Filtru
Întâi cele populare
Întâi cele populare
0
Nu este disponibil
Indicaţii terapeutice
Boli endocrine: Insuficienţă corticosuprarenală primară sau secundară. NB! Hidrocortizonul sau
cortizonul sunt medicamente de prima alegere; analogi sintetici sunt folosiți împreună cu
mineralocorticoizi, dacă este necesar; tratamentul suplimentar cu mineralocorticoizi este deosebit de
important la copii și adolescenți. Insuficienţă corticosuprarenală acută (hidrocortizonul sau
cortizonul sunt medicamente de prima alegere; poate fi necesar tratamentul suplimentar cu
mineralocorticoizi, în special când sunt folosiți analogi sintetici).
Preoperator sau în cazul unor traumatisme bruște sau boli severe la pacienţi cu insuficienţă
corticosuprarenală diagnosticată. Hiperplazie corticosuprarenală congenitală. Tiroidita
nesupurativă. Criză hipercalcemică, de exemplu legată de cancer.
Boli reumatismale (administrat intravenos sau intramuscular ca tratament adjuvant de scurtă
durată a episoadelor acute sau exacerbărilor): Bursita acută şi subacută; artrita gutoasă acută;
tenosinovita acută nespecifică; spondilita anchilopoietică; epicondilita; osteoartrita posttraumatică;
artrita psoriazică; artrita reumatoidă, inclusiv poliartrita reumatoidă juvenilă (poate fi necesar
tratamentul de întreținere cu doze mici); sinovita asociată cu artroză.
Boli de colagen (în timpul exacerbărilor sau ca tratament de întreţinere în anumite cazuri): Cardita
reumatismală acută; sindrom Goodpasture; poliarterita nodoasă; dermatomiozită sistemică
(polimiozită); lupus eritematos sistemic, inclusiv nefrita lupică.
Boli dermatologice: Pemfigus; eritem multiform sever (sindrom Stevens-Johnson).
Stări alergice: Stări alergice refractorii (care nu răspund la medicaţia convenţională) precum astmul
bronşic, edemul laringian acut neinfecţios (adrenalina este medicamentul de prima alegere),
reacţiile de hipersensibilitate induse de medicamente, boala serului, reacţiile urticariene posttransfuzionale.
2
Boli oftalmologice: Tratamentul sistemic al afecţiunilor alergice şi inflamatorii severe acute şi
cronice oftalmologice; infecția camerei anterioare a ochiului; herpes zoster oftalmic când
corticosteroidul este combinat cu un medicament antiviral adecvat; keratită; nevrită optică; uveită;
irită; iridociclită; corioretinită; uveita simpatică.
Boli gastrointestinale: Tratamentul sistemic al exacerbări acute ale bolii Crohn și colita ulcerativă.
Boli ale tractului respirator: Pneumonie de aspiraţie; berilioză; sindrom Löffler, care nu răspunde
la alte tratamente adecvate; sarcoidoză pulmonară simptomatică; tuberculoză pulmonară fulminantă
sau miliară, în asociere cu chimioterapie antituberculoasă adecvată.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii la pacienții cu SIDA (ca tratament adjuvant în infecții
moderate și severe): Rezultatul bun al tratamentului a fost obținut în cazul în care tratamentul antiPneumocystis a fost suplimentat cu un corticosteroid în termen de 72 de ore de la începerea
medicației la pacienții cu SIDA cu pneumonie cu Pneumocystis carinii moderată sau severă.
Deoarece reactivarea tuberculozei este crescută la pacienții cu SIDA, tratamentul antimicobacterian
trebuie luat în considerare în cazul în care corticosteroizi sunt utilizate la acești pacienți cu risc.
Pacienții trebuie să fie monitorizați și pentru activarea altor infecții latente.
Boli hematologice: Anemia hemolitică dobândită (autoimună); anemia hipoplastică congenitală;
eritroblastopenia care reacționează la tratamentul corticosteroid, precum sindromul BlackfanDiamond; purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi numai pe cale intravenoasă (administrarea
intramusculară este contraindicată); trombocitopenia secundară la adulţi.
Boli neoplazice: Tratament paliativ al leucemiei şi limfoamelor la adulți, precum leucemia acută la
copii.
Boli renale: Sindrom nefrotic (cauzat de lupus eritematos sistemic idiopatic sau secundar):
inducerea remisiei bolilor renale la pacienții non-uremici.
Boli neurologice: De exemplu, exacerbări acute de scleroză multiplă; edem cerebral (asociat cu
terapia chirurgicală sau radioterapia a tumorilor cerebrale); traumatism acut al măduvei spinării
(tratamentul trebuie început în primele 8 ore de la traumatism).
Boli cardio-vasculare: De exemplu, insuficienţă corticosuprarenală sau șoc care nu răspund la
tratamentul convențional și atunci când este posibilă insuficiență suprarenală. (Hidrocortizonul este
medicamentul de prima alegere. Atunci când nu se dorește un efect mineralocorticoid,
metilprednisolonul poate avea un efect mai pozitiv.)
Cu toate că problema nu a fost investigată în detaliu în studiile clinice controlate (placebo, dubluorb), studiile pe animale au demonstrat că Methypred poate fi benefic în șoc hemoragic, traumatic
sau post-operator, care nu răspund la tratamentul standard (de exemplu, terapia cu lichide). Vezi de
asemenea pct. 4.4.
Transplant de organ: Profilaxia sau tratamentul reacției de rejecție de transplant.
Alte afecţiuni: Meningita tuberculoasă severă, atunci când corticosteroizii se administrează
concomitent cu medicamente antituberculoase adecvate. Trichineloza acută severă cu simptome
neurologice sau cardiace. Profilaxia stărilor de greaţă şi a vărsăturilor provocate de chimioterapia
citostatică. Tratamentul trebuie să înceapă în primele 8 ore de la traumatism.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în primele 3 ore de la traumatism: iniţial se
administrează 30 mg/kg intravenos in bolus, timp de 15 minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie intravenos continuă 5,4 mg/kg şi oră, timp de 23 de ore.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în primele 3-8 ore de la traumatism: iniţial se
administrează 30 mg/kg intravenos in bolus, timp de 15 minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie intravenos continuă 5,4 mg/kg şi oră, timp de 47 de ore.
În cazul perfuziei, se preferă un alt loc de puncţionare decât cel pentru injecţia in bolus.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA
Doza recomandată este de 40 mg Methypred la fiecare 6-12 ore, cu scăderea treptată a dozei pe
durata maximă de 21 de zile sau până la finalizarea tratamentului pentru Pneumocystis.
Tratamentul trebuie să înceapă în primele 72 de ore de tratament iniţial anti-pneumocistoză.
Tratament în alte situaţii
Doza iniţială variază de la 10 mg la 500 mg, în funcţie de situaţia clinică tratată. Doze mai mari pot
fi necesare pentru tratamentul pe termen scurt al stărilor acute severe. Doza iniţială de până la 250
mg, trebuie administrată intravenos, timp de cel puţin 5 minute, iar dozele peste 250 mg, timp de cel
puţin 30 de minute. Următoarele doze pot fi injectate intravenos sau intramuscular la intervale
determinate de răspunsul pacientului şi de situaţia clinică. Tratamentul corticosteroid este un
4
adjuvant la, și nu de înlocuire pentru, tratamentul convențional.
Copii
Doza pentru nou-născuți și copii pot fi reduse, dar reducerea dozei trebuie efectuată în funcție de
gravitatea stării și a răspunsului la tratament, mai degrabă decât în funcție de vârsta și înălțimea
pacientului. Doza nu trebuie să fie mai mică de 0,5 mg / kg / zi.
Contraindicaţii
Metilprednisolon succinat de sodiu este contraindicat:
- infecţii fungice sistemice;
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- administrare intratecală.
Administrare de vaccinuri vii sau vii atenuate sunt contraindicate la pacienții tratați cu
corticosteroizi în doze imunosupresoare. https://bit.ly/3wGpHce
Boli endocrine: Insuficienţă corticosuprarenală primară sau secundară. NB! Hidrocortizonul sau
cortizonul sunt medicamente de prima alegere; analogi sintetici sunt folosiți împreună cu
mineralocorticoizi, dacă este necesar; tratamentul suplimentar cu mineralocorticoizi este deosebit de
important la copii și adolescenți. Insuficienţă corticosuprarenală acută (hidrocortizonul sau
cortizonul sunt medicamente de prima alegere; poate fi necesar tratamentul suplimentar cu
mineralocorticoizi, în special când sunt folosiți analogi sintetici).
Preoperator sau în cazul unor traumatisme bruște sau boli severe la pacienţi cu insuficienţă
corticosuprarenală diagnosticată. Hiperplazie corticosuprarenală congenitală. Tiroidita
nesupurativă. Criză hipercalcemică, de exemplu legată de cancer.
Boli reumatismale (administrat intravenos sau intramuscular ca tratament adjuvant de scurtă
durată a episoadelor acute sau exacerbărilor): Bursita acută şi subacută; artrita gutoasă acută;
tenosinovita acută nespecifică; spondilita anchilopoietică; epicondilita; osteoartrita posttraumatică;
artrita psoriazică; artrita reumatoidă, inclusiv poliartrita reumatoidă juvenilă (poate fi necesar
tratamentul de întreținere cu doze mici); sinovita asociată cu artroză.
Boli de colagen (în timpul exacerbărilor sau ca tratament de întreţinere în anumite cazuri): Cardita
reumatismală acută; sindrom Goodpasture; poliarterita nodoasă; dermatomiozită sistemică
(polimiozită); lupus eritematos sistemic, inclusiv nefrita lupică.
Boli dermatologice: Pemfigus; eritem multiform sever (sindrom Stevens-Johnson).
Stări alergice: Stări alergice refractorii (care nu răspund la medicaţia convenţională) precum astmul
bronşic, edemul laringian acut neinfecţios (adrenalina este medicamentul de prima alegere),
reacţiile de hipersensibilitate induse de medicamente, boala serului, reacţiile urticariene posttransfuzionale.
2
Boli oftalmologice: Tratamentul sistemic al afecţiunilor alergice şi inflamatorii severe acute şi
cronice oftalmologice; infecția camerei anterioare a ochiului; herpes zoster oftalmic când
corticosteroidul este combinat cu un medicament antiviral adecvat; keratită; nevrită optică; uveită;
irită; iridociclită; corioretinită; uveita simpatică.
Boli gastrointestinale: Tratamentul sistemic al exacerbări acute ale bolii Crohn și colita ulcerativă.
Boli ale tractului respirator: Pneumonie de aspiraţie; berilioză; sindrom Löffler, care nu răspunde
la alte tratamente adecvate; sarcoidoză pulmonară simptomatică; tuberculoză pulmonară fulminantă
sau miliară, în asociere cu chimioterapie antituberculoasă adecvată.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii la pacienții cu SIDA (ca tratament adjuvant în infecții
moderate și severe): Rezultatul bun al tratamentului a fost obținut în cazul în care tratamentul antiPneumocystis a fost suplimentat cu un corticosteroid în termen de 72 de ore de la începerea
medicației la pacienții cu SIDA cu pneumonie cu Pneumocystis carinii moderată sau severă.
Deoarece reactivarea tuberculozei este crescută la pacienții cu SIDA, tratamentul antimicobacterian
trebuie luat în considerare în cazul în care corticosteroizi sunt utilizate la acești pacienți cu risc.
Pacienții trebuie să fie monitorizați și pentru activarea altor infecții latente.
Boli hematologice: Anemia hemolitică dobândită (autoimună); anemia hipoplastică congenitală;
eritroblastopenia care reacționează la tratamentul corticosteroid, precum sindromul BlackfanDiamond; purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi numai pe cale intravenoasă (administrarea
intramusculară este contraindicată); trombocitopenia secundară la adulţi.
Boli neoplazice: Tratament paliativ al leucemiei şi limfoamelor la adulți, precum leucemia acută la
copii.
Boli renale: Sindrom nefrotic (cauzat de lupus eritematos sistemic idiopatic sau secundar):
inducerea remisiei bolilor renale la pacienții non-uremici.
Boli neurologice: De exemplu, exacerbări acute de scleroză multiplă; edem cerebral (asociat cu
terapia chirurgicală sau radioterapia a tumorilor cerebrale); traumatism acut al măduvei spinării
(tratamentul trebuie început în primele 8 ore de la traumatism).
Boli cardio-vasculare: De exemplu, insuficienţă corticosuprarenală sau șoc care nu răspund la
tratamentul convențional și atunci când este posibilă insuficiență suprarenală. (Hidrocortizonul este
medicamentul de prima alegere. Atunci când nu se dorește un efect mineralocorticoid,
metilprednisolonul poate avea un efect mai pozitiv.)
Cu toate că problema nu a fost investigată în detaliu în studiile clinice controlate (placebo, dubluorb), studiile pe animale au demonstrat că Methypred poate fi benefic în șoc hemoragic, traumatic
sau post-operator, care nu răspund la tratamentul standard (de exemplu, terapia cu lichide). Vezi de
asemenea pct. 4.4.
Transplant de organ: Profilaxia sau tratamentul reacției de rejecție de transplant.
Alte afecţiuni: Meningita tuberculoasă severă, atunci când corticosteroizii se administrează
concomitent cu medicamente antituberculoase adecvate. Trichineloza acută severă cu simptome
neurologice sau cardiace. Profilaxia stărilor de greaţă şi a vărsăturilor provocate de chimioterapia
citostatică. Tratamentul trebuie să înceapă în primele 8 ore de la traumatism.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în primele 3 ore de la traumatism: iniţial se
administrează 30 mg/kg intravenos in bolus, timp de 15 minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie intravenos continuă 5,4 mg/kg şi oră, timp de 23 de ore.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în primele 3-8 ore de la traumatism: iniţial se
administrează 30 mg/kg intravenos in bolus, timp de 15 minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie intravenos continuă 5,4 mg/kg şi oră, timp de 47 de ore.
În cazul perfuziei, se preferă un alt loc de puncţionare decât cel pentru injecţia in bolus.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA
Doza recomandată este de 40 mg Methypred la fiecare 6-12 ore, cu scăderea treptată a dozei pe
durata maximă de 21 de zile sau până la finalizarea tratamentului pentru Pneumocystis.
Tratamentul trebuie să înceapă în primele 72 de ore de tratament iniţial anti-pneumocistoză.
Tratament în alte situaţii
Doza iniţială variază de la 10 mg la 500 mg, în funcţie de situaţia clinică tratată. Doze mai mari pot
fi necesare pentru tratamentul pe termen scurt al stărilor acute severe. Doza iniţială de până la 250
mg, trebuie administrată intravenos, timp de cel puţin 5 minute, iar dozele peste 250 mg, timp de cel
puţin 30 de minute. Următoarele doze pot fi injectate intravenos sau intramuscular la intervale
determinate de răspunsul pacientului şi de situaţia clinică. Tratamentul corticosteroid este un
4
adjuvant la, și nu de înlocuire pentru, tratamentul convențional.
Copii
Doza pentru nou-născuți și copii pot fi reduse, dar reducerea dozei trebuie efectuată în funcție de
gravitatea stării și a răspunsului la tratament, mai degrabă decât în funcție de vârsta și înălțimea
pacientului. Doza nu trebuie să fie mai mică de 0,5 mg / kg / zi.
Contraindicaţii
Metilprednisolon succinat de sodiu este contraindicat:
- infecţii fungice sistemice;
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- administrare intratecală.
Administrare de vaccinuri vii sau vii atenuate sunt contraindicate la pacienții tratați cu
corticosteroizi în doze imunosupresoare. https://bit.ly/3wGpHce
0
Nu este disponibil
0
Nu este disponibil
Indicaţii
Hipertensiunea arterială esenţială, angina pectorală cronică stabilă, angina vasospastică (Prinzmetal), infarctul de miocard asociat cu hipertensiune arterială, insuficienţa cardiacă congestivă, sindromul Raynaud.
Utilizare terapeutică
Câte 10-20 mg de 2-3 ori pe zi. La necesitate 120 mg/zi. În urgenţe se administrează sublingual (comprimatele). După administrarea preparatului se recomandă poziţie orizontală timp de 30-60 min. La atingerea efectului terapeutic doza se micşorează la 10 mg de 3 ori pe zi. Cura de tratament este de 1-2 luni. În cazul bolnavilor cu angină pectorală asociată cu hipotensiune arterială doza este de 10 mg de 3 ori pe zi cu controlul regulat al tensiunii arteriale. Comprimatele rapid-retard se administrează câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (la necesitate câte 2 comprimate de 2 ori pe zi). Dacă în 2 săptămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorează se trece la formele rapide. Aceste comprimate trebuie înghiţite întregi. Administrarea intra-coronariană se face în bolus cu controlul riguros al tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace. Soluţia perfuzabilă se administrează i.v. în puseurile hipertensive sau spasmele coronariene spontane cu viteza 0,0208-0,0104 mg/min (5 mg în 4-8 ore).
Supradozare
Hipotensiune arterială severă şi prelungită, disfuncţia nodului sinusal şi atrioventricular, hiperglicemie. Tratament: Lichide, săruri de calciu şi dopamină i.v. În cazurile grave se recomandă hemoforeză. Hemodializa este ineficientă.
Efecte adverse
Cefalee, ameţeli, confuzie, depresie psihică, parestezii, astenie, tahicardie, hipotensiune arterială, edeme maleolare. Reacţii alergice cutane (prurit, urticarie, eritem ş.a.), înroşirea pielii. Greaţă, senzaţie de greutate, uneori diaree, afecţiuni hepatice. Creşterea diurezei, afecţiuni renale temporare.
Contraindicaţii
Hipotensiunea arterială, infarctul acut de miocard asociat cu şoc sau colaps vascular, şocul cardiogen, sarcina, lactaţia, hipersensibilitatea la preparat.
Hipertensiunea arterială esenţială, angina pectorală cronică stabilă, angina vasospastică (Prinzmetal), infarctul de miocard asociat cu hipertensiune arterială, insuficienţa cardiacă congestivă, sindromul Raynaud.
Utilizare terapeutică
Câte 10-20 mg de 2-3 ori pe zi. La necesitate 120 mg/zi. În urgenţe se administrează sublingual (comprimatele). După administrarea preparatului se recomandă poziţie orizontală timp de 30-60 min. La atingerea efectului terapeutic doza se micşorează la 10 mg de 3 ori pe zi. Cura de tratament este de 1-2 luni. În cazul bolnavilor cu angină pectorală asociată cu hipotensiune arterială doza este de 10 mg de 3 ori pe zi cu controlul regulat al tensiunii arteriale. Comprimatele rapid-retard se administrează câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (la necesitate câte 2 comprimate de 2 ori pe zi). Dacă în 2 săptămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorează se trece la formele rapide. Aceste comprimate trebuie înghiţite întregi. Administrarea intra-coronariană se face în bolus cu controlul riguros al tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace. Soluţia perfuzabilă se administrează i.v. în puseurile hipertensive sau spasmele coronariene spontane cu viteza 0,0208-0,0104 mg/min (5 mg în 4-8 ore).
Supradozare
Hipotensiune arterială severă şi prelungită, disfuncţia nodului sinusal şi atrioventricular, hiperglicemie. Tratament: Lichide, săruri de calciu şi dopamină i.v. În cazurile grave se recomandă hemoforeză. Hemodializa este ineficientă.
Efecte adverse
Cefalee, ameţeli, confuzie, depresie psihică, parestezii, astenie, tahicardie, hipotensiune arterială, edeme maleolare. Reacţii alergice cutane (prurit, urticarie, eritem ş.a.), înroşirea pielii. Greaţă, senzaţie de greutate, uneori diaree, afecţiuni hepatice. Creşterea diurezei, afecţiuni renale temporare.
Contraindicaţii
Hipotensiunea arterială, infarctul acut de miocard asociat cu şoc sau colaps vascular, şocul cardiogen, sarcina, lactaţia, hipersensibilitatea la preparat.
0
Nu este disponibil
1. Ce este Spasgan şi pentru ce se utilizează
Spasgan este un medicament combinat, care înlătură spasmele musculaturii netede a tractului gastro-intestinal, biliar și ale tractului urinar, organele de reproducere, și are un efect analgezic puternic.
Spasgan se utilizează pentru tratamentul simptomatic de scurtă durată a durerilor acute moderate până la severe în spasme ale musculaturii netede a organelor interne:
-dureri posttraumatice și postoperatorii;
-dureri la bolnavii oncologici;
-colici gastrice sau intestinale;
-colici renale în nefrolitiază;
-dischinezia spastică a căilor biliare;
-disminoree;
-cuplarea febrei ce nu poate fi controlată cu alte antipiretice;
-se admite copiilor sub 18 ani doar cu selectarea strictă a indicațiilor pentru utilizare, de către profesioniștii din domeniul sănătății (cazuri de urgentă).
Cum să luaţi Spasgan
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Spasgan soluţie injectabilă se administrează doar intramuscular. A se administra doar pentru
tratament de scurtă durată!
Soluţia injectabilă se administrează sub supravegherea strictă a medicului şi posibilitatea
acordării ajutorului medical de urgenţă, în legătură cu riscul apariţiei şocului anafilactic la
pacienţii hipersensibili.
Adulţi
Adulţilor se administrează intramuscular 2 ml sau 5 ml soluţie injectabilă, într-o singură doză.
La necesitate doza poate fi repetată peste 6-8 ore. Doza zilnică maximă nu trebuie să
depăşească 6 ml soluţie injectabilă (echivalentă cu 3 g meatmizol sodic clorhidrat).
Durata curei de tratament – 2-3 zile.
După obţinerea efectului terapeutic se poate trece la tratamentul cu medicamente pentru
înlăturarea durerii şi antispastice administrate pe cale orală.
Copii si adolescenţi
Acest medicament nu se va administra la copii cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu vârsta peste 65 ani
De obicei nu este necesară reducerea dozei. La pacienţii cu disfuncţii hepatice şi renale,
determinate de vârstă, trebuie de redus doza. Doza este determinată de medic.
Pacienţi cu funcție renală redusă
Dacă aveți disfuncţie renală se recomandă administrarea ½ din doza pentru adulţi, deoarece în
caz de disfuncție renală se încetinește viteza de eliminare a substanțelor.
Pacienţi cu disfuncţie hepatică
Dacă aveți disfuncţie hepatică trebuie evitată administrarea dozelor înalte. La administrarea
de scurtă durată nu este necesar de redus doza.
Durata curei de tratament – 2-3 zile.
După obţinerea efectului terapeutic se poate trece la tratamentul cu medicamente pentru
înlăturarea durerii şi antispastice administrate pe cale orală.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui preparat, adresaţivă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă luaţi mai mult Spasgan decât trebuie
Simptomele supradozajului: greață, vărsături, simptome de tip Meniere, zgomot în urechi,
șoc, insuficiență renală și hepatică acută, convulsii. Terapie simptomatică în spital.
Dacă apar următoarele semne ca transpirații reci, amețeli, greață, modificări de culoare a pielii
si sufocare, trebuie să solicitați imediat ajutor medical.
https://bit.ly/3gtvLjZ
Spasgan este un medicament combinat, care înlătură spasmele musculaturii netede a tractului gastro-intestinal, biliar și ale tractului urinar, organele de reproducere, și are un efect analgezic puternic.
Spasgan se utilizează pentru tratamentul simptomatic de scurtă durată a durerilor acute moderate până la severe în spasme ale musculaturii netede a organelor interne:
-dureri posttraumatice și postoperatorii;
-dureri la bolnavii oncologici;
-colici gastrice sau intestinale;
-colici renale în nefrolitiază;
-dischinezia spastică a căilor biliare;
-disminoree;
-cuplarea febrei ce nu poate fi controlată cu alte antipiretice;
-se admite copiilor sub 18 ani doar cu selectarea strictă a indicațiilor pentru utilizare, de către profesioniștii din domeniul sănătății (cazuri de urgentă).
Cum să luaţi Spasgan
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Spasgan soluţie injectabilă se administrează doar intramuscular. A se administra doar pentru
tratament de scurtă durată!
Soluţia injectabilă se administrează sub supravegherea strictă a medicului şi posibilitatea
acordării ajutorului medical de urgenţă, în legătură cu riscul apariţiei şocului anafilactic la
pacienţii hipersensibili.
Adulţi
Adulţilor se administrează intramuscular 2 ml sau 5 ml soluţie injectabilă, într-o singură doză.
La necesitate doza poate fi repetată peste 6-8 ore. Doza zilnică maximă nu trebuie să
depăşească 6 ml soluţie injectabilă (echivalentă cu 3 g meatmizol sodic clorhidrat).
Durata curei de tratament – 2-3 zile.
După obţinerea efectului terapeutic se poate trece la tratamentul cu medicamente pentru
înlăturarea durerii şi antispastice administrate pe cale orală.
Copii si adolescenţi
Acest medicament nu se va administra la copii cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu vârsta peste 65 ani
De obicei nu este necesară reducerea dozei. La pacienţii cu disfuncţii hepatice şi renale,
determinate de vârstă, trebuie de redus doza. Doza este determinată de medic.
Pacienţi cu funcție renală redusă
Dacă aveți disfuncţie renală se recomandă administrarea ½ din doza pentru adulţi, deoarece în
caz de disfuncție renală se încetinește viteza de eliminare a substanțelor.
Pacienţi cu disfuncţie hepatică
Dacă aveți disfuncţie hepatică trebuie evitată administrarea dozelor înalte. La administrarea
de scurtă durată nu este necesar de redus doza.
Durata curei de tratament – 2-3 zile.
După obţinerea efectului terapeutic se poate trece la tratamentul cu medicamente pentru
înlăturarea durerii şi antispastice administrate pe cale orală.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui preparat, adresaţivă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă luaţi mai mult Spasgan decât trebuie
Simptomele supradozajului: greață, vărsături, simptome de tip Meniere, zgomot în urechi,
șoc, insuficiență renală și hepatică acută, convulsii. Terapie simptomatică în spital.
Dacă apar următoarele semne ca transpirații reci, amețeli, greață, modificări de culoare a pielii
si sufocare, trebuie să solicitați imediat ajutor medical.
https://bit.ly/3gtvLjZ
0
Nu este disponibil
INDICATII TERAPEUTICE
spasme musculaturii netezi,sindromul algic de orice provenienta:colicile renale si alte fenomene spastice ale tractului urinar,colicile hepatice si diskinezia cailor biliare,angina pectorala si infarctul miocardic,crize de astm bronsic,migrena provocata de spasm vascular.
Utilizare:
in colicile acute:adulti 5 ml i. v. lent. Dozele ulterioare pot fi administrate peste 6-8 ore.
Efecte adverse:
reactii alergice, granulocitopenie, trombocitopenie, xerostomie, tulburari de acomodare, urticarie, prurit, afectiuni renale,
CONTRAINDICATII:
hipersensibilitate la preparat
spasme musculaturii netezi,sindromul algic de orice provenienta:colicile renale si alte fenomene spastice ale tractului urinar,colicile hepatice si diskinezia cailor biliare,angina pectorala si infarctul miocardic,crize de astm bronsic,migrena provocata de spasm vascular.
Utilizare:
in colicile acute:adulti 5 ml i. v. lent. Dozele ulterioare pot fi administrate peste 6-8 ore.
Efecte adverse:
reactii alergice, granulocitopenie, trombocitopenie, xerostomie, tulburari de acomodare, urticarie, prurit, afectiuni renale,
CONTRAINDICATII:
hipersensibilitate la preparat
0
Nu este disponibil
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, IRVA, inclusiv a gripei (sindrom febril, sindrom algic, rinoree). Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: câte 1 comprimat de 3-4 ori pe zi.
Doza zilnică maximă – 4 comprimate.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
ateroscleroză coronariană pronunţată;
hipertensiune arterială;
diabet zaharat;
administrarea
concomitentă
altor
medicamente
care
conţin
substanţe
active
similare
componentelor RINZA;
administrarea
concomitentă
antidepresivelor
triciclice,
inhibitorilor
monoaminooxidazei
(MAO), beta-adrenoblocantelor;
sarcină, perioada de alăptare;
vârsta sub 15 ani;
alcoolism.
Tratamentul simptomatic al răcelii, IRVA, inclusiv a gripei (sindrom febril, sindrom algic, rinoree). Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: câte 1 comprimat de 3-4 ori pe zi.
Doza zilnică maximă – 4 comprimate.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
ateroscleroză coronariană pronunţată;
hipertensiune arterială;
diabet zaharat;
administrarea
concomitentă
altor
medicamente
care
conţin
substanţe
active
similare
componentelor RINZA;
administrarea
concomitentă
antidepresivelor
triciclice,
inhibitorilor
monoaminooxidazei
(MAO), beta-adrenoblocantelor;
sarcină, perioada de alăptare;
vârsta sub 15 ani;
alcoolism.
0
Nu este disponibil
0
Nu este disponibil
0
Nu este disponibil
Seringi insulina 1 ml Omnifix Braun
SeringI de unică folosinţă pentru insulină de 100 UI, din trei părţi cu ac neincastrat G26
Seringă de insulină de unică folosință cu ac separat pentru injecție subcutanată
Ac cu pereți subțiri, cu șlefuire extrem de fină cu trei fațete și un strat special de silicon
Piston cu inel de etanșare dublu
Ac: 26 G - 0,45 x 12 mm.
Latex si PVC free.
SeringI de unică folosinţă pentru insulină de 100 UI, din trei părţi cu ac neincastrat G26
Seringă de insulină de unică folosință cu ac separat pentru injecție subcutanată
Ac cu pereți subțiri, cu șlefuire extrem de fină cu trei fațete și un strat special de silicon
Piston cu inel de etanșare dublu
Ac: 26 G - 0,45 x 12 mm.
Latex si PVC free.
0
Nu este disponibil
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ciprinol 250 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 250 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 291 mg.
Ciprinol 500 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 500 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 582 mg.
Ciprinol 750 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 750 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 873 mg. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Ciprinol 100 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie
deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi
pct. 4.4):
exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice;
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie;
pneumonie.
Otită medie cronică purulentă.
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-negativ.
Infecţii ale tractului urinar.
Uretrită gonococică şi cervicită.
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
Infecţii intra-abdominale.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
Otită externă malignă.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de
sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a
pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor r medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi
administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa
activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate
cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de
minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de
exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin
administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi
continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3fw9pfr
Ciprinol 250 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 250 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 291 mg.
Ciprinol 500 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 500 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 582 mg.
Ciprinol 750 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 750 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 873 mg. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Ciprinol 100 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie
deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi
pct. 4.4):
exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice;
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie;
pneumonie.
Otită medie cronică purulentă.
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-negativ.
Infecţii ale tractului urinar.
Uretrită gonococică şi cervicită.
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
Infecţii intra-abdominale.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
Otită externă malignă.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de
sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a
pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor r medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi
administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa
activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate
cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de
minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de
exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin
administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi
continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3fw9pfr
0
Nu este disponibil
Indicaţii terapeutice
Inflamaţii şi infecţii ale cavităţilor orală şi faringiană (stomatite, gingivite şi amigdalite).
Infecţii ale căilor respiratorii superioare, dureri în gât, disfagie.
Prioritar, înaintea intervenţiilor chirurgicale din cavităţile orală şi faringiană (amigdalectomii, extracţii
dentare). Doze
Se administrează până la 8 comprimate de supt pe zi la adulţi şi adolescenţi şi până la 6 comprimate de
supt pe zi la copii între 4 – 12 ani.
Mod de administrare
Un comprimat de supt este lăsat să se dizolve lent în gură, la fiecare două ore.
În general, simptomele regresează după câteva zile. Totuși, pentru a asigura succesul terapeutic,
Trachisan - comprimate de supt trebuie administrat încă 2 – 3 zile după dispariția simptomelor. Dacă nu
se realizează nici o ameliorare după 10 zile, trebuie consultat un medic.
Copii
Trachisan comprimate de supt este contraindicat la copii cu vârsta sub 4 ani (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
Descuamare non-hemoragică a mucoasei orale (modificări erozive şi descuamative);
Leziuni (răni) mai mari, recente, ale cavităţii orale şi faringiene;
Copii cu vârsta sub 4 ani. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. https://bit.ly/2TIkXFb
Inflamaţii şi infecţii ale cavităţilor orală şi faringiană (stomatite, gingivite şi amigdalite).
Infecţii ale căilor respiratorii superioare, dureri în gât, disfagie.
Prioritar, înaintea intervenţiilor chirurgicale din cavităţile orală şi faringiană (amigdalectomii, extracţii
dentare). Doze
Se administrează până la 8 comprimate de supt pe zi la adulţi şi adolescenţi şi până la 6 comprimate de
supt pe zi la copii între 4 – 12 ani.
Mod de administrare
Un comprimat de supt este lăsat să se dizolve lent în gură, la fiecare două ore.
În general, simptomele regresează după câteva zile. Totuși, pentru a asigura succesul terapeutic,
Trachisan - comprimate de supt trebuie administrat încă 2 – 3 zile după dispariția simptomelor. Dacă nu
se realizează nici o ameliorare după 10 zile, trebuie consultat un medic.
Copii
Trachisan comprimate de supt este contraindicat la copii cu vârsta sub 4 ani (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
Descuamare non-hemoragică a mucoasei orale (modificări erozive şi descuamative);
Leziuni (răni) mai mari, recente, ale cavităţii orale şi faringiene;
Copii cu vârsta sub 4 ani. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. https://bit.ly/2TIkXFb
0
Nu este disponibil
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z
0
Nu este disponibil
CE ESTE HYDROCORTISON-POS ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Hydrocortison-POS este un medicament oftalmic antiinflamator (corticosteroid). Hydrocortison-POS este indicat pentru tratamentul local al afecţiunilor inflamatoare alergice şi non-infecţioase ale conjunctivei, corneei, sclerei, irisului, corpului ciliar şi pleoapelor (de exemplu, blefarită). Dacă după 3-5 zile de tratament nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi la medic.
CUM SĂ UTILIZAŢI HYDROCORTISON-POS UNGUENT OFTALMIC Utilizaţi întotdeauna Hydrocortison-POSunguent oftalmic exact aşa, cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doze Doza recomandată – o fâşie de unguent cu lungimea de circa 1 cm, care se instilează în sacul conjunctival al ochiului afectat de 2-3 ori pe zi. După atingerea efectului scontat e suficientă administrarea de 1-2 ori pe zi. Modul de administrare 1. Medicamentul poate fi utilizat doar în cazul, dacă ambalajul nu este deteriorat înaintea primei aplicări. 2. Spălaţi-vă minuţios pe mâini. 3. Scoateţi căpăcelul. 4. Uşor înclinaţi capul pe spate şi atent trageţi în jos pleoapa inferioară. Instilaţi atent o fâşie mică de unguent în sacul conjunctival. Închideţi lent ochii. În caz de afecţiuni ale pleoapelor, medicamentul Hydrocortison-POS trebuie aplicat atent pe pleoapă, închizând ochii. 5. Dacă este indicat de către medic, repetaţi pasul 4 pentru instilarea unguentului în celălalt ochi. 6. După aplicare atent închideţi tubul. La aplicarea unguentului oftalmic se va evita contactul vârfului tubului cu ochiul sau pielea. Durata tratamentului Durata precisă de tratament trebuie să vă stabilească medicul dumneavoastră. De obicei durata tratamentului cu Hydrocortison-POS nu trebuie să depăşească 2 săptămâni. Daca aveti impresia ca efectul Hydrocortison-POS este prea puternic sau prea slab, discutaţi cu medicul dumneavoastră. Copii şi adolescenţi Lipseşte experienţa de administrare la copii. La copiii cu vârsta sub 12 ani Hydrocortison-POS unguent oftalmic se va utiliza doar după consultaţia medicului.
https://bit.ly/3ngvOkh
CUM SĂ UTILIZAŢI HYDROCORTISON-POS UNGUENT OFTALMIC Utilizaţi întotdeauna Hydrocortison-POSunguent oftalmic exact aşa, cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doze Doza recomandată – o fâşie de unguent cu lungimea de circa 1 cm, care se instilează în sacul conjunctival al ochiului afectat de 2-3 ori pe zi. După atingerea efectului scontat e suficientă administrarea de 1-2 ori pe zi. Modul de administrare 1. Medicamentul poate fi utilizat doar în cazul, dacă ambalajul nu este deteriorat înaintea primei aplicări. 2. Spălaţi-vă minuţios pe mâini. 3. Scoateţi căpăcelul. 4. Uşor înclinaţi capul pe spate şi atent trageţi în jos pleoapa inferioară. Instilaţi atent o fâşie mică de unguent în sacul conjunctival. Închideţi lent ochii. În caz de afecţiuni ale pleoapelor, medicamentul Hydrocortison-POS trebuie aplicat atent pe pleoapă, închizând ochii. 5. Dacă este indicat de către medic, repetaţi pasul 4 pentru instilarea unguentului în celălalt ochi. 6. După aplicare atent închideţi tubul. La aplicarea unguentului oftalmic se va evita contactul vârfului tubului cu ochiul sau pielea. Durata tratamentului Durata precisă de tratament trebuie să vă stabilească medicul dumneavoastră. De obicei durata tratamentului cu Hydrocortison-POS nu trebuie să depăşească 2 săptămâni. Daca aveti impresia ca efectul Hydrocortison-POS este prea puternic sau prea slab, discutaţi cu medicul dumneavoastră. Copii şi adolescenţi Lipseşte experienţa de administrare la copii. La copiii cu vârsta sub 12 ani Hydrocortison-POS unguent oftalmic se va utiliza doar după consultaţia medicului.
https://bit.ly/3ngvOkh
0
Nu este disponibil
DENUMIREACOMERCIALĂAPRODUSULUIMEDICAMENTOS Diclofenac 100 mg comprimate filmate cu eliberare prelungita 2. COMPOZIŢIACALITATIVĂŞICANTITATIVĂ Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conține: diclofenac sodic 100 mg. Excipienți cu efect cunoscut: zaharoză – 94,788 mg; colorant ponceau 4R (E124), colorant brun (colorant galben amurg FCT (E110) + colorant azorubină (E122) + colorant negru brilliant BN (E151)); aluminiu lak pe baza de colorant galben amurg FCT (E110). Lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1. 3. FORMAFARMACEUTICĂ Comprimate filmate cu eliberare prelungită. Comprimate rotunde, biconvexe, acoperite cu film de culoare roz. În secțiune are nucleul de la alb până aproape alb. 4. DATECLINICE 4.1 Indicaţiiterapeutice Adulțiși vârstnici Pentru amelioarea durerilorși inflamațiilor, care însoțesc următoarele maladii: -Artrite: artrită reumatoidă, osteoartrită, spondiloartrită anchilozantă (boala Bechterew ), artrită acută gutasă; -Tulburări acute ale sistemului musculo-scheletice, cum ar fi periartrita (de exemplu capsulită "umăr înghețat"), tendinite, tenosinovite, bursite; -Alte stări dureroase după traume, inclusiv fracturi, dureri ale coloanei vertebrale, entorse, deformație, deslocație, ortopedice, stomatologice sau după intervenții chirurgicale. Copii Preparatul medicamentos Diclofenac 100 mg comprimate filmate cu eliberarea prelungită nu se recomandă copiilor. 4.2 Doze şi mod de administrare Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare). Preparatul se administrează oral. Comprimatul se înghite întreg cu o cantitate suficientă de apă, de dorit în timpul mesei. Adulți Câte 1 comprimat o data în zi. Dacă e necesar o doză suplimentară se utilizează Diclofenac comprimate 50 mg. 2 Doza maxima nictemerală recomandată este de 150 mg.. Vârstnici Cu toate că farmacocinetica preparatului nu este diferită pentru oamenii vârstnici, toate preparatele antinflamatoare nesteroidene (AINS), se recomandă de a fi administrate cu precauție la această grupă de pacienți deoarece apare riscul de a se mări posibilitatea apariției reacțiilor adverse. Pacienții vâsrtnici cu starea sănătății agravate sau la cei subponderali se recomandă de a administra cea mai mica doză efectivă de diclofenac (vezi pct.4.4), regulat se va monitoriza pacienții daca nu au apărut simptome de sîngerari gastro-intestinale la administrarea AINS. Pacienți cu insuficiență renală Utilizarea Diclofenac 100 mg la pacienții cu insuficiență renală severă este contraindicată (vezi pct. 4.3). Nu s-au efectuat studii la pacienții cu insuficiență renală, prin urmare, recomandări specifice privind ajustarea dozei nu există. La pacienții cu insuficiență renală ușoară și moderată Diclofenac 100 mg comprimate cu eliberare prelungită se va folosi cu precauție (vezi. pct 4.4). Pacienți cu insuficiență hepatică Utilizarea Diclofenac 100 mg la pacienții cu insuficiență hepatică severă este contraindicată (vezi pct. 4.3). Nu s-au efectuat studii la pacienții cu insuficiență hepatică, prin urmare, recomandări specifice privind ajustarea dozei nu există. La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară și moderată Diclofenac 100 mg comprimate cu eliberare prelungită se va folosi cu precauție (vezi. pct 4.4). Copii Preparatul medicamentos Diclofenac 100 mg, comprimate filmate cu eliberarea prelungită este contraindicat copiilor. 4.3-Contraindicaţii • Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi • Ulcer gastric sau duodenal activ, sângerare sau perforaţie gastro- intestinală; • Cazuri de hemoragii gastro-intestinale sau perforații după administrarea AINS; • Antecedente de ulcerații sau hemoragii GI (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie dovedită). • Ultimul trimestru de sarcină, perioada de alăptare. • Insuficiență cardiacă congestivă diagnosticată clasa II-IV după NYHA (New York Heart Association), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică sau boalăcerebrovasculară. • Perioada dupa bypass aorto-coronarian; • Insuficiență hepatica sau o maladie acută a ficatului; • Insuficiență renală (clearance-ul creatininei cel puțin 30 ml/min), maladii progressive renale; • Analog altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este contraindicat, de asemenea, la pacienţii la care crizele de astm bronşic, angioedema, urticarie sau rinită acută sunt agravate de acidul acetilsalicilic, ibuprofen sau alte AINS; • Hiperkalemie confirmată; • Disfuncții de hematopoeză; disfuncțiile hemostazei (inclusive hemofilia); • Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucozăgalactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
0
Nu este disponibil
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt dureri
musculoscheletice, dismenoree, durerile dentare. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
În funcţie de natura şi severitatea durerii, doza recomandată este, în general, de 12,5 mg la fiecare
4-6 ore sau 25 mg la fiecare 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 75 mg. Reacţiile adverse pot
fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă
necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Dexalgin nu se utilizează ca tratament de lungă
durată şi administrarea trebuie limitată la perioada simptomatică.
Copii și adolescenți
2
Dexalgin nu a fost studiat la copii şi adolescenţi. Prin urmare, nu au fost stabilite siguranţa şi
eficacitatea medicamentului şi nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu doza cea mai mică (50 mg doza
zilnică). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi numai dacă există o toleranţă
generală bună.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie început cu doze
mici (50 mg doză maximă zilnică), cu monitorizare atentă. Dexalgin nu trebuie utilizat la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, doza iniţială zilnică trebuie redusă la 50 mg (clearance-ul
creatininei 60-89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Dexalgin nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă
renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤59ml/min) (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghițit cu o cantitate suficientă de lichid (de ex. cu un pahar cu apă).
Administrarea împreună cu alimente întîrzie rata de absorbție a medicamentului (vezi Poprietățî
farmacocinetice), astfel, în cazuri durerii acute, este recomandată administrarea cu cel puțin 30
minute înainte de mese.
Contraindicaţii
Dexalgin nu se administrează în următoarele cazuri:
- pacienţi cu hipersensibilitate la substanța activă, la orice alt antiinflamator nesteroidian (AINS) sau
la oricare dintre excipienţii enumerați la pct.6.1;
- pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS)
precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau determină formarea de polipi
nazali, urticarie sau edem angioneurotic;
- reacții fotoalergice sau fototoxice cunoscute în timpul tratamentului cu ketoprofen sau fibrați;
- pacienţi cu antecedente de hemoragii sau perforații gastro-intestinale, determinat de o terapie
anterioară cu AINS;
- pacienţi cu ulcer peptic activ/ hemoragie gastro-intestinală sau orice alte antecedente de hemoragii,
ulcerații sau perforații gastro-intestinale;
- pacienți cu dispepsie cronică;
- pacienţi care au avut alte hemoragii sau tulburări hemoragice;
- pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
- pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤59ml /min);
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child-Pugh 10-15);
3
- pacienţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare;
- pacienți cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau un aport insuficient de lichide);
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3A06Mw7
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt dureri
musculoscheletice, dismenoree, durerile dentare. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
În funcţie de natura şi severitatea durerii, doza recomandată este, în general, de 12,5 mg la fiecare
4-6 ore sau 25 mg la fiecare 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 75 mg. Reacţiile adverse pot
fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă
necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Dexalgin nu se utilizează ca tratament de lungă
durată şi administrarea trebuie limitată la perioada simptomatică.
Copii și adolescenți
2
Dexalgin nu a fost studiat la copii şi adolescenţi. Prin urmare, nu au fost stabilite siguranţa şi
eficacitatea medicamentului şi nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu doza cea mai mică (50 mg doza
zilnică). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi numai dacă există o toleranţă
generală bună.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie început cu doze
mici (50 mg doză maximă zilnică), cu monitorizare atentă. Dexalgin nu trebuie utilizat la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, doza iniţială zilnică trebuie redusă la 50 mg (clearance-ul
creatininei 60-89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Dexalgin nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă
renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤59ml/min) (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghițit cu o cantitate suficientă de lichid (de ex. cu un pahar cu apă).
Administrarea împreună cu alimente întîrzie rata de absorbție a medicamentului (vezi Poprietățî
farmacocinetice), astfel, în cazuri durerii acute, este recomandată administrarea cu cel puțin 30
minute înainte de mese.
Contraindicaţii
Dexalgin nu se administrează în următoarele cazuri:
- pacienţi cu hipersensibilitate la substanța activă, la orice alt antiinflamator nesteroidian (AINS) sau
la oricare dintre excipienţii enumerați la pct.6.1;
- pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS)
precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau determină formarea de polipi
nazali, urticarie sau edem angioneurotic;
- reacții fotoalergice sau fototoxice cunoscute în timpul tratamentului cu ketoprofen sau fibrați;
- pacienţi cu antecedente de hemoragii sau perforații gastro-intestinale, determinat de o terapie
anterioară cu AINS;
- pacienţi cu ulcer peptic activ/ hemoragie gastro-intestinală sau orice alte antecedente de hemoragii,
ulcerații sau perforații gastro-intestinale;
- pacienți cu dispepsie cronică;
- pacienţi care au avut alte hemoragii sau tulburări hemoragice;
- pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
- pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤59ml /min);
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child-Pugh 10-15);
3
- pacienţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare;
- pacienți cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau un aport insuficient de lichide);
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3A06Mw7
0
Nu este disponibil
CE ESTE EUROSEPT ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Eurosept prezintă o combinaţie a patru substanţe active: acid ascorbic, ulei volatil
de eucalipt, balsam de Tolu şi beta-caroten şi aparţine grupului terapeutic
“Antiseptice orofaringiene”.
Eurosept este indicat în:
- tratamentul infecţiilor bucofaringiene acute: amigdalită, tratamentul postoperator
după amigdalectomie;
- gingivite, stomatite, paradontoze, extracţii dentare;
- profilaxia răcelii şi gripei. Utilizaţi întotdeauna Eurosept exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Preparatul se administrează imediat după masă. Comprimatele se ţin în cavitatea
bucală până la dizolvarea lor completă.
Adulţi
Câte 4-5 comprimate pe zi timp de 3-4 zile.
Copii cu vârsta peste 4 ani
Câte 1-2 comprimate pe zi. Acest medicament nu trebuie administrat mai mult de 3-4 zile. Dacă durerea nu se
ameliorează după 3 zile, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru a fi sfătuit.
Eurosept prezintă o combinaţie a patru substanţe active: acid ascorbic, ulei volatil
de eucalipt, balsam de Tolu şi beta-caroten şi aparţine grupului terapeutic
“Antiseptice orofaringiene”.
Eurosept este indicat în:
- tratamentul infecţiilor bucofaringiene acute: amigdalită, tratamentul postoperator
după amigdalectomie;
- gingivite, stomatite, paradontoze, extracţii dentare;
- profilaxia răcelii şi gripei. Utilizaţi întotdeauna Eurosept exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Preparatul se administrează imediat după masă. Comprimatele se ţin în cavitatea
bucală până la dizolvarea lor completă.
Adulţi
Câte 4-5 comprimate pe zi timp de 3-4 zile.
Copii cu vârsta peste 4 ani
Câte 1-2 comprimate pe zi. Acest medicament nu trebuie administrat mai mult de 3-4 zile. Dacă durerea nu se
ameliorează după 3 zile, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru a fi sfătuit.
0
Nu este disponibil
0
Nu este disponibil
0
Nu este disponibil