelul normal, deoarece împiedică tensiunea arterială și nivelul de colesterol să reapară din nou. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Într-un studiu clinic cu combinația de lisinopril și amlodipină au fost reacții adverse frecvente, ca: dureri de cap, tuse, amețeli, palpitații (bătăi cardiace mai rapide sau neregulate) și prurit.
La utilizarea Ekvamer pot apărea reacţii alergice (de hipersensibilitate).
Trebuie să întrerupeţi imediat tratamentul cu Ekvamer şi să solicitaţi asistenţă medicală dacă apare oricare dintre următoarele simptome ale unui angioedem:
₋ dificultăţi de respiraţie, însoţite sau nu de umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
₋ umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului care pot duce la dificultăţi la înghiţire.
₋ mâncărimi severe ale pielii (însoţite de erupţie).
De asemenea, încetați să luați Ekvamer și discutați imediat cu medicul dumneavoastră dacă aveți oarecare dureri sau dureri la nivelul mușchilor, care durează mai mult decât s-ar putea aștepta. Simptomele musculare sunt mai frecvente la copii și adolescenți decât la adulți. Ca și în cazul altor medicamente care scad colesterolul (statine), un număr foarte mic de persoane au prezentat efecte neplăcute asupra mușchilor și, rareori, acestea au devenit o potențială leziune a mușchilor, cunoscută sub numele de rabdomioliză.
-3%
239.20 MDL
246.60 MDL
Ce este Famotidin şi pentru ce se utilizează
Famotidina este un medicament din grupa numită antagonişti ai receptorilor H2. Principala sa
acţiune este de a reduce cantitatea de acid secretată în stomac. Concomitent cu scăderea producției de
acid clorhidric scade aciditatea conținutilui stomacului și activitatea pepsinei (ferment din compoziția
sucului gastric).
Acest medicament este utilizat în:
Ulcer gastro-duodenal activ (ulcer situat situat în partea anterioară a intestinului subțire în
apropierea stomacului).
Ulcer gastric benign.
Esofagită de reflux - este o afecțiune digestivă cronică în care acidul (si uneori si bila) din
stomac ajunge (refluxează) în esofag (tubul care leaga faringele de stomac).
Maladii legate de hipersecreții gastrice ( de exemplu Sindromul Zollinger-Ellison).
Profilaxia recidivelor ulcerului. Cum să luaţi Famotidin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Comprimatele se administrează oral, se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
apă.
Ulcer gasto-duodenal activ
Doza recomandată este de 20 mg famotidină de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara sau 40 mg famotidină,
administrată oral, în priză unică, seara la culcare. Dacă timp de 4 săptămâni pacientul nu s-a tratat,
medicul vă poate prelungi tratamentul cu 4 săptămâni.
Ulcer gastric benign
Doza recomandată este de 2 comprimate a câte 20 mg sau 1 comprimat de 40 mg famotidină,
administrată oral, în priză unică, seara la culcare, timp de 4-8 săptămâni.
Profilaxia recidivelor în ulcerul duodenal
Doza recomandată este de 20 mg famotidină administrată oral, seara la culcare.
Esofagită de reflux
Doza este de 20 mg famotidine administrată oral, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, timp de 6-12
săptămâni. În cazurile în care esofagita de reflux este însoțită de o inflamație a esofagului, doza
recomandată este de 20-40 mg de două ori pe zi timp de 12 săptămâni.
Sindrom Zollinger-Ellison
Doza se recomandă individual de medic. Doza de întreţinere şi durata tratamentului se stabilesc în
funcţie de răspunsul terapeutic.
Doza iniţială recomandată este de 20 mg famotidină administrată oral, la intervale de 6 ore (doza
maxima nictimerală este de 240 mg), la pacienții carea anterior nu au folosit preparate ce inhibă
secreția gastrică. Doza de întreţinere şi durata tratamentului se stabilesc în funcţie de răspunsul
terapeutic.
În cazuri grave se administrează doze mai mari de famotidină – până la 160 mg, la interval de 6 ore
(640 mg în nictimer). Pacienții tratați anterior cu alte preparate ale acestei grupe, poate trece la
administrarea famotidinei în doze mai mai mari, în comparație cu doza inițială de 20 mg la fiecare 6
ore.
Durata tratamentului o va determina medicul dumneavoastră.
Dacă aveți boli ai rinichilor anunțați medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii
Nu este recomandat pentru utilizarea la copii, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Dacă luaţi mai mult Famotidin decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate filmate decât trebuie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luați cu dumneavoastră ambalajul
medicamentului pentru al arăta medicului.
Dacă uitaţi să luaţi Famotidin
Dacă aţi uitat să luaţi o doză de medicament, luați medicamentul cum v-ați amintit. Următoarea doză
luați-o conform prescripției medicale. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Famotidin
Nu încetați să luați comprimatele până când medicul dumneavoastră vă recomandă să nu mai luați.
Dacă nu este nici o îmbunătățire a stării adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
https://bit.ly/3gOHqK3
Famotidina este un medicament din grupa numită antagonişti ai receptorilor H2. Principala sa
acţiune este de a reduce cantitatea de acid secretată în stomac. Concomitent cu scăderea producției de
acid clorhidric scade aciditatea conținutilui stomacului și activitatea pepsinei (ferment din compoziția
sucului gastric).
Acest medicament este utilizat în:
Ulcer gastro-duodenal activ (ulcer situat situat în partea anterioară a intestinului subțire în
apropierea stomacului).
Ulcer gastric benign.
Esofagită de reflux - este o afecțiune digestivă cronică în care acidul (si uneori si bila) din
stomac ajunge (refluxează) în esofag (tubul care leaga faringele de stomac).
Maladii legate de hipersecreții gastrice ( de exemplu Sindromul Zollinger-Ellison).
Profilaxia recidivelor ulcerului. Cum să luaţi Famotidin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Comprimatele se administrează oral, se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
apă.
Ulcer gasto-duodenal activ
Doza recomandată este de 20 mg famotidină de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara sau 40 mg famotidină,
administrată oral, în priză unică, seara la culcare. Dacă timp de 4 săptămâni pacientul nu s-a tratat,
medicul vă poate prelungi tratamentul cu 4 săptămâni.
Ulcer gastric benign
Doza recomandată este de 2 comprimate a câte 20 mg sau 1 comprimat de 40 mg famotidină,
administrată oral, în priză unică, seara la culcare, timp de 4-8 săptămâni.
Profilaxia recidivelor în ulcerul duodenal
Doza recomandată este de 20 mg famotidină administrată oral, seara la culcare.
Esofagită de reflux
Doza este de 20 mg famotidine administrată oral, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, timp de 6-12
săptămâni. În cazurile în care esofagita de reflux este însoțită de o inflamație a esofagului, doza
recomandată este de 20-40 mg de două ori pe zi timp de 12 săptămâni.
Sindrom Zollinger-Ellison
Doza se recomandă individual de medic. Doza de întreţinere şi durata tratamentului se stabilesc în
funcţie de răspunsul terapeutic.
Doza iniţială recomandată este de 20 mg famotidină administrată oral, la intervale de 6 ore (doza
maxima nictimerală este de 240 mg), la pacienții carea anterior nu au folosit preparate ce inhibă
secreția gastrică. Doza de întreţinere şi durata tratamentului se stabilesc în funcţie de răspunsul
terapeutic.
În cazuri grave se administrează doze mai mari de famotidină – până la 160 mg, la interval de 6 ore
(640 mg în nictimer). Pacienții tratați anterior cu alte preparate ale acestei grupe, poate trece la
administrarea famotidinei în doze mai mai mari, în comparație cu doza inițială de 20 mg la fiecare 6
ore.
Durata tratamentului o va determina medicul dumneavoastră.
Dacă aveți boli ai rinichilor anunțați medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii
Nu este recomandat pentru utilizarea la copii, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Dacă luaţi mai mult Famotidin decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate filmate decât trebuie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luați cu dumneavoastră ambalajul
medicamentului pentru al arăta medicului.
Dacă uitaţi să luaţi Famotidin
Dacă aţi uitat să luaţi o doză de medicament, luați medicamentul cum v-ați amintit. Următoarea doză
luați-o conform prescripției medicale. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Famotidin
Nu încetați să luați comprimatele până când medicul dumneavoastră vă recomandă să nu mai luați.
Dacă nu este nici o îmbunătățire a stării adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
https://bit.ly/3gOHqK3
INDICAŢII TERAPEUTICE
Este indicată pentru tratamentul pacienților cu infecţii ușoare până la moderat
severe determinate de bacterii sensibile, inclusiv:
Infecții ale căilor respiratorii superioare
Faringită și tonzilită cauzate de Streptococcus pyogenes;
Otită medie cauzată de Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes (grupul
A streptococi β-hemolitici), Haemophilus influenzae (tulpini β-lactamază negative și
β-lactamază pozitive) sau Moraxella catarrhalis. Sinuzită cauzată de Moraxella
catarrhalis, Streptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae (inclusiv tupini
rezistente la ampiciline).
Infecții ale căilor respiratorii inferioare
Pneumonie sau bronșită cauzate de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae (inclusiv tulpini rezistente la ampiciline), Haemophilus parainfluenzae,
Klebsiella pneumoniae sau Moraxella catarrhalis.
Infecții cutanate
Infecții cutanate cauzate de Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogene sau
Streptococcus agalactiae.
Gonoree
Uretrită și cervicită acută necomplicată cauzate de Neisseria gonorrheae.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani
Doza uzuală recomandată este 250 mg de 2 ori pe zi. Totuși, doza poate fi ajustată
în dependență de infecție, conform tabelului:
Tipul infecției Doza
Faringită, tonzilită, sinuzită, bronșită,
infecții cutanate 250 mg de 2 ori pe zi
Infecții mai severe, de exemplu
pneumonie 500 mg de 2 ori pe zi
Gonoree necomplicată 1000 mg doză unică
La moment nu sunt disponibile informații privind efectele cefuroximei axetil la
pacienții cu afecțiuni renale. Totuși, pentru pacienții cu afecțiuni renale semnificative
poate fi necesară o reducere a dozei de cefuroximă axetil.
Sugari și copii cu vârsta sub 12 ani
Cefuroxima axetil nu este recomandată pentru sugari și copii cu vârsta sub 12 ani. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
preparatului. https://bit.ly/344Ohre
Este indicată pentru tratamentul pacienților cu infecţii ușoare până la moderat
severe determinate de bacterii sensibile, inclusiv:
Infecții ale căilor respiratorii superioare
Faringită și tonzilită cauzate de Streptococcus pyogenes;
Otită medie cauzată de Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes (grupul
A streptococi β-hemolitici), Haemophilus influenzae (tulpini β-lactamază negative și
β-lactamază pozitive) sau Moraxella catarrhalis. Sinuzită cauzată de Moraxella
catarrhalis, Streptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae (inclusiv tupini
rezistente la ampiciline).
Infecții ale căilor respiratorii inferioare
Pneumonie sau bronșită cauzate de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae (inclusiv tulpini rezistente la ampiciline), Haemophilus parainfluenzae,
Klebsiella pneumoniae sau Moraxella catarrhalis.
Infecții cutanate
Infecții cutanate cauzate de Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogene sau
Streptococcus agalactiae.
Gonoree
Uretrită și cervicită acută necomplicată cauzate de Neisseria gonorrheae.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani
Doza uzuală recomandată este 250 mg de 2 ori pe zi. Totuși, doza poate fi ajustată
în dependență de infecție, conform tabelului:
Tipul infecției Doza
Faringită, tonzilită, sinuzită, bronșită,
infecții cutanate 250 mg de 2 ori pe zi
Infecții mai severe, de exemplu
pneumonie 500 mg de 2 ori pe zi
Gonoree necomplicată 1000 mg doză unică
La moment nu sunt disponibile informații privind efectele cefuroximei axetil la
pacienții cu afecțiuni renale. Totuși, pentru pacienții cu afecțiuni renale semnificative
poate fi necesară o reducere a dozei de cefuroximă axetil.
Sugari și copii cu vârsta sub 12 ani
Cefuroxima axetil nu este recomandată pentru sugari și copii cu vârsta sub 12 ani. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
preparatului. https://bit.ly/344Ohre
Lisinopril face parte din grupul medicamentelor cunoscute sub denumirea de produse active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
DESCRIEREA PRODUSULUI
Moteris 250 mg, comprimate vaginale
Acid ascorbic Indicatii Moteris 250 mg, comprimate vaginale se utilizează în următoarele afecțiuni:
Vaginita cronică sau recurentă (vaginoza bacteriană, vaginita nespecifică), formă ușoară până la moderată; normalizarea microflorei vaginale perturbate. Mod si doza de administrare
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Se administrează 1 comprimat vaginal de 250 mg acid ascorbic pe zi. Comprimatul vaginal se introduce în vagin seara înainte de somn.
În cazul tulburărilor bacteriene ușoare până la moderate ale microflorei vaginale, este suficient un tratament de 6 zile. &În cazul tulburărilor severe ale microflorei vaginale, cu absența completă a Lactobacililor sau în timpul sarcinii, se recomandă administrarea acestora mai mult de o săptămână. La necesitate cursul de tratament se poate repeta.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Moteris poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
În timpul utilizării Moteris pot să apară următoarele reacţii adverse:
Reacții adverse rare după aplicarea comprimatelor vaginale Moteris, ar putea fi: senzaţie de arsură sau prurit la nivelul vaginului.
Aceste reacții sunt mai mult sau mai puțin prezente în toate terapiile vaginale. O parte din disconfort este cauzată de o infecție fungică simptomatică. Se știe că aproximativ 10% din toate femeile au infecție fungică asimptomatică. Flora vaginală perturbată din cauza prezenței anaerobelor în concentrație mare, produce substanțe inhibitoare cum ar fi difenilamina și altele care suprimă proliferarea fungică. După normalizarea florei vaginale, în unele cazuri există o creștere mai mare a ciupercilor, ceea ce poate duce la o infecție fungică simptomatică.
În cazuri foarte rare, este posibil să apară hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului.
Dacă manifestaţi oricare dintre reacţiile adverse, încetaţi să luaţi Moteris şi consultaţi imediat medicul.
Moteris 250 mg, comprimate vaginale
Acid ascorbic Indicatii Moteris 250 mg, comprimate vaginale se utilizează în următoarele afecțiuni:
Vaginita cronică sau recurentă (vaginoza bacteriană, vaginita nespecifică), formă ușoară până la moderată; normalizarea microflorei vaginale perturbate. Mod si doza de administrare
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Se administrează 1 comprimat vaginal de 250 mg acid ascorbic pe zi. Comprimatul vaginal se introduce în vagin seara înainte de somn.
În cazul tulburărilor bacteriene ușoare până la moderate ale microflorei vaginale, este suficient un tratament de 6 zile. &În cazul tulburărilor severe ale microflorei vaginale, cu absența completă a Lactobacililor sau în timpul sarcinii, se recomandă administrarea acestora mai mult de o săptămână. La necesitate cursul de tratament se poate repeta.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Moteris poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
În timpul utilizării Moteris pot să apară următoarele reacţii adverse:
Reacții adverse rare după aplicarea comprimatelor vaginale Moteris, ar putea fi: senzaţie de arsură sau prurit la nivelul vaginului.
Aceste reacții sunt mai mult sau mai puțin prezente în toate terapiile vaginale. O parte din disconfort este cauzată de o infecție fungică simptomatică. Se știe că aproximativ 10% din toate femeile au infecție fungică asimptomatică. Flora vaginală perturbată din cauza prezenței anaerobelor în concentrație mare, produce substanțe inhibitoare cum ar fi difenilamina și altele care suprimă proliferarea fungică. După normalizarea florei vaginale, în unele cazuri există o creștere mai mare a ciupercilor, ceea ce poate duce la o infecție fungică simptomatică.
În cazuri foarte rare, este posibil să apară hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului.
Dacă manifestaţi oricare dintre reacţiile adverse, încetaţi să luaţi Moteris şi consultaţi imediat medicul.
-3%
81.58 MDL
84.10 MDL
Indicații terapeutice
Eprosartan este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale. Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 600 mg eprosartan o dată pe zi.
Realizarea reducerii maxime a tensiunii arteriale la majoritatea pacienților poate dura 2 până la 3 săptămâni de tratament.
Eprosartan poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte antihipertensive (vezi pct. 4.3,4.4,4.5 și 5.1). În special, sa demonstrat că adăugarea unui diuretic de tip tiazidă, cum ar fi hidroclorotiazida sau a unui blocant al canalelor de calciu, cum ar fi nifedipina cu eliberare susținută, are un efect aditiv cu eprosartanul.
Eprosartan poate fi luat cu sau fără alimente.
Pacienți geriatrici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Doze la pacienții cu insuficiență hepatică:
Există experiență limitată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Doze la pacienții cu insuficiență renală:
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei <60 ml / min), doza zilnică nu trebuie să depășească 600 mg.
Pacienți copii
Teveten nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți din cauza lipsei de date privind siguranța și eficacitatea. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.
Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Insuficiență hepatică severă.
Boală renovasculară bilaterală semnificativă hemodinamic sau stenoză severă a unui rinichi funcțional solitar
Utilizarea concomitentă a Teveten cu produse care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG <60 ml / min / 1,73 m 2 ) (vezi pct. 4.5 și 5.1)
Eprosartan este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale. Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 600 mg eprosartan o dată pe zi.
Realizarea reducerii maxime a tensiunii arteriale la majoritatea pacienților poate dura 2 până la 3 săptămâni de tratament.
Eprosartan poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte antihipertensive (vezi pct. 4.3,4.4,4.5 și 5.1). În special, sa demonstrat că adăugarea unui diuretic de tip tiazidă, cum ar fi hidroclorotiazida sau a unui blocant al canalelor de calciu, cum ar fi nifedipina cu eliberare susținută, are un efect aditiv cu eprosartanul.
Eprosartan poate fi luat cu sau fără alimente.
Pacienți geriatrici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Doze la pacienții cu insuficiență hepatică:
Există experiență limitată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Doze la pacienții cu insuficiență renală:
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei <60 ml / min), doza zilnică nu trebuie să depășească 600 mg.
Pacienți copii
Teveten nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți din cauza lipsei de date privind siguranța și eficacitatea. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.
Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Insuficiență hepatică severă.
Boală renovasculară bilaterală semnificativă hemodinamic sau stenoză severă a unui rinichi funcțional solitar
Utilizarea concomitentă a Teveten cu produse care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG <60 ml / min / 1,73 m 2 ) (vezi pct. 4.5 și 5.1)
-3%
294.78 MDL
303.90 MDL
Uractiv Sirop conține un complex de extracte naturale ce ajută la menținerea stării de sănătate a aparatului urinar.
Ingrediente active:
Proantocinidine din extract uscat de fructe de merișor, tinctură de propolis, extract uscat din fructe de maceș, vitamina C.
Ingrediente:
Zahăr, apa purificată, ulei de ricin hidrogenat și polietolilat, tinctură de propolis, extract de merișor, acid ascorbic, extract de măceș.
Mod de administrare:
Copii între 1 și 5 ani: 10 - 15 ml (2 - 3 lingurițe) pe zi.
Prezentare:
150 ml
Ingrediente active:
Proantocinidine din extract uscat de fructe de merișor, tinctură de propolis, extract uscat din fructe de maceș, vitamina C.
Ingrediente:
Zahăr, apa purificată, ulei de ricin hidrogenat și polietolilat, tinctură de propolis, extract de merișor, acid ascorbic, extract de măceș.
Mod de administrare:
Copii între 1 și 5 ani: 10 - 15 ml (2 - 3 lingurițe) pe zi.
Prezentare:
150 ml
-3%
210.49 MDL
217 MDL
