Filtru
Întâi cele populare
Ce este Fevarin şi pentru ce se utilizează
Fevarin aparţine unui grup de medicamente denumite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).
Fevarin conţine o substanţă denumită fluvoxamină. Acesta este un antidepresiv şi este utilizat pentru
tratamentul depresiei (episod depresiv major).
Fevarin poate fi folosit de asemenea, pentru tratamentul persoanelor care suferă de tulburare
obsesiv-compulsivă (TOC).
Cum să utilizaţi Fevarin
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Doza iniţială uzuală pentru adulţi (cu vârsta de 18 ani şi peste):
Tratamentul depresiei:
Începeţi cu 50 mg sau 100 mg pe zi, administrate în doză unică, seara.
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive:
5
Începeţi cu 50 mg pe zi, administrate de preferinţă seara.
Dacă după două săptămâni nu vă simţiţi mai bine, discutaţi cu medicul dumneavoastră, care vă va sfătui.
Acesta poate decide să crească doza treptat.
Doză zilnică maximă recomandată este de 300 mg.
Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă să utilizaţi mai mult de 150 mg pe zi, nu utilizaţi toate
comprimatele în acelaşi timp; întrebaţi medicul cum trebuie să vi le administraţi.
Doza pentru copii şi adolescenţi cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)
(cu vârsta de 8 ani şi peste):
Începeţi cu 25 mg (o jumătate de comprimat din Fevarin 50 mg ) pe zi, administrate seara. Medicul
dumneavoastră poate creşte doza la un interval de 4-7 zile în trepte de 25 mg în funcţie de tolerabilitate până
la obţinerea dozei eficiente.
Doza eficace este cuprinsă de obicei între 50 mg şi 200 mg pe zi. Doză zilnică maximă este de 200 mg.
Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă să utilizaţi mai mult de 50 mg pe zi, nu utilizaţi toate
comprimatele în acelaşi timp; întrebaţi medicul cum trebuie să le administraţi. Dacă doza nu este împărţită în
mod egal, doza mai mare trebuie administrată seara.
Copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani nu trebuie să utilizeze acest medicament pentru tratamentul
depresiei. Acest medicament trebuie prescris copiilor sau adolescenţilor numai pentru tulburarea
obsesiv-compulsivă (TOC).
Cum să utilizaţi Fevarin
- Înghiţiţi comprimatele cu apă. Nu le mestecaţi.
Puteţi să rupeţi comprimatele în jumătate dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru.
Cât timp este necesar până la instalarea efectului
Este posibil să dureze ceva timp până când se instalează efectul. La unii pacienţi nu se observă o ameliorare
în primele 2 sau 3 săptămâni de tratament.
Continuaţi să utilizaţi comprimatele până când medicul dumneavoastră vă spune să le opriţi administrarea.
Chiar şi atunci când începeţi să vă simţiţi mai bine, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să continuaţi
să utilizaţi comprimatele pe o perioadă de timp, timp de cel puţin şase luni pentru a se asigura că
medicamentul a acţionat complet.
Nu întrerupeţi brusc tratamentul cu Fevarin.
Aţi putea suferi de simptome de sevraj, precum:
agitaţie şi anxietate
confuzie
diaree
probleme cu somnul
ameţeli
instabilitate emoţională
dureri de cap
iritabilitate
greaţă şi/sau vărsături
palpitaţii (batăi rapide ale inimii)
tulburări senzoriale (precum senzaţii de şoc electric sau tulburări de vedere)
transpiraţie
tremor
La întreruperea Fevarin, medicul dumneavoastră vă va ajuta să reduceţi doza treptat, în decurs de câteva
săptămâni sau luni, iar acest lucru ar trebui să fie util pentru reducerea riscului de apariţie a efectelor de
6
sevraj. Majoritatea persoanelor consideră că orice simptome care apar la oprirea tratamentului cu Fevarin
sunt uşoare şi dispar de la sine în decurs de două săptămâni. La anumite persoane, aceste simptome pot fi
mai severe, sau pot dura mai mult timp.
Dacă prezentaţi reacţii de sevraj atunci când opriţi utilizarea comprimatelor, medicul dumneavoastră ar putea
decide că trebuie să le întrerupeţi mai lent. Dacă aveţi reacţii severe de sevraj atunci când încetaţi să luaţi
Fevarin, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră. Acesta vă poate cere să începeţi să utilizaţi din nou
comprimatele iar apoi să opriţi tratamentul într-un ritm mai lent (vezi pct. 4 ,,Reacţii adverse posibile”).
Dacă observaţi orice simptome la oprirea tratamentului, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Fevarin aparţine unui grup de medicamente denumite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).
Fevarin conţine o substanţă denumită fluvoxamină. Acesta este un antidepresiv şi este utilizat pentru
tratamentul depresiei (episod depresiv major).
Fevarin poate fi folosit de asemenea, pentru tratamentul persoanelor care suferă de tulburare
obsesiv-compulsivă (TOC).
Cum să utilizaţi Fevarin
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Doza iniţială uzuală pentru adulţi (cu vârsta de 18 ani şi peste):
Tratamentul depresiei:
Începeţi cu 50 mg sau 100 mg pe zi, administrate în doză unică, seara.
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive:
5
Începeţi cu 50 mg pe zi, administrate de preferinţă seara.
Dacă după două săptămâni nu vă simţiţi mai bine, discutaţi cu medicul dumneavoastră, care vă va sfătui.
Acesta poate decide să crească doza treptat.
Doză zilnică maximă recomandată este de 300 mg.
Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă să utilizaţi mai mult de 150 mg pe zi, nu utilizaţi toate
comprimatele în acelaşi timp; întrebaţi medicul cum trebuie să vi le administraţi.
Doza pentru copii şi adolescenţi cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)
(cu vârsta de 8 ani şi peste):
Începeţi cu 25 mg (o jumătate de comprimat din Fevarin 50 mg ) pe zi, administrate seara. Medicul
dumneavoastră poate creşte doza la un interval de 4-7 zile în trepte de 25 mg în funcţie de tolerabilitate până
la obţinerea dozei eficiente.
Doza eficace este cuprinsă de obicei între 50 mg şi 200 mg pe zi. Doză zilnică maximă este de 200 mg.
Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă să utilizaţi mai mult de 50 mg pe zi, nu utilizaţi toate
comprimatele în acelaşi timp; întrebaţi medicul cum trebuie să le administraţi. Dacă doza nu este împărţită în
mod egal, doza mai mare trebuie administrată seara.
Copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani nu trebuie să utilizeze acest medicament pentru tratamentul
depresiei. Acest medicament trebuie prescris copiilor sau adolescenţilor numai pentru tulburarea
obsesiv-compulsivă (TOC).
Cum să utilizaţi Fevarin
- Înghiţiţi comprimatele cu apă. Nu le mestecaţi.
Puteţi să rupeţi comprimatele în jumătate dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru.
Cât timp este necesar până la instalarea efectului
Este posibil să dureze ceva timp până când se instalează efectul. La unii pacienţi nu se observă o ameliorare
în primele 2 sau 3 săptămâni de tratament.
Continuaţi să utilizaţi comprimatele până când medicul dumneavoastră vă spune să le opriţi administrarea.
Chiar şi atunci când începeţi să vă simţiţi mai bine, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să continuaţi
să utilizaţi comprimatele pe o perioadă de timp, timp de cel puţin şase luni pentru a se asigura că
medicamentul a acţionat complet.
Nu întrerupeţi brusc tratamentul cu Fevarin.
Aţi putea suferi de simptome de sevraj, precum:
agitaţie şi anxietate
confuzie
diaree
probleme cu somnul
ameţeli
instabilitate emoţională
dureri de cap
iritabilitate
greaţă şi/sau vărsături
palpitaţii (batăi rapide ale inimii)
tulburări senzoriale (precum senzaţii de şoc electric sau tulburări de vedere)
transpiraţie
tremor
La întreruperea Fevarin, medicul dumneavoastră vă va ajuta să reduceţi doza treptat, în decurs de câteva
săptămâni sau luni, iar acest lucru ar trebui să fie util pentru reducerea riscului de apariţie a efectelor de
6
sevraj. Majoritatea persoanelor consideră că orice simptome care apar la oprirea tratamentului cu Fevarin
sunt uşoare şi dispar de la sine în decurs de două săptămâni. La anumite persoane, aceste simptome pot fi
mai severe, sau pot dura mai mult timp.
Dacă prezentaţi reacţii de sevraj atunci când opriţi utilizarea comprimatelor, medicul dumneavoastră ar putea
decide că trebuie să le întrerupeţi mai lent. Dacă aveţi reacţii severe de sevraj atunci când încetaţi să luaţi
Fevarin, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră. Acesta vă poate cere să începeţi să utilizaţi din nou
comprimatele iar apoi să opriţi tratamentul într-un ritm mai lent (vezi pct. 4 ,,Reacţii adverse posibile”).
Dacă observaţi orice simptome la oprirea tratamentului, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
-3%
111.31 MDL
114.75 MDL
Turusolul este o soluție de irigare pe bază de alcooli hexahidrici din zahăr: manitol (practic nu participă la schimb) și sorbitol (schimb non-insulinic prin conversie în fructoză în ficat). Ambele substanțe nu sunt aspirate prin tubuli înapoi; acționează ca diuretice osmotice).
Turusol este utilizat pentru irigarea vezicii urinare intra și postoperatorie în timpul procedurilor urologice și intervențiilor chirurgicale, cum ar fi:
rezecția transuretrală (TUR) a prostatei;
TUR a tumorilor vezicii urinare;
prostatectomie suprapubiană;
examinări cistoscopice; și litotricie. Produsul îndeplinește cerințele soluțiilor de irigare:
fără electroliți;
este adaptat osmotic; este transparent din punct de vedere optic; are o compoziție constantă (officinală); și este steril și nepirogen.
Turusol este utilizat pentru irigarea vezicii urinare intra și postoperatorie în timpul procedurilor urologice și intervențiilor chirurgicale, cum ar fi:
rezecția transuretrală (TUR) a prostatei;
TUR a tumorilor vezicii urinare;
prostatectomie suprapubiană;
examinări cistoscopice; și litotricie. Produsul îndeplinește cerințele soluțiilor de irigare:
fără electroliți;
este adaptat osmotic; este transparent din punct de vedere optic; are o compoziție constantă (officinală); și este steril și nepirogen.
-3%
155.10 MDL
159.90 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
La bărbaţi – tratamentul hormonal de substituţie în dereglările determinate de
deficitul de testosteron:
reţinerea maturizării sexuale;
eunucoidism, nedezvoltarea organelor genitale;
impotenţă de provenienţă hormonală;
hipopituitarism;
simptomele de climax masculin (scăderea libido-ului şi capacităţii de muncă
fizică şi intelectuală);
sindromul postcastraţional (deficit androgenic după castraţie);
osteoporoza determinată de insuficienţa androgenică.
La femei:
hiperestrogenemie, hemoragii funcţionale;
miom uterin;
endometrioză;
perioada de menopauză (în asociere cu estrogenii);
cancer mamar;
osteoporoză.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intramuscular profund. Doza se stabileşte individual în dependenţă de indicaţii şi
reacţia pacientului la tratament.
Bărbaţilor cu eunucoidism, hipoplazie congenitală a glandelor genitale, înlăturarea lor
chirurgicală sau în rezultatul traumei, precum şi în acromegalie se indică câte 25 mg
zilnic sau câte 50 mg peste o zi sau peste 2 zile. Durata tratamentului depinde de
eficacitatea terapiei şi caracterul maladiei. De obicei, tratamentul se efectuează timp
îndelungat. După ameliorarea tabloului clinic testosteronul se administrează în doze
de întreţinere: 5-10 mg zilnic sau peste o zi.
În impotenţa de provenienţă hormonală, surmenaj fizic sau psihic, precum şi în
sindromul climacteric la bărbaţi se indică câte 10 mg zilnic sau câte 25 mg de 2-3 ori
pe săptămână timp de 1-2 luni.
În stadiul incipient al hiperplaziei de prostată se administrează câte 10 mg peste 1 zi
timp de 1-2 luni.
La pacienţii cu angină pectorală uneori se determină un efect pozitiv la utilizarea
testosteronului în doza de 10-12,5 mg 1 dată pe săptămână; la o toleranţă bună
numărul injecţiilor creşte până la 2 pe săptămână (timp de 3-5 săptămâni). Spre
sfârşitul tratamentului doza şi numărul injecţiilor se reduc din nou. Cura de
tratament constă din 15-20 injecţii.
Femeilor cu vârsta peste 45 ani în hemoragii uterine disfuncţionale se indică câte 10-
25 mg peste 1 zi timp de 20-30 zile până la oprirea hemoragiei şi apariţia celulelor
atrofice în frotiurile vaginale. În prealabil este necesar de exclus neoformaţiunile
maligne uterine.
În dereglări vasculare şi nervoase în perioada de menopauză la femei şi prezenţa
contraindicaţiilor la administrarea preparatelor estrogene, se indică câte 10 mg peste
o zi sau 25 mg de 2 ori pe săptămână timp de 2-3 săptămâni.
În cancer mamar sau ovarian testosteronul se administrează câte 50 mg zilnic timp
de câteva luni, apoi (în dependenţă de rezultatele tratamentului) doza se reduce şi
timp îndelungat se indică doze de întreţinere. Ca supliment la intervenţia chirurgicală
sau radioterapie se indică la femei cu vârsta sub 60 ani (femeilor mai în vârstă se
recomandă administrarea estrogenilor).
Dozele maxime pentru adulţi: pentru o priză - 50 mg; nictemerală - 100 mg.
Preparatul nu se administrează intravenos! CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate individuală la componentele preparatului, carcinom de prostată sau
mamar, nefroză sau faza nefrotică a nefritei, edeme, hipercalciemie, dereglări ale
funcţiei hepatice, diabet zaharat, insuficienţă cardiacă sau coronariană, infarct
miocardic în antecedente, ateroscleroză la bărbaţi vârstnici, sarcina, perioada de
alăptare. https://bit.ly/2UN1Vhj
La bărbaţi – tratamentul hormonal de substituţie în dereglările determinate de
deficitul de testosteron:
reţinerea maturizării sexuale;
eunucoidism, nedezvoltarea organelor genitale;
impotenţă de provenienţă hormonală;
hipopituitarism;
simptomele de climax masculin (scăderea libido-ului şi capacităţii de muncă
fizică şi intelectuală);
sindromul postcastraţional (deficit androgenic după castraţie);
osteoporoza determinată de insuficienţa androgenică.
La femei:
hiperestrogenemie, hemoragii funcţionale;
miom uterin;
endometrioză;
perioada de menopauză (în asociere cu estrogenii);
cancer mamar;
osteoporoză.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intramuscular profund. Doza se stabileşte individual în dependenţă de indicaţii şi
reacţia pacientului la tratament.
Bărbaţilor cu eunucoidism, hipoplazie congenitală a glandelor genitale, înlăturarea lor
chirurgicală sau în rezultatul traumei, precum şi în acromegalie se indică câte 25 mg
zilnic sau câte 50 mg peste o zi sau peste 2 zile. Durata tratamentului depinde de
eficacitatea terapiei şi caracterul maladiei. De obicei, tratamentul se efectuează timp
îndelungat. După ameliorarea tabloului clinic testosteronul se administrează în doze
de întreţinere: 5-10 mg zilnic sau peste o zi.
În impotenţa de provenienţă hormonală, surmenaj fizic sau psihic, precum şi în
sindromul climacteric la bărbaţi se indică câte 10 mg zilnic sau câte 25 mg de 2-3 ori
pe săptămână timp de 1-2 luni.
În stadiul incipient al hiperplaziei de prostată se administrează câte 10 mg peste 1 zi
timp de 1-2 luni.
La pacienţii cu angină pectorală uneori se determină un efect pozitiv la utilizarea
testosteronului în doza de 10-12,5 mg 1 dată pe săptămână; la o toleranţă bună
numărul injecţiilor creşte până la 2 pe săptămână (timp de 3-5 săptămâni). Spre
sfârşitul tratamentului doza şi numărul injecţiilor se reduc din nou. Cura de
tratament constă din 15-20 injecţii.
Femeilor cu vârsta peste 45 ani în hemoragii uterine disfuncţionale se indică câte 10-
25 mg peste 1 zi timp de 20-30 zile până la oprirea hemoragiei şi apariţia celulelor
atrofice în frotiurile vaginale. În prealabil este necesar de exclus neoformaţiunile
maligne uterine.
În dereglări vasculare şi nervoase în perioada de menopauză la femei şi prezenţa
contraindicaţiilor la administrarea preparatelor estrogene, se indică câte 10 mg peste
o zi sau 25 mg de 2 ori pe săptămână timp de 2-3 săptămâni.
În cancer mamar sau ovarian testosteronul se administrează câte 50 mg zilnic timp
de câteva luni, apoi (în dependenţă de rezultatele tratamentului) doza se reduce şi
timp îndelungat se indică doze de întreţinere. Ca supliment la intervenţia chirurgicală
sau radioterapie se indică la femei cu vârsta sub 60 ani (femeilor mai în vârstă se
recomandă administrarea estrogenilor).
Dozele maxime pentru adulţi: pentru o priză - 50 mg; nictemerală - 100 mg.
Preparatul nu se administrează intravenos! CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate individuală la componentele preparatului, carcinom de prostată sau
mamar, nefroză sau faza nefrotică a nefritei, edeme, hipercalciemie, dereglări ale
funcţiei hepatice, diabet zaharat, insuficienţă cardiacă sau coronariană, infarct
miocardic în antecedente, ateroscleroză la bărbaţi vârstnici, sarcina, perioada de
alăptare. https://bit.ly/2UN1Vhj
DESCRIEREA PREPARATULUI
Proprietăți farmacodinamice.
Flemoxin Solutab - antibacterian acidorezistent cu spectru larg de acțiune, bactericid, din grupa penicilinelor semisintetice. Este activ față de bacteriile gram-pozitive și gram-negative. INDICAȚII TERAPEUTICE
Infecțiile bacteriene cauzate de microflora sensibilă ia preparat:
infecțiile căilor respiratorii;
infecțiile sistemului urogenital;
infecțiile tractului gastrointestinal;
infecțiile pielii și ale țesuturilor moi.
Doze si Mod de administrare
Se administrează intern (perorai). Doza se stabilește individual, ținând cont de gravitatea bolii, vârsta pacientului. SUPRADOZARE
Simptome: dereglarea funcției tractului gastrointestinal -greață, vomă, diaree, dereglarea echilibrului hidro-electrolitic (cauzat de vomă și diaree). Tratament: lavaj gastric, cărbune activat, laxative saline, restabilirea echilibrului hidro-electroiitic.
Proprietăți farmacodinamice.
Flemoxin Solutab - antibacterian acidorezistent cu spectru larg de acțiune, bactericid, din grupa penicilinelor semisintetice. Este activ față de bacteriile gram-pozitive și gram-negative. INDICAȚII TERAPEUTICE
Infecțiile bacteriene cauzate de microflora sensibilă ia preparat:
infecțiile căilor respiratorii;
infecțiile sistemului urogenital;
infecțiile tractului gastrointestinal;
infecțiile pielii și ale țesuturilor moi.
Doze si Mod de administrare
Se administrează intern (perorai). Doza se stabilește individual, ținând cont de gravitatea bolii, vârsta pacientului. SUPRADOZARE
Simptome: dereglarea funcției tractului gastrointestinal -greață, vomă, diaree, dereglarea echilibrului hidro-electrolitic (cauzat de vomă și diaree). Tratament: lavaj gastric, cărbune activat, laxative saline, restabilirea echilibrului hidro-electroiitic.
Ce este Pimafucin şi pentru ce se utilizează
Pimafucin cremă este un medicament ce conține ca substanță activă natamicina – un
antibiotic macrolid, polienic, care este utilizată pentru tratamentul unor infecții
determinate de microorganisme sensibile la natamicină.
Pimafucin cremă este utilizat pentru tratamentul infecțiilor cauzate de Candida albicans
(candidoze). https://bit.ly/3p2Ps4s
Pimafucin cremă este un medicament ce conține ca substanță activă natamicina – un
antibiotic macrolid, polienic, care este utilizată pentru tratamentul unor infecții
determinate de microorganisme sensibile la natamicină.
Pimafucin cremă este utilizat pentru tratamentul infecțiilor cauzate de Candida albicans
(candidoze). https://bit.ly/3p2Ps4s
-3%
142.83 MDL
147.25 MDL
CE ESTE JANUMET ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Janumet conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.
sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai
dipeptidil peptidazei-4)
metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.
Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii adulţi cu o
formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Acest medicament ajută la creșterea
valorilor insulinei produsă după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.
Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor
zahărului din sângele dumneavoastră. Acest medicament poate fi utilizat singur sau împreună cu
anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă
insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui.
Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest
lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme
medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie. CUM SĂ UTILIZAŢI JANUMET
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luați un comprimat:
de două ori pe zi pe cale orală
împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea
zahărului din sânge.
În timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să continuaţi regimul alimentar recomandat de
către medicul dumneavoastră şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod
egal pe parcursul zilei.
Este puţin probabil ca administrarea doar a acestui medicament să determine o valoare anormal de
mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea acestui medicament în asociere cu un
medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este
posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.
Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de
timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:
prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din
organism) precum stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu
mult mai puţine lichide decât normal
planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri
cu raze X
Dacă utilizaţi mai mult Janumet decât trebuie
Dacă utilizaţi o doză din acest medicament mai mare decât doza care v-a fost recomandată, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră. Mergeţi la spital dacă aveţi simptome de acidoză lactică, cum
suntsenzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, durere la nivelul stomacului, scădere
în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă.
Dacă uitaţi să utilizaţi Janumet
Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu vă amintiţi până când a venit
momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitată şi continuaţi orarul obişnuit de administrare.
Nu luaţi o doză dublă din acest medicament.
Dacă încetaţi să utilizaţi Janumet
Continuaţi să utilizaţi acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat,
pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge. Nu trebuie să opriţi administrarea
acestui medicament fără a discuta în prealabil cu medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să utilizaţi
Janumet, valoarea zahărului din sânge poate să crească din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
OPRIŢI administrarea Janumet şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
Durere abdominală severă și persistentă (zona stomacului) care poate ajunge la nivelul
spatelui, însoțită sau nu de greață și vărsături, acestea putând fi semne ale inflamaţiei
pancreasului (pancreatită).
Foarte rar (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), pacienţii care utilizează metformin (una dintre
substanţele active din Janumet) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult
acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu
funcţionează normal. Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic
dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:
senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), durere la nivelul stomacului (durere
abdominală), crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie accelerată şi
senzaţie de frig sau disconfort.
Dacă prezentaţi o reacţie alergică gravă (cu frecvenţă necunoscută), incluzând erupţie trecătoare pe
piele, urticarie şi umflare a feţei, buzelor, limbii şi faringelui care poate determina dificultăţi în
respiraţie sau la înghiţire, opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia
alergică şi un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început
tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge, greaţă,
balonare, vărsături
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere la nivelul stomacului, diaree,
constipaţie, somnolenţă
Unii pacienţi au prezentat diaree, greaţă, balonare, constipaţie, durere la nivelul stomacului sau
vărsături atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin (frecvența de apariție:
frecvente).
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu o sulfoniluree cum esteglimepirida:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge
Frecvente: constipaţie
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu pioglitazonă:
Frecvente: umflare a mâinilor şi picioarelor. https://bit.ly/3eCoVqw
Janumet conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.
sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai
dipeptidil peptidazei-4)
metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.
Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii adulţi cu o
formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Acest medicament ajută la creșterea
valorilor insulinei produsă după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.
Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor
zahărului din sângele dumneavoastră. Acest medicament poate fi utilizat singur sau împreună cu
anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă
insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui.
Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest
lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme
medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie. CUM SĂ UTILIZAŢI JANUMET
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luați un comprimat:
de două ori pe zi pe cale orală
împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea
zahărului din sânge.
În timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să continuaţi regimul alimentar recomandat de
către medicul dumneavoastră şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod
egal pe parcursul zilei.
Este puţin probabil ca administrarea doar a acestui medicament să determine o valoare anormal de
mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea acestui medicament în asociere cu un
medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este
posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.
Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de
timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:
prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din
organism) precum stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu
mult mai puţine lichide decât normal
planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri
cu raze X
Dacă utilizaţi mai mult Janumet decât trebuie
Dacă utilizaţi o doză din acest medicament mai mare decât doza care v-a fost recomandată, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră. Mergeţi la spital dacă aveţi simptome de acidoză lactică, cum
suntsenzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, durere la nivelul stomacului, scădere
în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă.
Dacă uitaţi să utilizaţi Janumet
Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu vă amintiţi până când a venit
momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitată şi continuaţi orarul obişnuit de administrare.
Nu luaţi o doză dublă din acest medicament.
Dacă încetaţi să utilizaţi Janumet
Continuaţi să utilizaţi acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat,
pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge. Nu trebuie să opriţi administrarea
acestui medicament fără a discuta în prealabil cu medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să utilizaţi
Janumet, valoarea zahărului din sânge poate să crească din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
OPRIŢI administrarea Janumet şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
Durere abdominală severă și persistentă (zona stomacului) care poate ajunge la nivelul
spatelui, însoțită sau nu de greață și vărsături, acestea putând fi semne ale inflamaţiei
pancreasului (pancreatită).
Foarte rar (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), pacienţii care utilizează metformin (una dintre
substanţele active din Janumet) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult
acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu
funcţionează normal. Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic
dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:
senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), durere la nivelul stomacului (durere
abdominală), crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie accelerată şi
senzaţie de frig sau disconfort.
Dacă prezentaţi o reacţie alergică gravă (cu frecvenţă necunoscută), incluzând erupţie trecătoare pe
piele, urticarie şi umflare a feţei, buzelor, limbii şi faringelui care poate determina dificultăţi în
respiraţie sau la înghiţire, opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia
alergică şi un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început
tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge, greaţă,
balonare, vărsături
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere la nivelul stomacului, diaree,
constipaţie, somnolenţă
Unii pacienţi au prezentat diaree, greaţă, balonare, constipaţie, durere la nivelul stomacului sau
vărsături atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin (frecvența de apariție:
frecvente).
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu o sulfoniluree cum esteglimepirida:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge
Frecvente: constipaţie
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu pioglitazonă:
Frecvente: umflare a mâinilor şi picioarelor. https://bit.ly/3eCoVqw
Grupa farmacoterapeutica:
Nootrop Preparat polipeptidic, complex de fractii polipeptidice hidrosolubile cu masa moleculara de la 1 la 10 kDa extras din cortexul de bovina cu varsta de pana la 12 luni.
Substanta adjuvanta (stabilizator)- 12mg glicina- Actiunea farmacologica:
neuroprotector- preparatul Cortexin stimuleaza procesele reparative in creier, procesele de remielinizare in SN periferic- reduce edemul citotoxic in leziunea acuta sau cronica a neuronilor- reduce toxicitatea nootropelor- contribuie la activi tatea stabila a creierului
nootrop - mentine si majoreaza functiile superioare ale creierului, creste rezistenta SNC la factorii lezanti, amelioreaza memoria, atentia si procesul de invatare, este eficient in terapia retardului psihomotor si verbal
antioxidant- scade intensitatea peroxidarii oxidative a lipidelor in celulele cortexului, activeaza mecanismele de protectie a neuronilor in conditiile oxidarii toxice,
biomodulator cu specificitate tisulara - activeaza metabolismul neuronilor in SNC si SNP, optimizeaza functiile corticale.
Specificitate tisulara, tropism catre organul tinta- influienteaza si au actiune specifica asupra celulelor, tesuturilor, organelor din care au fost obtinute. De unde rezulta lipsa efectelor adverse asupra altor organe.
Neuropeptidele nu au specificitate de specie, deoarece consecutivitatea aminoacizilor mediatorilor este identica la vertebratele superioare si la om.
Lipsa reactiilor alergice! Actiune patogenetica - actioneaza la nivelul oricarui stadiu de dezvoltare a procesului patologic, initiind mecanismele necesare celulei in momentul dat, orientate spre mentinerea viabilitatii acesteia. Efectele bioregulatorilor peptidici se manifesta numai in prezenta schimbarilor patologice.
Lipseste efectul asupra tesuturilor si organelor sanatoase.
Eficacitate inalta - datorata tropismului peptidelor exogene si includerea acestora in metabolismul celulei ca "material inrudit" Efectele apar rapid - la sfirsitul zilei a doua de la initierea tratamentului, datorita raspunsului rapid din partea sistemelor de mediatori. Actiune antioxidanta - gratie activarii fermentului glutationperoxidazei si superoxiddismutazei s. a. are loc inhibitia peroxidarii oxidative a lipidelor.
Regenerarea tesuturilor - majorarea numarului de conexiuni interneuronale in SN conform cantitatii programate genetic.
Normalizarea metabolismului celule i- sinteza proteinei nucleilor celulari, optimizarea activi tatii bioelectrice a celulei.
Cortexinul are 2 nivele ale mecanismului de actiune reglator:
Nivelul celular - actiunea directa a neuropeptidelor asupra metabolismului neuronului, Nivelul central - modificarea nivelului neuromediatorilor (dopamina, serotonina, GABA), reglarea sistemelor ergice neuromediatoare.
Mecanismul de actiune in perioada acuta de lezare a tesuturilor:
reduce leziunea endoteliala,
scade agresiunea autoimuna asupra neuronilor,
restabileste integritatea BHE(barierei hematoencefalice),
mentine integritatea morfologica a neuronilor in zona de penumbra ischemica,
previne apoptoza neuronilor,
declanseaza mecanismele centrale nespecifice de sanogeneza.
Mecanismul de actiune in perioada de recuperare:
Reglarea metabolica a celulei, stimuleaza fosforilarea oxidativa in mitocondrii, sinteza proteinelor intracelulare, restabilirea legaturilor intercelulare,
Lansarea mecanismelor de reparatie si regenerare sub actiunea sistemelor serotoninergice,
Actiunea neurotrofica- majorarea cantitatii de dendrite si elemente gliale, sporirea numarului legaturilor functionale dintre celule.
Preparatul Cortexin nu are efect excitator, gratie echilibrului natural dintre neuromediatorii excitatori (glutamat, glutamina, acid glutamic, aspartat) si neuromediatorii inhibitori (glicina, taurina, serina, fagmentele GABA).
Se poate combina cu orice preparat, din toate grupele farmacologice.
INDICATII
Tulburari ale circulatiei cerebrale (acute, cronice)-Neuroinfectii (bacteriene, virale) si consecintele acestora-Stari critice ale nou-nascutului cu afectarea perinatala a SNC-Encefalopatii de diversa geneza-Neuroze motorii (ticuri)-Astenie-Epilepsia-TCC (trauma cranio- cerebrala) si consecintele acestora-PCI (paralezia cerebrala infantila)-Tulburari de memorie si mnestice-Diminuarea capacitatii de invatare-Dereglari de dezvoltare psihomotorie si a vorbirii-Encefalita acuta si cronica, encefalomielita-Migrena-Dementa vasculara-Neuropatii-Neurite-Sindrom climacteric- Eficienta tratamentului este direct proportionala cu precocitatea lui
CONTRAINDICATII:
nu sunt stabilite, dar se va considera posibilitatea hipersensibilitatii individuale la componentele preparatului sau la solventi (novocain, procain), graviditatea.
Reactii adverse:
n-au fost stabilite la administrarea preparatului conform indicatiilor si in dozele recomandate.
Mod de administrare:
si doze: Copiilor cu masa corpului mai mica de 20 kg - in doza de 0,5mg/kg- Copiilor cu masa ≥ 20 kg li se administreaza 10 mg zilnic, 5-10 zile.
Continutul flaconului se dizolva in 1-2 ml ser fiziologic sau apa pentru injectii, sau novocain (procain) 0,5%.
La necesitate cura se repeta la 1- 3- 6 luni.
Avantaje:
Sigur - n-are contraindicatii si efecte adverse.
Lipsa limitelor de virsta- se administreaza din primele zile de viata si pina la adinci batrinete.
Farmacoeconom - cura de tratament este scurta, efectul apare din primele zile de administrare.
Specificitate tisulara- actioneaza numai asupra tesuturilor lezate.
Nu provoaca excitabilitate- spre deosebire de alte nootrope (se poate administra seara). Este indicat in epilepsie.
Comod - se administreaza i/m, este compatibil cu preparatele tuturor grupurilor farmacologice, se poate administra la domiciliu, nu are efecte adverse.
Nootrop Preparat polipeptidic, complex de fractii polipeptidice hidrosolubile cu masa moleculara de la 1 la 10 kDa extras din cortexul de bovina cu varsta de pana la 12 luni.
Substanta adjuvanta (stabilizator)- 12mg glicina- Actiunea farmacologica:
neuroprotector- preparatul Cortexin stimuleaza procesele reparative in creier, procesele de remielinizare in SN periferic- reduce edemul citotoxic in leziunea acuta sau cronica a neuronilor- reduce toxicitatea nootropelor- contribuie la activi tatea stabila a creierului
nootrop - mentine si majoreaza functiile superioare ale creierului, creste rezistenta SNC la factorii lezanti, amelioreaza memoria, atentia si procesul de invatare, este eficient in terapia retardului psihomotor si verbal
antioxidant- scade intensitatea peroxidarii oxidative a lipidelor in celulele cortexului, activeaza mecanismele de protectie a neuronilor in conditiile oxidarii toxice,
biomodulator cu specificitate tisulara - activeaza metabolismul neuronilor in SNC si SNP, optimizeaza functiile corticale.
Specificitate tisulara, tropism catre organul tinta- influienteaza si au actiune specifica asupra celulelor, tesuturilor, organelor din care au fost obtinute. De unde rezulta lipsa efectelor adverse asupra altor organe.
Neuropeptidele nu au specificitate de specie, deoarece consecutivitatea aminoacizilor mediatorilor este identica la vertebratele superioare si la om.
Lipsa reactiilor alergice! Actiune patogenetica - actioneaza la nivelul oricarui stadiu de dezvoltare a procesului patologic, initiind mecanismele necesare celulei in momentul dat, orientate spre mentinerea viabilitatii acesteia. Efectele bioregulatorilor peptidici se manifesta numai in prezenta schimbarilor patologice.
Lipseste efectul asupra tesuturilor si organelor sanatoase.
Eficacitate inalta - datorata tropismului peptidelor exogene si includerea acestora in metabolismul celulei ca "material inrudit" Efectele apar rapid - la sfirsitul zilei a doua de la initierea tratamentului, datorita raspunsului rapid din partea sistemelor de mediatori. Actiune antioxidanta - gratie activarii fermentului glutationperoxidazei si superoxiddismutazei s. a. are loc inhibitia peroxidarii oxidative a lipidelor.
Regenerarea tesuturilor - majorarea numarului de conexiuni interneuronale in SN conform cantitatii programate genetic.
Normalizarea metabolismului celule i- sinteza proteinei nucleilor celulari, optimizarea activi tatii bioelectrice a celulei.
Cortexinul are 2 nivele ale mecanismului de actiune reglator:
Nivelul celular - actiunea directa a neuropeptidelor asupra metabolismului neuronului, Nivelul central - modificarea nivelului neuromediatorilor (dopamina, serotonina, GABA), reglarea sistemelor ergice neuromediatoare.
Mecanismul de actiune in perioada acuta de lezare a tesuturilor:
reduce leziunea endoteliala,
scade agresiunea autoimuna asupra neuronilor,
restabileste integritatea BHE(barierei hematoencefalice),
mentine integritatea morfologica a neuronilor in zona de penumbra ischemica,
previne apoptoza neuronilor,
declanseaza mecanismele centrale nespecifice de sanogeneza.
Mecanismul de actiune in perioada de recuperare:
Reglarea metabolica a celulei, stimuleaza fosforilarea oxidativa in mitocondrii, sinteza proteinelor intracelulare, restabilirea legaturilor intercelulare,
Lansarea mecanismelor de reparatie si regenerare sub actiunea sistemelor serotoninergice,
Actiunea neurotrofica- majorarea cantitatii de dendrite si elemente gliale, sporirea numarului legaturilor functionale dintre celule.
Preparatul Cortexin nu are efect excitator, gratie echilibrului natural dintre neuromediatorii excitatori (glutamat, glutamina, acid glutamic, aspartat) si neuromediatorii inhibitori (glicina, taurina, serina, fagmentele GABA).
Se poate combina cu orice preparat, din toate grupele farmacologice.
INDICATII
Tulburari ale circulatiei cerebrale (acute, cronice)-Neuroinfectii (bacteriene, virale) si consecintele acestora-Stari critice ale nou-nascutului cu afectarea perinatala a SNC-Encefalopatii de diversa geneza-Neuroze motorii (ticuri)-Astenie-Epilepsia-TCC (trauma cranio- cerebrala) si consecintele acestora-PCI (paralezia cerebrala infantila)-Tulburari de memorie si mnestice-Diminuarea capacitatii de invatare-Dereglari de dezvoltare psihomotorie si a vorbirii-Encefalita acuta si cronica, encefalomielita-Migrena-Dementa vasculara-Neuropatii-Neurite-Sindrom climacteric- Eficienta tratamentului este direct proportionala cu precocitatea lui
CONTRAINDICATII:
nu sunt stabilite, dar se va considera posibilitatea hipersensibilitatii individuale la componentele preparatului sau la solventi (novocain, procain), graviditatea.
Reactii adverse:
n-au fost stabilite la administrarea preparatului conform indicatiilor si in dozele recomandate.
Mod de administrare:
si doze: Copiilor cu masa corpului mai mica de 20 kg - in doza de 0,5mg/kg- Copiilor cu masa ≥ 20 kg li se administreaza 10 mg zilnic, 5-10 zile.
Continutul flaconului se dizolva in 1-2 ml ser fiziologic sau apa pentru injectii, sau novocain (procain) 0,5%.
La necesitate cura se repeta la 1- 3- 6 luni.
Avantaje:
Sigur - n-are contraindicatii si efecte adverse.
Lipsa limitelor de virsta- se administreaza din primele zile de viata si pina la adinci batrinete.
Farmacoeconom - cura de tratament este scurta, efectul apare din primele zile de administrare.
Specificitate tisulara- actioneaza numai asupra tesuturilor lezate.
Nu provoaca excitabilitate- spre deosebire de alte nootrope (se poate administra seara). Este indicat in epilepsie.
Comod - se administreaza i/m, este compatibil cu preparatele tuturor grupurilor farmacologice, se poate administra la domiciliu, nu are efecte adverse.
-3%
219.27 MDL
226.05 MDL
ROMAZULAN soluţie orală/cutanată
Extract lichid hidroalcoolic din flori de muşeţel (Chamomillae flos)/guaiazulenă
1. CE ESTE ROMAZULAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Uz intern: util ca adjuvant pentru tratamentul simptomatic al unor tulburări digestive funcţionale - senzaţie de distensie epigastrică, flatulenţă, digestie lentă, tulburări dispeptice.
Uz extern: util în aplicaţii pe piele ca antiinflamator, emolient, antipruriginos şi cicatrizant în caz de fisuri, ragade şi înţepături de insecte; în aplicaţii locale pe mucoasa bucală sau faringiană în scop antiinflamator, analgezic şi antiseptic; în aplicaţii locale în afecţiuni vaginale inflamatorii sau cu simptome de mâncărime.
2. CE TREBUIE SA STITI INAINTE SA LUATI ROMAZULAN
Nu utilizaţi Romazulan
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la Chamomillae flos, la plantele din familia Asteracee (de exemplu coada şoricelului, crizantemă, tufănică, margaretă), la săruri cuaternare de amoniu sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Romazulan
Administrarea orală va fi evitată în următoarele situaţii:
-pacienţii care urmează un tratament anticoagulant sau antiagregant plachetar;
-pacienţii care prezintă risc crescut pentru sângerări la nivelul tractului gastrointestinal (ulcer gastric sau duodenal, gastrite, varice esofagiene etc. ).
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Asocierea cu alcool etilic creşte efectul deprimant asupra sistemului nervos central. Administrarea concomitentă cu anticoagulante orale sau heparine creşte riscul de sângerare; efectele sedative ale muşeţelului pot influenţa efectele antiepileptice ale medicamentelor; efectul benzodiazepinelor poate fi crescut.
Utilizarea Romazulan cu alimente şi băuturi
Pe durata utilizării Romazulan se va evita consumul de alcool etilic.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea la femeile gravide; de aceea Romazulan nu va fi administrat la femeia gravidă decât la indicaţia medicului, cu prudenţă; se recomandă a nu se depăşi dozele recomadate, iar durata tratamentului să fie cât mai scurtă, în special în cazul administrării pe cale orală.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În dozele recomandate, medicamentul nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI ROMAZULAN
O măsură dozatoare are gradaţii de la 2,5 ml la 20 ml.
5 ml Romazulan corespund la 4,69 g extract lichid de muşeţel.
Uz intern: doza recomandată este de 2,5 ml soluţie orală la o ceaşcă de apă caldă (100 ml), de 4 ori pe zi, după mese.
Uz extern:
- sub formă de comprese şi colutorii (gargarisme) - doza recomandată este de 2,5 ml soluţie la 1 litru de apă, de 2 - 4 ori pe zi;
- spălături vaginale - doza recomandată este de 5 ml soluţie la 1 litru de apă, de 1 - 2 ori pe zi.
A nu se utiliza soluţia nediluată.
Dacă simptomele persistă după 5 zile de administrare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Romazulan
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Romazulan
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi următoarea doză la ora la care era programată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Romazulan
Efectul Romazulan nu va persista după întreruperea tratamentului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Romazulan poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: - foarte frecvente (apar la mai mult de 1 din 10 persoane);
- frecvente (apar la mai puţin de 1 din 10 persoane);
- mai puţin frecvente (apar la mai puţin de 1 din 100 persoane);
- rare (apar la mai puţin de 1 din 1000 persoane);
- foarte rare (apar la mai puţin de 1 din 10000 de persoane);
- cu o frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţii adverse mai puţin frecvente
- foarte rar pot apare reacţii de hipersensibilitate, de exemplu dermatită de contact în cazul utilizării pe piele sau reacţii alergice severe: şoc anafilactic, crize de astm bronşic, edem facial sau urticarie în cazul utilizării pe cale orală sau la nivelul mucoaselor;
- erupţii cutanate tranzitorii;
- mâncărime;
- conjunctivită alergică.
Recţii adverse rare
- sedare;
- ameţeli.
- greaţă;
- vărsături.
- tulburări de coagulare.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ ROMAZULAN
Nu utilizaţi Romazulan după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după „Data expirarii”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONŢINUTUL AMBALAJULUI ŞI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine Romazulan
- Substanţa activa este extract lichid hidroalcoolic din flori de muşeţel (Chamomillae flos) 95,881 g şi guaiazulenă 0,037 g pentru 100 g soluţie orală/cutanată.
- Celelalte componente sunt: polisorbat 80.
Cum arată Romazulan şi conţinutul ambalajului
Romazulan se prezintă sub formă de soluţie limpede de culoare brun-verzuie.
Extract lichid hidroalcoolic din flori de muşeţel (Chamomillae flos)/guaiazulenă
1. CE ESTE ROMAZULAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Uz intern: util ca adjuvant pentru tratamentul simptomatic al unor tulburări digestive funcţionale - senzaţie de distensie epigastrică, flatulenţă, digestie lentă, tulburări dispeptice.
Uz extern: util în aplicaţii pe piele ca antiinflamator, emolient, antipruriginos şi cicatrizant în caz de fisuri, ragade şi înţepături de insecte; în aplicaţii locale pe mucoasa bucală sau faringiană în scop antiinflamator, analgezic şi antiseptic; în aplicaţii locale în afecţiuni vaginale inflamatorii sau cu simptome de mâncărime.
2. CE TREBUIE SA STITI INAINTE SA LUATI ROMAZULAN
Nu utilizaţi Romazulan
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la Chamomillae flos, la plantele din familia Asteracee (de exemplu coada şoricelului, crizantemă, tufănică, margaretă), la săruri cuaternare de amoniu sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Romazulan
Administrarea orală va fi evitată în următoarele situaţii:
-pacienţii care urmează un tratament anticoagulant sau antiagregant plachetar;
-pacienţii care prezintă risc crescut pentru sângerări la nivelul tractului gastrointestinal (ulcer gastric sau duodenal, gastrite, varice esofagiene etc. ).
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Asocierea cu alcool etilic creşte efectul deprimant asupra sistemului nervos central. Administrarea concomitentă cu anticoagulante orale sau heparine creşte riscul de sângerare; efectele sedative ale muşeţelului pot influenţa efectele antiepileptice ale medicamentelor; efectul benzodiazepinelor poate fi crescut.
Utilizarea Romazulan cu alimente şi băuturi
Pe durata utilizării Romazulan se va evita consumul de alcool etilic.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea la femeile gravide; de aceea Romazulan nu va fi administrat la femeia gravidă decât la indicaţia medicului, cu prudenţă; se recomandă a nu se depăşi dozele recomadate, iar durata tratamentului să fie cât mai scurtă, în special în cazul administrării pe cale orală.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În dozele recomandate, medicamentul nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI ROMAZULAN
O măsură dozatoare are gradaţii de la 2,5 ml la 20 ml.
5 ml Romazulan corespund la 4,69 g extract lichid de muşeţel.
Uz intern: doza recomandată este de 2,5 ml soluţie orală la o ceaşcă de apă caldă (100 ml), de 4 ori pe zi, după mese.
Uz extern:
- sub formă de comprese şi colutorii (gargarisme) - doza recomandată este de 2,5 ml soluţie la 1 litru de apă, de 2 - 4 ori pe zi;
- spălături vaginale - doza recomandată este de 5 ml soluţie la 1 litru de apă, de 1 - 2 ori pe zi.
A nu se utiliza soluţia nediluată.
Dacă simptomele persistă după 5 zile de administrare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Romazulan
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Romazulan
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi următoarea doză la ora la care era programată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Romazulan
Efectul Romazulan nu va persista după întreruperea tratamentului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Romazulan poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: - foarte frecvente (apar la mai mult de 1 din 10 persoane);
- frecvente (apar la mai puţin de 1 din 10 persoane);
- mai puţin frecvente (apar la mai puţin de 1 din 100 persoane);
- rare (apar la mai puţin de 1 din 1000 persoane);
- foarte rare (apar la mai puţin de 1 din 10000 de persoane);
- cu o frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţii adverse mai puţin frecvente
- foarte rar pot apare reacţii de hipersensibilitate, de exemplu dermatită de contact în cazul utilizării pe piele sau reacţii alergice severe: şoc anafilactic, crize de astm bronşic, edem facial sau urticarie în cazul utilizării pe cale orală sau la nivelul mucoaselor;
- erupţii cutanate tranzitorii;
- mâncărime;
- conjunctivită alergică.
Recţii adverse rare
- sedare;
- ameţeli.
- greaţă;
- vărsături.
- tulburări de coagulare.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ ROMAZULAN
Nu utilizaţi Romazulan după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după „Data expirarii”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONŢINUTUL AMBALAJULUI ŞI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine Romazulan
- Substanţa activa este extract lichid hidroalcoolic din flori de muşeţel (Chamomillae flos) 95,881 g şi guaiazulenă 0,037 g pentru 100 g soluţie orală/cutanată.
- Celelalte componente sunt: polisorbat 80.
Cum arată Romazulan şi conţinutul ambalajului
Romazulan se prezintă sub formă de soluţie limpede de culoare brun-verzuie.
1. DENUMIREACOMERCIALĂAPRODUSULUIMEDICAMENTOS Diclofenac 100 mg comprimate filmate cu eliberare prelungita 2. COMPOZIŢIACALITATIVĂŞICANTITATIVĂ Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conține: diclofenac sodic 100 mg. Excipienți cu efect cunoscut: zaharoză – 94,788 mg; colorant ponceau 4R (E124), colorant brun (colorant galben amurg FCT (E110) + colorant azorubină (E122) + colorant negru brilliant BN (E151)); aluminiu lak pe baza de colorant galben amurg FCT (E110). Lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1. 3. FORMAFARMACEUTICĂ Comprimate filmate cu eliberare prelungită. Comprimate rotunde, biconvexe, acoperite cu film de culoare roz. În secțiune are nucleul de la alb până aproape alb. 4. DATECLINICE 4.1 Indicaţiiterapeutice Adulțiși vârstnici Pentru amelioarea durerilorși inflamațiilor, care însoțesc următoarele maladii: -Artrite: artrită reumatoidă, osteoartrită, spondiloartrită anchilozantă (boala Bechterew ), artrită acută gutasă; -Tulburări acute ale sistemului musculo-scheletice, cum ar fi periartrita (de exemplu capsulită "umăr înghețat"), tendinite, tenosinovite, bursite; -Alte stări dureroase după traume, inclusiv fracturi, dureri ale coloanei vertebrale, entorse, deformație, deslocație, ortopedice, stomatologice sau după intervenții chirurgicale. Copii Preparatul medicamentos Diclofenac 100 mg comprimate filmate cu eliberarea prelungită nu se recomandă copiilor. 4.2 Doze şi mod de administrare Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare). Preparatul se administrează oral. Comprimatul se înghite întreg cu o cantitate suficientă de apă, de dorit în timpul mesei. Adulți Câte 1 comprimat o data în zi. Dacă e necesar o doză suplimentară se utilizează Diclofenac comprimate 50 mg. 2 Doza maxima nictemerală recomandată este de 150 mg.. Vârstnici Cu toate că farmacocinetica preparatului nu este diferită pentru oamenii vârstnici, toate preparatele antinflamatoare nesteroidene (AINS), se recomandă de a fi administrate cu precauție la această grupă de pacienți deoarece apare riscul de a se mări posibilitatea apariției reacțiilor adverse. Pacienții vâsrtnici cu starea sănătății agravate sau la cei subponderali se recomandă de a administra cea mai mica doză efectivă de diclofenac (vezi pct.4.4), regulat se va monitoriza pacienții daca nu au apărut simptome de sîngerari gastro-intestinale la administrarea AINS. Pacienți cu insuficiență renală Utilizarea Diclofenac 100 mg la pacienții cu insuficiență renală severă este contraindicată (vezi pct. 4.3). Nu s-au efectuat studii la pacienții cu insuficiență renală, prin urmare, recomandări specifice privind ajustarea dozei nu există. La pacienții cu insuficiență renală ușoară și moderată Diclofenac 100 mg comprimate cu eliberare prelungită se va folosi cu precauție (vezi. pct 4.4). Pacienți cu insuficiență hepatică Utilizarea Diclofenac 100 mg la pacienții cu insuficiență hepatică severă este contraindicată (vezi pct. 4.3). Nu s-au efectuat studii la pacienții cu insuficiență hepatică, prin urmare, recomandări specifice privind ajustarea dozei nu există. La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară și moderată Diclofenac 100 mg comprimate cu eliberare prelungită se va folosi cu precauție (vezi. pct 4.4). Copii Preparatul medicamentos Diclofenac 100 mg, comprimate filmate cu eliberarea prelungită este contraindicat copiilor. 4.3-Contraindicaţii • Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi • Ulcer gastric sau duodenal activ, sângerare sau perforaţie gastro- intestinală; • Cazuri de hemoragii gastro-intestinale sau perforații după administrarea AINS; • Antecedente de ulcerații sau hemoragii GI (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie dovedită). • Ultimul trimestru de sarcină, perioada de alăptare. • Insuficiență cardiacă congestivă diagnosticată clasa II-IV după NYHA (New York Heart Association), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică sau boalăcerebrovasculară. • Perioada dupa bypass aorto-coronarian; • Insuficiență hepatica sau o maladie acută a ficatului; • Insuficiență renală (clearance-ul creatininei cel puțin 30 ml/min), maladii progressive renale; • Analog altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este contraindicat, de asemenea, la pacienţii la care crizele de astm bronşic, angioedema, urticarie sau rinită acută sunt agravate de acidul acetilsalicilic, ibuprofen sau alte AINS; • Hiperkalemie confirmată; • Disfuncții de hematopoeză; disfuncțiile hemostazei (inclusive hemofilia); • Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucozăgalactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
https://bit.ly/3erNwNQ
https://bit.ly/3erNwNQ
-3%
39.04 MDL
40.25 MDL
SENADEXIN-ZDOROVIE
comprimate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Senadexin-Zdorovye
DCI-ul substanţei (substanţelor) active
Extractum Sennae Folii
COMPOZIŢIA
1 comprimat conţine:
substanţe active: extract din frunze de senă (conţine săruri de calciu ale senozidelor A şi B, în recalcul la 20%) – 70 mg;
substanţe auxiliare: lactoză monohidrat, amidon de porumb, vanilină, stearat de magneziu, metilparahidroxibenzoat (E218), acid stearic, talc, celuloză microcristalină, croscarmerloză de sodiu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate plat-cilindrice, de culoare de la gri-cafenie până la cafenie cu incluziuni mai deschise sau mai închise, cu incizie şi margini teşite, cu miros de vanilie.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Laxative de contact, A06AB06.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Laxativ de origine vegetală cu influenţă asupra motilităţii intestinului gros. Acţiunea farmacologică este determinată de antraglicozide (senozide A şi B), de asemenea şi alte glicozide. La administrarea internă glicozidele de siminichie trec prin stomac şi intestinul subţire sub formă nemodificată, fără a se absorbi. În intestinul gros antraglicozidele sunt scindate de către bacteriile intestinale în antroni şi antranoli farmacologici activi , care irită interoreceptorii intestinului gros, intensifică peristaltismul şi accelerează golirea intestinului. Antronii şi antranolii preîntâmpină absorbţia apei şi electroliţilor, contribuie la difuzia apei în lumenul intestinal. Ca rezultat al efectului osmotic se petrece înmuierea maselor fecale şi creşterea volumului lor, care contribuie la efectul laxativ al antraglicozidelor. Acţiunea laxativă se manifestă peste 6-10 ore. La administrare îndelungată a preparatului intensitatea acţiunii lui poate să se reducă prin scăderea nivelului de potasiu în organism. Preparatul este bine tolerat de pacienţi; datorită cantităţilor mici de răşini – nu manifestă acţiune iritantă asupra intestinului.
Proprietăţi farmacocinetice
Metaboliţii antraglicozidelor de siminichie practic nu se absorb, se elimină preponderent cu masele fecale, de asemenea cu urină. Se elimină şi prin transpiraţie, se excretă în laptele matern.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Constipaţii determinate de atonia intestinului de diversă etiologie. Evacuarea conţinutului intestinal înainte de procedurile diagnostice şi terapeutice.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează per os, cu o cantitate suficientă de lichid, înainte de somn sau dimineaţa.
La adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani se recomandă de administrat câte 2 comprimate 1-2 ori pe zi, seara înainte de culcare sau dimineaţa. Doza nictemerală maximă – 4 comprimate. La vârstnici se recomandă iniţierea tratamentului cu 1 comprimat.
REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse sunt indicate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de frecvenţă.
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Preparatul de regulă este bine tolerat. Reacţiile adverse apar rar şi, de obicei, dispar la micşorarea dozei sau la sistarea administrării preparatului.
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice manifestate (erupţii cutanate, prurit, urticarie, exantemă locală sau generalizată).
Tulburări metabolice şi de nutriţie: la administrarea de durată, îndeosebi în doze mari, este posibilă pierdere de electroliţi, în special de potasiu, ce poate provoca tulburări de ritm cardiac, colaps, fatigabilitate, slăbiciune muculară, convulsii.
Tulburări gastrointestinale: anorexie, dureri abdominale, diaree; la administrarea de durată sau în doze mari – greţuri, vomă, meteorism, pseudomelanoza intestinului, atonia intestinului gros, tulburări de digestie, colici intestinale, scăderea în greutate. Tulburări renale şi ale căilor urinare: modificarea culorii urinei (roşie sau cafenie – nu are semnificaţie clinică); la administrarea de durată sau în doze mari - proteinurie, hematurie.
CONTRAINDICAŢII
-Hipersensibilitate la preparatele de siminichie şi la alte componente ale preparatului,
-ocluzie intestinală paralitică, hernie strangulată
-afecţiuni inflamatorii acute intestinale (boala Crohn, colite),
-peritonită, diverticulită, apendicită, diaree frecventă,
-ulcer gastric şi duodenal,
-hemoragii gastrointestinale, metroragii,
-cistită,
-dureri abdominale de geneză necunoscută,
-afecţiuni severe ale ficatului,
-dereglare severă a echilibrului hidro-electrolitic (hipokaliemia),
-copii cu vârsta până la 1 an.
SUPRADOZAJ
Simptome: diaree, care conduce la tulburări hidro-electrolitice; colici intestinale, iritarea organelor tractului gastrointestinal însoţite de greaţă, dureri în epigastru, convulsii, tulburarea funcţiei intestinului, colaps vascular şi acidoză metabolică.
Tratament: sistarea preparatului. Terapie simptomatică, lavaj gastric. Dacă există risc pentru diaree severă se recomandă rehidratarea (administrarea cantităţilori mari de lichid).
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Preparatul se recomandă de administrat numai în cazul, dacă normalizarea scaunului nu se va atinge prin modificarea dietei sau administrarea preparatelor, care măresc volumul conţinutului intestinal. Se recomandă de administrat doza minimă eficientă necesară pentru normalizarea funcţiei intestinale. Dacă nu este cunoscută cauza constipaţiei şi pacientul prezintă acuze din partea tractului gastrointestinal (durei abdominale, greaţă, vomă) este necesară consultaţia medicului îninte de indicarea preparatului. Nu se recomandă administrarea îndelungată sau în doze, care depăşesc cele recomandate. Se va consulta medicul dacă durata tratamentului este mai mare de 1 săptămână, pentru a nu provoca atonie intestinală. Nu se recomandă indicarea preparatului timp de 2 ore după administrarea altor medicamente. Se va administra cu precauţie la copii cu vârsta până la 6 ani, la pacienţii cu afecţiuni renale şi/sau hepatice, cu afecţiuni nflamatorii crinice intestinale. În timpul tratamentului urina acidă poate avea culoare galben-cafenie, alcalină – culoare roşietică. Preparatul conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la lactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Administrarea preparatului în timpul sarcinii se va efectua sub supraveghere medicală. Administrarea preparatului în perioada de sarcină poate determina o incidenţă mai înaltă de dezvoltarea reacţiilor adverse (dureri abdominale, diaree). Pe parcursul tratamentului se va întrerupe alăptarea la sân, deoarece componentele preparatului se excretă în laptele matern şi determina scaun lichid frecvent la sugari.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Preparatul de regulă nu influenţează capacitatea de a conduce autovehicule şi de manevrare a utilajelor, care necesită concentraţia atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide. Este necesar controlul reacţiei individuale la preparat.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Pacienţii care administrează glicozide cardiace, preparate antiaritmice, preparate care cresc intervalul QT, diuretice, corticosteroizi sau preparate în bază de lemn dulce trebuie să consulte medicul înainte de iniţierea tratamentului. La administrarea îndelungată sau la administrarea în doze mari preparatul intensifică efectul glicozidelor cardiace şi remediilor antiaritmice ca rezultat al scăderii nivelului de potasiu în organism, afectează absorbţia tetraciclinelor. La administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice, glucocorticosteroizii, preparatele din lemn dulce cresc riscul dezvoltării hipokaliemiei. Reduce eficienţa preparatelor, care se absorb lent în tractul gastrointestinal.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 70 mg. Câte 10 comprimate în blister.
Câte 1 sau 2 blistere plasate în cutie de carton împreună cu instrucţiunea pentru administrare.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
36 luni.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Fără prescripţie medicală.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Compania farmaceutică "Zdorovie" S. R. L, Ucraina
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
Compania farmaceutică "Zdorovie" S. R. L. , Ucraina.
61013, or. Harkov, str. Şevcenko, 22.
comprimate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Senadexin-Zdorovye
DCI-ul substanţei (substanţelor) active
Extractum Sennae Folii
COMPOZIŢIA
1 comprimat conţine:
substanţe active: extract din frunze de senă (conţine săruri de calciu ale senozidelor A şi B, în recalcul la 20%) – 70 mg;
substanţe auxiliare: lactoză monohidrat, amidon de porumb, vanilină, stearat de magneziu, metilparahidroxibenzoat (E218), acid stearic, talc, celuloză microcristalină, croscarmerloză de sodiu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate plat-cilindrice, de culoare de la gri-cafenie până la cafenie cu incluziuni mai deschise sau mai închise, cu incizie şi margini teşite, cu miros de vanilie.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Laxative de contact, A06AB06.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Laxativ de origine vegetală cu influenţă asupra motilităţii intestinului gros. Acţiunea farmacologică este determinată de antraglicozide (senozide A şi B), de asemenea şi alte glicozide. La administrarea internă glicozidele de siminichie trec prin stomac şi intestinul subţire sub formă nemodificată, fără a se absorbi. În intestinul gros antraglicozidele sunt scindate de către bacteriile intestinale în antroni şi antranoli farmacologici activi , care irită interoreceptorii intestinului gros, intensifică peristaltismul şi accelerează golirea intestinului. Antronii şi antranolii preîntâmpină absorbţia apei şi electroliţilor, contribuie la difuzia apei în lumenul intestinal. Ca rezultat al efectului osmotic se petrece înmuierea maselor fecale şi creşterea volumului lor, care contribuie la efectul laxativ al antraglicozidelor. Acţiunea laxativă se manifestă peste 6-10 ore. La administrare îndelungată a preparatului intensitatea acţiunii lui poate să se reducă prin scăderea nivelului de potasiu în organism. Preparatul este bine tolerat de pacienţi; datorită cantităţilor mici de răşini – nu manifestă acţiune iritantă asupra intestinului.
Proprietăţi farmacocinetice
Metaboliţii antraglicozidelor de siminichie practic nu se absorb, se elimină preponderent cu masele fecale, de asemenea cu urină. Se elimină şi prin transpiraţie, se excretă în laptele matern.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Constipaţii determinate de atonia intestinului de diversă etiologie. Evacuarea conţinutului intestinal înainte de procedurile diagnostice şi terapeutice.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează per os, cu o cantitate suficientă de lichid, înainte de somn sau dimineaţa.
La adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani se recomandă de administrat câte 2 comprimate 1-2 ori pe zi, seara înainte de culcare sau dimineaţa. Doza nictemerală maximă – 4 comprimate. La vârstnici se recomandă iniţierea tratamentului cu 1 comprimat.
REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse sunt indicate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de frecvenţă.
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Preparatul de regulă este bine tolerat. Reacţiile adverse apar rar şi, de obicei, dispar la micşorarea dozei sau la sistarea administrării preparatului.
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice manifestate (erupţii cutanate, prurit, urticarie, exantemă locală sau generalizată).
Tulburări metabolice şi de nutriţie: la administrarea de durată, îndeosebi în doze mari, este posibilă pierdere de electroliţi, în special de potasiu, ce poate provoca tulburări de ritm cardiac, colaps, fatigabilitate, slăbiciune muculară, convulsii.
Tulburări gastrointestinale: anorexie, dureri abdominale, diaree; la administrarea de durată sau în doze mari – greţuri, vomă, meteorism, pseudomelanoza intestinului, atonia intestinului gros, tulburări de digestie, colici intestinale, scăderea în greutate. Tulburări renale şi ale căilor urinare: modificarea culorii urinei (roşie sau cafenie – nu are semnificaţie clinică); la administrarea de durată sau în doze mari - proteinurie, hematurie.
CONTRAINDICAŢII
-Hipersensibilitate la preparatele de siminichie şi la alte componente ale preparatului,
-ocluzie intestinală paralitică, hernie strangulată
-afecţiuni inflamatorii acute intestinale (boala Crohn, colite),
-peritonită, diverticulită, apendicită, diaree frecventă,
-ulcer gastric şi duodenal,
-hemoragii gastrointestinale, metroragii,
-cistită,
-dureri abdominale de geneză necunoscută,
-afecţiuni severe ale ficatului,
-dereglare severă a echilibrului hidro-electrolitic (hipokaliemia),
-copii cu vârsta până la 1 an.
SUPRADOZAJ
Simptome: diaree, care conduce la tulburări hidro-electrolitice; colici intestinale, iritarea organelor tractului gastrointestinal însoţite de greaţă, dureri în epigastru, convulsii, tulburarea funcţiei intestinului, colaps vascular şi acidoză metabolică.
Tratament: sistarea preparatului. Terapie simptomatică, lavaj gastric. Dacă există risc pentru diaree severă se recomandă rehidratarea (administrarea cantităţilori mari de lichid).
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Preparatul se recomandă de administrat numai în cazul, dacă normalizarea scaunului nu se va atinge prin modificarea dietei sau administrarea preparatelor, care măresc volumul conţinutului intestinal. Se recomandă de administrat doza minimă eficientă necesară pentru normalizarea funcţiei intestinale. Dacă nu este cunoscută cauza constipaţiei şi pacientul prezintă acuze din partea tractului gastrointestinal (durei abdominale, greaţă, vomă) este necesară consultaţia medicului îninte de indicarea preparatului. Nu se recomandă administrarea îndelungată sau în doze, care depăşesc cele recomandate. Se va consulta medicul dacă durata tratamentului este mai mare de 1 săptămână, pentru a nu provoca atonie intestinală. Nu se recomandă indicarea preparatului timp de 2 ore după administrarea altor medicamente. Se va administra cu precauţie la copii cu vârsta până la 6 ani, la pacienţii cu afecţiuni renale şi/sau hepatice, cu afecţiuni nflamatorii crinice intestinale. În timpul tratamentului urina acidă poate avea culoare galben-cafenie, alcalină – culoare roşietică. Preparatul conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la lactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Administrarea preparatului în timpul sarcinii se va efectua sub supraveghere medicală. Administrarea preparatului în perioada de sarcină poate determina o incidenţă mai înaltă de dezvoltarea reacţiilor adverse (dureri abdominale, diaree). Pe parcursul tratamentului se va întrerupe alăptarea la sân, deoarece componentele preparatului se excretă în laptele matern şi determina scaun lichid frecvent la sugari.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Preparatul de regulă nu influenţează capacitatea de a conduce autovehicule şi de manevrare a utilajelor, care necesită concentraţia atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide. Este necesar controlul reacţiei individuale la preparat.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Pacienţii care administrează glicozide cardiace, preparate antiaritmice, preparate care cresc intervalul QT, diuretice, corticosteroizi sau preparate în bază de lemn dulce trebuie să consulte medicul înainte de iniţierea tratamentului. La administrarea îndelungată sau la administrarea în doze mari preparatul intensifică efectul glicozidelor cardiace şi remediilor antiaritmice ca rezultat al scăderii nivelului de potasiu în organism, afectează absorbţia tetraciclinelor. La administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice, glucocorticosteroizii, preparatele din lemn dulce cresc riscul dezvoltării hipokaliemiei. Reduce eficienţa preparatelor, care se absorb lent în tractul gastrointestinal.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 70 mg. Câte 10 comprimate în blister.
Câte 1 sau 2 blistere plasate în cutie de carton împreună cu instrucţiunea pentru administrare.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
36 luni.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Fără prescripţie medicală.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Compania farmaceutică "Zdorovie" S. R. L, Ucraina
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
Compania farmaceutică "Zdorovie" S. R. L. , Ucraina.
61013, or. Harkov, str. Şevcenko, 22.
-3%
7.32 MDL
7.55 MDL
Tratamentul stărilor de hipovitaminoză asociate carenţei alimentare, tulburărilor de absorbţie şi de depozitare a vitaminei A, manifestate prin adaptare deficitară la întuneric, nictalopie, xeroftalmie, ulceraţii corneene, keratomalacie, xeroză cu hipercheratoză foliculară.
Afecţiuni cronice însoţite de modificări structurale şi funcţionale la nivel cutanat: ozenă, bronşită cronică, stomatită, glosită, gastrită atrofică.
Afecţiuni cronice însoţite de modificări structurale şi funcţionale la nivel cutanat: ozenă, bronşită cronică, stomatită, glosită, gastrită atrofică.
-3%
17.36 MDL
17.90 MDL
Rețetă medicală
SINGULAIR®
comprimate masticabile
DCI-ul substanţei active
Montelukastum
COMPOZIŢIA
1 comprimat masticabil conţine:
substanţe active: montelukast - 4 mg (sub formă de montelukast sodic-4,16 mg); excipienţi: manitol (E421), celuloză microcristalină, hidroxipropilceluloză (E 463), oxid roşu de fier (E172), croscarmeloză sodică, aromă de vişine, aspartam (E951), stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate masticabile
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare roz, ovale, biconvexe cu inscripţia „SINGULAIR” pe o parte a comprimatului şi „MSD711” pe cealaltă.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Alte medicamente pentru uz sistemic pentru tratamentul patologiilor respiratorii obstructive. Antagonişti ai receptorilor leucotrienici; R03DC03.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoide inflamatoare puternice, eliberate de diverse celule, incluzând mastocitele şi eozinofilele. Aceşti mediatori proastmatici importanţi se leagă de receptorii de cisteinil-leucotriene (CysLT) prezenţi în căile respiratorii la om şi determină efecte asupra căilor aeriene, incluzând bronhospasm, creştere a secreţiei de mucus, permeabilitate vasculară şi atragere de eozinofile. Montelukast este o substanţă activă, cu administrare orală, care se leagă cu afinitate şi selectivitate mare de receptorul CysLT1. În studii clinice, montelukast inhibă bronhospasmul determinat de inhalarea LTD4, la doze de 5 mg. Bronhodilataţia a fost observată în cursul primelor 2 ore de la administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de un beta-adrenomimetic a fost aditiv celui produs de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza precoce cât şi cea tardivă a bronhospasmului, datorată stimulării antigenice. Comparativ cu placebo, tratamentul cu montelukast la pacienţi adulţi şi copii a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic. Într-un studiu clinic separat, tratamentul cu montelukast a scăzut semnificativ numărul eozinofilelor din căile aeriene (conform determinărilor din spută). La pacienţi adulţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 14 ani, montelukast a micşorat numărul eozinofilelor din sângele periferic, comparativ cu placebo, ameliorând, în acelaşi timp, controlul clinic al astmului bronşic.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie. După administrarea orală, montelukast se absoarbe rapid. La adult, în condiţii de repaus alimentar, pentru comprimatul filmat de 10 mg, concentraţia plasmatică maximă (C max) este atinsă la 3 ore (T max) după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 64%. Biodisponibilitatea după administrare orală şi Cmax nu sunt influenţate de un prânz standard. Siguranţa şi eficacitatea au fost demonstrate în studii clinice, în cadrul cărora comprimatul filmat de 10 mg a fost administrat indiferent de orarul meselor. La adult, în condiţii de repaus alimentar, pentru comprimatul masticabil de 5 mg, C max este atinsă la 2 ore după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 73% şi este redusă până la 63% de un prânz standard. După administrarea comprimatului masticabil de 4 mg la pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani, în condiţii de repaus alimentar, Cmax este atinsă la 2 ore. Valoarea medie a C max este cu 66% mai mare, în timp ce valoarea medie a Cmin este mai mică, comparativ cu adulţii cărora li se administrează comprimatul de 10 mg.
Distribuţie. Montelukastul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru este de 8-11 litri. Studiile efectuate la şobolan cu montelukast marcat radioactiv arată o traversare minimă a barierei hematoencefalice. În plus, la 24 ore după administrare, concentraţiile substanţei marcate au fost minime în toate celelalte ţesuturi. Metabolizare. Montelukast este metabolizat în proporţie mare. În studiile în care s-au administrat doze terapeutice, concentraţiile plasmatice, la starea de echilibru, ale metaboliţilor montelukastului sunt nedetectabile, atât la adulţi, cât şi la copii şi adolescenţi. Studiile in vitro cu microzomi hepatici umani indică implicarea izoenzimelor 3A4, 2A6, 2C8 şi 2C9 ale citocromului P450 în metabolizarea montelukastului. În baza studiilor ulterioare efectuate in vitro, utilizând microzomi hepatici umani, s-a constatat că izoenzimele 3A4, 2C9,1A2, 2A6, 2C19 sau 2D6 ale citocromului P450 nu sunt inhibate de montelukast, la concentraţiile plasmatice terapeutice. Contribuţia metaboliţilor la efectul terapeutic al montelukastului este minimă.
Eliminare. Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este 45 ml/min, la adultul sănătos. După administrarea orală a unei doze de montelukast marcat radioactiv, 86% din radio activi tate s-a regăsit în materiile fecale, într-un interval de 5 zile şi <0,2% s-a regăsit în urină. Coroborat cu biodisponibilitatea orală estimată a montelukastului, aceasta indică o eliminare aproape exclusivă a montelukastului şi a metaboliţilor săi pe cale biliară. Grupe speciale de pacienţi. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară spre moderată. Nu s-au realizat studii clinice la pacienţi cu insuficienţă renală. Deoarece montelukastul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale biliară, nu se consideră necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există date privind farmacocinetica montelukastului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh >9). La administrarea unor doze mari de montelukast (mai mari de 20 de ori şi de 60 de ori comparativ cu doza recomandată la adult), a fost observată o scădere a concentraţiei plasmatice de teofilină. Acest efect nu a fost observat la administrarea dozei recomandate de 10 mg o dată pe zi.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Singulair® 4 mg este indicat în tratamentul astmului bronşic (terapie adjuvantă) la pacienţii cu vârsta între 2 şi 5 ani cu astm bronşic persistent de intensitate uşoară până la moderată, care nu sunt controlaţi în mod corespunzător cu corticosteroizi inhalatori şi la care administrarea „la nevoie “ a beta-adrenomimeticelor cu acţiune de scurtă durată nu asigură un control clinic adecvat al astmului bronşic.
Singulair® 4 mg poate constitui un tratament alternativ la dozele scăzute de corticosteroizi inhalatori pentru pacienţii cu vârsta între 2 şi 5 ani, cu astm bronşic persistent formă uşoară care nu au antecedente recente de crize de astm bronşic sever care necesită administrare orală de corticosteroizi şi la care s-a demonstrat că nu sunt capabili de a utiliza corticosteroizi inhalatori. Singulair® 4 mg este indicat în profilaxia astmului bronşic la copii cu vârsta de la 2 ani, a cărui componentă predominantă este bronhospasmul indus de efort fizic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Acest medicament trebuie administrat unui copil sub supravegherea unui adult. Pentru copiii care nu pot mesteca comprimatul, se produce forma farmaceutică Singualir® granule. Doza pentru copii cu vârsta între 2-5 ani este de 1 comprimat masticabil de 4 mg zilnic administrat seara. Dacă se administrează cu alimente, comprimatele de Singulair® 4 mg trebuie luate cu o oră înainte sau cu 2 ore după masă. Nu sunt necesare ajustări ale dozei la acest grup de vârstă. Comprimatul de 4 mg de Singulair® nu este recomandat pacienţilor cu vârsta mai mică de 2 ani. Recomandări generale Efectul terapeutic al Singulair® asupra parametrilor de control ai astmului bronşic apare în decursul primei zile de tratament. Pacienţii trebuie sfătuiţi să continue tratamentul cu Singulair® atât în perioada în care astmul bronşic este controlat, cât şi în timpul perioadelor de agravare. Nu este necesară ajustarea dozelor pentru pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu sunt disponibile date despre pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Doza este aceeaşi pentru pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin. Singulair® 4 mg ca tratament alternativ la doze scăzute de corticosteroizi inhalatori pentru astmul bronşic persistent, formă uşoară Singulair® 4 mg nu este recomandat în monoterapie la pacienţii cu astm bronşic persistent în formă moderată. Utilizarea de montelukast ca tratament alternativ la dozele scăzute de corticosteroizi inhalatori pentru copiii cu astm bronşic persistent formă uşoară trebuie luată în considerare la pacienţii care nu au antecedente recente de crize de astm bronşic sever care necesită corticosteroizi cu administrare orală şi la care s-a demonstrat că nu sunt capabili să utilizeze corticosteroizi inhalatori. Astmul bronşic persistent formă uşoară este definit ca prezenţa de simptome de astm bronşic mai mult de o dată pe săptămână dar mai puţin de o dată pe zi, simptome nocturne mai mult de două ori pe lună dar mai puţin de o dată pe săptămână, cu funcţionare a plămânului normală între episoade. Dacă controlul satisfăcător al astmului bronşic nu este atins în continuare (în general într-o lună), necesitatea terapiei adjuvante sau a altei terapii antiinflamatoare bazată pe sistemul gradual pentru tratamentul astmului bronşic trebuie luată în considerare. Pacienţii trebuie evaluaţi periodic pentru controlul astmului bronşic. Singulair® utilizat ca profilaxie a astmului bronşic a cărui componentă predominantă este bronhospasmul indus de efort, pentru pacienţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani La pacienţii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani, bronhoconstricţia indusă de efort poate fi manifestarea predominantă a astmului bronşic persistent, care necesită tratament cu corticosteroizi inhalatori. Pacienţii trebuie evaluaţi după 2 până la 4 săptămâni de tratament cu montelukast. În cazul în care nu se obţine un răspuns satisfăcător, trebuie luat în considerare un tratament suplimentar sau diferit. Tratamentul cu Singulair® 4 mg în relaţie cu alte tratamente pentru astmul bronşic Când tratamentul cu Singulair® 4 mg este utilizat ca tratament adjuvant la corticosteroizii inhalatori, Singulair® 4 mg nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi inhalatori.
Pentru copiii cu vârsta 6-14 ani se recomandă administrarea de Singulair® 5 mg.
REACŢII ADVERSE
Montelukast a fost evaluat în studii clinice la pacienţii cu astm bronşic persistent după cum urmează:
- comprimate filmate (10 mg)-la aproximativ 4000 de pacienţi adulţi cu vârsta de 15 ani şi peste;
- comprimate masticabile (5 mg)-la aproximativ 1750 pacienţi pediatrici cu vârsta între 6 şi 14 ani;
- comprimate masticabile (4 mg)-la aproximativ 851 pacienţi cu vârsta între 2 şi 5 ani.
Montelukast a fost evaluat în studii clinice la pacienţii cu astm bronşic intermitent: - granule şi comprimate masticabile (4 mg)-la aproximativ 1038 pacienţi cu vârsta între 6 luni şi 5 ani.
În studiile clinice următoarele reacţii adverse au fost raportate frecvent ( ≥ 1/100 şi < 1/10) la pacienţii trataţi cu montelukast şi cu o incidenţă mai mare decât la pacienţii la care s-a administrat placebo:
Profilul de siguranţă nu s-a modificat în studiile clinice care au inclus un număr limitat de pacienţi, la care tratamentul a fost prelungit până la 2 ani pentru adulţi şi până la 12 luni pentru pacienţii copii cu vârstă cuprinsă între 6 şi 14 ani. În total, 502 pacienţi copii cu vârsta între 2 şi 5 ani au fost trataţi cu montelukast pentru cel puţin 3 luni, 338 timp de 6 luni sau mai mult, şi 534 pacienţi timp de 12 luni sau mai mult. Profilul de siguranţă nu s-a modificat nici la aceşti pacienţi cu tratament pe durată lungă de timp.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în experienţa de după punerea pe piaţă. Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Infecţii şi infestări: foarte frecvente-infecţii ale căilor respiratorii superioare.
Tulburări hematologice şi limfatice: rare-tendinţă crescută la sângerare.
Tulburări ale sistemului imunitar: mai puţin frecvente-reacţii de hipersensibilitate ce includ anafilaxia; foarte rare-infiltrat eozinofilic hepatic.
Tulburări psihice: mai puţin frecvente-visuri patologice (coşmaruri, insomnii, somnambulism), iritabilitate, anxietate, nelinişte, agitaţie (comportament agresiv sau ostilitate), depresie, hiper activi tate psihomotorie (iritabilitate, anxietate şi tremor), rare-înrăutăţirea memoriei, dereglarea atenţiei; foarte rare-halucinaţii, dezorientare, idei şi comportament suicidar (tentativă de sinucidere).
Tulburări ale sistemului nervos: mai puţin frecvente-ameţeli, somnolenţă, parestezii/hipoestezie, convulsii.
Tulburări cardiace: rare-palpitaţii.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: mai puţin frecvente-epistaxis; foarte rare-sindrom Churg-Strauss, eozinofilie pulmonară.
Tulburări gastrointestinale: frecvente-diaree, greaţă, vărsături; mai puţin frecvente-xerostomie, dispepsie.
Tulburări hepatobiliare: frecvente-creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor (ALT, AST); foarte rare-hepatită (incluzând afectare colestatică, hepatocelulară şi mixtă).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente-erupţii cutanate; mai puţin frecvente-echimoze, urticarie, prurit; rare-edem angioneurotic; foarte rare-eritem nodos, eritem multiform.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: mai puţin frecvente-artralgii, mialgie inclusiv crampe musculare.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: frecvente-pirexie; mai puţin frecvente-astenie/oboseală, stare generală de rău, edeme.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
SUPRADOZAJ
Nu este disponibilă nici o informaţie specifică referitoare la tratamentul supradozajului cu montelukast. În studiile pentru astmul bronşic cronic, montelukast a fost administrat pacienţilor în doze de până la 200 mg/zi timp de 22 de săptămâni şi în studiile de scurtă durată, a fost administrat timp de aproximativ o săptămână, în doze de până la 900 mg pe zi fără apariţia reacţiilor adverse importante. În perioada de după punerea pe piaţă şi în studiile clinice cu montelukast au fost raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulţi şi copii cu o doză de până la 1000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 luni). Observaţiile clinice şi de laborator au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă constatat la pacienţii adulţi si copii. În majoritatea cazurilor de supradozaj nu s-au raportat reacţii adverse. Cele mai frecvente reacţii adverse care au apărut au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă al montelukastului şi au inclus: durere abdominală, somnolenţă, senzaţie de sete, cefalee, vărsături şi hiper activi tate psihomotorie. Nu se cunoaşte dacă montelukastul este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze niciodată montelukast administrat oral pentru tratamentul atacurilor acute de astm bronşic şi să păstreze la îndemână medicaţia de urgenţă corespunzătoare. În cazul apariţiei unei crize astmatice trebuie folosit un betaagonist inhalator cu acţiune de scurtă durată. Pacienţii trebuie să ceară sfatul medicului
cât mai repede posibil dacă au nevoie de mai multe administrări inhalatorii de betaagonişti cu acţiune de scurtă durată decât de obicei. Singulair® nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi administraţi pe cale inhalatorie sau orală. Nu există date care să demonstreze că dozele de corticosteroizi administraţi pe cale orală pot fi reduse în cazul administrării în asociere cu montelukast. Pacienţii trataţi cu medicamente antiasmatice, incluzând montelukast, pot determina, în cazuri rare, eozinofilie sistemică, uneori prezentând caracteristicile clinice ale vasculitei din sindromul Churg-Strauss (o afecţiune tratată frecvent cu corticosteroid administrat sistemic). Aceste cazuri au fost asociate uneori cu reducerea sau întreruperea tratamentului cu un corticosteroid administrat oral. Deşi o relaţie cauzală între administrarea de antagonişti ai receptorilor leukotrienici şi apariţia sindromului Churg-Strauss nu este stabilită, medicii trebuie să fie atenţi privind posibiliatea apariţiei la pacienţi a eozinofiliei, vasculitei cu erupţii cutanate tranzitorii, agravarea simptomatologiei pulmonare, complicaţii cardiace, şi/sau neuropatie. Pacienţii care prezintă aceste simptome trebuie reevaluaţi, iar schemele lor de tratament trebuie analizate. Singulair® 4 mg conţine aspartam (E951), o sursă de fenilalanină. Pacienţii cu fenilcetonurie trebuie să ţină cont de faptul că fiecare comprimat masticabil conţine fenilalanină într-o cantitate echivalentă cu fenilalanină 0,674 mg per doză.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Studiile efectuate pe animale nu indică efecte nocive asupra sarcinii sau dezvoltării embrionare/fetale. Datele limitate, disponibile din baza de date de la gravide, nu indică o relaţie cauzală între administrarea de Singulair® şi apariţia malformaţiilor congenitale (de exemplu defecte ale membrelor) care au fost raportate rar pe plan mondial, după punerea pe piaţă. Singulair® poate fi utilizat în timpul sarcinii, doar dacă se consideră că este absolut necesar. Studiile pe şobolani au evidenţiat că montelukast este excretat în lapte. La om, nu se cunoaşte dacă montelukast este excretat în laptele matern. Singulair® poate fi utilizat în timpul alăptării, doar dacă se consideră că este absolut necesar.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu este de aşteptat ca Singulair® să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi, în cazuri foarte rare au existat pacienţi care au raportat somnolenţă sau ameţeală.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate în mod curent pentru profilaxia şi tratamentul cronic al astmului bronşic. În studiile privind interacţiunile medicamentoase, doza clinică recomandată de montelukast nu are efecte importante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale (etinil estradiol/ noretindronă 35/1), terfenadină, digoxină şi warfarină. Aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40 % la subiecţii la care s-a administrat tratament concomitent cu fenobarbital. Deoarece montelukast este metabolizat prin intermediul CYP 3A4, 2C8 şi 2C9, trebuie luate măsuri de precauţie, în special la copii, în cazul administrării concomitente cu inductori ai CYP 3A4, 2C8 şi 2C9, cum sunt fenitoină, fenobarbital şi rifampicină. Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un inhibitor puternic al CYP 2C8. Cu toate acestea, datele de la un studiu clinic de interacţiune medicamentoasă, ce implică
montelukast şi rosiglitazonă (un substrat reprezentativ al medicamentelor metabolizate în principal de CYP 2C8) au demonstrat că montelukastul nu inhibă in vivo CYP 2C8. Ca urmare, nu se anticipează ca montelukast să influenţeze semnificativ metabolizarea medicamentelor care se realizează prin intermediul acestei enzime (de exemplu: paclitaxel, rosiglitazonă şi repaglinidă). Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un substrat al CYP 2C8, 2C9 şi 3A4. Datele de la un studiu clinic de interacţiune medicamentoasă, ce implică montelukast şi gemfibrozil (inhibitor CYP 2C8 şi 2C9) au demonstrat că gemfibrozilul intensifică expoziţia sistemică a montelukastului de 4,4 ori. Administrarea concomitentă cu gemfibrozil şi alţi inhibitori potenţiali ai CYP 2C8 nu necesită corijarea dozei de montelukast, dar e necesar de luat în calcul o posibilă intensificare a reacţiilor adverse. Reieşind din datele in vitro, nu se presupune dezvoltarea interacţiunilor clinic relevante cu alţi inhibitori cunoscuţi a CYP2C8 (de ex. , trimetoprim). În plus, la administrarea concomitentă de montelukast cu itraconazol nu a fost înregistrată intensificarea expoziţiei sistemice a montelukastului.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate masticabile 4 mg. Câte 14 comprimate masticabile în blister. Câte 1 sau 2 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 30 oC. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
24 luni. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Schering-Plough Central East AG, Elveţia
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORILOR
Merck Sharp&Dohme BV, Olanda
Waarderweg 39, 2031 BN Haarlem
comprimate masticabile
DCI-ul substanţei active
Montelukastum
COMPOZIŢIA
1 comprimat masticabil conţine:
substanţe active: montelukast - 4 mg (sub formă de montelukast sodic-4,16 mg); excipienţi: manitol (E421), celuloză microcristalină, hidroxipropilceluloză (E 463), oxid roşu de fier (E172), croscarmeloză sodică, aromă de vişine, aspartam (E951), stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate masticabile
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare roz, ovale, biconvexe cu inscripţia „SINGULAIR” pe o parte a comprimatului şi „MSD711” pe cealaltă.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Alte medicamente pentru uz sistemic pentru tratamentul patologiilor respiratorii obstructive. Antagonişti ai receptorilor leucotrienici; R03DC03.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoide inflamatoare puternice, eliberate de diverse celule, incluzând mastocitele şi eozinofilele. Aceşti mediatori proastmatici importanţi se leagă de receptorii de cisteinil-leucotriene (CysLT) prezenţi în căile respiratorii la om şi determină efecte asupra căilor aeriene, incluzând bronhospasm, creştere a secreţiei de mucus, permeabilitate vasculară şi atragere de eozinofile. Montelukast este o substanţă activă, cu administrare orală, care se leagă cu afinitate şi selectivitate mare de receptorul CysLT1. În studii clinice, montelukast inhibă bronhospasmul determinat de inhalarea LTD4, la doze de 5 mg. Bronhodilataţia a fost observată în cursul primelor 2 ore de la administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de un beta-adrenomimetic a fost aditiv celui produs de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza precoce cât şi cea tardivă a bronhospasmului, datorată stimulării antigenice. Comparativ cu placebo, tratamentul cu montelukast la pacienţi adulţi şi copii a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic. Într-un studiu clinic separat, tratamentul cu montelukast a scăzut semnificativ numărul eozinofilelor din căile aeriene (conform determinărilor din spută). La pacienţi adulţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 14 ani, montelukast a micşorat numărul eozinofilelor din sângele periferic, comparativ cu placebo, ameliorând, în acelaşi timp, controlul clinic al astmului bronşic.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie. După administrarea orală, montelukast se absoarbe rapid. La adult, în condiţii de repaus alimentar, pentru comprimatul filmat de 10 mg, concentraţia plasmatică maximă (C max) este atinsă la 3 ore (T max) după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 64%. Biodisponibilitatea după administrare orală şi Cmax nu sunt influenţate de un prânz standard. Siguranţa şi eficacitatea au fost demonstrate în studii clinice, în cadrul cărora comprimatul filmat de 10 mg a fost administrat indiferent de orarul meselor. La adult, în condiţii de repaus alimentar, pentru comprimatul masticabil de 5 mg, C max este atinsă la 2 ore după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 73% şi este redusă până la 63% de un prânz standard. După administrarea comprimatului masticabil de 4 mg la pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani, în condiţii de repaus alimentar, Cmax este atinsă la 2 ore. Valoarea medie a C max este cu 66% mai mare, în timp ce valoarea medie a Cmin este mai mică, comparativ cu adulţii cărora li se administrează comprimatul de 10 mg.
Distribuţie. Montelukastul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru este de 8-11 litri. Studiile efectuate la şobolan cu montelukast marcat radioactiv arată o traversare minimă a barierei hematoencefalice. În plus, la 24 ore după administrare, concentraţiile substanţei marcate au fost minime în toate celelalte ţesuturi. Metabolizare. Montelukast este metabolizat în proporţie mare. În studiile în care s-au administrat doze terapeutice, concentraţiile plasmatice, la starea de echilibru, ale metaboliţilor montelukastului sunt nedetectabile, atât la adulţi, cât şi la copii şi adolescenţi. Studiile in vitro cu microzomi hepatici umani indică implicarea izoenzimelor 3A4, 2A6, 2C8 şi 2C9 ale citocromului P450 în metabolizarea montelukastului. În baza studiilor ulterioare efectuate in vitro, utilizând microzomi hepatici umani, s-a constatat că izoenzimele 3A4, 2C9,1A2, 2A6, 2C19 sau 2D6 ale citocromului P450 nu sunt inhibate de montelukast, la concentraţiile plasmatice terapeutice. Contribuţia metaboliţilor la efectul terapeutic al montelukastului este minimă.
Eliminare. Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este 45 ml/min, la adultul sănătos. După administrarea orală a unei doze de montelukast marcat radioactiv, 86% din radio activi tate s-a regăsit în materiile fecale, într-un interval de 5 zile şi <0,2% s-a regăsit în urină. Coroborat cu biodisponibilitatea orală estimată a montelukastului, aceasta indică o eliminare aproape exclusivă a montelukastului şi a metaboliţilor săi pe cale biliară. Grupe speciale de pacienţi. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară spre moderată. Nu s-au realizat studii clinice la pacienţi cu insuficienţă renală. Deoarece montelukastul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale biliară, nu se consideră necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există date privind farmacocinetica montelukastului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh >9). La administrarea unor doze mari de montelukast (mai mari de 20 de ori şi de 60 de ori comparativ cu doza recomandată la adult), a fost observată o scădere a concentraţiei plasmatice de teofilină. Acest efect nu a fost observat la administrarea dozei recomandate de 10 mg o dată pe zi.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Singulair® 4 mg este indicat în tratamentul astmului bronşic (terapie adjuvantă) la pacienţii cu vârsta între 2 şi 5 ani cu astm bronşic persistent de intensitate uşoară până la moderată, care nu sunt controlaţi în mod corespunzător cu corticosteroizi inhalatori şi la care administrarea „la nevoie “ a beta-adrenomimeticelor cu acţiune de scurtă durată nu asigură un control clinic adecvat al astmului bronşic.
Singulair® 4 mg poate constitui un tratament alternativ la dozele scăzute de corticosteroizi inhalatori pentru pacienţii cu vârsta între 2 şi 5 ani, cu astm bronşic persistent formă uşoară care nu au antecedente recente de crize de astm bronşic sever care necesită administrare orală de corticosteroizi şi la care s-a demonstrat că nu sunt capabili de a utiliza corticosteroizi inhalatori. Singulair® 4 mg este indicat în profilaxia astmului bronşic la copii cu vârsta de la 2 ani, a cărui componentă predominantă este bronhospasmul indus de efort fizic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Acest medicament trebuie administrat unui copil sub supravegherea unui adult. Pentru copiii care nu pot mesteca comprimatul, se produce forma farmaceutică Singualir® granule. Doza pentru copii cu vârsta între 2-5 ani este de 1 comprimat masticabil de 4 mg zilnic administrat seara. Dacă se administrează cu alimente, comprimatele de Singulair® 4 mg trebuie luate cu o oră înainte sau cu 2 ore după masă. Nu sunt necesare ajustări ale dozei la acest grup de vârstă. Comprimatul de 4 mg de Singulair® nu este recomandat pacienţilor cu vârsta mai mică de 2 ani. Recomandări generale Efectul terapeutic al Singulair® asupra parametrilor de control ai astmului bronşic apare în decursul primei zile de tratament. Pacienţii trebuie sfătuiţi să continue tratamentul cu Singulair® atât în perioada în care astmul bronşic este controlat, cât şi în timpul perioadelor de agravare. Nu este necesară ajustarea dozelor pentru pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu sunt disponibile date despre pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Doza este aceeaşi pentru pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin. Singulair® 4 mg ca tratament alternativ la doze scăzute de corticosteroizi inhalatori pentru astmul bronşic persistent, formă uşoară Singulair® 4 mg nu este recomandat în monoterapie la pacienţii cu astm bronşic persistent în formă moderată. Utilizarea de montelukast ca tratament alternativ la dozele scăzute de corticosteroizi inhalatori pentru copiii cu astm bronşic persistent formă uşoară trebuie luată în considerare la pacienţii care nu au antecedente recente de crize de astm bronşic sever care necesită corticosteroizi cu administrare orală şi la care s-a demonstrat că nu sunt capabili să utilizeze corticosteroizi inhalatori. Astmul bronşic persistent formă uşoară este definit ca prezenţa de simptome de astm bronşic mai mult de o dată pe săptămână dar mai puţin de o dată pe zi, simptome nocturne mai mult de două ori pe lună dar mai puţin de o dată pe săptămână, cu funcţionare a plămânului normală între episoade. Dacă controlul satisfăcător al astmului bronşic nu este atins în continuare (în general într-o lună), necesitatea terapiei adjuvante sau a altei terapii antiinflamatoare bazată pe sistemul gradual pentru tratamentul astmului bronşic trebuie luată în considerare. Pacienţii trebuie evaluaţi periodic pentru controlul astmului bronşic. Singulair® utilizat ca profilaxie a astmului bronşic a cărui componentă predominantă este bronhospasmul indus de efort, pentru pacienţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani La pacienţii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani, bronhoconstricţia indusă de efort poate fi manifestarea predominantă a astmului bronşic persistent, care necesită tratament cu corticosteroizi inhalatori. Pacienţii trebuie evaluaţi după 2 până la 4 săptămâni de tratament cu montelukast. În cazul în care nu se obţine un răspuns satisfăcător, trebuie luat în considerare un tratament suplimentar sau diferit. Tratamentul cu Singulair® 4 mg în relaţie cu alte tratamente pentru astmul bronşic Când tratamentul cu Singulair® 4 mg este utilizat ca tratament adjuvant la corticosteroizii inhalatori, Singulair® 4 mg nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi inhalatori.
Pentru copiii cu vârsta 6-14 ani se recomandă administrarea de Singulair® 5 mg.
REACŢII ADVERSE
Montelukast a fost evaluat în studii clinice la pacienţii cu astm bronşic persistent după cum urmează:
- comprimate filmate (10 mg)-la aproximativ 4000 de pacienţi adulţi cu vârsta de 15 ani şi peste;
- comprimate masticabile (5 mg)-la aproximativ 1750 pacienţi pediatrici cu vârsta între 6 şi 14 ani;
- comprimate masticabile (4 mg)-la aproximativ 851 pacienţi cu vârsta între 2 şi 5 ani.
Montelukast a fost evaluat în studii clinice la pacienţii cu astm bronşic intermitent: - granule şi comprimate masticabile (4 mg)-la aproximativ 1038 pacienţi cu vârsta între 6 luni şi 5 ani.
În studiile clinice următoarele reacţii adverse au fost raportate frecvent ( ≥ 1/100 şi < 1/10) la pacienţii trataţi cu montelukast şi cu o incidenţă mai mare decât la pacienţii la care s-a administrat placebo:
Profilul de siguranţă nu s-a modificat în studiile clinice care au inclus un număr limitat de pacienţi, la care tratamentul a fost prelungit până la 2 ani pentru adulţi şi până la 12 luni pentru pacienţii copii cu vârstă cuprinsă între 6 şi 14 ani. În total, 502 pacienţi copii cu vârsta între 2 şi 5 ani au fost trataţi cu montelukast pentru cel puţin 3 luni, 338 timp de 6 luni sau mai mult, şi 534 pacienţi timp de 12 luni sau mai mult. Profilul de siguranţă nu s-a modificat nici la aceşti pacienţi cu tratament pe durată lungă de timp.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în experienţa de după punerea pe piaţă. Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Infecţii şi infestări: foarte frecvente-infecţii ale căilor respiratorii superioare.
Tulburări hematologice şi limfatice: rare-tendinţă crescută la sângerare.
Tulburări ale sistemului imunitar: mai puţin frecvente-reacţii de hipersensibilitate ce includ anafilaxia; foarte rare-infiltrat eozinofilic hepatic.
Tulburări psihice: mai puţin frecvente-visuri patologice (coşmaruri, insomnii, somnambulism), iritabilitate, anxietate, nelinişte, agitaţie (comportament agresiv sau ostilitate), depresie, hiper activi tate psihomotorie (iritabilitate, anxietate şi tremor), rare-înrăutăţirea memoriei, dereglarea atenţiei; foarte rare-halucinaţii, dezorientare, idei şi comportament suicidar (tentativă de sinucidere).
Tulburări ale sistemului nervos: mai puţin frecvente-ameţeli, somnolenţă, parestezii/hipoestezie, convulsii.
Tulburări cardiace: rare-palpitaţii.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: mai puţin frecvente-epistaxis; foarte rare-sindrom Churg-Strauss, eozinofilie pulmonară.
Tulburări gastrointestinale: frecvente-diaree, greaţă, vărsături; mai puţin frecvente-xerostomie, dispepsie.
Tulburări hepatobiliare: frecvente-creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor (ALT, AST); foarte rare-hepatită (incluzând afectare colestatică, hepatocelulară şi mixtă).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente-erupţii cutanate; mai puţin frecvente-echimoze, urticarie, prurit; rare-edem angioneurotic; foarte rare-eritem nodos, eritem multiform.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: mai puţin frecvente-artralgii, mialgie inclusiv crampe musculare.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: frecvente-pirexie; mai puţin frecvente-astenie/oboseală, stare generală de rău, edeme.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
SUPRADOZAJ
Nu este disponibilă nici o informaţie specifică referitoare la tratamentul supradozajului cu montelukast. În studiile pentru astmul bronşic cronic, montelukast a fost administrat pacienţilor în doze de până la 200 mg/zi timp de 22 de săptămâni şi în studiile de scurtă durată, a fost administrat timp de aproximativ o săptămână, în doze de până la 900 mg pe zi fără apariţia reacţiilor adverse importante. În perioada de după punerea pe piaţă şi în studiile clinice cu montelukast au fost raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulţi şi copii cu o doză de până la 1000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 luni). Observaţiile clinice şi de laborator au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă constatat la pacienţii adulţi si copii. În majoritatea cazurilor de supradozaj nu s-au raportat reacţii adverse. Cele mai frecvente reacţii adverse care au apărut au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă al montelukastului şi au inclus: durere abdominală, somnolenţă, senzaţie de sete, cefalee, vărsături şi hiper activi tate psihomotorie. Nu se cunoaşte dacă montelukastul este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze niciodată montelukast administrat oral pentru tratamentul atacurilor acute de astm bronşic şi să păstreze la îndemână medicaţia de urgenţă corespunzătoare. În cazul apariţiei unei crize astmatice trebuie folosit un betaagonist inhalator cu acţiune de scurtă durată. Pacienţii trebuie să ceară sfatul medicului
cât mai repede posibil dacă au nevoie de mai multe administrări inhalatorii de betaagonişti cu acţiune de scurtă durată decât de obicei. Singulair® nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi administraţi pe cale inhalatorie sau orală. Nu există date care să demonstreze că dozele de corticosteroizi administraţi pe cale orală pot fi reduse în cazul administrării în asociere cu montelukast. Pacienţii trataţi cu medicamente antiasmatice, incluzând montelukast, pot determina, în cazuri rare, eozinofilie sistemică, uneori prezentând caracteristicile clinice ale vasculitei din sindromul Churg-Strauss (o afecţiune tratată frecvent cu corticosteroid administrat sistemic). Aceste cazuri au fost asociate uneori cu reducerea sau întreruperea tratamentului cu un corticosteroid administrat oral. Deşi o relaţie cauzală între administrarea de antagonişti ai receptorilor leukotrienici şi apariţia sindromului Churg-Strauss nu este stabilită, medicii trebuie să fie atenţi privind posibiliatea apariţiei la pacienţi a eozinofiliei, vasculitei cu erupţii cutanate tranzitorii, agravarea simptomatologiei pulmonare, complicaţii cardiace, şi/sau neuropatie. Pacienţii care prezintă aceste simptome trebuie reevaluaţi, iar schemele lor de tratament trebuie analizate. Singulair® 4 mg conţine aspartam (E951), o sursă de fenilalanină. Pacienţii cu fenilcetonurie trebuie să ţină cont de faptul că fiecare comprimat masticabil conţine fenilalanină într-o cantitate echivalentă cu fenilalanină 0,674 mg per doză.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Studiile efectuate pe animale nu indică efecte nocive asupra sarcinii sau dezvoltării embrionare/fetale. Datele limitate, disponibile din baza de date de la gravide, nu indică o relaţie cauzală între administrarea de Singulair® şi apariţia malformaţiilor congenitale (de exemplu defecte ale membrelor) care au fost raportate rar pe plan mondial, după punerea pe piaţă. Singulair® poate fi utilizat în timpul sarcinii, doar dacă se consideră că este absolut necesar. Studiile pe şobolani au evidenţiat că montelukast este excretat în lapte. La om, nu se cunoaşte dacă montelukast este excretat în laptele matern. Singulair® poate fi utilizat în timpul alăptării, doar dacă se consideră că este absolut necesar.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu este de aşteptat ca Singulair® să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi, în cazuri foarte rare au existat pacienţi care au raportat somnolenţă sau ameţeală.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate în mod curent pentru profilaxia şi tratamentul cronic al astmului bronşic. În studiile privind interacţiunile medicamentoase, doza clinică recomandată de montelukast nu are efecte importante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale (etinil estradiol/ noretindronă 35/1), terfenadină, digoxină şi warfarină. Aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40 % la subiecţii la care s-a administrat tratament concomitent cu fenobarbital. Deoarece montelukast este metabolizat prin intermediul CYP 3A4, 2C8 şi 2C9, trebuie luate măsuri de precauţie, în special la copii, în cazul administrării concomitente cu inductori ai CYP 3A4, 2C8 şi 2C9, cum sunt fenitoină, fenobarbital şi rifampicină. Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un inhibitor puternic al CYP 2C8. Cu toate acestea, datele de la un studiu clinic de interacţiune medicamentoasă, ce implică
montelukast şi rosiglitazonă (un substrat reprezentativ al medicamentelor metabolizate în principal de CYP 2C8) au demonstrat că montelukastul nu inhibă in vivo CYP 2C8. Ca urmare, nu se anticipează ca montelukast să influenţeze semnificativ metabolizarea medicamentelor care se realizează prin intermediul acestei enzime (de exemplu: paclitaxel, rosiglitazonă şi repaglinidă). Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un substrat al CYP 2C8, 2C9 şi 3A4. Datele de la un studiu clinic de interacţiune medicamentoasă, ce implică montelukast şi gemfibrozil (inhibitor CYP 2C8 şi 2C9) au demonstrat că gemfibrozilul intensifică expoziţia sistemică a montelukastului de 4,4 ori. Administrarea concomitentă cu gemfibrozil şi alţi inhibitori potenţiali ai CYP 2C8 nu necesită corijarea dozei de montelukast, dar e necesar de luat în calcul o posibilă intensificare a reacţiilor adverse. Reieşind din datele in vitro, nu se presupune dezvoltarea interacţiunilor clinic relevante cu alţi inhibitori cunoscuţi a CYP2C8 (de ex. , trimetoprim). În plus, la administrarea concomitentă de montelukast cu itraconazol nu a fost înregistrată intensificarea expoziţiei sistemice a montelukastului.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate masticabile 4 mg. Câte 14 comprimate masticabile în blister. Câte 1 sau 2 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 30 oC. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
24 luni. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Schering-Plough Central East AG, Elveţia
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORILOR
Merck Sharp&Dohme BV, Olanda
Waarderweg 39, 2031 BN Haarlem
-3%
116.69 MDL
120.30 MDL
Rețetă medicală
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al anxietăţii la adulţi, în caz de eşec al
tratamentului convenţional.
Tratamentul simptomatic al tulburărilor de comportament severe (agitaţie, automutilare, stereotipii), la copii cu vârsta peste 6 ani, în special în contextul autismului.
Doze şi mod de administrare
Doze
Întotdeauna trebuie căutată doza minimă eficace. Dacă starea clinică a pacientului
permite, tratamentul trebuie început cu doze mici, care apoi sunt crescute progresiv.
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 50 mg - 150 mg sulpiridă (1 - 3 capsule Eglonyl 50
mg), timp de maxim 4 săptămâni.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Doza zilnică recomandată este de 5 - 10 mg/kg.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie să se reducă dozele dacă există dovezi de insuficienţă
renală.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală.
Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
- tumori prolactino-dependente (de exemplu, prolactinom şi cancer de sân);
- feocromocitom diagnosticat sau suspectat;
- porfirie acută;
- în asociere cu:
levodopa sau medicamente antiparkinsoniene (inclusiv ropinirol) (vezi pct. 4.5)
sultopridă
agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă), cu excepţia
pacienţilor cu boala Parkinson (vezi pct. 4.4, 4.5)
- copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3xGl3w8
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al anxietăţii la adulţi, în caz de eşec al
tratamentului convenţional.
Tratamentul simptomatic al tulburărilor de comportament severe (agitaţie, automutilare, stereotipii), la copii cu vârsta peste 6 ani, în special în contextul autismului.
Doze şi mod de administrare
Doze
Întotdeauna trebuie căutată doza minimă eficace. Dacă starea clinică a pacientului
permite, tratamentul trebuie început cu doze mici, care apoi sunt crescute progresiv.
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 50 mg - 150 mg sulpiridă (1 - 3 capsule Eglonyl 50
mg), timp de maxim 4 săptămâni.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Doza zilnică recomandată este de 5 - 10 mg/kg.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie să se reducă dozele dacă există dovezi de insuficienţă
renală.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală.
Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
- tumori prolactino-dependente (de exemplu, prolactinom şi cancer de sân);
- feocromocitom diagnosticat sau suspectat;
- porfirie acută;
- în asociere cu:
levodopa sau medicamente antiparkinsoniene (inclusiv ropinirol) (vezi pct. 4.5)
sultopridă
agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă), cu excepţia
pacienţilor cu boala Parkinson (vezi pct. 4.4, 4.5)
- copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3xGl3w8
-3%
60.62 MDL
62.50 MDL
Compoziţie:
Alcool etilic 70-71%, apă purificată, glicerină, agenți de îngroșare
Caracteristici:
Utilizare - pentru mâini
Tip - gel
Volum - 200 ml
Alcool etilic 70-71%, apă purificată, glicerină, agenți de îngroșare
Caracteristici:
Utilizare - pentru mâini
Tip - gel
Volum - 200 ml
Bonete chirurgicale de calitate, permeabile pentru aer, bine tolerate de piele. Structura speciala a bonetelor lasa pielea sa respire si permite o buna reglare a caldurii organismului. Bonete medicale pentru utilizare in chirurgie, pentru acoperirea parului si a scalpului.
-3%
116.40 MDL
120 MDL
-3%
10.67 MDL
11 MDL
Ce este Sedasen forte şi pentru ce se utilizează
Sedasen forte este un preparat combinat de origine vegetală, acţiunea
preparatului este determinată de efectele sinergice ale componentelor sale. care
au proprietăţi sedative.
Preparatul nu provoacă dependenţă.
Cînd se utilizează:
excitabilitate nervoasă;
nelinişte;
scăderea concentraţiei atenţiei;
tulburări de somn. Cum să utilizaţi Sedasen forte
Utilizaţi întotdeauna Sedasen forte exact așa cum este descris în acest prospect
sau așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistului.
Preparatul se administrează oral.
Doza recomondată este: la adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani în caz de
tensiune mentală, excitabilitate sau irascibilitate – câte 2 capsule de 2 ori pe zi;
în insomnie – câte 1-2 capsule cu o oră înainte de somn.
Capsulele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
apă, indiferent de mese.
Pentru preparat este caracteristică manifestarea treptată a acţiunii.
Pentru atingerea efectului optim al tratamentului se recomandă administrarea
sistematică a preparatului pe o perioadă nu mai mică de 2 săptămâni. Durata
tratamentului nu este limitată. Chiar la administrarea îndelungată a preparatului
Sedasen forte nu se înregistrează dependenţă. După sistarea tratamentului
simptomele rebound lipsesc. Dacă timp de 14 zile de la iniţierea tratamentului
nu se înregistrează ameliorarea stării, se recomandă consultarea medicului
Copii
Datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea, Sedasen forte nu este
recomandat la copii cu vârsta sub 12 ani. Reacţii adverse posibile
Similar altor medicamente, Sedasen forte poate avea reacţii adverse alături de
efectele sale pozitive. Deşi nu toate reacţiile adverse sunt obişnuite, prezenţa lor
poate necesita îngrijire medicală.
Sedasen forte este un preparat combinat de origine vegetală, acţiunea
preparatului este determinată de efectele sinergice ale componentelor sale. care
au proprietăţi sedative.
Preparatul nu provoacă dependenţă.
Cînd se utilizează:
excitabilitate nervoasă;
nelinişte;
scăderea concentraţiei atenţiei;
tulburări de somn. Cum să utilizaţi Sedasen forte
Utilizaţi întotdeauna Sedasen forte exact așa cum este descris în acest prospect
sau așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistului.
Preparatul se administrează oral.
Doza recomondată este: la adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani în caz de
tensiune mentală, excitabilitate sau irascibilitate – câte 2 capsule de 2 ori pe zi;
în insomnie – câte 1-2 capsule cu o oră înainte de somn.
Capsulele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
apă, indiferent de mese.
Pentru preparat este caracteristică manifestarea treptată a acţiunii.
Pentru atingerea efectului optim al tratamentului se recomandă administrarea
sistematică a preparatului pe o perioadă nu mai mică de 2 săptămâni. Durata
tratamentului nu este limitată. Chiar la administrarea îndelungată a preparatului
Sedasen forte nu se înregistrează dependenţă. După sistarea tratamentului
simptomele rebound lipsesc. Dacă timp de 14 zile de la iniţierea tratamentului
nu se înregistrează ameliorarea stării, se recomandă consultarea medicului
Copii
Datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea, Sedasen forte nu este
recomandat la copii cu vârsta sub 12 ani. Reacţii adverse posibile
Similar altor medicamente, Sedasen forte poate avea reacţii adverse alături de
efectele sale pozitive. Deşi nu toate reacţiile adverse sunt obişnuite, prezenţa lor
poate necesita îngrijire medicală.
-3%
44.04 MDL
45.40 MDL
Indicații pentru utilizare
Conform instrucțiunilor, Bifidumbacterin pentru uz intern este prescris pentru:
Prevenirea și tratamentul disbacteriozelor tractului gastro-intestinal de origine variată (inclusiv ulcer gastric și duodenal, hepatită, pancreatită, reacții alergice, colecistită, prescripție de hormoni, antimicrobiene și AINS);
Corectarea microflorei înainte și după intervențiile chirurgicale asupra intestinului, pancreasului, ficatului;
Infecții intestinale acute cum ar fi infecția cu rotavirus, salmoneloza, shigellosis;
Alimente toxicoinfectante, constipație cronică sau diaree pe fondul antibioticelor pe termen lung, sindrom de malabsorbție;
Pentru utilizare intravaginală, locală și rectală, Bifidumbacterin este prescris pentru:
Vaginoză bacteriană;
Disbacterioza tractului urogenital, bolile inflamatorii acute și cronice ale tractului urogenital, inclusiv infecțiile cu transmitere sexuală, cum ar fi herpesul genital, chlamydia, gonoreea;
Colpită nespecifică, inclusiv dependentă de hormoni;
Pregătirea operațiilor ginecologice planificate pentru a preveni complicațiile infecțioase postoperatorii;
Colită cronică de origine diferită, tulburări intestinale după infecție intestinală acută;
Pregătirea prenatală a femeilor însărcinate pentru prevenirea disbiozelor vaginale;
Bifidumbacterin liofilizat este, de asemenea, utilizat pentru a preveni mastita la mamele care alăptează.
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, Bifidumbacterin este contraindicat:
Când hipersensibilitatea la componentele medicamentului;
La vârsta copiilor până la trei ani (pentru lumanari).
În cazul administrării Bifidumbacterin, se recomandă prudență cu copii cu deficit de lactază.
Dozare și administrare
Bifidumbacterin pentru administrare orală este prescris cu o jumătate de oră înainte sau în timpul meselor. Pentru sugari se poate administra medicamentul imediat înainte de hrănire.
Pacientii cu patologii chirurgicale sunt prescrise Bifidumbacterin timp de 3-5 zile inainte de interventie si timp de 10-15 zile dupa aceasta, 15-30 doze pe zi.
În bolile gastrointestinale cronice, 25-50 doze de Bifidumbacterin sunt prescrise de până la trei ori pe zi timp de 2 săptămâni.
Suplimentele Bifidumbacterin sunt destinate utilizării rectale sau intravaginale a 1-2 bucăți de trei ori pe zi în combinație cu formele orale ale medicamentului. Durata tratamentului infecțiilor intestinale acute și bolilor ginecologice este de 1-1,5 săptămâni, cu forme cronice și prelungite - până la 1 lună.
La femeile gravide cu o încălcare a secrețiilor vaginale, 1 lumânare de Bifidumbacterin se administrează intravaginal de două ori pe zi timp de 5-10 zile sau mai mult până la dispariția simptomelor clinice.
Pentru a preveni complicațiile purulente-septice în timpul operațiilor ginecologice planificate, o lumânare de Bifidumbacterin este prescrisă pe zi cu 5-10 zile înainte de intervenție.
După administrarea de antibiotice Bifidumbacterin în lumânări este prezentat în 1 bucată de două ori pe zi timp de 10 zile. Dacă este necesar, cursul repetat este permis în 3-4 luni.
Liofilizatul pentru prepararea soluției este destinat pentru utilizare locală și internă sub formă de irigații, aplicații, loțiuni.
Pentru disbacterioza urogenitală, Bifidumbacterin este utilizat ca liofilizat intravaginal sub formă de tampon injectat timp de 2-3 ore, umezit abundent în soluție (5-10 doze de medicament sunt dizolvate în 15-20 ml de apă la temperatura camerei). Durata tratamentului este de 1-1,5 săptămâni.
Conform instrucțiunilor, Bifidumbacterin pentru uz intern este prescris pentru:
Prevenirea și tratamentul disbacteriozelor tractului gastro-intestinal de origine variată (inclusiv ulcer gastric și duodenal, hepatită, pancreatită, reacții alergice, colecistită, prescripție de hormoni, antimicrobiene și AINS);
Corectarea microflorei înainte și după intervențiile chirurgicale asupra intestinului, pancreasului, ficatului;
Infecții intestinale acute cum ar fi infecția cu rotavirus, salmoneloza, shigellosis;
Alimente toxicoinfectante, constipație cronică sau diaree pe fondul antibioticelor pe termen lung, sindrom de malabsorbție;
Pentru utilizare intravaginală, locală și rectală, Bifidumbacterin este prescris pentru:
Vaginoză bacteriană;
Disbacterioza tractului urogenital, bolile inflamatorii acute și cronice ale tractului urogenital, inclusiv infecțiile cu transmitere sexuală, cum ar fi herpesul genital, chlamydia, gonoreea;
Colpită nespecifică, inclusiv dependentă de hormoni;
Pregătirea operațiilor ginecologice planificate pentru a preveni complicațiile infecțioase postoperatorii;
Colită cronică de origine diferită, tulburări intestinale după infecție intestinală acută;
Pregătirea prenatală a femeilor însărcinate pentru prevenirea disbiozelor vaginale;
Bifidumbacterin liofilizat este, de asemenea, utilizat pentru a preveni mastita la mamele care alăptează.
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, Bifidumbacterin este contraindicat:
Când hipersensibilitatea la componentele medicamentului;
La vârsta copiilor până la trei ani (pentru lumanari).
În cazul administrării Bifidumbacterin, se recomandă prudență cu copii cu deficit de lactază.
Dozare și administrare
Bifidumbacterin pentru administrare orală este prescris cu o jumătate de oră înainte sau în timpul meselor. Pentru sugari se poate administra medicamentul imediat înainte de hrănire.
Pacientii cu patologii chirurgicale sunt prescrise Bifidumbacterin timp de 3-5 zile inainte de interventie si timp de 10-15 zile dupa aceasta, 15-30 doze pe zi.
În bolile gastrointestinale cronice, 25-50 doze de Bifidumbacterin sunt prescrise de până la trei ori pe zi timp de 2 săptămâni.
Suplimentele Bifidumbacterin sunt destinate utilizării rectale sau intravaginale a 1-2 bucăți de trei ori pe zi în combinație cu formele orale ale medicamentului. Durata tratamentului infecțiilor intestinale acute și bolilor ginecologice este de 1-1,5 săptămâni, cu forme cronice și prelungite - până la 1 lună.
La femeile gravide cu o încălcare a secrețiilor vaginale, 1 lumânare de Bifidumbacterin se administrează intravaginal de două ori pe zi timp de 5-10 zile sau mai mult până la dispariția simptomelor clinice.
Pentru a preveni complicațiile purulente-septice în timpul operațiilor ginecologice planificate, o lumânare de Bifidumbacterin este prescrisă pe zi cu 5-10 zile înainte de intervenție.
După administrarea de antibiotice Bifidumbacterin în lumânări este prezentat în 1 bucată de două ori pe zi timp de 10 zile. Dacă este necesar, cursul repetat este permis în 3-4 luni.
Liofilizatul pentru prepararea soluției este destinat pentru utilizare locală și internă sub formă de irigații, aplicații, loțiuni.
Pentru disbacterioza urogenitală, Bifidumbacterin este utilizat ca liofilizat intravaginal sub formă de tampon injectat timp de 2-3 ore, umezit abundent în soluție (5-10 doze de medicament sunt dizolvate în 15-20 ml de apă la temperatura camerei). Durata tratamentului este de 1-1,5 săptămâni.
-3%
53.93 MDL
55.60 MDL
CE ESTE RENALGAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Renalgan conține în calitate de substanțe active metamizol sodic, bromură de fenpiverină,
clorhidrat de pitofenonă.
Metamizolul sodic aparține grupei de substanțe numite derivați de pirazolonă, cu acțiune
analgezică și antipiretică (de combatere a durerii și temperaturii crescute a corpului).
Bromura de fenpiverină și pitofenona manifestă acțiune de înlăturare a spasmelor musculaturii
netede.
Medicamentul înlătură durerea şi reduce temperatura corpului în caz de febră.
Renalgan se utilizează în caz de:
- dureri severe acute cauzate de traume sau operații,
- colici (dureri spasmodice în abdomen),
- dureri de origine tumorală (durere canceroasă),
- febră mare care nu răspunde la alte măsuri sau medicamente. CUM SĂ UTILIZAŢI RENALGAN
Utilizaţi întotdeauna Renalgan exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dozele zilnice recomandate– câte 1-2 comprimate pe zi, doza zilnică maximă – 2 comprimate.
Durata tratamentului cu Renalgan – cel mult 3 zile.
Mod de utilizare
Preparatul se va administra pe cale orală, după masă, cu apă.
Dacă luaţi mai mult Renalgan decât trebuie
Dacă utilizaţi mai multe comprimate decât vi s-a spus să luaţi sau dacă altcineva ia accidental
medicamentul dumneavoastră, contactaţi un medic, un farmacist sau mergeţi la unitatea de
urgență a celui mai apropiat spital, deoarece poate fi nevoie de supraveghere medicală.
Simptome: în caz de supradozaj predomină simptomele de intoxicație cu metamizol, în asociere
efecte
determinate
inhibarea
sistemului
colinergic,
tulburări
funcției
rinichilor
ficatului, paralizia respirației. Cel mai frecvent se observă sindromul toxico-alergic, simptome de
afectare a formării sângelui, tulburări din partea stomacului și intestinului, în cazuri severe -
simptome de afectare a sistemului nervos central. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă manifestaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse grave, opriţi utilizarea Renalgan şi
contactaţi imediat un medic.
Renalgan conține în calitate de substanțe active metamizol sodic, bromură de fenpiverină,
clorhidrat de pitofenonă.
Metamizolul sodic aparține grupei de substanțe numite derivați de pirazolonă, cu acțiune
analgezică și antipiretică (de combatere a durerii și temperaturii crescute a corpului).
Bromura de fenpiverină și pitofenona manifestă acțiune de înlăturare a spasmelor musculaturii
netede.
Medicamentul înlătură durerea şi reduce temperatura corpului în caz de febră.
Renalgan se utilizează în caz de:
- dureri severe acute cauzate de traume sau operații,
- colici (dureri spasmodice în abdomen),
- dureri de origine tumorală (durere canceroasă),
- febră mare care nu răspunde la alte măsuri sau medicamente. CUM SĂ UTILIZAŢI RENALGAN
Utilizaţi întotdeauna Renalgan exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dozele zilnice recomandate– câte 1-2 comprimate pe zi, doza zilnică maximă – 2 comprimate.
Durata tratamentului cu Renalgan – cel mult 3 zile.
Mod de utilizare
Preparatul se va administra pe cale orală, după masă, cu apă.
Dacă luaţi mai mult Renalgan decât trebuie
Dacă utilizaţi mai multe comprimate decât vi s-a spus să luaţi sau dacă altcineva ia accidental
medicamentul dumneavoastră, contactaţi un medic, un farmacist sau mergeţi la unitatea de
urgență a celui mai apropiat spital, deoarece poate fi nevoie de supraveghere medicală.
Simptome: în caz de supradozaj predomină simptomele de intoxicație cu metamizol, în asociere
efecte
determinate
inhibarea
sistemului
colinergic,
tulburări
funcției
rinichilor
ficatului, paralizia respirației. Cel mai frecvent se observă sindromul toxico-alergic, simptome de
afectare a formării sângelui, tulburări din partea stomacului și intestinului, în cazuri severe -
simptome de afectare a sistemului nervos central. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă manifestaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse grave, opriţi utilizarea Renalgan şi
contactaţi imediat un medic.
-3%
37.20 MDL
38.35 MDL