Filtru
Întâi cele populare
INDICAŢII TERAPEUTICE
Lansoprol®
este indicat în:
- ulcer gastric,
- ulcer duodenal,
- tratamentul de scurtă durată al esofagitei erozive,
3
- stări hipersecretorii patologice, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison,
- eradicarea infecţiei provocate de Helicobacter pylori în combinaţie cu antibiotice,
- la copiii cu vârsta de la 1-17 ani pentru tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian şi
esofagitei erozive.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Capsulele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate sau fărâmiţate, înainte de mese.
Ulcer duodenal: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni.
Ulcer gastric: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni. La
necesitate tratamentul poate fi prelungit cu 2-4 săptămâni.
Terapia pe termen scurt a esofagitei erozive: doza recomandată pentru adulţi este de 30 mg o dată pe zi,
timp de 4-8 săptămâni. În caz de necesitate cura de tratament poate fi repetată.
Terapia stărilor hipersecretorii patologice, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison: dozarea Lansoprol®
-ului
şi durata curei de tratament în cazul dat se stabileşte în mod individual pentru fiecare pacient.
Doza recomandată pentru adulţi la iniţierea tratamentului este de 60 mg pe zi. Au fost administrate doze
până la 120-180 mg pe zi. Doze nictemerale peste 90 mg se recomandă de a diviza în două prize.
Eradicarea infecţiei provocate de Helicobacter pylori: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg
lansoprazol administrate de 2 ori pe zi, timp de 7 sau 14 zile în asociere cu preparate antibacteriene.
Pentru tratamentul complet al ulcerului este necesară supresia pH-ului gastric.
Copii cu vârsta de la 1-11 ani
Tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian şi esofagitei erozive: La pacienţii cu masa
corporală >30 kg doza recomandată constituie 30 mg lansoprazol o dată pe zi timp de 12 săptămâni.
Copii cu vârsta de la 12-17 ani
Tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian: Doza recomandată constituie 15 mg
lansoprazol o dată pe zi timp de 8 săptămâni.
Tratamentul de scurtă durată al esofagitei erozive: Doza recomandată constituie 30 mg lansoprazol o dată pe
zi timp de 8 săptămâni.
Administrare alternativă
În caz de dificultăţi de deglutiţie, capsulele se deschid, iar granulele ce se conţin în interiorul capsulei se
amestecă cu gem, puding, brânză de vaci, iaurt şi se ingerează imediat. Nu se admite mestecarea şi
fărâmiţarea granulelor.
O altă metodă este administrarea granulelor cu o cantitate de suc de portocale sau tomate (60 ml), sucul se
agită şi se bea imediat. Paharul se clăteşte cu o cantitate suficientă de suc, ce se bea imediat pentru
asigurarea primirii dozei stabilite.
Pentru pacienţii cu sonda nazo-gastrică, granulele se mestecă cu 40 ml suc de mere şi se introduce prin
sondă în stomac. După administrarea preparatului, se va folosi o cantitate de suc pentru spălarea sondei şi
asigurarea pătrunderii preparatului la locul destinaţiei în doza stabilită.
La pacienţii cu insuficienţă renală şi vârstnici ajustarea dozelor nu este necesară.
La pacienţii cu afecţiuni hepatice severe se recomandă ajustarea dozelor. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la componentele preparatului.
Lansoprol®
este indicat în:
- ulcer gastric,
- ulcer duodenal,
- tratamentul de scurtă durată al esofagitei erozive,
3
- stări hipersecretorii patologice, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison,
- eradicarea infecţiei provocate de Helicobacter pylori în combinaţie cu antibiotice,
- la copiii cu vârsta de la 1-17 ani pentru tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian şi
esofagitei erozive.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Capsulele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate sau fărâmiţate, înainte de mese.
Ulcer duodenal: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni.
Ulcer gastric: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni. La
necesitate tratamentul poate fi prelungit cu 2-4 săptămâni.
Terapia pe termen scurt a esofagitei erozive: doza recomandată pentru adulţi este de 30 mg o dată pe zi,
timp de 4-8 săptămâni. În caz de necesitate cura de tratament poate fi repetată.
Terapia stărilor hipersecretorii patologice, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison: dozarea Lansoprol®
-ului
şi durata curei de tratament în cazul dat se stabileşte în mod individual pentru fiecare pacient.
Doza recomandată pentru adulţi la iniţierea tratamentului este de 60 mg pe zi. Au fost administrate doze
până la 120-180 mg pe zi. Doze nictemerale peste 90 mg se recomandă de a diviza în două prize.
Eradicarea infecţiei provocate de Helicobacter pylori: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg
lansoprazol administrate de 2 ori pe zi, timp de 7 sau 14 zile în asociere cu preparate antibacteriene.
Pentru tratamentul complet al ulcerului este necesară supresia pH-ului gastric.
Copii cu vârsta de la 1-11 ani
Tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian şi esofagitei erozive: La pacienţii cu masa
corporală >30 kg doza recomandată constituie 30 mg lansoprazol o dată pe zi timp de 12 săptămâni.
Copii cu vârsta de la 12-17 ani
Tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian: Doza recomandată constituie 15 mg
lansoprazol o dată pe zi timp de 8 săptămâni.
Tratamentul de scurtă durată al esofagitei erozive: Doza recomandată constituie 30 mg lansoprazol o dată pe
zi timp de 8 săptămâni.
Administrare alternativă
În caz de dificultăţi de deglutiţie, capsulele se deschid, iar granulele ce se conţin în interiorul capsulei se
amestecă cu gem, puding, brânză de vaci, iaurt şi se ingerează imediat. Nu se admite mestecarea şi
fărâmiţarea granulelor.
O altă metodă este administrarea granulelor cu o cantitate de suc de portocale sau tomate (60 ml), sucul se
agită şi se bea imediat. Paharul se clăteşte cu o cantitate suficientă de suc, ce se bea imediat pentru
asigurarea primirii dozei stabilite.
Pentru pacienţii cu sonda nazo-gastrică, granulele se mestecă cu 40 ml suc de mere şi se introduce prin
sondă în stomac. După administrarea preparatului, se va folosi o cantitate de suc pentru spălarea sondei şi
asigurarea pătrunderii preparatului la locul destinaţiei în doza stabilită.
La pacienţii cu insuficienţă renală şi vârstnici ajustarea dozelor nu este necesară.
La pacienţii cu afecţiuni hepatice severe se recomandă ajustarea dozelor. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la componentele preparatului.
INDICAȚII DE UTILIZARE:
Terapie simptomatică afecțiunilor acute și cronice ale căilor respiratorii superioare, însoțite de o tuse uscată:
faringită - laringită (inclusiv laringită "profesională") - traheită - bronșită.
Dozaj si administrare:
Adulților li se prescrie 1 pastilă la fiecare 2 ore, pastilele trebuie absorbite lent în gură. Doza zilnică maximă este de 10 pastile. Cursul tratamentului este de 2-3 săptămâni.
Contraindicații:
hipersensibilitate la componentele medicamentului.
Nu există experiență privind utilizarea clinică a medicamentului la copii (sub 18 ani).
Terapie simptomatică afecțiunilor acute și cronice ale căilor respiratorii superioare, însoțite de o tuse uscată:
faringită - laringită (inclusiv laringită "profesională") - traheită - bronșită.
Dozaj si administrare:
Adulților li se prescrie 1 pastilă la fiecare 2 ore, pastilele trebuie absorbite lent în gură. Doza zilnică maximă este de 10 pastile. Cursul tratamentului este de 2-3 săptămâni.
Contraindicații:
hipersensibilitate la componentele medicamentului.
Nu există experiență privind utilizarea clinică a medicamentului la copii (sub 18 ani).
-3%
45.59 MDL
47 MDL
CE ESTE SANORIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Sanorin constrictă vasele sanguine dilatate și inflamate de la nivelul mucoasei nazale și, prin
urmare, reduce edemul mucoasei și facilitează evacuarea secrețiilor din nas, sinusurile paranazale
și tubul de conectare a urechii interne cu faringele (trompa Eustachio). Astfel, facilitează respirația
liberă. Acțiunea terapeutică este, de obicei, observată în 5 min. și durează până la 4-6 ore.
Sanorin este utilizat pentru a ameliora congestia nazală în rinita acută, conform indicațiilor
medicului - ca tratament adjuvant al inflamațiilor sinusurilor paranazale și inflamațiilor urechii.
Este, de asemenea, utilizat de către medic pentru a diminua edemul mucoasei nazale în caz de
intervenții diagnostice.
Sanorin poate fi administrat la adolescenți cu vârsta peste 15 ani și adulți. Utilizaţi întotdeauna Sanorin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu este recomandat altfel de către medic, instilați câte 1-3 picături de preparat în fiecare nară, de
câteva ori pe zi (de 3 ori pe zi se consideră suficient). Trebuie respectat un interval de cel puțin 4 ore
între dozele individuale. Medicamentul trebuie utilizat doar pentru o perioadă scurtă de timp. Nu trebuie
utilizat mai mult de 5 zile. Terapia poate fi finisată chiar mai devreme, odată cu eliminarea obstrucției
nazale. Medicamentul poate fi utilizat repetat după o pauză de câteva zile după finisarea curei
anterioare.
Cu scop diagnostic se utilizează câte 3-4 picături în fiecare nară, după curățirea nasului.
Mod de utilizare:
Medicamentul este instilat în fiecare nară, ținând capul puțin înclinat pe spate. În timpul instilării în nara
stângă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre stânga. În timpul instilării în nara dreaptă se
recomandă aplecarea ușoară a capului spre dreapta.
În caz de hemoragii din partea frontală a nasului, poate fi întrodusă o meșă de tifon îmbibată cu preparat
în nas. https://bit.ly/3z0YX8O
Sanorin constrictă vasele sanguine dilatate și inflamate de la nivelul mucoasei nazale și, prin
urmare, reduce edemul mucoasei și facilitează evacuarea secrețiilor din nas, sinusurile paranazale
și tubul de conectare a urechii interne cu faringele (trompa Eustachio). Astfel, facilitează respirația
liberă. Acțiunea terapeutică este, de obicei, observată în 5 min. și durează până la 4-6 ore.
Sanorin este utilizat pentru a ameliora congestia nazală în rinita acută, conform indicațiilor
medicului - ca tratament adjuvant al inflamațiilor sinusurilor paranazale și inflamațiilor urechii.
Este, de asemenea, utilizat de către medic pentru a diminua edemul mucoasei nazale în caz de
intervenții diagnostice.
Sanorin poate fi administrat la adolescenți cu vârsta peste 15 ani și adulți. Utilizaţi întotdeauna Sanorin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu este recomandat altfel de către medic, instilați câte 1-3 picături de preparat în fiecare nară, de
câteva ori pe zi (de 3 ori pe zi se consideră suficient). Trebuie respectat un interval de cel puțin 4 ore
între dozele individuale. Medicamentul trebuie utilizat doar pentru o perioadă scurtă de timp. Nu trebuie
utilizat mai mult de 5 zile. Terapia poate fi finisată chiar mai devreme, odată cu eliminarea obstrucției
nazale. Medicamentul poate fi utilizat repetat după o pauză de câteva zile după finisarea curei
anterioare.
Cu scop diagnostic se utilizează câte 3-4 picături în fiecare nară, după curățirea nasului.
Mod de utilizare:
Medicamentul este instilat în fiecare nară, ținând capul puțin înclinat pe spate. În timpul instilării în nara
stângă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre stânga. În timpul instilării în nara dreaptă se
recomandă aplecarea ușoară a capului spre dreapta.
În caz de hemoragii din partea frontală a nasului, poate fi întrodusă o meșă de tifon îmbibată cu preparat
în nas. https://bit.ly/3z0YX8O
90 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
Rețetă medicală
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE Proprietati farmacodinamice Preparatul poseda actiune antipsihotica, neuroleptica, sedativa, miorelaxanta si antiemetica. Blocheaza receptorii adrenergici si dopaminergici. Proprietatea de baza a aminazinei este combinatia actiunii antipsihotice cu capacitatea de a influenta asupra sferei emotionale. Mecanismul actiunii antipsihotice este determinat de blocarea receptorilor dopaminergici postsinaptici în sistemul mezolimbic al creierului. Ca rezultat, se atenueaza sau înlatura delirul si halucinatiile, se juguleaza excitatia psihomotorie, se reduc reactiile afective, fobia, nelinistea, se diminueaza activitatea motorie. Ca urmare a blocarii receptorilor dopaminergici creste secretia prolactinei de catre hipofiza. Blocând α-adrenoreceptorii, clorpromazina manifesta efect sedativ pronuntat. Prezenta actiunii sedative puternice este o particularitate semnificativa a clorpromazinei în comparatie cu alte neuroleptice. Efectul sedativ general se asociaza cu suprimarea activitatii reflex-conditionate a creierului si, în primul rând, a reflexului motor de aparare, scaderea activitatii motorii spontane, relaxarea musculaturii scheletice, micsorarea reactivitatii la stimulii endogeni si exogeni la constiinta pastrata. Manifesta actiune antiemetica centrala si periferica; actiunea antiemetica centrala este determinata de inhibarea sau blocarea receptorilor D2-dopaminergici în zona trigger hemoreceptoare a cerebelului, periferica – de blocarea nervului vag în tractul gastrointestinal. Efectul antiemetic este potentat datorita proprietatilor anticolinergice, sedative si antihistaminice ale clorpromazinei.
Efectul anticolinergic este determinat de blocarea concurenta a M-colinoreceptorilor; efectul anxiolitic, sedativ si analgezic – de diminuarea excitarii în formatiunea reticulara a trunchiului cerebral. Diminueaza moderat severitatea reactiei inflamatorii, reduce permeabilitatea vaselor, scade activitatea kininelor si a hialuronidazei, manifesta actiune antihistaminica usoara. Scade tensiunea arteriala sistolica si diastolica, cauzeaza tahicardie. Poseda proprietati cataleptice pronuntate. Inhiba eliberarea hormonilor hipofizari si hipotalamici (desi intensifica secretia prolactinei). Poseda actiune extrapiramidala usoara sau moderata. Manifesta actiune hipotermica. Potenteaza actiunea analgezicelor, anestezicelor locale, hipnoticelor si anticonvulsivelor. Proprietati farmacocinetice Aminazina se absoarbe slab din tractul gastrointestinal. Concentratia plasmatica maxima se realizeaza peste 2-4 ore. Se fixeaza de proteinele plasmatice în proportie de 95-98%. Se supune efectului primului pasaj hepatic. Se distribuie larg în organism, penetreaza bariera hemato-encefalica, concentratia în creier fiind superioara celei plasmatice. Clorpromazina si metabolitii sai trec bariera placentara, se excreta în laptele matern. Se metabolizeaza extensiv în ficat cu formarea metabolitilor activi si inactivi. Se elimina cu urina si bila sub forma de metaboliti. Timpul de înjumatatire constituie circa 30 ore, eliminarea metabolitilor poate fi mai prelungita. Se determina o variabilitate semnificativa a parametrilor farmacocinetici la unul si acelasi pacient. Lipseste o corelatie directa dintre concentratia plasmatica a clorpromazinei si metabolitilor sai si efectul terapeutic.
INDICATII TERAPEUTICE Adulti: - stari paranoide si halucinator-paranoide cronice, stari de excitatie psihomotorie în schizofrenie (sindrom delirant-halucinator, hebefrenic, catatonic), psihoza alcoolica, excitare maniacala în psihoza maniaco-depresiva, tulburari psihice în epilepsie, depresie agitata la persoanele cu psihoza presenila, psihoza maniacodepresiva, de asemenea alte maladii însotite de excitatie si tensiune nervoasa; - afectiuni neurologice însotite de hipertonus muscular; - boala Ménière, voma, tratamentul si profilaxia vomei la administrarea antineoplazicelor si efectuarea radioterapiei; - sughit persistent; - dermatoze pruriginoase; - în cadrul tratamentului complex: dureri persistente, inclusiv cauzalgii (în asociere cu analgezice), tulburari de somn persistente (în asociere cu hipnotice si tranchilizante). Copii: - schizofrenie, autism.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE Preparatul se administreaza intern dupa mese. Dozele, frecventa administrarii si schemele de tratament se stabilesc individual în dependenta de indicatii si starea pacientului. Dozele se vor ajusta prin crestere, initiind tratamentul cu cea minima. Durata tratamentului – de la 3 saptamâni pâna la 2-4 luni si mai mult. La adulti doza initiala constituie 25-75 mg pe zi, divizate în 2-3 prize. Ulterior doza poate fi marita pâna la doza zilnica eficienta de întretinere, care, de obicei, constituie 75-300 mg, dar unii pacienti pot necesita o doza zilnica de 1 g. La vârstnici, în maladii hepatice si cardiovasculare doza se reduce de 2-3 ori. Sughit persistent. Adultilor se indica câte 25-50 mg de 3-4 ori pe zi.
Copiilor cu vârsta peste 5 ani se indica ? –½ din doza adultului; doza zilnica maxima – 75 mg, divizata în câteva prize. CONTRAINDICATII Hipersensibilitate la clorpromazina sau alte componente ale preparatului; afectarea severa a functiei hepatice (ciroza, hepatita, icter hemolitic) si/sau renale (nefrita, pielita acuta, amiloidoza renala), ale organelor hematopoetice, afectiuni degenerative progresive ale sistemului nervos central si maduvei spinarii (neuroinfectii latente, de exemplu, scleroza difuza), ulcer gastric si duodenal în acutizare; mixedem, maladii cardiovasculare severe (insuficienta cardiaca decompensata si vicii cardiace, miocardiodistrofie marcata, hipotensiune arteriala severa, reumocardita în stadii tardive), tromboembolie; stadiile avansate ale bronsiectaziei, glaucom cu unghi închis; retentie de urina, determinata de hiperplazia prostatei; accident vascular cerebral, traumatism cranio-cerebral în faza acuta; litiaza renala si biliara; boli infectioase acute; deprimarea severa a sistemului nervos central; administrarea concomitenta cu barbiturice, alcool, opioide.
Efectul anticolinergic este determinat de blocarea concurenta a M-colinoreceptorilor; efectul anxiolitic, sedativ si analgezic – de diminuarea excitarii în formatiunea reticulara a trunchiului cerebral. Diminueaza moderat severitatea reactiei inflamatorii, reduce permeabilitatea vaselor, scade activitatea kininelor si a hialuronidazei, manifesta actiune antihistaminica usoara. Scade tensiunea arteriala sistolica si diastolica, cauzeaza tahicardie. Poseda proprietati cataleptice pronuntate. Inhiba eliberarea hormonilor hipofizari si hipotalamici (desi intensifica secretia prolactinei). Poseda actiune extrapiramidala usoara sau moderata. Manifesta actiune hipotermica. Potenteaza actiunea analgezicelor, anestezicelor locale, hipnoticelor si anticonvulsivelor. Proprietati farmacocinetice Aminazina se absoarbe slab din tractul gastrointestinal. Concentratia plasmatica maxima se realizeaza peste 2-4 ore. Se fixeaza de proteinele plasmatice în proportie de 95-98%. Se supune efectului primului pasaj hepatic. Se distribuie larg în organism, penetreaza bariera hemato-encefalica, concentratia în creier fiind superioara celei plasmatice. Clorpromazina si metabolitii sai trec bariera placentara, se excreta în laptele matern. Se metabolizeaza extensiv în ficat cu formarea metabolitilor activi si inactivi. Se elimina cu urina si bila sub forma de metaboliti. Timpul de înjumatatire constituie circa 30 ore, eliminarea metabolitilor poate fi mai prelungita. Se determina o variabilitate semnificativa a parametrilor farmacocinetici la unul si acelasi pacient. Lipseste o corelatie directa dintre concentratia plasmatica a clorpromazinei si metabolitilor sai si efectul terapeutic.
INDICATII TERAPEUTICE Adulti: - stari paranoide si halucinator-paranoide cronice, stari de excitatie psihomotorie în schizofrenie (sindrom delirant-halucinator, hebefrenic, catatonic), psihoza alcoolica, excitare maniacala în psihoza maniaco-depresiva, tulburari psihice în epilepsie, depresie agitata la persoanele cu psihoza presenila, psihoza maniacodepresiva, de asemenea alte maladii însotite de excitatie si tensiune nervoasa; - afectiuni neurologice însotite de hipertonus muscular; - boala Ménière, voma, tratamentul si profilaxia vomei la administrarea antineoplazicelor si efectuarea radioterapiei; - sughit persistent; - dermatoze pruriginoase; - în cadrul tratamentului complex: dureri persistente, inclusiv cauzalgii (în asociere cu analgezice), tulburari de somn persistente (în asociere cu hipnotice si tranchilizante). Copii: - schizofrenie, autism.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE Preparatul se administreaza intern dupa mese. Dozele, frecventa administrarii si schemele de tratament se stabilesc individual în dependenta de indicatii si starea pacientului. Dozele se vor ajusta prin crestere, initiind tratamentul cu cea minima. Durata tratamentului – de la 3 saptamâni pâna la 2-4 luni si mai mult. La adulti doza initiala constituie 25-75 mg pe zi, divizate în 2-3 prize. Ulterior doza poate fi marita pâna la doza zilnica eficienta de întretinere, care, de obicei, constituie 75-300 mg, dar unii pacienti pot necesita o doza zilnica de 1 g. La vârstnici, în maladii hepatice si cardiovasculare doza se reduce de 2-3 ori. Sughit persistent. Adultilor se indica câte 25-50 mg de 3-4 ori pe zi.
Copiilor cu vârsta peste 5 ani se indica ? –½ din doza adultului; doza zilnica maxima – 75 mg, divizata în câteva prize. CONTRAINDICATII Hipersensibilitate la clorpromazina sau alte componente ale preparatului; afectarea severa a functiei hepatice (ciroza, hepatita, icter hemolitic) si/sau renale (nefrita, pielita acuta, amiloidoza renala), ale organelor hematopoetice, afectiuni degenerative progresive ale sistemului nervos central si maduvei spinarii (neuroinfectii latente, de exemplu, scleroza difuza), ulcer gastric si duodenal în acutizare; mixedem, maladii cardiovasculare severe (insuficienta cardiaca decompensata si vicii cardiace, miocardiodistrofie marcata, hipotensiune arteriala severa, reumocardita în stadii tardive), tromboembolie; stadiile avansate ale bronsiectaziei, glaucom cu unghi închis; retentie de urina, determinata de hiperplazia prostatei; accident vascular cerebral, traumatism cranio-cerebral în faza acuta; litiaza renala si biliara; boli infectioase acute; deprimarea severa a sistemului nervos central; administrarea concomitenta cu barbiturice, alcool, opioide.
-3%
18.04 MDL
18.60 MDL
-3%
19.40 MDL
20 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Fluconazol este indicat la adulţi pentru tratamentul:
Meningitei criptococice.
Coccidiodomicozei.
Candidozei invazive.
Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi
candidozei cronice cutaneomucoase.
Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă
utilizarea remediilor inienice stomatologice este insuficientă.
Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat.
Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat.
Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor
şi infecţii cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.
Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate.
Fluconazol este indicat la adulţi pentru prevenirea:
Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie.
Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care
prezintă risc crescut de recădere.
Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe
an).
Profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţii cu netropenie prelungită (precum
pacienţii cu neoplazii hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice
sau pacienţii cu transplant de celule stem hematopoietice.
Copii
Fluconazolul este indicat copiilor cu vârsta peste 5 ani.
Fluconazolul este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană,
esofagiană), candidozei invazive, meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor
candidozice la pacienţii imunodeprimaţi. Fluconazolul poate fi utilizat ca tratament de
întreţinere pentru prevenirea recidivelor meningitei criptococice la copiii care prezintă
risc crescut de recădere.
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize
de laborator; totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul
antiinfecţios va fi ajustat corespunzător.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza zilnică de fluconazol depinde de caracterul şi gravitatea infecţiei fungice. De
regulă, în candidozele vaginale administrarea unică a preparatului este eficientă.
În cazul infecţiilor ce necesită administrarea repetată a preparatului antifungic,
tratamentul trebuie continuat până la dispariţia simptomelor clinice sau de laborator
ce denotă infecţia fungică. O durată inadecvată a terapiei poate provoca recurenţa
infecţiei.
Fluconazolul poate fi administrat oral sau prin perfuzie, în forma farmaceutică
corespunzătoare. Modul de administrare depinde de starea clinică a pacientului. La
trecerea de la administrarea intravenoasă la cea orală şi invers nu este necesară
ajustarea dozei nictemerale.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, independent de orarul meselor. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare
dintre excipienţi.
Este contraindicată administrarea de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu
fluconazol în doze multiple de 400 mg sau mai mari pe zi, pe baza rezultatelor unui
studiu de interacţiuni medicamentoase în care s-au folosit doze multiple.
Este contraindicată administrarea concomitentă a altor medicamente care alungesc
intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea citocromului P450 (CYP) 3A4, precum
cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină la pacienţii aflaţi în tratament
cu fluconazol. https://bit.ly/3yHJRF3
Fluconazol este indicat la adulţi pentru tratamentul:
Meningitei criptococice.
Coccidiodomicozei.
Candidozei invazive.
Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi
candidozei cronice cutaneomucoase.
Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă
utilizarea remediilor inienice stomatologice este insuficientă.
Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat.
Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat.
Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor
şi infecţii cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.
Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate.
Fluconazol este indicat la adulţi pentru prevenirea:
Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie.
Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care
prezintă risc crescut de recădere.
Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe
an).
Profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţii cu netropenie prelungită (precum
pacienţii cu neoplazii hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice
sau pacienţii cu transplant de celule stem hematopoietice.
Copii
Fluconazolul este indicat copiilor cu vârsta peste 5 ani.
Fluconazolul este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană,
esofagiană), candidozei invazive, meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor
candidozice la pacienţii imunodeprimaţi. Fluconazolul poate fi utilizat ca tratament de
întreţinere pentru prevenirea recidivelor meningitei criptococice la copiii care prezintă
risc crescut de recădere.
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize
de laborator; totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul
antiinfecţios va fi ajustat corespunzător.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza zilnică de fluconazol depinde de caracterul şi gravitatea infecţiei fungice. De
regulă, în candidozele vaginale administrarea unică a preparatului este eficientă.
În cazul infecţiilor ce necesită administrarea repetată a preparatului antifungic,
tratamentul trebuie continuat până la dispariţia simptomelor clinice sau de laborator
ce denotă infecţia fungică. O durată inadecvată a terapiei poate provoca recurenţa
infecţiei.
Fluconazolul poate fi administrat oral sau prin perfuzie, în forma farmaceutică
corespunzătoare. Modul de administrare depinde de starea clinică a pacientului. La
trecerea de la administrarea intravenoasă la cea orală şi invers nu este necesară
ajustarea dozei nictemerale.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, independent de orarul meselor. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare
dintre excipienţi.
Este contraindicată administrarea de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu
fluconazol în doze multiple de 400 mg sau mai mari pe zi, pe baza rezultatelor unui
studiu de interacţiuni medicamentoase în care s-au folosit doze multiple.
Este contraindicată administrarea concomitentă a altor medicamente care alungesc
intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea citocromului P450 (CYP) 3A4, precum
cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină la pacienţii aflaţi în tratament
cu fluconazol. https://bit.ly/3yHJRF3
-3%
68.68 MDL
70.80 MDL
Articlar gel conține uleiuri esențiale care facilitează absorbția acestuia în piele și are efect antiinflamator, calmând durerea la nivelul mușchilor și articulațiilor. Conține extract din planta Wintergreen ce acționează ca un ușor analgezic la nivelul pielii, conferind relaxare pentru zonele dureroase sau inflamate. Terpineolul, obținut din arborele de ceai, are efect analgezic și antiinflamator. Mentolul contribuie la eliminarea vânătăilor sau a microvaselor deteriorate, ajutând la estomparea și retragerea acestora.
Recomandat pentru
Artrită/reumatism, dureri musculare, ateroscleroză
Contribuie la grăbirea procesului de vindecare în caz de entorse, contuzii și crampe musculare.
1. Menține sănătatea și mobilitatea articulațiilor
2. Calmează mușchii suprasolicitați ca urmare a activității sportive intense
3. Acțiune antiseptică, antiinflamatoare
4. Are consistenţă fină, uşoară, se absoarbe rapid în piele şi nu lasă urme grase
5. Cremă nu conține parabeni sau alte substanțe cu potențial nociv.
Se aplică local, prin masarea zonei afectate.
Atenție
A nu se lăsa la îndemâna copiilor. A se evita contactul cu ochii și mucoasele. Nu se recomandă utilizarea produsului persoanelor cu probleme sau afecțiuni ale pielii. A nu se utiliza în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului. A se păstra la loc uscat, ferit de umiditate excesivă și căldură (5-25°C).
Recomandat pentru
Artrită/reumatism, dureri musculare, ateroscleroză
Contribuie la grăbirea procesului de vindecare în caz de entorse, contuzii și crampe musculare.
1. Menține sănătatea și mobilitatea articulațiilor
2. Calmează mușchii suprasolicitați ca urmare a activității sportive intense
3. Acțiune antiseptică, antiinflamatoare
4. Are consistenţă fină, uşoară, se absoarbe rapid în piele şi nu lasă urme grase
5. Cremă nu conține parabeni sau alte substanțe cu potențial nociv.
Se aplică local, prin masarea zonei afectate.
Atenție
A nu se lăsa la îndemâna copiilor. A se evita contactul cu ochii și mucoasele. Nu se recomandă utilizarea produsului persoanelor cu probleme sau afecțiuni ale pielii. A nu se utiliza în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului. A se păstra la loc uscat, ferit de umiditate excesivă și căldură (5-25°C).
-5%
61.75 MDL
65 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Cefepima este indicată pentru tratamentul infecţiilor cauzate de tulpinile
microorganismelor susceptibile enumerate:
Pneumonii (moderate până la severe) cauzate de Streptococcus pneumoniae,
inclusiv cazuri asociate cu bacteriemia concurentă, Pseudomonas aeruginosa,
Klebsiella pneumoniae sau Enterobacter spp..
Tratamentul empiric al pacienţilor cu neutropenie cu febră: cefepima este
indicată pentru tratamentul empiric al pacienţilor cu neutropenie cu febră în
monoterapie. Monoterapia nu este recomandată la pacienţii cu risc înalt de infecţii
severe (inclusiv pacienţii care au suportat recent transplant de măduvă roşie, cu
hipotensiune prezentă, hemoblastoză asociată sau cu neutropenie severă prelungită).
Nu sunt date suficiente despre eficienţa administrării cefepimei în monoterapie la
acest grup de pacienţi.
Infecţii ale tractului urinar complicate şi necomplicate (inclusiv pielonefrite)
cauzată de Escherichia coli sau Klebsiella pneumoniae când infecţiile sunt severe sau
Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae sau Proteus mirabilis când infecţiile sunt
uşoare până la moderate, inclusiv asociate cu bacteriemie concurentă a acestor
microorganisme.
Infecţii ale pielii şi anexelor necomplicate produse de Staphylococcus aureus
(numai tulpini meticilin/susceptibile) sau Streptococcus pyogenes.
Infecţii intra-abdominale complicate (asociat cu metronidazol) produse de
Escherichia coli, Streptococcus viridans, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella
pneumoniae, Enterobacter species sau Bacteroides fragilis.
Doze şi mod de administrare
După reconstituire cefepima poate fi administrată pe cale intravenoasă ca injecție
lentă în decurs de 3-5 minute sau ca perfuzie scurtă în decurs de 30 minute.
Dozele depind de natura și severitatea infecţiei, sensibilitatea patogenilor, localizarea
şi tipul infecţiei, funcţia renală a pacientului precum şi de starea lui generală.
Administrarea dozelor la pacienți cu funcție renală normală
Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta > 12 ani) cântărind > 40 kg.
Indicaţii terapeutice
Cefepima este indicată pentru tratamentul infecţiilor cauzate de tulpinile
microorganismelor susceptibile enumerate:
Pneumonii (moderate până la severe) cauzate de Streptococcus pneumoniae,
inclusiv cazuri asociate cu bacteriemia concurentă, Pseudomonas aeruginosa,
Klebsiella pneumoniae sau Enterobacter spp..
Tratamentul empiric al pacienţilor cu neutropenie cu febră: cefepima este
indicată pentru tratamentul empiric al pacienţilor cu neutropenie cu febră în
monoterapie. Monoterapia nu este recomandată la pacienţii cu risc înalt de infecţii
severe (inclusiv pacienţii care au suportat recent transplant de măduvă roşie, cu
hipotensiune prezentă, hemoblastoză asociată sau cu neutropenie severă prelungită).
Nu sunt date suficiente despre eficienţa administrării cefepimei în monoterapie la
acest grup de pacienţi.
Infecţii ale tractului urinar complicate şi necomplicate (inclusiv pielonefrite)
cauzată de Escherichia coli sau Klebsiella pneumoniae când infecţiile sunt severe sau
Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae sau Proteus mirabilis când infecţiile sunt
uşoare până la moderate, inclusiv asociate cu bacteriemie concurentă a acestor
microorganisme.
Infecţii ale pielii şi anexelor necomplicate produse de Staphylococcus aureus
(numai tulpini meticilin/susceptibile) sau Streptococcus pyogenes.
Infecţii intra-abdominale complicate (asociat cu metronidazol) produse de
Escherichia coli, Streptococcus viridans, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella
pneumoniae, Enterobacter species sau Bacteroides fragilis.
Doze şi mod de administrare
După reconstituire cefepima poate fi administrată pe cale intravenoasă ca injecție
lentă în decurs de 3-5 minute sau ca perfuzie scurtă în decurs de 30 minute.
Dozele depind de natura și severitatea infecţiei, sensibilitatea patogenilor, localizarea
şi tipul infecţiei, funcţia renală a pacientului precum şi de starea lui generală.
Administrarea dozelor la pacienți cu funcție renală normală
Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta > 12 ani) cântărind > 40 kg.
-3%
217.04 MDL
223.75 MDL
Descriere Compoziţia preparatului
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă:ofloxacină–400 mg;
substanţe auxiliare: celulozămicrocristalină, lactoză,
amidon glicolat de sodiu,
croscarmelozăsodică, hidroxipropilceluloză, amidon gelatinizat (Uni-pure DW-L),
polivinilpirolidonăsolubilă(Kollidon 30), stearat de magneziu. Indicaţii terapeutice
Afecţiuni
infecţios-inflamatorii, provocate demicroorganisme susceptibile la preparat:
-infecţii alecăilor respiratorii inferioare (pneumonii);
-infecţii ale organelor ORL(sinuzite, faringite, tonzilite,otite medii,laringite, traheite);
-infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi, infecţii osteo-articulare (abcese, furuncule, flegmoane, artrite piogene);
-infecţii ale organelor cavităţii abdominaleşi pelviene (endometrite, salpingite, ooforite, cervicite,prostatite,orhite, epididimite);
-infecţii ale tractului urinar, organelor genitale (pielonefrite, cistite,infecţii
gonococice,hlamidioze);
-gonoree;
-chlamidiază;
-meningită;
-profilaxia infecţiilor la pacienţii cu statutul imun afectat (inclusiv încaz de neutropenie).
Doze şi mod de administrare
Doza preparatului şi durata tratamentului se stabilesc în funcţie de tipul, severitatea infecţiei, starea generală a pacientului şi funcţia renală.
Doza nictemerală constituie 200-800 mg, durata curei de tratament - 7-10 zile.
Adulţi: câte 200-400 mg de 2 ori pe zi sau 400-800 mg 1 dată pe zi. Doza nictemerală maximă constituie 800 mg.
La pacienţii cu dereglarea pronunţată a funcţiei hepatice doza nictemerală nu trebuie să depăşească 400 mg.
La pacienţii cu dereglarea funcţiei renale doza preparatului se stabileşte în funcţie de clearance-ulcreatininei(CC).LaCC20-50 ml/min prima doză constituie 200 mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 24 ore; la CC<20 ml/min prima dozăconstituie 200mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 48 ore.
În caz de hemodializă şi dializăperitoneală preparatul se indicăcâte100 mg fiecare 24 ore.
Pacienţii vârstnici nu necesită ajustarea dozei.
Comprimatele se înghit întregi, fărăa fi mestecate,înaintesau în timpulmesei, cu o cantitate mică de lichid.
Reacţii adverse
Din partea tractului gastrointestinal: fenomene dispeptice, rar - creşterea activităţii transaminazelor hepatice în plasma sanguină, hiperbilirubinemie.
Din partea sistemului nervos:reducerea vitezeireacţiilor psihomotorii, cefalee, vertij, dereglăriale somnului, nelinişte, excitaţie; în cazuriunice - tremor, fasciculaţii musculare,parestezii ale membrelor, dereglări extrapiramidale, dereglări de coordonare; rar – dereglări ale percepţiei vizuale, gustative, olfactive.
Din partea sistemului cardiovascular: tahicardie, vasculită, colaps.
Din partea sistemului hematopoietic: rar –anemie,leucopenie, neutropenie,agranulocitoză, trombocitopenie.
Din partea sistemului locomotor: tendinită,mialgii,artralgii,tendosinovite, ruperea tendoanelor.
Din partea sistemului urinar:dereglări tranzitorii ale funcţiei excretorii renale cu majorarea nivelului ureei, creatininei.
Reacţii dermatologice: erupţii cutanate, prurit, fotosensibilizare,
Reacţii alergice:edemul limbii, edemQuincke,şoc anafilactic.
Altele:vasculite, mialgii, artralgii, disbacterioză, suprainfecţie, hipoglicemie (la pacienţiicu diabet zaharat), vaginită.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ofloxacinăşi la alte antibiotice – derivaţi de chinolonă;
epilepsie;
afecţiuni ale sistemului nervos central cuscăderea pragului convulsiv (după traumatism cranio-cerebral,ictus, procese inflamatorii ale sistemului nervos central);
deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
vârsta sub 18 ani;
sarcina;
perioada de alăptare.
Supradozare
Simptome:vertij, confuzie mintală, inhibare, dezorientare, somnolenţă, vomă.
Tratament:lavaj gastric, la necesitate - terapie simptomatică. Antidot specific nu există.
Atenţionărişi precauţii speciale de utilizare
Se administrează cu precauţie în ateroscleroza vaselor cerebrale, dereglarea circulaţiei cerebrale(în anamneză),insuficienţă renală cronică, afecţiuni organice ale sistemului nervoscentral.
Nu este remediul de elecţie în pneumonie,provocată de pneumococi. Nu se administrează în tratamentul tonzilitei acute.
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă:ofloxacină–400 mg;
substanţe auxiliare: celulozămicrocristalină, lactoză,
amidon glicolat de sodiu,
croscarmelozăsodică, hidroxipropilceluloză, amidon gelatinizat (Uni-pure DW-L),
polivinilpirolidonăsolubilă(Kollidon 30), stearat de magneziu. Indicaţii terapeutice
Afecţiuni
infecţios-inflamatorii, provocate demicroorganisme susceptibile la preparat:
-infecţii alecăilor respiratorii inferioare (pneumonii);
-infecţii ale organelor ORL(sinuzite, faringite, tonzilite,otite medii,laringite, traheite);
-infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi, infecţii osteo-articulare (abcese, furuncule, flegmoane, artrite piogene);
-infecţii ale organelor cavităţii abdominaleşi pelviene (endometrite, salpingite, ooforite, cervicite,prostatite,orhite, epididimite);
-infecţii ale tractului urinar, organelor genitale (pielonefrite, cistite,infecţii
gonococice,hlamidioze);
-gonoree;
-chlamidiază;
-meningită;
-profilaxia infecţiilor la pacienţii cu statutul imun afectat (inclusiv încaz de neutropenie).
Doze şi mod de administrare
Doza preparatului şi durata tratamentului se stabilesc în funcţie de tipul, severitatea infecţiei, starea generală a pacientului şi funcţia renală.
Doza nictemerală constituie 200-800 mg, durata curei de tratament - 7-10 zile.
Adulţi: câte 200-400 mg de 2 ori pe zi sau 400-800 mg 1 dată pe zi. Doza nictemerală maximă constituie 800 mg.
La pacienţii cu dereglarea pronunţată a funcţiei hepatice doza nictemerală nu trebuie să depăşească 400 mg.
La pacienţii cu dereglarea funcţiei renale doza preparatului se stabileşte în funcţie de clearance-ulcreatininei(CC).LaCC20-50 ml/min prima doză constituie 200 mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 24 ore; la CC<20 ml/min prima dozăconstituie 200mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 48 ore.
În caz de hemodializă şi dializăperitoneală preparatul se indicăcâte100 mg fiecare 24 ore.
Pacienţii vârstnici nu necesită ajustarea dozei.
Comprimatele se înghit întregi, fărăa fi mestecate,înaintesau în timpulmesei, cu o cantitate mică de lichid.
Reacţii adverse
Din partea tractului gastrointestinal: fenomene dispeptice, rar - creşterea activităţii transaminazelor hepatice în plasma sanguină, hiperbilirubinemie.
Din partea sistemului nervos:reducerea vitezeireacţiilor psihomotorii, cefalee, vertij, dereglăriale somnului, nelinişte, excitaţie; în cazuriunice - tremor, fasciculaţii musculare,parestezii ale membrelor, dereglări extrapiramidale, dereglări de coordonare; rar – dereglări ale percepţiei vizuale, gustative, olfactive.
Din partea sistemului cardiovascular: tahicardie, vasculită, colaps.
Din partea sistemului hematopoietic: rar –anemie,leucopenie, neutropenie,agranulocitoză, trombocitopenie.
Din partea sistemului locomotor: tendinită,mialgii,artralgii,tendosinovite, ruperea tendoanelor.
Din partea sistemului urinar:dereglări tranzitorii ale funcţiei excretorii renale cu majorarea nivelului ureei, creatininei.
Reacţii dermatologice: erupţii cutanate, prurit, fotosensibilizare,
Reacţii alergice:edemul limbii, edemQuincke,şoc anafilactic.
Altele:vasculite, mialgii, artralgii, disbacterioză, suprainfecţie, hipoglicemie (la pacienţiicu diabet zaharat), vaginită.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ofloxacinăşi la alte antibiotice – derivaţi de chinolonă;
epilepsie;
afecţiuni ale sistemului nervos central cuscăderea pragului convulsiv (după traumatism cranio-cerebral,ictus, procese inflamatorii ale sistemului nervos central);
deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
vârsta sub 18 ani;
sarcina;
perioada de alăptare.
Supradozare
Simptome:vertij, confuzie mintală, inhibare, dezorientare, somnolenţă, vomă.
Tratament:lavaj gastric, la necesitate - terapie simptomatică. Antidot specific nu există.
Atenţionărişi precauţii speciale de utilizare
Se administrează cu precauţie în ateroscleroza vaselor cerebrale, dereglarea circulaţiei cerebrale(în anamneză),insuficienţă renală cronică, afecţiuni organice ale sistemului nervoscentral.
Nu este remediul de elecţie în pneumonie,provocată de pneumococi. Nu se administrează în tratamentul tonzilitei acute.
Ce este Mydocalm şi pentru ce se utilizează
Mydocalm este un medicament care conţine substanţa activă tolperison. Tolperisonul este un
medicament care acţionează asupra sistemului nervos central. Este indicat pentru tratamentul
tonusului musculaturii scheletice crescut patologic după un accident vascular cerebral la adulţi. Cum să luaţi Mydocalm
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dozele recomandate sunt de:
1-3 comprimate de Mydocalm 50 mg de trei ori pe zi
1 comprimat Mydocalm 150 mg de trei ori pe zi
Comprimatele se administrează după mese, cu un pahar de apă.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea tolperisonului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi a bolii
dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu Mydocalm deoarece a fost observată o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă aveţi probleme severe ale rinichilor, trebuie
să vă adresaţi medicului dumneavoastrǎ înainte de a lua acest medicament deoarece Mydocalm nu
este recomandat la pacienţii care suferă de insuficienţă renală severă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei ficatului şi a bolii
dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu tolperison deoarece a fost observată o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă aveţi probleme severe ale ficatului, trebuie
să vă adresaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua acest medicament deoarece Mydocalm nu
este recomandat la pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică severă.
Dacă luaţi mai mult Mydocalm decât trebuie
S-a dovedit, că chiar 600 mg doze orale poate fi administrat la copii fără a provoca simptome toxice
grave. Iritabilitatea a fost observată în anumite cazuri, după tratarea copiilor cu 300-600 mg doză
orală pe zi.
In testele de toxicitate pe termen scurt efectuate pe animale, dozele mari induse de lipsa de
coordonare a mișcărilor musculare (ataxie), contracția bruscă involuntară și relaxare a unui mușchi
sau grup de mușchi (spasme tonico-clonice), dificultăți de respirație sau respirație dificilă (dispnee)
4
și paralizie respiratorice. Mydocalm nu are un antidot specific.
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât trebuie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră,
farmacistului sau mergeţi la secţia de urgenţe a celui mai apropiat spital. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele. Aceste reacţii adverse sunt de obicei uşoare şi dispar la întreruperea tratamentului.
Dacă observați următoarea reacție adverse, opriți tratamentul imediat și adresaţi-vă medicului
dumneavoastră:
- Umflarea pleoapelor, feței sau buzelor, care pot apărea rar.
- Șoc alergic care cauzează presiune și erupții cutanate arteriale, pe lângă simptomele de umflare,
care pot să apară foarte rar.
- Umflarea bruscă a feței, gâtului, limbii și buzelor și dificultăți de respirație, care pot să apară cu o
frecvență necunoscută.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): pierdere a poftei de
mâncare, insomnie, tulburări de somn, dureri de cap, ameţeală, somnolenţă, scădere a tensiunii
arteriale, dureri abdominale, diaree, gură uscată, dispepsie, greaţă, slăbiciune musculară, durere
musculară, dureri la nivelul extremităţilor, slăbiciune, indispoziţie, oboseală.
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1.000 persoane): hipersensibilitate, (reacţie alergică),
scădere a activităţii, depresie, tulburări de atenţie, tremor, epilepsie, pierdere a senzaţiei, senzaţie
anormală la nivelul pielii, letargie, vedere înceţoşată, ameţeală, ţiuituri în urechi, durere în piept sub
formă de gheară (angina pectoral), bătăi rapide ale inimii, bătăi rapide şi neregulate ale inimii,
scăderea tensiunii arteriale, înroşire a feţei, dificultate în respiraţie, respiraţii rapide, sângerare
nazală, durere epigastrică, constipaţie, flatulenţă, vărsături, afecţiune hepatică uşoară, dermatită
alergică, transpiraţii abundente, mâncărimi, urticarie, erupţii trecătoare pe piele, incapacitate de a
controla eliminarea urinei şi eliminare involuntară de urină, prezenţă a unui exces de proteine în
urină (în timpul testului de laborator), disconfort la nivelul membrelor, senzaţie de ebrietate,
senzaţie de cald, sete, iritabilitate, modificări ale rezultatelor testelor de laborator (creştere a
nivelului bilirubinei), modificări ale enzimelor hepatice, număr scăzut de trombocite, creştere a
numărului de leucocite din sânge.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane): anemie, mărire anormală a
ganglionilor limfatici, senzaţie excesivă de sete, confuzie, bătăi lente ale inimii, scădere a densităţii
osoase, disconfort la nivelul pieptului, creştere a nivelului de creatinină din sânge.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3wTrP0n
Mydocalm este un medicament care conţine substanţa activă tolperison. Tolperisonul este un
medicament care acţionează asupra sistemului nervos central. Este indicat pentru tratamentul
tonusului musculaturii scheletice crescut patologic după un accident vascular cerebral la adulţi. Cum să luaţi Mydocalm
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dozele recomandate sunt de:
1-3 comprimate de Mydocalm 50 mg de trei ori pe zi
1 comprimat Mydocalm 150 mg de trei ori pe zi
Comprimatele se administrează după mese, cu un pahar de apă.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea tolperisonului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi a bolii
dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu Mydocalm deoarece a fost observată o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă aveţi probleme severe ale rinichilor, trebuie
să vă adresaţi medicului dumneavoastrǎ înainte de a lua acest medicament deoarece Mydocalm nu
este recomandat la pacienţii care suferă de insuficienţă renală severă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei ficatului şi a bolii
dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu tolperison deoarece a fost observată o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă aveţi probleme severe ale ficatului, trebuie
să vă adresaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua acest medicament deoarece Mydocalm nu
este recomandat la pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică severă.
Dacă luaţi mai mult Mydocalm decât trebuie
S-a dovedit, că chiar 600 mg doze orale poate fi administrat la copii fără a provoca simptome toxice
grave. Iritabilitatea a fost observată în anumite cazuri, după tratarea copiilor cu 300-600 mg doză
orală pe zi.
In testele de toxicitate pe termen scurt efectuate pe animale, dozele mari induse de lipsa de
coordonare a mișcărilor musculare (ataxie), contracția bruscă involuntară și relaxare a unui mușchi
sau grup de mușchi (spasme tonico-clonice), dificultăți de respirație sau respirație dificilă (dispnee)
4
și paralizie respiratorice. Mydocalm nu are un antidot specific.
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât trebuie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră,
farmacistului sau mergeţi la secţia de urgenţe a celui mai apropiat spital. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele. Aceste reacţii adverse sunt de obicei uşoare şi dispar la întreruperea tratamentului.
Dacă observați următoarea reacție adverse, opriți tratamentul imediat și adresaţi-vă medicului
dumneavoastră:
- Umflarea pleoapelor, feței sau buzelor, care pot apărea rar.
- Șoc alergic care cauzează presiune și erupții cutanate arteriale, pe lângă simptomele de umflare,
care pot să apară foarte rar.
- Umflarea bruscă a feței, gâtului, limbii și buzelor și dificultăți de respirație, care pot să apară cu o
frecvență necunoscută.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): pierdere a poftei de
mâncare, insomnie, tulburări de somn, dureri de cap, ameţeală, somnolenţă, scădere a tensiunii
arteriale, dureri abdominale, diaree, gură uscată, dispepsie, greaţă, slăbiciune musculară, durere
musculară, dureri la nivelul extremităţilor, slăbiciune, indispoziţie, oboseală.
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1.000 persoane): hipersensibilitate, (reacţie alergică),
scădere a activităţii, depresie, tulburări de atenţie, tremor, epilepsie, pierdere a senzaţiei, senzaţie
anormală la nivelul pielii, letargie, vedere înceţoşată, ameţeală, ţiuituri în urechi, durere în piept sub
formă de gheară (angina pectoral), bătăi rapide ale inimii, bătăi rapide şi neregulate ale inimii,
scăderea tensiunii arteriale, înroşire a feţei, dificultate în respiraţie, respiraţii rapide, sângerare
nazală, durere epigastrică, constipaţie, flatulenţă, vărsături, afecţiune hepatică uşoară, dermatită
alergică, transpiraţii abundente, mâncărimi, urticarie, erupţii trecătoare pe piele, incapacitate de a
controla eliminarea urinei şi eliminare involuntară de urină, prezenţă a unui exces de proteine în
urină (în timpul testului de laborator), disconfort la nivelul membrelor, senzaţie de ebrietate,
senzaţie de cald, sete, iritabilitate, modificări ale rezultatelor testelor de laborator (creştere a
nivelului bilirubinei), modificări ale enzimelor hepatice, număr scăzut de trombocite, creştere a
numărului de leucocite din sânge.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane): anemie, mărire anormală a
ganglionilor limfatici, senzaţie excesivă de sete, confuzie, bătăi lente ale inimii, scădere a densităţii
osoase, disconfort la nivelul pieptului, creştere a nivelului de creatinină din sânge.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3wTrP0n
-3%
62.32 MDL
64.25 MDL
Descriere:
Indicatii:
Mod de administrare:
Contraindicatii:
Reactii adverse:
Conditii de pastrare:
Indicatii:
Mod de administrare:
Contraindicatii:
Reactii adverse:
Conditii de pastrare:
Rețetă medicală
MOXIN 400mg comprimate filmate N5
Indicatii terapeutice
Maladii infectios-inflamatorii provocate de microorganisme sensibile la preparat:
-acutizarea bronsitei cronice;
-pneumonii extraspitalicesti;
-sinuzita acuta;
-infectii ale pielii si tesuturilor moi. Proprietati farmacocinetice
La administrarea pe cale orala se absoarbe rapid si aproape complet. Dupa administrarea a unei doze de 400 mg, concentrapa plasmatica maxima se realizeaza timp de 0,5 - 4 ore. Concentratii inlte de preparat se realizeaza in tesutul— pulmonar (inclusiv in macrofagii alveolari), in mucoasa bronhiilor, in sinusurile nazale, in lichidul interstitial si in saliva, in focare de inflamape. Se elimina cu urina, atat sub forma nemodificata cat si sub forma de metabolip activi . Timpul de injumatapre constituie 12 ore. Doze si mod de administrare
Preparatul se administreaza adultilor cate 400 mg оdata pe zi. Durata tratamentului in acutizarea bronsitei cornice - 5 zile, in pneumonii extraspitalicesti - 10 zile, in sinuzite acute si infectii ale pielii si tesuturilor moi - 7 zile. Durata tratamentului poate atinge 14 zile.
Pacientii cu dereglarea funcpei renale (CC>30 ml/min. ) nu necesita modificari a regimului de dozare.
Comprimatele se inghit intregi, fara a fi mestecate, оcantitate mica de lichid, indiferent de mese.
Reactii adverse
De regula moxifloxacina este bine tolerata, majoritatea reactiilor adverse (90 %) sunt usoare si moderate.
Din partea tractului gastrointestinal: greturi, voma, disgeuzie, diaree, dureri abdomen, dispepsii, modificarea testelor hepatice, xerostomie, meteorism, lipsa poftei de mancare, stomatita si glosita.
Din partea sistemului cardiovascular: prelungirea intervalul QT in special la pacientii cu hipokaliemie concomitenta, tahicardie, edeme periferice, hipertensiune sau hipotensiune arteriala, dureri in torace; modificarea tabloului sangelui periferic.
Din partea sistemului nervos central si periferic: insomnie, vertij, nervozitate, somnolenta, tremor, parestezii, confuzie mintala, depresii, astenie, labilitate emotionala, tulburari de coordonare, convulsii cu diferite manifestari clinice.
Din partea sistemului respirator: bronhospasm, dispnee.
Din partea sistemului locomotor: dureri de spate, artralgie.
Din partea sistemului urinar: candidoza vaginala, vaginita.
Reacfii alergice: urticarie, eruptii, prurit.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la moxifloxacina sau la orice component al preparatului, copii cu varsta pana la 18 ani, sarcina si perioada de alaptare. tentionari si precautii speciale de utilizare
Cu precautie se va administra moxifloxacina in maladiile SNC, cu predispozitie la dezvoltarea convulsiilors si scaderii pragului convulsiv, prelungirea intervalului QT, hipokaliemie, bradicardie, ischemie acuta a miocardului, la administrarea concomitenta cu preparatele, ce potential incetinesc conductibilitatea cardiaea (preparatele antiaritmice clasa la, II, III, antidepresivele triciclice, neuroleptice),insuficienta hepatica severa.
Se recomanda evitarea administrarii moxifloxacinei in epilepsii.
Pe fondalul terapiei cu fluorochinolone, inclusiv moxifloxacina, in special la varstnici si pacientii ce administreaza glucocorticosteroizi, este posibila dezvoltarea tendinitei si rupturii tendoanelor. La aparipa durerii sau a semnelor de inflamatie a tendoanelor se intrerupe administrarea preparatului.
La administrarea antibioticelor exista riscul de dezvoltare a colitei pseudomembranoase. Este necesara precautie la administrarea moxifloxacinei pacientilor, la care in anamneza au fost inregistrate cazuri severe de diaree pe fondalul terapiei cu antibiotice. Interactiuni cu alte medicamente
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si corticosteroizilor create riscul dezvoltarii tendovaginitei sau ruperii tendonului. De aceea combinatia data se indica cu precautie.
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si preparatelor antacide, la fel a preparatelor, ce contin substanlt minerale, polivitamine este posibila dereglarea absorbtiei moxifloxacinei. De aceea antiacidele si alte preparate, care contin calciu, magneziu, aluminiu, fier se vor administra cu 4 ore pana la sau peste 2 ore dupa administrarea moxifloxacinei. La administrarea concomitenta cu digoxina moxifloxacina modifica nesemnificativ indicii farmacocinetici ai digoxinei. La administrarea concomitenta a carbunelui activat si moxifloxacinei intern in doza de 400 mg biodisponibilitatea sistemica a preparatului scade cu 80%, in rezultat inhibitiei absorbtiei ei.
Prezentare, ambalaj
Comprimate filmate 400 mg. Cate 5 comprimate in blister. Cate 1 blister impreuna cu instructiunea pentru administrare in cutie de carton.
Pastrare.
A se pastra la loc uscat, ferit de lumina, la temperatura 10-25 °C.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor!
Indicatii terapeutice
Maladii infectios-inflamatorii provocate de microorganisme sensibile la preparat:
-acutizarea bronsitei cronice;
-pneumonii extraspitalicesti;
-sinuzita acuta;
-infectii ale pielii si tesuturilor moi. Proprietati farmacocinetice
La administrarea pe cale orala se absoarbe rapid si aproape complet. Dupa administrarea a unei doze de 400 mg, concentrapa plasmatica maxima se realizeaza timp de 0,5 - 4 ore. Concentratii inlte de preparat se realizeaza in tesutul— pulmonar (inclusiv in macrofagii alveolari), in mucoasa bronhiilor, in sinusurile nazale, in lichidul interstitial si in saliva, in focare de inflamape. Se elimina cu urina, atat sub forma nemodificata cat si sub forma de metabolip activi . Timpul de injumatapre constituie 12 ore. Doze si mod de administrare
Preparatul se administreaza adultilor cate 400 mg оdata pe zi. Durata tratamentului in acutizarea bronsitei cornice - 5 zile, in pneumonii extraspitalicesti - 10 zile, in sinuzite acute si infectii ale pielii si tesuturilor moi - 7 zile. Durata tratamentului poate atinge 14 zile.
Pacientii cu dereglarea funcpei renale (CC>30 ml/min. ) nu necesita modificari a regimului de dozare.
Comprimatele se inghit intregi, fara a fi mestecate, оcantitate mica de lichid, indiferent de mese.
Reactii adverse
De regula moxifloxacina este bine tolerata, majoritatea reactiilor adverse (90 %) sunt usoare si moderate.
Din partea tractului gastrointestinal: greturi, voma, disgeuzie, diaree, dureri abdomen, dispepsii, modificarea testelor hepatice, xerostomie, meteorism, lipsa poftei de mancare, stomatita si glosita.
Din partea sistemului cardiovascular: prelungirea intervalul QT in special la pacientii cu hipokaliemie concomitenta, tahicardie, edeme periferice, hipertensiune sau hipotensiune arteriala, dureri in torace; modificarea tabloului sangelui periferic.
Din partea sistemului nervos central si periferic: insomnie, vertij, nervozitate, somnolenta, tremor, parestezii, confuzie mintala, depresii, astenie, labilitate emotionala, tulburari de coordonare, convulsii cu diferite manifestari clinice.
Din partea sistemului respirator: bronhospasm, dispnee.
Din partea sistemului locomotor: dureri de spate, artralgie.
Din partea sistemului urinar: candidoza vaginala, vaginita.
Reacfii alergice: urticarie, eruptii, prurit.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la moxifloxacina sau la orice component al preparatului, copii cu varsta pana la 18 ani, sarcina si perioada de alaptare. tentionari si precautii speciale de utilizare
Cu precautie se va administra moxifloxacina in maladiile SNC, cu predispozitie la dezvoltarea convulsiilors si scaderii pragului convulsiv, prelungirea intervalului QT, hipokaliemie, bradicardie, ischemie acuta a miocardului, la administrarea concomitenta cu preparatele, ce potential incetinesc conductibilitatea cardiaea (preparatele antiaritmice clasa la, II, III, antidepresivele triciclice, neuroleptice),insuficienta hepatica severa.
Se recomanda evitarea administrarii moxifloxacinei in epilepsii.
Pe fondalul terapiei cu fluorochinolone, inclusiv moxifloxacina, in special la varstnici si pacientii ce administreaza glucocorticosteroizi, este posibila dezvoltarea tendinitei si rupturii tendoanelor. La aparipa durerii sau a semnelor de inflamatie a tendoanelor se intrerupe administrarea preparatului.
La administrarea antibioticelor exista riscul de dezvoltare a colitei pseudomembranoase. Este necesara precautie la administrarea moxifloxacinei pacientilor, la care in anamneza au fost inregistrate cazuri severe de diaree pe fondalul terapiei cu antibiotice. Interactiuni cu alte medicamente
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si corticosteroizilor create riscul dezvoltarii tendovaginitei sau ruperii tendonului. De aceea combinatia data se indica cu precautie.
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si preparatelor antacide, la fel a preparatelor, ce contin substanlt minerale, polivitamine este posibila dereglarea absorbtiei moxifloxacinei. De aceea antiacidele si alte preparate, care contin calciu, magneziu, aluminiu, fier se vor administra cu 4 ore pana la sau peste 2 ore dupa administrarea moxifloxacinei. La administrarea concomitenta cu digoxina moxifloxacina modifica nesemnificativ indicii farmacocinetici ai digoxinei. La administrarea concomitenta a carbunelui activat si moxifloxacinei intern in doza de 400 mg biodisponibilitatea sistemica a preparatului scade cu 80%, in rezultat inhibitiei absorbtiei ei.
Prezentare, ambalaj
Comprimate filmate 400 mg. Cate 5 comprimate in blister. Cate 1 blister impreuna cu instructiunea pentru administrare in cutie de carton.
Pastrare.
A se pastra la loc uscat, ferit de lumina, la temperatura 10-25 °C.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor!
-3%
85.31 MDL
87.95 MDL
-3%
8.73 MDL
9 MDL
Prospect: Informație pentru consumator / pacient
IBUPROFEN 400 mg comprimate filmate
Ibuprofenum
Citiți cu atenție și în întregime acest prospect înainte de a începe să luați acest medicament
deoarece conține informații importante pentru dumneavoastră.
Luați întotdeauna acest medicament conform indicațiilor din acest prospect sau indicațiilor
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Păstrați acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiți.
- Întrebați farmacistul dacă aveți nevoie de mai multe informații sau recomandări.
- Dacă manifestați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacții adverse nemenționate în acest prospect.
Vezi pct. 4.
- Dacă nu vă simțiți mai bine sau vă simțiți mai rău, trebuie să vă adresați unui medic.
Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este IBUPROFEN și pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să știți înainte să luați IBUPROFEN
3. Cum să luați IBUPROFEN
4. Reacții adverse posibile
5. Cum se păstrează IBUPROFEN
6. Conținutul ambalajului și alte informații
1. CE ESTE IBUPROFEN ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Medicamentul IBUPROFEN aparține unui grup de medicamente care este numit analgezice
antiinflamatorii. Acestea pot fi folosite pentru:
- reducerea durerii și inflamației în condiții precum osteoartrita, artrita reumatoida, artrita coloanei
vertebrale, spondilită anchilozantă, umăr înghețat, bursită, tendinită, tenosinovita, dureri de spate
mai slabe, luxații și întinderi musculare.
Comprimatele IBUPROFEN de asemenea pot fi folosite la scăderea febrei și alte stări însoțite de
dureri precum durerea de dinți, durerea post-operatorie, durerea periodică și cea de cap, inclusiv
migrenele.
Substanța activă conținută în pastilele de IBUPROFEN este ibuprofen și fiecare pastilă conține 400
mg de această substanță.
2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI ÎNAINTE SĂ LUAȚI IBUPROFEN
Nu utilizați IBUPROFEN dacă:
• Sunteți însărcinată sau planificați un copil sau alăptați copilul; IBUPROFEN poate crea
dificultăți în procesul de a rămâne însărcinată. Dvs. trebuie să anunțați medicul Dvs. că
planificați o sarcină sau dacă nu puteți rămâne însărcinată.
• Sunteți sensibili (alergic) la ibuprofen sau la alte componente ale preparatului. Acestea sunt
indicate în Secțiunea 6.
• Suferiți sau ați suferit anterior de ulcer stomacal sau alte probleme ale stomacului
Nu administrați pastilele IBUPROFEN dacă la moment suferiți de ulcer peptic (ulcer în
stomac sau duoden) sau sângerări ale stomacului sau ați avut în trecut două sau mai multe
epizoade de ulcere peptice, sângerarea stomacului sau perforație.
• Suferiți de o stare care intensifică tendința Dvs. spre sângerare.
• Suferiți de astm bronşic sau ați avut vreodată o reacție alergică cu umflarea feţei, buzelor,
inflamarea foselor nazale, ori ați simțit o respirație șuierătoare după administrarea pastilelor
de ibuprofen, aspirină sau alte analgezice antiinflamatorii
• Suferiți de maladii ale ficatului sau rinichilor.
• Suferiți de maladii ale cordului (insuficiență cardiacă severă)
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luați acest medicament adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze cu efect terapeutic,
administrată pentru cel mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor.
Medicamentele precum IBUPROFEN pot fi asociate cu un risc înalt de atac de cord (infarct
miocardic) sau accident vascular cerebral. Orice risc este posibil în cazul dozelor mari și
tratamentului îndelungat. Nu depășiți doza recomandată și durata tratamentului. Dvs. trebuie să
discutați tratamentul Dvs. cu medicul Dvs. sau farmacistul înainte de administrarea
medicamentului IBUPROFEN în cazul în care:
Aveți probleme legate de inimă, inclusiv insuficiență cardiacă, angina (durere în piept)
sau dacă ați suferit un atac de cord, intervenție de bypass sau maladie a arterei periferice
(circulația slabă în membre sau picioare datorită arterelor înguste sau blocate).
Ați suferit orice tip de accident vascular cerebral sau considerați că riscați să aveți
aceste stări (ex. dacă aveți un istoric de familie de maladii ale cordului sau accident
vascular cerebral, tensiune înaltă, diabet, valorile mărite ale colesterolului sau sunteți
fumător).
Similar altor antiinflamatoare, ibuprofenul poate masca semnele unei infecţii.
Dacă suferiți de lupus eritematos sistemic (SLE, uneori cunoscut ca lupus) sau o maladie legată de
țesutul conjunctiv (maladii autoimune ce afectează țesutul conjunctiv) adresați-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului, deoarece este risc minor de apariţie a meningitei aseptice
(inflamarea membranelor creierului).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici au o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la antinflamatoare, în
special sângerare şi perforare gastrointestinală, care pot pune viaţa în pericol.
Riscul de sângerare, ulcerare şi perforare gastrointestinală este mai mare la doze mari de
antiinflamatoare, în cazul dacă aţi avut ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau
perforare. În acest caz trebuie început tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Medicul
dumneavoastră vă poate recomanda asocierea terapiei cu medicamente cu efect protector (de
exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni), acest lucru fiind valabil și în cazul dacă
aveţi necesitatea în tratament concomitent cu doze scăzute de acid acetilsalicilic (ASA) sau cu alte
medicamente care au probabilitatea de a creşte riscul gastrointestinal.
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă apar orice simptome abdominale neobişnuite (în
special sângerare gastrointestinală, vomă cu sânge, scaun negru), mai ales în etapele iniţiale ale
tratamentului. Dacă apar aceste simptome trebuie să întrerupeţi tratamentul imediat şi să vă adresaţi
unui medic.
Dacă suferiţi de colită ulcerativă sau boală Crohn, starea dumneavoastră se poate agrava în timpul
tratamentului cu ibuprofen.
Trebuie să administraţi cu atenţie ibuprofen dacă aveţi probleme grave de inimă sau hipertensiune
arterială, deoarece în timpul tratamentului pot apărea edeme(umflături).
Se recomandă prudență în cazul inițierii tratamentului cu ibuprofen dacă sunteţi deshidrataţi
considerabil.
Rar pot apărea reacţii cutanate grave(dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză
epidermică toxică), care pot pune viaţa în pericol. În cazul cînd apar erupţii sau bule pe piele
sau mucoase întrerupeţi tratamentul cu ibuprofen şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră sau farmacistului
Copii și adolescenții
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă ați utilizat recent sau s-ar putea să
utilizați orice alte medicamente.
Există risc de probleme cu rinichii la copiii și adolescenții deshidratați.
Nu administrați acest medicament copiilor cu vârsta sub 12 ani. În cazul indicării contra maladiilor
reumatice a nu se administra copiilor cu vârsta sub 15 ani.
IBUPROFEN împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă ați utilizat recent sau s-ar putea să
utilizați orice alte medicamente.
Unele medicamente care au efect anticoagulant (adică subţiază sângele/ împiedică coagularea ex.
aspirina/ acid acetilsalicilic, warfarină, ticlopidină), unele medicamente care reduc tensiunea
arterială mărită (Inhibitori ACE precum captopril, beta-blocante precum atenolol, sau antagoniști
receptorilor angiotensinei II precum losartan) și alte medicamente pot afecta sau pot fi afectate de
tratamentul cu IBUPROFEN. Dvs. totuși trebuie să cereți sfatul medicului sau farmacistului înainte
de administrarea pastilelor IBUPROFEN împreună cu alte medicamente.
Dvs. trebuie să-i spuneți medicului Dvs. sau farmacistului dacă administrați oricare dintre
medicamentele indicate mai jos suplimentar celor deja indicate mai sus:
• diuretice (pastile de eliminare a apei)
• glicozide cardiace precum digoxin care este folosit la tratarea bolilor cardiace
• litiu
• zidovudină (un medicament anti-viral)
• steroizi (folosiți în tratamentul proceselor inflamatorii)
• metotrexat (folosit la tratarea anumitor tipuri de cancer și artrita reumatoida)
• medicamente cunoscute ca imunosupresoare precum ciclosporin și tacrolimus (folosite la
atenuarea răspunsului Dvs. imun)
• medicamente cunoscute ca inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) folosite la
tratarea depresiei
• antibiotice numite chinolone precum ciprofloxacin
• aminoglicozidele (un tip de antibiotic)
• mifepristona
• orice alte antiinflamatoare precum cele pe care Dvs. le puteți achiziționa fără prescripție
medicală
• orice alt analgezic, inclusiv aspirina
• colestiramină (medicament folosit pentru scăderea nivelului de colesterol)
• medicament cunoscute ca sulfonilureice precum glibenclamida (folosit la tratarea
diabetului)
• voriconazol sau fluconazol (un tip de medicamente anti-fungice)
• gingko biloba medicament pe bază de plante (există posibilitatea ca să sângerați mai repede
dacă administrați acest medicament împreună cu IBUPROFEN).
Sarcina și alăptarea
Dacă sunteți gravidă sua alăptați, credeți că ați putea rămîne gravidă sua intenționați să rămâneți
gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Administrarea pastilelor de IBUPROFEN în timpul sarcinii sau alăptării trebuie evitată.
IBUPROFEN nu trebuie administrat în ultimul trimestru al sarcinii (ultimele trei luni de sarcină) și
trebuie administrat în primele șase luni de sarcină doar la indicația medicului.
Utilizarea IBUPROFEN poate afecta fertilitatea şi de aceea IBUPROFEN nu este recomandat
femeilor care doresc să rămână gravide.
Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
IBUPROFEN vă poate face să vă simțiți amețit sau somnolent. În cazul în care pastilele vă
afectează în acest mod, evitați conducerea vehiculului, lucrul cu mașinăriile sau să faceți ceva ce
necesită să fiți atent.
Acest medicament conține metil hidroxibenzoat (E218) și propilhidroxibenzoat (E216).
Poate cauza reacții alergice (posibil întârziate).
3. CUM SĂ LUAȚI IBUPROFEN
Luați acest medicament exact așa precum v-a indicat medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul
sau farmacistul dumneavoastră în cazul în care nu sunteți sigur.
Administrați pastilele de IBUPROFEN în timpul mâncării sau după mâncare cu un pahar de apă.
Pastilele IBUPROFEN trebuie înghițite întregi și nu mestecate, sfărâmate sau supte pentru a preveni
disconfortul în gură sau iritația gâtului.
Doza recomandată este:
Durere ușoară până la moderată și febră
Adulții și adolescenții mai mari de 12 ani (≥40 kg):
Doza unică obișnuită constituie 400 mg ibuprofen. Se permite administrarea zilnică a nu mai mult
de 3 pastile (1200 mg).
Doză unică: Doza zilnică maximă
Adulții și adolescenții mai
mari de 12 ani (≥40 kg):
1 pastilă (echivalentul a 400
mg ibuprofen)
3 pastile (echivalentul a 1200
mg ibuprofen)
Așteptați cel puțin 6 ore între administrarea dozei.
Durata tratamentului
Dacă aveți vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani și produsul este necesar pentru mai mult de 3 zile sau
dacă simptomele se agravează, contactați medicul.
Dacă aveți vârsta de 18 ani sau mai mare, nu administrați acest medicament mai mult de 4 zile dacă
nu vă indică acest lucru medicul.
Bolile reumatice
Adulții și adolescenții mai mari de 15 ani:
Doza zilnică este de la 1200 la 2400 mg repartizată pe parcursul zilei. Doza zilnică maximă nu
trebuie să fie mai mare de 2 pastile (800 mg). Se permite administrarea zilnică a nu mai mult de 3
x2 pastile (2400 mg).
Doză unică: Doza zilnică:
Adulții și adolescenții mai
mari de 15 ani
1-2 pastile (echivalentul a
400-800 mg ibuprofen)
3-6 pastile (echivalentul a
1200-2400 mg ibuprofen)
Administrarea de către copii și adolescenți:
Alte forme de dozare și concentrații ale acestui medicament pot fi mai potrivite pentru copii;
consultați medicul sau farmacistul.
Dvs. trebuie să evitați administrarea în exces a analgezicelor. În cazul în care Dvs. administrați
zilnic analgezice, în special combinații a diferitor analgezice, Dvs. puteți dăuna rinichilor. Informați
medicul dacă Dvs. deja ați administrat alt tip de analgezic înainte de administrarea acestui
medicament. Acest risc poate fi mare în cazul în care sunteți deshidratat, vîrstnic.
Dacă luaţi mai mult IBUPROFEN decât trebuie
Dacă înghiţiţi din greşeală o doză mai mare de IBUPROFEN decât este recomandat sau în cazul
ingestiei ocazionale de către un copil, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeți la
cea mai apropiată clinică și luați pastilele cu Dvs împreună cu acest prospect.
La administrarea unei cantităţi importante de Ibuprofen, vor apărea simptome în decurs de 4-6 ore.
Cele mai frecvente simptome raportate după supradozaj include: greaţă, vărsături, dureri
abdominale, dezorientare şi somnolenţă. Efectele sistemul nervos central (SNC) includ: dureri de
cap, zgomot în urechi, ameţeli, convulsii şi pierderea conștiinței.
În decurs de o oră de la ingerarea unei cantități potențial toxice, trebuie luat cărbune activat.
Dacă uitaţi să administrați IBUPROFEN
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Administrați medicamentul imediat ce va-ți amintit cu excepția cazului dacă trebuie să luați
următoarea doză. În cazul dat nu administrați deloc doza omisă. Nu dublați niciodată o doză pentru
a compensa pe cea pe care ați ratat-o.
4. REACȚII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă orice efect advers devine grav sau dacă observați orice efecte adverse care nu sunt indicate în
acest prospect, contactați medicul sau farmacistul. Dvs. puteți minimaliza riscul efectelor adverse
prin administrarea unei doze mici de pastile pentru un interval de timp scurt necesar pentru
controlul simptomelor Dvs.
ÎNCETAȚI ADMINISTRAREA PASTILELOR DE IBUPROFEN și cereți imediat ajutor medical
în cazul în care observați:
• Semne ale meningitei aseptice precum dureri puternice de cap, febră înaltă, rigiditatea
gâtului sau intoleranța luminii puternice.
• Semne a sângerării intestinale precum
Sânge în masele fecale (diaree/mișcări)
Scaun negru
Vomitare cu sânge sau particule întunecate care arată ca zațul de cafea
Informați medicul și încetați administrarea pastilelor de IBUPROFEN dacă observați:
• Durere de stomac inexplicabilă (durere abdominală) sau alte simptome neobișnuite legate de
stomac, indigestie, arsură la stomac, stare de oboseală/vomitare.
• Insuficiență respiratorie, scurtarea respirației, înroșirea pielii, sau vânătăi (acestea ar putea
simptomele unei reacții alergice).
• Gălbenirea ochilor și/sau a pielii (icter).
• Afecțiune severă a gâtului, cu febră mare (acestea ar putea simptomele a unei stări cunoscută
ca agranulocitoză).
• Vedere încețoșată sau tulburată (defecte vizuale) sau vederea/auzirea lucrurilor ciudate
(halucinații).
• Reținerea fluidelor ex. glezne umflate (acesta ar putea fi un semn al problemelor cu rinichii).
• Erupție cutanată severă care se răspândește (Sindromul Stevens-Johnson și eritemul
multiform, simptomele includ erupție cutanată severă, beșicarea pielii, inclusiv în interiorul
gurii, nasului și organelor genitale precum și exfolierea pielii care poate fi însoțită de
simptome precum dureri de cap severe și febră).
• Înrăutățirea sau apariția semnelor unei infecții (roșeață, umflături, durere, febră) în timpul
administrării pastilelor de IBUPROFEN
Medicamentele precum IBUPROFEN au fost asociate cu un risc înalt de atac de cord (infarct
miocardic) sau accident vascular cerebral.
Medicamentele precum IBUPROFEN au fost asociate în cazuri excepționale cu probleme severe ale
pielii la pacienții cu varicelă sau herpes zoster.
Maladii ale sângelui, probleme cu rinichii, probleme cu ficatul sau reacții severe ale pielii care pot
apărea rar la administrarea pastilelor de IBUPROFEN.
Foarte rar IBUPROFEN poate cauza meningită aseptică (Inflamarea membranei protective din jurul
creierului).
IBUPROFEN de asemenea a demonstrat în unele cazuri de înrăutățire a simptomelor bolii Crohn
sau colită.
Alte efecte adverse includ:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
• iritație
• stare de amețeală sau oboseală
• durere de stomac, indigestie, diaree, senzație de oboseală, gaze intestinale, constipație
• durere de cap – dacă apare în timpul administrării acestui medicament, este important să nu
mai administrați alte medicamente pentru durere pentru a depăși această durere.
• diaree, greţă, dureri abdominale, balonare, constipaţie
• eczemă - erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense)
• vomitare cu sânge
Mai puţin frecvente (se manifestă la 1 din 100 persoane):
• stare de somnolență
• stare de frică
• senzație de furnicături sau "furnicături"
• dificultăți cu somnul
• urticarie, mâncărime
• pielea devine sensibilă la lumină
• tulburări ale vederii, probleme de auz
• hepatită, îngălbenirea pielii sau a ochilor, reducerea funcției ficatului
• reducerea funcției renale, inflamarea rinichilor, insuficiență renală
• strănut, nas înfundat, mâncărime sau mucozități nazale (rinită)
• stomac sau ulcer gastric, gaura in peretele tractului digestiv
• inflamarea mucoasei stomacului
• vânătăi mici pe piele sau în gură, nasului sau urechilor
• dificultăți de respirație, respirație șuierătoare sau tuse, astm sau agravarea astmului
• zgomot în urechi (tinitus)
• senzație de amețeală sau amețeală (vertij)
• ulcerații bucale
• reacție alergică gravă care determină umflarea feței sau a gâtului
Rare (se manifestă la 1 din 1000 persoane):
• stare de depresie sau confuzie
• reținerea fluidelor (edem)
• o infecție a creierului numită "meningită non-bacteriană"
• pierderea vederii
• modificări ale hemoleucogramei - primele semne sunt: temperatură înaltă, durere în gât,
ulcerații la nivelul gurii, simptome asemănătoare gripei, senzație de oboseală, sângerări din
nas și piele
• reducerea numărului de celule sanguine (anemie)
• reacție alergică gravă care cauzează dificultăți de respirație sau amețeli
• dureri în gât severe cu febră mare (agranulocitoză)
Foarte rare (se manifestă la 1 din 10,000 persoane):
• insuficiență hepatică
• insuficiență cardiacă
• atac de cord
• inflamarea pancreasului
• probleme ale pielii (care de asemenea pot afecta partea interioară a gurii, nasului sau
urechilor) precum sindromul 'Stevens-Johnson', necroliză epidermică toxică' sau "eritem
multiform".
• tensiune arterială mărită
Necunoscute (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile):
agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn (inflamarea colonului)
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi
raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii
sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md
sau e-mail:[email protected] Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea
de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ IBUPROFEN
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
A se păstra în ambalajul original la temperatura sub 30°C.
Nu administrați IBUPROFEN după expirarea termenului de valabilitate care este indicat pe cutie și
blister după cuvântul “EXP”. Data expirării se referă la ultima zi a acelei luni.
Nu aruncați nici un medicament prin intermediul apelor reziduale sau deșeuri menajere. Cereți
sfatul farmacistului cu privire la aruncarea medicamentelor pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri
vor contribui la protejarea mediului.
6. CONȚINUTUL AMBALAJULUI ȘI ALTE INFORMAȚII
Ce conțin comprimatele de IBUPROFEN
Substanța activă ce se conţine în comprimatele IBUPROFEN este ibuprofen 400 mg.
.
Celelalte componente sunt:
- amidon de porumb,
- celuloză microcristalină,
- amidon pregelatinizat,
- talc purificat,
- metil hidroxibenzoat (E218),
- propilhidroxibenzoat (E216),
- siliciu coloidal anhidru,
- streat de magneziu.
Înveliș: Hidroxipropil metilceluloza, polietilen glicol, dioxid de titan, lac de eritrozină.
Cum arată comprimatele de IBUPROFEN și conținutul ambalajului
IBUPROFEN 400 mg sunt comprimate filmate de culoare roz, rotunde, biconvexe, netede pe
ambele părți.
IBUPROFEN este disponibil în ambalaje ce conțin 10 sau100 comprimate filmate.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
TROGE MEDICAL GMBH
Milchstrasse 19
20148 Hamburg · GERMANIA
Tel.: +49 (0) 40 44 18 44 0
E-Mail: [email protected]
Fabricantul
S Kant Healthcare Ltd.
Plot No. 1802-1805
G.I.D.C. PHASE III,
Vapi-396 195,
INDIA
Acest prospect a fost revizuit în Septembrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului
şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amed.md
IBUPROFEN 400 mg comprimate filmate
Ibuprofenum
Citiți cu atenție și în întregime acest prospect înainte de a începe să luați acest medicament
deoarece conține informații importante pentru dumneavoastră.
Luați întotdeauna acest medicament conform indicațiilor din acest prospect sau indicațiilor
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Păstrați acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiți.
- Întrebați farmacistul dacă aveți nevoie de mai multe informații sau recomandări.
- Dacă manifestați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacții adverse nemenționate în acest prospect.
Vezi pct. 4.
- Dacă nu vă simțiți mai bine sau vă simțiți mai rău, trebuie să vă adresați unui medic.
Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este IBUPROFEN și pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să știți înainte să luați IBUPROFEN
3. Cum să luați IBUPROFEN
4. Reacții adverse posibile
5. Cum se păstrează IBUPROFEN
6. Conținutul ambalajului și alte informații
1. CE ESTE IBUPROFEN ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Medicamentul IBUPROFEN aparține unui grup de medicamente care este numit analgezice
antiinflamatorii. Acestea pot fi folosite pentru:
- reducerea durerii și inflamației în condiții precum osteoartrita, artrita reumatoida, artrita coloanei
vertebrale, spondilită anchilozantă, umăr înghețat, bursită, tendinită, tenosinovita, dureri de spate
mai slabe, luxații și întinderi musculare.
Comprimatele IBUPROFEN de asemenea pot fi folosite la scăderea febrei și alte stări însoțite de
dureri precum durerea de dinți, durerea post-operatorie, durerea periodică și cea de cap, inclusiv
migrenele.
Substanța activă conținută în pastilele de IBUPROFEN este ibuprofen și fiecare pastilă conține 400
mg de această substanță.
2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI ÎNAINTE SĂ LUAȚI IBUPROFEN
Nu utilizați IBUPROFEN dacă:
• Sunteți însărcinată sau planificați un copil sau alăptați copilul; IBUPROFEN poate crea
dificultăți în procesul de a rămâne însărcinată. Dvs. trebuie să anunțați medicul Dvs. că
planificați o sarcină sau dacă nu puteți rămâne însărcinată.
• Sunteți sensibili (alergic) la ibuprofen sau la alte componente ale preparatului. Acestea sunt
indicate în Secțiunea 6.
• Suferiți sau ați suferit anterior de ulcer stomacal sau alte probleme ale stomacului
Nu administrați pastilele IBUPROFEN dacă la moment suferiți de ulcer peptic (ulcer în
stomac sau duoden) sau sângerări ale stomacului sau ați avut în trecut două sau mai multe
epizoade de ulcere peptice, sângerarea stomacului sau perforație.
• Suferiți de o stare care intensifică tendința Dvs. spre sângerare.
• Suferiți de astm bronşic sau ați avut vreodată o reacție alergică cu umflarea feţei, buzelor,
inflamarea foselor nazale, ori ați simțit o respirație șuierătoare după administrarea pastilelor
de ibuprofen, aspirină sau alte analgezice antiinflamatorii
• Suferiți de maladii ale ficatului sau rinichilor.
• Suferiți de maladii ale cordului (insuficiență cardiacă severă)
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luați acest medicament adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze cu efect terapeutic,
administrată pentru cel mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor.
Medicamentele precum IBUPROFEN pot fi asociate cu un risc înalt de atac de cord (infarct
miocardic) sau accident vascular cerebral. Orice risc este posibil în cazul dozelor mari și
tratamentului îndelungat. Nu depășiți doza recomandată și durata tratamentului. Dvs. trebuie să
discutați tratamentul Dvs. cu medicul Dvs. sau farmacistul înainte de administrarea
medicamentului IBUPROFEN în cazul în care:
Aveți probleme legate de inimă, inclusiv insuficiență cardiacă, angina (durere în piept)
sau dacă ați suferit un atac de cord, intervenție de bypass sau maladie a arterei periferice
(circulația slabă în membre sau picioare datorită arterelor înguste sau blocate).
Ați suferit orice tip de accident vascular cerebral sau considerați că riscați să aveți
aceste stări (ex. dacă aveți un istoric de familie de maladii ale cordului sau accident
vascular cerebral, tensiune înaltă, diabet, valorile mărite ale colesterolului sau sunteți
fumător).
Similar altor antiinflamatoare, ibuprofenul poate masca semnele unei infecţii.
Dacă suferiți de lupus eritematos sistemic (SLE, uneori cunoscut ca lupus) sau o maladie legată de
țesutul conjunctiv (maladii autoimune ce afectează țesutul conjunctiv) adresați-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului, deoarece este risc minor de apariţie a meningitei aseptice
(inflamarea membranelor creierului).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici au o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la antinflamatoare, în
special sângerare şi perforare gastrointestinală, care pot pune viaţa în pericol.
Riscul de sângerare, ulcerare şi perforare gastrointestinală este mai mare la doze mari de
antiinflamatoare, în cazul dacă aţi avut ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau
perforare. În acest caz trebuie început tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Medicul
dumneavoastră vă poate recomanda asocierea terapiei cu medicamente cu efect protector (de
exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni), acest lucru fiind valabil și în cazul dacă
aveţi necesitatea în tratament concomitent cu doze scăzute de acid acetilsalicilic (ASA) sau cu alte
medicamente care au probabilitatea de a creşte riscul gastrointestinal.
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă apar orice simptome abdominale neobişnuite (în
special sângerare gastrointestinală, vomă cu sânge, scaun negru), mai ales în etapele iniţiale ale
tratamentului. Dacă apar aceste simptome trebuie să întrerupeţi tratamentul imediat şi să vă adresaţi
unui medic.
Dacă suferiţi de colită ulcerativă sau boală Crohn, starea dumneavoastră se poate agrava în timpul
tratamentului cu ibuprofen.
Trebuie să administraţi cu atenţie ibuprofen dacă aveţi probleme grave de inimă sau hipertensiune
arterială, deoarece în timpul tratamentului pot apărea edeme(umflături).
Se recomandă prudență în cazul inițierii tratamentului cu ibuprofen dacă sunteţi deshidrataţi
considerabil.
Rar pot apărea reacţii cutanate grave(dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză
epidermică toxică), care pot pune viaţa în pericol. În cazul cînd apar erupţii sau bule pe piele
sau mucoase întrerupeţi tratamentul cu ibuprofen şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră sau farmacistului
Copii și adolescenții
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă ați utilizat recent sau s-ar putea să
utilizați orice alte medicamente.
Există risc de probleme cu rinichii la copiii și adolescenții deshidratați.
Nu administrați acest medicament copiilor cu vârsta sub 12 ani. În cazul indicării contra maladiilor
reumatice a nu se administra copiilor cu vârsta sub 15 ani.
IBUPROFEN împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă ați utilizat recent sau s-ar putea să
utilizați orice alte medicamente.
Unele medicamente care au efect anticoagulant (adică subţiază sângele/ împiedică coagularea ex.
aspirina/ acid acetilsalicilic, warfarină, ticlopidină), unele medicamente care reduc tensiunea
arterială mărită (Inhibitori ACE precum captopril, beta-blocante precum atenolol, sau antagoniști
receptorilor angiotensinei II precum losartan) și alte medicamente pot afecta sau pot fi afectate de
tratamentul cu IBUPROFEN. Dvs. totuși trebuie să cereți sfatul medicului sau farmacistului înainte
de administrarea pastilelor IBUPROFEN împreună cu alte medicamente.
Dvs. trebuie să-i spuneți medicului Dvs. sau farmacistului dacă administrați oricare dintre
medicamentele indicate mai jos suplimentar celor deja indicate mai sus:
• diuretice (pastile de eliminare a apei)
• glicozide cardiace precum digoxin care este folosit la tratarea bolilor cardiace
• litiu
• zidovudină (un medicament anti-viral)
• steroizi (folosiți în tratamentul proceselor inflamatorii)
• metotrexat (folosit la tratarea anumitor tipuri de cancer și artrita reumatoida)
• medicamente cunoscute ca imunosupresoare precum ciclosporin și tacrolimus (folosite la
atenuarea răspunsului Dvs. imun)
• medicamente cunoscute ca inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) folosite la
tratarea depresiei
• antibiotice numite chinolone precum ciprofloxacin
• aminoglicozidele (un tip de antibiotic)
• mifepristona
• orice alte antiinflamatoare precum cele pe care Dvs. le puteți achiziționa fără prescripție
medicală
• orice alt analgezic, inclusiv aspirina
• colestiramină (medicament folosit pentru scăderea nivelului de colesterol)
• medicament cunoscute ca sulfonilureice precum glibenclamida (folosit la tratarea
diabetului)
• voriconazol sau fluconazol (un tip de medicamente anti-fungice)
• gingko biloba medicament pe bază de plante (există posibilitatea ca să sângerați mai repede
dacă administrați acest medicament împreună cu IBUPROFEN).
Sarcina și alăptarea
Dacă sunteți gravidă sua alăptați, credeți că ați putea rămîne gravidă sua intenționați să rămâneți
gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Administrarea pastilelor de IBUPROFEN în timpul sarcinii sau alăptării trebuie evitată.
IBUPROFEN nu trebuie administrat în ultimul trimestru al sarcinii (ultimele trei luni de sarcină) și
trebuie administrat în primele șase luni de sarcină doar la indicația medicului.
Utilizarea IBUPROFEN poate afecta fertilitatea şi de aceea IBUPROFEN nu este recomandat
femeilor care doresc să rămână gravide.
Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
IBUPROFEN vă poate face să vă simțiți amețit sau somnolent. În cazul în care pastilele vă
afectează în acest mod, evitați conducerea vehiculului, lucrul cu mașinăriile sau să faceți ceva ce
necesită să fiți atent.
Acest medicament conține metil hidroxibenzoat (E218) și propilhidroxibenzoat (E216).
Poate cauza reacții alergice (posibil întârziate).
3. CUM SĂ LUAȚI IBUPROFEN
Luați acest medicament exact așa precum v-a indicat medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul
sau farmacistul dumneavoastră în cazul în care nu sunteți sigur.
Administrați pastilele de IBUPROFEN în timpul mâncării sau după mâncare cu un pahar de apă.
Pastilele IBUPROFEN trebuie înghițite întregi și nu mestecate, sfărâmate sau supte pentru a preveni
disconfortul în gură sau iritația gâtului.
Doza recomandată este:
Durere ușoară până la moderată și febră
Adulții și adolescenții mai mari de 12 ani (≥40 kg):
Doza unică obișnuită constituie 400 mg ibuprofen. Se permite administrarea zilnică a nu mai mult
de 3 pastile (1200 mg).
Doză unică: Doza zilnică maximă
Adulții și adolescenții mai
mari de 12 ani (≥40 kg):
1 pastilă (echivalentul a 400
mg ibuprofen)
3 pastile (echivalentul a 1200
mg ibuprofen)
Așteptați cel puțin 6 ore între administrarea dozei.
Durata tratamentului
Dacă aveți vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani și produsul este necesar pentru mai mult de 3 zile sau
dacă simptomele se agravează, contactați medicul.
Dacă aveți vârsta de 18 ani sau mai mare, nu administrați acest medicament mai mult de 4 zile dacă
nu vă indică acest lucru medicul.
Bolile reumatice
Adulții și adolescenții mai mari de 15 ani:
Doza zilnică este de la 1200 la 2400 mg repartizată pe parcursul zilei. Doza zilnică maximă nu
trebuie să fie mai mare de 2 pastile (800 mg). Se permite administrarea zilnică a nu mai mult de 3
x2 pastile (2400 mg).
Doză unică: Doza zilnică:
Adulții și adolescenții mai
mari de 15 ani
1-2 pastile (echivalentul a
400-800 mg ibuprofen)
3-6 pastile (echivalentul a
1200-2400 mg ibuprofen)
Administrarea de către copii și adolescenți:
Alte forme de dozare și concentrații ale acestui medicament pot fi mai potrivite pentru copii;
consultați medicul sau farmacistul.
Dvs. trebuie să evitați administrarea în exces a analgezicelor. În cazul în care Dvs. administrați
zilnic analgezice, în special combinații a diferitor analgezice, Dvs. puteți dăuna rinichilor. Informați
medicul dacă Dvs. deja ați administrat alt tip de analgezic înainte de administrarea acestui
medicament. Acest risc poate fi mare în cazul în care sunteți deshidratat, vîrstnic.
Dacă luaţi mai mult IBUPROFEN decât trebuie
Dacă înghiţiţi din greşeală o doză mai mare de IBUPROFEN decât este recomandat sau în cazul
ingestiei ocazionale de către un copil, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeți la
cea mai apropiată clinică și luați pastilele cu Dvs împreună cu acest prospect.
La administrarea unei cantităţi importante de Ibuprofen, vor apărea simptome în decurs de 4-6 ore.
Cele mai frecvente simptome raportate după supradozaj include: greaţă, vărsături, dureri
abdominale, dezorientare şi somnolenţă. Efectele sistemul nervos central (SNC) includ: dureri de
cap, zgomot în urechi, ameţeli, convulsii şi pierderea conștiinței.
În decurs de o oră de la ingerarea unei cantități potențial toxice, trebuie luat cărbune activat.
Dacă uitaţi să administrați IBUPROFEN
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Administrați medicamentul imediat ce va-ți amintit cu excepția cazului dacă trebuie să luați
următoarea doză. În cazul dat nu administrați deloc doza omisă. Nu dublați niciodată o doză pentru
a compensa pe cea pe care ați ratat-o.
4. REACȚII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă orice efect advers devine grav sau dacă observați orice efecte adverse care nu sunt indicate în
acest prospect, contactați medicul sau farmacistul. Dvs. puteți minimaliza riscul efectelor adverse
prin administrarea unei doze mici de pastile pentru un interval de timp scurt necesar pentru
controlul simptomelor Dvs.
ÎNCETAȚI ADMINISTRAREA PASTILELOR DE IBUPROFEN și cereți imediat ajutor medical
în cazul în care observați:
• Semne ale meningitei aseptice precum dureri puternice de cap, febră înaltă, rigiditatea
gâtului sau intoleranța luminii puternice.
• Semne a sângerării intestinale precum
Sânge în masele fecale (diaree/mișcări)
Scaun negru
Vomitare cu sânge sau particule întunecate care arată ca zațul de cafea
Informați medicul și încetați administrarea pastilelor de IBUPROFEN dacă observați:
• Durere de stomac inexplicabilă (durere abdominală) sau alte simptome neobișnuite legate de
stomac, indigestie, arsură la stomac, stare de oboseală/vomitare.
• Insuficiență respiratorie, scurtarea respirației, înroșirea pielii, sau vânătăi (acestea ar putea
simptomele unei reacții alergice).
• Gălbenirea ochilor și/sau a pielii (icter).
• Afecțiune severă a gâtului, cu febră mare (acestea ar putea simptomele a unei stări cunoscută
ca agranulocitoză).
• Vedere încețoșată sau tulburată (defecte vizuale) sau vederea/auzirea lucrurilor ciudate
(halucinații).
• Reținerea fluidelor ex. glezne umflate (acesta ar putea fi un semn al problemelor cu rinichii).
• Erupție cutanată severă care se răspândește (Sindromul Stevens-Johnson și eritemul
multiform, simptomele includ erupție cutanată severă, beșicarea pielii, inclusiv în interiorul
gurii, nasului și organelor genitale precum și exfolierea pielii care poate fi însoțită de
simptome precum dureri de cap severe și febră).
• Înrăutățirea sau apariția semnelor unei infecții (roșeață, umflături, durere, febră) în timpul
administrării pastilelor de IBUPROFEN
Medicamentele precum IBUPROFEN au fost asociate cu un risc înalt de atac de cord (infarct
miocardic) sau accident vascular cerebral.
Medicamentele precum IBUPROFEN au fost asociate în cazuri excepționale cu probleme severe ale
pielii la pacienții cu varicelă sau herpes zoster.
Maladii ale sângelui, probleme cu rinichii, probleme cu ficatul sau reacții severe ale pielii care pot
apărea rar la administrarea pastilelor de IBUPROFEN.
Foarte rar IBUPROFEN poate cauza meningită aseptică (Inflamarea membranei protective din jurul
creierului).
IBUPROFEN de asemenea a demonstrat în unele cazuri de înrăutățire a simptomelor bolii Crohn
sau colită.
Alte efecte adverse includ:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
• iritație
• stare de amețeală sau oboseală
• durere de stomac, indigestie, diaree, senzație de oboseală, gaze intestinale, constipație
• durere de cap – dacă apare în timpul administrării acestui medicament, este important să nu
mai administrați alte medicamente pentru durere pentru a depăși această durere.
• diaree, greţă, dureri abdominale, balonare, constipaţie
• eczemă - erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense)
• vomitare cu sânge
Mai puţin frecvente (se manifestă la 1 din 100 persoane):
• stare de somnolență
• stare de frică
• senzație de furnicături sau "furnicături"
• dificultăți cu somnul
• urticarie, mâncărime
• pielea devine sensibilă la lumină
• tulburări ale vederii, probleme de auz
• hepatită, îngălbenirea pielii sau a ochilor, reducerea funcției ficatului
• reducerea funcției renale, inflamarea rinichilor, insuficiență renală
• strănut, nas înfundat, mâncărime sau mucozități nazale (rinită)
• stomac sau ulcer gastric, gaura in peretele tractului digestiv
• inflamarea mucoasei stomacului
• vânătăi mici pe piele sau în gură, nasului sau urechilor
• dificultăți de respirație, respirație șuierătoare sau tuse, astm sau agravarea astmului
• zgomot în urechi (tinitus)
• senzație de amețeală sau amețeală (vertij)
• ulcerații bucale
• reacție alergică gravă care determină umflarea feței sau a gâtului
Rare (se manifestă la 1 din 1000 persoane):
• stare de depresie sau confuzie
• reținerea fluidelor (edem)
• o infecție a creierului numită "meningită non-bacteriană"
• pierderea vederii
• modificări ale hemoleucogramei - primele semne sunt: temperatură înaltă, durere în gât,
ulcerații la nivelul gurii, simptome asemănătoare gripei, senzație de oboseală, sângerări din
nas și piele
• reducerea numărului de celule sanguine (anemie)
• reacție alergică gravă care cauzează dificultăți de respirație sau amețeli
• dureri în gât severe cu febră mare (agranulocitoză)
Foarte rare (se manifestă la 1 din 10,000 persoane):
• insuficiență hepatică
• insuficiență cardiacă
• atac de cord
• inflamarea pancreasului
• probleme ale pielii (care de asemenea pot afecta partea interioară a gurii, nasului sau
urechilor) precum sindromul 'Stevens-Johnson', necroliză epidermică toxică' sau "eritem
multiform".
• tensiune arterială mărită
Necunoscute (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile):
agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn (inflamarea colonului)
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi
raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii
sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md
sau e-mail:[email protected] Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea
de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ IBUPROFEN
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
A se păstra în ambalajul original la temperatura sub 30°C.
Nu administrați IBUPROFEN după expirarea termenului de valabilitate care este indicat pe cutie și
blister după cuvântul “EXP”. Data expirării se referă la ultima zi a acelei luni.
Nu aruncați nici un medicament prin intermediul apelor reziduale sau deșeuri menajere. Cereți
sfatul farmacistului cu privire la aruncarea medicamentelor pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri
vor contribui la protejarea mediului.
6. CONȚINUTUL AMBALAJULUI ȘI ALTE INFORMAȚII
Ce conțin comprimatele de IBUPROFEN
Substanța activă ce se conţine în comprimatele IBUPROFEN este ibuprofen 400 mg.
.
Celelalte componente sunt:
- amidon de porumb,
- celuloză microcristalină,
- amidon pregelatinizat,
- talc purificat,
- metil hidroxibenzoat (E218),
- propilhidroxibenzoat (E216),
- siliciu coloidal anhidru,
- streat de magneziu.
Înveliș: Hidroxipropil metilceluloza, polietilen glicol, dioxid de titan, lac de eritrozină.
Cum arată comprimatele de IBUPROFEN și conținutul ambalajului
IBUPROFEN 400 mg sunt comprimate filmate de culoare roz, rotunde, biconvexe, netede pe
ambele părți.
IBUPROFEN este disponibil în ambalaje ce conțin 10 sau100 comprimate filmate.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
TROGE MEDICAL GMBH
Milchstrasse 19
20148 Hamburg · GERMANIA
Tel.: +49 (0) 40 44 18 44 0
E-Mail: [email protected]
Fabricantul
S Kant Healthcare Ltd.
Plot No. 1802-1805
G.I.D.C. PHASE III,
Vapi-396 195,
INDIA
Acest prospect a fost revizuit în Septembrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului
şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amed.md
-3%
28.28 MDL
29.15 MDL
Indicatii.
Tratamentul proceselor infecțioase cauzate de microorganisme sensibile la cefobicid:
infecții ale tractului respirator superior și inferior; infecții ale tractului urinar superior și inferior;
peritonită, colecistită, colangită și alte infecții intra-abdominale;
septicemie,
meningită,
infecții ale pielii și țesuturilor moi;
infecții ale oaselor și articulațiilor;
boală inflamatorie pelvină, endometrită, gonoree și alte infecții ale tractului genital.
Prevenirea complicațiilor infecțioase postoperatorii în timpul operațiilor abdominale, ginecologice, cardiovasculare și ortopedice.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine și alte antibiotice β-lactamice.
Mod de administrare și dozare.
În absența contraindicațiilor, înainte de a începe tratamentul, efectuați un test intradermic pentru sensibilitatea la cefoperazonă. Când se utilizează lidocaina ca solvent (când este administrată), este necesar să se țină cont de informațiile de siguranță ale lidocainei și să se efectueze un test cutanat pentru sensibilitatea la aceasta.
Se aplica intravenos si intramuscular.
Adulti. Doza zilnică uzuală este de 2-4 g/zi, împărțită în părți egale la fiecare ora 12:00. Pentru infecțiile cu evoluție severă, doza zilnică poate fi crescută la 8 g; părți egale din această doză trebuie administrate la fiecare 12:00. Dacă este necesară creșterea în continuare a dozei zilnice la 12-16 g, aceasta trebuie împărțită în 3 injecții (la fiecare 8:00).
Tratamentul cu medicamentul poate fi început înainte de obținerea rezultatelor studiului sensibilității microorganismelor.
Copiii trebuie prescris în doză zilnică de 50-200 mg/kg greutate corporală, în funcție de severitatea bolii; doza se administreaza in 2 prize divizate (la fiecare ora 12:00). Doza maximă nu trebuie să depășească 12 g pe zi. Doze zilnice de până la 300 mg/kg greutate corporală au fost aplicate fără complicații la copiii mici și copiii cu infecții severe, inclusiv meningită bacteriană.
Pentru nou-născuții cu vârsta sub 8 zile, medicamentul trebuie administrat la fiecare ora 12:00, totuși, riscurile potențiale trebuie luate în considerare la prescrierea medicamentului.
Pentru uretrita gonococică necomplicată se recomandă o singură administrare a câte 500 mg intramuscular.
Tratamentul proceselor infecțioase cauzate de microorganisme sensibile la cefobicid:
infecții ale tractului respirator superior și inferior; infecții ale tractului urinar superior și inferior;
peritonită, colecistită, colangită și alte infecții intra-abdominale;
septicemie,
meningită,
infecții ale pielii și țesuturilor moi;
infecții ale oaselor și articulațiilor;
boală inflamatorie pelvină, endometrită, gonoree și alte infecții ale tractului genital.
Prevenirea complicațiilor infecțioase postoperatorii în timpul operațiilor abdominale, ginecologice, cardiovasculare și ortopedice.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine și alte antibiotice β-lactamice.
Mod de administrare și dozare.
În absența contraindicațiilor, înainte de a începe tratamentul, efectuați un test intradermic pentru sensibilitatea la cefoperazonă. Când se utilizează lidocaina ca solvent (când este administrată), este necesar să se țină cont de informațiile de siguranță ale lidocainei și să se efectueze un test cutanat pentru sensibilitatea la aceasta.
Se aplica intravenos si intramuscular.
Adulti. Doza zilnică uzuală este de 2-4 g/zi, împărțită în părți egale la fiecare ora 12:00. Pentru infecțiile cu evoluție severă, doza zilnică poate fi crescută la 8 g; părți egale din această doză trebuie administrate la fiecare 12:00. Dacă este necesară creșterea în continuare a dozei zilnice la 12-16 g, aceasta trebuie împărțită în 3 injecții (la fiecare 8:00).
Tratamentul cu medicamentul poate fi început înainte de obținerea rezultatelor studiului sensibilității microorganismelor.
Copiii trebuie prescris în doză zilnică de 50-200 mg/kg greutate corporală, în funcție de severitatea bolii; doza se administreaza in 2 prize divizate (la fiecare ora 12:00). Doza maximă nu trebuie să depășească 12 g pe zi. Doze zilnice de până la 300 mg/kg greutate corporală au fost aplicate fără complicații la copiii mici și copiii cu infecții severe, inclusiv meningită bacteriană.
Pentru nou-născuții cu vârsta sub 8 zile, medicamentul trebuie administrat la fiecare ora 12:00, totuși, riscurile potențiale trebuie luate în considerare la prescrierea medicamentului.
Pentru uretrita gonococică necomplicată se recomandă o singură administrare a câte 500 mg intramuscular.
Rețetă medicală
SPIRONOLACTON-BP 25 mg comprimate
SPIRONOLACTON-BP 50 mg comprimate
SPIRONOLACTON-BP 100 mg comprimate
Spironolactonă
CE ESTE SPIRONOLACTON-BP COMPRIMATE ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂSpironolacton-BP comprimate este un diuretic, care poate fi utilizat în caz de tensiune arterială ridicată, pentru tratamentul edemelor cauzate de bolile inimii, ficatului şi rinichilor şi pentru tratamentul deficienţei de potasiu.
CE TREBUIE SA STITI INAINTE SA LUATI SPIRONOLACTON-BP COMPRIMATE.Nu luaţi Spironolacton-BP comprimate:
- dacă ştiţi că aveţi hipersensibilitate (alergie) la spironolactonă şi la oricare dintre componenţii medicamentului,
-dacă aveţi insuficienţă renală severă, insuficienţă hepatică acută sau severă,
-dacă sunteţi în tratament cu săruri de potasiu şi/sau alte diuretice care pot creşte potasiul în sânge (triamteren, amilorid),
-dacă rezultatele testelor de laborator sunt înafara valorilor normale (nivel ridicat al potasiului, nivel scăzut al sodiului),
-dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Spironolacton-BP Spironolacton-BP
comprimate trebuie administrat după considerente medicale individuale în caz de:
- boli ale ficatului,
- boli ale rinichilor,
- vârstă avansată.
Spironolactona ca şi alte diuretice este prevăzută în lista substanţelor dopante la sportivi.
Utilizarea altor medicamente:
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Când Spironolacton-BP comprimate este administrat concomitent cu următoarele medicamente, ele îşi pot modifica efectele unele altora: de ex. salicilaţi, alte diuretice, medicamente pentru tensiune arterială ridicată (antihipertensive), potasiu, antiinflamatoare nesteroidiene (NSAIDs), fluorocortizon, digoxina, carbenoxolonă, neomicină, anticoagulante (medicamente care previn formarea cheagurilor de sânge).
Utilizarea Spironolacton-BP comprimate cu alimente şi băuturi:
Dacă luaţi sau sunteţi sub efectul Spironolacton-BP comprimate, consumul de băuturi alcoolice trebuie evitat.
Sarcina şi alăptarea
Spironolacton-BP comprimate este contraindicat pe durata sarcinii şi alăptării.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
La începutul tratamentului, conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor trebuie evitată pentru o perioadă de timp stabilită individual. Ulterior, medicul poate decide asupra restricţiei.
Informaţii importante privind unele componente ale Spironolacton-BP comprimate:
Spironolacton-BP comprimate conţine lactoză,
Dacă medicul dumneavoastră va atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
CUM SĂ UTILIZAŢI SPIRONOLACTON-BP COMPRIMATE
Utilizaţi întotdeauna Spironolacton-BP comprimate exact aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza zilnică de medicament depinde de boală şi de durata de administrare. Doza zilnică trebuie luată într-o singură priză sau divizată în două părţi, cu lichid (de ex. un pahar cu apă).
Adulţi:
Dozele la adulţi variază între 25 mg şi 200 mg spironolactonă pe zi. În cazuri severe şi în funcţie de afecţiune, doza poate fi crescută treptat până la maxim 400 mg spironolactonă pe zi. Dacă nu sunteţi sigur cât trebuie să luaţi, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Vârstnici:
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică la început şi apoi crescută treptat pentru a se atinge beneficiul maxim.
Copii:
Dozele de spironolactonă administrate la un copil depind de greutatea copilului. Medicul dumneavoastră vă va spune ce doză trebuie administrată. Dacă aveţi impresia că efectul Spironolacton-BP comprimate este prea puternic sau prea slab, consultaţi medicul sau farmacistul.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Spironolacton-BP comprimate
Simptome: somnolenţă, confuzie şi modificări ale rezultatelor testelor de laborator. Dacă în mod deliberat sau accidental, luaţi mai multe comprimate, contactaţi medicul imediat sau mergeţi la compartimentul de urgenţă a celui mai apropiat spital pentru ajutor medical.
Dacă uitaţi să utilizaţi Spironolacton-BP comprimate
Nu administraţi o doză dublă data viitoare, deoarece nu veţi putea substitui doza uitată, în schimb vă puteţi expune pericolului de supradozaj. Continuaţi tratamentul după cum v-a fost prescris.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Spironolacton-BP comprimate poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa posibilelor reacţii adverse enumerate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:
- foarte frecvente (afectează mai mult de un utilizator din 10)
- frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100)
- mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000)
- rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000)
- foarte rare (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
- cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţii adverse frecvente: stare generală de rău, greaţă, ameţeli, tulburări de ciclu menstrual.
Reacţii adverse mai puţin frecvente: tulburări electrolitice (modificări ale sărurilor din sânge), creşterea potasiului în sânge, confuzie, mâncărimi, erupţii pe piele, urticarie. Reacţii adverse rare: scăderea severă a numărului de globule albe din sânge, cu favorizarea apariţiei infecţiilor (leucopenie); durere de gât şi febră apărute brusc(agranulocitoză); scăderea numărului de trombocite care duce la creşterea riscului de sângerare sau de apariţiea vânătăilor (trombocitopenie), afectarea funcţiei renale. Reacţii adverse foarte rare: afectarea funcţiei ficatului, căderea părului, creşterea părului în exces, modificări ale libidoului (modificarea dorinţei sexuale).
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută: tumoră benignă la nivelul sânului, dureri la nivelul sânului, tulburări la nivelul tubului digestiv, crampe musculare. Uneori, în timpul tratamentului cu spironolactonă s-a observat creşterea sânilor la bărbaţi. Aceasta dispare la întreruperea tratamentului dar, în cazuri rare, poate să persite. În asociere cu tratamentul cu spironolactonă au mai fost raportate următoarele reacţii adverse izolate: sindrom Stevens Johnson (erupţie de culoare roşie pe piele, conjunctivită, febră, ulceraţii pe mucoase). Dacă observaţi apariţia acestui tip de manifestări, întrerupeţi imediat administrarea medicamentului şi luaţi legătura cu medicul dumneavoastră.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau email:[email protected] Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
CUM SE PĂSTREAZĂ SPIRONOLACTON-BP COMPRIMATE
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C. Nu utilizaţi Spironolacton-BP comprimate după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
CONŢINUTUL AMBALAJULUI ŞI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine Spironolacton-BP comprimate
Spironolacton-BP 25 mg comprimate Substanţa activă în fiecare comprimat este spironolactona 25 mg. Celelalte componente sunt: stearat de magneziu, Ludipress® (lactoză, polividonă, crospovidonă).
Spironolacton-BP 50 mg comprimate Substanţa activă în fiecare comprimat este spironolactona 50 mg. Celelalte componente sunt: stearat de magneziu, Ludipress® (lactoză, polividonă, crospovidonă).
Spironolacton-BP 100 mg comprimate Substanţa activă în fiecare comprimat este spironolactona100 mg. Celelalte componente sunt: stearat de magneziu, Ludipress® (lactoză, polividonă, crospovidonă).
Cum arată Spironolacton-BP comprimate şi conţinutul ambalajului
Spironolacton-BP 25 mg, 50 mg, 100 mg comprimate Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară plată, muchii teşite, cu o linie de divizare pe una din feţe şi incrustaţie „BP”, suprafaţa laterală cu margini rotunjite.
Cutie cu 3 blistere din folie PVC / Al a câte 20 comprimate.
SPIRONOLACTON-BP 50 mg comprimate
SPIRONOLACTON-BP 100 mg comprimate
Spironolactonă
CE ESTE SPIRONOLACTON-BP COMPRIMATE ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂSpironolacton-BP comprimate este un diuretic, care poate fi utilizat în caz de tensiune arterială ridicată, pentru tratamentul edemelor cauzate de bolile inimii, ficatului şi rinichilor şi pentru tratamentul deficienţei de potasiu.
CE TREBUIE SA STITI INAINTE SA LUATI SPIRONOLACTON-BP COMPRIMATE.Nu luaţi Spironolacton-BP comprimate:
- dacă ştiţi că aveţi hipersensibilitate (alergie) la spironolactonă şi la oricare dintre componenţii medicamentului,
-dacă aveţi insuficienţă renală severă, insuficienţă hepatică acută sau severă,
-dacă sunteţi în tratament cu săruri de potasiu şi/sau alte diuretice care pot creşte potasiul în sânge (triamteren, amilorid),
-dacă rezultatele testelor de laborator sunt înafara valorilor normale (nivel ridicat al potasiului, nivel scăzut al sodiului),
-dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Spironolacton-BP Spironolacton-BP
comprimate trebuie administrat după considerente medicale individuale în caz de:
- boli ale ficatului,
- boli ale rinichilor,
- vârstă avansată.
Spironolactona ca şi alte diuretice este prevăzută în lista substanţelor dopante la sportivi.
Utilizarea altor medicamente:
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Când Spironolacton-BP comprimate este administrat concomitent cu următoarele medicamente, ele îşi pot modifica efectele unele altora: de ex. salicilaţi, alte diuretice, medicamente pentru tensiune arterială ridicată (antihipertensive), potasiu, antiinflamatoare nesteroidiene (NSAIDs), fluorocortizon, digoxina, carbenoxolonă, neomicină, anticoagulante (medicamente care previn formarea cheagurilor de sânge).
Utilizarea Spironolacton-BP comprimate cu alimente şi băuturi:
Dacă luaţi sau sunteţi sub efectul Spironolacton-BP comprimate, consumul de băuturi alcoolice trebuie evitat.
Sarcina şi alăptarea
Spironolacton-BP comprimate este contraindicat pe durata sarcinii şi alăptării.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
La începutul tratamentului, conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor trebuie evitată pentru o perioadă de timp stabilită individual. Ulterior, medicul poate decide asupra restricţiei.
Informaţii importante privind unele componente ale Spironolacton-BP comprimate:
Spironolacton-BP comprimate conţine lactoză,
Dacă medicul dumneavoastră va atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
CUM SĂ UTILIZAŢI SPIRONOLACTON-BP COMPRIMATE
Utilizaţi întotdeauna Spironolacton-BP comprimate exact aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza zilnică de medicament depinde de boală şi de durata de administrare. Doza zilnică trebuie luată într-o singură priză sau divizată în două părţi, cu lichid (de ex. un pahar cu apă).
Adulţi:
Dozele la adulţi variază între 25 mg şi 200 mg spironolactonă pe zi. În cazuri severe şi în funcţie de afecţiune, doza poate fi crescută treptat până la maxim 400 mg spironolactonă pe zi. Dacă nu sunteţi sigur cât trebuie să luaţi, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Vârstnici:
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică la început şi apoi crescută treptat pentru a se atinge beneficiul maxim.
Copii:
Dozele de spironolactonă administrate la un copil depind de greutatea copilului. Medicul dumneavoastră vă va spune ce doză trebuie administrată. Dacă aveţi impresia că efectul Spironolacton-BP comprimate este prea puternic sau prea slab, consultaţi medicul sau farmacistul.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Spironolacton-BP comprimate
Simptome: somnolenţă, confuzie şi modificări ale rezultatelor testelor de laborator. Dacă în mod deliberat sau accidental, luaţi mai multe comprimate, contactaţi medicul imediat sau mergeţi la compartimentul de urgenţă a celui mai apropiat spital pentru ajutor medical.
Dacă uitaţi să utilizaţi Spironolacton-BP comprimate
Nu administraţi o doză dublă data viitoare, deoarece nu veţi putea substitui doza uitată, în schimb vă puteţi expune pericolului de supradozaj. Continuaţi tratamentul după cum v-a fost prescris.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Spironolacton-BP comprimate poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa posibilelor reacţii adverse enumerate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:
- foarte frecvente (afectează mai mult de un utilizator din 10)
- frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100)
- mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000)
- rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000)
- foarte rare (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
- cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţii adverse frecvente: stare generală de rău, greaţă, ameţeli, tulburări de ciclu menstrual.
Reacţii adverse mai puţin frecvente: tulburări electrolitice (modificări ale sărurilor din sânge), creşterea potasiului în sânge, confuzie, mâncărimi, erupţii pe piele, urticarie. Reacţii adverse rare: scăderea severă a numărului de globule albe din sânge, cu favorizarea apariţiei infecţiilor (leucopenie); durere de gât şi febră apărute brusc(agranulocitoză); scăderea numărului de trombocite care duce la creşterea riscului de sângerare sau de apariţiea vânătăilor (trombocitopenie), afectarea funcţiei renale. Reacţii adverse foarte rare: afectarea funcţiei ficatului, căderea părului, creşterea părului în exces, modificări ale libidoului (modificarea dorinţei sexuale).
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută: tumoră benignă la nivelul sânului, dureri la nivelul sânului, tulburări la nivelul tubului digestiv, crampe musculare. Uneori, în timpul tratamentului cu spironolactonă s-a observat creşterea sânilor la bărbaţi. Aceasta dispare la întreruperea tratamentului dar, în cazuri rare, poate să persite. În asociere cu tratamentul cu spironolactonă au mai fost raportate următoarele reacţii adverse izolate: sindrom Stevens Johnson (erupţie de culoare roşie pe piele, conjunctivită, febră, ulceraţii pe mucoase). Dacă observaţi apariţia acestui tip de manifestări, întrerupeţi imediat administrarea medicamentului şi luaţi legătura cu medicul dumneavoastră.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau email:[email protected] Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
CUM SE PĂSTREAZĂ SPIRONOLACTON-BP COMPRIMATE
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C. Nu utilizaţi Spironolacton-BP comprimate după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
CONŢINUTUL AMBALAJULUI ŞI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine Spironolacton-BP comprimate
Spironolacton-BP 25 mg comprimate Substanţa activă în fiecare comprimat este spironolactona 25 mg. Celelalte componente sunt: stearat de magneziu, Ludipress® (lactoză, polividonă, crospovidonă).
Spironolacton-BP 50 mg comprimate Substanţa activă în fiecare comprimat este spironolactona 50 mg. Celelalte componente sunt: stearat de magneziu, Ludipress® (lactoză, polividonă, crospovidonă).
Spironolacton-BP 100 mg comprimate Substanţa activă în fiecare comprimat este spironolactona100 mg. Celelalte componente sunt: stearat de magneziu, Ludipress® (lactoză, polividonă, crospovidonă).
Cum arată Spironolacton-BP comprimate şi conţinutul ambalajului
Spironolacton-BP 25 mg, 50 mg, 100 mg comprimate Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară plată, muchii teşite, cu o linie de divizare pe una din feţe şi incrustaţie „BP”, suprafaţa laterală cu margini rotunjite.
Cutie cu 3 blistere din folie PVC / Al a câte 20 comprimate.
-3%
98.65 MDL
101.70 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.