1. Ce este Cardiopirin-RNP şi pentru ce se utilizează

Cardiopirin-RNP conţine acid acetilsalicilic care, administrat în doze mici, aparţine unui grup de medicamente numit antiagregante plachetare. Plachetele sunt celule mici din sânge, care participă la coagularea sângelui şi care sunt implicate în tromboză. Când se formează un cheag de sânge la nivelul unei artere, fluxul sanguin se opreşte şi se întrerupe aprovizionarea cu oxigen. Dacă acest lucru se întâmplă la nivelul inimii, poate cauza apariţia unui infarct miocardic sau a anginei pectorale; la nivelul creierului poate cauza un accident vascular cerebral. Cardiopirin-RNP este administrat pentru profilaxia trombozelor şi emboliilor, tulburărilor vasculare cerebrale şi coronariene, în perioada după infarct miocardic.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Cardiopirin-RNP

Nu luaţi Cardiopirin-RNP

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la acidul acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre celelalte componente ale Cardiopirin-RNP;

- dacă suferiţi de afecţiuni eroziv-ulceroase (în faza de acutizare) ale tractului gastrointestinal;

- dacă aveţi dereglări marcate ale funcţiilor renale sau hepatice;

- dacă suferiţi de astm „aspirinic”;

- dacă suferiţi de diateze hemoragice;

- dacă aveţi anevrism disecant de aortă;

- dacă aveţi hipertensiune portală, deficit de vitamina K;

- dacă suferiţi de deficit de 6-glucozo-fosfatdehidrogenază;

- dacă lauți metrotrexat în doza de 15 mg/săptămână și mai mult;

- dacă sunteţi gravidă în trimestrul III de sarcină;

- dacă alăptaţi.

Medicamentul nu se utilizează la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Atenţionări şi precauţii

Înainte să luaţi Cardiopirin-RNP adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:

- Aveţi astm bronşic şi alte maladii alergice, polipi nazali şi rinite alergice.

- Sunteți planificat pentru o intervenție chirurgicală.

În cazul unui tratament îndelungat cu acest medicament, medicul dumneavoastră vă va recomanda efectuarea periodică a analizei sângelui şi a examenului maselor fecale la hemoragie ocultă.

Comandă

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Vestibo este un medicament indicat pentru tratamentul simptomelor sindromului Meniere, cum sunt ameteli, tiuituri in urechi, pierdere a auzului si greata.
Nu utilizati Vestibo:
» daca sunteti alergic (hipersensibil) la betahistina sau la oricare dintre celelalte componente ale comprimatului (vezi de asemenea pct. 6 "Informatii suplimentare")
» daca aveti feocromocitom, o tumora rara a glandei suprarenale
» daca aveti virsta sub 18 ani
» daca alaptati (vezi de asemenea pct. "Sarcina si alaptarea").
Aveti grija deosebita cind luati Vestibo:
» daca aveti sau ati avut ulcer la stomac (ulcer peptic)
» daca aveti astm bronsic
» daca aveti urticarie, eruptie trecatoare pe piele sau rinita cauzata de o alergie, deoarece exista posibilitatea agravarii acestor simptome
» daca aveti o valoare mica a tensiunii arteriale.
Daca oricare dintre cele prezentate mai sus sunt valabile in cazul dumneavoastra, adresati-va medicului dumneavoastra pentru a stabili daca puteti lua betahistina.
Aceste grupe de pacienti trebuie monitorizate de un medic pe durata tratamentului.
Utilizarea altor medicamente Interactiunea semnifica faptul ca medicamentele sau substantele isi pot influenta reciproc modul in care actioneaza sau reactiile adverse, atunci cind sunt administrate in acelasi timp.
Pina in prezent, nu au fost observate interactiuni ale betahistinei cu alte medicamente.
Este posibil ca betahistina sa influenteze efectul antihistaminicelor. Antihistaminicele sunt medicamente utilizate in special pentru tratamentul alergiilor, cum este febra finului si pentru tratamentul raului de miscare. Cereti sfatul medicului dumneavoastra sau farmacistului daca utilizati simultan medicamente antihistaminice (medicamente contra alergiei).
Va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului daca utilizati (sau ati utilizat recent) alte medicamente. Aceasta se aplica inclusiv pentru medicamentele eliberate fara prescriptie medicala.
Sarcina si alaptarea:
Nu se cunoaste daca utilizarea betahistinei pe durata sarcinii poate fi facuta in siguranta. Betahistina se excreta in laptele matern- prin urmare, utilizarea betahistinei trebuie evitata la femeile care alapteaza.
Adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari inainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor Betahistina poate cauza somnolenta. Daca obervati acesta reactie adversa, trebuie sa evitati activi tatile care necesita atentie, cum sunt conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor. in cazul in care nu sunteti sigur daca betahistina are un efect negativ asupra abilitatii dumneavoastra de a conduce vehicule, discutati cu medicul dumneavoastra.
Informatii importante privind unele componente ale Vestibo Daca medicul dumneavoastra v-a atentionat ca aveti intoleranta la unele categorii de glucide, va rugam sa-l intrebati inainte de a lua acest medicament.
Luati intotdeauna Vestibo exact asa cum v-a spus medicul dumneavoastra. Trebuie sa discutati cu medicul dumneavoastra sau cu farmacistul daca nu sunteti sigur. Doza uzuala este:
Adulti O jumatate de comprimat sau un comprimat, de doua ori pe zi.
Poate sa dureze citeva saptamini pina sa observati o ameliorare.
Mod de administrare:
Este preferabil sa luati comprimatele impreuna cu alimente.
Daca ati luat mai mult Vestibo decit trebuie Daca ati luat mai multe comprimate de Vestibo decit doza prescrisa, adresati-va medicului dumneavoastra.
Simptomele supradozajului cu betahistina sunt greata, varsaturi, tulburari digestive, tulburari de coordonare a miscarilor si, la doze mai mari, convulsii.
Daca ati uitat sa luati Vestibo Asteptati pina cind trebuie sa luati doza urmatoare. Nu luati o doza dubla pentru a compensa doza uitata. Daca aveti orice intrebari suplimentare cu privire la acest medicament, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Reactii adverse posibile:
Ca toate medicamentele, Vestibo poate provoca reactii adverse, cu toate ca nu apar la toate persoanele.
Pot sa apara umatoarele urmatoarele

Reactii adverse:
Piele Foarte rare (mai putin de 1 din 10000 de pacienti): eruptii trecatoare pe piele, mincarimi.
Tract gastro-intestinal Rare (mai putin de 1 din 1000, dar mai mult de 1 din 10000 de pacienti): tulburari gastro-intestinale usoare, greata, probleme digestive.
Sistem nervos Durere de cap, somnolenta (nu se cunoaste cit de des apar aceste reactii adverse).
Daca vreuna dintre reactiile adverse devine grava sau daca observati orice reactie adversa nementionata in acest prospect, va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Pastrare:VESTIBO A nu se lasa la indemina si vederea copiilor.
Nu utilizati Vestibo dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj dupa "EXP".
A se pastra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. intrebati farmacistul cum sa eliminati medicamentele care nu va mai sunt necesare. Aceste masuri vor ajuta la protejarea mediului.
Informatii:
Ce contine Vestibo Substanta activa din Vestibo este diclorhidratul de betahistina.
Un comprimat contine diclorhidrat de betahistina 24 mg.
Excipienti: povidona, celuloza microcristalina, lactoza monohidrat, dioxid de siliciu coloidal anhidru, crospovidona, acid stearic.
Cum arata Vestibo si continutul ambalajului Comprimat rotund, biconvex, de culoare alba pina la aproape alba, prevazut cu o linie mediana pe una dintre fete.
Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale.
Disponibil in cutii care contin 20, 30, 40, 50, 60 sau 100 comprimate ambalate in blistere.

Comandă

Vizualizare rapidă

1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI

Bonviva 150 mg comprimate filmate

2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA

Un comprimat filmat contine acid ibandronic 150 mg (sub forma de ibandronat sodic monohidrat).

Excipienti

Fiecare comprimat filmat contine 162,75 mg lactoza monohidrat.

3. FORMA FARMACEUTICA

Comprimat filmat.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Tratamentul osteoporozei la pacientele in postmenopauza, cu risc crescut de fractura .

Reducerea riscului fracturilor vertebrale a fost demonstrata, eficacitatea asupra fracturilor de col femural nu a fost stabilita.

4.2 Doze si mod de administrare

Doze:

Doza recomandata este un comprimat filmat a 150 mg, o data pe luna. Este de preferat sa se administreze comprimatul la aceeasi data in fiecare luna.

Bonviva trebuie administrat dimineata pe nemancate (la cel putin 6 ore de la ultima masa) si cu 1 ora inainte de consumul primului aliment sau a primei bauturi (alta decat apa) in ziua respectiva (vezi pct. 4.5) sau inainte de utilizarea oricarui alt medicament administrat oral sau a suplimentelor (incluzand calciu).

In cazul omiterii unei doze, pacientele trebuie instruite sa ia un comprimat Bonviva a 150 mg dimineata dupa ce si-au amintit, cu exceptia cazului in care au ramas mai putin de 7 zile pana la momentul urmatoarei administrari. Pacientele trebuie sa revina la administrarea dozei o data pe luna la data programata anterior.

Daca administrarea urmatoarei doze este programata in mai putin de 7 zile, pacientele trebuie sa astepte pana la momentul acesteia si sa continue apoi administrarea dozei o data pe luna, la data programata anterior.

Pacientele nu trebuie sa ia doua comprimate in decursul aceleiasi saptamani.

Pacientelor trebuie sa li se administreze suplimente de calciu si/sau vitamina D daca aportul alimentar este inadecvat (vezi pct. 4.4 si pct. 4.5).

Populatii speciale

Paciente cu insuficienta renala

Nu este necesara nici o ajustare a dozei la pacientele cu insuficienta renala usoara sau moderata, la care clearance-ul creatininei este egal cu sau mai mare de 30 ml/min.

Bonviva nu este recomandata pacientelor cu clearance-ul creatininei sub 30 ml/min, din cauza experientei clinice limitate (vezi pct. 4.4 ).

Paciente cu insuficienta hepatica

Nu este necesara ajustarea dozei .

Varstnici

Nu este necesara ajustarea dozei .

Copii si adolescenti

Nu s-a efectuat o administrare relevanta a Bonviva la copii si nu a fost studiata Bonviva la copii si adolescenti .

Mod de administrare

Pentru adminstrare orala.

Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu un pahar de apa plata (180 pana la 240 ml), in timp ce pacienta sta asezata sau este in ortostatism. Pacientele nu trebuie sa stea in clinostatism timp de 1 ora dupa administrarea Bonviva.

Apa plata este singura bautura cu care trebuie administrata Bonviva. Va rugam sa tineti seama de faptul ca unele ape minerale pot avea o concentratie mai mare de calciu si, prin urmare, acestea nu trebuie utilizate.

Pacientele nu trebuie sa mestece sau sa suga comprimatul, datorita posibilitatii de aparitie a unei ulceratii orofaringiene.

4.3 Contraindicatii

- Hipocalcemie (vezi pct. 4.4)

- Hipersensibilitate la acid ibandronic sau la oricare dintre excipientii medicamentului.

4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare

Tulburari gastrointestinale

Bisfosfonatii au fost asociati cu disfagie, esofagita si ulcer esofagian sau gastric. De aceea, pacientele, in special cele care prezinta in antecedente un timp de tranzit esofagian prelungit, trebuie sa acorde o atentie speciala si sa poata sa urmeze instructiunile de dozaj (vezi pct. 4.2).

Medicii trebuie sa fie alertati de semnele sau simptomele care semnalizeaza o posibila reactie esofagiana in timpul terapiei, iar pacientele trebuie sa fie instruite sa intrerupa Bonviva si sa anunte medicul in cazul aparitiei simptomelor unei iritatii esofagiene sub forma unei noi disfagii sau a unei disfagii agravate, durere la inghitire, durere retrosternala sau pirozis.

Deoarece atat medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene cat si bisfosfonatii sunt asociate cu iritatia gastro-intestinala, trebuie luate masuri de precautie in timpul administrarii concomitente.

Hipocalcemie

Hipocalcemia existenta trebuie corectata inainte de a incepe terapia cu Bonviva. De asemenea, alte tulburari ale metabolismului osos si mineral trebuie tratate eficace. La toate pacientele, este important aportul adecvat de calciu si vitamina D.

Insuficienta renala

Datorita experientei clinice limitate, Bonviva nu este recomandata la pacientii cu clearance al creatininei sub 30 ml/min .

Osteonecroza maxilara

Osteonecroza maxilara, in general, asociata cu extractia dentara si/sau infectii locale (inclusiv osteomielita) a fost raportata la pacientii cu cancer, care au primit regimuri terapeutice care au inclus, in principal, bifosfonati administrati intravenos. Majoritatea pacientilor au primit, de asemenea, chimioterapie si corticosteroizi. Osteonecroza maxilara, a fost, de asemenea, raportata la pacientii cu osteoporoza tratati cu bifosfonati orali.

O examinare dentara cu preventie stomatologica adecvata trebuie luata in considerare inainte de tratamentul cu bifosfonati la pacientii cu factori de risc asociati (de exemplu: cancer, chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, igiena orala deficitara).

In timpul tratamentului, acesti pacienti trebuie sa evite interventiile stomatologice invazive, daca este posibil. La pacientii la care apare osteonecroza maxilara in timpul tratamentului cu bifosfonati, chirurgia dentara poate amplifica aceasta stare. In cazul pacientilor care necesita interventii dentare, nu exista date disponibile pentru a sugera ca intreruperea tratamentului cu bifosfonati reduce riscul osteonecrozei maxilare. Judecata clinica a medicului practician trebuie sa orienteze conduita terapeutica pentru fiecare pacient in functie de evaluarea individuala a raportului risc/beneficiu.

Intoleranta la galactoza

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Biodisponibilitatea acidului ibandronic administrat oral este, in general, redusa in prezenta alimentelor. Indeosebi produsele care contin calciu si alti cationi polivalenti (cum sunt aluminiu, magneziu, fier), inclusiv laptele pot sa interfere cu absorbtia Bonviva, asa cum reiese din studiile efectuate la animale. Din acest motiv, pacientele trebuie sa nu manance pe durata noptii (cel putin 6 ore) inainte de administrarea Bonviva si sa continue postul timp de 1 ora dupa administrarea de Bonviva (vezi pct.4.2).

Este posibil ca suplimentele care contin calciu, antiacidele si unele medicamente administrate pe cale orala care contin cationi polivalenti (cum ar fi aluminiu, magneziu, fier) sa interfere cu absorbtia Bonviva. De aceea, pacientele nu trebuie sa ia alte medicamente pe cale orala timp de cel putin 6 ore inainte de administrarea Bonviva si timp de 1 ora dupa administrarea Bonviva.

Nu sunt de asteptat interactiuni metabolice, deoarece acidul ibandronic nu inhiba cele mai importante izoenzime hepatice ale citocromului P450 si a fost demonstrat ca nu este inductor enzimatic al citocromului P450 la sobolani. In plus, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 85% - 87% (determinata in vitro la concentratii terapeutice) si, de aceea, potentialul de interactiune cu alte medicamente, din cauza deplasarii de pe proteinele plasmatice este redus. Acidul ibandronic este eliminat numai prin excretie renala si nu este supus biotransformarii. Calea de secretie nu pare sa includa sisteme de transport cunoscute, acide sau bazice, implicate in excretia altor substante active.

Intr-un studiu cu durata de doi ani efectuat la femei cu osteoporoza in post-menopauza (BM16549), incidenta evenimentelor la nivelul tractului gastro-intestinal superior la pacientele care au utilizat concomitent aspirina sau AINS a fost similara cu cea de la pacientele care au utilizat acid ibandronic 2,5 mg pe zi sau 150 mg o data pe luna dupa unul si doi ani.

Din totalul de peste 1500 paciente inrolate in studiul BM 16549 de comparare a regimului de administrare lunara cu cel al administrarii zilnice de acid ibandronic, 14% si 18% dintre paciente au utilizat blocante ale receptorilor histaminergici (H2) sau inhibitori ai pompei de protoni dupa unul si, respectiv, doi ani. Intre aceste paciente, incidenta evenimentelor la nivelul tractului gastro-intestinal superior la pacientele tratate cu Bonviva 150 mg o data pe luna a fost similara celei observate la pacientele tratate cu acid ibandronic 2,5 mg pe zi.

La voluntarii sanatosi de sex masculin si la femei in perioada post-menopauza, administrarea intravenoasa a ranitidinei a determinat o crestere de aproximativ 20% a biodisponibilitatii acidului ibandronic, probabil din cauza aciditatii gastrice scazute. Totusi, deoarece aceasta crestere se situeaza in variabilitatea normala a biodisponibilitatii acidului ibandronic, se considera ca nu este necesara ajustarea dozei daca Bonviva este administrata impreuna cu antagonisti H2 sau cu alte substante active care determina cresterea pH-ului gastric.

Studiile farmacocinetice de interactiune efectuate la femei in in perioada post-menopauza au demonstrat absenta oricarui potential de interactiune cu tamoxifen sau cu terapia hormonala de substitutie (estrogen).

Nu s-a observat nicio interactiune in cazul administrarii concomitente cu melfalan/prednisolona la pacientele cu mielom multiplu.

4.6 Sarcina si alaptarea

Sarcina

Nu exista date adecvate privind utilizarea acidului ibandronic la femeia gravida.

Bonviva nu trebuie utilizat in timpul sarcinii.

Alaptare

Nu se stie daca acidul ibandronic este excretat in laptele matern. Studiile la sobolani femele care alaptau au demonstrat prezenta unor concentratii mici de acid ibandronic in lapte dupa administrare intravenoasa.

Bonviva nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.

4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reactii adverse

Siguranta administrarii acidului ibandronic 2,5 mg pe zi a fost evaluata la 1251 paciente tratate in 4 studii clinice controlate cu placebo; 73% dintre aceste paciente au provenit dintr-un studiu pivot de tratament (MF 4411) desfasurat pe durata a trei ani. In toate aceste studii, profilul general de siguranta al acidului ibandronic 2,5 mg administrat zilnic a fost similar cu acela obtinut cu placebo. Proportia generala a pacientelor la care a aparut o reactie adversa, de exemplu un eveniment advers in legatura posibila sau probabila cu medicatia din studiu, in studiul pivot de tratament (MF 4411) a fost de 19,8% pentru acidul ibandronic si de 17,9% pentru placebo.

Intr-un studiu efectuat la femei cu osteoporoza in post-menopauza pe durata a doi ani (BM 16549), profilurile generale de siguranta ale administrarii Bonviva 150 mg o data pe luna si ale administrarii acidului ibandronic 2,5 mg o data pe zi au fost similare. Proportia generala a pacientelor la care a aparut o reactie adversa a fost de 22,7% si 25,0% pentru Bonviva 150 mg o data pe luna si de 21,5% si 22,5% pentru acidul ibandronic 2,5 mg o data pe zi dupa un an si, respectiv, doi ani. Majoritatea reactiilor adverse au fost de intensitate usoara pana la moderata. Majoritatea cazurilor nu au determinat intreruperea tratamentului.

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicații terapeutice
Medoclor este indicat la copii și adulți pentru tratamentul infecțiilor ușoare cauzate de
microorganismele sensibile la cefaclor (vezi pct. 4.4 și 5.1):
 Otita medie acută
 Sinuzită bacteriană acută
 Pneumonie comunitară dobândită, exacerbarea bronșitei cronice, faringită/ amigdalită
Trebuie respectare ghidurile oficiale pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antimicrobiene. Doze și mod de administrare
Doze
Medoclor trebuie administrat timp de cel puțin 10 zile în tratamentul infecțiilor cauzate de
streptococi beta-hemolitici.
Adulti
Doza uzuală este de 250 mg administrată la fiecare opt ore, dar în infecții mai severe sau infecții
datorate microorganismelor mai puțin susceptibile, doza poate fi mărită la 500 mg administrată la
fiecare opt ore. Doza maximă și durata tratamentului pentru adulți este de 4 g/zi timp de până la 28
de zile. Cu toate acestea, doza zilnică totală nu poate depăși 4 grame. Dozele de până la 4 g pe zi sau dovedit a fi sigure atunci când sunt administrate persoanelor obişnuite timp de 28 de zile.
Copii și adolescenți
Doza zilnică recomandată pentru copii este de 20 mg/kg/zi împărțită în mod egal la fiecare 8 ore. În
cazul infecțiilor de otită medie acută provocată de organismele mai puțin susceptibile, trebuie
utilizate 40 mg/ kg / zi, fără a depăși doza recomandată de 1 g pe zi.
Siguranța și eficacitatea cefaclorului nu a fost stabilită pentru copii mai mici de 1 lună.Mod de administrare
Administrare orală.
Contraindicații
 Hipersensibilitate la substanța activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1.
 Nou-născuți (copii mai mici de 1 lună) (vezi pct. 4.2 – Copii și adolescenți).
https://bit.ly/3u1tHTh

Comandă

Vizualizare rapidă

Stillavit picături pentru ochi uscati  10 ml

Structura

Substanțe active și auxiliare:  hialuronat de sodiu; D-pantenol (provitamina B 5 ); sulfat de sodiu condroitină; fosfat de sodiu monosubstituit; fosfat de sodiu disubstituit; EDTA; tetraborat de sodiu; clorura de sodiu; apa distilata.

Formular de eliberare

Ochiul steril pică 10 ml într-o sticlă de plastic cu un picurator.

efect farmacologic

Crema hidratanta oftalmologica

Acidul hialuronic și sulfat de condroitină sunt compuși polizaharidici fiziologici găsiți în țesuturile ochiului și în alte țesuturi ale corpului uman, iar D-pantenolul (provitamina B 5 ) este un derivat al acidului pantotenic (vitamina B 5 ), care se găsește în toate organismele și plantele vii.

Soluție Stillavit:

·         hidratează, unge și restabilește suprafața corneei și a conjunctivității;

·         aduce o ușurare rapidă de ochii uscați și iritați;

·         elimină disconfortul atunci când purtați lentile de contact;

·         ameliorează oboseala în timpul stresului vizual intens (inclusiv munca pe termen lung cu computerul și petrecerea timpului în fața televizorului, conducând noaptea).

Indicații de utilizare

Pentru hidratare suplimentară, ungere și protecție a suprafeței anterioare a ochiului (cornee și conjunctivă), eliminarea disconfortului cu senzație de uscăciune, senzație de corp străin, arsură în ochi, inclusiv care apar sub influența următorilor factori:

·         climatice (inclusiv utilizarea de aparate de aer condiționat, sisteme de împărțire, încălzire cu aburi, expunere la radiații UV masive);

·         medical și de mediu (poluarea aerului cu deșeuri industriale și transport rutier, poluarea solului cu substanțe chimice în agricultură);

·         medical și social (inclusiv îmbătrânirea populației și instilări mai frecvente de picături de ochi asociate cu modificări legate de vârstă, luarea de diverse tipuri de medicamente, computerizarea totală a școlilor și cabinetelor, utilizarea pe scară largă a corectării de contact a vederii și a metodelor de microchirurgie oculară pentru a elimina defectele oculare).

Dozaj si administrare

Conjunctivală.  Se recomandă să insuflați o soluție de Stillavit 1-2 picături în sacul conjunctival al fiecărui ochi de 2-3 ori pe zi. Dacă a fost insuflat de mai mult de 10 ori pe zi, trebuie să consultați un oftalmolog pentru absența defectelor epiteliale și a corneei.

Soluția Stillavit poate fi utilizată atunci când purtați toate tipurile de lentile de contact; soluția poate fi aplicată fără a îndepărta lentilele de contact din ochi; pentru a obține un efect suplimentar, trebuie introduse 1-2 picături de soluție în fiecare lentilă înainte de punere.

Contraindicații

Hipersensibilitate la oricare dintre componentele care compun soluția.

Conditii de depozitare

La temperatura camerei. A nu se lasa la indemana copiilor.

După prima deschidere a flaconului, utilizați produsul timp de 1 lună.

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Travogen cremă şi pentru ce se utilizează
Travogen este un medicament utilizat pentru tratarea infecţiilor produse de ciuperci la nivelul pielii,
cum ar fi:
- spațiile dintre degetele de la picioare,
- spațiile dintre degetele de la mâini,
- zona inghinală,
- zonele genitale şi
- erythrasma (o infectie a pielii cauzata de un anumit grup de bacterii). Cum să utilizaţi Travogen cremă
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Aplicaţi Travogen cremă o dată pe zi în zona de piele afectată, cu excepţia cazului în care este prescris
altfel de către medicul dumneavoastră.
Regula generală care se aplică în cazul infecţiilor fungice este că tratamentul local trebuie continuat
timp de două sau trei săptămâni şi timp de patru săptămâni în caz de infecţii rezistente la tratament (în
special infecţiile care apar între degetele de la mâini sau de la picioare). De asemenea, sunt posibile
perioade mai lungi de tratament.
Pentru a evita reapariţia infecţiei, tratamentul trebuie continuat timp de cel puţin încă două săptămâni
de la vindecare.
3
Măsurile de igienă obișnuite sunt esențiale pentru un tratament de succes cu Travogen cremă (vezi pct.
„Atenţionări şi precauţii”) .Reacții adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate cauza reacţii adverse, cu toate că acestea nu apar la
toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fosr raportate la aplicarea de izoconazol:
Frecvente (pot afecta mai puțin de 1 din 10 utilizatori):
- Senzație de arsură și iritație la locul aplicării.
Mai puțin frecvente (pot afecta mai puțin de 1 din 100 utilizatori):
- mâncărime sau uscăciune la nivelul locului de aplicare erupţie cutanată (eczemă) umedă mici
vezicule pline cu lichid (dishidroză)
- Inflamația pielii (dermatită de contact),
Rare (pot afecta mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
 umflare (edem) la nivelul locului de aplicare, fisuri ale pielii.

Comandă

Vizualizare rapidă

CE ESTE TRICHOPOL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Trichopol conţine în calitate de substanţă activă metronidazol, un medicament cu
acţiune împotriva paraziţilor şi bacteriilor.
Metronidazolul este indicat la adulţi şi copii pentru:
 tratamentul infecţiilor provocate de germeni anaerobi sensibili: infecţii a sângelui
(septicemie), infecţie intraabdominală (peritonită), a creierului (abces cerebral),
plămânilor (pneumonie), oaselor (osteomielită), infecţie după naştere, infecţie a
bazinului mic (abces pelvin), uterului (endometrită), infecţie postoperatorie a
plăgii;
 profilaxia infecţiilor postoperatorii, provocate de germeni anaerobi sensibili;
 infecţii cu paraziţi: trichomoniază genito-urinară la femei şi bărbaţi, amibiază,
lambliază (giardiază);
 infecţii genitale la femei, determinate de bacterii (vaginită bacteriană);
 infecţia gingiilor cu ulceraţii (gingivită ulcerativă acută);
 infecţia ţesutului, care înconjoară dintele (periodontită acută);
 ulcere trofice ale membrelor inferioare şi escare (plăgi prin mortificarea ţesuturilor
superficial);
 terapia combinată a ulcerului peptic cu eradicarea concomitentă a Helicobacter
pylori.
CUM SĂ LUAŢI TRICHOPOL
Luaţi întotdeauna Trichopol exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie
4
să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Doze recomandate:
Profilaxia infecţiilor postoperatorii, provocate de bacterii anaerobe
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani:
 iniţial câte 1000 mg într-o singură priză, ulterior câte 250 mg de 3 ori pe zi până
la perioada de pregătire nemijlocită a pacientului pentru operaţie.
Copii cu vârsta sub 12 ani:
 20-30 mg/kg corp ca doză unică, cu 1-2 ore înainte de intervenţia chirurgicală.
Nou-născuţi cu vârsta de gestaţie sub 40 săptămâni:
 10 mg/kg corp ca doză unică înainte de intervenţia chirurgicală.
Tratamentul infecţiilor, provocate de bacterii anaerobe
Metronidazolul se administrează în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente
antibacteriene. Durata tratamentului nu va depăşi 7 zile.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani:
 câte 250-500 mg de 3 ori pe zi.
Copii cu vârsta > 8 săptămâni până la 12 ani:
 doza zilnică uzuală este de 20-30 mg/kg/zi într-o singură priză sau divizată câte
7,5 mg/kg fiecare 8 ore. Doza zilnică poate fi crescută până la 40 mg/kg, în
funcţie de severitatea infecţiei.
Copii cu vârsta < 8 săptămâni:
 15 mg/kg/zi într-o singură priză sau divizată câte 7,5 mg/kg fiecare 12 ore.
La nou-născuţii cu vârsta de gestaţie <40 săptămâni în prima săptămână de viaţă
poate avea loc acumularea metronidazolului, de aceea concentraţiile de metronidazol
în ser trebuie monitorizate, de preferinţă, după câteva zile de terapie.
Trichomoniază
Adulţi şi copii cu vârsta peste 10 ani:
 2000 mg în doză unică sau câte 250 mg de 3 ori pe zi timp de 7 zile sau câte 500
mg de 2 ori pe zi timp de 5-7 zile.
Notă: tratamentul va fi efectuat concomitent la ambii parteneri sexuali.
Copii cu vârsta sub 10 ani:
 40 mg/kg oral în doză unică sau 15-30 mg/kg pe zi, divizată în 2-3 prize, timp de
7 zile; a nu se depăşi doza de 2000 mg.
Vaginită bacteriană
Adulţi:
 câte 500 mg dimineaţa şi seara, timp de 7 zile sau 2000 mg în doză unică.
Adolescenţi:
 2000 mg în doză unică.
Amibiază
Adulţi:
 câte 750 mg de 3 ori pe zi timp de 5-10 zile.
Adolescenţi şi copii cu vârsta peste 10 ani:
 câte 500-750 mg de 3 ori pe zi timp de 5-10 zile.
Copii cu vârsta de la 7 până la 10 ani:
 câte 250 mg de 3 ori pe zi timp de 5-10 zile.
Ca alternativă, dozele pot fi calculate după masa corporală: 35-50 mg/kg pe zi,
divizată în 3 prize, timp de 5-10 zile; a nu se depăşi doza de 2400 mg pe zi.
Lambliază (giardiază)
5
Adulţi:
 câte 250 mg de 3 ori pe zi timp de 5-7 zile sau 2000 mg o dată pe zi timp de 3
zile.
Adolescenţi şi copii cu vârsta peste 10 ani:
 2000 mg o dată pe zi timp de 3 zile sau câte 500 mg de 2 ori pe zi timp de 7-10
zile.
Copii cu vârsta de la 7 până la 10 ani:
 1000 mg o dată pe zi timp de 3 zile.
Copii cu vârsta de la 3 până la 7 ani:
 750 mg o dată pe zi timp de 3 zile.
Copii cu vârsta de la 1 până la 3 ani:
 500 mg o dată pe zi timp de 3 zile.
Ca alternativă, dozele pot fi calculate după masa corporală: 15-40 mg/kg pe zi,
divizată în 2-3 prize.
Eradicarea Helicobacter pylori
Metronidazolul se administrează nu mai puţin de 7 zile în combinaţie cu alte
medicamente, recomandate pentru eradicarea Helicobacter pylori.
Adulţi:
 câte 500 mg de 2-3 ori pe zi, timp de 7-14 zile.
Copii şi adolescenţi:
 20 mg/kg pe zi, a nu se depăşi doza de 500 mg de 2 ori pe zi, timp de 7-14 zile.
Gingivită ulcerativă acută
Adulţi:
 câte 250 mg de 2-3 ori pe zi, timp de 3 zile.
Copii:
 35-50 mg/kg pe zi, divizată în 3 prize, timp de 3 zile.
Periodontită acută
Adulţi:
 câte 250 mg de 2-3 ori pe zi, timp de 3-7 zile.
Sugarilor şi copiilor cu masa corporală sub 10 kg:
 se administrează doze micşorate proporţional.
Ulcere trofice ale membrelor inferioare şi decubitusuri
Adulţi:
 câte 500 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile.
Mod de administrare
Administrare orală.
Notă: Comprimatele pot fi mărunţite pentru uşurinţa în administrare la copii.
Nu modificaţi de sine stătător doza medicamentului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Trichopol poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi sunt aceleaşi cu
cele întâlnite la adulţi.

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Esomeprazolul este indicat pentru:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea
recidivei;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
Eradicarea Helicobacter pylori, în asociere cu o schemă terapeutică
antibacteriană adecvată, pentru:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
- prevenirea recidivelor ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate
infecţiei cu Helicobacter pylori.
Pacienţii care necesită terapie continuă cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS;
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele
gastro-duodenale indusă prin administrare intravenoasă.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate
sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire, comprimatele pot fi dispersate în jumătate de
pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, deoarece învelişul enteric se poate
dizolva. Se amestecă până la dezintegrarea comprimatelor şi se bea lichidul cu pelete
imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte paharul cu jumătate de pahar cu apă
şi se bea. Peletele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii care nu pot înghiţi, comprimatele pot fi dispersate în apă plată şi
administrate printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie
dimensiunile seringii alese şi a sondei.
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE):
- tratamentul esofagitei erozive de reflux - 40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni;
se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita
nu a fost vindecată sau care au simptome persistente;
- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea
recidivei - 20 mg o dată pe zi;
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) - 20 mg o dată
pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au
ameliorat, un control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi.
La adulţi, poate fi utilizată la cerere o schemă de administrare cu 20 mg pe zi, la
nevoie. La pacienţii trataţi cu AINS cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale,
controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemă de administrare la cerere nu este
recomandată.
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru
eradicarea Helicobacter pylori:
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori;
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate
infecţiei cu Helicobacter pylori - 20 mg Essopp cu 1 g amoxicilină şi 500 mg
claritromicină, toate de două ori pe zi timp de 7 zile.
Când se va selecta o schemă terapeutică combinată, se va lua în consideraţie
protocoalele clinice naţionale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel
mai frecvent 7 zile, dar în unele cazuri 14 zile), şi alte medicamente antibacteriene
administrate. Tratamentul va fi monitorizat de către un specialist.
Adulţi
Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS:
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS. Doza uzuală este de 20
mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc - 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele
gastro-duodenale, indusă prin administrare intravenoasă.
40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni de la prevenirea resângerărilor din ulcerele
gastro-duodenale, indusă prin administrare intravenoasă.
Tratamentul sindromului Zollinger Ellison
Doza iniţială recomandată este de 40 mg Essopp, de două ori pe zi. Ulterior, doza
trebuie ajustată individual şi tratamentul continuat atâta timp cât este indicat clinic. În
funcţie de datele clinice disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze
cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol zilnic. Cu doze peste 80 mg pe zi, doza
trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită
experienţei limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie
trataţi cu atenţie.
Insuficienţă hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată. Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză
maximă de 20 mg esomeprazol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
Tratamentul esofagitei erozive de reflux dovedită endoscopic. Greutatea ≥ 20 kg. 10-
20 mg zilnic, timp de 8 săptămîni (alte produse de esomeprazol sunt disponibile
pentru tratamentul la o doză de 10 mg). Esomeprazol comprimate gastrorezistente 20
mg nu este indicat în tratamentul copiilor cu masa corporală mai mică de 20 kg.
Esomeprazol comprimate filmate gastrorezistente 40 mg nu este indicat în
tratamentul copiilor mai mici de 12 ani.
Experienţa tratamentului cu esomeprazol la copiii <1 an este limitată şi, prin urmare,
tratamentul nu se recomandă.

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este Warfarex şi pentru ce se utilizează Substanţa activă conţinută în medicamentul Warfarex este varfarinatul de sodiu (în continuare - warfarină). Aceasta aparţine unui grup de medicamente care sunt numite "anticoagulante orale". Warfarina este utilizată pentru a preveni apariţia tromboembolismului (cheagurilor de sînge) şi tratamentul complicaţiilor. Warfarex reduce tendinţa de formare a cheagurilor de sînge. Ce boli pot fi tratate cu anticoagulantele orale Medicul dumneavoastră vă va explica, pentru profilaxia şi tratamentul căror boli sunt prescrise aceste medicamente. Cel mai frecvent, aceste medicamente sunt utilizate pentru: - profilaxia şi tratamentul trombozei venelor profunde ale membrelor inferioare (formarea cheagurilor de sînge în venele picioarelor) şi emboliei pulmonare (formarea cheagurilor de sînge la nivelul arterelor din plămîni); - prevenirea formării repetate a chegurilor de sînge şi migraţia acestora prin arterele din creier, coronariene sau alte artere după un atac de cord (infarct miocardic); - prevenirea formării chegurilor de sînge la pacienţii cu fibrilaţie atrială, afectare a valvelor cardiace sau cu proteze ale valvelor cardiace.
Cum se administrează Warfarex Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum va spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Pentru administrare orală. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. În timpul tratamentului trebuie să urmaţi strict indicaţiile medicului. Este important să efectuaţi cu regularitate testele de laborator. Dozele se stabilesc individual şi este selectată special pentru dumneavoastră. Instrucţiunile privind dozajul sunt indicate în cartela de control pentru administrarea anticoagulantelor orale. În această cartelă va fi indicat pentru dumneavoastră INR-ul (de exemplu, INR 2,0-3,0 sau INR 2,5 pînă la 3,5) şi data următoarei investigaţii de laborator. Asiguraţi-vă că urmaţi instrucţiunile privind dozajul şi investigaţiile de laborator. Pacienţii cu afectare a funcţiei hepatice şi pacienţii vîrstnici pot avea nevoie de o doză mai mică de warfarină. Pacienţii cu afectare a funcţiei renale pot avea nevoie de o doză mai mare sau mai mică de warfarină.
Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacţii adverse frecvente (pot afecta pînă la 1 din 10 persoane): - sîngerare uşoară (sîngerare din nas sau gingii sau învineţire), sînge în urină, fecale cu sînge sau de culoare neagră, sîngerări menstruale intense sau prelungite sau alte tipuri de sîngerări; - greaţă, vărsături, diaree. Reacţii adverse rare (pot afecta pînă la 1 din 1000 persoane): - necroză cumarinică (moartea pielii); - sindromul "degetele albastre" (leziuni roşii şi dureroase ale pielii degetelor şi labei piciorului); - embolism colesterolic. Reacţii adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): - vasculită (inflamarea vaselor de sînge mici); - calcifierea traheei; - creşterea reversibilă a nivelului enzimelor hepatice, colici biliare; - căderea reversibilă a părului, erupţii cutanate; - priapism, o erecţie prelungită sau dureroasă (de obicei, la începutul tratamentului); - reacţii alergice (de obicei, se manifestă ca o erupţie pe piele).
https://bit.ly/3tu8rp3

Comandă

Vizualizare rapidă

1. Ce este Nurofen 200 mg şi pentru ce se utilizează
Nurofen 200 mg conţine ibuprofen care aparţine unui grup de medicamente cunoscut sub numele de
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). AINS acţionează prin schimbarea răspunsului organismului
la durere, inflamaţie şi febră.
Nurofen 200 mg este indicat în tratamentul migrenei, durerilor de cap, de spate, dentare,
nevralgiilor, durerilor menstruale, reumatice şi musculare, reducerea febrei şi simptomelor din
răceală şi gripă.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Nurofen 200 mg
Nu utilizaţi Nurofen 200 mg dacă:
- aveţi sau aţi avut alergie la ibuprofen, acid acetilsalicilic, alte antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la
punctul 6).
- aveţi sau aţi avut ulcer gastro – duodenal;
- aveţi sau aţi avut perforări sau sângerări gastro-intestinale ulterior administrării
antiinflamatoarelor nesteroidiene
- aţi avut bronhospasm, rinită, urticarie asociate administrării acidului acetilsalicilic sau
altor antiinflamatoare nesteroidiene;
- aveţi insuficienţă renală severă, insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă cardiacă
severă;
- sunteţi în ultimele 3 luni de sarcină.
2
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Nurofen 200 mg, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Nurofen 200 mg dacă:
- aveţi insuficienţă renală sau hepatică uşoară-moderată;
- aveţi astm bronşic;
- aveţi sau aţi avut boli alergice;
- aţi avut boli digestive (hernie hiatală, colită ulcerativă etc.);
- aveţi lupus eritematos sistemic sau alte colagenoze (risc crescut de meningită aseptică);
- sunteţi în primele 6 luni de sarcină sau alăptaţi ;
În timpul tratamentului cu ibuprofen pot să apară ulcere sau hemoragii digestive. Riscul este mai
mare la pacienţii vârstnici, debilitaţi, cu greutate corporala mică sau la pacienţii aflaţi sub tratament
cu corticosteroizi administraţi pe cale orală, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei,
anticoagulante orale cum ar fi warfarina sau antiagregante plachetare, cum ar fi acidul
acetilsalicilic. În cazul apariţiei ulcerului sau a hemoragiilor digestive întrerupeţi imediat
tratamentul şi anunţaţi-l pe medicul dumneavoastră.
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de
începerea tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu
retenţie lichidiană şi edem.
Există un risc de insuficienţă renală la adolescenţii deshidrataţi.
Medicamentele anti-inflamatoare/împotriva durerii, cum este ibuprofenul, pot fi asociate cu un risc
uşor crescut de infarct miocardic sau accident vascular cerebral, în special dacă sunt utilizate în
doze mari. Nu depăşiţi doza recomandată sau durata maximă de 10 zile recomandate pentru
tratament.
Trebuie să discutaţi despre tratament cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, înainte de a lua
Nurofen 200 mg în cazul în care:
- aveţi probleme ale inimii, inclusiv insuficienţă cardiacă, angină pectorală (dureri în piept)
sau dacă aţi avut un infarct miocardic, intervenţie chirurgicală pentru by-pass, boală arterială
periferică (circulaţie redusă a sângelui la nivelul picioarelor sau tălpilor, din cauza îngustării
sau blocării arterelor) sau orice tip de accident vascular cerebral (inclusiv „accident vascular
cerebral minor” sau accident ischemic tranzitoriu „AIT”).
- aveţi tensiune arterială mare, diabet zaharat, concentraţii crescute de colesterol în sânge,
istoric familial de boli ale inimii sau accident vascular cerebral sau dacă sunteţi fumător.
Ibuprofenul trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate, a unor leziuni ale mucoaselor,
sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Ce trebuie sǎ evitaţi când luaţi acest medicament ?
Unele medicamente care sunt anticoagulante (acţionează împotriva coagulării sângelui) ( de
exemplu acid acetilsalicilic/aspirină, warfarină, ticloplidină), unele medicamente care acţionează
împotriva tensiunii arteriale crescute (inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei de exemplu
captopril, medicamentele blocante ale beta receptorilor, antagoniştii receptorilor de angiotensină II)
şi chiar alte medicamente pot afecta sau pot fi afectate de tratamentul cu ibuprofen. Prin urmare
cereţi sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen împreunǎ cu alte medicamente.
3
Nurofen 200 mg împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să
utilizaţi orice alte medicamente.
Ibuprofenul nu trebuie utilizat în acelaşi timp cu acidul acetilsalicilic sau alte AINS, corticosteroizi
administraţi pe cale orală, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (de tip sertralină, fluoxetină),
glicozide cardiace (tip digoxină), litiu, metotrexat, mifepristonă, ciclosporină, tacrolimus,
zidovudină sau antibiotice chinolone.
Nurofen 200 mg poate influenţa sau poate fi influenţat de alte medicamente. De exemplu:
- medicamente anticoagulante (care subţiază sângele/previn coagularea, cum sunt
aspirina/acidul acetilsalicilic, warfarina, ticlopidina)
- medicamente care scad tensiunea arterială mare (inhibitori ai ECA cum este captoprilul,
beta-blocante cum este atenololul, antagonişti ai receptorilor de angiotensină II cum este
losartanul)
Alte medicamente pot influenţa sau pot fi influenţate de tratamentul cu Nurofen 200 mg. De aceea,
întotdeauna trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a utiliza
Nurofen 200 mg împreună cu alte medicamente.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
În primele 6 luni de sarcină utilizaţi Nurofen 200 mg numai la recomandarea medicului
dumneavoastră şi numai sub supravegherea acestuia.
În ultimele 3 luni de sarcină administrarea Nurofen 200 mg este contraindicată.
Pentru că ibuprofen poate ajunge într-o cantitate mică în laptele matern evitaţi utilizarea Nurofen
200 mg dacă alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În timpul tratamentului cu Nurofen 200 mg puteţi prezenta ameţeli şi tulburări de vedere, care vă
pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Nurofen 200 mg conţine zahăr și sodiu
Deoarece conţine zahăr, dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele
categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
De asemenea, dacă urmaţi o dietă hiposodată, medicul dvs. vă va sfatui în privinţa administrării.
3. Cum să utilizaţi Nurofen 200 mg
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Medicamentul este rezervat adulţilor şi copiilor peste 12 ani.
Adulţi şi copii peste 12 ani: doza iniţială recomandată este de 2 drajeuri Nurofen 200 mg (400 mg
ibuprofen); dacă este necesar, se mai pot administra 1 - 2 drajeuri Nurofen 200 mg (200 - 400 mg
ibuprofen) la intervale de 4 - 6 ore. Nu trebuie să depăşiţi doza de 6 drajeuri Nurofen 200 mg (1200
mg ibuprofen) pe zi.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Medicamentul se administrează pe cale orală, cu un pahar cu apă.
Dacă simptomele persistă sau se agravează adresaţi-vă medicului.
4
Dacă administrarea Nurofen 200 mg este necesară pentru adolescenţi mai mult de 3 zile, sau dacă
simptomele se agravează trebuie consultat medicul.
Dacă utilizaţi mai mult Nurofen 200 mg decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe doze Nurofen 200 mg decât trebuie, contactaţi imediat medicul
dumneavoastră sau adresaţi-vă celui mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Nurofen 200 mg
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Nurofen 200 mg
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Totuşi, pot să apară următoarele reacţii adverse: durere sau disconfort gastric, greaţă, ulcer gastric
sau intestinal, scaun colorat în negru, diaree, constipaţie, vărsături, erupţii cutanate, mâncărime,
înrăutăţirea astmului bronşic, respiraţie şuierătoare inexplicabilă sau dificultăţi în respiraţie,
tulburări hepatice şi renale, dureri de cap, somnolenţă, ameţeli şi tulburări ale auzului, şi, rareori,
scăderea numărului de celule albe, celule roşii şi trombocite din sângele circulant, anemie,
meningită aseptică, insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială, tahicardie, descuamarea pielii,
umflarea feţei.
Medicamente precum Nurofen 200 mg se pot asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a atacului de
cord (« infarct miocardic ») sau a accidentului vascular cerebral.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum utilizând cea mai mică doză eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt
publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii
suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/3b8c6d87-c361-11e6-80d6-00155d2a071c/31.05.2017%2013_49_47/Nurofen%20200%20mg%20draj%20PP%2013.04.17%20R.pdf

Comandă

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

1. CE ESTE TRANEXAM ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
- Tranexam conţine acid tranexamic, care aparţine unui grup de medicamente denumite
antihemoragice; antifibrinolitice, aminoacizi.
- Tranexam este utilizat pentru prevenirea și tratamentul hemoragiilor cauzate de dereglări a
procesul de fibrinoliza, adică o stare în care formarea cheagurilor de sânge este inhibată
(suprimată), care sigilează pereții vaselor sangvine afectate și are loc distrugerea accelerată a
acestora.
- Tranexam se aplică în cure scurte de tratament în următoarele cazuri:
- • intervenții chirurgicale la vezica urinară și prostatectomie;
- • menoragie (pierderea mare de sânge în timpul menstruației);
- • sângerări nazale;
- coninizația colului uterin;
- • hifema traumatică (hemoragie în camera anterioară a ochiului).
- • angioedemul ereditar.
- • sângerare după extracția dinților la pacienții cu hemofilie.
2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI ÎNAINTE SĂ LUAȚI TRANEXAM
Nu luați Tranexam comprimate
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanța activă sau oricare dintre celelalte component
ale acestui medicament (enumerate în pct.6);
- dacă aveți probleme cu rinichii;
- dacă aveți o boală cauzată de formarea unui cheag de sânge în vase (boala tromboembolică în
faza activă)
- dacă ați avut vreodată un blocaj al vaselor de sânge cu un cheag de sânge (tromboză venoasă
sau arterială)
- dacă aveți o afecțiune numită coagulare intravasculară diseminată, în care sângele din tot corpul
începe să se cuaguleze.
- dacă ați avut convulsii în trecut.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi și în timpul tratamentului cu Tranexam adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau asistentei medicale dacă vă aflați în oricare dintre următoarele situații:
• Dacă aveți sânge în urină (hematurie), spuneți medicului dumneavoastră. În acest caz, este
posibilă obstrucția (blocarea) tractului urinar de un cheag de sânge.
• Dacă aveți angioedem ereditar și ați utilizat acest medicament pentru o perioadă lungă de timp,
medicul dumneavoastră vă va efectua în mod regulat o examinare oculară și vă va verifica funcția
hepatică.
• Dacă aveți sângerări menstruale neregulate, medicul dumneavoastră nu vă va prescrie acest
medicament înainte de a determina cauza acestor afecțiuni. Dacă volumul de sângerări menstruale
nu va fi redus suficient în timpul tratamentului, medicul dumneavoastră poate înlocui acest
medicament cu alt medicament, care este, de asemenea, utilizat pentru a trata această afecțiune.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă luați contraceptive orale. În acest caz, riscul de tromboză
este crescut, astfel încât medicul va lua precauții atunci când vă va prescri acest medicament.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă dumneavoastră sau membrii familiei dumneavoastră ați
avut blocarea vasele de sânge cu cheag de sânge (complicații tromboembolice în istorie, cazuri de
tromboembolism la rude, diagnostic trombofilic confirmat). În acest caz, există un risc crescut de
tromboză. Medicul va evalua starea dumneavoastră și dacă puteți utiliza acest medicament. Dacă
medicul decide că aveți nevoie de tratament cu acest medicament, se vor lua măsuri de precauție și
medicul va monitoriza cu atenție starea dumneavoastră.
• Dacă aveți probleme cu rinichii, spuneți medicului dumneavoastră. Este posibil ca medicul vă va
prescrie o doză mai mică de medicament decât doza obișnuită.
• Dacă aveți o afecțiune numită coagulare intravasculară diseminată, în care sângele din tot corpul
începe să se cuaguleze, medicul dumneavoastră probabil că nu vă va prescrie acest medicament.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă ați observant afectare vederii în timpul tratamentului cu
acest medicament. În acest caz, medicul vă va spune probabil să nu-l mai luați.
• Informațiile privind utilizarea acestui medicament în tratamentul menoragiei la pacienții cu vârsta
sub 15 ani nu sunt suficiente.
• La utilizarea acestui medicament, unii pacienți au prezentat convulsii, dar în majoritatea cazurilor
s-au dezvoltat la administrarea intravenoasă în doze mari.
Tranexam comprimate împreună cu alte medicamente
Anunțați medicul dumnevoastră sau farmacistul dacă administrați sau de curând ați administrat
orice alte medicamente, inclusive medicamente fără prescripție medicală.
Trebuie să spuneţi în special medicului dumneavoastră dacă luaţi:
• alte medicamente care ajută sângele să se coaguleze, denumite medicamente antifibrinolitice
• medicamente contraceptive orale (estrogeni).
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu se recomandă a utiliza acid tranexamic în primul trimestru de sarcină.
Sarcina:
Nu utilizați Tranexam în perioada sarcinii, dacă nu a fost prescris de medicul dumneavoastră.
Alăptarea:
Acidul tranexamic se excretă în laptele matern, dar este puţin probabilă să acționeze asupra
cuagulării sângelui la sugar.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Preparatul nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ LUAȚI TRANEXAM COMPRIMATE
Luați întotdeauna Tranexam comprimate exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tranexam comprimate se administrează oral. Doza recomandată este 15-25 mg/kg masă corp de 2-3
ori pe zi.
Pentru următoarele indicații, pot fi aplicate următoarele doze:
Prostatectomia: prevenirea și tratamentul sângerării la pacienții cu risc crescut trebuie să înceapă
înainte sau după intervenția chirurgicală, cu administrarea de acid tranexamic sub formă de soluție
pentru administrare intravenoasă; după aceea, acidul tranexamic este prescris sub formă de comprimate
- 1000 mg de 3-4 ori pe zi până ce se oprește hematuria macroscopică (sânge în urină).
Menoragie: doza recomandată este câte 1000 mg de 3 ori pe zi. Durata tratamentului este stabilită
individual, dar nu trebuie să depășească 4 zile. În cazul unei sângerări menstruale foarte intense, doza
de medicament poate fi crescută. Doza totală nu trebuie să depășească 4 g pe zi. Tratamentul cu
medicamentul nu trebuie să înceapă înainte de apariția sângerării menstruale.
Sângerare nazală: în sângerări nazală recidivante , medicamentul este prescris câte 1000 mg de 3 ori
pe zi timp de 7 zile.
Coninizația colului uterin: câte 1500 mg de 3 ori pe zi.
Hifema traumatică: câte 1000-1500 mg de 3 ori pe zi (care corespunde unei doze de 25 mg / kg corp
de trei ori pe zi).
Angioedem ereditar: pentru pacienții care suferă de simptome prodromale, 1000-1500 mg de 2-3 ori pe
zi, cu întreruperi de câteva zile. Pentru ceilalți pacienți - în mod constant câte 1000-1500 mg de 2-3 ori
pe zi.
Hemofilie: pentru sângerare după extracția dinților, 1000-1500 mg la fiecare 8 ore (corespunzând unei
doze de 25 mg / kg corp).
Pacienți cu insuficiență renală
Dacă aveți probleme cu rinichii, anunțați medicul dumneavoastră. Medicul vă poate scri o doză mai
mică decât cea obișnuită.
Copii
Medicul va decide dacă copilul dumneavoastră va administra acest medicament, care va fi doza și
durata tratamentului.
Doza unică la copii este de 25 mg / kg greutate corporală. Datele privind eficacitatea, dozele şi
siguranţa pentru aceste indicaţii sunt limitate.
Vârstnici
În absența afectării funcției renale, nu este necesară reducerea dozei.
Dacă ați luat mai mult Tranexam comprimate decât trebuie
Dacă ați administrat o doză semnificativ de mare adresați-vă medicului.
Dacă luați mai multe comprimate Tranexam decât doza recomandată (supradozaj), spuneți imediat
medicului dumneavoastră. La supradozare acestui medicament sunt posibile:greață, vărsături,
hipotensiune arterială ortostatică (o scădere bruscă a tensiunii arteriale atunci când poziția corpului
se schimbă), hipotensiune (scăderea tensiunii arteriale), amețeli, cefalee și convulsii.
În cazul unui supradozaj, trebuie să contactați imediat un medic, un farmacist sau să contactați
departamentul de urgență al celui mai apropiat spital. Dacă este posibil, luați cu dumneavoastră
comprimatele sau ambalajul medicamentului, pentru a arăta medicului ce medicament ați folosit.
Dacă după supradozare nu a trecut mai mult de 2-3 ore, puteți să provocați voma și să luați cărbune
activat. Beți multe lichide, pentru a accelera excreția medicamentului din organism cu urina.
Dacă uitaţi să luaţi Tranexam comprimate
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă ați uitat să luați cmprimatul luați-l cum v-ați amintit, următoarea doză o veți administra
conform prescripției recomandate de medic.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Tranexam poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
În unele cazuri pot apărea următoarele reacții adverse:
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
- afectarea vederii culorilor, ocluzia (blocarea) arterei retinale;
- evenimente tromboembolice;
- reacții alergice cutanate.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi):
- reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie (reactive alergică acută ce se mnifestă prin
înroşirea pielii, mâncărimi, respirație grea, scăderea tensiunii arteriale);
- tromboză arterială sau venoasă, cu orice localizare;
- tulburări digestive, cum ar fi greață, vărsături, diaree, care trec după reducerea dozei.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile):
- crize convulsive, în special în cazul utilizării greşite.

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Aciclovir Terapia şi pentru ce se utilizează
Aciclovir Terapia este un antiviral de uz sistemic. Acesta acționează prin distrugerea
sau oprirea creșterii virusurilor.
Aciclovir Terapia este utilizat pentru:
- tratamentul infecţiilor herpetice cutaneo-mucoase (inclusiv cu localizare genitală)
primare sau recurente, determinate de virusul herpes simplex (VHS) (excluzând VHS
neonatal şi infecţii severe cu VHS la copii imunodeprimaţi);
- prevenirea infecţiilor recurente determinate de VHS la pacienţi imunocompetenţi;
- prevenirea infecţiilor determinate de VHS la pacienţi imunodeprimaţi;
- tratamentul infecţiilor cu virus varicelo-zosterian (VVZ). Cum să luaţi Aciclovir Terapia
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră
sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
sunteţi sigur.
Tratamentul infecţiilor determinate de virusul herpes simplex (VHS) (herpes cutaneomucos şi herpes genital)
- Doza uzuală este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi.
- Veţi lua doza la intervale de aproximativ 4 ore. Se recomanda administrarea la
orele: 7, 11, 15, 17 şi 23, cu pauză în timpul nopţii.
3
- Durata tratamentului este de 5 zile; în infecţiile severe, tratamentul poate fi
prelungit de către medicul dumneavoastră.
Prevenirea infecţiilor care reapar cu virusul herpes simplex (VHS) (herpes cutaneomucos şi herpes genital)
- Doza recomandată este de 200 mg aciclovir administrat oral de 4 ori pe zi.
- Veţi lua doza la intervale de aproximativ 6 ore.
- Trebuie să luați Aciclovir Terapia până când medicul dumneavoastră vă spune
să vă opriți.
Prevenirea infecţiilor care reapar cu virusul herpes simplex (VHS) (herpes cutaneomucos şi herpes genital) la pacienţii a căror sistem imunitar nu funcționează bine și
sunt mai putin capabili să lupte ȋmpotriva infecţiilor
- Doza recomandată este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 4 ori pe zi.
- Veţi lua doza la intervale de aproximativ 6 ore.
- Trebuie să luați Aciclovir Terapia până când medicul dumneavoastră vă spune
să vă opriți.
Tratamentul infecţiilor cu virusul varicelo-zosterian (VVZ) (varicelă şi zona zoster)
- Doza recomandată este de 800 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi.
- Veţi lua doza la intervale de 4 ore. Se recomandă administrarea la orele: 7, 11,
15, 17 şi 23 cu pauză în timpul nopţii.
- Durata tratamentului este de 7 zile.
Medicul dumneavoastră poate modifica doza de Aciclovir Terapia:
• dacă este pentru un copil
• dacă aveți vârsta peste 65 de ani
• dacă aveți probleme cu rinichii. Dacă aveți probleme cu rinichii, este important să
consumați multă apă în timp ce sunteți tratat cu Aciclovir Terapia.
Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Aciclovir Terapia dacă sunteţi ȋn
oricare dintre situațiile de mai sus. Reacții adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Reacţii alergice rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
Dacă aveţi o reacţie alergică, încetaţi să utilizaţi Aciclovir Terapia şi consultaţi imediat
un medic. https://bit.ly/3bWzVhe

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este Lizitar-LF şi pentru ce se utilizează
Lizitar-LF comprimate este un medicament ce conține lisinopril. Lisinoprilul aparţine
grupului de substanţe numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Lisinoprilul dilată vasele de sânge, ceea ce determină scăderea tensiunii arteriale şi
uşurează sarcina inimii de a pompa sângele în tot organismul.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Lizitar-LF pentru tratamentul:
- tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială);
- insuficienţei cardiace simptomatice – o boală în care inima nu pompează sângele în tot
organis aşa cum este normal;
- atacului de cord (infarct miocardic acut) care poate determina o scădere a
performanţei cardiace;
- afecțiunilor renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat.
Lizitar-LF este recomandat la copii şi adolescenţi (cu vârsta între 6 şi 16 ani) numai
pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune). Cum să luaţi Lizitar-LF
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau
aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza este individuală şi este important să o luaţi după cum v-a fost prescrisă de medicul
dumneavoastră. Doza iniţială şi doza pe termen lung vor depinde de starea
dumneavoastră de sănătate şi de administrarea altor medicamente.
Hipertensiune arterială
Lizitar-LF poate fi administrat în monoterapie sau în combinație cu alte antihipertensive.
Doza inițială zilnică recomandată este de 10 mg.
Doza uzuală de întreținere eficace este de 20 mg administrate o dată pe zi. Dacă efectul
terapeutic dorit nu se obţine la administrarea dozei inițiale timp de 2-4 săptămâni, doza
poate fi ulterior crescută. Doza zilnică maximă nu trebuie șă depășească 80 mg.
Utilizarea la copii şi adolescenţii cu hipertensiune arterială și vârsta între 6-16 ani
Pentru copii cu greutatea corporală între 20 şi 50 kg, doza iniţială uzuală este de 2,5 mg
administrată o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 20 mg o dată pe zi.
Pentru copii cu greutatea corporală mai mare de 50 kg, doza iniţială uzuală este de 5 mg
o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 40 mg o dată pe zi.
Lizitar-LF nu este recomandat la copii cu vârsta sub 6 ani, sau la copiii cu probleme
renale severe.
Insuficienţă cardiacă (incapacitatea inimii de a pompa suficient sânge în
organism)
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, lisinoprilul poate fi utilizat în asociere
cu diuretice, digitalice sau beta-adrenoblocante.
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg pe zi şi trebuie administrată sub supraveghere
medicală atentă pentru a monitoriza efectul iniţial asupra tensiunii arteriale. Doza de
lisinopril se stabilește prin creşteri, dar nu mai mult de 10 mg, la intervale de cel puţin 2
săptămâni, până la un maximum de 35 mg pe zi.
Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe răspunsul la tratament al fiecărui pacient.
Tratamentul cu lizinopril trebuie efectuat cu monitorizarea funcţiei renale şi
concentrației plasmatice a potasiului.
Infarct miocardic acut
Pacienţii trebuie să administreze concomitent tratamentele standard recomandate cu
medicamente trombolitice, acid acetilsalicilic şi beta-adrenoblocante.
Tratamentul cu lisinopril poate fi inițiat în primele 24 ore de la debutul simptomelor de
infarct miocardic acut, conform următoarei scheme: doza inițială constituie 5 mg, se
continuă cu 5 mg lisinopril (după 24 ore), ulterior se administrează 10 mg (după 48 ore).
În continuare doza de întreținere este de 10 mg pe zi în doză unică.
Pacienţi diabetici cu probleme renale
Doza recomandată este de 10 mg lisinopril o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate
fi crescută la 20 mg lisinopril o dată pe zi.
5
Pacienţi care au suferit recent un transplant renal
Utilizarea Lizitar-LF comprimate nu este recomandată.
Pacienții vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei. În caz de funcţionare renală redusă doza trebuie
ajustată corespunzător.
Copii (vîrsta sub 6 ani)
Lizitar-LF nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 6 ani şi copiilor cu insuficienţă renală
severă.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Lizitar-LF poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): dureri de cap, ameţeli
sau senzaţie de leşin mai ales în cazul ridicării bruşte în picioare, hipotensiune arterială,
tuse, diaree, vomă, disfuncţie renală.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): indispoziţie,
tulburări de somn, halucinații, vertijuri, senzație de amorțeală în mîini și picioare,
tulburări ale gustului, bătăi cardiace puternice, accelerarea frecvenţei bătăilor inimii,
infarct miocardic, tulburări a circulației cerebrale, extremitățile corpului foarte reci
(sindrom Raynaud), inflamația mucoasei nasului (rinită), greaţă, dureri abdominale şi
indigestie, hipersensibilitate/edem angioneurotic (umflare al feţei, extremităţilor,
buzelor, limbii, glotei), înroșirea pielii, mîncărime, reducerea potenței/impotenţă, stare
de oboseală și slăbiciune, creşterea nivelului plasmatic al ureei și creatininei, creşterea
activității enzimelor hepatice, nivel crescut de potasiu în organism (hiperkaliemie).
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): scăderea hemoglobinei şi
hematocritului, secreţie inadecvată de hormon antidiuretic, confuzie mintală, tulburări
6
ale mirosului, senzație de uscăciune a gurii (xerostomie), umflături roșii pe piele
(urticarie), căderea părului (alopecie), psoriazis, nivel crescut de uree în sînge (uremie),
insuficienţă renală acută, dezvoltare exagerată a sînului la bărbat (ginecomastie), nivel
scăzut de sodiu în organism (hiponatremie), cantități mari de bilirubină în sînge
(hiperbilirubinemie). scăderea/încetarea secreției urinare, sindrom de secreţie
inadecvată de hormon antidiuretic
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): anemie, inclusiv
anemie hemolitică, aplazie medulară, nivel scăzut de leucocite în sînge (leucopenie),
nivel scăzut de trombocite în sînge (trombocitopenie), diminuarea numărului de
neutrofile în sînge (neutropenie), scăderea numărului de granulocite în sînge
(agranulocitoză), inflamarea ganglionilor limfatici (limfadenopatie), boli autoimune,
nivel glicemic scăzut, contracția mușchilor situați în jurul bronhiilor (bronhospasm),
inflamare a sinusurilor paranazale (sinuzită), alveolită alergică/pneumonie eozinofilică,
pancreatită, angioedem intestinal, icter, colorația galbenă a pielii (icter), hepatită,
insuficiență hepatică, transpiraţii abundente, apariția de vezicule pe piele (pemfigus),
necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, leziune
cutanată (pseudolimfom cutanat), reducerea volumului urinei sau lipsa urinării.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele
disponibile) – depresie, leșin.

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Vazonatşi pentru ce se utilizează
Vazonat manifestă efect pozitiv asupra metabolismului energetic în organism, de
asemenea, stimulează uşor sistemul nervos central.
În condiţii de ischemie (lipsa de oxigen în ţesuturi) Vazonat restabileşte echilibrul
proceselor de transport şi utilizare a oxigenului în celule, posedă efect cardioprotector
(de protecţie a inimii) puternic. Sub influenţa medicamentului are loc dilatarea vaselor
sanguine, ameliorând aportul sângelui către ţesuturi.
Vazonat reduce frecvenţa crizelor de angină pectorală (atacuri de durere în regiunea
inimii, cauzate de lipsa de oxigen în muşchiul inimii) şi ameliorează capacitatea de
contracţie a muşchiului inimii. Medicamentul creşte capacitatea de muncă fizică şi
rezistenţa la efort fizic.
În tulburări ale circulaţiei sanguine în creier de tip ischemic (se caracterizează prin
insuficienţă de oxigen în ţesuturile afectate) Vazonat îmbunătăţeşte circulaţia şi aportul
sângelui către focarul de ischemie cerebrală.
Medicamentul ameliorează memoria, capacitatea de concentrare şi coordonare a
mişcărilor.
Vazonat 100 mg/ml soluţie injectabilă se utilizează în cadrul tratamentului complex în
următoarele cazuri:
- maladii ale inimii şi vaselor: angină pectorală de efort stabilă (atacuri de durere în
regiunea inimii, cauzate de lipsa de oxigen în muşchiul inimii), insuficienţă cardiacă
cronică (clasă funcţională I-III după NYHA) (inimă slăbită), cardiomiopatie ischemică
(afecţiune de natură neinflamatoare a muşchiului cardiac), în perioada de
convalescenţă după infarct miocardic suportat.
- tulburări acute şi cronice ale circulaţiei cerebrale, perioada de convalescenţă după
tulburări ale circulaţiei cerebrale, traumatisme cerebrale. Cum să utilizaţi Vazonat
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa, cumv-a spus medicul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră, dacă nu sunteţi sigur.
Ţinând cont de posibila dezvoltare a efectului stimulant, se recomandă de a administra
medicamentul în prima jumătate a zilei.
În cadrul terapiei complexe a maladiilor sistemului cardiovascular: intravenos (i.v.) câte
500-1000 mg (5-10 ml Vazonat 100 mg/ml soluţie injectabilă) o dată pe zi. Pentru
continuarea tratamentului se recomandă administrarea medicamentului sub formă de
capsule. Cura de tratament  4-6 săptămâni.
În cadrul terapiei complexe a tulburărilor cronice ale circulaţiei cerebrale, precum şi în
perioada de convalescenţă: i.v. câte 500 mg (5 ml Vazonat 100 mg/ml soluţie
injectabilă) 1 dată pe zi timp de 2-3 săptămâni. Pentru continuarea tratamentului se
recomandă administrarea medicamentului sub formă de capsule. Cura de tratament  6
săptămâni.
Grupe speciale de pacienţi
Lipsesc date privind necesitatea de a reduce doza de la pacienţii cu afecţiuni hepatice
şi/sau renale în antecedente, dar se recomandă precauţie în cazul acestui grup de
pacienţi.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Date privind siguranţa şi eficacitatea medicamentului la copii şi adolescenţi cu vârsta
sub 18 ani nu sunt disponibile, prin urmare medicamentul nu este recomandat pentru
această grupă de vârstă.
Reacţii adverse posibile
Ca şi toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate
că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 utilizatori)
- reacţii alergice cutanate (mâncărime, erupţii pe piele, roşeaţă);
- dureri de cap,
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 utilizatori)
- tensiune arterială scăzută.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 utilizatori)
- bătăi prea rapide ale inimii.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi determinată reieşind
din datele disponibile)
- eozinofile (creşterea numărului de celule albe sanguine speciale);
- insomnie, nelinişte;
- agitaţie;
- senzaţie de bătăi puternice ale inimii, tulburări de ritm ale inimii;
- tensiune arterială crescută;
- senzaţie de sufocare;
- greaţă, indigestie, disconfort abdominal;
- slăbiciune generală cu obosire rapidă.
În caz de apariţie a reacţiilor alergice se va opri utilizarea medicamentului şi se va
consulta de urgenţă medicul. https://bit.ly/3rjzZOl

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci când numai dieta, exerciţiile
fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale nu realizează un control adecvat al glicemiei. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală
Baza unui tratament eficace pentru diabetul zaharat o constituie dieta adecvată, o activitate fizică
practicată cu regularitate, precum şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi de urină.
Antidiabeticele orale sau insulina nu pot controla glicemia, dacă pacientul nu respectă dieta
recomandată.
Doze
Doza se stabileşte în funcţie de rezultatele determinărilor valorilor glicemiei şi glicozuriei.
Doza iniţială este 1 mg glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un control eficient al glicemiei, această doză
trebuie utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Pentru diferite scheme de tratament, sunt disponibile concentraţii adecvate.
În cazul în care nu se obţine un control satisfăcător al bolii, doza trebuie crescută pe baza controlului
glicemic, în etape cu un interval de circa 1-2 săptămâni între ele, până la 2, 3 sau 4 mg glimepiridă pe
zi.
O doză mai mare de 4 mg glimepiridă pe zi determină rezultate mai bune doar în cazuri excepţionale.
Doza maximă recomandată este 6 mg glimepiridă pe zi.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de metformină, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu glimepiridă.
În timp ce se menţine doza de metformină, tratamentul cu glimepiridă se începe cu o doză mică şi
apoi se creşte treptat până la doza zilnică maximă, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit.
Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de Amaryl, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, dacă este necesar. În timp ce se menţine doza de glimepiridă,
tratamentul cu insulină se începe cu o doză mică şi apoi se creşte treptat, în funcţie de nivelul de
control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
În mod normal, este suficientă o doză zilnică unică de glimepiridă. Se recomandă ca această doză să
fie administrată cu puţin timp înainte sau în timpul unui mic dejun substanţial sau, dacă micul dejun
este omis, cu puţin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia.
Dacă o doză este omisă, acest lucru nu trebuie corectat crescând doza următoare.
Var II approval, NMA letter 3308E/15.06.2017 3/12 Var II-077G CCDS v14, QRD v9, PIL list of countries
Combined texts all strengths, EoP 12 April 2017
Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la doza de 1 mg glimepiridă pe zi, acest fapt arată că
diabetul poate fi controlat numai prin dietă.
În timpul tratamentului, deoarece o îmbunătăţire a controlului diabetului zaharat este asociată cu
creşterea sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Prin urmare, pentru a evita
hipoglicemia, trebuie luată în considerare reducerea în timp a dozei sau întreruperea tratamentului. De
asemenea, poate fi necesară modificarea dozei, dacă apar modificări ale greutăţii sau ale stilului de
viaţă al pacientului sau alţi factori care cresc riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Trecerea de la alte antidiabetice orale la Amaryl
În general, se poate trece de la alte antidiabetice orale la Amaryl. Pentru trecerea la Amaryl, trebuie
luate în considerare concentraţia şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului utilizat
anterior. În unele cazuri, mai ales pentru antidiabeticele orale cu timp de înjumătăţire lung (de
exemplu, clorpropamidă), se recomandă un interval liber de câteva zile, pentru a reduce la minimum
riscul de reacţii hipoglicemice cauzate de efectul aditiv.
Doza iniţială recomandată este 1 mg glimepiridă pe zi. În funcţie de răspunsul la glimepiridă, doza
poate fi crescută treptat, după cum s-a menţionat mai sus.
Trecerea de la insulină la Amaryl
În cazuri excepţionale, în care la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obţinut controlul glicemiei cu
insulină, poate fi indicată schimbarea tratamentului la Amaryl. Schimbarea tratamentului trebuie
efectuată sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Vezi pct. 4.3.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile privind utilizarea glimepiridei la pacienţi cu vârsta sub 8 ani. Pentru copii
cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani există date limitate privind utilizarea glimepiridei în monoterapie
(vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi sunt insuficiente şi, de aceea,
utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.
Mod de administrare
Amaryl 1 mg, Amaryl 2 mg, Amaryl 3 mg, Amaryl 4 mg şi Amaryl 6 mg
Comprimatele trebuie înghiţite fără a fi mestecate, cu puţin lichid.
Contraindicaţii
Glimepirida este contraindicată la pacienţii cu următoarele afecţiuni:
 hipersensibilitate la glimepiridă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
 diabet zaharat tip I,
 comă diabetică,
 cetoacidoză,
 tulburări severe ale funcţiilor hepatice sau renale. În cazul unor tulburări funcţionale renale sau
hepatice severe, este necesară trecerea la insulină. https://bit.ly/3iwX78e

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Ebrantil şi pentru ce se utilizează?
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0

Comandă

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Profilaxia și tratamentul reacțiilor alergice și pseudoalergice, apărute inclusiv la
administrarea mediilor de contrast, hemotransfuzii, administrarea histaminei cu scop
diagnostic.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21187 din 31.10.2014
Anexa 1
Edem angioneurotic, șoc anafilactic sau de tip anafilactic (ca remediu auxiliar).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Medicamentul se administrează intramuscular sau intravenos lent (timp de 2-3 min).
Adulți: doza medie constituie 2 mg (2 ml).
Cu scop profilactic se administrează intravenos în bolus, lent, în doza 2 mg, imediat
înainte de dezvoltarea posibilă a reacției anafilactice sau a reacției de răspuns la
administrarea histaminei. Soluția poate fi diluată suplimentar cu soluție clorură de
sodiu 0,9% sau soluție glucoză 5% în raport 1:5.
Copii: se administrează intramuscular câte 0,025 mg/kg/zi, în 2 prize.
Administrarea intraarterială este strict contraindicată. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la clemastină sau alte componente ale preparatului.
Porfirie.
Copii cu vârsta sub 1 an. https://bit.ly/2S2pAcQ

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicații
Tratamentul simptomatic al constipaţiei.

Uşurarea defecaţiei,după intervenţii chirurgicale sau înaintea rectoscopiei. Dozaj
Medicamentul este destinat adulţilor. Se administrează intrarectal, câte un supozitor la nevoie. În pregătirea examenului endoscopic al rectului:

-un supozitor cu 5-30 de minute înainte de ora aleasă pentru intervenţie.

Supozitoarele se administrează intrarectal. Tratamentul constipaţiei nu trebuie să depăşească 10 zile.

Contraindicații
Hipersensibilitate la glicerină sau la oricare dintre excipienţi.

Comandă

1 ... 185 186 187 188 189 ... 226

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Medicamente

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări