Filtru
Întâi cele populare
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Arfen 400 mg/3 ml soluţie injectabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 1 fiolă conţine ibuprofen 400 mg (sub formă de ibuprofen lizinat). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluţie injectabilă. 4 DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Tratamentul simptomatic al durerilor acute determinate de afecţiunile inflamatorii ale aparatului musculoscheletal. 4.2 Doze şi mod de administrare 1-2 fiole a câte 400 ml pe zi, administrate intramuscular; sau conform indicaţiilor medicului. Doza trebuie ajustată la necesităţile pacientului şi poate fi crescută sau micşorată în raport cu severitatea simptomelor atât la începutul tratamentului sau în baza răspunsului pacientului la medicament. Doza nictemerală maximă nu trebuie să fie mai mare de 2 500 mg. Este eficient a administra forma injectabilă ca tratament de atac iar forma orală ca terapie de menţinere. Doza trebuie micşorată la pacienţii cu insuficienţă renală. Orice reacţie adversă poate fi minimizată prin reducerea duratei tratamentului până la timpul strict necesar pentru a reduce simptomele (vezi pct. 4.4). 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la produs. Ca şi alte AINS, medicamentul este contraindicat pentru pacienţii cu edem angioneurotic, ulcer gastroduodenal activ sau recurent; medicamentul nu trebuie administrat la copii cu vârsta mai mică de 14 ani. Medicamentul dereglează sinteza prostoglandinelor şi a unor precursorilor principali indispensabili pentru unele procese fiziologice. Ca consecinţă, tratamentul poate fi indicat cu prudenţa sau este contraindicat pacienţilor cu următoarele condiţii: hipoperfuzia rinichilor, patologia renală, insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică sau hepatita gravă, vârsta înaintată. În plus, medicamentul este contraindicat pacienţilor care urmează tratament diuretic intensiv sau pacienţilor cu ulcer peptic, hemoragie activă şi diateza hemoragică sau pacienţilor trataţi cu remedii anticoagulante, deoarece medicamentul potenţează efectele lor. Medicamentul este contraindicat femeilor gravide şi celor care alăptează (vezi pct. 4.6). Hemoragie gastrointestinală în anamneză sau perforaţie gastrică cauzate de tratament intensiv precedent sau prezenţa în anamneză hemoragiilor/ulcerului peptic recurent (două sau mai multe episoade ulcerului sau hemoragiei confirmate). Insuficienţa cardiacă gravă.
Antisepticul este un tip de dezinfectant care este utilizat pentru a preveni transmiterea microorganismelor patogene, precum și pentru a respectarea igiena mâinilor în locurile în care nu este disponibil apa și săpun. Antiseptic potrivit pentru utilizarea în casă și pentru tratarea profesională a suprafeței. Ingredientul activ în antisepticele pentru mâni poate fi izopropanolul, etanolul, n-propanolul sau povidona-iodul. Excipienti: glicerin, acid poliacrilic, propilenglicol și uleiuri esențiale ale plantelor. Antisepticele care conțin alcool sunt considerate a fi un mijloc mai eficient pentru distrugerea microorganismelor decât săpunul, fără a usca mânile.
-3%
9.26 MDL
9.55 MDL
-3%
44.91 MDL
46.30 MDL
. CE ESTE FAMOSAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Famosan, comprimate filmate, este un medicament din grupa numită antagonişti ai
receptorilor H2. Principala sa acţiune este de a reduce cantitatea de acid secretată în
stomac.
Este indicat în:
- tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, refluxului gastro-esofagian şi altor stări cu
secreţie acidă crescută (de exemplu sindrom Zollinger-Ellison);
- prevenţia recidivelor simptomelor şi eroziunilor sau ulceraţiilor asociate cu boala de
reflux gastro-esofagian;
- profilaxia sindromului de aspiraţie în anestezia generală (sindrom Mendelson). CUM SĂ UTILIZAŢI FAMOSAN
Utilizaţi întotdeauna Famosan exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie
să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Ulcer duodenal: doza recomandată este de 40 mg famotidină o dată pe zi, seara la
culcare, timp de 4-8 săptămâni.
La majoritatea pacienţilor care urmează această schemă de administrare, vindecarea se
produce în decurs de 4 săptămâni. În cazul pacienţilor la care ulcerul nu s-a vindecat
complet după 4 săptămâni de tratament, se recomandă continuarea acestuia pe
perioada următoarelor 4 săptămâni.
Profilaxia recidivelor în ulcerul duodenal: doza recomandată este de 20 mg famotidină o
dată pe zi, seara la culcare.
Ulcer gastric: doza recomandată este de 40 mg famotidină, seara la culcare timp de 4-8
săptămâni. Durata tratamentului poate fi redusă dacă examenul endoscopic indică o
vindecare mai rapidă.
Reflux gastro-esofagian: doza recomandată este de 20 mg famotidină de două ori pe zi
(dimineaţa şi seara) timp de 6-12 săptămâni. Majoritatea pacienţilor prezintă o
ameliorare a simptomelor după 2 săptămâni de tratament. Când refluxul gastro-
esofagian este asociat cu prezenţa de eroziuni şi ulceraţii esofagiene, se recomandă 40
mg famotidină, de două ori pe zi, timp de 6-12 săptămâni.
Profilaxia recidivelor în refluxul gastro-esofagian: doza recomandată este de 20 mg
famotidină de două ori pe zi.
Sindromul Zollinger-Ellison: La pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu antisecretorii,
doza iniţială este în mod obişnuit de 20 mg famotidină la 6 ore şi apoi dozajul trebuie
individualizat în funcţie de starea clinică a pacientului. La pacienţii trataţi cu alţi
antagonişti H2, Famosan se poate administra în locul acestora, în doză mai mare decât
cea recomandată pentru cazurile noi. Dozele trebuie stabilite în funcţie de severitatea
afecţiunii şi doza antagonistului H 2 administrat anteriorÎn anestezia generală, pentru a
preveni sindromul de aspiraţie: se recomandă 40 mg famotidină, seara înainte de
operaţie sau dimineaţa, în ziua operaţiei.
Insuficienţa renală:
Deoarece Famosan este excretat în principal pe cale renală, este necesară precauţie la
pacienţii cu insuficienţă renală severă. În cazul în care clearance-ul creatininei scade sub
30 ml/min, doza trebuie redusă la 20 mg seara la culcare.
Copii:
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării la copii.
Vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Famosan
Nu există experienţă privind supradozajul. Dacă aţi luat în mod accidental prea multe
comprimate, adresaţi-vă imediat medicului, farmacistului sau mergeţi la cel mai apropiat
spital de urgenţă.
Tratamentul supradozajului: golirea stomacului (lavaj gastric), tratament simptomatic şi
de susţinere, cu monitorizarea clinică a pacientului.
Dacă uitaţi să utilizaţi Famosan
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi alta, imediat ce v-aţi amintit. Totuşi, dacă este timpul
pentru următoarea doză, luaţi-o doar pe aceasta. Nu luaţi o doză dublă pentru a
compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Famosan
Adresaţi-vă imediat medicului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3j9LPsn
Famosan, comprimate filmate, este un medicament din grupa numită antagonişti ai
receptorilor H2. Principala sa acţiune este de a reduce cantitatea de acid secretată în
stomac.
Este indicat în:
- tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, refluxului gastro-esofagian şi altor stări cu
secreţie acidă crescută (de exemplu sindrom Zollinger-Ellison);
- prevenţia recidivelor simptomelor şi eroziunilor sau ulceraţiilor asociate cu boala de
reflux gastro-esofagian;
- profilaxia sindromului de aspiraţie în anestezia generală (sindrom Mendelson). CUM SĂ UTILIZAŢI FAMOSAN
Utilizaţi întotdeauna Famosan exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie
să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Ulcer duodenal: doza recomandată este de 40 mg famotidină o dată pe zi, seara la
culcare, timp de 4-8 săptămâni.
La majoritatea pacienţilor care urmează această schemă de administrare, vindecarea se
produce în decurs de 4 săptămâni. În cazul pacienţilor la care ulcerul nu s-a vindecat
complet după 4 săptămâni de tratament, se recomandă continuarea acestuia pe
perioada următoarelor 4 săptămâni.
Profilaxia recidivelor în ulcerul duodenal: doza recomandată este de 20 mg famotidină o
dată pe zi, seara la culcare.
Ulcer gastric: doza recomandată este de 40 mg famotidină, seara la culcare timp de 4-8
săptămâni. Durata tratamentului poate fi redusă dacă examenul endoscopic indică o
vindecare mai rapidă.
Reflux gastro-esofagian: doza recomandată este de 20 mg famotidină de două ori pe zi
(dimineaţa şi seara) timp de 6-12 săptămâni. Majoritatea pacienţilor prezintă o
ameliorare a simptomelor după 2 săptămâni de tratament. Când refluxul gastro-
esofagian este asociat cu prezenţa de eroziuni şi ulceraţii esofagiene, se recomandă 40
mg famotidină, de două ori pe zi, timp de 6-12 săptămâni.
Profilaxia recidivelor în refluxul gastro-esofagian: doza recomandată este de 20 mg
famotidină de două ori pe zi.
Sindromul Zollinger-Ellison: La pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu antisecretorii,
doza iniţială este în mod obişnuit de 20 mg famotidină la 6 ore şi apoi dozajul trebuie
individualizat în funcţie de starea clinică a pacientului. La pacienţii trataţi cu alţi
antagonişti H2, Famosan se poate administra în locul acestora, în doză mai mare decât
cea recomandată pentru cazurile noi. Dozele trebuie stabilite în funcţie de severitatea
afecţiunii şi doza antagonistului H 2 administrat anteriorÎn anestezia generală, pentru a
preveni sindromul de aspiraţie: se recomandă 40 mg famotidină, seara înainte de
operaţie sau dimineaţa, în ziua operaţiei.
Insuficienţa renală:
Deoarece Famosan este excretat în principal pe cale renală, este necesară precauţie la
pacienţii cu insuficienţă renală severă. În cazul în care clearance-ul creatininei scade sub
30 ml/min, doza trebuie redusă la 20 mg seara la culcare.
Copii:
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării la copii.
Vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Famosan
Nu există experienţă privind supradozajul. Dacă aţi luat în mod accidental prea multe
comprimate, adresaţi-vă imediat medicului, farmacistului sau mergeţi la cel mai apropiat
spital de urgenţă.
Tratamentul supradozajului: golirea stomacului (lavaj gastric), tratament simptomatic şi
de susţinere, cu monitorizarea clinică a pacientului.
Dacă uitaţi să utilizaţi Famosan
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi alta, imediat ce v-aţi amintit. Totuşi, dacă este timpul
pentru următoarea doză, luaţi-o doar pe aceasta. Nu luaţi o doză dublă pentru a
compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Famosan
Adresaţi-vă imediat medicului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3j9LPsn
-3%
23.76 MDL
24.50 MDL
PANSAMENT STERIL CU HIDROCOLOID
CARACTERISTICI:
Este un pansament absorbant cu hidrocoloid, cu un strat superior semipermeabil, impermeabil pentru microorganisme si apă. Hidrocoloidul se transformă în gel la contactul cu exsudatul din plagă, formand un mediu umed cu efect stimulant asupra granulației si epitelizării.
APLICARE:
Stratul de gel previne aderarea pansamentului de plaga. Schimbul pansamentului nu afecteaza tesutul de granulatie sau tesutul epitelial si nu creeaza disconfort pentru pacient. Pentru tratamentul umed al plăgilor neinfectate, cu predispoziție spre infectare, ușor sau moderat infectate, cu o cantitate de exsudat mică pană la moderată; în special în plăgile cu tendințe slabe de vindecare sau care prezintă o întârziere a granulației ( inclusiv ulcerele trofice, de gambă sau ulcere de decubit – escare).
INDICAȚII:
• Plăgi infectate sau cu predispoziție spre infectare
• Arsuri
• Plăgi cronice refractare, (inclusiv picior diabetic, ulcere venoase trofice, decubitus,
• Plăgi postoperatorii (inclusive după tumori și abcese)
• Răni acute și cronice(inclusive cu hemoragie)
• Locurile dupa indepărtarea țesutului pentru transplant
• Plăgile lacunare, inclusive a antrului, plăgile postoperatorii ale cavităților, sinusurilor, exodontice.
CARACTERISTICI:
Este un pansament absorbant cu hidrocoloid, cu un strat superior semipermeabil, impermeabil pentru microorganisme si apă. Hidrocoloidul se transformă în gel la contactul cu exsudatul din plagă, formand un mediu umed cu efect stimulant asupra granulației si epitelizării.
APLICARE:
Stratul de gel previne aderarea pansamentului de plaga. Schimbul pansamentului nu afecteaza tesutul de granulatie sau tesutul epitelial si nu creeaza disconfort pentru pacient. Pentru tratamentul umed al plăgilor neinfectate, cu predispoziție spre infectare, ușor sau moderat infectate, cu o cantitate de exsudat mică pană la moderată; în special în plăgile cu tendințe slabe de vindecare sau care prezintă o întârziere a granulației ( inclusiv ulcerele trofice, de gambă sau ulcere de decubit – escare).
INDICAȚII:
• Plăgi infectate sau cu predispoziție spre infectare
• Arsuri
• Plăgi cronice refractare, (inclusiv picior diabetic, ulcere venoase trofice, decubitus,
• Plăgi postoperatorii (inclusive după tumori și abcese)
• Răni acute și cronice(inclusive cu hemoragie)
• Locurile dupa indepărtarea țesutului pentru transplant
• Plăgile lacunare, inclusive a antrului, plăgile postoperatorii ale cavităților, sinusurilor, exodontice.
-5%
51.30 MDL
54 MDL
Descriere
Manusi de examinare nesterile nepudrate
Culoare: albastru
Marimi: M King
Compozitie material: cauciuc sintetic (nitril)
Ambalare: 100 bucati/cutie
Caracteristici:
- de unica folosinta;
- nepudrate;
- nesterile;
- texturate;
- chlorinate;
- datorita moliciunii si a senzatiei naturale confera un confort sporit;
- asigura protectie si dexteritate in folosire;
- manseta cu bordura face ca manusa sa nu alunece sau sa se ruleze
- protejeaza de substante nedorite sau periculoase.
Se folosesc in spitale, clinici, laboratoare, cabinete stomatologice, pentru menaj, in industria alimentara, catering, fast-food, manipularea alimentelor, pentru gradinarit sau la bucatarie.
Manusi de examinare nesterile nepudrate
Culoare: albastru
Marimi: M King
Compozitie material: cauciuc sintetic (nitril)
Ambalare: 100 bucati/cutie
Caracteristici:
- de unica folosinta;
- nepudrate;
- nesterile;
- texturate;
- chlorinate;
- datorita moliciunii si a senzatiei naturale confera un confort sporit;
- asigura protectie si dexteritate in folosire;
- manseta cu bordura face ca manusa sa nu alunece sau sa se ruleze
- protejeaza de substante nedorite sau periculoase.
Se folosesc in spitale, clinici, laboratoare, cabinete stomatologice, pentru menaj, in industria alimentara, catering, fast-food, manipularea alimentelor, pentru gradinarit sau la bucatarie.
154 MDL
Alina colicile abdominale, regleaza tranzitul intestinal, amelioreaza starile de disconfort si agitatie ale sugarilor. Avantaje
Poate fi administrat bebelusilor inca din primele zile de viata.
Actiune complexa: anticolici, digestiva, antispastica, calmanta.
Eficacitate terapeutica dovedita clinic in reducerea timpului de plans la sugar.
Fara coloranti, aromatizanti, conservanti.
Compozitie
Ingrediente: indulcitor (fructoza), extract de musetel, extract de melisa, trans-anetol.
- Extract uscat din flori de musetel standardizat in apigenol 87,5 mg/plic
- Extract uscat din frunze de melisa standardizat in acid rozmarinic 20,0 mg/plic
- Trans-anetol 1,5 mg/plic
Indicatii
- la sugari si copii pentru a alina colicile abdominale, pentru a regla tranzitul intestinal si pentru a ameliora starile de disconfort si agitatie care apar in diferite etape de crestere: eruptii dentare, administrare de vaccinuri etc
Administrare recomandata
- in colicile sugarului: 1- 3 plicuri pe zi, intre mese, timp de 3 luni;
- stari de disconfort si agitatie cauzate de administrarea vaccinurilor, de eruptiile dentare etc.: 2-4 plicuri pe zi, la nevoie;
- pentru reglarea tranzitului intestinal: 2-4 plicuri pe zi timp de 4-5 zile; daca simptomele digestive persista, adresati-va medicului pediatru;
- pentru dezobisnuirea de "biberonul de peste noapte": 1-2 plicuri pe noapte.
Inainte de administrare, continutul plicului se dizolva in aproximativ 50 ml apa fiarta si racita la temperatura camerei sau apa plata, pana rezulta o solutie clara, care, in functie de necesitatile copilului, poate fi administrata toata odata sau treptat pe parcursul zilei. Nu necesita indulcire.
Poate fi folosit intre mese, in loc de ceai.
Forma de prezentare
Cutie cu 10 de plicuri a cate 3 grame. Cutie cu 6 plicuri a cate 3 grame.
Poate fi administrat bebelusilor inca din primele zile de viata.
Actiune complexa: anticolici, digestiva, antispastica, calmanta.
Eficacitate terapeutica dovedita clinic in reducerea timpului de plans la sugar.
Fara coloranti, aromatizanti, conservanti.
Compozitie
Ingrediente: indulcitor (fructoza), extract de musetel, extract de melisa, trans-anetol.
- Extract uscat din flori de musetel standardizat in apigenol 87,5 mg/plic
- Extract uscat din frunze de melisa standardizat in acid rozmarinic 20,0 mg/plic
- Trans-anetol 1,5 mg/plic
Indicatii
- la sugari si copii pentru a alina colicile abdominale, pentru a regla tranzitul intestinal si pentru a ameliora starile de disconfort si agitatie care apar in diferite etape de crestere: eruptii dentare, administrare de vaccinuri etc
Administrare recomandata
- in colicile sugarului: 1- 3 plicuri pe zi, intre mese, timp de 3 luni;
- stari de disconfort si agitatie cauzate de administrarea vaccinurilor, de eruptiile dentare etc.: 2-4 plicuri pe zi, la nevoie;
- pentru reglarea tranzitului intestinal: 2-4 plicuri pe zi timp de 4-5 zile; daca simptomele digestive persista, adresati-va medicului pediatru;
- pentru dezobisnuirea de "biberonul de peste noapte": 1-2 plicuri pe noapte.
Inainte de administrare, continutul plicului se dizolva in aproximativ 50 ml apa fiarta si racita la temperatura camerei sau apa plata, pana rezulta o solutie clara, care, in functie de necesitatile copilului, poate fi administrata toata odata sau treptat pe parcursul zilei. Nu necesita indulcire.
Poate fi folosit intre mese, in loc de ceai.
Forma de prezentare
Cutie cu 10 de plicuri a cate 3 grame. Cutie cu 6 plicuri a cate 3 grame.
-3%
69.65 MDL
71.80 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Avelox 400 mg/250 ml soluţie perfuzabilă, este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene:
- pneumonie dobândită în comunitate (PDC), inclusiv PDC cauzată de tulpini rezistente la mai multe
tipuri de medicamente*
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat (ICCTS), (de exemplu infecţii ale piciorului
diabetic).
Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
Moxifloxacina trebuie utilizată numai atunci când este considerată inadecvată utilizarea altor antibiotice,
care sunt recomandate de obicei pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de 400 mg moxifloxacină administrată în perfuzie intravenoasă o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul intravenos iniţial poate fi urmat de tratamentul cu comprimate filmate a 400 mg moxifloxacină,
dacă este indicat din punct de vedere clinic.
- Pneumonie: pneumonie dobândită în colectivitate (PDC): durata totală de tratament recomandată pentru
administrarea secvenţială (intravenoasă urmată de terapie orală) este: 7-14 zile
- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat (ICCTS): durata totală de tratament recomandată
pentru administrarea secvenţială (intravenoasă urmată de terapie orală) este: 7-21 zile
2
În studii clinice, majoritatea pacienţilor au fost transferaţi la tratamentul oral în decurs de 4 zile (PDC) sau 6
zile (ICCTS). În studii clinice,durata totală recomandată pentru tratamentul intravenos şi oral este de 7 – 14
zile pentru PDC şi 7 – 21 de zile pentru ICCTS.
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi durata tratamentului pentru indicaţia respectivă nu trebuie
depăşite.
Mod de administrare
Pentru administrare intravenoasă; administrare intravenoasă în perfuzie cu viteză constantă timp de 60
minute (vezi şi pct. 4.4). Dacă se recomandă, soluţia perfuzabilă poate fi administrată printr-un tub în T,
împreună cu soluţiile perfuzabile compatibile.
Următoarele co-infuzii formează amestecuri stabile pentru o perioadă de 24 de ore la temperatura camerei cu
soluţia perfuzabilă de Avelox, şi prin urmare pot fi considerate compatibile cu aceasta:
- apă pentru soluţie injectabilă
- clorură de sodiu 0,9%
- clorură de sodiu 1M
- glucoză 5%
- glucoză 10%
- glucoză 40%
- xilitol 20%
- soluţie Riger
- soluţie Riger lactat
Dacă soluția perfuzabilă de Avelox trebuie administrată împreună cu un alt medicament, fiecare medicament
trebuie adminsitrat separat (vezi pct. 6.6). Se vor utiliza doar soluţiile limpezi.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct.
6.1.
- Sarcina şi alăptarea (vezi pct. 4.6).
- Pacienţi cu vârsta sub 18 ani.
- Pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor/tulburări determinate de administrarea
chinolonelor. https://bit.ly/344d13e
Avelox 400 mg/250 ml soluţie perfuzabilă, este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene:
- pneumonie dobândită în comunitate (PDC), inclusiv PDC cauzată de tulpini rezistente la mai multe
tipuri de medicamente*
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat (ICCTS), (de exemplu infecţii ale piciorului
diabetic).
Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
Moxifloxacina trebuie utilizată numai atunci când este considerată inadecvată utilizarea altor antibiotice,
care sunt recomandate de obicei pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de 400 mg moxifloxacină administrată în perfuzie intravenoasă o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul intravenos iniţial poate fi urmat de tratamentul cu comprimate filmate a 400 mg moxifloxacină,
dacă este indicat din punct de vedere clinic.
- Pneumonie: pneumonie dobândită în colectivitate (PDC): durata totală de tratament recomandată pentru
administrarea secvenţială (intravenoasă urmată de terapie orală) este: 7-14 zile
- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat (ICCTS): durata totală de tratament recomandată
pentru administrarea secvenţială (intravenoasă urmată de terapie orală) este: 7-21 zile
2
În studii clinice, majoritatea pacienţilor au fost transferaţi la tratamentul oral în decurs de 4 zile (PDC) sau 6
zile (ICCTS). În studii clinice,durata totală recomandată pentru tratamentul intravenos şi oral este de 7 – 14
zile pentru PDC şi 7 – 21 de zile pentru ICCTS.
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi durata tratamentului pentru indicaţia respectivă nu trebuie
depăşite.
Mod de administrare
Pentru administrare intravenoasă; administrare intravenoasă în perfuzie cu viteză constantă timp de 60
minute (vezi şi pct. 4.4). Dacă se recomandă, soluţia perfuzabilă poate fi administrată printr-un tub în T,
împreună cu soluţiile perfuzabile compatibile.
Următoarele co-infuzii formează amestecuri stabile pentru o perioadă de 24 de ore la temperatura camerei cu
soluţia perfuzabilă de Avelox, şi prin urmare pot fi considerate compatibile cu aceasta:
- apă pentru soluţie injectabilă
- clorură de sodiu 0,9%
- clorură de sodiu 1M
- glucoză 5%
- glucoză 10%
- glucoză 40%
- xilitol 20%
- soluţie Riger
- soluţie Riger lactat
Dacă soluția perfuzabilă de Avelox trebuie administrată împreună cu un alt medicament, fiecare medicament
trebuie adminsitrat separat (vezi pct. 6.6). Se vor utiliza doar soluţiile limpezi.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct.
6.1.
- Sarcina şi alăptarea (vezi pct. 4.6).
- Pacienţi cu vârsta sub 18 ani.
- Pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor/tulburări determinate de administrarea
chinolonelor. https://bit.ly/344d13e
-3%
459.05 MDL
473.25 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Cefepima este indicată pentru tratamentul infecţiilor cauzate de tulpinile
microorganismelor susceptibile enumerate:
Pneumonii (moderate până la severe) cauzate de Streptococcus pneumoniae,
inclusiv cazuri asociate cu bacteriemia concurentă, Pseudomonas aeruginosa,
Klebsiella pneumoniae sau Enterobacter spp..
Tratamentul empiric al pacienţilor cu neutropenie cu febră: cefepima este
indicată pentru tratamentul empiric al pacienţilor cu neutropenie cu febră în
monoterapie. Monoterapia nu este recomandată la pacienţii cu risc înalt de infecţii
severe (inclusiv pacienţii care au suportat recent transplant de măduvă roşie, cu
hipotensiune prezentă, hemoblastoză asociată sau cu neutropenie severă prelungită).
Nu sunt date suficiente despre eficienţa administrării cefepimei în monoterapie la
acest grup de pacienţi.
Infecţii ale tractului urinar complicate şi necomplicate (inclusiv pielonefrite)
cauzată de Escherichia coli sau Klebsiella pneumoniae când infecţiile sunt severe sau
Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae sau Proteus mirabilis când infecţiile sunt
uşoare până la moderate, inclusiv asociate cu bacteriemie concurentă a acestor
microorganisme.
Infecţii ale pielii şi anexelor necomplicate produse de Staphylococcus aureus
(numai tulpini meticilin/susceptibile) sau Streptococcus pyogenes.
Infecţii intra-abdominale complicate (asociat cu metronidazol) produse de
Escherichia coli, Streptococcus viridans, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella
pneumoniae, Enterobacter species sau Bacteroides fragilis.
Doze şi mod de administrare
După reconstituire cefepima poate fi administrată pe cale intravenoasă ca injecție
lentă în decurs de 3-5 minute sau ca perfuzie scurtă în decurs de 30 minute.
Dozele depind de natura și severitatea infecţiei, sensibilitatea patogenilor, localizarea
şi tipul infecţiei, funcţia renală a pacientului precum şi de starea lui generală.
Administrarea dozelor la pacienți cu funcție renală normală
Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta > 12 ani) cântărind > 40 kg.
Indicaţii terapeutice
Cefepima este indicată pentru tratamentul infecţiilor cauzate de tulpinile
microorganismelor susceptibile enumerate:
Pneumonii (moderate până la severe) cauzate de Streptococcus pneumoniae,
inclusiv cazuri asociate cu bacteriemia concurentă, Pseudomonas aeruginosa,
Klebsiella pneumoniae sau Enterobacter spp..
Tratamentul empiric al pacienţilor cu neutropenie cu febră: cefepima este
indicată pentru tratamentul empiric al pacienţilor cu neutropenie cu febră în
monoterapie. Monoterapia nu este recomandată la pacienţii cu risc înalt de infecţii
severe (inclusiv pacienţii care au suportat recent transplant de măduvă roşie, cu
hipotensiune prezentă, hemoblastoză asociată sau cu neutropenie severă prelungită).
Nu sunt date suficiente despre eficienţa administrării cefepimei în monoterapie la
acest grup de pacienţi.
Infecţii ale tractului urinar complicate şi necomplicate (inclusiv pielonefrite)
cauzată de Escherichia coli sau Klebsiella pneumoniae când infecţiile sunt severe sau
Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae sau Proteus mirabilis când infecţiile sunt
uşoare până la moderate, inclusiv asociate cu bacteriemie concurentă a acestor
microorganisme.
Infecţii ale pielii şi anexelor necomplicate produse de Staphylococcus aureus
(numai tulpini meticilin/susceptibile) sau Streptococcus pyogenes.
Infecţii intra-abdominale complicate (asociat cu metronidazol) produse de
Escherichia coli, Streptococcus viridans, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella
pneumoniae, Enterobacter species sau Bacteroides fragilis.
Doze şi mod de administrare
După reconstituire cefepima poate fi administrată pe cale intravenoasă ca injecție
lentă în decurs de 3-5 minute sau ca perfuzie scurtă în decurs de 30 minute.
Dozele depind de natura și severitatea infecţiei, sensibilitatea patogenilor, localizarea
şi tipul infecţiei, funcţia renală a pacientului precum şi de starea lui generală.
Administrarea dozelor la pacienți cu funcție renală normală
Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta > 12 ani) cântărind > 40 kg.
-3%
217.04 MDL
223.75 MDL
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al rinitei alergice (inclusiv rinita alergică persistentă) şi
urticariei idiopatice cronice. Doze şi mod de administrare
Comprimatele filmate se administrează pe cale orală, înghiţindu-se întregi, cu lichid şi cu
sau fără alimente. Se recomandă să se administreze doza zilnică în priză unică. Doze
Adulţi și adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Doza zilnică recomandată este de 5 mg (1 comprimat filmat).
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani
Doza zilnică recomandată este de 5 mg (1 comprimat filmat).
Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani
Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani, această formă farmaceutică (comprimat
filmat) nu permite ajustarea corespunzătoare a dozei. Pentru administrarea
levocetirizinei la această grupă de vârstă, se recomandă o formă farmaceutică adecvată
utilizării la copii (vezi pct. 4.4).
Copiii mai mici de 2 ani
Administrarea levocetirizinei la sugari şi copiii mici cu vîrsta sub 2 ani nu este
recomandată. Durata de administrare
Rinita alergică intermitentă (simptome <4 zile/săptămână sau cu durată mai mică de 4
săptămâni) trebuie tratată în funcţie de boală şi de antecedente; tratamentul poate fi
întrerupt dacă simptomele au dispărut şi poate fi reluat atunci când simptomele revin.
În cazul rinitei alergice persistente (simptome >4 zile/săptămână şi cu durată mai mare
de 4 săptămâni), se poate propune pacientului tratament continuu pe perioada expunerii
la alergen.
În prezent, există experienţă clinică privind administrarea unei doze de levocetirizină 5
mg, sub formă de comprimate filmate, pentru o perioadă de 6 luni. Pentru urticaria
cronică şi rinita alergică cronică, există experienţă clinică cu privire la tratamentul cu
amestecul racemic pentru o perioadă de până la un an.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă (levocetirizină), la alţi derivaţi de piperazină sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu insuficienţă renală severă, cu clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min. https://bit.ly/3vvOQWD
Tratamentul simptomatic al rinitei alergice (inclusiv rinita alergică persistentă) şi
urticariei idiopatice cronice. Doze şi mod de administrare
Comprimatele filmate se administrează pe cale orală, înghiţindu-se întregi, cu lichid şi cu
sau fără alimente. Se recomandă să se administreze doza zilnică în priză unică. Doze
Adulţi și adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Doza zilnică recomandată este de 5 mg (1 comprimat filmat).
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani
Doza zilnică recomandată este de 5 mg (1 comprimat filmat).
Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani
Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani, această formă farmaceutică (comprimat
filmat) nu permite ajustarea corespunzătoare a dozei. Pentru administrarea
levocetirizinei la această grupă de vârstă, se recomandă o formă farmaceutică adecvată
utilizării la copii (vezi pct. 4.4).
Copiii mai mici de 2 ani
Administrarea levocetirizinei la sugari şi copiii mici cu vîrsta sub 2 ani nu este
recomandată. Durata de administrare
Rinita alergică intermitentă (simptome <4 zile/săptămână sau cu durată mai mică de 4
săptămâni) trebuie tratată în funcţie de boală şi de antecedente; tratamentul poate fi
întrerupt dacă simptomele au dispărut şi poate fi reluat atunci când simptomele revin.
În cazul rinitei alergice persistente (simptome >4 zile/săptămână şi cu durată mai mare
de 4 săptămâni), se poate propune pacientului tratament continuu pe perioada expunerii
la alergen.
În prezent, există experienţă clinică privind administrarea unei doze de levocetirizină 5
mg, sub formă de comprimate filmate, pentru o perioadă de 6 luni. Pentru urticaria
cronică şi rinita alergică cronică, există experienţă clinică cu privire la tratamentul cu
amestecul racemic pentru o perioadă de până la un an.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă (levocetirizină), la alţi derivaţi de piperazină sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu insuficienţă renală severă, cu clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min. https://bit.ly/3vvOQWD
Rețetă medicală
Indicații terapeutice
Dexamethason se administrează intravenos sau intramuscular în cazuri urgente sau
când tratamentul oral este imposibil.
Afecțiuni endocrine:
- terapie de substituție pentru insuficiența primară și secundară (hipofizară) a
corticosuprarenalelor (cu excepția insuficienței suprarenale acute, când sunt mai
potrivite cortizonul sau hidrocortizonul, datorită acțiunii lor mineralocorticoide
puternice),
- hiperplazie suprarenală congenitală,
- tiroidită subacută și formele severe de tiroidită prin iradiere.
Afecţiuni reumatice: ca terapie pe perioada în care medicamentul de bază nu este încă
eficient şi la pacienţii la care efectele analgezice şi antiinflamatorii ale
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) au fost nesatisfăcătoare:
- artrită reumatoidă, inclusiv artrită juvenilă cronică, manifestări extraarticulare în
artrită reumatoidă (afectări pulmonare, cardiace, oculare, vasculită cutanată);
- afecțiuni sistemice ale țesutului conjunctiv;
- sindroame vasculitice.
Afecţiuni cutanate:
- pemfigus;
- forme severe de eritem multiform (sindrom Stevens-Johnson),
- dermatita exfoliativă;
- dermatită buloasă herpetiformă;
- eritem exsudativ (forme severe);
- eritem nodular;
- dermatită seboreică (formă severă);
- psoriazis (formă severă);
- urticarie (care nu răspunde la tratamentul standard);
- micoză fungoidă;
- dermatomiozită;
- sclerodermie;
- edem Quincke.
Afecţiuni alergice (care nu răspund la tratamentul convenţional):
- astm bronşic;
- dermatită de contact;
- dermatită atopică;
- boala serului;
- rinită alergică;
- hipersensibilitate la medicamente;
- urticarie după o transfuzie de sânge.
Afecţiuni oculare:
- tulburări care periclitează vederea (corioretinită centrală acută, nevrita nervului
optic);
- reacţii alergice (conjunctivită, uveită, sclerită, cheratită, irită);
- afecţiuni sistemice ale sistemului imunitar (sarcoidoză, arteriită temporală);
- modificări proliferative în orbită (oftalmopatie endocrină, pseudotumori);
- oftalmie simpatică;
- tratament imunosupresor în transplant de cornee.
Medicamentul se administrează parenteral sau local (prin administrare
subconjunctivală, retrobulbară sau parabulbară).
Afecţiuni gastrointestinale:
- colita ulceroasă (exacerbări severe);
- boala Crohn (exacerbări severe);
- hepatită cronică autoimună;
- reacţie de reject după transplant hepatic.
Afecţiuni respiratorii:
- sarcoidoză (simptomatică);
- bronşiolită acută toxică;
- bronşită cronică și astm bronșic (exacerbări acute),
- tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată (în combinaţie cu tratament
antituberculos adecvat);
- berilioză (inflamaţie granulomatoasă);
- pneumonie prin iradiere sau aspirare.
Afecţiuni hematologice:
- anemie aplastică congenitală sau dobândită;
- anemie hemolitică autoimună;
- trombocitopenie secundară la adulţi;
- eritroblastopenie;
- leucemie limfoblastică acută (tratament de inducţie);
- purpură trombocitopenică idiopatică (doar administrarea intravenoasă,
administrarea intramusculară este contraindicată).
Afecţiuni renale:
- tratament imunosupresiv în transplant renal;
- inducerea diurezei sau reducerea proteinuriei în sindromul nefrotic idiopatic (fără
uremie), precum şi insuficienţă renală în lupusul eritematos sistemic.
Afecţiuni maligne:
- tratamentul paliativ al leucemiei şi limfomului la adulţi;
- leucemie acută la copii;
- hipercalcemie în afecţiuni maligne.
Edem cerebral:
- edem cerebral din cauza tumorilor cerebrale primare sau metastatice,
craniotomie sau plăgi în regiunea craniană.
Şoc:
- șoc care nu răspunde la tratamentul clasic;
- șoc la pacienții cu insuficiență corticosuprarenală;
- șoc anafilactic (intravenos, după administrarea adrenalinei);
- în perioada preoperatorie pentru prevenirea șocului în insuficiență
corticosuprarenală suspectată sau stabilită.
Alte indicatii:
- meningită tuberculoasă cu bloc subarahnoidian (în asociere cu terapia
antituberculoasă adecvată);
- trichineloza cu afectare neurologică sau miocardică;
- tumoare chistică a unei aponevroze sau a unui tendon (ganglion).
Indicații pentru administrarea intra-articulară sau în țesuturile moi a dexametazonei:
- artrită reumatoidă (inflamația severă a unei articulații individuale);
- spondilită anchilozantă (atunci când articulațiile inflamate nu răspund la
tratamentul convențional);
- artrită psoriazică (de tip oligoarticular și tenosinovită);
- monoartrită (după evacuarea lichidului din articulație);
- osteoartrită articulară (doar în caz de sinovită și prezența exudatului);
- reumatism extra-articular (epicondilită, tenosinovită, bursită).
Administrare locală (injecții intralezionale):
- cheloizi;
- leziuni hipertrofice, inflamate și infiltrate în lichen, psoriazis, granulom inelar,
foliculita sclerozantă, lupus discoid și sarcoidoză cutanată;
- alopecie localizată. Doze și mod de administrare
Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în parte în funcție de boală, durata
estimată a tratamentului, toleranța la corticosteroizi și răspunsul la tratament.
Soluția poate fi administrată intravenos (prin injectare sau prin infuzie cu soluție
glucoză sau soluție fiziologică), intramuscular și local (intra-articular, în leziuni ale
pielii, în țesuturile moi).
Administrarea parenterală
Dexametazona se administrează parenteral, în cazuri urgente, când terapia orală nu
este posibilă și în prezența stărilor enumerate la pct. Indicații terapeutice.
Soluția se administrează prin injecție intravenoasă sau intramusculară, sau prin
perfuzie intravenoasă (cu soluție glucoză sau soluție fiziologică).
Dozele zilnice medii inițiale recomandate pentru administrare intravenoasă sau
intramusculară variază de la 0,5 mg la 9 mg, sau mai mult, dacă este necesar. Dozele
inițiale de dexametazonă trebuie administrate până când se obține un răspuns clinic,
apoi doza trebuie redusă treptat la cel mai mic nivel care manifestă eficacitate clinică.
Când se administrează doze mari pentru mai mult de câteva zile, doza trebuie redusă
treptat pe parcursul mai multor zile consecutive sau chiar pe o perioadă mai lungă.
Administrare locală
Pentru administrare intra-articulară doza unică recomandată de dexametazonă este
de la 0,4 mg la 4 mg. Doza depinde de dimensiunile articulației afectate. Doza uzuală
pentru articulațiile mari este de la 2-4 mg dexametazonă și de 0,8-1 mg în cazul
articulațiilor mici. Injecțiile intra-articulare pot fi repetate după 3-4 luni. Se
recomandă efectuarea a 3-4 injecții într-o articulație individuală pe parcursul vieții și
medicamentul nu trebuie administrat în mai mult de 2 articulații în același timp. O
administrare mai frecventă poate duce la deteriorarea cartilajului articular și necroză
osoasă.
Doza uzuală pentru administrarea intrabursala este 2-3 mg dexametazona, pentru
administrare în tecile tendoanelor - 0,4-1 mg, iar pentru fiecare tendon – 1-2 mg.
Pentru injectare intralezionala este utilizată aceeași doză de dexametazonă ca și la
administrarea intra-articulară. Medicamentul poate fi infiltrat în maximum două leziuni
în același timp.
Doza recomandată pentru infiltrarea în țesuturile moi (periarticulară) este de 2-6 mg
dexametazonă.
Copii și adolescenți
Doza pentru injecție intramusculară în terapia de substituție este de 0,02 mg/kg
greutate corporală sau 0,67 mg/m2
suprafață corporală, divizată în 3 doze,
administrate la fiecare a treia zi, sau 0,008-0,01 mg/kg greutate corporală, sau 0,2-
0,3 mg/m2
suprafață corporală zilnic.
Pentru alte indicații, doza recomandată este de 0,02-0,1 mg/kg greutate corporală
sau 0,8-5 mg/m2
suprafață corporală, administrată o dată la 12-24 ore.
Pacienții vârstnici (cu vârsta peste 65 ani), pacienții cu insuficiență hepatică și renală
Se recomandă precauție specială și supraveghere medicală atentă la pacienții cu
vârsta peste 65 de ani, pacienții cu insuficiență hepatică și renală (vezi pct. 4.4).
Dozele echivalente de corticosteroizi
Dexametazonă 0,75 mg Prednison 5 mg
Cortizon 25 mg Metilprednisolon 4 mg
Hidrocortizon 20 mg Triamcinolon 4 mg
Prednisolon 5 mg Betametazonă 0,75 mg
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.
6.1.
Infecții virale, bacteriene și fungice sistemice acute (atunci când nu a fost instituită
terapie adecvată).
Sindromul Cushing.
Vaccinarea cu vaccinuri vii.
Administrarea concomitentă a ritodrinei cu dexametazonă în timpul travaliului,
deoarece poate cauza deces matern din cauza edemului pulmonar (vezi pct. 4.5).
Administrarea intramusculară este contraindicată pacienților cu tulburări severe ale
hemostazei.
Dexamethason se administrează intravenos sau intramuscular în cazuri urgente sau
când tratamentul oral este imposibil.
Afecțiuni endocrine:
- terapie de substituție pentru insuficiența primară și secundară (hipofizară) a
corticosuprarenalelor (cu excepția insuficienței suprarenale acute, când sunt mai
potrivite cortizonul sau hidrocortizonul, datorită acțiunii lor mineralocorticoide
puternice),
- hiperplazie suprarenală congenitală,
- tiroidită subacută și formele severe de tiroidită prin iradiere.
Afecţiuni reumatice: ca terapie pe perioada în care medicamentul de bază nu este încă
eficient şi la pacienţii la care efectele analgezice şi antiinflamatorii ale
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) au fost nesatisfăcătoare:
- artrită reumatoidă, inclusiv artrită juvenilă cronică, manifestări extraarticulare în
artrită reumatoidă (afectări pulmonare, cardiace, oculare, vasculită cutanată);
- afecțiuni sistemice ale țesutului conjunctiv;
- sindroame vasculitice.
Afecţiuni cutanate:
- pemfigus;
- forme severe de eritem multiform (sindrom Stevens-Johnson),
- dermatita exfoliativă;
- dermatită buloasă herpetiformă;
- eritem exsudativ (forme severe);
- eritem nodular;
- dermatită seboreică (formă severă);
- psoriazis (formă severă);
- urticarie (care nu răspunde la tratamentul standard);
- micoză fungoidă;
- dermatomiozită;
- sclerodermie;
- edem Quincke.
Afecţiuni alergice (care nu răspund la tratamentul convenţional):
- astm bronşic;
- dermatită de contact;
- dermatită atopică;
- boala serului;
- rinită alergică;
- hipersensibilitate la medicamente;
- urticarie după o transfuzie de sânge.
Afecţiuni oculare:
- tulburări care periclitează vederea (corioretinită centrală acută, nevrita nervului
optic);
- reacţii alergice (conjunctivită, uveită, sclerită, cheratită, irită);
- afecţiuni sistemice ale sistemului imunitar (sarcoidoză, arteriită temporală);
- modificări proliferative în orbită (oftalmopatie endocrină, pseudotumori);
- oftalmie simpatică;
- tratament imunosupresor în transplant de cornee.
Medicamentul se administrează parenteral sau local (prin administrare
subconjunctivală, retrobulbară sau parabulbară).
Afecţiuni gastrointestinale:
- colita ulceroasă (exacerbări severe);
- boala Crohn (exacerbări severe);
- hepatită cronică autoimună;
- reacţie de reject după transplant hepatic.
Afecţiuni respiratorii:
- sarcoidoză (simptomatică);
- bronşiolită acută toxică;
- bronşită cronică și astm bronșic (exacerbări acute),
- tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată (în combinaţie cu tratament
antituberculos adecvat);
- berilioză (inflamaţie granulomatoasă);
- pneumonie prin iradiere sau aspirare.
Afecţiuni hematologice:
- anemie aplastică congenitală sau dobândită;
- anemie hemolitică autoimună;
- trombocitopenie secundară la adulţi;
- eritroblastopenie;
- leucemie limfoblastică acută (tratament de inducţie);
- purpură trombocitopenică idiopatică (doar administrarea intravenoasă,
administrarea intramusculară este contraindicată).
Afecţiuni renale:
- tratament imunosupresiv în transplant renal;
- inducerea diurezei sau reducerea proteinuriei în sindromul nefrotic idiopatic (fără
uremie), precum şi insuficienţă renală în lupusul eritematos sistemic.
Afecţiuni maligne:
- tratamentul paliativ al leucemiei şi limfomului la adulţi;
- leucemie acută la copii;
- hipercalcemie în afecţiuni maligne.
Edem cerebral:
- edem cerebral din cauza tumorilor cerebrale primare sau metastatice,
craniotomie sau plăgi în regiunea craniană.
Şoc:
- șoc care nu răspunde la tratamentul clasic;
- șoc la pacienții cu insuficiență corticosuprarenală;
- șoc anafilactic (intravenos, după administrarea adrenalinei);
- în perioada preoperatorie pentru prevenirea șocului în insuficiență
corticosuprarenală suspectată sau stabilită.
Alte indicatii:
- meningită tuberculoasă cu bloc subarahnoidian (în asociere cu terapia
antituberculoasă adecvată);
- trichineloza cu afectare neurologică sau miocardică;
- tumoare chistică a unei aponevroze sau a unui tendon (ganglion).
Indicații pentru administrarea intra-articulară sau în țesuturile moi a dexametazonei:
- artrită reumatoidă (inflamația severă a unei articulații individuale);
- spondilită anchilozantă (atunci când articulațiile inflamate nu răspund la
tratamentul convențional);
- artrită psoriazică (de tip oligoarticular și tenosinovită);
- monoartrită (după evacuarea lichidului din articulație);
- osteoartrită articulară (doar în caz de sinovită și prezența exudatului);
- reumatism extra-articular (epicondilită, tenosinovită, bursită).
Administrare locală (injecții intralezionale):
- cheloizi;
- leziuni hipertrofice, inflamate și infiltrate în lichen, psoriazis, granulom inelar,
foliculita sclerozantă, lupus discoid și sarcoidoză cutanată;
- alopecie localizată. Doze și mod de administrare
Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în parte în funcție de boală, durata
estimată a tratamentului, toleranța la corticosteroizi și răspunsul la tratament.
Soluția poate fi administrată intravenos (prin injectare sau prin infuzie cu soluție
glucoză sau soluție fiziologică), intramuscular și local (intra-articular, în leziuni ale
pielii, în țesuturile moi).
Administrarea parenterală
Dexametazona se administrează parenteral, în cazuri urgente, când terapia orală nu
este posibilă și în prezența stărilor enumerate la pct. Indicații terapeutice.
Soluția se administrează prin injecție intravenoasă sau intramusculară, sau prin
perfuzie intravenoasă (cu soluție glucoză sau soluție fiziologică).
Dozele zilnice medii inițiale recomandate pentru administrare intravenoasă sau
intramusculară variază de la 0,5 mg la 9 mg, sau mai mult, dacă este necesar. Dozele
inițiale de dexametazonă trebuie administrate până când se obține un răspuns clinic,
apoi doza trebuie redusă treptat la cel mai mic nivel care manifestă eficacitate clinică.
Când se administrează doze mari pentru mai mult de câteva zile, doza trebuie redusă
treptat pe parcursul mai multor zile consecutive sau chiar pe o perioadă mai lungă.
Administrare locală
Pentru administrare intra-articulară doza unică recomandată de dexametazonă este
de la 0,4 mg la 4 mg. Doza depinde de dimensiunile articulației afectate. Doza uzuală
pentru articulațiile mari este de la 2-4 mg dexametazonă și de 0,8-1 mg în cazul
articulațiilor mici. Injecțiile intra-articulare pot fi repetate după 3-4 luni. Se
recomandă efectuarea a 3-4 injecții într-o articulație individuală pe parcursul vieții și
medicamentul nu trebuie administrat în mai mult de 2 articulații în același timp. O
administrare mai frecventă poate duce la deteriorarea cartilajului articular și necroză
osoasă.
Doza uzuală pentru administrarea intrabursala este 2-3 mg dexametazona, pentru
administrare în tecile tendoanelor - 0,4-1 mg, iar pentru fiecare tendon – 1-2 mg.
Pentru injectare intralezionala este utilizată aceeași doză de dexametazonă ca și la
administrarea intra-articulară. Medicamentul poate fi infiltrat în maximum două leziuni
în același timp.
Doza recomandată pentru infiltrarea în țesuturile moi (periarticulară) este de 2-6 mg
dexametazonă.
Copii și adolescenți
Doza pentru injecție intramusculară în terapia de substituție este de 0,02 mg/kg
greutate corporală sau 0,67 mg/m2
suprafață corporală, divizată în 3 doze,
administrate la fiecare a treia zi, sau 0,008-0,01 mg/kg greutate corporală, sau 0,2-
0,3 mg/m2
suprafață corporală zilnic.
Pentru alte indicații, doza recomandată este de 0,02-0,1 mg/kg greutate corporală
sau 0,8-5 mg/m2
suprafață corporală, administrată o dată la 12-24 ore.
Pacienții vârstnici (cu vârsta peste 65 ani), pacienții cu insuficiență hepatică și renală
Se recomandă precauție specială și supraveghere medicală atentă la pacienții cu
vârsta peste 65 de ani, pacienții cu insuficiență hepatică și renală (vezi pct. 4.4).
Dozele echivalente de corticosteroizi
Dexametazonă 0,75 mg Prednison 5 mg
Cortizon 25 mg Metilprednisolon 4 mg
Hidrocortizon 20 mg Triamcinolon 4 mg
Prednisolon 5 mg Betametazonă 0,75 mg
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.
6.1.
Infecții virale, bacteriene și fungice sistemice acute (atunci când nu a fost instituită
terapie adecvată).
Sindromul Cushing.
Vaccinarea cu vaccinuri vii.
Administrarea concomitentă a ritodrinei cu dexametazonă în timpul travaliului,
deoarece poate cauza deces matern din cauza edemului pulmonar (vezi pct. 4.5).
Administrarea intramusculară este contraindicată pacienților cu tulburări severe ale
hemostazei.
-3%
31.14 MDL
32.10 MDL
Ce este Quanil şi pentru ce se utilizează
Quanil aparține unui grup de medicamente numite psihostimulante și nootrope, care acționează prin ameliorarea funcției cerebrale. Quanil este utilizat în caz de: - accident vascular cerebral, faza acută a tulburărilor cerebrovasculare și tratamentul complicațiilor și consecinţelor tulburărilor cerebrovasculare; - leziuni cerebrale traumatice și sechelele sale neurologice; - tulburări cognitive și comportamentale determinate de tulburări vasculare cronice și cerebrale degenerative.
Quanil aparține unui grup de medicamente numite psihostimulante și nootrope, care acționează prin ameliorarea funcției cerebrale. Quanil este utilizat în caz de: - accident vascular cerebral, faza acută a tulburărilor cerebrovasculare și tratamentul complicațiilor și consecinţelor tulburărilor cerebrovasculare; - leziuni cerebrale traumatice și sechelele sale neurologice; - tulburări cognitive și comportamentale determinate de tulburări vasculare cronice și cerebrale degenerative.
-3%
371.70 MDL
383.20 MDL
Rețetă medicală
Ce este Ekvamer şi pentru ce se utilizează
Ekvamer conține trei substanțe active diferite lisinopril, amlodipină și rosuvastatină.
Lisinoprilul și amlodipina sunt utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială crescută). Lisinoprilul aparține unui grup de medicamente numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), iar amlodipina aparține unui grup de medicamente numite blocante ale canalelor de calciu.
Rosuvastatina inhibă biosinteza colesterolului; aparține unui grup de medicamente numite statine.
Prin efectul său, nivelul scăzut al lipoproteinei sau LDL colesterolului, care poate deteriora peretele vaselor, este scăzut, iar nivelul așa numitei lipoproteine de înaltă densitate sau colesterol HDL, care protejează peretele vaselor, este crescută în sânge. În plus, rosuvastatina scade, de asemenea, nivelurile așa-numitelor trigliceride din sânge, care pot deteriora peretele vaselor în concentrație ridicată.
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. Aceasta înseamnă că aceștia sunt expuși unui risc de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
S-ar putea să nu aveți simptome de la nivelul prea ridicat al tensiunii arteriale sau al colesterolului, dar poate crește riscul anumitor complicații (cum ar fi accident vascular cerebral sau infarct miocardic), dacă nu luați medicamentele în mod regulat.
Dacă ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece schimbarea dietei și exercitarea mai multor exerciții nu au fost suficiente pentru a corecta nivelul de colesterol.
Sau ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece aveți și alți factori care cresc riscul de a avea un atac de cord, accident vascular cerebral sau probleme de sănătate conexe. Cum să utilizaţi Ekvamer
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Ekvamer nu este destinat terapiei inițiale.
Dacă ajustarea dozei pentru oricare dintre componente devine necesară din orice motiv (de exemplu, comorbiditatea nou diagnosticată, interacțiunea medicamentului etc. ), medicul dumneavoastră va înlocui tratamentul cu componentele individuale pentru titrarea dozei.
Doza recomandată este o capsulă de Ekvamer pe zi.
Dacă aveți impresia că efectul lui Ekvamer este prea puternic sau prea slab, discutați cu medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea, Ekvamer nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
O boală a ficatului poate influenţa nivelul amlodipinei în sânge. În acest caz, medicul dumneavoastră vă va recomanda să efectuaţi control medical mai frecvent.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În timpul tratamentului cu Ekvamer, controlul dumneavoastră medical periodic va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi a concentraţiilor potasiului şi sodiului în sânge. În cazul agravării funcţiei renale, tratamentul cu Ekvamer va fi întrerupt şi va fi înlocuit cu componentele sale, în doze ajustate corespunzător.
Cum să luați Ekvamer
Ekvamer poate fi administrat cu sau fără alimente. Înghițiți capsula întregă cu apă. Trebuie să vă luați capsula în același timp în fiecare zi.
Controale normale de colesterol
Este important să mergeți la medicul dumneavoastră pentru a verifica colesterolul regulat, pentru a vă asigura că colesterolul a atins și rămâne la nivelul normal.
Medicul dumneavoastră poate decide să vă măriți doza, astfel încât să luați cantitatea de rosuvastatină potrivită pentru dumneavoastră.
De ce este important să continuați să luați Ekvamer
Trebuie să continuați să luați Ekvamer, chiar dacă aveți tensiunea arterială și colesterolul la nivelul normal, deoarece împiedică tensiunea arterială și nivelul de colesterol să reapară din nou. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Într-un studiu clinic cu combinația de lisinopril și amlodipină au fost reacții adverse frecvente, ca: dureri de cap, tuse, amețeli, palpitații (bătăi cardiace mai rapide sau neregulate) și prurit.
La utilizarea Ekvamer pot apărea reacţii alergice (de hipersensibilitate).
Trebuie să întrerupeţi imediat tratamentul cu Ekvamer şi să solicitaţi asistenţă medicală dacă apare oricare dintre următoarele simptome ale unui angioedem:
₋ dificultăţi de respiraţie, însoţite sau nu de umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
₋ umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului care pot duce la dificultăţi la înghiţire.
₋ mâncărimi severe ale pielii (însoţite de erupţie).
De asemenea, încetați să luați Ekvamer și discutați imediat cu medicul dumneavoastră dacă aveți oarecare dureri sau dureri la nivelul mușchilor, care durează mai mult decât s-ar putea aștepta. Simptomele musculare sunt mai frecvente la copii și adolescenți decât la adulți. Ca și în cazul altor medicamente care scad colesterolul (statine), un număr foarte mic de persoane au prezentat efecte neplăcute asupra mușchilor și, rareori, acestea au devenit o potențială leziune a mușchilor, cunoscută sub numele de rabdomioliză.
Ekvamer conține trei substanțe active diferite lisinopril, amlodipină și rosuvastatină.
Lisinoprilul și amlodipina sunt utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială crescută). Lisinoprilul aparține unui grup de medicamente numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), iar amlodipina aparține unui grup de medicamente numite blocante ale canalelor de calciu.
Rosuvastatina inhibă biosinteza colesterolului; aparține unui grup de medicamente numite statine.
Prin efectul său, nivelul scăzut al lipoproteinei sau LDL colesterolului, care poate deteriora peretele vaselor, este scăzut, iar nivelul așa numitei lipoproteine de înaltă densitate sau colesterol HDL, care protejează peretele vaselor, este crescută în sânge. În plus, rosuvastatina scade, de asemenea, nivelurile așa-numitelor trigliceride din sânge, care pot deteriora peretele vaselor în concentrație ridicată.
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. Aceasta înseamnă că aceștia sunt expuși unui risc de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
S-ar putea să nu aveți simptome de la nivelul prea ridicat al tensiunii arteriale sau al colesterolului, dar poate crește riscul anumitor complicații (cum ar fi accident vascular cerebral sau infarct miocardic), dacă nu luați medicamentele în mod regulat.
Dacă ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece schimbarea dietei și exercitarea mai multor exerciții nu au fost suficiente pentru a corecta nivelul de colesterol.
Sau ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece aveți și alți factori care cresc riscul de a avea un atac de cord, accident vascular cerebral sau probleme de sănătate conexe. Cum să utilizaţi Ekvamer
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Ekvamer nu este destinat terapiei inițiale.
Dacă ajustarea dozei pentru oricare dintre componente devine necesară din orice motiv (de exemplu, comorbiditatea nou diagnosticată, interacțiunea medicamentului etc. ), medicul dumneavoastră va înlocui tratamentul cu componentele individuale pentru titrarea dozei.
Doza recomandată este o capsulă de Ekvamer pe zi.
Dacă aveți impresia că efectul lui Ekvamer este prea puternic sau prea slab, discutați cu medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea, Ekvamer nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
O boală a ficatului poate influenţa nivelul amlodipinei în sânge. În acest caz, medicul dumneavoastră vă va recomanda să efectuaţi control medical mai frecvent.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În timpul tratamentului cu Ekvamer, controlul dumneavoastră medical periodic va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi a concentraţiilor potasiului şi sodiului în sânge. În cazul agravării funcţiei renale, tratamentul cu Ekvamer va fi întrerupt şi va fi înlocuit cu componentele sale, în doze ajustate corespunzător.
Cum să luați Ekvamer
Ekvamer poate fi administrat cu sau fără alimente. Înghițiți capsula întregă cu apă. Trebuie să vă luați capsula în același timp în fiecare zi.
Controale normale de colesterol
Este important să mergeți la medicul dumneavoastră pentru a verifica colesterolul regulat, pentru a vă asigura că colesterolul a atins și rămâne la nivelul normal.
Medicul dumneavoastră poate decide să vă măriți doza, astfel încât să luați cantitatea de rosuvastatină potrivită pentru dumneavoastră.
De ce este important să continuați să luați Ekvamer
Trebuie să continuați să luați Ekvamer, chiar dacă aveți tensiunea arterială și colesterolul la nivelul normal, deoarece împiedică tensiunea arterială și nivelul de colesterol să reapară din nou. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Într-un studiu clinic cu combinația de lisinopril și amlodipină au fost reacții adverse frecvente, ca: dureri de cap, tuse, amețeli, palpitații (bătăi cardiace mai rapide sau neregulate) și prurit.
La utilizarea Ekvamer pot apărea reacţii alergice (de hipersensibilitate).
Trebuie să întrerupeţi imediat tratamentul cu Ekvamer şi să solicitaţi asistenţă medicală dacă apare oricare dintre următoarele simptome ale unui angioedem:
₋ dificultăţi de respiraţie, însoţite sau nu de umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
₋ umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului care pot duce la dificultăţi la înghiţire.
₋ mâncărimi severe ale pielii (însoţite de erupţie).
De asemenea, încetați să luați Ekvamer și discutați imediat cu medicul dumneavoastră dacă aveți oarecare dureri sau dureri la nivelul mușchilor, care durează mai mult decât s-ar putea aștepta. Simptomele musculare sunt mai frecvente la copii și adolescenți decât la adulți. Ca și în cazul altor medicamente care scad colesterolul (statine), un număr foarte mic de persoane au prezentat efecte neplăcute asupra mușchilor și, rareori, acestea au devenit o potențială leziune a mușchilor, cunoscută sub numele de rabdomioliză.
-3%
277.52 MDL
286.10 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Fluconazol este indicat la adulţi pentru tratamentul:
- meningitei criptococice;
- coccidiodomicozei;
- candidozei invazive;
- candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, candidozei esofagiene,
candiduriei şi candidozei cutaneomucoase cornice;
- candidozei orale atrofice cronice (stomatitei induse de proteza dentară) dacă igiena
dentară sau tratamentul local sunt insuficiente.
Fluconazolul este indicat la adulţi pentru prevenirea:
- recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie;
- recidivelor candidozei orofaringiene sau candidozei esofagiene la pacienţii cu SIDA,
care prezintă risc crescut de recădere;
- infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (cum sunt pacienţii cu
neoplazii hematologice trataţi cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu
transplant de celule stem hematopoietice).
Fluconazolul este indicat la copii de la naştere pentru tratamentul candidozei mucoaselor
(candidozei orofaringiene, candidozei esofagiene), candidozei invazive, meningitei
criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor candidozice la pacienţii imunodeprimaţi.
Fluconazolul poate fi utilizat ca tratament de întreţinere pentru prevenirea recidivelor
meningitei criptococice la copiii care prezintă risc crescut de recădere.
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de
laborator; totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va
fi modificat corespunzător.
Doze şi mod de administrare
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice.
Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat,
până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator
demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament
insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.
Fluconazolul se poate administra atât pe cale orală, cât şi în perfuzie intravenoasă.
Alegerea căii de administrare depinde de starea clinică a pacientului. La trecerea de la
calea de administrare intravenoasă la calea de administrare orală sau invers nu este
necesară modificarea dozei zilnice.
Perfuzia intravenoasă trebuie administrată cu o viteză care să nu depăşească 10
ml/minut.
Compatibilitatea
Fluconazolul este compatibil cu următoarele soluţii perfuzabile:
- soluţie de glucoză 5% şi 20%;
- soluţie Ringer;
- soluţie Hartmann;
- soluţie de clorură de potasiu în glucoză;
- soluţie de hidrogenocarbonat de sodiu 4,2% şi 5%;
- aminofuzină 3,5%;
- soluţie de clorură de sodiu 0,9%;
- dialaflex (soluţie pentru dializă intraperitoneală 6,36%). Fluconazolul poate fi perfuzat printr-o cale de abord venos preexistentă în acelaşi timp cu
una din soluţiile perfuzabile mai sus menţionate. Cu toate că nu s-au observat
incompatibilităţi specifice, nu se recomandă amestecarea fluconazolului în perfuzie cu
alte medicamente.
Soluţia perfuzabilă este pentru o singură utilizare.
Diluarea trebuie efectuată în condiţii aseptice. Înainte de administrare, soluţia trebuie
controlată vizual pentru a observa eventuale particule vizibile sau modificări ale culorii.
Soluţia trebuie utilizată doar dacă este limpede şi lipsită de particule vizibile.
Orice cantitate de soluţie perfuzabilă neutilizată trebuie aruncată.. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la fluconazol, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare dintre
excipienţii produsului.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi terfenadină la pacienţii trataţi cu fluconazol
în doze repetate de 400 mg sau mai mari pe zi (pe baza rezultatelor studiilor de
interacţiuni medicamentoase).
Administrarea concomitentă a fluconazolului şi altor medicamente care prelungesc
intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P450
(de exemplu cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină). https://bit.ly/3fsx41q
Fluconazol este indicat la adulţi pentru tratamentul:
- meningitei criptococice;
- coccidiodomicozei;
- candidozei invazive;
- candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, candidozei esofagiene,
candiduriei şi candidozei cutaneomucoase cornice;
- candidozei orale atrofice cronice (stomatitei induse de proteza dentară) dacă igiena
dentară sau tratamentul local sunt insuficiente.
Fluconazolul este indicat la adulţi pentru prevenirea:
- recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie;
- recidivelor candidozei orofaringiene sau candidozei esofagiene la pacienţii cu SIDA,
care prezintă risc crescut de recădere;
- infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (cum sunt pacienţii cu
neoplazii hematologice trataţi cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu
transplant de celule stem hematopoietice).
Fluconazolul este indicat la copii de la naştere pentru tratamentul candidozei mucoaselor
(candidozei orofaringiene, candidozei esofagiene), candidozei invazive, meningitei
criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor candidozice la pacienţii imunodeprimaţi.
Fluconazolul poate fi utilizat ca tratament de întreţinere pentru prevenirea recidivelor
meningitei criptococice la copiii care prezintă risc crescut de recădere.
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de
laborator; totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va
fi modificat corespunzător.
Doze şi mod de administrare
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice.
Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat,
până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator
demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament
insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.
Fluconazolul se poate administra atât pe cale orală, cât şi în perfuzie intravenoasă.
Alegerea căii de administrare depinde de starea clinică a pacientului. La trecerea de la
calea de administrare intravenoasă la calea de administrare orală sau invers nu este
necesară modificarea dozei zilnice.
Perfuzia intravenoasă trebuie administrată cu o viteză care să nu depăşească 10
ml/minut.
Compatibilitatea
Fluconazolul este compatibil cu următoarele soluţii perfuzabile:
- soluţie de glucoză 5% şi 20%;
- soluţie Ringer;
- soluţie Hartmann;
- soluţie de clorură de potasiu în glucoză;
- soluţie de hidrogenocarbonat de sodiu 4,2% şi 5%;
- aminofuzină 3,5%;
- soluţie de clorură de sodiu 0,9%;
- dialaflex (soluţie pentru dializă intraperitoneală 6,36%). Fluconazolul poate fi perfuzat printr-o cale de abord venos preexistentă în acelaşi timp cu
una din soluţiile perfuzabile mai sus menţionate. Cu toate că nu s-au observat
incompatibilităţi specifice, nu se recomandă amestecarea fluconazolului în perfuzie cu
alte medicamente.
Soluţia perfuzabilă este pentru o singură utilizare.
Diluarea trebuie efectuată în condiţii aseptice. Înainte de administrare, soluţia trebuie
controlată vizual pentru a observa eventuale particule vizibile sau modificări ale culorii.
Soluţia trebuie utilizată doar dacă este limpede şi lipsită de particule vizibile.
Orice cantitate de soluţie perfuzabilă neutilizată trebuie aruncată.. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la fluconazol, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare dintre
excipienţii produsului.
Administrarea concomitentă de fluconazol şi terfenadină la pacienţii trataţi cu fluconazol
în doze repetate de 400 mg sau mai mari pe zi (pe baza rezultatelor studiilor de
interacţiuni medicamentoase).
Administrarea concomitentă a fluconazolului şi altor medicamente care prelungesc
intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P450
(de exemplu cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină). https://bit.ly/3fsx41q
-3%
45.15 MDL
46.55 MDL
-3%
15.52 MDL
16 MDL
COMPOZIȚIA PREPARATULUI
1 ml preparat conține:
substanța activă: clorură de sodiu 22,0 mg;
excipienți: clorură de benzalconiu, apă purificată.
PROPRIETăILE FARMACOLOGICE
FLUMARIN 22 mg/ml este o soluție salină mai concentrată (2,2%) decât soluția izotonică (0,9%). La contactul cu mucoasa nazală soluția hipertonică provoacă în mod natural prin difuzie pasivă o extracție a moleculelor de apă prin membranele celulare, diluând, astfel, mucusul vâscos acumulat în cavitatea nazală și facilitând eliminarea lui.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Igienizarea și decongestionarea cavității nazale, ca adjuvant în tratamentul antibacterian în rinite, sinuzite și rinofaringite, în perioada postoperatorie după intervenții chirurgicale pe organele ORL.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulți: câte 1-3 pulverizări în fiecare nară de 2-3 ori pe zi.
Copii cu vârsta peste 2 ani: câte 1-2 pulverizări în fiecare nară, de 2-3 ori pe zi.
După fiecare folosire aplicatorul se spală cu apă și se usucă.
REACȚII ADVERSE
Pot apărea reacții alergice.
CONTRAINDICAȚII
Hipersensibilitate la componentele preparatului. Copii cu vârsta sub 2 ani.
SUPRADOZAJ
Cazuri de supradozare nu au fost semnalate.
ATENȚIONĂRI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Este iritant. În cazul contactului cu ochii clătiți din abundență cu apă.
FLUMARIN 22 mg/ml conține clorură de benzalconiu. Este iritant. Poate provoca reacții
adverse locale.
Administrarea în sarcină și perioada de alăptare
Nu este contraindicat.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Administrarea preparatului nu influențează asupra capacității de a conduce vehicule și a folosi utilaje.
INTERACȚIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Este compatibil cu alte preparate, interacțiuni clinice semnificative nu s-au înregistrat.
PREZENTARE, AMBALAJ
Spray nazal, soluție 22 mg/ml. Câte 30 ml în flacoane din sticlă, etanșate ermetic prin
intermediul unui ajustaj cu valvă de pulverizare și căpăcel transparent.
Câte 1 flacon împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.
PăSTRARE
A se păstra la temperaturi sub25 °C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină și umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
2 ani.
A nu se utiliza după dată de expirare indicată pe ambalaj.
1 ml preparat conține:
substanța activă: clorură de sodiu 22,0 mg;
excipienți: clorură de benzalconiu, apă purificată.
PROPRIETăILE FARMACOLOGICE
FLUMARIN 22 mg/ml este o soluție salină mai concentrată (2,2%) decât soluția izotonică (0,9%). La contactul cu mucoasa nazală soluția hipertonică provoacă în mod natural prin difuzie pasivă o extracție a moleculelor de apă prin membranele celulare, diluând, astfel, mucusul vâscos acumulat în cavitatea nazală și facilitând eliminarea lui.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Igienizarea și decongestionarea cavității nazale, ca adjuvant în tratamentul antibacterian în rinite, sinuzite și rinofaringite, în perioada postoperatorie după intervenții chirurgicale pe organele ORL.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulți: câte 1-3 pulverizări în fiecare nară de 2-3 ori pe zi.
Copii cu vârsta peste 2 ani: câte 1-2 pulverizări în fiecare nară, de 2-3 ori pe zi.
După fiecare folosire aplicatorul se spală cu apă și se usucă.
REACȚII ADVERSE
Pot apărea reacții alergice.
CONTRAINDICAȚII
Hipersensibilitate la componentele preparatului. Copii cu vârsta sub 2 ani.
SUPRADOZAJ
Cazuri de supradozare nu au fost semnalate.
ATENȚIONĂRI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Este iritant. În cazul contactului cu ochii clătiți din abundență cu apă.
FLUMARIN 22 mg/ml conține clorură de benzalconiu. Este iritant. Poate provoca reacții
adverse locale.
Administrarea în sarcină și perioada de alăptare
Nu este contraindicat.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Administrarea preparatului nu influențează asupra capacității de a conduce vehicule și a folosi utilaje.
INTERACȚIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Este compatibil cu alte preparate, interacțiuni clinice semnificative nu s-au înregistrat.
PREZENTARE, AMBALAJ
Spray nazal, soluție 22 mg/ml. Câte 30 ml în flacoane din sticlă, etanșate ermetic prin
intermediul unui ajustaj cu valvă de pulverizare și căpăcel transparent.
Câte 1 flacon împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.
PăSTRARE
A se păstra la temperaturi sub25 °C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină și umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
2 ani.
A nu se utiliza după dată de expirare indicată pe ambalaj.