Indicaţii terapeutice
Anzibel se utilizează pentru ameliorarea temporară a simptomelor locale în afecţiunile
inflamatoare şi infecţioase ale regiunii orofaringiene. Doze şi mod de administrare
Adulţi şi copii cu vîrsta de peste 12 ani
Câte 1 pastilă se va ţine în cavitatea bucală până la dizolvare completă, cu un interval
de 2-3 ore. Doza maximă constituie 8 pastile în 24 ore.
Copii de la 6 la 12 ani
Câte 1 pastilă care se va ţine în cavitatea bucală până la dizolvare completă, cu un
interval de 4-5 ore. Doza maximă constituie 6 pastile în 24 ore.
Anzibel se administrează bucofaringian. Pastila se va ţine în cavitatea bucală până la
dizolvare completă. Nu se recomandă mestecarea sau înghiţirea pastilei. În cazul
acutizării simptomelor sau dacă acestea persistă după 2 zile de administare a
preparatului, se recomandă adresarea la medic. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Fenilcetonurie.
https://bit.ly/2Rv2Lyf

Comandă

Vizualizare rapidă

CE ESTE ANASTROZOL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Anastrozol conţine o substanţă numită anastrozol. Acesta aparţine unui grup de medicamente
denumit “inhibitori ai aromatazei”. Anastrozol este utilizat pentru tratamentul cancerului de sân la
femeile care au intrat la menopauză.
Anastrozol acţionează prin scăderea cantităţii de hormon numit estrogen, produs de corpul
dumneavoastră. Medicamentul face acest lucru prin blocarea unei substanţe naturale (o enzimă) din
corpul dumneavoastră, numită “aromatază”. CUM SĂ LUAŢI ANASTROZOL
Luaţi întotdeauna Anastrozol exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza uzuală este un comprimat pe zi.
Încercaţi să luaţi comprimatul la aceeaşi oră în fiecare zi.
Înghiţiţi comprimatul întreg, cu o cantitate de apă.
Nu are importanţă dacă luaţi anastrozol înainte, în timpul sau după ce aţi consumat alimente.
Continuaţi să luaţi anastrozol atât timp cât vă spune medicul dumneavoastră. Este un tratament pe
termen lung şi este posibil să fie necesar să îl luaţi timp de mai mulţi ani.
Utilizarea la copii
Anastrozol nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor.
Dacă aţi luat mai mult Anastrozol decât trebuie
Dacă aţi luat mai mult Anastrozol decât trebuie, adresaţi-vă imediat unui medic.
Dacă aţi uitat să luaţi Anastrozol
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi doza următoare la ora obişnuită.
Nu luaţi o doză dublă (două doze în acelaşi timp) pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Anastrozol
Nu încetaţi să luaţi comprimatele, decât dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Anastrozol poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Dacă oricare dintre situaţiile de mai jos este valabilă în cazul dumneavoastră, chemaţi o ambulanţă
sau adresaţi-vă imediat unui medic - este posibil să aveţi nevoie de tratament medical de urgenţă.
Rare (afectează până la 1 utilizator din 1000)
 Inflamaţii rare la nivelul pielii, care pot include pete roşii sau băşici.
 Erupţii trecătoare pe piele determinate de hipersensibilitate (aceasta poate fi o reacţie alergică
sau anafilactoidă).
 Inflamaţii ale vaselor mici de sânge care cauzează colorarea pielii în roşu sau violet. Pot apărea
simptome de durere articulară, de stomac şi la nivelul rinichilor; acestea sunt cunoscute sub
denumirea de “purpura Henoch-Schönlein”.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
 O reacţie cutanată extrem de severă, cu ulceraţii sau vezicule pe piele. Aceasta este cunoscută
sub numele de “sindrom Stevens-Johnson”.
 Reacţii alergice (de hipersensibilitate), cu umflare a gâtului, care poate determina dificultate la
înghiţire sau respiraţie. Aceasta este cunoscută sub numele de “angioedem”.
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori)
 Bufeuri.
 Durere sau rigiditate articulară.
 Inflamația articulațiilor (artrită)
 Erupţie pe piele.
 Senzaţie de rău (greaţă).
 Durere de cap.
 Senzaţie de slăbiciune ușoară și moderată.
 Pierdere de masă osoasă (osteoporoză)
Frecvente (afectează mai puțin de 1 utilizator din 10)
 Durere osoasă.
 Uscăciune vaginală.
 Sângerare vaginală (de obicei apare în primele câteva săptămâni de tratament - în cazul în care
sângerarea continuă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră).
 Modificări ale testelor de sânge care evaluează starea de funcţionare a ficatului dumneavoastră
 Reacţii alergice (hipersensibilitate) incluzând faţa, buzele sau limba.
 Cădere a părului (alopecie).
 Reacții alergice.
 Diaree.
 Vărsături.
 Concentraţii crescute ale unor enzime (fosfatază alcalină, alaninaminostransferază şi
aspartataminotransferază) sau lipide (colesterol) în sângele dumneavoastră. Acest lucru este
observat printr-un test de sânge.
 Senzaţie de somnolenţă.
 Sindrom de tunel carpian (furnicături, durere, senzaţie de rece, slăbiciune la nivelul unei părţi a
mâinii).
 Scăderea sau lipsa poftei de mâncare (anorexie).
 Durere musculară
Mai puţin frecvente (afectează până la 1 utilizator din 100)
 Deget în resort (o afecţiune în care unul dintre degete sau degetul mare se încleştează într-o
poziţie îndoită).
 Erupţie pe piele însoțită de mâncărime (urticarie).
 Modificări ale rezultatelor testelor de sânge speciale care arată starea de funcţionare a ficatului
dumneavoastră (gamma-GT şi bilirubină).
 Inflamaţie a ficatului (hepatită)
 Creştere a cantităţii de calciu din sângele dumneavoastră. Spuneţi-i medicului dumneavoastră,
farmacistului sau asistentei medicale dacă aveţi constant greaţă, vărsături sau sete deoarece
poate fi necesar să vi se efectueze analize de sânge.
Efecte asupra oaselor dumneavoastră
Anastrozol scade cantitatea de hormon numit estrogen din organismul dumneavoastră. Acest lucru
poate scădea conţinutul în minerale al oaselor dumneavoastră. Oasele dumneavoastră îşi pot pierde
rezistenţa şi este posibil să se producă fracturi. Medicul dumneavoastră va aborda aceste riscuri,
conform ghidurilor de tratament pentru întreţinerea sănătăţii oaselor la femeile care au intrat la
menopauză. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră cu privire la riscuri şi la opţiunile de
tratament. https://bit.ly/375blYs

Comandă

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Indicații terapeutice
Dexamethason se administrează intravenos sau intramuscular în cazuri urgente sau
când tratamentul oral este imposibil.
Afecțiuni endocrine:
- terapie de substituție pentru insuficiența primară și secundară (hipofizară) a
corticosuprarenalelor (cu excepția insuficienței suprarenale acute, când sunt mai
potrivite cortizonul sau hidrocortizonul, datorită acțiunii lor mineralocorticoide
puternice),
- hiperplazie suprarenală congenitală,
- tiroidită subacută și formele severe de tiroidită prin iradiere.
Afecţiuni reumatice: ca terapie pe perioada în care medicamentul de bază nu este încă
eficient şi la pacienţii la care efectele analgezice şi antiinflamatorii ale
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) au fost nesatisfăcătoare:
- artrită reumatoidă, inclusiv artrită juvenilă cronică, manifestări extraarticulare în
artrită reumatoidă (afectări pulmonare, cardiace, oculare, vasculită cutanată);
- afecțiuni sistemice ale țesutului conjunctiv;
- sindroame vasculitice.
Afecţiuni cutanate:
- pemfigus;
- forme severe de eritem multiform (sindrom Stevens-Johnson),
- dermatita exfoliativă;
- dermatită buloasă herpetiformă;
- eritem exsudativ (forme severe);
- eritem nodular;
- dermatită seboreică (formă severă);
- psoriazis (formă severă);
- urticarie (care nu răspunde la tratamentul standard);
- micoză fungoidă;
- dermatomiozită;
- sclerodermie;
- edem Quincke.
Afecţiuni alergice (care nu răspund la tratamentul convenţional):
- astm bronşic;
- dermatită de contact;
- dermatită atopică;
- boala serului;
- rinită alergică;
- hipersensibilitate la medicamente;
- urticarie după o transfuzie de sânge.
Afecţiuni oculare:
- tulburări care periclitează vederea (corioretinită centrală acută, nevrita nervului
optic);
- reacţii alergice (conjunctivită, uveită, sclerită, cheratită, irită);
- afecţiuni sistemice ale sistemului imunitar (sarcoidoză, arteriită temporală);
- modificări proliferative în orbită (oftalmopatie endocrină, pseudotumori);
- oftalmie simpatică;
- tratament imunosupresor în transplant de cornee.
Medicamentul se administrează parenteral sau local (prin administrare
subconjunctivală, retrobulbară sau parabulbară).
Afecţiuni gastrointestinale:
- colita ulceroasă (exacerbări severe);
- boala Crohn (exacerbări severe);
- hepatită cronică autoimună;
- reacţie de reject după transplant hepatic.
Afecţiuni respiratorii:
- sarcoidoză (simptomatică);
- bronşiolită acută toxică;
- bronşită cronică și astm bronșic (exacerbări acute),
- tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată (în combinaţie cu tratament
antituberculos adecvat);
- berilioză (inflamaţie granulomatoasă);
- pneumonie prin iradiere sau aspirare.
Afecţiuni hematologice:
- anemie aplastică congenitală sau dobândită;
- anemie hemolitică autoimună;
- trombocitopenie secundară la adulţi;
- eritroblastopenie;
- leucemie limfoblastică acută (tratament de inducţie);
- purpură trombocitopenică idiopatică (doar administrarea intravenoasă,
administrarea intramusculară este contraindicată).
Afecţiuni renale:
- tratament imunosupresiv în transplant renal;
- inducerea diurezei sau reducerea proteinuriei în sindromul nefrotic idiopatic (fără
uremie), precum şi insuficienţă renală în lupusul eritematos sistemic.
Afecţiuni maligne:
- tratamentul paliativ al leucemiei şi limfomului la adulţi;
- leucemie acută la copii;
- hipercalcemie în afecţiuni maligne.
Edem cerebral:
- edem cerebral din cauza tumorilor cerebrale primare sau metastatice,
craniotomie sau plăgi în regiunea craniană.
Şoc:
- șoc care nu răspunde la tratamentul clasic;
- șoc la pacienții cu insuficiență corticosuprarenală;
- șoc anafilactic (intravenos, după administrarea adrenalinei);
- în perioada preoperatorie pentru prevenirea șocului în insuficiență
corticosuprarenală suspectată sau stabilită.
Alte indicatii:
- meningită tuberculoasă cu bloc subarahnoidian (în asociere cu terapia
antituberculoasă adecvată);
- trichineloza cu afectare neurologică sau miocardică;
- tumoare chistică a unei aponevroze sau a unui tendon (ganglion).
Indicații pentru administrarea intra-articulară sau în țesuturile moi a dexametazonei:
- artrită reumatoidă (inflamația severă a unei articulații individuale);
- spondilită anchilozantă (atunci când articulațiile inflamate nu răspund la
tratamentul convențional);
- artrită psoriazică (de tip oligoarticular și tenosinovită);
- monoartrită (după evacuarea lichidului din articulație);
- osteoartrită articulară (doar în caz de sinovită și prezența exudatului);
- reumatism extra-articular (epicondilită, tenosinovită, bursită).
Administrare locală (injecții intralezionale):
- cheloizi;
- leziuni hipertrofice, inflamate și infiltrate în lichen, psoriazis, granulom inelar,
foliculita sclerozantă, lupus discoid și sarcoidoză cutanată;
- alopecie localizată. Doze și mod de administrare
Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în parte în funcție de boală, durata
estimată a tratamentului, toleranța la corticosteroizi și răspunsul la tratament.
Soluția poate fi administrată intravenos (prin injectare sau prin infuzie cu soluție
glucoză sau soluție fiziologică), intramuscular și local (intra-articular, în leziuni ale
pielii, în țesuturile moi).
Administrarea parenterală
Dexametazona se administrează parenteral, în cazuri urgente, când terapia orală nu
este posibilă și în prezența stărilor enumerate la pct. Indicații terapeutice.
Soluția se administrează prin injecție intravenoasă sau intramusculară, sau prin
perfuzie intravenoasă (cu soluție glucoză sau soluție fiziologică).
Dozele zilnice medii inițiale recomandate pentru administrare intravenoasă sau
intramusculară variază de la 0,5 mg la 9 mg, sau mai mult, dacă este necesar. Dozele
inițiale de dexametazonă trebuie administrate până când se obține un răspuns clinic,
apoi doza trebuie redusă treptat la cel mai mic nivel care manifestă eficacitate clinică.
Când se administrează doze mari pentru mai mult de câteva zile, doza trebuie redusă
treptat pe parcursul mai multor zile consecutive sau chiar pe o perioadă mai lungă.
Administrare locală
Pentru administrare intra-articulară doza unică recomandată de dexametazonă este
de la 0,4 mg la 4 mg. Doza depinde de dimensiunile articulației afectate. Doza uzuală
pentru articulațiile mari este de la 2-4 mg dexametazonă și de 0,8-1 mg în cazul
articulațiilor mici. Injecțiile intra-articulare pot fi repetate după 3-4 luni. Se
recomandă efectuarea a 3-4 injecții într-o articulație individuală pe parcursul vieții și
medicamentul nu trebuie administrat în mai mult de 2 articulații în același timp. O
administrare mai frecventă poate duce la deteriorarea cartilajului articular și necroză
osoasă.
Doza uzuală pentru administrarea intrabursala este 2-3 mg dexametazona, pentru
administrare în tecile tendoanelor - 0,4-1 mg, iar pentru fiecare tendon – 1-2 mg.
Pentru injectare intralezionala este utilizată aceeași doză de dexametazonă ca și la
administrarea intra-articulară. Medicamentul poate fi infiltrat în maximum două leziuni
în același timp.
Doza recomandată pentru infiltrarea în țesuturile moi (periarticulară) este de 2-6 mg
dexametazonă.
Copii și adolescenți
Doza pentru injecție intramusculară în terapia de substituție este de 0,02 mg/kg
greutate corporală sau 0,67 mg/m2
suprafață corporală, divizată în 3 doze,
administrate la fiecare a treia zi, sau 0,008-0,01 mg/kg greutate corporală, sau 0,2-
0,3 mg/m2
suprafață corporală zilnic.
Pentru alte indicații, doza recomandată este de 0,02-0,1 mg/kg greutate corporală
sau 0,8-5 mg/m2
suprafață corporală, administrată o dată la 12-24 ore.
Pacienții vârstnici (cu vârsta peste 65 ani), pacienții cu insuficiență hepatică și renală
Se recomandă precauție specială și supraveghere medicală atentă la pacienții cu
vârsta peste 65 de ani, pacienții cu insuficiență hepatică și renală (vezi pct. 4.4).
Dozele echivalente de corticosteroizi
Dexametazonă 0,75 mg Prednison 5 mg
Cortizon 25 mg Metilprednisolon 4 mg
Hidrocortizon 20 mg Triamcinolon 4 mg
Prednisolon 5 mg Betametazonă 0,75 mg
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.
6.1.
Infecții virale, bacteriene și fungice sistemice acute (atunci când nu a fost instituită
terapie adecvată).
Sindromul Cushing.
Vaccinarea cu vaccinuri vii.
Administrarea concomitentă a ritodrinei cu dexametazonă în timpul travaliului,
deoarece poate cauza deces matern din cauza edemului pulmonar (vezi pct. 4.5).
Administrarea intramusculară este contraindicată pacienților cu tulburări severe ale
hemostazei.

Comandă

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipotiroidism de diversă geneză.
Tratamentul hiperplaziei glandei tiroide: guşă eutiroidă, profilaxia recidivei guşii după rezecţia ei
sau după tratamentul cu iod radioactiv.
În cadrul tratamentului complex al tireotoxicozei cu remedii tireostatice (după compensarea
medicamentoasă a proceselor metabolice).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern. În hipotiroidism se indică câte 25 µg pe zi, la necesitate doza se măreşte cu 25 µg fiecare 1-
2 săptămâni. Doza de întreţinere constituie 25-75 µg/zi.
În mixedem doza iniţială constituie 5 µg pe zi, se măreşte fiecare 1-2 săptămâni cu 5-10 µg, la
atingerea dozei de 25 µg/zi creşterea ulterioară se face cu 5-25 µg/zi fiecare 1-2 săptămâni. Doza
de întreţinere constituie 50-100 µg/zi.
În caz de guşă eutiroidă doza iniţială (5µg/zi) se măreşte cu 5-10 µg fiecare 1-2 săptămâni. Doza de
întreţinere constituie 75 µg/zi.
REACŢII ADVERSE
Tulburări ale sistemului nervos: nelinişte, irascibilitate, tremor, insomnie.
Tulburări cardiovaslulare: , tahicardie, aritmie, angină pectorală, insuficienţă cardiacă.
Afecţiuni cutanate și ale ţesutului subcutanat: reacţii alergice.
Tulburări ale apratului genital și sînului: dismenoree.
Tulburări generale: cefalee, transpiraţie abundentă.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la preparat, tireotoxicoză, diabet zaharat, boala Addison, insuficienţă
suprarenală, caşexie, cardiopatie ischemică, sarcină şi lactaţia.

Comandă

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este GLIFOR şi pentru ce se utilizează

Glifor conţine metformină, un medicament pentru tratamentul diabetului zaharat. Acesta face parte din clasa de medicamente numite biguanide.

Insulina este un hormon produs de pancreas care face ca organismul dumneavoastră să utilizeze glucoza (zahărul) din sânge. Organismul dumneavoastră foloseşte glucoza pentru a produce energie sau o depozitează pentru a fi utilizată ulterior.

Dacă aveţi diabet zaharat, pancreasul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau organismul dumneavoastră nu poate utiliza în mod corespunzător insulina produsă. Acestea determină valori crescute ale glucozei în sângele dumneavoastră. Glifor ajută la scăderea glucozei din sânge până la valori normale.

Dacă sunteţi un adult supraponderal, administrarea de Glifor o elasticitate lungă de timp ajută la scăderea riscului de apariţie a complicaţiilor diabetului zaharat. Administrarea de Glifor poate fi asociată fie cu o stabilizare a greutăţii, fie cu o scădere modestă în greutate.

Glifor este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (numit de asemenea, şi diabet non- insulinodependent) atunci când doar dieta şi exerciţiile fizice nu sunt suficiente pentru controlul valorilor glucozei din sângele dumneavoastră. Este utilizat în special la adulţii supraponderali.

La adulţi, poate fi prescris singur sau în asociere cu un alt medicament antidiabetic (medicamente administrate oral sau insulină). La copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi, Glifor poate fi prescris singur sau împreună cu insulina. Cum să luaţi GLIFOR

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă.

Glifor nu poate înlocui beneficiile unui stil de viaţă sănătos. Se impune continuarea regimului alimentar pe care vi l-a indicat medicul dumneavoastră şi efectuarea periodică de exerciţii fizice.

Doza recomanda

La copii cu vârsta de 10 ani sau mai mari şi adolescenţi, se începe de obicei cu 500 mg sau 850 mg Glifor o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 2000mg fracţionat în 2 sau 3 prize. Tratamentul la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani este recomandat numai cu avizul special al medicului dumneavoastră, deoarece experienţa la acest grup de vârstă este limitată.

Pentru adulţi, doza iniţială este, de obicei , de 500 mg sau 850 mg Glifor de 2 sau 3 ori pe zi. Doza zilnică maximă este de 3000 mg fracţionată în 3 prize. La pacienţii cu insuficienţă renală având RFG cuprinsă între 45 și 60 ml/min, doza inițială este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină, o dată pe zi. Doza maximă zilnică este de 1000 mg, fracționată în 2 doze. Funcția rinichilor trebuie atent monitorizată (la fiecare 3-6 luni).

Dacă luaţi şi insulină, medicul dumneavoastră vă va explica cum să începeţi tratamentul cu Glifor.

Monitorizare

• Medicul dumneavoastră vă va monitoriza periodic valoarea glicemiei şi vă va ajusta doza de Glifor în funcţie de valoarea glucozei din sânge. Asiguraţi-vă că vorbiţi periodic cu medicul. Acest fapt este deosebit de important pentru copii şi adolescenţi sau dacă sunteţi o persoană în vârstă.

• Medicul dumneavoastră va verifica, de asemenea, cel puţin o dată pe an, cât de bine funcţionează rinichii dumneavoastră. Puteţi avea nevoie de controale mai frecvente dacă sunte ţi o persoană în vârstă sau dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal.

Cum să utilizaţi Glifor

Luaţi Glifor în timpul sau după mese. În acest fel evitaţi apariţia reacţiilor adverse la nivel digestiv. Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele. Înghiţiţi fiecare comprimat cu un pahar cu apă.

• Dacă luaţi o singură doză pe zi, administrarea se face dimineaţa (mic dejun).

• Dacă luaţi două doze divizate pe zi, una se va lua dimineaţa (la micul dejun), iar a doua seara (la cină).

• Dacă luaţi trei doze divizate pe zi, se vor lua dimineaţa (la micul dejun), la prânz şi seara (la cină).

Dacă, după un timp, credeţi că efectul Glifor este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)

• tulburări digestive cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri de burtă (durere abdominală) şi pierderea poftei de mâncare. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent în special la începutul tratamentului cu Glifor. Va fi utilă administrarea dozelor în mai multe prize de-a lungul zilei şi administrarea în timpul sau imediat după mese.

Dacă simptomele persistă, opriţi administrarea Glifor şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)

• modificări ale gustului.

Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)

• acidoză lactică. Aceasta este o complicaţie foarte rară, dar gravă, care apare în special dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere de burtă (durere abdominală) asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu oboseală marcată şi dificultate în respiraţie. Simptomele ulterioare sunt scăderea temperaturii corporale și a bătăilor cardiace.

Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece acidoza lactică poate produce comă. Opriţi imediat administrarea de Glifor şi contactaţi imediat un medic sau cel mai apropiat spital.

• valori anormale ale testelor funcţiei ficatului sau hepatită (inflamaţia ficatului; aceasta poate produce oboseală, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, însoţite sau nu de îngălbenirea pielii şi albului ochilor). Dacă aceasta vi se întâmplă dumneavoastră, opriţi administrarea de Glifor şi luaţi legătura cu medicul dumneavoastră.

• reacţii cutanate cum sunt roşeaţă a pielii (eritem), mâncărimi sau erupţie pe piele asociată cu mâncărimi (urticarie).

• concentraţie redusă de vitamină B12 în sânge.

Copii şi adolescenţi

• Date limitate la copii şi adolescenţi au arătat că evenimentele adverse au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt dureri
musculoscheletice, dismenoree, durerile dentare. Doze şi mod de administrare
Doze

Adulţi
În funcţie de natura şi severitatea durerii, doza recomandată este, în general, de 12,5 mg la fiecare
4-6 ore sau 25 mg la fiecare 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 75 mg. Reacţiile adverse pot
fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă
necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Dexalgin nu se utilizează ca tratament de lungă
durată şi administrarea trebuie limitată la perioada simptomatică.
Copii și adolescenți
2
Dexalgin nu a fost studiat la copii şi adolescenţi. Prin urmare, nu au fost stabilite siguranţa şi
eficacitatea medicamentului şi nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.

Vârstnici
La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu doza cea mai mică (50 mg doza
zilnică). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi numai dacă există o toleranţă
generală bună.

Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie început cu doze
mici (50 mg doză maximă zilnică), cu monitorizare atentă. Dexalgin nu trebuie utilizat la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă.

Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, doza iniţială zilnică trebuie redusă la 50 mg (clearance-ul
creatininei 60-89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Dexalgin nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă
renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤59ml/min) (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghițit cu o cantitate suficientă de lichid (de ex. cu un pahar cu apă).
Administrarea împreună cu alimente întîrzie rata de absorbție a medicamentului (vezi Poprietățî
farmacocinetice), astfel, în cazuri durerii acute, este recomandată administrarea cu cel puțin 30
minute înainte de mese.

Contraindicaţii
Dexalgin nu se administrează în următoarele cazuri:
- pacienţi cu hipersensibilitate la substanța activă, la orice alt antiinflamator nesteroidian (AINS) sau
la oricare dintre excipienţii enumerați la pct.6.1;
- pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS)
precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau determină formarea de polipi
nazali, urticarie sau edem angioneurotic;
- reacții fotoalergice sau fototoxice cunoscute în timpul tratamentului cu ketoprofen sau fibrați;
- pacienţi cu antecedente de hemoragii sau perforații gastro-intestinale, determinat de o terapie
anterioară cu AINS;
- pacienţi cu ulcer peptic activ/ hemoragie gastro-intestinală sau orice alte antecedente de hemoragii,
ulcerații sau perforații gastro-intestinale;
- pacienți cu dispepsie cronică;
- pacienţi care au avut alte hemoragii sau tulburări hemoragice;
- pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
- pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤59ml /min);
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child-Pugh 10-15);
3
- pacienţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare;
- pacienți cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau un aport insuficient de lichide);
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3A06Mw7

Vizualizare rapidă

CUM SĂ UTILIZAŢI ROLINOZ

Cum şi când trebuie să luaţi Rolinoz?
Luaţi întotdeauna acest medicament aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
recomandat medicul dumneavoastră sau farmacistul. Verificaţi cu medicul dumneavoastră
sau farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Vă rugăm respectaţi aceste instrucţiuni, în caz contrar Rolinoz poate să nu fie eficace în
totalitate.

Copii cu vârsta de 2-6 ani: câte 2,5 mg (5 picături) de 2 ori pe zi sau câte 5 mg (10 picături) o
dată pe zi.
Copii cu vârsta de 6-12 ani: câte 10 mg (20 picături) o dată pe zi sau 5 mg (10 picături)
dimineaţa şi seara.
Adulţi şi adolescenţi peste 12 ani: câte 10 mg (20 picături) o dată pe zi.
Pacienţi vârstnici (cu condiţia funcţiei renale intacte): nu se recomandă de redus doza.
Pacienţi cu insuficienţa renală uşoară sau severă: se recomandă de redus doza preparatului în
jumătate.
Dacă vi se pare că efectul Rolinoz este prea slab sau prea puternic, vă rugăm consultaţi medicul.
Durata tratamentului:
Durata tratamentului depinde de tipul, durata şi evoluţia simptomelor dumneavoastră şi este
stabilită de către medicul dumneavoastră.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Rolinoz
Dacă credeţi că aţi luat o supradoză de Rolinoz, vă rugăm informaţi medicul. Acesta va decide
ce măsuri trebuie luate (dacă este cazul).

După un supradozaj, reacţiile adverse descrise mai jos pot apare cu intensitate crescută.
Dacă uitaţi să utilizaţi Rolinoz
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi Rolinoz
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
https://bit.ly/3wwINlM

Comandă

Vizualizare rapidă

Comandă

Vizualizare rapidă

Peroxid de hidrogen 3% 200ml sol.cut.cu util.spec.N1 (Farmaco)

Apa oxigenată este utilizată ca antiseptic sub forma unei soluții diluate. Are și proprietăți hemostatice (oprește sângerările).

Comandă

Vizualizare rapidă

Ce este Lorista şi pentru ce se utilizează Losartan aparţine unui grup de medicamente numit antagonişti ai receptorilor de angiotensină II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organism, care se leagă de receptorii din vasele de sânge şi produce îngustarea acestora. Astfel, creşte tensiunea arterială. Losartanul previne legarea angiotensinei II de aceşti receptori, determinând relaxarea vaselor de sânge, ceea ce scade tensiunea arterială. Losartanul încetineşte deteriorarea funcţiei rinichilor la pacienţii cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2. Lorista este utilizat pentru: – tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 până la 18 ani. – protecţia rinichilor la pacienţii cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2 ale căror investigaţii de laborator atestă insuficienţa funcţiei rinichilor şi proteinurie ≥0,5 g pe zi (eliminarea unor cantităţi crescute de proteine în urină). – tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă, atunci când medicul dumneavoastră consideră că anumite medicamente, numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale, nu mai sunt adecvate. Dacă boala dumneavoastră (insuficienţa cardiacă) a fost stabilizată prin utilizarea IECA, atunci nu trebuie să treceţi pe tratament cu losartan. – tratamentul pacienţilor cu tensiune arterială mare şi îngroşare a muşchiului inimii (hipertrofie ventriculară stângă); la aceşti pacienţi s-a demonstrat că losartanul reduce riscul accidentului vascular cerebral (indicaţie din studiul LIFE).
Cum să luaţi Lorista Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Medicul dumneavoastră va decide care este doza adecvată de Lorista, în funcţie de boala dumneavoastră şi dacă luaţi şi alte medicamente. Este important să continuaţi să luaţi Lorista atât timp cât v-a fost recomandat de medicul dumneavoastră, pentru a menţine un control adecvat al tensiunii arteriale. Lorista este disponibil în următoarele concentraţii: 12,5 mg, 25 mg, 50 mg şi 100 mg. Tratamentul tensiunii arteriale mari la adulţi Doza recomandată iniţială este 50 mg o dată pe zi (un comprimat Lorista 50 mg). Efectul maxim de reducere al tensiunii arteriale ar trebui să apară la 3-6 săptămâni după începerea tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg), o dată pe zi Dacă aveţi impresia că efectul losartanului este prea tare sau prea slab, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. Utilizarea la copii şi adolescenţi Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani Doza recomandată de începere a tratamentului la pacienţii cu greutate cuprinsă între 20 şi 50 kg este de 0,7 mg losartan per kg, administrat o dată pe zi (până la 25 mg Lorista). Dacă tensiunea arterială nu este controlată prin tratament, medicul poate creşte doza. Tratamentul pacienţilor adulţi cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2 Doza recomandată iniţială a tratamentului este de 50 mg (un comprimat Lorista 50 mg) o dată pe zi. Ulterior, doza poate fi crescută la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg) o dată pe zi, în funcţie de valorile tensiunii arteriale. Losartan comprimate poate fi administrat împreună cu alte medicamente care scad tensiunea arterială (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, alfa sau beta-blocante, medicamente cu acţiune centrală), precum şi cu insulină şi alte medicamente utilizate frecvent pentru scăderea nivelului glucozei din sânge (de exemplu, derivate de sulfoniluree, glitazone şi inhibitori de glucozidază). Tratamentul insuficienţei cardiace la pacienţii adulţi Doza recomandată iniţială este de obicei de 12,5 mg losartan (un comprimat Lorista 12,5 mg) o dată pe zi. În general, doza trebuie crescută la intervale de o săptămână (adică 12,5 mg pe zi în prima săptămână, 25 mg pe zi în a doua săptămână, 50 mg pe zi în a treia săptămână, 100 mg în a patra săptămână, 150 mg în a cincea săptămână), până la atingerea dozei de întreţinere, recomandată de medicul dumneavoastră. Poate fi utilizată o doză maximă de losartan de 150 mg (de exemplu, 3 comprimate de Lorista 50 mg sau 1 comprimat de Lorista 100 mg plus 1 comprimat Lorista 50 mg). În tratamentul insuficienţei cardiace, losartanul se administrează de obicei în asociere cu un diuretic (medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată) şi/sau digitalice (medicament care ajută inima să fie mai puternică şi mai eficientă) şi/sau un beta-blocant. Grupe speciale de pacienţi În cazul anumitor pacienţi, cum sunt cei trataţi cu doze mari de diuretice, pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cei cu vârsta de peste 75 ani, medicul poate recomanda doze mai mici, în special la începutul tratamentului. Utilizarea losartanului nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. "Nu utilizaţi Lorista"). Mod de administrare 5 Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar de apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi dozele zilnice, la aproximativ aceeaşi oră, în fiecare zi. Este important să continuaţi să luaţi Lorista până când medicul dumneavoastră vă recomandă să întrerupeţi tratamentul.
Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă apare una dintre următoarele reacţii adverse, opriţi administrarea losartan comprimate şi adresaţivă medicului dumneavoastră sau celui mai apropiat spital de urgenţă: - O reacţie alergică gravă (erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, umflarea feţei, buzelor, gurii sau gâtului, ce poate provoca dificultăţi în înghiţire şi respiraţie). Aceasta este o reacţie adversă gravă, dar rară, care afectează de la 1 până la 10 pacienţi din 10000. În acest caz, aveţi nevoie de asistenţă medicală de urgenţă sau spitalizare La utilizarea losartanului au fost raportate următoarele reacţii adverse: Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): – ameţeli, – tensiune arterială mică (în special după pierderi excesive de apă din organism, de exemplu, la pacienții cu insuficiență severă a inimii sau sub tratament cu doze mari de diuretice), efecte ce depind de poziţia corpului şi de doză, cum este scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare din poziţia şezând sau culcat, – debilitate, – oboseală, – cantitate prea mică de zahăr în sânge (hipoglicemie), – cantitate prea mare de potasiu în sânge (hiperkaliemie), – tulburări ale funcţiei rinichiului, incluzând insuficienţă renală, – scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie), – creşterea concentraţiilor în sânge ale ureei, creatininei şi potasiului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): – somnolenţă, – durere de cap, – tulburări ale somnului, – senzaţie de bătăi mai frecvente ale inimii (palpitaţii), – durere puternică în piept (angină pectorală), – scurtare a respiraţiei (dispnee), – durere abdominală, – constipaţie, – diaree, 6 – greaţă, – vărsături, – blânde (urticarie), – mâncărimi (prurit), – erupţie trecătoare pe piele, – umflături localizate (edeme) – tuse. Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): – hipersensibilitate, – angioedem, – inflamaţie a vaselor de sânge (vasculită, inclusiv purpură Henoch-Schonlein), – amorţeală sau furnicături (paraesezie), – leşin (sincopă), – bătăi foarte rapide şi neregulate ale inimii (fibrilaţie atrială), hemoragie cerebrală (accident vascular cerebral), – inflamaţie a ficatului (hepatită), – creştere a concentraţiilor în sânge ale alanin-aminotransferazei (ALT), care dispare, de obicei, la întreruperea tratamentului. Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile): – scădere a numărului de plachete sanguine (trombocite), – migrenă, – tulburări ale funcţiei ficatului, – durere de muşchi şi articulaţii, – simptome gripale, – durere de spate şi infecţie a tractului urinar, – creşterea sensibilităţii la lumina solară (fotosensibilitate), – durere neexplicată în muşchi însoţită de urină colorată (ca ceaiul) – rabdomioliză, – impotenţă, – inflamaţia pancreasului (pancreatită), – scăderea nivelelor sodiului din sânge (hiponatremie), – depresie, – stare generală de rău, – zgomote şi sunete în urechi (tinitus), – tulburări ale gustului (disgeuzie). Reacţiile adverse la copii sunt similare celor observate la adulţi.
https://bit.ly/3xTKPO4

Vizualizare rapidă

Instructiuni de utilizare Seringa Alpina Plast A11 230 ml PVC cu varf moale Destinat pentru uz medical în spitale și pentru uz individual. Indicatii
Dușurile sunt folosite pentru irigare și aspirarea lichidului din cavitățile corpului. Proiectat pentru utilizare în spitale și pentru uz individual acasă. Poate fi folosit ca clisme de curățare.
Mod de administrare și dozare
1. Înainte de utilizare, seringa trebuie dezinfectată prin fierbere în apă distilată timp de 10-5 minute.
2. Pentru dezinfecția în spitale se folosește metoda de scufundare într-o soluție 3% de peroxid de hidrogen sau într-o soluție 3% de cloramină conform MU 287-113.
3. La sfârșitul expunerii la dezinfecție, seringa se clătește cu apă potabilă curentă.
4. Înainte de utilizare, colectați seringa, pentru care vârful este introdus în orificiul cilindrului; ungeți vârful cu vaselină, lanolină sau altă unsoare neutră.
5. Seringa nu trebuie să intre în contact cu soluția medicinală mai mult de 30 de minute.
6. După utilizare, clătiți seringa cu apă fierbinte și uscați. Indicatii
Dușurile sunt folosite pentru irigare (irigare) și aspirarea lichidului din cavitățile corpului. Proiectat pentru utilizare în spitale și pentru uz individual acasă. Poate fi folosit ca clisme de curățare.

Vizualizare rapidă

Orofar conţine un antiseptic, clorura de benzoxoniu şi un anestezic local, clorhidrat de lidocaină.
Orofar este utilizat pentru:
 a distruge bacteriile, virusurile și ciupercile care provoacă dureri în gât și infecții ale gâtului și gurii
 calmarea durerii de la nivelul gurii și gâtului inflamat
 dureri în gât asociate cu răceli, faringite sau laringite (cu sau fără dificultăți la înghițire)
 stomatite, mici ulcerații la nivelul gurii (afte) și gingii inflamate
Orofar poate fi utilizat ca adjuvant în tratamentul amigdalitelor.
Orofar este indicat la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani.
Orofar este disponibil sub formă de comprimate de supt, capsule moi şi spray şi nu irită gura şi gâtul. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus
medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
În cazul infecţiilor uşoare-moderate, doza recomandatǎ este de un comprimat de supt Orofar la interval de
2-3 ore. Se lasă comprimatul să se dizolve lent în cavitatea bucalǎ. În cazul infecţiilor orofaringiene
severe doza se poate mări la un comprimat de supt Orofar la intervale de 1-2 ore, fără a se depăși 10
comprimate de supt Orofar în 24 ore.
În cazul aftelor, comprimatul de supt se lasǎ sǎ se dizolve lent în contact cu leziunea.
Nu mestecați și nu înghițiți comprimatele.
Nu depășiți dozele recomandate.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-11 ani
Se lasă să se dizolve lent în cavitatea bucalǎ un comprimat de supt la fiecare 2-3 ore; nu se va depăși doza
de 6 comprimate de supt orofar pe zi.

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Pulcet 20 mg este indicat pentru tratamentul de scurtă durată al simptomelor de reflux
gastroesofagian (de exemplu, pirozis, regurgitaţie acidă) la adulţi. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată de pantoprazol este de 20 mg (un comprimat) pe zi.
Pentru ameliorarea simptomatologiei pot fi necesare 2-3 zile consecutive de tratament. Odată ce
simptomele au dispărut complet, tratamentul trebuie întrerupt. Durata tratamentului nu trebuie să
depăşească 4 săptămâni fără consultarea medicului.
Dacă după 2 săptămâni de tratament nu se obţine ameliorarea simptomelor, pacientul trebuie
instructat să se adreseze medicului.
Grupuri speciale de pacienți
La pacienţii vârstnici sau la cei cu disfuncţie renală sau hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi sub vârsta de 18 ani
Pantoprazol nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi sub vârsta de 18 ani din
cauza insuficienţei datelor de siguranţă şi de eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Pulcet 20 mg comprimate gastrorezistente nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite
întregi, cu apă, înainte de masă. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV a
căror absorbție depinde de pH-ul acid intragastric, de exemplu atazanavir, nelfinavir, din cauza
reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/2Skuzpq

1 ... 171 172 173 174 175 ... 217

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Medicamente

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Adrese Optici

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări