Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
Ce este Pentoxifilină SR şi pentru ce se utilizează
Pentoxifilină SR conţine substanţa activă pentoxifilină. Aceasta aparţine unui grup de medicamente
numite vasodilatatoare periferice. Au efect prin creșterea fluxului sanguin la nivelul mainilor și picioarelor.
Pentoxifilină SR este utilizat pentru a trata:
Boala vasculară periferică (circulatie slabă la nivelul mâinilor și picioarelor, tulburări de lungă durată ale
circulaţiei periferice arteriale şi ateriovenoase de etiologie aterosclerotică, diabetică sau inflamatorie:
ateroscleroză asociată cu afecţiuni arteriale periferice, angiopatie diabetică, trombangeită obliterantă,
tulburări trofice (sindrom posttrombotic, ulcer de gambă, gangrenă, degerături), angioneuropatii
(parestezii, acrocianoză, boală Raynaud).
Claudicaţia intermitentă (durere la mers sau în repaus cauzată de o circulaţie slabă la nivelul picioarelor),
De asemenea, Pentoxifilină SR este utilizat pentru tratamentul
tulburărilor circulatorii la nivelul creierului: fenomene determinate de ateroscleroza cerebrală (de
exemplu scăderea capacităţii de concentrare, ameţeli, tulburări de memorie) şi sechele ale unui atac
cerebral cu manifestări persistente de ischemie cerebrovasculară
tulburărilor circulatorii la nivelul ochilor (insuficienţă circulatorie retiniană acută sau cronică),
tulburărilor funcţionale de cauză circulatorie la nivelul urechii interne.
Acest medicament este destinat tratamentului pacienţilor adulţi.
Cum să utilizaţi Pentoxifilină SR Zentiva
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi, inclusiv vârstnici
Doza iniţială recomandată este de un comprimat cu eliberare prelungită Pentoxifilină SR Zentiva de trei ori
pe zi. Medicul dumneavoastră vă poate micșora doza la 1 comprimat de două ori pe zi.
Comprimatele se înghit întregi, la aceeaşi oră zilnic, preferabil în timpul mesei, cu o mică cantitate de lichid.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică dacă este necesar.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Din cauza lipsei experienţei privind administrarea pentoxifilinei la copii şi adolescenţi, utilizarea
medicamentului nu este recomandată la această grupă de pacienţi.
Pentoxifilină SR conţine substanţa activă pentoxifilină. Aceasta aparţine unui grup de medicamente
numite vasodilatatoare periferice. Au efect prin creșterea fluxului sanguin la nivelul mainilor și picioarelor.
Pentoxifilină SR este utilizat pentru a trata:
Boala vasculară periferică (circulatie slabă la nivelul mâinilor și picioarelor, tulburări de lungă durată ale
circulaţiei periferice arteriale şi ateriovenoase de etiologie aterosclerotică, diabetică sau inflamatorie:
ateroscleroză asociată cu afecţiuni arteriale periferice, angiopatie diabetică, trombangeită obliterantă,
tulburări trofice (sindrom posttrombotic, ulcer de gambă, gangrenă, degerături), angioneuropatii
(parestezii, acrocianoză, boală Raynaud).
Claudicaţia intermitentă (durere la mers sau în repaus cauzată de o circulaţie slabă la nivelul picioarelor),
De asemenea, Pentoxifilină SR este utilizat pentru tratamentul
tulburărilor circulatorii la nivelul creierului: fenomene determinate de ateroscleroza cerebrală (de
exemplu scăderea capacităţii de concentrare, ameţeli, tulburări de memorie) şi sechele ale unui atac
cerebral cu manifestări persistente de ischemie cerebrovasculară
tulburărilor circulatorii la nivelul ochilor (insuficienţă circulatorie retiniană acută sau cronică),
tulburărilor funcţionale de cauză circulatorie la nivelul urechii interne.
Acest medicament este destinat tratamentului pacienţilor adulţi.
Cum să utilizaţi Pentoxifilină SR Zentiva
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi, inclusiv vârstnici
Doza iniţială recomandată este de un comprimat cu eliberare prelungită Pentoxifilină SR Zentiva de trei ori
pe zi. Medicul dumneavoastră vă poate micșora doza la 1 comprimat de două ori pe zi.
Comprimatele se înghit întregi, la aceeaşi oră zilnic, preferabil în timpul mesei, cu o mică cantitate de lichid.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică dacă este necesar.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Din cauza lipsei experienţei privind administrarea pentoxifilinei la copii şi adolescenţi, utilizarea
medicamentului nu este recomandată la această grupă de pacienţi.
-3%
169.12 MDL
174.35 MDL
Indicatii terapeutice
Levocetirizina este indicată în tratamentul simptomatic al rinitei alergice (inclusiv rinita alergică
persistentă) şi urticaria idiopatică cronică la adulți și copii cu vârsta peste 2 ani.
Doze si mod de administrare
Picăturile trebuie turnate într-o linguriţă sau diluate în apă, şi apoi administrate oral. Dacă se
foloseşte diluarea, trebuie ţinut seama de faptul că, în special pentru administrarea la copii,
volumul de apă la care se adaugă picăturile, trebuie adaptat în funcţie de cantitatea de apă pe
care pacientul este capabil să o înghită. Soluţia diluată trebuie administrată imediat.
Când se numără picăturile, sticla trebuie orientată vertical (cu vârful în jos).
În cazul lipsei de flux a picăturilor, dacă nu a fost obţinut numărul dorit de picături,
întoarceţi sticla în poziţie normală, apoi din nou cu vârful în jos şi continuaţi numărătoarea.
Picăturile pot fi administrate cu sau fără alimente.
Adulţi şi adolescenţi în vârstă de 12 ani şi peste: doza zilnică recomandată este de 5 mg (20
picături).
Vârstnici: se recomandă ajustarea dozei la pacienţii vârstnici cu insuficienţă renală moderată
sau severă (vezi tabelul “Pacienţi cu insuficienţă renală” de mai jos).
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani: doza zilnică recomandată este de 5 mg (20 picaturi).
Copii în vârsta de la 2 până la 6 ani: doza zilnică recomandată este de 2,5 mg şi trebuie
administrată în 2 prize de 1,25 mg (5 picături de două ori pe zi).
Chiar dacă sunt disponibile date clinice la copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 12 ani (vezi pct
4.8, 5.1 şi 5.2), aceste date nu sunt suficiente pentru a susţine administrarea
de levocetirizină la sugari şi copii mici cu vârsta sub 2 ani. (vezi de asemenea şi pct. 4.4).
Pacienţi adulţi cu insuficienţă renală
Intervalul de doze trebuie individualizat după funcţia renală. Trebuie luat în consideraţie
tabelul următor iar dozele ajustate după indicaţii. Pentru a folosi acest tabel, este necesară
estimarea clearance-ului creatininei (CLcr) în ml/min. Clearance- ul se poate calcula pornind
de la creatinina serică (mg/dl), folosind următoarea formulă:
[140 – vârsta (ani)] x greutate (kg)
Clcr = --------------------------------------------- (x 0,85 pentru femei)
72 x creatinina serică (mg/dl).La pacienţii pediatrici cu insuficienţă renală
Doza va fi ajustată individual în funcţie de clearance-ul renal al pacientului şi greutatea
corporală. Nu există date specifice despre administrarea la copii cu insuficienţă renală.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei numai la pacienţii cu insuficienţă hepatică. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică şi renală, se recomandă ajustarea dozei (vezi mai sus: Pacienţi cu
insuficienţă renală).
Durata de administrare
Rinita alergică intermitentă (simptome <4 zile/săptămână sau pe parcursul a mai puţin de
4 săptămâni) trebuie să fie tratată în conformitate cu boala şi istoricul acesteia;
tratamentul poate fi oprit odată ce simptomele au dispărut şi poate fi reluat odată ce
simptomele reapar.
În caz de rinită alergică persistentă (simptome >4 zile/săptămână şi pe parcursul a mai mult
de 4 săptămâni), pacientului i se poate propune terapia continuă în timpul perioadei de
expunere la alergeni.
Experiența clinică cu 5 mg levocetirizină sub formă de comprimate filmate este disponibilă în
prezent pentru o perioadă de tratament de 6 luni. Pentru urticaria cronică și rinita
alergică cronică, pentru forma racemică este disponibilă experiența clinică de până la un an.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la levocetirizină, cetirizină, hidroxizină, la oricare derivati de
piperazine sau la oricare dintre excipienţii produsului enumerați la pct. 6.1.
Pacienţii cu insuficienţă renală severă, având clearance-ul creatininei sub 10 ml/min. https://bit.ly/3gDDWbH
Levocetirizina este indicată în tratamentul simptomatic al rinitei alergice (inclusiv rinita alergică
persistentă) şi urticaria idiopatică cronică la adulți și copii cu vârsta peste 2 ani.
Doze si mod de administrare
Picăturile trebuie turnate într-o linguriţă sau diluate în apă, şi apoi administrate oral. Dacă se
foloseşte diluarea, trebuie ţinut seama de faptul că, în special pentru administrarea la copii,
volumul de apă la care se adaugă picăturile, trebuie adaptat în funcţie de cantitatea de apă pe
care pacientul este capabil să o înghită. Soluţia diluată trebuie administrată imediat.
Când se numără picăturile, sticla trebuie orientată vertical (cu vârful în jos).
În cazul lipsei de flux a picăturilor, dacă nu a fost obţinut numărul dorit de picături,
întoarceţi sticla în poziţie normală, apoi din nou cu vârful în jos şi continuaţi numărătoarea.
Picăturile pot fi administrate cu sau fără alimente.
Adulţi şi adolescenţi în vârstă de 12 ani şi peste: doza zilnică recomandată este de 5 mg (20
picături).
Vârstnici: se recomandă ajustarea dozei la pacienţii vârstnici cu insuficienţă renală moderată
sau severă (vezi tabelul “Pacienţi cu insuficienţă renală” de mai jos).
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani: doza zilnică recomandată este de 5 mg (20 picaturi).
Copii în vârsta de la 2 până la 6 ani: doza zilnică recomandată este de 2,5 mg şi trebuie
administrată în 2 prize de 1,25 mg (5 picături de două ori pe zi).
Chiar dacă sunt disponibile date clinice la copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 12 ani (vezi pct
4.8, 5.1 şi 5.2), aceste date nu sunt suficiente pentru a susţine administrarea
de levocetirizină la sugari şi copii mici cu vârsta sub 2 ani. (vezi de asemenea şi pct. 4.4).
Pacienţi adulţi cu insuficienţă renală
Intervalul de doze trebuie individualizat după funcţia renală. Trebuie luat în consideraţie
tabelul următor iar dozele ajustate după indicaţii. Pentru a folosi acest tabel, este necesară
estimarea clearance-ului creatininei (CLcr) în ml/min. Clearance- ul se poate calcula pornind
de la creatinina serică (mg/dl), folosind următoarea formulă:
[140 – vârsta (ani)] x greutate (kg)
Clcr = --------------------------------------------- (x 0,85 pentru femei)
72 x creatinina serică (mg/dl).La pacienţii pediatrici cu insuficienţă renală
Doza va fi ajustată individual în funcţie de clearance-ul renal al pacientului şi greutatea
corporală. Nu există date specifice despre administrarea la copii cu insuficienţă renală.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei numai la pacienţii cu insuficienţă hepatică. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică şi renală, se recomandă ajustarea dozei (vezi mai sus: Pacienţi cu
insuficienţă renală).
Durata de administrare
Rinita alergică intermitentă (simptome <4 zile/săptămână sau pe parcursul a mai puţin de
4 săptămâni) trebuie să fie tratată în conformitate cu boala şi istoricul acesteia;
tratamentul poate fi oprit odată ce simptomele au dispărut şi poate fi reluat odată ce
simptomele reapar.
În caz de rinită alergică persistentă (simptome >4 zile/săptămână şi pe parcursul a mai mult
de 4 săptămâni), pacientului i se poate propune terapia continuă în timpul perioadei de
expunere la alergeni.
Experiența clinică cu 5 mg levocetirizină sub formă de comprimate filmate este disponibilă în
prezent pentru o perioadă de tratament de 6 luni. Pentru urticaria cronică și rinita
alergică cronică, pentru forma racemică este disponibilă experiența clinică de până la un an.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la levocetirizină, cetirizină, hidroxizină, la oricare derivati de
piperazine sau la oricare dintre excipienţii produsului enumerați la pct. 6.1.
Pacienţii cu insuficienţă renală severă, având clearance-ul creatininei sub 10 ml/min. https://bit.ly/3gDDWbH
Indicaţii terapeutice
Clobetazol Atb este indicat în caz de:
- psoriazis (cu excepţia psoriazisului în plăci întinse);
- eczeme care nu răspund la alte tratamente;
- lichen plan;
- lupus eritematos discoid şi alte afecţiuni cutanate care nu răspund corespunzător la tratamentul cu
corticosteroizi cu potenţă mai mică.
Doze şi mod de administrare
Doze:
Adulţi şi adolescenţi
Se aplică o cantitate mică de cremă pe zona afectată o dată sau de două ori pe zi.
Copii
Clobetazol Atb nu se utilizează la copii cu vârsta sub 1 an. Tratamentul copiilor cu vârsta cuprinsă
între 1 an şi 12 ani trebuie să se facă sub strictă supraveghere medicală, fiind reevaluat săptămânal.
Mod de administrare:
Calea de administrare: cutanată.
Tratamentul trebuie întrerupt atunci când s-a realizat ameliorarea bolii. În condiţiile unui tratament
eficace, durata acestuia poate fi doar de câteva zile.
Dacă nu se observă ameliorarea simptomatologiei adultului în decurs de 2-4 săptămâni, poate fi
necesară reevaluarea diagnosticului.
Pot fi utilizate cure scurte repetate cu Clobetazol Atb pentru a controla exacerbările. Dacă este
necesar un tratament continuu cu corticosteroizi, va fi utilizată o substanţă activă cu potenţă mai
mică.
Doza maximă săptămânală nu trebuie să depăşească 50 g.
Tratamentul cu clobetazol nu trebuie continuat mai mult de 4 săptămâni la adulţi şi adolescenţi şi 5
zile la copii.
Administrarea de clobetazol se va întrerupe treptat.
În cazul eczemelor recidivante, după ce a fost tratat eficient un episod acut, se pot administra topic
corticosteroizi, luând în considerare dozajul intermitent (o dată pe zi, de două ori pe săptămână, fără
pansament ocluziv). Astfel se reduce frecvenţa recăderilor.
La nivelul feţei, tratamentul cu clobetazol trebuie limitat la 5 zile.
Vârstnici
În urma studiile clinice nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte răspunsul la terapie al
pacienţilor vârstnici faţă de pacienţii adulţi. În urma absorbţiei sistemice, scăderea funcţiei renale şi
hepatice la această categorie de vârstă poate întârzia eliminarea corticosteroidului. De aceea, se va
utiliza cantitatea minimă necesară obţinerii beneficiului clinic dorit.
Insuficienţă renală/hepatică
În cazul absorbţiei sistemice de corticosteroizi (în urma aplicării pe o suprafaţă cutanată mare
pentru o perioadă lungă de timp) pot fi întârziate metabolismul şi eliminarea corticosteroidului,
crescând astfel riscul de toxicitate. De aceea, trebuie utilizată cantitatea minimă necesară obţinerii
beneficiului clinic dorit.
Contraindicaţii
Clobetazol Atb este contraindicat în caz de:
- hipersensibilitate la propionatul de clobetazol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.;
- acnee rozacee;
- acnee vulgară;
- dermatită periorală;
- leziuni cutanate ulcerate;
- prurit perianal şi genital;
- infecţii netratate virale cutanate primare (de exemplu herpes simplex, varicelă), leziuni cutanate
infectate primar, produse de fungi (de exemplu candidoză, tinea) sau bacterii (de exemplu
impetigo);
- dermatoze la copii sub 1 an, incluzând dermatita de scutece. https://bit.ly/3ALkins
Clobetazol Atb este indicat în caz de:
- psoriazis (cu excepţia psoriazisului în plăci întinse);
- eczeme care nu răspund la alte tratamente;
- lichen plan;
- lupus eritematos discoid şi alte afecţiuni cutanate care nu răspund corespunzător la tratamentul cu
corticosteroizi cu potenţă mai mică.
Doze şi mod de administrare
Doze:
Adulţi şi adolescenţi
Se aplică o cantitate mică de cremă pe zona afectată o dată sau de două ori pe zi.
Copii
Clobetazol Atb nu se utilizează la copii cu vârsta sub 1 an. Tratamentul copiilor cu vârsta cuprinsă
între 1 an şi 12 ani trebuie să se facă sub strictă supraveghere medicală, fiind reevaluat săptămânal.
Mod de administrare:
Calea de administrare: cutanată.
Tratamentul trebuie întrerupt atunci când s-a realizat ameliorarea bolii. În condiţiile unui tratament
eficace, durata acestuia poate fi doar de câteva zile.
Dacă nu se observă ameliorarea simptomatologiei adultului în decurs de 2-4 săptămâni, poate fi
necesară reevaluarea diagnosticului.
Pot fi utilizate cure scurte repetate cu Clobetazol Atb pentru a controla exacerbările. Dacă este
necesar un tratament continuu cu corticosteroizi, va fi utilizată o substanţă activă cu potenţă mai
mică.
Doza maximă săptămânală nu trebuie să depăşească 50 g.
Tratamentul cu clobetazol nu trebuie continuat mai mult de 4 săptămâni la adulţi şi adolescenţi şi 5
zile la copii.
Administrarea de clobetazol se va întrerupe treptat.
În cazul eczemelor recidivante, după ce a fost tratat eficient un episod acut, se pot administra topic
corticosteroizi, luând în considerare dozajul intermitent (o dată pe zi, de două ori pe săptămână, fără
pansament ocluziv). Astfel se reduce frecvenţa recăderilor.
La nivelul feţei, tratamentul cu clobetazol trebuie limitat la 5 zile.
Vârstnici
În urma studiile clinice nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte răspunsul la terapie al
pacienţilor vârstnici faţă de pacienţii adulţi. În urma absorbţiei sistemice, scăderea funcţiei renale şi
hepatice la această categorie de vârstă poate întârzia eliminarea corticosteroidului. De aceea, se va
utiliza cantitatea minimă necesară obţinerii beneficiului clinic dorit.
Insuficienţă renală/hepatică
În cazul absorbţiei sistemice de corticosteroizi (în urma aplicării pe o suprafaţă cutanată mare
pentru o perioadă lungă de timp) pot fi întârziate metabolismul şi eliminarea corticosteroidului,
crescând astfel riscul de toxicitate. De aceea, trebuie utilizată cantitatea minimă necesară obţinerii
beneficiului clinic dorit.
Contraindicaţii
Clobetazol Atb este contraindicat în caz de:
- hipersensibilitate la propionatul de clobetazol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.;
- acnee rozacee;
- acnee vulgară;
- dermatită periorală;
- leziuni cutanate ulcerate;
- prurit perianal şi genital;
- infecţii netratate virale cutanate primare (de exemplu herpes simplex, varicelă), leziuni cutanate
infectate primar, produse de fungi (de exemplu candidoză, tinea) sau bacterii (de exemplu
impetigo);
- dermatoze la copii sub 1 an, incluzând dermatita de scutece. https://bit.ly/3ALkins
-3%
32.25 MDL
33.25 MDL
Unguent de uz extern de la alb până la ușor gălbui, consistență omogenă, cu miros de salicilat de metil. efect farmacologic
Medicament combinat pe bază de venin de albine pentru uz extern.
Veninul de albine are efect analgezic și antiinflamator (stabilizează membranele lizozomale), prezintă un efect antibacterian (inhibă creșterea bacteriilor gram-pozitive).
Salicilatul de metil aparține grupului de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, are un efect antiinflamator pronunțat (inhibă producția de prostaglandine, inhibă ciclooxigenaza).
Izotiocianatul de alil (extract purificat standardizat de ulei de muștar) provoacă încălzirea profundă a țesuturilor, îmbunătățește fluxul sanguin local și reduce contracția tonicului muscular.
Indicațiile privind substanțele active ale medicamentului Apizartron ®
Boli ale sistemului musculo-scheletic (osteoartrita, leziuni reumatice ale țesuturilor moi); artralgie (inclusiv boli reumatismale ale articulațiilor); mialgie (inclusiv cele asociate cu supratensiune); nevralgie (inclusiv nevrita, sciatică); tulburări circulatorii periferice; sindrom de durere cu leziuni moi ale mușchilor, tendoanelor, ligamentelor, cu vânătăi și entorse; pentru a încălzi mușchii înainte și în timpul activităților sportive. Uz extern.
Efect secundar
Reacții alergice: rar - erupție cutanată, mâncărime în zona de aplicare a medicamentului.
Contraindicații de utilizare
Insuficiență renală cronică severă; insuficiență hepatică; boli de piele; neoplasme; deteriorarea pielii; artrită acută; boli infecțioase; oprimarea hematopoiezei măduvei osoase; boală mintală; copii sub 6 ani; sarcina și alăptarea; hipersensibilitate la venin de albine, salicilați, izotiocianat.
Cu grija
Insuficiență renală, copii de la 6 la 12 ani.
Medicament combinat pe bază de venin de albine pentru uz extern.
Veninul de albine are efect analgezic și antiinflamator (stabilizează membranele lizozomale), prezintă un efect antibacterian (inhibă creșterea bacteriilor gram-pozitive).
Salicilatul de metil aparține grupului de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, are un efect antiinflamator pronunțat (inhibă producția de prostaglandine, inhibă ciclooxigenaza).
Izotiocianatul de alil (extract purificat standardizat de ulei de muștar) provoacă încălzirea profundă a țesuturilor, îmbunătățește fluxul sanguin local și reduce contracția tonicului muscular.
Indicațiile privind substanțele active ale medicamentului Apizartron ®
Boli ale sistemului musculo-scheletic (osteoartrita, leziuni reumatice ale țesuturilor moi); artralgie (inclusiv boli reumatismale ale articulațiilor); mialgie (inclusiv cele asociate cu supratensiune); nevralgie (inclusiv nevrita, sciatică); tulburări circulatorii periferice; sindrom de durere cu leziuni moi ale mușchilor, tendoanelor, ligamentelor, cu vânătăi și entorse; pentru a încălzi mușchii înainte și în timpul activităților sportive. Uz extern.
Efect secundar
Reacții alergice: rar - erupție cutanată, mâncărime în zona de aplicare a medicamentului.
Contraindicații de utilizare
Insuficiență renală cronică severă; insuficiență hepatică; boli de piele; neoplasme; deteriorarea pielii; artrită acută; boli infecțioase; oprimarea hematopoiezei măduvei osoase; boală mintală; copii sub 6 ani; sarcina și alăptarea; hipersensibilitate la venin de albine, salicilați, izotiocianat.
Cu grija
Insuficiență renală, copii de la 6 la 12 ani.
-3%
107.82 MDL
111.15 MDL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zinacef 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă conţine cefuroximă
750 mg sub formă de cefuroximă sodică 789 mg.
Cantitatea de sodiu per flacon (750 mg) este 42 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă până la crem.
4. DATE CLINICE
4.1Indicaţii terapeutice
Zinacef este indicat la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (de la naştere) pentru
tratamentul infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctele 4.4 şi 5.1):
Pneumonie comunitară dobândită.
Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite.
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate.
Infecţii intra-abdominale (vezi punctul 4.4).
Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică,
cardiovasculară, ginecologică (inclusiv operaţii cezariene).
În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care este foarte probabil fie implicate
microorganisme anaerobe, cefuroxima trebuie administrată în asociere cu substanţe
antibacteriene adecvate.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată
a antibioticelor. Mod de administrare
Zinacef trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata a 3 - 5 minute direct în
venă sau prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 - 60 de minute sau prin injecţie
intramusculară profundă. Injecţia intramusculară va fi administrată profund în muşchi, şi
cantitatea injectată la nivelul unui loc de administrare nu trebuie să depăşească 750 mg.
Dozele mai mari de 1,5 g se vor administra intravenos. Pentru instrucţiuni referitoare la
reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Pentru instrucţiuni referitoare la prepararea medicamentului înainte de administrare,
vezi pct. 6.6.
4.3Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii listaţi la punctul 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt
tip de medicament antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi
carbapeneme). https://bit.ly/2Rynpxc
Zinacef 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă conţine cefuroximă
750 mg sub formă de cefuroximă sodică 789 mg.
Cantitatea de sodiu per flacon (750 mg) este 42 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă până la crem.
4. DATE CLINICE
4.1Indicaţii terapeutice
Zinacef este indicat la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (de la naştere) pentru
tratamentul infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctele 4.4 şi 5.1):
Pneumonie comunitară dobândită.
Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite.
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate.
Infecţii intra-abdominale (vezi punctul 4.4).
Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică,
cardiovasculară, ginecologică (inclusiv operaţii cezariene).
În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care este foarte probabil fie implicate
microorganisme anaerobe, cefuroxima trebuie administrată în asociere cu substanţe
antibacteriene adecvate.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată
a antibioticelor. Mod de administrare
Zinacef trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata a 3 - 5 minute direct în
venă sau prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 - 60 de minute sau prin injecţie
intramusculară profundă. Injecţia intramusculară va fi administrată profund în muşchi, şi
cantitatea injectată la nivelul unui loc de administrare nu trebuie să depăşească 750 mg.
Dozele mai mari de 1,5 g se vor administra intravenos. Pentru instrucţiuni referitoare la
reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Pentru instrucţiuni referitoare la prepararea medicamentului înainte de administrare,
vezi pct. 6.6.
4.3Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii listaţi la punctul 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt
tip de medicament antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi
carbapeneme). https://bit.ly/2Rynpxc
-3%
348.18 MDL
358.95 MDL
Herpactiv oral, 6 ml, Biessen Pharma
Proprietati:
Herpactiv Oral este o solutie vascoasa hipertonica, cu un mecanism unic de actiune prin tehnologia patentata Osmofilm. Atunci cand este aplicata pe leziunile deschise de herpes, Herpactiv Oral formeaza la nivelul leziunii un film care elimina lichidul din leziune. Eliminarea lichidului catre exterior ajuta la curatarea leziunii de impuritatile prezente in interior (celule moarte, resturi celulare, particule bacteriene si virale, praf, etc.) si creeaza un mediu favorabil cicatrizarii. De asemenea, filmul protejeaza leziunea impotriva deshidratarii, iritatiilor si agresiunilor externe.
Herpactiv Oral vindeca in doar 3 zile leziunile deschise, este 100% natural, fara reactii adverse si reduce rapid durerea, inflamatia, iritatia si mancarimea locala.
Herpactiv Oral este un produs indispensabil daca stiti ca va apare frecvent herpes la gura pentru ca este singurul care trateaza herpesul oral cu leziuni deschise (vezicule).
Compozitie:
Glicerol, miere, apa, extract din samburi de struguri, extract din frunze de ceai verde, extract din fructe de soc, guma xantan
Mod de utilizare:
Herpactiv Oral se administreaza usor, cu ajutorul tubului cu aplicator. Nu atingeti leziunea cu varful aplicatorului in timpul utilizarii. Indepartati capacul tubului si aplicati 3-4 picaturi direct pe zona de eruptie a herpesului. Se foloseste de 3-4 ori pe zi, pana la vindecarea completa. Inchideti bine capacul dupa fiecare utilizare. Produsul este destinat numai utilizarii locale. Herpactiv Oral poate fi administrat la copiii de peste 3 ani si la femeile insarcinate sau care alapteaza.
Prezentare:
6 ml
Proprietati:
Herpactiv Oral este o solutie vascoasa hipertonica, cu un mecanism unic de actiune prin tehnologia patentata Osmofilm. Atunci cand este aplicata pe leziunile deschise de herpes, Herpactiv Oral formeaza la nivelul leziunii un film care elimina lichidul din leziune. Eliminarea lichidului catre exterior ajuta la curatarea leziunii de impuritatile prezente in interior (celule moarte, resturi celulare, particule bacteriene si virale, praf, etc.) si creeaza un mediu favorabil cicatrizarii. De asemenea, filmul protejeaza leziunea impotriva deshidratarii, iritatiilor si agresiunilor externe.
Herpactiv Oral vindeca in doar 3 zile leziunile deschise, este 100% natural, fara reactii adverse si reduce rapid durerea, inflamatia, iritatia si mancarimea locala.
Herpactiv Oral este un produs indispensabil daca stiti ca va apare frecvent herpes la gura pentru ca este singurul care trateaza herpesul oral cu leziuni deschise (vezicule).
Compozitie:
Glicerol, miere, apa, extract din samburi de struguri, extract din frunze de ceai verde, extract din fructe de soc, guma xantan
Mod de utilizare:
Herpactiv Oral se administreaza usor, cu ajutorul tubului cu aplicator. Nu atingeti leziunea cu varful aplicatorului in timpul utilizarii. Indepartati capacul tubului si aplicati 3-4 picaturi direct pe zona de eruptie a herpesului. Se foloseste de 3-4 ori pe zi, pana la vindecarea completa. Inchideti bine capacul dupa fiecare utilizare. Produsul este destinat numai utilizarii locale. Herpactiv Oral poate fi administrat la copiii de peste 3 ani si la femeile insarcinate sau care alapteaza.
Prezentare:
6 ml
203 MDL
Ce este Concor şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă din componenţa Concor este bisoprololul. Acesta aparţine unui grup
de medicamente numite beta-blocante. Aceste medicamente acţionează prin
modificarea felului în care organismul dumneavoastră răspunde la unele impulsuri
nervoase, mai ales la nivelul inimii. Ca rezultat, bisoprololul scade frecvenţa bătăilor
inimii dumneavoastră şi prin aceasta creşte eficacitatea pompării sângelui de către
inima dumneavoastră. În acelaşi timp este scăzut necesarul de sânge şi oxigen al
inimii.
Concor este utilizat pentru a trata hipertensiunea arterială, angina pectorală,
insuficienţa cardiacă cronică stabilă. Cum să luaţi Concor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă. Tratamentul trebuie început treptat, cu doze mici
care sunt crescute lent. În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie,
mai ales, de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Pentru toate indicaţii terapeutice, doza recomandată este de 5 mg bisoprolol, o dată pe
zi.
Dacă este necesar, în cazul insuficienţei cardiace cronice, doza poate fi crescută la 10
mg bisoprolol, o dată pe zi.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală, doza maximă recomandată
este de 20 mg bisoprolol, o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare sau
moderate ale funcţiei hepatice sau renale. La pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei
hepatice nu trebuie depăşită doza zilnică de 10 mg bisoprolol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa bisoprololului nu au fost investigate la copii şi adolescenţi. De
aceea, Concor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Concor se ia în priză unică, dimineața, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie
înghițit cu o cantitate suficientă de apă și nu trebuie zdrobit sau mestecat.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea bisoprolol:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap. Aceste reacţii adverse apar mai ales la
începutul tratamentului. Sunt în general uşoare şi în general, dispar în 1 – 2
săptămâni.
- senzaţie de furnicături sau răcire la nivelul mâinilor sau picioarelor
5
- tensiune arterială scăzută
- probleme gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- scăderea frecvenţei cardiace (bradicardie)
- agravarea insuficienţei cardiace
- senzaţie de slăbiciune
- tulburări de somn
- depresie
- tulburări ale ritmului cardiac
- probleme respiratorii (bronhospasm) la pacienţii cu astm bronşic sau afecţiuni
cronice ale căilor respiratorii
- oboseală musculară şi crampe musculare
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane10000):
- creşterea valorii grăsimilor din sânge
- scăderea secreţiei lacrimale
- tulburări de auz
- rinită alergică
- creşterea valorii anumitor enzime (ALAT, ASAT), inflamaţia ficatului (hepatită)
- reacţii de tip alergic cum sunt: mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, înroşirea
trecătoare a feţei şi gâtului
- tulburări de erecţie
- coşmaruri, halucinaţii
- leşin
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- iritaţii şi înroşiri ale ochilor (conjunctivită)
- apariţia sau agravarea unor erupţii pe piele cu descuamare (tip psoriazis),
erupţii pe piele de tip psoriazis
- căderea părului.
Substanţa activă din componenţa Concor este bisoprololul. Acesta aparţine unui grup
de medicamente numite beta-blocante. Aceste medicamente acţionează prin
modificarea felului în care organismul dumneavoastră răspunde la unele impulsuri
nervoase, mai ales la nivelul inimii. Ca rezultat, bisoprololul scade frecvenţa bătăilor
inimii dumneavoastră şi prin aceasta creşte eficacitatea pompării sângelui de către
inima dumneavoastră. În acelaşi timp este scăzut necesarul de sânge şi oxigen al
inimii.
Concor este utilizat pentru a trata hipertensiunea arterială, angina pectorală,
insuficienţa cardiacă cronică stabilă. Cum să luaţi Concor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă. Tratamentul trebuie început treptat, cu doze mici
care sunt crescute lent. În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie,
mai ales, de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Pentru toate indicaţii terapeutice, doza recomandată este de 5 mg bisoprolol, o dată pe
zi.
Dacă este necesar, în cazul insuficienţei cardiace cronice, doza poate fi crescută la 10
mg bisoprolol, o dată pe zi.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală, doza maximă recomandată
este de 20 mg bisoprolol, o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare sau
moderate ale funcţiei hepatice sau renale. La pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei
hepatice nu trebuie depăşită doza zilnică de 10 mg bisoprolol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa bisoprololului nu au fost investigate la copii şi adolescenţi. De
aceea, Concor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Concor se ia în priză unică, dimineața, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie
înghițit cu o cantitate suficientă de apă și nu trebuie zdrobit sau mestecat.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea bisoprolol:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap. Aceste reacţii adverse apar mai ales la
începutul tratamentului. Sunt în general uşoare şi în general, dispar în 1 – 2
săptămâni.
- senzaţie de furnicături sau răcire la nivelul mâinilor sau picioarelor
5
- tensiune arterială scăzută
- probleme gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- scăderea frecvenţei cardiace (bradicardie)
- agravarea insuficienţei cardiace
- senzaţie de slăbiciune
- tulburări de somn
- depresie
- tulburări ale ritmului cardiac
- probleme respiratorii (bronhospasm) la pacienţii cu astm bronşic sau afecţiuni
cronice ale căilor respiratorii
- oboseală musculară şi crampe musculare
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane10000):
- creşterea valorii grăsimilor din sânge
- scăderea secreţiei lacrimale
- tulburări de auz
- rinită alergică
- creşterea valorii anumitor enzime (ALAT, ASAT), inflamaţia ficatului (hepatită)
- reacţii de tip alergic cum sunt: mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, înroşirea
trecătoare a feţei şi gâtului
- tulburări de erecţie
- coşmaruri, halucinaţii
- leşin
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- iritaţii şi înroşiri ale ochilor (conjunctivită)
- apariţia sau agravarea unor erupţii pe piele cu descuamare (tip psoriazis),
erupţii pe piele de tip psoriazis
- căderea părului.
-3%
109.56 MDL
112.95 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al anxietăţii la adulţi, în caz de eşec al
tratamentului convenţional.
Tratamentul simptomatic al tulburărilor de comportament severe (agitaţie, automutilare, stereotipii), la copii cu vârsta peste 6 ani, în special în contextul autismului.
Doze şi mod de administrare
Doze
Întotdeauna trebuie căutată doza minimă eficace. Dacă starea clinică a pacientului
permite, tratamentul trebuie început cu doze mici, care apoi sunt crescute progresiv.
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 50 mg - 150 mg sulpiridă (1 - 3 capsule Eglonyl 50
mg), timp de maxim 4 săptămâni.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Doza zilnică recomandată este de 5 - 10 mg/kg.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie să se reducă dozele dacă există dovezi de insuficienţă
renală.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală.
Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
- tumori prolactino-dependente (de exemplu, prolactinom şi cancer de sân);
- feocromocitom diagnosticat sau suspectat;
- porfirie acută;
- în asociere cu:
levodopa sau medicamente antiparkinsoniene (inclusiv ropinirol) (vezi pct. 4.5)
sultopridă
agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă), cu excepţia
pacienţilor cu boala Parkinson (vezi pct. 4.4, 4.5)
- copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3xGl3w8
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al anxietăţii la adulţi, în caz de eşec al
tratamentului convenţional.
Tratamentul simptomatic al tulburărilor de comportament severe (agitaţie, automutilare, stereotipii), la copii cu vârsta peste 6 ani, în special în contextul autismului.
Doze şi mod de administrare
Doze
Întotdeauna trebuie căutată doza minimă eficace. Dacă starea clinică a pacientului
permite, tratamentul trebuie început cu doze mici, care apoi sunt crescute progresiv.
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 50 mg - 150 mg sulpiridă (1 - 3 capsule Eglonyl 50
mg), timp de maxim 4 săptămâni.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Doza zilnică recomandată este de 5 - 10 mg/kg.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie să se reducă dozele dacă există dovezi de insuficienţă
renală.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală.
Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
- tumori prolactino-dependente (de exemplu, prolactinom şi cancer de sân);
- feocromocitom diagnosticat sau suspectat;
- porfirie acută;
- în asociere cu:
levodopa sau medicamente antiparkinsoniene (inclusiv ropinirol) (vezi pct. 4.5)
sultopridă
agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă), cu excepţia
pacienţilor cu boala Parkinson (vezi pct. 4.4, 4.5)
- copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3xGl3w8
-3%
53.30 MDL
54.95 MDL
Rețetă medicală
DESCRIERE
Lichid maro vâscos cu miros caracteristic și acru astringent
gust. În timpul depozitării, este permisă formarea unui ușor precipitat,
format din substanțe extractive obținute din materiale vegetale,
care nu afectează calitatea produsului și nu reduce eficacitatea acestuia.
MOD DE APLICARE: interior.
Agitați înainte de utilizare.
Adulți: 5 ml cu 20 de minute înainte de masă de 2-3 ori pe zi timp de o lună.
Înainte de utilizare, consultați un medic.
EFECTE SECUNDARE
Dozele mari pot provoca reacții nedorite: scăderea arterială
presiune, aritmie cardiacă, depresie (sedare).
CONTRAINDICAȚII
Hipersensibilitate individuală la oricare dintre componentele produsului. Zahăr
diabet (conține zahăr - aproximativ 5 g per aplicare). Copii sub 12 ani, sarcina
și alăptarea.
Lichid maro vâscos cu miros caracteristic și acru astringent
gust. În timpul depozitării, este permisă formarea unui ușor precipitat,
format din substanțe extractive obținute din materiale vegetale,
care nu afectează calitatea produsului și nu reduce eficacitatea acestuia.
MOD DE APLICARE: interior.
Agitați înainte de utilizare.
Adulți: 5 ml cu 20 de minute înainte de masă de 2-3 ori pe zi timp de o lună.
Înainte de utilizare, consultați un medic.
EFECTE SECUNDARE
Dozele mari pot provoca reacții nedorite: scăderea arterială
presiune, aritmie cardiacă, depresie (sedare).
CONTRAINDICAȚII
Hipersensibilitate individuală la oricare dintre componentele produsului. Zahăr
diabet (conține zahăr - aproximativ 5 g per aplicare). Copii sub 12 ani, sarcina
și alăptarea.
-3%
257.05 MDL
265 MDL
Ce este Candesartan Atb și pentru a se folosi
Numele acestui medicament este Candesartan Atb. Substanta activă este candesartan cilexetil. Acesta face parte din grupul de medicamente denumite antagonişti ai receptorului angiotensinei II. Acţionează prin relaxarea şi lărgirea vaselor dumneavoastră de sânge. Acest lucru ajută la scaderea tensiunii arteriale. De asemenea, face mai usoară sarcina inimii dumneavoastră de a pompa sângele către toate părțile corpului dumneavoastră. Acest medicament este utilizat pentru:
-tratarea tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani.
-tratarea copiilor adulți cu insuficiență cardiacă cu funcție afectată a mușchiului cardiac, când nu pot fi utilizați inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), sau suplimentar inhibitorilor ECA când simptomele persistă în ciuda tratamentului și când nu pot fi utilizați antagonişti ai receptorilor de mineralocorticoizi (ARM). Inhibitorii ECA și ARM sunt medicamente pentru tratarea insuficienței cardiace. Cum să utilizaţi Candesartan Atb
Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Este important să luați Candesartan Atb în fiecare zi.
fiecare lua Candesartan Atb cu sau fara alimente.
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercați să vă comprimați să luați oră, în fiecare dată. Acest lucru vă va ajuta să ţineţi minte să îl luaţi.
Hipertensiune arterială
-Doza recomandată de Candesartan Atb este de 8 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră poate crește această doză la 16 mg, o dată pe zi și apoi până la 32 mg, o dată pe zi, în funcție de răspunsul tensiunii arteriale.
-La un exemplu de probleme, cum sunt cei cu probleme la nivelul ficatului, la nivelul rinichilor sau cei care au pierdut recent lichide din organism, prin vărsături sau diare sau prin utilizarea de comprimate administrate pentru eliminarea apei, medicul po dozial prescrie inițial. mai mică.
-Unii pot de rasă neagră să prezinte un redus la acest tip de medicamente, când se administrează singuri și aceștia pot avea nevoie de o doză mai mare.
Utilizarea copiilor și adolescenților cu hipertensiune arterială
Copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani:
Doza inițială recomandată este de 4 mg candesartan o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea <50 kg: în cazul unor persoane care să aibă o tensiune arterială nu este controlată adecvată, medicul dumneavoastră poate decide ca să fie crescută până la maximum 8, o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea ≥ 50 kg: în cazul unor oameni ai tensiunii arteriale nu este controlată adecvat, medicul poate decide ca doza să fie crescută la 8 mg, o dată pe zi și apoi peo la dat 16 mg, dată pe zi șzii. apoi la dat.
Insuficienta cardiaca la adulti
-Doza inițială recomandată de candesartan este de 4 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră vă poate crește doza prin dublarea dozei la intervalul de cel puțin 2 săptămâni, până la 32 mg, o dată pe zi. Acest medicament poate fi luat împreună cu alte medicamente pentru insuficiență cardiacă și medicul dumneavoastră vă decide acest tratament este potrivit pentru dumneavoastră. Posibilitate de reacție adversă
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Întrerupeți administrarea de candesartan și solicitați ajutor medical imediat dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții alergice: • dificultăți în respirație, cu sau fără umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului • umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului, care pot provoca. dificultăţi la înghiţire • mâncărime severă a pielii (cu băşici).
Candesartan poate provoca o reducere a numărului de globule albe din sânge. Rezistența dumneavoastră la infecții poate fi scăzută și poate observa oboseală, infecție sau febră. Dacă se întâmplă acest lucru, adresați-vă medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră poate să vă facă ocazional analize de sânge pentru a verifica dacă acest medicament are vreun efect asupra sângelui dumneavoastră (agranulocitoză).
Alte posibilități adverse de răspuns, inclusiv:
frecvente
• Senzaţie de ameţeală/rotire.
• Durere de cap.
• Infecție respiratorie.
• Tensiune arterială mică. Aceasta vă poate face să vă simțiți slăbit sau ametit.
• Modificari ale rezultatelor analizelor de sânge:
- creșterea cantității de potasiu din sângele dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. Dacă este severă poate observa oboseală, slăbiciune, ritm neregulat al inimii sau furnicături și amorțeli.
• Efecte asupra modului în care funcționează rinichii dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. În cazuri foarte rare, poate apărea insuficientă renală.
Foarte rare
• Umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
• Scădere a celulelor roşii sau albe din sânge. observa oboseală, infection sau febră.
• Erupție trecătoare pe piele, erupție nodulară (urticarie).
• Mâncarime.
• Durere de spate, dureri articulare si musculare.
• Modificări ale modului în care funcționează ficatul dumneavoastră, inclusiv inflamarea ficatului (hepatită). puteți observa oboseală, îngălbenirea pielii și a albului ochilor și simptome asemănătoare gripei.
• Greata.
• Modificări ale rezultatelor analizelor de sânge: - cantitatea scăzută de sodiu în sânge. Dacă achasta este severă poate observa oboseală, lips de energie sau crampe musculare.
• Tuse.
Numele acestui medicament este Candesartan Atb. Substanta activă este candesartan cilexetil. Acesta face parte din grupul de medicamente denumite antagonişti ai receptorului angiotensinei II. Acţionează prin relaxarea şi lărgirea vaselor dumneavoastră de sânge. Acest lucru ajută la scaderea tensiunii arteriale. De asemenea, face mai usoară sarcina inimii dumneavoastră de a pompa sângele către toate părțile corpului dumneavoastră. Acest medicament este utilizat pentru:
-tratarea tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani.
-tratarea copiilor adulți cu insuficiență cardiacă cu funcție afectată a mușchiului cardiac, când nu pot fi utilizați inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), sau suplimentar inhibitorilor ECA când simptomele persistă în ciuda tratamentului și când nu pot fi utilizați antagonişti ai receptorilor de mineralocorticoizi (ARM). Inhibitorii ECA și ARM sunt medicamente pentru tratarea insuficienței cardiace. Cum să utilizaţi Candesartan Atb
Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Este important să luați Candesartan Atb în fiecare zi.
fiecare lua Candesartan Atb cu sau fara alimente.
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercați să vă comprimați să luați oră, în fiecare dată. Acest lucru vă va ajuta să ţineţi minte să îl luaţi.
Hipertensiune arterială
-Doza recomandată de Candesartan Atb este de 8 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră poate crește această doză la 16 mg, o dată pe zi și apoi până la 32 mg, o dată pe zi, în funcție de răspunsul tensiunii arteriale.
-La un exemplu de probleme, cum sunt cei cu probleme la nivelul ficatului, la nivelul rinichilor sau cei care au pierdut recent lichide din organism, prin vărsături sau diare sau prin utilizarea de comprimate administrate pentru eliminarea apei, medicul po dozial prescrie inițial. mai mică.
-Unii pot de rasă neagră să prezinte un redus la acest tip de medicamente, când se administrează singuri și aceștia pot avea nevoie de o doză mai mare.
Utilizarea copiilor și adolescenților cu hipertensiune arterială
Copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani:
Doza inițială recomandată este de 4 mg candesartan o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea <50 kg: în cazul unor persoane care să aibă o tensiune arterială nu este controlată adecvată, medicul dumneavoastră poate decide ca să fie crescută până la maximum 8, o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea ≥ 50 kg: în cazul unor oameni ai tensiunii arteriale nu este controlată adecvat, medicul poate decide ca doza să fie crescută la 8 mg, o dată pe zi și apoi peo la dat 16 mg, dată pe zi șzii. apoi la dat.
Insuficienta cardiaca la adulti
-Doza inițială recomandată de candesartan este de 4 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră vă poate crește doza prin dublarea dozei la intervalul de cel puțin 2 săptămâni, până la 32 mg, o dată pe zi. Acest medicament poate fi luat împreună cu alte medicamente pentru insuficiență cardiacă și medicul dumneavoastră vă decide acest tratament este potrivit pentru dumneavoastră. Posibilitate de reacție adversă
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Întrerupeți administrarea de candesartan și solicitați ajutor medical imediat dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții alergice: • dificultăți în respirație, cu sau fără umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului • umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului, care pot provoca. dificultăţi la înghiţire • mâncărime severă a pielii (cu băşici).
Candesartan poate provoca o reducere a numărului de globule albe din sânge. Rezistența dumneavoastră la infecții poate fi scăzută și poate observa oboseală, infecție sau febră. Dacă se întâmplă acest lucru, adresați-vă medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră poate să vă facă ocazional analize de sânge pentru a verifica dacă acest medicament are vreun efect asupra sângelui dumneavoastră (agranulocitoză).
Alte posibilități adverse de răspuns, inclusiv:
frecvente
• Senzaţie de ameţeală/rotire.
• Durere de cap.
• Infecție respiratorie.
• Tensiune arterială mică. Aceasta vă poate face să vă simțiți slăbit sau ametit.
• Modificari ale rezultatelor analizelor de sânge:
- creșterea cantității de potasiu din sângele dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. Dacă este severă poate observa oboseală, slăbiciune, ritm neregulat al inimii sau furnicături și amorțeli.
• Efecte asupra modului în care funcționează rinichii dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. În cazuri foarte rare, poate apărea insuficientă renală.
Foarte rare
• Umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
• Scădere a celulelor roşii sau albe din sânge. observa oboseală, infection sau febră.
• Erupție trecătoare pe piele, erupție nodulară (urticarie).
• Mâncarime.
• Durere de spate, dureri articulare si musculare.
• Modificări ale modului în care funcționează ficatul dumneavoastră, inclusiv inflamarea ficatului (hepatită). puteți observa oboseală, îngălbenirea pielii și a albului ochilor și simptome asemănătoare gripei.
• Greata.
• Modificări ale rezultatelor analizelor de sânge: - cantitatea scăzută de sodiu în sânge. Dacă achasta este severă poate observa oboseală, lips de energie sau crampe musculare.
• Tuse.
No-Spa Forte 80 mg comprimate filmate
Indicatii
No-Spa Forte 80 mg comprimate filmate este un medicament antispastic.
Acest medicament se utilizează pentru tratamentul simptomatic al spasmului musculaturii netede:
- asociat bolilor căilor biliare - litiază biliară, colangiolitiază, colecistită, pericolecistită, colangită, papilită;
- asociat bolilor tractului urinar - litiază renală, litiază ureterală, pielită, cistită şi în spasmul
sfincterelor vezicii urinare.
Acest medicament se utilizează în asociere cu alte medicamente în tratamentul:
- spasmului musculaturii netede asociat bolilor tractului gastro-intestinal: ulcer gastric sau duodenal, gastrită, spasme ale sfincterelor cardia şi pilor, enterită, colită, colită spastică însoţită
de constipaţie şi forme de colon iritabil însoţite de meteorism (balonare);
- durerilor de cap cu senzaţie de tensiune intracraniană;
- dismenoreei (menstruaţie dureroasă) asociată afecţiunilor ginecologice.
Cum să utilizaţi No-Spa Forte 80 mg
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată:
Dacă medicul dumneavoastră nu v-a recomandat altfel, doza uzuală pentru adulţi este de 1-3 comprimate filmate No-Spa Forte 80 mg pe zi (fracţionat în 2-3 prize). Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate rar (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
- dureri de cap
- senzaţie de lipsă de echilibru în spaţiu a corpului sau de învârtire a obiectelor din jur
- greaţă
- palpitaţii
- insomnie
- constipaţie
- scăderea tensiunii arteriale
- reacţii alergice (umflarea buzelor, a feţei, a gâtului sau a limbii, urticarie, erupţie şi mâncărime la nivelul pielii).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Utilizarea drotaverinei la copii şi adolescenţi nu a fost evaluată în studii clinice. No-Spa Forte 80 mg nu se administrează la copii şi adolescenţi.
Indicatii
No-Spa Forte 80 mg comprimate filmate este un medicament antispastic.
Acest medicament se utilizează pentru tratamentul simptomatic al spasmului musculaturii netede:
- asociat bolilor căilor biliare - litiază biliară, colangiolitiază, colecistită, pericolecistită, colangită, papilită;
- asociat bolilor tractului urinar - litiază renală, litiază ureterală, pielită, cistită şi în spasmul
sfincterelor vezicii urinare.
Acest medicament se utilizează în asociere cu alte medicamente în tratamentul:
- spasmului musculaturii netede asociat bolilor tractului gastro-intestinal: ulcer gastric sau duodenal, gastrită, spasme ale sfincterelor cardia şi pilor, enterită, colită, colită spastică însoţită
de constipaţie şi forme de colon iritabil însoţite de meteorism (balonare);
- durerilor de cap cu senzaţie de tensiune intracraniană;
- dismenoreei (menstruaţie dureroasă) asociată afecţiunilor ginecologice.
Cum să utilizaţi No-Spa Forte 80 mg
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată:
Dacă medicul dumneavoastră nu v-a recomandat altfel, doza uzuală pentru adulţi este de 1-3 comprimate filmate No-Spa Forte 80 mg pe zi (fracţionat în 2-3 prize). Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate rar (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
- dureri de cap
- senzaţie de lipsă de echilibru în spaţiu a corpului sau de învârtire a obiectelor din jur
- greaţă
- palpitaţii
- insomnie
- constipaţie
- scăderea tensiunii arteriale
- reacţii alergice (umflarea buzelor, a feţei, a gâtului sau a limbii, urticarie, erupţie şi mâncărime la nivelul pielii).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Utilizarea drotaverinei la copii şi adolescenţi nu a fost evaluată în studii clinice. No-Spa Forte 80 mg nu se administrează la copii şi adolescenţi.
-3%
121.49 MDL
125.25 MDL
Ce este Tonsilotren comprimate şi pentru ce se utilizează
Tonsilotren este un medicament homeopat utilizat pentru tratamentul tonzilitei acute, tonzilitei cronice și cronice recurente, extinderea amigdalelor palatine și pentru a îmbunătăți procesul de vindecare după îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor.
Ce Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Tonsilotren comprimate
Nu utilizaţi Tonsilotren
- dacă sunteți alergic (hipersensibil) la crom, mercur sau la oricare dintre celelalte substanțe sau componente ale Tonsilotren;
- la copii sub 2 ani.
Atenționări și precauții
Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a lua acest medicament dacă suferiți de o boală de tiroidă.
Discutați cu medicul dumneavoastră:
- în cazul în care starea dumneavoastră acută nu se ameliorează sau se agravează în timp de 2 zile de tratament;
- în cazul în care apar simptome suplimentare, de exemplu febră peste 39°C.
Copii
Nu administrați Tonsilotren la copii cu vârsta sub 2 ani.
Tonsilotren împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Nu se cunosc influenţe ale Tonsilotren asupra altor medicamente şi nici ale altor medicamente asupra Tonsilotren.
Tonsilotren împreună cu alimente şi băuturi
Acţiunea unui medicament homeopat poate fi influenţată negativ de unii factori de mediu, de stilul de viaţă inadecvat, de o dietă bogată sau de consumul de etanol, tutun, stimulante.
Sarcina şi alăptarea
În timpul sarcinii şi în perioada de alăptare se va administra Tonsilotren numai dacă beneficiul pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt sau sugar.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Tonsilotren nu are nici o influență asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje potențial periculoase.
Informaţii importante privind unele componente ale Tonsilotren
Tonsilotren conține lactoză și zaharoză. Dacă vi s-a spus de către medicul dumneavoastră că aveți intoleranță la unele categorii de glucide, contactați medicul înainte de a lua acest medicament, deoarece conține lactoză și zaharoză.
3. Cum să utilizaţi Tonsilotren comprimate
Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum s-a descris în acest prospect sau așa cum a prescris medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Doza recomandată este:
Copiii cu vârsta de 2-6 ani: în stare acută, tratamentul ulterior, precum și în afecțiuni cronice luați câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Copii cu vârsta între 6-12 ani: în stări acute, luați câte 1 comprimat la fiecare două ore, până la maxim 6 comprimate pe zi, până când are loc o îmbunătățire. Pentru tratamentul ulterior în afecțiuni cronice luați câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Adulți și copii cu vârsta de peste 12 ani: în afecţiuni acute, luați la interval de 1 oră câte un comprimat, până la maxim 12 de ori pe zi, până când are loc o îmbunătățire. Pentru tratamentul ulterior în afecțiuni cronice câte 1-2 comprimate de 3 ori pe zi.
Adulții și copiii cu tonzilite luați câte 1 comprimat de 3 ori pe zi. Se recomandă continuarea tratamentului timp de 6-8 săptămâni.
În afecţiuni cronice și cronice recurente, se recomandă să se repete cursurile de tratament timp de 6-8 săptămâni, de mai multe ori pe an.
Preparatul se administrează de preferinţă cu 30 min înainte de masă sau peste 30 min după masă. Comprimatele se vor dizolva lent în cavitatea bucală.
Dacă utilizaţi mai mult Tonsilotren decât trebuie
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Tonsilotren
În cazul în care se intensifică secreţia salivară trebuie să vă adresaţi la medic .
Dacă uitaţi să luați Tonsilotren
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Tonsilotren
Întreruperea prematură a tratamentului nu vă afectează. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
La fel ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- reacții de hipersensibilitate, cum ar fi erupții cutanate.
Dacă resimțiți hipersalivație, se reduce doza sau întrerupeți administrarea Tonsilotren.
Simptomele pentru care se administrează un medicament homeopat se pot înrăutăţi temporar (agravare iniţială). În astfel de cazuri, încetați administrarea și consultați medicul.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Tonsilotren comprimate
Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
Nu necesită condiții speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Tonsilotren
Substanţele active (pentru 1 comprimat-250 mg) sunt: Atropinum sulfuricum D5 12. 5 mg, Hepar sulfuris D3 10 mg, Kalium bichromicum D4 50 mg, Silicea D2 5 mg, Mercurius bijodatus D8 25 mg.
Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, zaharoză, stearat de magneziu.
Tonsilotren este un medicament homeopat utilizat pentru tratamentul tonzilitei acute, tonzilitei cronice și cronice recurente, extinderea amigdalelor palatine și pentru a îmbunătăți procesul de vindecare după îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor.
Ce Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Tonsilotren comprimate
Nu utilizaţi Tonsilotren
- dacă sunteți alergic (hipersensibil) la crom, mercur sau la oricare dintre celelalte substanțe sau componente ale Tonsilotren;
- la copii sub 2 ani.
Atenționări și precauții
Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a lua acest medicament dacă suferiți de o boală de tiroidă.
Discutați cu medicul dumneavoastră:
- în cazul în care starea dumneavoastră acută nu se ameliorează sau se agravează în timp de 2 zile de tratament;
- în cazul în care apar simptome suplimentare, de exemplu febră peste 39°C.
Copii
Nu administrați Tonsilotren la copii cu vârsta sub 2 ani.
Tonsilotren împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Nu se cunosc influenţe ale Tonsilotren asupra altor medicamente şi nici ale altor medicamente asupra Tonsilotren.
Tonsilotren împreună cu alimente şi băuturi
Acţiunea unui medicament homeopat poate fi influenţată negativ de unii factori de mediu, de stilul de viaţă inadecvat, de o dietă bogată sau de consumul de etanol, tutun, stimulante.
Sarcina şi alăptarea
În timpul sarcinii şi în perioada de alăptare se va administra Tonsilotren numai dacă beneficiul pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt sau sugar.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Tonsilotren nu are nici o influență asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje potențial periculoase.
Informaţii importante privind unele componente ale Tonsilotren
Tonsilotren conține lactoză și zaharoză. Dacă vi s-a spus de către medicul dumneavoastră că aveți intoleranță la unele categorii de glucide, contactați medicul înainte de a lua acest medicament, deoarece conține lactoză și zaharoză.
3. Cum să utilizaţi Tonsilotren comprimate
Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum s-a descris în acest prospect sau așa cum a prescris medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Doza recomandată este:
Copiii cu vârsta de 2-6 ani: în stare acută, tratamentul ulterior, precum și în afecțiuni cronice luați câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Copii cu vârsta între 6-12 ani: în stări acute, luați câte 1 comprimat la fiecare două ore, până la maxim 6 comprimate pe zi, până când are loc o îmbunătățire. Pentru tratamentul ulterior în afecțiuni cronice luați câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Adulți și copii cu vârsta de peste 12 ani: în afecţiuni acute, luați la interval de 1 oră câte un comprimat, până la maxim 12 de ori pe zi, până când are loc o îmbunătățire. Pentru tratamentul ulterior în afecțiuni cronice câte 1-2 comprimate de 3 ori pe zi.
Adulții și copiii cu tonzilite luați câte 1 comprimat de 3 ori pe zi. Se recomandă continuarea tratamentului timp de 6-8 săptămâni.
În afecţiuni cronice și cronice recurente, se recomandă să se repete cursurile de tratament timp de 6-8 săptămâni, de mai multe ori pe an.
Preparatul se administrează de preferinţă cu 30 min înainte de masă sau peste 30 min după masă. Comprimatele se vor dizolva lent în cavitatea bucală.
Dacă utilizaţi mai mult Tonsilotren decât trebuie
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Tonsilotren
În cazul în care se intensifică secreţia salivară trebuie să vă adresaţi la medic .
Dacă uitaţi să luați Tonsilotren
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Tonsilotren
Întreruperea prematură a tratamentului nu vă afectează. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
La fel ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- reacții de hipersensibilitate, cum ar fi erupții cutanate.
Dacă resimțiți hipersalivație, se reduce doza sau întrerupeți administrarea Tonsilotren.
Simptomele pentru care se administrează un medicament homeopat se pot înrăutăţi temporar (agravare iniţială). În astfel de cazuri, încetați administrarea și consultați medicul.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Tonsilotren comprimate
Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
Nu necesită condiții speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Tonsilotren
Substanţele active (pentru 1 comprimat-250 mg) sunt: Atropinum sulfuricum D5 12. 5 mg, Hepar sulfuris D3 10 mg, Kalium bichromicum D4 50 mg, Silicea D2 5 mg, Mercurius bijodatus D8 25 mg.
Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, zaharoză, stearat de magneziu.
Indicaţii terapeutice
Epilepsie :
- psihomotorie sau temporală;
- convulsii generalizate tonico-clonice;
- convulsii focale;
- forme mixte de accese convulsive;
Crize maniacale
Nevralgie de trigemen esențială. Doze şi mod de administrare
Comprimatele pot fi administrate cu puţină apă, în timpul, după sau între mese.
Trecerea de la comprimate la comprimatele cu eliberare modificată: experienţa clinică a demonstrat
faptul că poate fi necesară mărirea dozei în cazul comprimatelor cu eliberare modificată.
Datorită interacţiunilor medicamentoase şi a diferenţelor în farmacocinetica diferitelor medicamente
antiepileptice, doza de carbamazepină trebuie stabilită cu precauţie la pacienţii vârstnici.
Epilepsie
Când este posibil, Carbamazepină-PS trebuie prescris ca monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică mică, care va fi crescută treptat (se va ajusta în funcţie
de necesitatea fiecărui pacient) până la obţinerea unui efect optim. După obținerea unui control bun
al crizei epileptice, doza poate fi redusă treptat până la nivelul minim eficient.
Doza zilnică de carbamazepină trebuie stabilită în funcţie de vârsta, greutatea şi tolerabilitatea
fiecărui pacient în parte, pentru obținerea unui control eficient al crizelor convulsive.
Determinarea concentraţiilor plasmatice pot ajuta în stabilirea dozei optime. În tratamentul crizelor
epileptice, eficacitatea terapeutică este atinsă deobicei la concentrații plasmatice totale între 4 – 12
g/ ml (17 – 50 mol /l) (vezi pct.4.4 ).
Când Carbamazepină-PS este adăugat unei terapii antiepileptice existente acest lucru trebuie făcut
gradat menţinând, sau dacă este necesar, adaptând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de două ori pe zi; doza se va
creşte gradat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în general, se observă la doza de 400 mg
carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienţi, doza adecvată poate ajunge la 1600 mg
carbamazepină sau chiar 2000 mg carbamazepină pe zi.
Copii
Administrarea Carbamazepină-PS nu este recomandată la copii cu vârsta sub 5 ani (pentru acest
grup de vârstă este indicată utilizarea unei forme farmaceutice corespunzătoare – sirop).
Doza de întreţinere: 10-20 mg carbamazepină/kg şi zi în mai multe prize după cum urmează:
Până la 1 an 100-200 mg carbamazepină pe zi
Între 1 - 6 ani: 200-400 mg carbamazepină pe zi
Între 6 - 10 ani 400-600 mg carbamazepină pe zi
Între 11 - 15 ani 600-1000 mg carbamazepină pe z
Peste 15 ani 800-1200 mg carbamazepină pe zi
Doza de 200 mg pe zi poate fi divizată în 2-3 prize.
Doza maximă de întreținere :
Copii cu vârsta sub 6 ani: 35 mg/kg/zi
Copii cu vârsta între 6 și 15 ani: 1000 mg/zi
Copii cu vârsta peste 15 ani: 1200 mg/zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
- Bloc atrioventricular.
- Antecedente de deprimare medulară.
- Antecedente de porfirie (de exempluporfirie acută intermitentă, porfirie variegata, porfirie
cutanată tardivă)
- Asocierea carbamazepinei cu antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO ) (vezi
pct.4.5).
- De regula, în sarcină și perioada de alăptare
- Copii cu vârsta sub 5 ani. https://bit.ly/3wK7ZEH
Epilepsie :
- psihomotorie sau temporală;
- convulsii generalizate tonico-clonice;
- convulsii focale;
- forme mixte de accese convulsive;
Crize maniacale
Nevralgie de trigemen esențială. Doze şi mod de administrare
Comprimatele pot fi administrate cu puţină apă, în timpul, după sau între mese.
Trecerea de la comprimate la comprimatele cu eliberare modificată: experienţa clinică a demonstrat
faptul că poate fi necesară mărirea dozei în cazul comprimatelor cu eliberare modificată.
Datorită interacţiunilor medicamentoase şi a diferenţelor în farmacocinetica diferitelor medicamente
antiepileptice, doza de carbamazepină trebuie stabilită cu precauţie la pacienţii vârstnici.
Epilepsie
Când este posibil, Carbamazepină-PS trebuie prescris ca monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică mică, care va fi crescută treptat (se va ajusta în funcţie
de necesitatea fiecărui pacient) până la obţinerea unui efect optim. După obținerea unui control bun
al crizei epileptice, doza poate fi redusă treptat până la nivelul minim eficient.
Doza zilnică de carbamazepină trebuie stabilită în funcţie de vârsta, greutatea şi tolerabilitatea
fiecărui pacient în parte, pentru obținerea unui control eficient al crizelor convulsive.
Determinarea concentraţiilor plasmatice pot ajuta în stabilirea dozei optime. În tratamentul crizelor
epileptice, eficacitatea terapeutică este atinsă deobicei la concentrații plasmatice totale între 4 – 12
g/ ml (17 – 50 mol /l) (vezi pct.4.4 ).
Când Carbamazepină-PS este adăugat unei terapii antiepileptice existente acest lucru trebuie făcut
gradat menţinând, sau dacă este necesar, adaptând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de două ori pe zi; doza se va
creşte gradat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în general, se observă la doza de 400 mg
carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienţi, doza adecvată poate ajunge la 1600 mg
carbamazepină sau chiar 2000 mg carbamazepină pe zi.
Copii
Administrarea Carbamazepină-PS nu este recomandată la copii cu vârsta sub 5 ani (pentru acest
grup de vârstă este indicată utilizarea unei forme farmaceutice corespunzătoare – sirop).
Doza de întreţinere: 10-20 mg carbamazepină/kg şi zi în mai multe prize după cum urmează:
Până la 1 an 100-200 mg carbamazepină pe zi
Între 1 - 6 ani: 200-400 mg carbamazepină pe zi
Între 6 - 10 ani 400-600 mg carbamazepină pe zi
Între 11 - 15 ani 600-1000 mg carbamazepină pe z
Peste 15 ani 800-1200 mg carbamazepină pe zi
Doza de 200 mg pe zi poate fi divizată în 2-3 prize.
Doza maximă de întreținere :
Copii cu vârsta sub 6 ani: 35 mg/kg/zi
Copii cu vârsta între 6 și 15 ani: 1000 mg/zi
Copii cu vârsta peste 15 ani: 1200 mg/zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
- Bloc atrioventricular.
- Antecedente de deprimare medulară.
- Antecedente de porfirie (de exempluporfirie acută intermitentă, porfirie variegata, porfirie
cutanată tardivă)
- Asocierea carbamazepinei cu antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO ) (vezi
pct.4.5).
- De regula, în sarcină și perioada de alăptare
- Copii cu vârsta sub 5 ani. https://bit.ly/3wK7ZEH
-3%
39.53 MDL
40.75 MDL
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).
-3%
51.41 MDL
53 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Clotrimazol ovule este utilizat pentru tratamentul local al
- infecţiilor vaginale determinate de fungi (îndeosebi Candida);
- tricomoniazei;
- infecţii vaginale determinate de bacterii sensibile la clotrimazol.
Pentru vindecarea completă a infecţiilor diagnosticate ca fiind determinate de Trichomonas
vaginalis, trebuie efectuat concomitent tratament oral cu un medicament antitricomoniazic.
Doze şi mod de administrare
Vaginal. Ovulul se introduce în vagin cât mai profund posibil, în poziţie culcată pe spate, având
picioarele depărtate și ușor îndoite.
Femei adulte, adolescente de la vârsta de 16 ani
Clotrimazol 100 mg ovule
Doza recomandată este de 100 mg clotrimazol pe zi, seara, timp de 6 zile consecutive sau 200 mg
clotrimazol pe zi timp de 3 zile consecutive.
Clotrimazol 500 mg ovule
Doza recomandată este de 500 mg clotrimazol pe zi, în doză unică, seara.
Dacă este necesar, tratamentul poate fi repetat.
Dacă infecţia afectează atât vaginul cât şi vulva, poate fi utilizată concomitent o cremă cu
clotrimazol.
Nu se recomandă utilizarea ovulelor Clotrimazol în timpul perioadei menstruale deoarece acestea
pot fi eliminate din vagin odată cu fluxul sanguin. Tratamentul trebuie finalizat înainte de începerea
menstruaţiei.
A nu se utiliza tampoane, duşuri intravaginale, spermicide sau alte produse vaginale în timpul
utilizării Clotrimazol.
În timpul administrării Clotrimazol se recomandă evitarea contactului sexual, deoarece infecţia s-ar
putea transmite partenerului.
Copii
Clotrimazol ovule nu este recomandat la copii cu vârsta sub 16 ani.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la clotrimazol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Indicaţii terapeutice
Clotrimazol ovule este utilizat pentru tratamentul local al
- infecţiilor vaginale determinate de fungi (îndeosebi Candida);
- tricomoniazei;
- infecţii vaginale determinate de bacterii sensibile la clotrimazol.
Pentru vindecarea completă a infecţiilor diagnosticate ca fiind determinate de Trichomonas
vaginalis, trebuie efectuat concomitent tratament oral cu un medicament antitricomoniazic.
Doze şi mod de administrare
Vaginal. Ovulul se introduce în vagin cât mai profund posibil, în poziţie culcată pe spate, având
picioarele depărtate și ușor îndoite.
Femei adulte, adolescente de la vârsta de 16 ani
Clotrimazol 100 mg ovule
Doza recomandată este de 100 mg clotrimazol pe zi, seara, timp de 6 zile consecutive sau 200 mg
clotrimazol pe zi timp de 3 zile consecutive.
Clotrimazol 500 mg ovule
Doza recomandată este de 500 mg clotrimazol pe zi, în doză unică, seara.
Dacă este necesar, tratamentul poate fi repetat.
Dacă infecţia afectează atât vaginul cât şi vulva, poate fi utilizată concomitent o cremă cu
clotrimazol.
Nu se recomandă utilizarea ovulelor Clotrimazol în timpul perioadei menstruale deoarece acestea
pot fi eliminate din vagin odată cu fluxul sanguin. Tratamentul trebuie finalizat înainte de începerea
menstruaţiei.
A nu se utiliza tampoane, duşuri intravaginale, spermicide sau alte produse vaginale în timpul
utilizării Clotrimazol.
În timpul administrării Clotrimazol se recomandă evitarea contactului sexual, deoarece infecţia s-ar
putea transmite partenerului.
Copii
Clotrimazol ovule nu este recomandat la copii cu vârsta sub 16 ani.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la clotrimazol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Ce este Zydena şi pentru ce se utilizează
Zydena conţine substanţa activă udenafil, care aparţine unui grup de medicamente denumit inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5 (PDE5). Acesta acţionează prin relaxarea vaselor de sânge de la nivelul penisului, favorizând circulaţia sângelui în penis atunci când există un stimul sexual. Zydena vă ajută să obţineţi o erecţie, numai în prezenţa stimulării sexuale.
Zydena este un tratament destinat bărbaţilor adulţi cu disfuncţie erectilă, cunoscută uneori şi sub denumirea de impotenţă. Această afecţiune constă în lipsa sau în imposibilitatea menţinerii erecţiei penisului în vederea desfăşurării actului sexual. Cum să luaţi Zydena
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 100 mg, luată cu 30 min-12 ore înainte de activitatea sexuală anticipată. Frecvenţa maximă recomandată pentru utilizare este o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră vă poate crește cu precauție doza până la 200 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Utilizarea la bărbaţii vârstnici
La pacienţii vârstnici nu sunt necesare ajustări ale dozei.
Utilizarea la pacienții cu tulburări ușoare ale funcției rinichilor
Nu sunt necesare ajustări ale dozei.
Utilizarea la pacienții cu tulburări ușoare ale funcției ficatului
Nu sunt necesare ajustări ale dozei.
Mod de utilizare
Zydena se va lua oral, cu sau fără alimente.
Nu trebuie să luaţi Zydena mai mult de o dată pe zi
Trebuie să luaţi Zydena cu aproximativ o oră înainte de momentul în care intenţionaţi să aveţi o relaţie sexuală. Înghiţiţi comprimatul întreg, cu un pahar de apă.
Dacă simţiţi că efectul Zydena este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Zydena vă ajută să obţineţi o erecţie doar dacă sunteţi stimulat sexual.
Dacă Zydena nu vă ajută să obţineţi o erecţie sau dacă erecţia obţinută nu persistă suficient de mult timp pentru a permite finalizarea actului sexual, trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră.
Dacă luaţi mai mult Zydena decât trebuie
Puteţi prezenta o creştere a severităţii şi frecvenţei reacţiilor adverse.
Nu trebuie să luaţi mai multe comprimate decât v-a recomandat medicul dumneavoastră.
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât trebuie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.
Zydena conţine substanţa activă udenafil, care aparţine unui grup de medicamente denumit inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5 (PDE5). Acesta acţionează prin relaxarea vaselor de sânge de la nivelul penisului, favorizând circulaţia sângelui în penis atunci când există un stimul sexual. Zydena vă ajută să obţineţi o erecţie, numai în prezenţa stimulării sexuale.
Zydena este un tratament destinat bărbaţilor adulţi cu disfuncţie erectilă, cunoscută uneori şi sub denumirea de impotenţă. Această afecţiune constă în lipsa sau în imposibilitatea menţinerii erecţiei penisului în vederea desfăşurării actului sexual. Cum să luaţi Zydena
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 100 mg, luată cu 30 min-12 ore înainte de activitatea sexuală anticipată. Frecvenţa maximă recomandată pentru utilizare este o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră vă poate crește cu precauție doza până la 200 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Utilizarea la bărbaţii vârstnici
La pacienţii vârstnici nu sunt necesare ajustări ale dozei.
Utilizarea la pacienții cu tulburări ușoare ale funcției rinichilor
Nu sunt necesare ajustări ale dozei.
Utilizarea la pacienții cu tulburări ușoare ale funcției ficatului
Nu sunt necesare ajustări ale dozei.
Mod de utilizare
Zydena se va lua oral, cu sau fără alimente.
Nu trebuie să luaţi Zydena mai mult de o dată pe zi
Trebuie să luaţi Zydena cu aproximativ o oră înainte de momentul în care intenţionaţi să aveţi o relaţie sexuală. Înghiţiţi comprimatul întreg, cu un pahar de apă.
Dacă simţiţi că efectul Zydena este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Zydena vă ajută să obţineţi o erecţie doar dacă sunteţi stimulat sexual.
Dacă Zydena nu vă ajută să obţineţi o erecţie sau dacă erecţia obţinută nu persistă suficient de mult timp pentru a permite finalizarea actului sexual, trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră.
Dacă luaţi mai mult Zydena decât trebuie
Puteţi prezenta o creştere a severităţii şi frecvenţei reacţiilor adverse.
Nu trebuie să luaţi mai multe comprimate decât v-a recomandat medicul dumneavoastră.
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât trebuie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.
Indicaţii terapeutice
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală. Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
pericardită constrictivă;
tamponadă cardiacă;
hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
hipovolemie severă;
anemie severă;
în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală. Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
pericardită constrictivă;
tamponadă cardiacă;
hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
hipovolemie severă;
anemie severă;
în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.
-3%
81.53 MDL
84.05 MDL
Indicaţii terapeutice
Boli endocrine: Insuficienţă corticosuprarenală primară sau secundară. NB! Hidrocortizonul sau
cortizonul sunt medicamente de prima alegere; analogi sintetici sunt folosiți împreună cu
mineralocorticoizi, dacă este necesar; tratamentul suplimentar cu mineralocorticoizi este deosebit de
important la copii și adolescenți. Insuficienţă corticosuprarenală acută (hidrocortizonul sau
cortizonul sunt medicamente de prima alegere; poate fi necesar tratamentul suplimentar cu
mineralocorticoizi, în special când sunt folosiți analogi sintetici).
Preoperator sau în cazul unor traumatisme bruște sau boli severe la pacienţi cu insuficienţă
corticosuprarenală diagnosticată. Hiperplazie corticosuprarenală congenitală. Tiroidita
nesupurativă. Criză hipercalcemică, de exemplu legată de cancer.
Boli reumatismale (administrat intravenos sau intramuscular ca tratament adjuvant de scurtă
durată a episoadelor acute sau exacerbărilor): Bursita acută şi subacută; artrita gutoasă acută;
tenosinovita acută nespecifică; spondilita anchilopoietică; epicondilita; osteoartrita posttraumatică;
artrita psoriazică; artrita reumatoidă, inclusiv poliartrita reumatoidă juvenilă (poate fi necesar
tratamentul de întreținere cu doze mici); sinovita asociată cu artroză.
Boli de colagen (în timpul exacerbărilor sau ca tratament de întreţinere în anumite cazuri): Cardita
reumatismală acută; sindrom Goodpasture; poliarterita nodoasă; dermatomiozită sistemică
(polimiozită); lupus eritematos sistemic, inclusiv nefrita lupică.
Boli dermatologice: Pemfigus; eritem multiform sever (sindrom Stevens-Johnson).
Stări alergice: Stări alergice refractorii (care nu răspund la medicaţia convenţională) precum astmul
bronşic, edemul laringian acut neinfecţios (adrenalina este medicamentul de prima alegere),
reacţiile de hipersensibilitate induse de medicamente, boala serului, reacţiile urticariene posttransfuzionale.
2
Boli oftalmologice: Tratamentul sistemic al afecţiunilor alergice şi inflamatorii severe acute şi
cronice oftalmologice; infecția camerei anterioare a ochiului; herpes zoster oftalmic când
corticosteroidul este combinat cu un medicament antiviral adecvat; keratită; nevrită optică; uveită;
irită; iridociclită; corioretinită; uveita simpatică.
Boli gastrointestinale: Tratamentul sistemic al exacerbări acute ale bolii Crohn și colita ulcerativă.
Boli ale tractului respirator: Pneumonie de aspiraţie; berilioză; sindrom Löffler, care nu răspunde
la alte tratamente adecvate; sarcoidoză pulmonară simptomatică; tuberculoză pulmonară fulminantă
sau miliară, în asociere cu chimioterapie antituberculoasă adecvată.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii la pacienții cu SIDA (ca tratament adjuvant în infecții
moderate și severe): Rezultatul bun al tratamentului a fost obținut în cazul în care tratamentul antiPneumocystis a fost suplimentat cu un corticosteroid în termen de 72 de ore de la începerea
medicației la pacienții cu SIDA cu pneumonie cu Pneumocystis carinii moderată sau severă.
Deoarece reactivarea tuberculozei este crescută la pacienții cu SIDA, tratamentul antimicobacterian
trebuie luat în considerare în cazul în care corticosteroizi sunt utilizate la acești pacienți cu risc.
Pacienții trebuie să fie monitorizați și pentru activarea altor infecții latente.
Boli hematologice: Anemia hemolitică dobândită (autoimună); anemia hipoplastică congenitală;
eritroblastopenia care reacționează la tratamentul corticosteroid, precum sindromul BlackfanDiamond; purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi numai pe cale intravenoasă (administrarea
intramusculară este contraindicată); trombocitopenia secundară la adulţi.
Boli neoplazice: Tratament paliativ al leucemiei şi limfoamelor la adulți, precum leucemia acută la
copii.
Boli renale: Sindrom nefrotic (cauzat de lupus eritematos sistemic idiopatic sau secundar):
inducerea remisiei bolilor renale la pacienții non-uremici.
Boli neurologice: De exemplu, exacerbări acute de scleroză multiplă; edem cerebral (asociat cu
terapia chirurgicală sau radioterapia a tumorilor cerebrale); traumatism acut al măduvei spinării
(tratamentul trebuie început în primele 8 ore de la traumatism).
Boli cardio-vasculare: De exemplu, insuficienţă corticosuprarenală sau șoc care nu răspund la
tratamentul convențional și atunci când este posibilă insuficiență suprarenală. (Hidrocortizonul este
medicamentul de prima alegere. Atunci când nu se dorește un efect mineralocorticoid,
metilprednisolonul poate avea un efect mai pozitiv.)
Cu toate că problema nu a fost investigată în detaliu în studiile clinice controlate (placebo, dubluorb), studiile pe animale au demonstrat că Methypred poate fi benefic în șoc hemoragic, traumatic
sau post-operator, care nu răspund la tratamentul standard (de exemplu, terapia cu lichide). Vezi de
asemenea pct. 4.4.
Transplant de organ: Profilaxia sau tratamentul reacției de rejecție de transplant.
Alte afecţiuni: Meningita tuberculoasă severă, atunci când corticosteroizii se administrează
concomitent cu medicamente antituberculoase adecvate. Trichineloza acută severă cu simptome
neurologice sau cardiace. Profilaxia stărilor de greaţă şi a vărsăturilor provocate de chimioterapia
citostatică. Tratamentul trebuie să înceapă în primele 8 ore de la traumatism.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în primele 3 ore de la traumatism: iniţial se
administrează 30 mg/kg intravenos in bolus, timp de 15 minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie intravenos continuă 5,4 mg/kg şi oră, timp de 23 de ore.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în primele 3-8 ore de la traumatism: iniţial se
administrează 30 mg/kg intravenos in bolus, timp de 15 minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie intravenos continuă 5,4 mg/kg şi oră, timp de 47 de ore.
În cazul perfuziei, se preferă un alt loc de puncţionare decât cel pentru injecţia in bolus.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA
Doza recomandată este de 40 mg Methypred la fiecare 6-12 ore, cu scăderea treptată a dozei pe
durata maximă de 21 de zile sau până la finalizarea tratamentului pentru Pneumocystis.
Tratamentul trebuie să înceapă în primele 72 de ore de tratament iniţial anti-pneumocistoză.
Tratament în alte situaţii
Doza iniţială variază de la 10 mg la 500 mg, în funcţie de situaţia clinică tratată. Doze mai mari pot
fi necesare pentru tratamentul pe termen scurt al stărilor acute severe. Doza iniţială de până la 250
mg, trebuie administrată intravenos, timp de cel puţin 5 minute, iar dozele peste 250 mg, timp de cel
puţin 30 de minute. Următoarele doze pot fi injectate intravenos sau intramuscular la intervale
determinate de răspunsul pacientului şi de situaţia clinică. Tratamentul corticosteroid este un
4
adjuvant la, și nu de înlocuire pentru, tratamentul convențional.
Copii
Doza pentru nou-născuți și copii pot fi reduse, dar reducerea dozei trebuie efectuată în funcție de
gravitatea stării și a răspunsului la tratament, mai degrabă decât în funcție de vârsta și înălțimea
pacientului. Doza nu trebuie să fie mai mică de 0,5 mg / kg / zi.
Contraindicaţii
Metilprednisolon succinat de sodiu este contraindicat:
- infecţii fungice sistemice;
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- administrare intratecală.
Administrare de vaccinuri vii sau vii atenuate sunt contraindicate la pacienții tratați cu
corticosteroizi în doze imunosupresoare. https://bit.ly/3wGpHce
Boli endocrine: Insuficienţă corticosuprarenală primară sau secundară. NB! Hidrocortizonul sau
cortizonul sunt medicamente de prima alegere; analogi sintetici sunt folosiți împreună cu
mineralocorticoizi, dacă este necesar; tratamentul suplimentar cu mineralocorticoizi este deosebit de
important la copii și adolescenți. Insuficienţă corticosuprarenală acută (hidrocortizonul sau
cortizonul sunt medicamente de prima alegere; poate fi necesar tratamentul suplimentar cu
mineralocorticoizi, în special când sunt folosiți analogi sintetici).
Preoperator sau în cazul unor traumatisme bruște sau boli severe la pacienţi cu insuficienţă
corticosuprarenală diagnosticată. Hiperplazie corticosuprarenală congenitală. Tiroidita
nesupurativă. Criză hipercalcemică, de exemplu legată de cancer.
Boli reumatismale (administrat intravenos sau intramuscular ca tratament adjuvant de scurtă
durată a episoadelor acute sau exacerbărilor): Bursita acută şi subacută; artrita gutoasă acută;
tenosinovita acută nespecifică; spondilita anchilopoietică; epicondilita; osteoartrita posttraumatică;
artrita psoriazică; artrita reumatoidă, inclusiv poliartrita reumatoidă juvenilă (poate fi necesar
tratamentul de întreținere cu doze mici); sinovita asociată cu artroză.
Boli de colagen (în timpul exacerbărilor sau ca tratament de întreţinere în anumite cazuri): Cardita
reumatismală acută; sindrom Goodpasture; poliarterita nodoasă; dermatomiozită sistemică
(polimiozită); lupus eritematos sistemic, inclusiv nefrita lupică.
Boli dermatologice: Pemfigus; eritem multiform sever (sindrom Stevens-Johnson).
Stări alergice: Stări alergice refractorii (care nu răspund la medicaţia convenţională) precum astmul
bronşic, edemul laringian acut neinfecţios (adrenalina este medicamentul de prima alegere),
reacţiile de hipersensibilitate induse de medicamente, boala serului, reacţiile urticariene posttransfuzionale.
2
Boli oftalmologice: Tratamentul sistemic al afecţiunilor alergice şi inflamatorii severe acute şi
cronice oftalmologice; infecția camerei anterioare a ochiului; herpes zoster oftalmic când
corticosteroidul este combinat cu un medicament antiviral adecvat; keratită; nevrită optică; uveită;
irită; iridociclită; corioretinită; uveita simpatică.
Boli gastrointestinale: Tratamentul sistemic al exacerbări acute ale bolii Crohn și colita ulcerativă.
Boli ale tractului respirator: Pneumonie de aspiraţie; berilioză; sindrom Löffler, care nu răspunde
la alte tratamente adecvate; sarcoidoză pulmonară simptomatică; tuberculoză pulmonară fulminantă
sau miliară, în asociere cu chimioterapie antituberculoasă adecvată.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii la pacienții cu SIDA (ca tratament adjuvant în infecții
moderate și severe): Rezultatul bun al tratamentului a fost obținut în cazul în care tratamentul antiPneumocystis a fost suplimentat cu un corticosteroid în termen de 72 de ore de la începerea
medicației la pacienții cu SIDA cu pneumonie cu Pneumocystis carinii moderată sau severă.
Deoarece reactivarea tuberculozei este crescută la pacienții cu SIDA, tratamentul antimicobacterian
trebuie luat în considerare în cazul în care corticosteroizi sunt utilizate la acești pacienți cu risc.
Pacienții trebuie să fie monitorizați și pentru activarea altor infecții latente.
Boli hematologice: Anemia hemolitică dobândită (autoimună); anemia hipoplastică congenitală;
eritroblastopenia care reacționează la tratamentul corticosteroid, precum sindromul BlackfanDiamond; purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi numai pe cale intravenoasă (administrarea
intramusculară este contraindicată); trombocitopenia secundară la adulţi.
Boli neoplazice: Tratament paliativ al leucemiei şi limfoamelor la adulți, precum leucemia acută la
copii.
Boli renale: Sindrom nefrotic (cauzat de lupus eritematos sistemic idiopatic sau secundar):
inducerea remisiei bolilor renale la pacienții non-uremici.
Boli neurologice: De exemplu, exacerbări acute de scleroză multiplă; edem cerebral (asociat cu
terapia chirurgicală sau radioterapia a tumorilor cerebrale); traumatism acut al măduvei spinării
(tratamentul trebuie început în primele 8 ore de la traumatism).
Boli cardio-vasculare: De exemplu, insuficienţă corticosuprarenală sau șoc care nu răspund la
tratamentul convențional și atunci când este posibilă insuficiență suprarenală. (Hidrocortizonul este
medicamentul de prima alegere. Atunci când nu se dorește un efect mineralocorticoid,
metilprednisolonul poate avea un efect mai pozitiv.)
Cu toate că problema nu a fost investigată în detaliu în studiile clinice controlate (placebo, dubluorb), studiile pe animale au demonstrat că Methypred poate fi benefic în șoc hemoragic, traumatic
sau post-operator, care nu răspund la tratamentul standard (de exemplu, terapia cu lichide). Vezi de
asemenea pct. 4.4.
Transplant de organ: Profilaxia sau tratamentul reacției de rejecție de transplant.
Alte afecţiuni: Meningita tuberculoasă severă, atunci când corticosteroizii se administrează
concomitent cu medicamente antituberculoase adecvate. Trichineloza acută severă cu simptome
neurologice sau cardiace. Profilaxia stărilor de greaţă şi a vărsăturilor provocate de chimioterapia
citostatică. Tratamentul trebuie să înceapă în primele 8 ore de la traumatism.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în primele 3 ore de la traumatism: iniţial se
administrează 30 mg/kg intravenos in bolus, timp de 15 minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie intravenos continuă 5,4 mg/kg şi oră, timp de 23 de ore.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în primele 3-8 ore de la traumatism: iniţial se
administrează 30 mg/kg intravenos in bolus, timp de 15 minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie intravenos continuă 5,4 mg/kg şi oră, timp de 47 de ore.
În cazul perfuziei, se preferă un alt loc de puncţionare decât cel pentru injecţia in bolus.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA
Doza recomandată este de 40 mg Methypred la fiecare 6-12 ore, cu scăderea treptată a dozei pe
durata maximă de 21 de zile sau până la finalizarea tratamentului pentru Pneumocystis.
Tratamentul trebuie să înceapă în primele 72 de ore de tratament iniţial anti-pneumocistoză.
Tratament în alte situaţii
Doza iniţială variază de la 10 mg la 500 mg, în funcţie de situaţia clinică tratată. Doze mai mari pot
fi necesare pentru tratamentul pe termen scurt al stărilor acute severe. Doza iniţială de până la 250
mg, trebuie administrată intravenos, timp de cel puţin 5 minute, iar dozele peste 250 mg, timp de cel
puţin 30 de minute. Următoarele doze pot fi injectate intravenos sau intramuscular la intervale
determinate de răspunsul pacientului şi de situaţia clinică. Tratamentul corticosteroid este un
4
adjuvant la, și nu de înlocuire pentru, tratamentul convențional.
Copii
Doza pentru nou-născuți și copii pot fi reduse, dar reducerea dozei trebuie efectuată în funcție de
gravitatea stării și a răspunsului la tratament, mai degrabă decât în funcție de vârsta și înălțimea
pacientului. Doza nu trebuie să fie mai mică de 0,5 mg / kg / zi.
Contraindicaţii
Metilprednisolon succinat de sodiu este contraindicat:
- infecţii fungice sistemice;
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- administrare intratecală.
Administrare de vaccinuri vii sau vii atenuate sunt contraindicate la pacienții tratați cu
corticosteroizi în doze imunosupresoare. https://bit.ly/3wGpHce
-3%
177.51 MDL
183 MDL
-3%
38.31 MDL
39.50 MDL
1. Ce este Spasgan şi pentru ce se utilizează
Spasgan este un medicament combinat, care înlătură spasmele musculaturii netede a tractului gastro-intestinal, biliar și ale tractului urinar, organele de reproducere, și are un efect analgezic puternic.
Spasgan se utilizează pentru tratamentul simptomatic de scurtă durată a durerilor acute moderate până la severe în spasme ale musculaturii netede a organelor interne:
-dureri posttraumatice și postoperatorii;
-dureri la bolnavii oncologici;
-colici gastrice sau intestinale;
-colici renale în nefrolitiază;
-dischinezia spastică a căilor biliare;
-disminoree;
-cuplarea febrei ce nu poate fi controlată cu alte antipiretice;
-se admite copiilor sub 18 ani doar cu selectarea strictă a indicațiilor pentru utilizare, de către profesioniștii din domeniul sănătății (cazuri de urgentă).
Cum să luaţi Spasgan
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Spasgan soluţie injectabilă se administrează doar intramuscular. A se administra doar pentru
tratament de scurtă durată!
Soluţia injectabilă se administrează sub supravegherea strictă a medicului şi posibilitatea
acordării ajutorului medical de urgenţă, în legătură cu riscul apariţiei şocului anafilactic la
pacienţii hipersensibili.
Adulţi
Adulţilor se administrează intramuscular 2 ml sau 5 ml soluţie injectabilă, într-o singură doză.
La necesitate doza poate fi repetată peste 6-8 ore. Doza zilnică maximă nu trebuie să
depăşească 6 ml soluţie injectabilă (echivalentă cu 3 g meatmizol sodic clorhidrat).
Durata curei de tratament – 2-3 zile.
După obţinerea efectului terapeutic se poate trece la tratamentul cu medicamente pentru
înlăturarea durerii şi antispastice administrate pe cale orală.
Copii si adolescenţi
Acest medicament nu se va administra la copii cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu vârsta peste 65 ani
De obicei nu este necesară reducerea dozei. La pacienţii cu disfuncţii hepatice şi renale,
determinate de vârstă, trebuie de redus doza. Doza este determinată de medic.
Pacienţi cu funcție renală redusă
Dacă aveți disfuncţie renală se recomandă administrarea ½ din doza pentru adulţi, deoarece în
caz de disfuncție renală se încetinește viteza de eliminare a substanțelor.
Pacienţi cu disfuncţie hepatică
Dacă aveți disfuncţie hepatică trebuie evitată administrarea dozelor înalte. La administrarea
de scurtă durată nu este necesar de redus doza.
Durata curei de tratament – 2-3 zile.
După obţinerea efectului terapeutic se poate trece la tratamentul cu medicamente pentru
înlăturarea durerii şi antispastice administrate pe cale orală.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui preparat, adresaţivă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă luaţi mai mult Spasgan decât trebuie
Simptomele supradozajului: greață, vărsături, simptome de tip Meniere, zgomot în urechi,
șoc, insuficiență renală și hepatică acută, convulsii. Terapie simptomatică în spital.
Dacă apar următoarele semne ca transpirații reci, amețeli, greață, modificări de culoare a pielii
si sufocare, trebuie să solicitați imediat ajutor medical.
https://bit.ly/3gtvLjZ
Spasgan este un medicament combinat, care înlătură spasmele musculaturii netede a tractului gastro-intestinal, biliar și ale tractului urinar, organele de reproducere, și are un efect analgezic puternic.
Spasgan se utilizează pentru tratamentul simptomatic de scurtă durată a durerilor acute moderate până la severe în spasme ale musculaturii netede a organelor interne:
-dureri posttraumatice și postoperatorii;
-dureri la bolnavii oncologici;
-colici gastrice sau intestinale;
-colici renale în nefrolitiază;
-dischinezia spastică a căilor biliare;
-disminoree;
-cuplarea febrei ce nu poate fi controlată cu alte antipiretice;
-se admite copiilor sub 18 ani doar cu selectarea strictă a indicațiilor pentru utilizare, de către profesioniștii din domeniul sănătății (cazuri de urgentă).
Cum să luaţi Spasgan
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Spasgan soluţie injectabilă se administrează doar intramuscular. A se administra doar pentru
tratament de scurtă durată!
Soluţia injectabilă se administrează sub supravegherea strictă a medicului şi posibilitatea
acordării ajutorului medical de urgenţă, în legătură cu riscul apariţiei şocului anafilactic la
pacienţii hipersensibili.
Adulţi
Adulţilor se administrează intramuscular 2 ml sau 5 ml soluţie injectabilă, într-o singură doză.
La necesitate doza poate fi repetată peste 6-8 ore. Doza zilnică maximă nu trebuie să
depăşească 6 ml soluţie injectabilă (echivalentă cu 3 g meatmizol sodic clorhidrat).
Durata curei de tratament – 2-3 zile.
După obţinerea efectului terapeutic se poate trece la tratamentul cu medicamente pentru
înlăturarea durerii şi antispastice administrate pe cale orală.
Copii si adolescenţi
Acest medicament nu se va administra la copii cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu vârsta peste 65 ani
De obicei nu este necesară reducerea dozei. La pacienţii cu disfuncţii hepatice şi renale,
determinate de vârstă, trebuie de redus doza. Doza este determinată de medic.
Pacienţi cu funcție renală redusă
Dacă aveți disfuncţie renală se recomandă administrarea ½ din doza pentru adulţi, deoarece în
caz de disfuncție renală se încetinește viteza de eliminare a substanțelor.
Pacienţi cu disfuncţie hepatică
Dacă aveți disfuncţie hepatică trebuie evitată administrarea dozelor înalte. La administrarea
de scurtă durată nu este necesar de redus doza.
Durata curei de tratament – 2-3 zile.
După obţinerea efectului terapeutic se poate trece la tratamentul cu medicamente pentru
înlăturarea durerii şi antispastice administrate pe cale orală.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui preparat, adresaţivă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă luaţi mai mult Spasgan decât trebuie
Simptomele supradozajului: greață, vărsături, simptome de tip Meniere, zgomot în urechi,
șoc, insuficiență renală și hepatică acută, convulsii. Terapie simptomatică în spital.
Dacă apar următoarele semne ca transpirații reci, amețeli, greață, modificări de culoare a pielii
si sufocare, trebuie să solicitați imediat ajutor medical.
https://bit.ly/3gtvLjZ
-3%
39.38 MDL
40.60 MDL