Filtru
Întâi cele populare
Bromhexin se utilizează ca fluidifiant al secreţiilor bronşice în cursul afecţiunilor bronho-pulmonare acute şi cronice însoţite de secreţii vâscoase : bronşită acută, bronşită cronică, traheobronşită, acutizările bronhopneumopatiei cronice obstructive, bronşiectazii.
Trebuie să vă prezentaţi la medic dacă simptomele dumneavoastră se înrăutăţesc sau nu se îmbunătăţesc după 4-5 zile.
Trebuie să vă prezentaţi la medic dacă simptomele dumneavoastră se înrăutăţesc sau nu se îmbunătăţesc după 4-5 zile.
Indicatii
Insuficienta coronariana, profilaxia tromboemboliilor prin reducerea adezivitatii si agregarii plachetare (asociat cu acidul acetilsalicilic are efect mai pronuntat). In proteza valvulara cardiaca se combina cu anticoagulante.
Utilizare terapeutica:
In insuficienta coronariana 150-225 mg/zi divizata in citeva prize. Ca antiagregant plachetar 300-450 mg/zi pe stomacul gol, divizata in citeva prize.
Supradozare:
Cazuri de supradozaj nu au fost semnalate. Este posibila hipotensiunea arteriala care poate fi tratata cu vasopresoare.
Efecte adverse:
Greturi, tahicardie, ameteli, cefalee, dureri toracice, eruptii, prurit cutanat.
Contraindicatii:
Hipotensiunea arteriala, hipersensibilitatea la preparat.
Insuficienta coronariana, profilaxia tromboemboliilor prin reducerea adezivitatii si agregarii plachetare (asociat cu acidul acetilsalicilic are efect mai pronuntat). In proteza valvulara cardiaca se combina cu anticoagulante.
Utilizare terapeutica:
In insuficienta coronariana 150-225 mg/zi divizata in citeva prize. Ca antiagregant plachetar 300-450 mg/zi pe stomacul gol, divizata in citeva prize.
Supradozare:
Cazuri de supradozaj nu au fost semnalate. Este posibila hipotensiunea arteriala care poate fi tratata cu vasopresoare.
Efecte adverse:
Greturi, tahicardie, ameteli, cefalee, dureri toracice, eruptii, prurit cutanat.
Contraindicatii:
Hipotensiunea arteriala, hipersensibilitatea la preparat.
-3%
10.43 MDL
10.75 MDL
Indicaţii terapeutice
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Prevenţie cardiovasculară: scăderea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţi cu:
o boală cardiovasculară aterotrombotică manifestă (antecedente de boală coronariană sau
accident vascular cerebral sau boală vasculară periferică) sau
o diabet zaharat însoţit de cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1).
2/18
- Tratamentul afecţiunii renale:
o Nefropatie glomerulară diabetică în stadiu incipient, definită prin prezenţa
microalbuminuriei,
o Nefropatie glomerulară diabetică manifestă, definită prin prezenţa macroproteinuriei la
pacienţi cu cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1),
o Nefropatie glomerulară non-diabetică manifestă, definită prin prezenţa
macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi (vezi pct. 5.1).
- Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
- Prevenţie secundară după infarct miocardic acut: scăderea mortalităţii în faza acută a infarctului
miocardic la pacienţii cu semne clinice de insuficienţă cardiacă debutată la > 48 ore după un infarct
miocardic acut.
Doze şi mod de administrare
Doze
Este recomandat ca TRITACE să fie administrat zilnic, la aceeaşi oră în fiecare zi.
TRITACE poate fi administrat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă, deoarece ingestia de
alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2).
TRITACE trebuie înghiţit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.
Adulţi
Pacienţi trataţi cu un diuretic
Poate să apară hipotensiune arterială după iniţierea tratamentului cu TRITACE; aceasta este mult mai
probabilă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă precauţie
atunci când aceşti pacienţi au depleţie de sare şi/sau hipovolemie.
Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu
TRITACE (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hipertensivi, la care tratamentul cu diuretic nu este întrerupt, tratamentul cu TRITACE
trebuie început cu o doză de 1,25 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică a
potasiului. Doza ulterioară a TRITACE trebuie ajustată în funcţie de valoarea ţintă a tensiunii arteriale.
Hipertensiune arterială
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de controlul tensiunii
arteriale.
TRITACE poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
Doza de început
Tratamentul cu TRITACE trebuie început gradat, cu o doză iniţială recomandată de 2,5 mg pe zi.
Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron pot avea o scădere excesivă a
tensiunii arteriale după prima doză. O doză de început de 1,25 mg este recomandată la astfel de pacienţi
şi iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
Doza poate fi dublată la interval de două până la patru săptămâni pentru a atinge progresiv valoarea
ţintă a tensiunii arteriale; doza maximă permisă de TRITACE este de 10 mg pe zi. De obicei, doza este
administrată o dată pe zi.
3/18
Prevenţie cardiovasculară
Doza de început
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg TRITACE o dată pe zi.
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza trebuie crescută gradat. Se
recomandă dublarea dozei după una sau două săptămâni de tratament şi - după alte două până la trei
săptămâni - creşterea ei până la nivelul dozei ţintă de întreţinere de 10 mg TRITACE o dată pe zi.
Vezi, de asemenea, mai sus schema de administrare la pacienţi trataţi cu diuretic.
Tratamentul afecţiunii renale
La pacienţi cu diabet zaharat şi microalbuminurie:
Doza de început:
Doza iniţială recomandată este de TRITACE 1,25 mg o dată pe zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la
oricare alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a angiotensinei)
5/18
- Antecedente de angioedem (ereditar, idiopatic sau angioedem anterior la inhibitori ai ECA sau la
antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II))
- Tratament extracorporeal ce presupune contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ (vezi pct.
4.5)
- Stenoză bilaterală semnificativă de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală pe rinichi
unic funcţional.
- Trimestrele al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.6).
- Ramiprilul nu trebuie utilizat la pacienţi cu hipotensiune arterială sau instabili din punct de vedere
hemodinamic
- Administrarea concomitentă a Tritace cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m
2
) (vezi pct. 4.5 şi
5.1).https://bit.ly/3zkeSOW
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Prevenţie cardiovasculară: scăderea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţi cu:
o boală cardiovasculară aterotrombotică manifestă (antecedente de boală coronariană sau
accident vascular cerebral sau boală vasculară periferică) sau
o diabet zaharat însoţit de cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1).
2/18
- Tratamentul afecţiunii renale:
o Nefropatie glomerulară diabetică în stadiu incipient, definită prin prezenţa
microalbuminuriei,
o Nefropatie glomerulară diabetică manifestă, definită prin prezenţa macroproteinuriei la
pacienţi cu cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1),
o Nefropatie glomerulară non-diabetică manifestă, definită prin prezenţa
macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi (vezi pct. 5.1).
- Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
- Prevenţie secundară după infarct miocardic acut: scăderea mortalităţii în faza acută a infarctului
miocardic la pacienţii cu semne clinice de insuficienţă cardiacă debutată la > 48 ore după un infarct
miocardic acut.
Doze şi mod de administrare
Doze
Este recomandat ca TRITACE să fie administrat zilnic, la aceeaşi oră în fiecare zi.
TRITACE poate fi administrat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă, deoarece ingestia de
alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2).
TRITACE trebuie înghiţit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.
Adulţi
Pacienţi trataţi cu un diuretic
Poate să apară hipotensiune arterială după iniţierea tratamentului cu TRITACE; aceasta este mult mai
probabilă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă precauţie
atunci când aceşti pacienţi au depleţie de sare şi/sau hipovolemie.
Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu
TRITACE (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hipertensivi, la care tratamentul cu diuretic nu este întrerupt, tratamentul cu TRITACE
trebuie început cu o doză de 1,25 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică a
potasiului. Doza ulterioară a TRITACE trebuie ajustată în funcţie de valoarea ţintă a tensiunii arteriale.
Hipertensiune arterială
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de controlul tensiunii
arteriale.
TRITACE poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
Doza de început
Tratamentul cu TRITACE trebuie început gradat, cu o doză iniţială recomandată de 2,5 mg pe zi.
Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron pot avea o scădere excesivă a
tensiunii arteriale după prima doză. O doză de început de 1,25 mg este recomandată la astfel de pacienţi
şi iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
Doza poate fi dublată la interval de două până la patru săptămâni pentru a atinge progresiv valoarea
ţintă a tensiunii arteriale; doza maximă permisă de TRITACE este de 10 mg pe zi. De obicei, doza este
administrată o dată pe zi.
3/18
Prevenţie cardiovasculară
Doza de început
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg TRITACE o dată pe zi.
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza trebuie crescută gradat. Se
recomandă dublarea dozei după una sau două săptămâni de tratament şi - după alte două până la trei
săptămâni - creşterea ei până la nivelul dozei ţintă de întreţinere de 10 mg TRITACE o dată pe zi.
Vezi, de asemenea, mai sus schema de administrare la pacienţi trataţi cu diuretic.
Tratamentul afecţiunii renale
La pacienţi cu diabet zaharat şi microalbuminurie:
Doza de început:
Doza iniţială recomandată este de TRITACE 1,25 mg o dată pe zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la
oricare alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a angiotensinei)
5/18
- Antecedente de angioedem (ereditar, idiopatic sau angioedem anterior la inhibitori ai ECA sau la
antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II))
- Tratament extracorporeal ce presupune contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ (vezi pct.
4.5)
- Stenoză bilaterală semnificativă de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală pe rinichi
unic funcţional.
- Trimestrele al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.6).
- Ramiprilul nu trebuie utilizat la pacienţi cu hipotensiune arterială sau instabili din punct de vedere
hemodinamic
- Administrarea concomitentă a Tritace cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m
2
) (vezi pct. 4.5 şi
5.1).https://bit.ly/3zkeSOW
-3%
63.34 MDL
65.30 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Terapia complexă a afecţiunilor inflamatorii şi alergice ale pielii de etiologie
nemicrobiană: eczemă, dermatită alergică, seboreică şi de contact; neurodermită,
psoriazis, lupus eritematos, eritrodermie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern.
Unguentul se aplică de 1-3 ori pe zi în strat subţire pe suprafeţele afectate ale pielii şi
se masează uşor.
Adulţi
Durata tratamentului depinde de caracterul bolii şi eficacitatea terapiei, constituind, de
regulă, 6-14 zile. Se admite prelungirea tratamentului pîna la 20 zile. Pe suprafeţe
afectate limitate, pentru potenţarea efectului, pot fi aplicate pansamente ocluzive.
Copii cu vârsta mai mare de 1 an
Durata tratamentului - de la 3 pînă la 7 zile. La administrarea unguentului la copii se
indică doze minime pe perioade scurte de tratament; nu se aplică pansamente
ocluzive, de fixare sau comprese calde. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- tuberculoza cutanată;
- forma cutanată a sifilisului;
- reacţii cutanate post-vaccinare;
- afecţiuni ulceroase ale pielii, plăgi;
- acnee vulgară, acnee rozacee (este posibilă exacerbarea maladiei);
- afecţiuni bacteriene, virale şi micotice ale pielii;
- neoplasme cutanate;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii cu vârsta pînă la 1 an. https://bit.ly/3AVDKxO
Terapia complexă a afecţiunilor inflamatorii şi alergice ale pielii de etiologie
nemicrobiană: eczemă, dermatită alergică, seboreică şi de contact; neurodermită,
psoriazis, lupus eritematos, eritrodermie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern.
Unguentul se aplică de 1-3 ori pe zi în strat subţire pe suprafeţele afectate ale pielii şi
se masează uşor.
Adulţi
Durata tratamentului depinde de caracterul bolii şi eficacitatea terapiei, constituind, de
regulă, 6-14 zile. Se admite prelungirea tratamentului pîna la 20 zile. Pe suprafeţe
afectate limitate, pentru potenţarea efectului, pot fi aplicate pansamente ocluzive.
Copii cu vârsta mai mare de 1 an
Durata tratamentului - de la 3 pînă la 7 zile. La administrarea unguentului la copii se
indică doze minime pe perioade scurte de tratament; nu se aplică pansamente
ocluzive, de fixare sau comprese calde. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- tuberculoza cutanată;
- forma cutanată a sifilisului;
- reacţii cutanate post-vaccinare;
- afecţiuni ulceroase ale pielii, plăgi;
- acnee vulgară, acnee rozacee (este posibilă exacerbarea maladiei);
- afecţiuni bacteriene, virale şi micotice ale pielii;
- neoplasme cutanate;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii cu vârsta pînă la 1 an. https://bit.ly/3AVDKxO
-3%
8.54 MDL
8.80 MDL
Ce este Picolax și pentru ce se utilizează
Picolax, picături orale, soluție conține picosulfat de sodiu și este utilizat în tratamentul constipaţiei
sau în cazuri care necesită facilitarea defecaţiei.
Ca şi alte laxative, Picolax nu se va administra zilnic sau timp îndelungat fără a determina cauza
constipaţiei. Cum să administrați Picolax
Preparatul se dozează cu dozatorul anexat.
Adulţi: câte 13 – 27 picături (5 – 10 mg picosulfat de sodiu).
Copiilor cu vârsta de la 4 ani (numai la indicaţia medicului): câte 7 – 13 picături (2,5 – 5 mg
picosulfat de sodiu).
Picolax se administrează seara, înainte de somn. După administrare defecaţia are loc peste 10-12
ore. Preparatul poate fi administrat cu sau fără lichid.
Nu se recomandă administrarea Picolax în fiecare zi timp de mai multe zile fără investigarea cauzei
constipaţiei.
Picolax, picături orale, soluție conține picosulfat de sodiu și este utilizat în tratamentul constipaţiei
sau în cazuri care necesită facilitarea defecaţiei.
Ca şi alte laxative, Picolax nu se va administra zilnic sau timp îndelungat fără a determina cauza
constipaţiei. Cum să administrați Picolax
Preparatul se dozează cu dozatorul anexat.
Adulţi: câte 13 – 27 picături (5 – 10 mg picosulfat de sodiu).
Copiilor cu vârsta de la 4 ani (numai la indicaţia medicului): câte 7 – 13 picături (2,5 – 5 mg
picosulfat de sodiu).
Picolax se administrează seara, înainte de somn. După administrare defecaţia are loc peste 10-12
ore. Preparatul poate fi administrat cu sau fără lichid.
Nu se recomandă administrarea Picolax în fiecare zi timp de mai multe zile fără investigarea cauzei
constipaţiei.
-3%
24.25 MDL
25 MDL
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Lansat pe piata farmaceutica in 1973, ketoprofenul este un AINS cu actiune analgezica, antiinflamatoare, antipiretica si antiagreganta datorita inhibitiei sintezei prostaglandinelor si stabilizarii membranelor lizozomiale. In artralgii reduce durerile articulare atat in repaus, cat si in timpul miscarilor, micsoreaza tumefierea matinala si rigiditatea articulatiilor, mareste volumul miscarilor. Efectul antiinflamator este resimtit peste o saptamana de tratament.
INDICATII
Poliartrita reumatoida, preparat de prima electie in spondiloartrita anchilozanta, spondiloartroza, coxartroza, artrita psoriazica, puseurile de guta, tendinitele, bursitele, tendovaginitele, durerile medii si moderate dupa interventiile stomatologice, ginecologice si chirurgicale, dismenorea primara.
Utilizare terapeutica: Antireumatica, initiala 150-300 mg divizata in 3-4 prize sau 75 mg de 3 ori pe zi sau 50 mg de 4 ori pe zi. Analgezica si antidismenoreica 50 mg de 4 ori pe zi (poate fi marita pana la 75 mg). Dozele pediatrice nu sunt stabilite. Formele topice se aplica in strat subtire pe regiunile dureroase o data sau de cateva ori pe zi.
CONTRAINDICATII
Ulcerul gastric si duodenal evolutiv sau in antecedente, insuficienta renala sau hepatica, astmul bronsic, lupusul eritematos sistemic, colita hemoragica, hemoragiile hemoroidale, hemofilia, urticaria, rinita acuta, polipii nazali, anemia, ciroza hepatica, bronhospasmul, stomatita, lupusul eritematos sistemic.
INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Ketoprofenul potenteaza efectele anticoagulantelor, fibrinoliticelor, antidiabeticelor, antiagregantelor, creste toxicitatea glicozizilor cardiaci, efectele adverse ale altor AINS, preparatelor aurului, litiului, mielodepresivelor. Acidul acetilsalicilic ii mareste efectele adverse. Inhibitoarele enzimei de conversie, beta-blocantele si prazosina scad efectele ketoprofenului.
Lansat pe piata farmaceutica in 1973, ketoprofenul este un AINS cu actiune analgezica, antiinflamatoare, antipiretica si antiagreganta datorita inhibitiei sintezei prostaglandinelor si stabilizarii membranelor lizozomiale. In artralgii reduce durerile articulare atat in repaus, cat si in timpul miscarilor, micsoreaza tumefierea matinala si rigiditatea articulatiilor, mareste volumul miscarilor. Efectul antiinflamator este resimtit peste o saptamana de tratament.
INDICATII
Poliartrita reumatoida, preparat de prima electie in spondiloartrita anchilozanta, spondiloartroza, coxartroza, artrita psoriazica, puseurile de guta, tendinitele, bursitele, tendovaginitele, durerile medii si moderate dupa interventiile stomatologice, ginecologice si chirurgicale, dismenorea primara.
Utilizare terapeutica: Antireumatica, initiala 150-300 mg divizata in 3-4 prize sau 75 mg de 3 ori pe zi sau 50 mg de 4 ori pe zi. Analgezica si antidismenoreica 50 mg de 4 ori pe zi (poate fi marita pana la 75 mg). Dozele pediatrice nu sunt stabilite. Formele topice se aplica in strat subtire pe regiunile dureroase o data sau de cateva ori pe zi.
CONTRAINDICATII
Ulcerul gastric si duodenal evolutiv sau in antecedente, insuficienta renala sau hepatica, astmul bronsic, lupusul eritematos sistemic, colita hemoragica, hemoragiile hemoroidale, hemofilia, urticaria, rinita acuta, polipii nazali, anemia, ciroza hepatica, bronhospasmul, stomatita, lupusul eritematos sistemic.
INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Ketoprofenul potenteaza efectele anticoagulantelor, fibrinoliticelor, antidiabeticelor, antiagregantelor, creste toxicitatea glicozizilor cardiaci, efectele adverse ale altor AINS, preparatelor aurului, litiului, mielodepresivelor. Acidul acetilsalicilic ii mareste efectele adverse. Inhibitoarele enzimei de conversie, beta-blocantele si prazosina scad efectele ketoprofenului.
-3%
82.79 MDL
85.35 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
Alăptare (vezi pct. 4.6).
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
Alăptare (vezi pct. 4.6).
-3%
57.81 MDL
59.60 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
-3%
56.50 MDL
58.25 MDL
Indicaţii terapeutice Tratamentul hipercolesterolemiei Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani sau peste, cu hipercolesterolemie primară (tip IIa, inclusiv hipercolesterolemie familială heterozigotă) sau dislipidemie mixtă (tip IIb), în asociere cu dieta, atunci când răspunsul la dietă şi la alte metode non-farmacologice (de exemplu exerciţii fizice, scădere ponderală) este inadecvat. Hipercolesterolemie familială homozigotă, în asociere cu dieta şi alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau dacă astfel de tratamente nu sunt adecvate. Prevenirea evenimentelor cardiovasculare Prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore la pacienţii care sunt consideraţi a avea un risc crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca tratament adjuvant pentru corectarea altor factori de risc. 4.2. Doze şi mod de administrare Doze: Înainte de iniţierea tratamentului, pacientul trebuie să înceapă o dietă hipolipemiantă, care trebuie continuată în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată, în funcţie de obiectivul terapeutic şi de răspunsul pacientului, utilizând ghidurile clinice actuale.
Mod de administrare: Rosuvastatină Atb poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. 4.3. Contraindicaţii Rosuvastatină Atb este contraindicat: - la pacienţii cu hipersensibilitate la rosuvastatină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.; - la pacienţii cu afecţiuni hepatice active, incluzând pe cei cu creşteri inexplicabile, persistente ale valorilor serice ale transaminazelor şi în cazul oricărei creşteri a valorilor serice ale transaminazelor de peste 3 ori limita superioară a normalului (LSN); - la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină < 30 ml/min); - la pacienţii cu miopatie; - la pacienţii trataţi concomitent cu ciclosporină; - în timpul sarcinii şi alăptării, precum şi la femei aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează măsuri adecvate de contracepţie. Administrarea dozei de 40 mg este contraindicată la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie/rabdomioliză. Aceşti factori includ: - - insuficienţă renală moderată (clearance creatinină < 60 ml/min) - - hipotiroidie - - antecedente personale sau familiale de afecţiuni musculare ereditare - - antecedente personale de toxicitate musculară la alt inhibitor de HMG-CoA reductază sau fibrat - - consum de alcool etilic în cantitate mare - - situaţii în care poate să apară creşterea volemiei - - pacienţi asiatici - - tratament concomitent cu fibraţi (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.2).
https://bit.ly/2RwwfeP
Mod de administrare: Rosuvastatină Atb poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. 4.3. Contraindicaţii Rosuvastatină Atb este contraindicat: - la pacienţii cu hipersensibilitate la rosuvastatină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.; - la pacienţii cu afecţiuni hepatice active, incluzând pe cei cu creşteri inexplicabile, persistente ale valorilor serice ale transaminazelor şi în cazul oricărei creşteri a valorilor serice ale transaminazelor de peste 3 ori limita superioară a normalului (LSN); - la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină < 30 ml/min); - la pacienţii cu miopatie; - la pacienţii trataţi concomitent cu ciclosporină; - în timpul sarcinii şi alăptării, precum şi la femei aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează măsuri adecvate de contracepţie. Administrarea dozei de 40 mg este contraindicată la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie/rabdomioliză. Aceşti factori includ: - - insuficienţă renală moderată (clearance creatinină < 60 ml/min) - - hipotiroidie - - antecedente personale sau familiale de afecţiuni musculare ereditare - - antecedente personale de toxicitate musculară la alt inhibitor de HMG-CoA reductază sau fibrat - - consum de alcool etilic în cantitate mare - - situaţii în care poate să apară creşterea volemiei - - pacienţi asiatici - - tratament concomitent cu fibraţi (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.2).
https://bit.ly/2RwwfeP
-3%
95.98 MDL
98.95 MDL
Gelurile Blefarogel 1 și Blefarogel 2 sunt destinate:
- pentru curățarea igienică a pielii și a marginilor pleoapelor înainte de proceduri de masaj și fizioterapie pe pleoape;
- pentru masajul medical al pleoapelor;
- pentru efectuarea procedurilor fizioterapeutice pe pleoape (fonoforeză, electroforeză) ca mediu de contact pentru senzori cu ultrasunete sau electrozi.
Caracteristici principale:
Blepharogel 1 și Blepharogel 2 sunt substanțe vâscoase, transparente, de tip gel. Gelurile asigură contactul strâns (fără aer) al senzorilor de fizioterapie cu pielea pleoapelor și asigură o bună alunecare a degetelor în timpul masajului pe suprafața pleoapelor. Datorită structurii micelare și a proprietăților de hidratare ale acidului hialuronic, blefarogelele 1 și 2 au proprietăți de curățare ridicate.
Indicații de utilizare:Blefarogelele 1 și 2 sunt utilizate ca mijloace igienice pentru curățarea pielii și a marginilor pleoapelor și ca mediu de contact pentru procedurile medicale pe pleoape: masaj, proceduri de fizioterapie. Blefarogelele 1 și 2 nu irită pielea și marginile pleoapelor și nu necesită îndepărtarea de pe suprafața pielii după proceduri. Blepharogel 2 curăță mai bine pielea și marginile pleoapelor de secreția sebacee a glandelor meibomiene, comparativ cu Blepharogel 1. Curățarea pielii pleoapelor cu Blepharogels 1 și 2 este o modalitate eficientă de igienă a pleoapelor pentru prevenirea bolilor inflamatorii - blefarită, demodecoză a pleoapelor și „piele uscată” ...Metoda de aplicare: 1. Pentru a curăța pielea și marginile pleoapelor, o
cantitate mică de gel este stoarcă din sticlă pe un tampon de bumbac și apoi, folosind un tampon de bumbac, curățați cu mișcări ușoare, îndepărtând solzii pielii, praful. , mucus, secreții sebacee etc. 2. Pentru masarea pleoapelor
, se aplică câteva picături de gel pe pielea curățată anterior și apoi cu mișcări ușoare cu presiune ușoară cu vârful degetelor sau cu o tijă de sticlă, masajul se efectuează în funcție de indicații (pentru a îndepărta dopurile din canalele glandelor meibomiene, pentru a îmbunătăți circulația sângelui în pleoape etc.) ... 3. Pentru efectuarea procedurilor de fizioterapie
aplicați câteva picături de Blepharogel 1 sau Blepharogel 2 pe pielea pleoapelor, după care este plasat pe ele un senzor ultrasonic sau electric, în funcție de indicații, și se efectuează procedura necesară. Contraindicații:Intoleranța individuală la componentele individuale ale blefarogelilor 1 și 2, manifestată sub formă de reacții alergice locale.
- pentru curățarea igienică a pielii și a marginilor pleoapelor înainte de proceduri de masaj și fizioterapie pe pleoape;
- pentru masajul medical al pleoapelor;
- pentru efectuarea procedurilor fizioterapeutice pe pleoape (fonoforeză, electroforeză) ca mediu de contact pentru senzori cu ultrasunete sau electrozi.
Caracteristici principale:
Blepharogel 1 și Blepharogel 2 sunt substanțe vâscoase, transparente, de tip gel. Gelurile asigură contactul strâns (fără aer) al senzorilor de fizioterapie cu pielea pleoapelor și asigură o bună alunecare a degetelor în timpul masajului pe suprafața pleoapelor. Datorită structurii micelare și a proprietăților de hidratare ale acidului hialuronic, blefarogelele 1 și 2 au proprietăți de curățare ridicate.
Indicații de utilizare:Blefarogelele 1 și 2 sunt utilizate ca mijloace igienice pentru curățarea pielii și a marginilor pleoapelor și ca mediu de contact pentru procedurile medicale pe pleoape: masaj, proceduri de fizioterapie. Blefarogelele 1 și 2 nu irită pielea și marginile pleoapelor și nu necesită îndepărtarea de pe suprafața pielii după proceduri. Blepharogel 2 curăță mai bine pielea și marginile pleoapelor de secreția sebacee a glandelor meibomiene, comparativ cu Blepharogel 1. Curățarea pielii pleoapelor cu Blepharogels 1 și 2 este o modalitate eficientă de igienă a pleoapelor pentru prevenirea bolilor inflamatorii - blefarită, demodecoză a pleoapelor și „piele uscată” ...Metoda de aplicare: 1. Pentru a curăța pielea și marginile pleoapelor, o
cantitate mică de gel este stoarcă din sticlă pe un tampon de bumbac și apoi, folosind un tampon de bumbac, curățați cu mișcări ușoare, îndepărtând solzii pielii, praful. , mucus, secreții sebacee etc. 2. Pentru masarea pleoapelor
, se aplică câteva picături de gel pe pielea curățată anterior și apoi cu mișcări ușoare cu presiune ușoară cu vârful degetelor sau cu o tijă de sticlă, masajul se efectuează în funcție de indicații (pentru a îndepărta dopurile din canalele glandelor meibomiene, pentru a îmbunătăți circulația sângelui în pleoape etc.) ... 3. Pentru efectuarea procedurilor de fizioterapie
aplicați câteva picături de Blepharogel 1 sau Blepharogel 2 pe pielea pleoapelor, după care este plasat pe ele un senzor ultrasonic sau electric, în funcție de indicații, și se efectuează procedura necesară. Contraindicații:Intoleranța individuală la componentele individuale ale blefarogelilor 1 și 2, manifestată sub formă de reacții alergice locale.
-3%
226.98 MDL
234 MDL
Ce este Concor şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă din componenţa Concor este bisoprololul. Acesta aparţine unui grup
de medicamente numite beta-blocante. Aceste medicamente acţionează prin
modificarea felului în care organismul dumneavoastră răspunde la unele impulsuri
nervoase, mai ales la nivelul inimii. Ca rezultat, bisoprololul scade frecvenţa bătăilor
inimii dumneavoastră şi prin aceasta creşte eficacitatea pompării sângelui de către
inima dumneavoastră. În acelaşi timp este scăzut necesarul de sânge şi oxigen al
inimii.
Concor este utilizat pentru a trata hipertensiunea arterială, angina pectorală,
insuficienţa cardiacă cronică stabilă. Cum să luaţi Concor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă. Tratamentul trebuie început treptat, cu doze mici
care sunt crescute lent. În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie,
mai ales, de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Pentru toate indicaţii terapeutice, doza recomandată este de 5 mg bisoprolol, o dată pe
zi.
Dacă este necesar, în cazul insuficienţei cardiace cronice, doza poate fi crescută la 10
mg bisoprolol, o dată pe zi.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală, doza maximă recomandată
este de 20 mg bisoprolol, o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare sau
moderate ale funcţiei hepatice sau renale. La pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei
hepatice nu trebuie depăşită doza zilnică de 10 mg bisoprolol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa bisoprololului nu au fost investigate la copii şi adolescenţi. De
aceea, Concor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Concor se ia în priză unică, dimineața, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie
înghițit cu o cantitate suficientă de apă și nu trebuie zdrobit sau mestecat.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea bisoprolol:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap. Aceste reacţii adverse apar mai ales la
începutul tratamentului. Sunt în general uşoare şi în general, dispar în 1 – 2
săptămâni.
- senzaţie de furnicături sau răcire la nivelul mâinilor sau picioarelor
5
- tensiune arterială scăzută
- probleme gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- scăderea frecvenţei cardiace (bradicardie)
- agravarea insuficienţei cardiace
- senzaţie de slăbiciune
- tulburări de somn
- depresie
- tulburări ale ritmului cardiac
- probleme respiratorii (bronhospasm) la pacienţii cu astm bronşic sau afecţiuni
cronice ale căilor respiratorii
- oboseală musculară şi crampe musculare
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane10000):
- creşterea valorii grăsimilor din sânge
- scăderea secreţiei lacrimale
- tulburări de auz
- rinită alergică
- creşterea valorii anumitor enzime (ALAT, ASAT), inflamaţia ficatului (hepatită)
- reacţii de tip alergic cum sunt: mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, înroşirea
trecătoare a feţei şi gâtului
- tulburări de erecţie
- coşmaruri, halucinaţii
- leşin
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- iritaţii şi înroşiri ale ochilor (conjunctivită)
- apariţia sau agravarea unor erupţii pe piele cu descuamare (tip psoriazis),
erupţii pe piele de tip psoriazis
- căderea părului.
Substanţa activă din componenţa Concor este bisoprololul. Acesta aparţine unui grup
de medicamente numite beta-blocante. Aceste medicamente acţionează prin
modificarea felului în care organismul dumneavoastră răspunde la unele impulsuri
nervoase, mai ales la nivelul inimii. Ca rezultat, bisoprololul scade frecvenţa bătăilor
inimii dumneavoastră şi prin aceasta creşte eficacitatea pompării sângelui de către
inima dumneavoastră. În acelaşi timp este scăzut necesarul de sânge şi oxigen al
inimii.
Concor este utilizat pentru a trata hipertensiunea arterială, angina pectorală,
insuficienţa cardiacă cronică stabilă. Cum să luaţi Concor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă. Tratamentul trebuie început treptat, cu doze mici
care sunt crescute lent. În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie,
mai ales, de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Pentru toate indicaţii terapeutice, doza recomandată este de 5 mg bisoprolol, o dată pe
zi.
Dacă este necesar, în cazul insuficienţei cardiace cronice, doza poate fi crescută la 10
mg bisoprolol, o dată pe zi.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală, doza maximă recomandată
este de 20 mg bisoprolol, o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare sau
moderate ale funcţiei hepatice sau renale. La pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei
hepatice nu trebuie depăşită doza zilnică de 10 mg bisoprolol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa bisoprololului nu au fost investigate la copii şi adolescenţi. De
aceea, Concor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Concor se ia în priză unică, dimineața, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie
înghițit cu o cantitate suficientă de apă și nu trebuie zdrobit sau mestecat.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea bisoprolol:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap. Aceste reacţii adverse apar mai ales la
începutul tratamentului. Sunt în general uşoare şi în general, dispar în 1 – 2
săptămâni.
- senzaţie de furnicături sau răcire la nivelul mâinilor sau picioarelor
5
- tensiune arterială scăzută
- probleme gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- scăderea frecvenţei cardiace (bradicardie)
- agravarea insuficienţei cardiace
- senzaţie de slăbiciune
- tulburări de somn
- depresie
- tulburări ale ritmului cardiac
- probleme respiratorii (bronhospasm) la pacienţii cu astm bronşic sau afecţiuni
cronice ale căilor respiratorii
- oboseală musculară şi crampe musculare
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane10000):
- creşterea valorii grăsimilor din sânge
- scăderea secreţiei lacrimale
- tulburări de auz
- rinită alergică
- creşterea valorii anumitor enzime (ALAT, ASAT), inflamaţia ficatului (hepatită)
- reacţii de tip alergic cum sunt: mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, înroşirea
trecătoare a feţei şi gâtului
- tulburări de erecţie
- coşmaruri, halucinaţii
- leşin
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- iritaţii şi înroşiri ale ochilor (conjunctivită)
- apariţia sau agravarea unor erupţii pe piele cu descuamare (tip psoriazis),
erupţii pe piele de tip psoriazis
- căderea părului.
-3%
109.56 MDL
112.95 MDL
Ce este Mydocalm şi pentru ce se utilizează
Mydocalm este un medicament care conţine substanţa activă tolperison. Tolperisonul este un
medicament care acţionează asupra sistemului nervos central. Este indicat pentru tratamentul
tonusului musculaturii scheletice crescut patologic după un accident vascular cerebral la adulţi. Cum să luaţi Mydocalm
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dozele recomandate sunt de:
1-3 comprimate de Mydocalm 50 mg de trei ori pe zi
1 comprimat Mydocalm 150 mg de trei ori pe zi
Comprimatele se administrează după mese, cu un pahar de apă.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea tolperisonului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi a bolii
dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu Mydocalm deoarece a fost observată o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă aveţi probleme severe ale rinichilor, trebuie
să vă adresaţi medicului dumneavoastrǎ înainte de a lua acest medicament deoarece Mydocalm nu
este recomandat la pacienţii care suferă de insuficienţă renală severă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei ficatului şi a bolii
dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu tolperison deoarece a fost observată o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă aveţi probleme severe ale ficatului, trebuie
să vă adresaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua acest medicament deoarece Mydocalm nu
este recomandat la pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică severă.
Dacă luaţi mai mult Mydocalm decât trebuie
S-a dovedit, că chiar 600 mg doze orale poate fi administrat la copii fără a provoca simptome toxice
grave. Iritabilitatea a fost observată în anumite cazuri, după tratarea copiilor cu 300-600 mg doză
orală pe zi.
In testele de toxicitate pe termen scurt efectuate pe animale, dozele mari induse de lipsa de
coordonare a mișcărilor musculare (ataxie), contracția bruscă involuntară și relaxare a unui mușchi
sau grup de mușchi (spasme tonico-clonice), dificultăți de respirație sau respirație dificilă (dispnee)
4
și paralizie respiratorice. Mydocalm nu are un antidot specific.
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât trebuie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră,
farmacistului sau mergeţi la secţia de urgenţe a celui mai apropiat spital. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele. Aceste reacţii adverse sunt de obicei uşoare şi dispar la întreruperea tratamentului.
Dacă observați următoarea reacție adverse, opriți tratamentul imediat și adresaţi-vă medicului
dumneavoastră:
- Umflarea pleoapelor, feței sau buzelor, care pot apărea rar.
- Șoc alergic care cauzează presiune și erupții cutanate arteriale, pe lângă simptomele de umflare,
care pot să apară foarte rar.
- Umflarea bruscă a feței, gâtului, limbii și buzelor și dificultăți de respirație, care pot să apară cu o
frecvență necunoscută.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): pierdere a poftei de
mâncare, insomnie, tulburări de somn, dureri de cap, ameţeală, somnolenţă, scădere a tensiunii
arteriale, dureri abdominale, diaree, gură uscată, dispepsie, greaţă, slăbiciune musculară, durere
musculară, dureri la nivelul extremităţilor, slăbiciune, indispoziţie, oboseală.
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1.000 persoane): hipersensibilitate, (reacţie alergică),
scădere a activităţii, depresie, tulburări de atenţie, tremor, epilepsie, pierdere a senzaţiei, senzaţie
anormală la nivelul pielii, letargie, vedere înceţoşată, ameţeală, ţiuituri în urechi, durere în piept sub
formă de gheară (angina pectoral), bătăi rapide ale inimii, bătăi rapide şi neregulate ale inimii,
scăderea tensiunii arteriale, înroşire a feţei, dificultate în respiraţie, respiraţii rapide, sângerare
nazală, durere epigastrică, constipaţie, flatulenţă, vărsături, afecţiune hepatică uşoară, dermatită
alergică, transpiraţii abundente, mâncărimi, urticarie, erupţii trecătoare pe piele, incapacitate de a
controla eliminarea urinei şi eliminare involuntară de urină, prezenţă a unui exces de proteine în
urină (în timpul testului de laborator), disconfort la nivelul membrelor, senzaţie de ebrietate,
senzaţie de cald, sete, iritabilitate, modificări ale rezultatelor testelor de laborator (creştere a
nivelului bilirubinei), modificări ale enzimelor hepatice, număr scăzut de trombocite, creştere a
numărului de leucocite din sânge.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane): anemie, mărire anormală a
ganglionilor limfatici, senzaţie excesivă de sete, confuzie, bătăi lente ale inimii, scădere a densităţii
osoase, disconfort la nivelul pieptului, creştere a nivelului de creatinină din sânge.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3wTrP0n
Mydocalm este un medicament care conţine substanţa activă tolperison. Tolperisonul este un
medicament care acţionează asupra sistemului nervos central. Este indicat pentru tratamentul
tonusului musculaturii scheletice crescut patologic după un accident vascular cerebral la adulţi. Cum să luaţi Mydocalm
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dozele recomandate sunt de:
1-3 comprimate de Mydocalm 50 mg de trei ori pe zi
1 comprimat Mydocalm 150 mg de trei ori pe zi
Comprimatele se administrează după mese, cu un pahar de apă.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea tolperisonului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi a bolii
dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu Mydocalm deoarece a fost observată o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă aveţi probleme severe ale rinichilor, trebuie
să vă adresaţi medicului dumneavoastrǎ înainte de a lua acest medicament deoarece Mydocalm nu
este recomandat la pacienţii care suferă de insuficienţă renală severă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei ficatului şi a bolii
dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu tolperison deoarece a fost observată o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă aveţi probleme severe ale ficatului, trebuie
să vă adresaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua acest medicament deoarece Mydocalm nu
este recomandat la pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică severă.
Dacă luaţi mai mult Mydocalm decât trebuie
S-a dovedit, că chiar 600 mg doze orale poate fi administrat la copii fără a provoca simptome toxice
grave. Iritabilitatea a fost observată în anumite cazuri, după tratarea copiilor cu 300-600 mg doză
orală pe zi.
In testele de toxicitate pe termen scurt efectuate pe animale, dozele mari induse de lipsa de
coordonare a mișcărilor musculare (ataxie), contracția bruscă involuntară și relaxare a unui mușchi
sau grup de mușchi (spasme tonico-clonice), dificultăți de respirație sau respirație dificilă (dispnee)
4
și paralizie respiratorice. Mydocalm nu are un antidot specific.
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât trebuie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră,
farmacistului sau mergeţi la secţia de urgenţe a celui mai apropiat spital. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele. Aceste reacţii adverse sunt de obicei uşoare şi dispar la întreruperea tratamentului.
Dacă observați următoarea reacție adverse, opriți tratamentul imediat și adresaţi-vă medicului
dumneavoastră:
- Umflarea pleoapelor, feței sau buzelor, care pot apărea rar.
- Șoc alergic care cauzează presiune și erupții cutanate arteriale, pe lângă simptomele de umflare,
care pot să apară foarte rar.
- Umflarea bruscă a feței, gâtului, limbii și buzelor și dificultăți de respirație, care pot să apară cu o
frecvență necunoscută.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): pierdere a poftei de
mâncare, insomnie, tulburări de somn, dureri de cap, ameţeală, somnolenţă, scădere a tensiunii
arteriale, dureri abdominale, diaree, gură uscată, dispepsie, greaţă, slăbiciune musculară, durere
musculară, dureri la nivelul extremităţilor, slăbiciune, indispoziţie, oboseală.
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1.000 persoane): hipersensibilitate, (reacţie alergică),
scădere a activităţii, depresie, tulburări de atenţie, tremor, epilepsie, pierdere a senzaţiei, senzaţie
anormală la nivelul pielii, letargie, vedere înceţoşată, ameţeală, ţiuituri în urechi, durere în piept sub
formă de gheară (angina pectoral), bătăi rapide ale inimii, bătăi rapide şi neregulate ale inimii,
scăderea tensiunii arteriale, înroşire a feţei, dificultate în respiraţie, respiraţii rapide, sângerare
nazală, durere epigastrică, constipaţie, flatulenţă, vărsături, afecţiune hepatică uşoară, dermatită
alergică, transpiraţii abundente, mâncărimi, urticarie, erupţii trecătoare pe piele, incapacitate de a
controla eliminarea urinei şi eliminare involuntară de urină, prezenţă a unui exces de proteine în
urină (în timpul testului de laborator), disconfort la nivelul membrelor, senzaţie de ebrietate,
senzaţie de cald, sete, iritabilitate, modificări ale rezultatelor testelor de laborator (creştere a
nivelului bilirubinei), modificări ale enzimelor hepatice, număr scăzut de trombocite, creştere a
numărului de leucocite din sânge.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane): anemie, mărire anormală a
ganglionilor limfatici, senzaţie excesivă de sete, confuzie, bătăi lente ale inimii, scădere a densităţii
osoase, disconfort la nivelul pieptului, creştere a nivelului de creatinină din sânge.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3wTrP0n
-3%
62.32 MDL
64.25 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Repaglinida este indicată la adulţi cu diabet zaharat de tip 2 a căror hiperglicemie nu mai poate fi
controlată satisfăcător prin dietă, scădere în greutate şi exerciţii fizice. De asemenea, repaglinida este
indicată în asociere cu metformina la adulţi cu diabet zaharat de tip 2, în cazul în care metformina în
monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător.
Tratamentul trebuie iniţiat complementar dietei şi exerciţiului fizic pentru a reduce glicemia postprandială. Doze şi mod de administrare
Doze
Repaglinida se administrează preprandial şi doza este stabilită individual pentru a optimiza controlul
glicemic. Pe lângă automonitorizarea de către pacient a glucozei din sânge şi/sau urină,
monitorizarea glicemiei trebuie efectuată periodic şi de către medic, pentru a stabili doza minimă
eficace. De asemenea, valorile de hemoglobină glicozilată sunt importante în monitorizarea
răspunsului pacientului la terapie. Monitorizarea periodică este necesară pentru a determina scăderile
inadecvate ale glicemiei la doza maximă recomandată (eşecul primar) şi pentru a determina lipsa
scăderii corespunzătoare a glicemiei după o perioada iniţială de eficacitate a tratamentului (eşecul
secundar).
Administrarea pe termen scurt a repaglinidei poate fi suficientă în perioadele de pierdere temporară a
controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, la care controlul glicemic este realizat de
obicei prin dietă.
Doza iniţială
Dozajul trebuie stabilit de către medic în funcţie de necesarul pacientului.
Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg. Între ajustările dozei (determinate prin răspunsul
glicemiei) sunt necesare intervale de una până la două săptămâni.
2
Dacă pacienţii sunt transferaţi de pe un alt medicament antidiabetic oral, doza iniţială recomandată
este de 1 mg.
Doza de întreţinere
Doza maximă recomandată pe priză este de 4 mg, administrată la mesele principale.
Doza totală maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg repaglinidă.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu vârsta peste 75 ani.
Insuficienţă renală
Repaglinida nu este influenţată de tulburǎrile renale (vezi pct. 5.2).
Opt procente dintr-o singură doză de repaglinidă este eliminată prin rinichi şi clearance-ul total
plasmatic al medicamentului este scăzut la pacienţii cu insuficienţǎ renală. Se recomandă prudenţă în
stabilirea dozei la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţǎ renalǎ, deoarece sensibilitatea lor la
insulină este crescută.
Insuficienţă hepatică
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Pacienţii malnutriţi sau cu dezabilităţi
La pacienţii malnutriţi sau cu dezabilităţi, dozele iniţială şi de întreţinere trebuie să fie minimale şi
este necesarǎ stabilirea cu prudenţă a dozelor pentru a evita reacţiile hipoglicemice.
Pacienţi care utilizează alte medicamente antidiabetice orale
Pacienţii pot fi transferaţi direct de pe alte medicamente antidiabetice orale pe repaglinidă. Totuşi, nu
există o corelaţie exactǎ între dozajul cu repaglinidă şi alte medicamente antidiabetice orale. Doza
iniţială maximă recomandată pentru pacienţii transferaţi pe repaglinidă este de 1 mg, administrată
înainte de mesele principale.
Repaglinida poate fi administrată în asociere cu metformina în cazul în care glicemia nu mai poate fi
controlată doar prin tratament cu metformină. În acest caz, se continuă administrarea dozelor de
metformină şi se administrează concomitent repaglinidă. Doza iniţială de repaglinidă este de 0,5 mg,
administrată înainte de mesele principale; stabilirea dozei este corelată cu răspunsul glicemic la fel ca
în cazul monoterapiei.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea repaglinidei la copiii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt
disponibile date.
Mod de administrare
Repaglinida trebuie administrată înainte de mesele principale (preprandial).
De obicei, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar momentul administrării poate
varia de la imediat înainte de masă până la 30 de minute înainte de masă (preprandial, înaintea celor
2, 3 sau 4 mese din zi). Pacienţii care omit o masă (sau care servesc o masă în plus) trebuie instruiţi
să renunţe la (sau să îşi adauge) o doză, în funcţie de masa respectivă.
În cazul administrării concomitente şi a altor substanţe active, a se vedea pct. 4.4 şi 4.5 pentru
3
stabilirea dozelor. Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Diabet zaharat de tip 1, peptid C-negativ.
• Cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă.
• Tulburare funcţionalǎ hepaticǎ gravǎ.
• Utilizare concomitentă cu gemfibrozil (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/2UYtzbq
Repaglinida este indicată la adulţi cu diabet zaharat de tip 2 a căror hiperglicemie nu mai poate fi
controlată satisfăcător prin dietă, scădere în greutate şi exerciţii fizice. De asemenea, repaglinida este
indicată în asociere cu metformina la adulţi cu diabet zaharat de tip 2, în cazul în care metformina în
monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător.
Tratamentul trebuie iniţiat complementar dietei şi exerciţiului fizic pentru a reduce glicemia postprandială. Doze şi mod de administrare
Doze
Repaglinida se administrează preprandial şi doza este stabilită individual pentru a optimiza controlul
glicemic. Pe lângă automonitorizarea de către pacient a glucozei din sânge şi/sau urină,
monitorizarea glicemiei trebuie efectuată periodic şi de către medic, pentru a stabili doza minimă
eficace. De asemenea, valorile de hemoglobină glicozilată sunt importante în monitorizarea
răspunsului pacientului la terapie. Monitorizarea periodică este necesară pentru a determina scăderile
inadecvate ale glicemiei la doza maximă recomandată (eşecul primar) şi pentru a determina lipsa
scăderii corespunzătoare a glicemiei după o perioada iniţială de eficacitate a tratamentului (eşecul
secundar).
Administrarea pe termen scurt a repaglinidei poate fi suficientă în perioadele de pierdere temporară a
controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, la care controlul glicemic este realizat de
obicei prin dietă.
Doza iniţială
Dozajul trebuie stabilit de către medic în funcţie de necesarul pacientului.
Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg. Între ajustările dozei (determinate prin răspunsul
glicemiei) sunt necesare intervale de una până la două săptămâni.
2
Dacă pacienţii sunt transferaţi de pe un alt medicament antidiabetic oral, doza iniţială recomandată
este de 1 mg.
Doza de întreţinere
Doza maximă recomandată pe priză este de 4 mg, administrată la mesele principale.
Doza totală maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg repaglinidă.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu vârsta peste 75 ani.
Insuficienţă renală
Repaglinida nu este influenţată de tulburǎrile renale (vezi pct. 5.2).
Opt procente dintr-o singură doză de repaglinidă este eliminată prin rinichi şi clearance-ul total
plasmatic al medicamentului este scăzut la pacienţii cu insuficienţǎ renală. Se recomandă prudenţă în
stabilirea dozei la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţǎ renalǎ, deoarece sensibilitatea lor la
insulină este crescută.
Insuficienţă hepatică
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Pacienţii malnutriţi sau cu dezabilităţi
La pacienţii malnutriţi sau cu dezabilităţi, dozele iniţială şi de întreţinere trebuie să fie minimale şi
este necesarǎ stabilirea cu prudenţă a dozelor pentru a evita reacţiile hipoglicemice.
Pacienţi care utilizează alte medicamente antidiabetice orale
Pacienţii pot fi transferaţi direct de pe alte medicamente antidiabetice orale pe repaglinidă. Totuşi, nu
există o corelaţie exactǎ între dozajul cu repaglinidă şi alte medicamente antidiabetice orale. Doza
iniţială maximă recomandată pentru pacienţii transferaţi pe repaglinidă este de 1 mg, administrată
înainte de mesele principale.
Repaglinida poate fi administrată în asociere cu metformina în cazul în care glicemia nu mai poate fi
controlată doar prin tratament cu metformină. În acest caz, se continuă administrarea dozelor de
metformină şi se administrează concomitent repaglinidă. Doza iniţială de repaglinidă este de 0,5 mg,
administrată înainte de mesele principale; stabilirea dozei este corelată cu răspunsul glicemic la fel ca
în cazul monoterapiei.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea repaglinidei la copiii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt
disponibile date.
Mod de administrare
Repaglinida trebuie administrată înainte de mesele principale (preprandial).
De obicei, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar momentul administrării poate
varia de la imediat înainte de masă până la 30 de minute înainte de masă (preprandial, înaintea celor
2, 3 sau 4 mese din zi). Pacienţii care omit o masă (sau care servesc o masă în plus) trebuie instruiţi
să renunţe la (sau să îşi adauge) o doză, în funcţie de masa respectivă.
În cazul administrării concomitente şi a altor substanţe active, a se vedea pct. 4.4 şi 4.5 pentru
3
stabilirea dozelor. Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Diabet zaharat de tip 1, peptid C-negativ.
• Cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă.
• Tulburare funcţionalǎ hepaticǎ gravǎ.
• Utilizare concomitentă cu gemfibrozil (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/2UYtzbq
-3%
267.53 MDL
275.80 MDL
Instrucțiuni de utilizare
Două substanțe active, acidul undecilenic și sarea sa au un efect puternic antifungic. Ele sunt eficiente împotriva majorității ciupercilor patogene ( cu excepția Candida ), și în același timp , au o suficient blând pentru piele.
Substanță activă reduce funcția de barieră a membranelor celulelor de ciuperci, o distruge. In plus unguentul are un efect antiseptic general.
Ionii de zinc, în majoritatea cazurilor, promovează slăbirea rapidă a simptomelor, cum ar fi mâncărime, arsură, roșeață. Recuperarea completă are loc după câteva zile sau săptămâni după dispar simptomele. Prin urmare, este important să se aplice unguent pentru întregul curs.
Mikoseptin este un unguent de culoare albă sau galbenă, cu miros caracteristic. Structura poate fi neomogen, disponibil sub formă de incluziuni solide și fluide de izolare, datorită faptului că componentele nu sunt amestecate, dar acest lucru nu afectează proprietățile terapeutice ale unguentului.
ingrediente:
Acid undecilenic (5%)
sare de zinc al acidului undecilenic (20%)
Utilizare și dozare
Zona a pielii, înainte de aplicare trebuie să fie spălate cu apă și săpun și se usucă. Unguentul se aplică într-un strat uniform subțire de 2 ori pe zi. Durata tratamentului este determinată de un medic, de obicei un număr de 4 - 6 săptămâni.
Pentru prevenirea unguent trebuie aplicat de 2 ori pe săptămână, timp de o lună.
Nu uitați să dezinfectati încălțămintea după tratament.
Contraindicații
vârsta pacientului mai putin de 2 ani
Creșterea sensibilității la medicament
Măsuri de precauție
Nu se aplica pe piept, în orice moment pe parcursul perioadei de alăptare.
Posibilitatea de a aplica Cremă in timpul sarcinii sau alăptării este determinată de către medic.
Datele privind interacțiunea cu alte medicamente topice nu.
Nu se aplică pentru a deschide răni, zgârieturi, etc.
A se evita contactul cu ochii unguent
În cazul stomacului intră unguente rekommenduetsja spălare imediată
Două substanțe active, acidul undecilenic și sarea sa au un efect puternic antifungic. Ele sunt eficiente împotriva majorității ciupercilor patogene ( cu excepția Candida ), și în același timp , au o suficient blând pentru piele.
Substanță activă reduce funcția de barieră a membranelor celulelor de ciuperci, o distruge. In plus unguentul are un efect antiseptic general.
Ionii de zinc, în majoritatea cazurilor, promovează slăbirea rapidă a simptomelor, cum ar fi mâncărime, arsură, roșeață. Recuperarea completă are loc după câteva zile sau săptămâni după dispar simptomele. Prin urmare, este important să se aplice unguent pentru întregul curs.
Mikoseptin este un unguent de culoare albă sau galbenă, cu miros caracteristic. Structura poate fi neomogen, disponibil sub formă de incluziuni solide și fluide de izolare, datorită faptului că componentele nu sunt amestecate, dar acest lucru nu afectează proprietățile terapeutice ale unguentului.
ingrediente:
Acid undecilenic (5%)
sare de zinc al acidului undecilenic (20%)
Utilizare și dozare
Zona a pielii, înainte de aplicare trebuie să fie spălate cu apă și săpun și se usucă. Unguentul se aplică într-un strat uniform subțire de 2 ori pe zi. Durata tratamentului este determinată de un medic, de obicei un număr de 4 - 6 săptămâni.
Pentru prevenirea unguent trebuie aplicat de 2 ori pe săptămână, timp de o lună.
Nu uitați să dezinfectati încălțămintea după tratament.
Contraindicații
vârsta pacientului mai putin de 2 ani
Creșterea sensibilității la medicament
Măsuri de precauție
Nu se aplica pe piept, în orice moment pe parcursul perioadei de alăptare.
Posibilitatea de a aplica Cremă in timpul sarcinii sau alăptării este determinată de către medic.
Datele privind interacțiunea cu alte medicamente topice nu.
Nu se aplică pentru a deschide răni, zgârieturi, etc.
A se evita contactul cu ochii unguent
În cazul stomacului intră unguente rekommenduetsja spălare imediată
-3%
142.49 MDL
146.90 MDL
Rețetă medicală
Ce este Lizitar-LF şi pentru ce se utilizează
Lizitar-LF comprimate este un medicament ce conține lisinopril. Lisinoprilul aparţine
grupului de substanţe numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Lisinoprilul dilată vasele de sânge, ceea ce determină scăderea tensiunii arteriale şi
uşurează sarcina inimii de a pompa sângele în tot organismul.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Lizitar-LF pentru tratamentul:
- tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială);
- insuficienţei cardiace simptomatice – o boală în care inima nu pompează sângele în tot
organis aşa cum este normal;
- atacului de cord (infarct miocardic acut) care poate determina o scădere a
performanţei cardiace;
- afecțiunilor renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat.
Lizitar-LF este recomandat la copii şi adolescenţi (cu vârsta între 6 şi 16 ani) numai
pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune). Cum să luaţi Lizitar-LF
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau
aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza este individuală şi este important să o luaţi după cum v-a fost prescrisă de medicul
dumneavoastră. Doza iniţială şi doza pe termen lung vor depinde de starea
dumneavoastră de sănătate şi de administrarea altor medicamente.
Hipertensiune arterială
Lizitar-LF poate fi administrat în monoterapie sau în combinație cu alte antihipertensive.
Doza inițială zilnică recomandată este de 10 mg.
Doza uzuală de întreținere eficace este de 20 mg administrate o dată pe zi. Dacă efectul
terapeutic dorit nu se obţine la administrarea dozei inițiale timp de 2-4 săptămâni, doza
poate fi ulterior crescută. Doza zilnică maximă nu trebuie șă depășească 80 mg.
Utilizarea la copii şi adolescenţii cu hipertensiune arterială și vârsta între 6-16 ani
Pentru copii cu greutatea corporală între 20 şi 50 kg, doza iniţială uzuală este de 2,5 mg
administrată o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 20 mg o dată pe zi.
Pentru copii cu greutatea corporală mai mare de 50 kg, doza iniţială uzuală este de 5 mg
o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 40 mg o dată pe zi.
Lizitar-LF nu este recomandat la copii cu vârsta sub 6 ani, sau la copiii cu probleme
renale severe.
Insuficienţă cardiacă (incapacitatea inimii de a pompa suficient sânge în
organism)
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, lisinoprilul poate fi utilizat în asociere
cu diuretice, digitalice sau beta-adrenoblocante.
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg pe zi şi trebuie administrată sub supraveghere
medicală atentă pentru a monitoriza efectul iniţial asupra tensiunii arteriale. Doza de
lisinopril se stabilește prin creşteri, dar nu mai mult de 10 mg, la intervale de cel puţin 2
săptămâni, până la un maximum de 35 mg pe zi.
Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe răspunsul la tratament al fiecărui pacient.
Tratamentul cu lizinopril trebuie efectuat cu monitorizarea funcţiei renale şi
concentrației plasmatice a potasiului.
Infarct miocardic acut
Pacienţii trebuie să administreze concomitent tratamentele standard recomandate cu
medicamente trombolitice, acid acetilsalicilic şi beta-adrenoblocante.
Tratamentul cu lisinopril poate fi inițiat în primele 24 ore de la debutul simptomelor de
infarct miocardic acut, conform următoarei scheme: doza inițială constituie 5 mg, se
continuă cu 5 mg lisinopril (după 24 ore), ulterior se administrează 10 mg (după 48 ore).
În continuare doza de întreținere este de 10 mg pe zi în doză unică.
Pacienţi diabetici cu probleme renale
Doza recomandată este de 10 mg lisinopril o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate
fi crescută la 20 mg lisinopril o dată pe zi.
5
Pacienţi care au suferit recent un transplant renal
Utilizarea Lizitar-LF comprimate nu este recomandată.
Pacienții vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei. În caz de funcţionare renală redusă doza trebuie
ajustată corespunzător.
Copii (vîrsta sub 6 ani)
Lizitar-LF nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 6 ani şi copiilor cu insuficienţă renală
severă.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Lizitar-LF poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): dureri de cap, ameţeli
sau senzaţie de leşin mai ales în cazul ridicării bruşte în picioare, hipotensiune arterială,
tuse, diaree, vomă, disfuncţie renală.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): indispoziţie,
tulburări de somn, halucinații, vertijuri, senzație de amorțeală în mîini și picioare,
tulburări ale gustului, bătăi cardiace puternice, accelerarea frecvenţei bătăilor inimii,
infarct miocardic, tulburări a circulației cerebrale, extremitățile corpului foarte reci
(sindrom Raynaud), inflamația mucoasei nasului (rinită), greaţă, dureri abdominale şi
indigestie, hipersensibilitate/edem angioneurotic (umflare al feţei, extremităţilor,
buzelor, limbii, glotei), înroșirea pielii, mîncărime, reducerea potenței/impotenţă, stare
de oboseală și slăbiciune, creşterea nivelului plasmatic al ureei și creatininei, creşterea
activității enzimelor hepatice, nivel crescut de potasiu în organism (hiperkaliemie).
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): scăderea hemoglobinei şi
hematocritului, secreţie inadecvată de hormon antidiuretic, confuzie mintală, tulburări
6
ale mirosului, senzație de uscăciune a gurii (xerostomie), umflături roșii pe piele
(urticarie), căderea părului (alopecie), psoriazis, nivel crescut de uree în sînge (uremie),
insuficienţă renală acută, dezvoltare exagerată a sînului la bărbat (ginecomastie), nivel
scăzut de sodiu în organism (hiponatremie), cantități mari de bilirubină în sînge
(hiperbilirubinemie). scăderea/încetarea secreției urinare, sindrom de secreţie
inadecvată de hormon antidiuretic
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): anemie, inclusiv
anemie hemolitică, aplazie medulară, nivel scăzut de leucocite în sînge (leucopenie),
nivel scăzut de trombocite în sînge (trombocitopenie), diminuarea numărului de
neutrofile în sînge (neutropenie), scăderea numărului de granulocite în sînge
(agranulocitoză), inflamarea ganglionilor limfatici (limfadenopatie), boli autoimune,
nivel glicemic scăzut, contracția mușchilor situați în jurul bronhiilor (bronhospasm),
inflamare a sinusurilor paranazale (sinuzită), alveolită alergică/pneumonie eozinofilică,
pancreatită, angioedem intestinal, icter, colorația galbenă a pielii (icter), hepatită,
insuficiență hepatică, transpiraţii abundente, apariția de vezicule pe piele (pemfigus),
necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, leziune
cutanată (pseudolimfom cutanat), reducerea volumului urinei sau lipsa urinării.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele
disponibile) – depresie, leșin. https://bit.ly/3rkrOl4
Lizitar-LF comprimate este un medicament ce conține lisinopril. Lisinoprilul aparţine
grupului de substanţe numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Lisinoprilul dilată vasele de sânge, ceea ce determină scăderea tensiunii arteriale şi
uşurează sarcina inimii de a pompa sângele în tot organismul.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Lizitar-LF pentru tratamentul:
- tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială);
- insuficienţei cardiace simptomatice – o boală în care inima nu pompează sângele în tot
organis aşa cum este normal;
- atacului de cord (infarct miocardic acut) care poate determina o scădere a
performanţei cardiace;
- afecțiunilor renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat.
Lizitar-LF este recomandat la copii şi adolescenţi (cu vârsta între 6 şi 16 ani) numai
pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune). Cum să luaţi Lizitar-LF
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau
aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza este individuală şi este important să o luaţi după cum v-a fost prescrisă de medicul
dumneavoastră. Doza iniţială şi doza pe termen lung vor depinde de starea
dumneavoastră de sănătate şi de administrarea altor medicamente.
Hipertensiune arterială
Lizitar-LF poate fi administrat în monoterapie sau în combinație cu alte antihipertensive.
Doza inițială zilnică recomandată este de 10 mg.
Doza uzuală de întreținere eficace este de 20 mg administrate o dată pe zi. Dacă efectul
terapeutic dorit nu se obţine la administrarea dozei inițiale timp de 2-4 săptămâni, doza
poate fi ulterior crescută. Doza zilnică maximă nu trebuie șă depășească 80 mg.
Utilizarea la copii şi adolescenţii cu hipertensiune arterială și vârsta între 6-16 ani
Pentru copii cu greutatea corporală între 20 şi 50 kg, doza iniţială uzuală este de 2,5 mg
administrată o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 20 mg o dată pe zi.
Pentru copii cu greutatea corporală mai mare de 50 kg, doza iniţială uzuală este de 5 mg
o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 40 mg o dată pe zi.
Lizitar-LF nu este recomandat la copii cu vârsta sub 6 ani, sau la copiii cu probleme
renale severe.
Insuficienţă cardiacă (incapacitatea inimii de a pompa suficient sânge în
organism)
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, lisinoprilul poate fi utilizat în asociere
cu diuretice, digitalice sau beta-adrenoblocante.
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg pe zi şi trebuie administrată sub supraveghere
medicală atentă pentru a monitoriza efectul iniţial asupra tensiunii arteriale. Doza de
lisinopril se stabilește prin creşteri, dar nu mai mult de 10 mg, la intervale de cel puţin 2
săptămâni, până la un maximum de 35 mg pe zi.
Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe răspunsul la tratament al fiecărui pacient.
Tratamentul cu lizinopril trebuie efectuat cu monitorizarea funcţiei renale şi
concentrației plasmatice a potasiului.
Infarct miocardic acut
Pacienţii trebuie să administreze concomitent tratamentele standard recomandate cu
medicamente trombolitice, acid acetilsalicilic şi beta-adrenoblocante.
Tratamentul cu lisinopril poate fi inițiat în primele 24 ore de la debutul simptomelor de
infarct miocardic acut, conform următoarei scheme: doza inițială constituie 5 mg, se
continuă cu 5 mg lisinopril (după 24 ore), ulterior se administrează 10 mg (după 48 ore).
În continuare doza de întreținere este de 10 mg pe zi în doză unică.
Pacienţi diabetici cu probleme renale
Doza recomandată este de 10 mg lisinopril o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate
fi crescută la 20 mg lisinopril o dată pe zi.
5
Pacienţi care au suferit recent un transplant renal
Utilizarea Lizitar-LF comprimate nu este recomandată.
Pacienții vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei. În caz de funcţionare renală redusă doza trebuie
ajustată corespunzător.
Copii (vîrsta sub 6 ani)
Lizitar-LF nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 6 ani şi copiilor cu insuficienţă renală
severă.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Lizitar-LF poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): dureri de cap, ameţeli
sau senzaţie de leşin mai ales în cazul ridicării bruşte în picioare, hipotensiune arterială,
tuse, diaree, vomă, disfuncţie renală.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): indispoziţie,
tulburări de somn, halucinații, vertijuri, senzație de amorțeală în mîini și picioare,
tulburări ale gustului, bătăi cardiace puternice, accelerarea frecvenţei bătăilor inimii,
infarct miocardic, tulburări a circulației cerebrale, extremitățile corpului foarte reci
(sindrom Raynaud), inflamația mucoasei nasului (rinită), greaţă, dureri abdominale şi
indigestie, hipersensibilitate/edem angioneurotic (umflare al feţei, extremităţilor,
buzelor, limbii, glotei), înroșirea pielii, mîncărime, reducerea potenței/impotenţă, stare
de oboseală și slăbiciune, creşterea nivelului plasmatic al ureei și creatininei, creşterea
activității enzimelor hepatice, nivel crescut de potasiu în organism (hiperkaliemie).
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): scăderea hemoglobinei şi
hematocritului, secreţie inadecvată de hormon antidiuretic, confuzie mintală, tulburări
6
ale mirosului, senzație de uscăciune a gurii (xerostomie), umflături roșii pe piele
(urticarie), căderea părului (alopecie), psoriazis, nivel crescut de uree în sînge (uremie),
insuficienţă renală acută, dezvoltare exagerată a sînului la bărbat (ginecomastie), nivel
scăzut de sodiu în organism (hiponatremie), cantități mari de bilirubină în sînge
(hiperbilirubinemie). scăderea/încetarea secreției urinare, sindrom de secreţie
inadecvată de hormon antidiuretic
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): anemie, inclusiv
anemie hemolitică, aplazie medulară, nivel scăzut de leucocite în sînge (leucopenie),
nivel scăzut de trombocite în sînge (trombocitopenie), diminuarea numărului de
neutrofile în sînge (neutropenie), scăderea numărului de granulocite în sînge
(agranulocitoză), inflamarea ganglionilor limfatici (limfadenopatie), boli autoimune,
nivel glicemic scăzut, contracția mușchilor situați în jurul bronhiilor (bronhospasm),
inflamare a sinusurilor paranazale (sinuzită), alveolită alergică/pneumonie eozinofilică,
pancreatită, angioedem intestinal, icter, colorația galbenă a pielii (icter), hepatită,
insuficiență hepatică, transpiraţii abundente, apariția de vezicule pe piele (pemfigus),
necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, leziune
cutanată (pseudolimfom cutanat), reducerea volumului urinei sau lipsa urinării.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele
disponibile) – depresie, leșin. https://bit.ly/3rkrOl4
-3%
28.18 MDL
29.05 MDL
APA DE MARE Izotonică 0.9% 150ml spray nazal.
În Grecia există așa locuri unde civilizația nu a ajuns să exploreze bogățiile naturii. Anume aici, la o distanță de 5 km de la coasta muntelui Athos și la o adîncime de 10 metri este obținută apa de mare din componența produselor Athomer.
Athomer și Athomer Propolis – face parte din categoria preparatelor de ultimă generație, izotonicitatea cărora este obținută printr- o metodă de electrodializă de înaltă performanță si nu prin diluarea apei distilate. Anume această proprietate unicală face apa de mare din compoziția produselor Athomer diferită de cele ale altor preparate disponibile pe piață.
Compoziție: apă de mare sterilă izotonică 0.9%. Apa de mare sterilă conține complexul necesar de oligoelemente, inclusiv: clor, sodiu, calciu, magneziu, potasiu.
Acțiunile de bază:
Curăță cavitatea nazală de mucus, alergeni, praf și impurități.
Hidratează mucoasa nazală
Caracteristicile de bază ale produselor Athomer:
Curățădelicatnasuldatorităsistemuluidedispersarefină
Hidrateazămucoasanazalășimenținestareaeifiziologicănormală
Proprietățile de bază:
Poate fi administrat atît copiilor cu vîrsta de la 1 an, cît și adulților.
Nu provoacă dependență.
Nu conține gaze propulsoare, conservanți și coloranți.
Se eliberează sub formă sterilă.
INDICAŢII:
Pentru igienizarea și curățarea căilor nazale de mucus, alergeni, impurități și praf, precum și pentru diluarea și eliminarea secrețiilor, ceea ce previne infecțiile otorinolaringologice, bronșita și alte deficiențe ale căilor respiratorii.
Pentru hidratarea mucoasei nazale a persoanelor ce se află timp îndelungat în încăperi cu încălzire sau/și aer condiționat.
Drept soluție cu scop profilactic împotriva infecțiilor care se transmit pe cale aeriană prin picături sau particule.
Mod de administrare:
Athomer Spray este dotat cu un dispersor special, ușor de utilizat, care asigură o curățare profundă și delicată a mucoasei nazale, fără a permite o ulterioară lezare a acesteia. Produsul este presurizat și cantitatea eliberată la apăsare este controlată automat.
Se introduce capul distribuitorului în nară și se apasă ușor pe marginea lui. Este recomandată efectuarea a cel puțin 4 apăsari a dispersorului în fiecare nară pînă la 4 ori pe zi; cu scop profilactic- 1-2 dispersări pe zi.
Atenționări și precauții speciale de utilizare Preparatul este predestinat doar pentru utilizare externă. Folosirea capului dispersorului de către mai multe persoane mărește riscul transmiterii infecției. Nu este recomandat copiilor sub vîrsta de 1 an.
Condiții de păstrare A se păstra în cutia originală la o temperatură sub 25°C la loc uscat și ferit de lumină. A nu se lăsa la îndemîna copiilor.
În Grecia există așa locuri unde civilizația nu a ajuns să exploreze bogățiile naturii. Anume aici, la o distanță de 5 km de la coasta muntelui Athos și la o adîncime de 10 metri este obținută apa de mare din componența produselor Athomer.
Athomer și Athomer Propolis – face parte din categoria preparatelor de ultimă generație, izotonicitatea cărora este obținută printr- o metodă de electrodializă de înaltă performanță si nu prin diluarea apei distilate. Anume această proprietate unicală face apa de mare din compoziția produselor Athomer diferită de cele ale altor preparate disponibile pe piață.
Compoziție: apă de mare sterilă izotonică 0.9%. Apa de mare sterilă conține complexul necesar de oligoelemente, inclusiv: clor, sodiu, calciu, magneziu, potasiu.
Acțiunile de bază:
Curăță cavitatea nazală de mucus, alergeni, praf și impurități.
Hidratează mucoasa nazală
Caracteristicile de bază ale produselor Athomer:
Curățădelicatnasuldatorităsistemuluidedispersarefină
Hidrateazămucoasanazalășimenținestareaeifiziologicănormală
Proprietățile de bază:
Poate fi administrat atît copiilor cu vîrsta de la 1 an, cît și adulților.
Nu provoacă dependență.
Nu conține gaze propulsoare, conservanți și coloranți.
Se eliberează sub formă sterilă.
INDICAŢII:
Pentru igienizarea și curățarea căilor nazale de mucus, alergeni, impurități și praf, precum și pentru diluarea și eliminarea secrețiilor, ceea ce previne infecțiile otorinolaringologice, bronșita și alte deficiențe ale căilor respiratorii.
Pentru hidratarea mucoasei nazale a persoanelor ce se află timp îndelungat în încăperi cu încălzire sau/și aer condiționat.
Drept soluție cu scop profilactic împotriva infecțiilor care se transmit pe cale aeriană prin picături sau particule.
Mod de administrare:
Athomer Spray este dotat cu un dispersor special, ușor de utilizat, care asigură o curățare profundă și delicată a mucoasei nazale, fără a permite o ulterioară lezare a acesteia. Produsul este presurizat și cantitatea eliberată la apăsare este controlată automat.
Se introduce capul distribuitorului în nară și se apasă ușor pe marginea lui. Este recomandată efectuarea a cel puțin 4 apăsari a dispersorului în fiecare nară pînă la 4 ori pe zi; cu scop profilactic- 1-2 dispersări pe zi.
Atenționări și precauții speciale de utilizare Preparatul este predestinat doar pentru utilizare externă. Folosirea capului dispersorului de către mai multe persoane mărește riscul transmiterii infecției. Nu este recomandat copiilor sub vîrsta de 1 an.
Condiții de păstrare A se păstra în cutia originală la o temperatură sub 25°C la loc uscat și ferit de lumină. A nu se lăsa la îndemîna copiilor.
-3%
174.02 MDL
179.40 MDL
Rețetă medicală
Pallada-NS 665 mcg/doză spray nazal, soluţie
Olopatadină
1. CE ESTE PALLADA-NS Şl PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Pallada-NS este un spray nazal care conţine substanţa activă olopatadină şi este destinat exclusiv utilizării intranazale.
Pallada-NS este antagonist al receptorilor Hl-histaminergici şi este indicat pentru ameliorarea simptomelor rinitei
alergice sezoniere la adulţi şi copii cu vârsta de peste 6 ani.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ LUAŢI PALLADA-NS
Nu luaţi PALLADA-NS:
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanţele active sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament (enumerate la punctul 6).
Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Pallada-NS.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
în timpul tratamentului cu Pallada-NS puteţi să observaţi epistaxisul (sângerarea nazală), ulceraţia nazală şi perforaţia septului nazal.
Înainte de a începe tratamentul cu Pallada-NS, medicul dumneavoastră trebuie să ştie dacă nu aveţi alte afecţiuni nazale decât rinita alergică.
Efectuaţi periodic examinări nazale pentru a depista modul afectării mucoasei nazale şi, în cazul în care dezvoltaţi ulceraţii nazale, întrerupeţi tratamentul.
Pallada-NS împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente,inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, nu utilizaţi Pallada-NS fărăa vă consulta cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va evalua beneficiul pentru dumneavoastră şi risculpentru copilul dumneavoastră, dacă luaţi Pallada-NS când sunteţi gravidă.
Nu se ştie dacă substanţele din Pallada-NS pot trece în lapte. Dacă alăptaţi, trebuie să vă consultaţi cu medical dumneavoastră înainte de a utiliza Pallada-NS.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
în timpul tratamentului cu Pallada-NS poate să apară somnolenţa. Astfel, după administrarea medicamentului nu trebuie să conduceţi sau să utilizaţi utilaje care necesită vigilenţă mentală şi coordonare motorie. Evitaţi utilizarea concomitentă a Pallada-NS cu alcool sau cu alte medicamente care afectează sistemul nervos central, deoarece poate
scădea vigilenţa şi altera performanţa sistemului nervos central.
Pallada-NS conţine .dorurS de benzalconiu. Este iritant şi poate provoca reacţii adverse cutanate.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI PALLADA-NS
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a prescris medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze şi mod de administrare
Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi mai mult)
Doza recomandată este de două pufuri în fiecare nară de 2 ori pe zi.
Copii (cu vârsta cuprinsâ intre 6 şi 11 ani)
Doza recomandată este de un puf în fiecare nară de 2 ori pe zi.
Cum se utilizează
Pallada-NS este pulverizat în nas sub forma unui nor fin.
Prima dată când utilizaţi spray-ul, trebuie să verificaţi dacă funcţionează corect.
Dacă utilizaţi mai mult Pallada-NS decât trebuie
Este important să luaţi doza aşa cum este stabilit pe eticheta medicamentului sau aşa cum v-a recomandat medical dumneavoastră. Dacă utilizaţi o doză mai mică sau mai mare decât v-a recomandat medicul dumneavoastră, atunci simptomele se pot înrăutăţi.
Dacă aţi utilizat mai mult Pallada-NS decât v-a fost recomandat, spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului. Dacă este posibil, arătaţi-i cutia de Pallada-NS.
Datorită nivelului scăzut de absorbţie în circulaţia sistemică, supradozajul este puţin probabil la respectarea regimului de dozare.
Dacă uitaţi să utilizaţi Pallada-NS
Medicul dumneavoastră va decide când să luaţi acest medicament. Dacă credeţi că aţi omis o doză, nu administraţi o doză dublă pentru a compensa doza omisă.
Dacă încetaţi să luaţi Pallada-NS
Continuaţi administrarea acestui medicament pe toată durata prescrisă, chiar dacă vă simţiţi mai bine după primele câteva doze.
Dacă aveţi întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Pallada-NS poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cele mai semnificative reacţii adverse includ: epistaxis (sângerare nazală), ulceraţii nazale, perforaţii ale septului nazal şi somnolenţă.
Alte reacţii adverse frecvente, raportate la utilizarea Pallada-NS, includ: gust amar, epistaxis, cefalee şi durere faringolaringiană, sindromul picăturii postnazale, tuse şi infecţii ale tractului urinar la pacienţii cu vârsta mai mare de 12 ani; de asemenea, epistaxis (sângerare nazală), cefalee, infecţii ale tractului respirator superior, pirexie şi erupţia cutanată la copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ PALLADA-NS
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONŢINUTUL AMBALAJULUI Şl ALTE INFORMAŢII.
Ce conţine Pallada-NS
- Substanţa activă: 1 doză soluţie conţine olopatadină (sub forma de dorhidrat) 665 mg.
- Celelalte componente sunt: fosfat disodic anhidru, dorură de sodiu, edetat disodic, dorură de benzalconiu, acid dorhidric sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), apă purificată.
Cum arată Pallada-NS
Pallada-NS se prezintă sub formă de soluţie transparentă, incoloră.
Ambalaj
Cutie cu un flacon din plastic prevăzut cu sistem de dozare şi capac protector, conţinând 30 ml (240 doze) soluţie.
Deţinătorul certificatului de înregistrare:
WORLD MEDICINE OPHTHALMICS ILAţLARI LTD.ŞTI., TURCIA
15 Temmuz Mah. Cami Yolu Cad. No.50 Kat. 2, Bagcilar, Istanbul.
Fabricantul
World Medicine I Saţ San. Ve Tic. A.Ş., Turcia
15 Temmuz Mah. Cami Yolu Cad. No:50 Gunesli /Bagcilar, Istanbul
Olopatadină
1. CE ESTE PALLADA-NS Şl PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Pallada-NS este un spray nazal care conţine substanţa activă olopatadină şi este destinat exclusiv utilizării intranazale.
Pallada-NS este antagonist al receptorilor Hl-histaminergici şi este indicat pentru ameliorarea simptomelor rinitei
alergice sezoniere la adulţi şi copii cu vârsta de peste 6 ani.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ LUAŢI PALLADA-NS
Nu luaţi PALLADA-NS:
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanţele active sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament (enumerate la punctul 6).
Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Pallada-NS.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
în timpul tratamentului cu Pallada-NS puteţi să observaţi epistaxisul (sângerarea nazală), ulceraţia nazală şi perforaţia septului nazal.
Înainte de a începe tratamentul cu Pallada-NS, medicul dumneavoastră trebuie să ştie dacă nu aveţi alte afecţiuni nazale decât rinita alergică.
Efectuaţi periodic examinări nazale pentru a depista modul afectării mucoasei nazale şi, în cazul în care dezvoltaţi ulceraţii nazale, întrerupeţi tratamentul.
Pallada-NS împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente,inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, nu utilizaţi Pallada-NS fărăa vă consulta cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va evalua beneficiul pentru dumneavoastră şi risculpentru copilul dumneavoastră, dacă luaţi Pallada-NS când sunteţi gravidă.
Nu se ştie dacă substanţele din Pallada-NS pot trece în lapte. Dacă alăptaţi, trebuie să vă consultaţi cu medical dumneavoastră înainte de a utiliza Pallada-NS.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
în timpul tratamentului cu Pallada-NS poate să apară somnolenţa. Astfel, după administrarea medicamentului nu trebuie să conduceţi sau să utilizaţi utilaje care necesită vigilenţă mentală şi coordonare motorie. Evitaţi utilizarea concomitentă a Pallada-NS cu alcool sau cu alte medicamente care afectează sistemul nervos central, deoarece poate
scădea vigilenţa şi altera performanţa sistemului nervos central.
Pallada-NS conţine .dorurS de benzalconiu. Este iritant şi poate provoca reacţii adverse cutanate.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI PALLADA-NS
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a prescris medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze şi mod de administrare
Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi mai mult)
Doza recomandată este de două pufuri în fiecare nară de 2 ori pe zi.
Copii (cu vârsta cuprinsâ intre 6 şi 11 ani)
Doza recomandată este de un puf în fiecare nară de 2 ori pe zi.
Cum se utilizează
Pallada-NS este pulverizat în nas sub forma unui nor fin.
Prima dată când utilizaţi spray-ul, trebuie să verificaţi dacă funcţionează corect.
Dacă utilizaţi mai mult Pallada-NS decât trebuie
Este important să luaţi doza aşa cum este stabilit pe eticheta medicamentului sau aşa cum v-a recomandat medical dumneavoastră. Dacă utilizaţi o doză mai mică sau mai mare decât v-a recomandat medicul dumneavoastră, atunci simptomele se pot înrăutăţi.
Dacă aţi utilizat mai mult Pallada-NS decât v-a fost recomandat, spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului. Dacă este posibil, arătaţi-i cutia de Pallada-NS.
Datorită nivelului scăzut de absorbţie în circulaţia sistemică, supradozajul este puţin probabil la respectarea regimului de dozare.
Dacă uitaţi să utilizaţi Pallada-NS
Medicul dumneavoastră va decide când să luaţi acest medicament. Dacă credeţi că aţi omis o doză, nu administraţi o doză dublă pentru a compensa doza omisă.
Dacă încetaţi să luaţi Pallada-NS
Continuaţi administrarea acestui medicament pe toată durata prescrisă, chiar dacă vă simţiţi mai bine după primele câteva doze.
Dacă aveţi întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Pallada-NS poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cele mai semnificative reacţii adverse includ: epistaxis (sângerare nazală), ulceraţii nazale, perforaţii ale septului nazal şi somnolenţă.
Alte reacţii adverse frecvente, raportate la utilizarea Pallada-NS, includ: gust amar, epistaxis, cefalee şi durere faringolaringiană, sindromul picăturii postnazale, tuse şi infecţii ale tractului urinar la pacienţii cu vârsta mai mare de 12 ani; de asemenea, epistaxis (sângerare nazală), cefalee, infecţii ale tractului respirator superior, pirexie şi erupţia cutanată la copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ PALLADA-NS
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONŢINUTUL AMBALAJULUI Şl ALTE INFORMAŢII.
Ce conţine Pallada-NS
- Substanţa activă: 1 doză soluţie conţine olopatadină (sub forma de dorhidrat) 665 mg.
- Celelalte componente sunt: fosfat disodic anhidru, dorură de sodiu, edetat disodic, dorură de benzalconiu, acid dorhidric sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), apă purificată.
Cum arată Pallada-NS
Pallada-NS se prezintă sub formă de soluţie transparentă, incoloră.
Ambalaj
Cutie cu un flacon din plastic prevăzut cu sistem de dozare şi capac protector, conţinând 30 ml (240 doze) soluţie.
Deţinătorul certificatului de înregistrare:
WORLD MEDICINE OPHTHALMICS ILAţLARI LTD.ŞTI., TURCIA
15 Temmuz Mah. Cami Yolu Cad. No.50 Kat. 2, Bagcilar, Istanbul.
Fabricantul
World Medicine I Saţ San. Ve Tic. A.Ş., Turcia
15 Temmuz Mah. Cami Yolu Cad. No:50 Gunesli /Bagcilar, Istanbul
-3%
114.22 MDL
117.75 MDL
-3%
47.53 MDL
49 MDL
Rețetă medicală
MIXTARD HM solutie injectabila
Prezentare farmaceutica
Este o suspensie premixata de insulina biosintetica umana. Indicatii
Diabet Zaharat.
Dozaj si administrare
Urmati instructiunile primite de la medicul dumneavoastra privind tipul de insulina, doza si momentul injectarii si asigurati-va ca aveti tipul si concentratia de insulina prescrise. Nu schimbati doza sau preparatul de insulina decat la indicatia medicului.
Precautii
Daca luati prea multa insulina, pierdeti o masa, sau faceti efort fizic mai mult decat de obicei, poate apare o reactie la insulina (hipoglicemie). Primele simptome ale unei reactii la insulina pot aparea brusc si includ:
transpiratie rece, batai rapide ale inimii, nervozitate sau tremuraturi. Aceste simptome pot fi inlaturate daca luati imediat zahar sau un produs indulcit cu zahar.
Deci, purtati intotdeauna la dumneavoastra cateva bucatele de zahar sau dulciuri.
Rudele si colegii dumneavoastra de munca apropiati trebuie sa stie ca sunteti diabetic si cum va pot ajuta daca aveti o reactie severa la insulina.
Ei trebuie sa stie ca unei persoane inconstiente nu trebuie sa i se dea nimic de mancat sau de baut (deoarece este posibila innecarea), ci trebuie intoarsa pe o parte si solicitat imediat ajutor medical.
Revenirea din starea de inconstienta poate fi grabita prin injectarea de glucagon care poate fi administrat de catre o ruda sau un prieten care a fost instruit(a) sa-l foloseasca. Daca vi se injecteaza glucagon, trebuie deasemenea sa vi se dea zahar sau glucoza pe gura de indata ce v-ati recapatat constienta. In cazul unei supradoze de insulina, pe langa glucagon vi se poate administra glucoza intravenos de catre medicul dumneavoastra.
Consultati-va medicul daca ati avut reactii repetate la insulina, sau o reactie care a dus la inconstienta, deoarece poate fi necesara o modificare a dozei de insulina. Daca hipoglicemia severa nu este tratata, poate cauza afectiune cerebrala temporara sau permanenta si moarte. Cetoacidoza diabetica este o stare in care zaharul din sange este de obicei foarte crescut. Aceasta este o afectiune foarte serioasa care poate aparea daca luati mai putina insulina decat aveti nevoie.
Aceasta se poate intampla datorita unui necesar de insulina crescut in timpul unei boli sau infectii, neglijarii dietei, omiterii dozelor de insulina sau injectarii unei doze mai mici de insulina decat cea prescrisa de medicul dumneavoastra. O cetoacidoza in curs de dezvoltare va fi evidentiata de testele de urina care arata mari cantitati de zahar si cetone. Simptomele ca sete, cantitati mari de urina, pierderea apetitului, oboseala, piele uscata, si respiratie adanca si rapida apar in mod gradat, de obicei de-a lungul unei perioade de cateva ore sau zile. Daca recunoasteti aceste simptome, consultati-va imediat medicul. Daca aceste simptome nu sunt tratate, ele pot duce la coma diabetica si moarte.
Interactiuni
Unele medicamente influenteaza necesarul de insulina. De aceea, daca luati orice alta medicatie, va rugam sa va consultati medicul.
Conditii de pastrare
Flacoanele de insulina, cartusele Penfill si NovoLet-urile trebuie depozitate in ambalajul lor de carton la o temperatura cuprinsa intre 2 - 8 grade Celsius, de preferat in frigider (nu langa compartimentul de congelare). Nu trebuie expuse la lumina soarelui sau la temperaturi extreme. Flaconul in curs de folosire poate fi tinut la temperatura camerei (max 25 grade Celsius), timp de 6 saptamani. Cartusele Penfill pot fi tinute in NovoPen sau pot fi purtate la dumneavoastra ca rezerva, maxim o luna, iar NovoLet-urile pot fi transportate sau folosite dupa deschidere de asemenea timp de o luna. Cartusele Penfill si NovoLet-urile in uz nu se pastreaza in frigider. Nu lasati insulina la indemana copiilor.
Prezentare farmaceutica
Este o suspensie premixata de insulina biosintetica umana. Indicatii
Diabet Zaharat.
Dozaj si administrare
Urmati instructiunile primite de la medicul dumneavoastra privind tipul de insulina, doza si momentul injectarii si asigurati-va ca aveti tipul si concentratia de insulina prescrise. Nu schimbati doza sau preparatul de insulina decat la indicatia medicului.
Precautii
Daca luati prea multa insulina, pierdeti o masa, sau faceti efort fizic mai mult decat de obicei, poate apare o reactie la insulina (hipoglicemie). Primele simptome ale unei reactii la insulina pot aparea brusc si includ:
transpiratie rece, batai rapide ale inimii, nervozitate sau tremuraturi. Aceste simptome pot fi inlaturate daca luati imediat zahar sau un produs indulcit cu zahar.
Deci, purtati intotdeauna la dumneavoastra cateva bucatele de zahar sau dulciuri.
Rudele si colegii dumneavoastra de munca apropiati trebuie sa stie ca sunteti diabetic si cum va pot ajuta daca aveti o reactie severa la insulina.
Ei trebuie sa stie ca unei persoane inconstiente nu trebuie sa i se dea nimic de mancat sau de baut (deoarece este posibila innecarea), ci trebuie intoarsa pe o parte si solicitat imediat ajutor medical.
Revenirea din starea de inconstienta poate fi grabita prin injectarea de glucagon care poate fi administrat de catre o ruda sau un prieten care a fost instruit(a) sa-l foloseasca. Daca vi se injecteaza glucagon, trebuie deasemenea sa vi se dea zahar sau glucoza pe gura de indata ce v-ati recapatat constienta. In cazul unei supradoze de insulina, pe langa glucagon vi se poate administra glucoza intravenos de catre medicul dumneavoastra.
Consultati-va medicul daca ati avut reactii repetate la insulina, sau o reactie care a dus la inconstienta, deoarece poate fi necesara o modificare a dozei de insulina. Daca hipoglicemia severa nu este tratata, poate cauza afectiune cerebrala temporara sau permanenta si moarte. Cetoacidoza diabetica este o stare in care zaharul din sange este de obicei foarte crescut. Aceasta este o afectiune foarte serioasa care poate aparea daca luati mai putina insulina decat aveti nevoie.
Aceasta se poate intampla datorita unui necesar de insulina crescut in timpul unei boli sau infectii, neglijarii dietei, omiterii dozelor de insulina sau injectarii unei doze mai mici de insulina decat cea prescrisa de medicul dumneavoastra. O cetoacidoza in curs de dezvoltare va fi evidentiata de testele de urina care arata mari cantitati de zahar si cetone. Simptomele ca sete, cantitati mari de urina, pierderea apetitului, oboseala, piele uscata, si respiratie adanca si rapida apar in mod gradat, de obicei de-a lungul unei perioade de cateva ore sau zile. Daca recunoasteti aceste simptome, consultati-va imediat medicul. Daca aceste simptome nu sunt tratate, ele pot duce la coma diabetica si moarte.
Interactiuni
Unele medicamente influenteaza necesarul de insulina. De aceea, daca luati orice alta medicatie, va rugam sa va consultati medicul.
Conditii de pastrare
Flacoanele de insulina, cartusele Penfill si NovoLet-urile trebuie depozitate in ambalajul lor de carton la o temperatura cuprinsa intre 2 - 8 grade Celsius, de preferat in frigider (nu langa compartimentul de congelare). Nu trebuie expuse la lumina soarelui sau la temperaturi extreme. Flaconul in curs de folosire poate fi tinut la temperatura camerei (max 25 grade Celsius), timp de 6 saptamani. Cartusele Penfill pot fi tinute in NovoPen sau pot fi purtate la dumneavoastra ca rezerva, maxim o luna, iar NovoLet-urile pot fi transportate sau folosite dupa deschidere de asemenea timp de o luna. Cartusele Penfill si NovoLet-urile in uz nu se pastreaza in frigider. Nu lasati insulina la indemana copiilor.
-3%
426.90 MDL
440.10 MDL