Filtru
Întâi cele populare
8 MDL
Indicații pentru cicloferon ®
Ca parte a terapiei complexe la adulți:
Infecția cu HIV (stadiile 2A-2B);
neuroinfectii: meningita si encefalita seroasa, borelioza transmisa de capuse (boala Lyme);
hepatită virală A, B, C, D;
infecție cu herpes;
infecție cu citomegalovirus;
imunodeficiențe secundare asociate cu infecții bacteriene și fungice acute și cronice;
infecții cu chlamydia;
boli ale sistemului musculo-scheletic și ale țesutului conjunctiv (artrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, osteoartrita deformantă).
Ca parte a terapiei complexe la copiii cu vârsta de 4 ani și peste:
hepatită virală A, B, C, D;
infecție cu herpes;
Infecția cu HIV (stadiile 2A-2B). Adulți TSikloferon ® introducerea / m sau / în 1 timp / zi de model de bază: pe parcursul zilei. Durata tratamentului depinde de boală.
Pentru infecțiile cu herpes și citomegalovirus, medicamentul este prescris conform schemei de bază - 10 injecții a câte 250 mg fiecare. Doza totală este de 2,5 g. Tratamentul este cel mai eficient la debutul unei exacerbări a bolii.
Pentru neuroinfectii, medicamentul se administreaza conform schemei de baza. Cursul de tratament este de 12 injecții de 250-500 mg în combinație cu terapia etiotropă. Doza totală este de 3-6 g. Curele repetate se efectuează după cum este necesar.
Cu infecția cu chlamydia, tratamentul se efectuează conform schemei de bază. Cursul de tratament este de 10 injecții a câte 250 mg fiecare. Doza totală este de 2,5 g. Cursul se repetă în 10-14 zile. Este recomandabil să combinați Cycloferon cu antibiotice.
În hepatita virală acută A, B, C, D și formele mixte, medicamentul se administrează conform schemei de bază a 10 injecții a câte 500 mg fiecare. Doza totală este de 5 g. Cu un curs prelungit, un al doilea curs se efectuează în 10-14 zile.
În hepatita virală cronică B, C, D și formele mixte, medicamentul se administrează conform schemei de bază a 10 injecții a câte 500 mg fiecare, apoi conform schemei de întreținere de 3 ori pe săptămână. în termen de 3 luni ca parte a terapiei complexe. Recomandat în combinație cu interferoni și chimioterapie. Repetarea cursului se efectuează în 10-14 zile.
În infecția cu HIV (etapa 2A-2B), medicamentul este prescris conform schemei de bază de 10 injecții a câte 500 mg fiecare și apoi conform schemei de întreținere o dată la trei zile timp de 2,5 luni. Repetarea cursului se efectuează după 10 zile.
În condiții imunodeficiente, cursul tratamentului constă în 10 injecții intramusculare conform schemei de bază într-o singură doză de 250 mg. Doza totală este de 2,5 g. Al doilea curs se efectuează în 6-12 luni.
Cu artrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, se prescriu 4 cure a câte 5 injecții conform schemei de bază, câte 250 mg fiecare cu o pauză de 10-14 zile. Medicul stabilește individual necesitatea unui al doilea curs.
În cazul osteoartritei deformante, se prescriu 2 cure a câte 5 injecții a câte 250 mg fiecare cu o pauză de 10-14 zile conform schemei de bază. Medicul stabilește individual necesitatea unui al doilea curs.
Bebeluși TSikloferon ® administrat în / m sau / în 1 timp / zi de model de bază: pe parcursul zilei. Doza terapeutică zilnică este de 6-10 mg/kg greutate corporală.
În hepatita virală acută A, B, C, D și formele mixte , se efectuează 15 injecții ale medicamentului conform schemei de bază. Cu un curs prelungit de infecție, cursul se repetă după 10-14 zile.
În hepatita virală cronică B, C, D, medicamentul este administrat conform schemei de bază de 10 injecții și apoi conform schemei de întreținere de 3 ori pe săptămână timp de 3 luni, ca parte a terapiei complexe. Se recomandă utilizarea în combinație cu interferoni și chimioterapie.
În infecția cu HIV (stadiile 2A-2B), se prescrie un curs de 10 injecții conform schemei de bază și apoi conform schemei de întreținere o dată la 3 zile timp de 3 luni. Cursul repetat se efectuează în 10 zile.
În cazul infecției cu herpes , se efectuează un curs de 10 injecții conform schemei de bază. În timp ce se menține activitatea de replicare a virusului, cursul tratamentului este continuat conform schemei de întreținere cu introducerea medicamentului 1 dată în 3 zile timp de 4 săptămâni. Contraindicații de utilizare
ciroza hepatică în stadiul de decompensare;
copii sub 4 ani;
sarcina;
perioada de alăptare (alăptare);
hipersensibilitate la componentele medicamentului.
Ca parte a terapiei complexe la adulți:
Infecția cu HIV (stadiile 2A-2B);
neuroinfectii: meningita si encefalita seroasa, borelioza transmisa de capuse (boala Lyme);
hepatită virală A, B, C, D;
infecție cu herpes;
infecție cu citomegalovirus;
imunodeficiențe secundare asociate cu infecții bacteriene și fungice acute și cronice;
infecții cu chlamydia;
boli ale sistemului musculo-scheletic și ale țesutului conjunctiv (artrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, osteoartrita deformantă).
Ca parte a terapiei complexe la copiii cu vârsta de 4 ani și peste:
hepatită virală A, B, C, D;
infecție cu herpes;
Infecția cu HIV (stadiile 2A-2B). Adulți TSikloferon ® introducerea / m sau / în 1 timp / zi de model de bază: pe parcursul zilei. Durata tratamentului depinde de boală.
Pentru infecțiile cu herpes și citomegalovirus, medicamentul este prescris conform schemei de bază - 10 injecții a câte 250 mg fiecare. Doza totală este de 2,5 g. Tratamentul este cel mai eficient la debutul unei exacerbări a bolii.
Pentru neuroinfectii, medicamentul se administreaza conform schemei de baza. Cursul de tratament este de 12 injecții de 250-500 mg în combinație cu terapia etiotropă. Doza totală este de 3-6 g. Curele repetate se efectuează după cum este necesar.
Cu infecția cu chlamydia, tratamentul se efectuează conform schemei de bază. Cursul de tratament este de 10 injecții a câte 250 mg fiecare. Doza totală este de 2,5 g. Cursul se repetă în 10-14 zile. Este recomandabil să combinați Cycloferon cu antibiotice.
În hepatita virală acută A, B, C, D și formele mixte, medicamentul se administrează conform schemei de bază a 10 injecții a câte 500 mg fiecare. Doza totală este de 5 g. Cu un curs prelungit, un al doilea curs se efectuează în 10-14 zile.
În hepatita virală cronică B, C, D și formele mixte, medicamentul se administrează conform schemei de bază a 10 injecții a câte 500 mg fiecare, apoi conform schemei de întreținere de 3 ori pe săptămână. în termen de 3 luni ca parte a terapiei complexe. Recomandat în combinație cu interferoni și chimioterapie. Repetarea cursului se efectuează în 10-14 zile.
În infecția cu HIV (etapa 2A-2B), medicamentul este prescris conform schemei de bază de 10 injecții a câte 500 mg fiecare și apoi conform schemei de întreținere o dată la trei zile timp de 2,5 luni. Repetarea cursului se efectuează după 10 zile.
În condiții imunodeficiente, cursul tratamentului constă în 10 injecții intramusculare conform schemei de bază într-o singură doză de 250 mg. Doza totală este de 2,5 g. Al doilea curs se efectuează în 6-12 luni.
Cu artrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, se prescriu 4 cure a câte 5 injecții conform schemei de bază, câte 250 mg fiecare cu o pauză de 10-14 zile. Medicul stabilește individual necesitatea unui al doilea curs.
În cazul osteoartritei deformante, se prescriu 2 cure a câte 5 injecții a câte 250 mg fiecare cu o pauză de 10-14 zile conform schemei de bază. Medicul stabilește individual necesitatea unui al doilea curs.
Bebeluși TSikloferon ® administrat în / m sau / în 1 timp / zi de model de bază: pe parcursul zilei. Doza terapeutică zilnică este de 6-10 mg/kg greutate corporală.
În hepatita virală acută A, B, C, D și formele mixte , se efectuează 15 injecții ale medicamentului conform schemei de bază. Cu un curs prelungit de infecție, cursul se repetă după 10-14 zile.
În hepatita virală cronică B, C, D, medicamentul este administrat conform schemei de bază de 10 injecții și apoi conform schemei de întreținere de 3 ori pe săptămână timp de 3 luni, ca parte a terapiei complexe. Se recomandă utilizarea în combinație cu interferoni și chimioterapie.
În infecția cu HIV (stadiile 2A-2B), se prescrie un curs de 10 injecții conform schemei de bază și apoi conform schemei de întreținere o dată la 3 zile timp de 3 luni. Cursul repetat se efectuează în 10 zile.
În cazul infecției cu herpes , se efectuează un curs de 10 injecții conform schemei de bază. În timp ce se menține activitatea de replicare a virusului, cursul tratamentului este continuat conform schemei de întreținere cu introducerea medicamentului 1 dată în 3 zile timp de 4 săptămâni. Contraindicații de utilizare
ciroza hepatică în stadiul de decompensare;
copii sub 4 ani;
sarcina;
perioada de alăptare (alăptare);
hipersensibilitate la componentele medicamentului.
Ce este Cefanorm şi pentru ce se utilizează
Cefanorm conține substanța activă Extract uscat de fructe de Agnus castus, care aparține unui grup
de medicamente numite alte ginecologice.
Cefanorm este un produs vegetal utilizat în tulburări ale ciclului menstrual precum: ciclu menstrual
neregulat, senzații de tensiune și tumefiere la nivelul sânilor (mastodinie), acuze recurente lunare,
înainte de debutul menstruației (simptome premenstruale). Copii și adolescenți
Cefanorm nu ar trebui să fie utilizat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani din cauza lipsei de
experiență în tratarea acestui grup de pacienți. Cum să luaţi Cefanorm
Utilizaţi
întotdeauna
acest
medicament
exact
aşa
spus
medicul
dumneavoastră
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă luaţi mai mult Cefanorm decât trebuie
Dacă luaţi în mod accidental mai mult decât doza recomandată, trebuie să contactaţi imediat medicul
dumneavoastră. Poate să aveți nevoie de îngrijire medicală.
Doza recomandată este câte 1 capsulă o dată pe zi.
Mod de utilizare
Se administrează oral.
Capsulele se înghit cu puțin lichid (de exemplu apă).
Dacă este posibil Cefanorm capsule se vor administra la aceeași oră a zilei.
Pentru un efect fiabil Cefanorm trebuie administrat timp de cel puțin 3 cicluri menstruale.
Vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră dacă simptomele persistă după o utilizare continuă
timp de trei luni.
Cefanorm conține substanța activă Extract uscat de fructe de Agnus castus, care aparține unui grup
de medicamente numite alte ginecologice.
Cefanorm este un produs vegetal utilizat în tulburări ale ciclului menstrual precum: ciclu menstrual
neregulat, senzații de tensiune și tumefiere la nivelul sânilor (mastodinie), acuze recurente lunare,
înainte de debutul menstruației (simptome premenstruale). Copii și adolescenți
Cefanorm nu ar trebui să fie utilizat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani din cauza lipsei de
experiență în tratarea acestui grup de pacienți. Cum să luaţi Cefanorm
Utilizaţi
întotdeauna
acest
medicament
exact
aşa
spus
medicul
dumneavoastră
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă luaţi mai mult Cefanorm decât trebuie
Dacă luaţi în mod accidental mai mult decât doza recomandată, trebuie să contactaţi imediat medicul
dumneavoastră. Poate să aveți nevoie de îngrijire medicală.
Doza recomandată este câte 1 capsulă o dată pe zi.
Mod de utilizare
Se administrează oral.
Capsulele se înghit cu puțin lichid (de exemplu apă).
Dacă este posibil Cefanorm capsule se vor administra la aceeași oră a zilei.
Pentru un efect fiabil Cefanorm trebuie administrat timp de cel puțin 3 cicluri menstruale.
Vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră dacă simptomele persistă după o utilizare continuă
timp de trei luni.
-3%
108.98 MDL
112.35 MDL
Rețetă medicală
LIDBREE 42 mg/ml gel cu cedare intrauterină
lidocaină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizați acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră farmacistului sau asistentei medicale.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.
Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este Lidbree şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizați Lidbree
3. Cum să utilizați Lidbree
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Lidbree
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
1. Ce este Lidbree şi pentru ce se utilizează
Lidbree este un gel cu efect de amorțire utilizat pentru a preveni durerea din timpul procedurilor ginecologice, cum este introducerea unor dispozitive contraceptive în uter și biopsiile care recoltează probe de țesut pentru analize de laborator din timpul examinărilor ginecologice, la femei adulte și adolescente cu vîrsta de cel puțin 15 ani. Conține ca substanță activă lidocaină, un anestezic local de tip amidă (care amorțește părțile corpuluila nivelul cărora este aplicat).
Cum acționează Lidbree
După aplicarea gelului este nevoie de 2 până la 5 minute înainte ca zona genitală (mucoasa) să fie amorțită. S-a dovedit că gelul reduce durerea din timpul procedurilor ginecologice și până la cel puțin 30 minute după procedură. După 1 oră efectul de calmare a durerii s-a epuizat.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizați Lidbree
Nu utilizați Lidbree dacă sunteţi alergică la lidocaină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).
Atenţionări şi precauţii
Numai pentru utilizare cervicală și intrauterină. După utilizarea gelului pentru inserția contraceptivelor intrauterine (dispozitive contraceptive intrauterine, DIU), în unele cazuri pot să apară sângerare și/sau durere excepțională, după inserții dificile. În astfel de cazuri, trebuie efectuate imediat examinare fizică și echografie pentru a exclude perforația uterului sau a colului uterin (gâtul uterului). În medie, s-a raportat că 1 din 1000 inserții DIU provoacă perforație.
Spuneți-i persoanei care vă va aplica Lidbree:
- Dacă aveți un ritm anormal al bătăilor inimii (bloc parțial sau total de conducere la nivelul inimii), deoarece anestezicele locale îl pot afecta.
- Dacă urmați tratament pentru un ritm anormal al bătăilor inimii [cu așa-numitele blocante ale canalelor de potasiu sau antiaritmice de clasă III (de exemplu amiodaronă)], deoarece efectele la nivelul inimii se pot amplifica.
- Dacă aveți o afecțiune numită porfirie acută (o afecțiune care apare în cadrul unei familii, în legătură cu una dintre proteinele din sângele dumneavoastră). Lidocaina poate provoca crize de porfirie și trebuie prescrisă numai pacienților cu porfirie acută, pentru indicații stricte sau în urgență.
- Dacă aveți o stare generală proastă de sănătate.
Copii şi adolescenţi
Copiilor și adolescentelor cu vârsta sub 15 ani nu trebuie să li se administreze acest medicament din cauza riscului de apariție a reacțiilor adverse datorită concentrațiilor crescute de lidocaină din sânge.
Lidbree împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau profesionistului în domeniul sănătății dacă aţi luat recent orice alte medicamente care conțin lidocaină, sau medicamente utilizate în tratamentul ritmului anormal al bătăilor inimii (antiaritmice, cum este mexiletina, sau antiaritmice de clasă III cum este amiodarona), deoarece efectele lor la nivelul inimii s-ar adăuga efectelor lidocainei.
Sarcina şi alăptarea
Pe baza experienței de lungă durată, nu se cunoaște dacă utilizarea lidocainei în timpul sarcinii determină apariția reacțiilor adverse la copilul nou-născut.
Lidocaina poate pătrunde în laptele matern, dar în cantități atât de mici încât, în general, nu există niciun risc să aibă vreun efect asupra nou-născutului alăptat la sân. De aceea, alăptarea poate continua în cazul tratamentului cu Lidbree.
Nu se cunoaște vreun efect al lidocainei asupra fertilității.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Lidbree nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Lidbree conţine ricinoleat de macrogolglicerol (ulei de castor polioxil) și hidroxitoluen butilat (E 321)
Ricinoleatul de macrogolglicerol poate provoca reacții alergice severe.
Hidroxitoluenul butilat (E 321) poate provoca iritație la nivelul membranelor mucoase.
3. Cum să utilizați Lidbree
Gelul cu efect de amorțire vă va fi aplicat de medicul dumneavoastră sau de către moașă (asistenta medicală) pas cu pas, începând cu introducerea în uter.
Utilizarea la copii și adolescenți
Adolescentelor cu greutate corporală mică, sub 30 kg, trebuie să li se administreze o doza redusă.
Dacă vi se administrează mai mult Lidbree decât trebuie
La administrarea în dozele recomandate, acest lucru nu este de așteptat; cu toate acestea, informați-vă imediat medicul sau asistenta medicală dacă simțiți senzația de amorțeală la nivelul buzelor sau a limbii, senzație de cap ușor, țiuituri în urechi (tinitus) sau dacă întâmpinați dificultăți în a vorbi sau a vedea clar(tulburări de vedere) deoarece acestea ar putea fi primele semne ale concentrațiilor mari de lidocaină în sânge. Uneori pot apărea spasme musculare sau tremurături (tremor) sau o pauză în respirație (apnee), iar atunci medicul dumneavoastră sau asistenta medicală trebuie să se asigure imediat că respirați corect (susținerea căilor respiratorii) și să vă adminsitreze anticonvulsivante.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacțiile adverse prezentate după utilizarea Lidbree pentru inserția contraceptivelor la nivelul pântecului (uter) sunt similare celor prezentate în cazul inserției fără Lidbree.
Reacțiile adverse posibile sunt:
- Reacții adverse foare frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): greață (senzație de rău).
- Reacții adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): amețeli, durere de cap, senzații neplăcute la nivelul abdomenului.
Cum se păstrează Lidbree
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare (lună-an) înscrisă pe cutie și seringă. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Lidbree
- Substanţa activă este lidocaină. Fiecare ml gel cu cedare intrauterină conţine lidocaină 42 mg.
- Celelalte componente sunt:
- Ricinoleat de macrogolglicerol (ulei de castor polioxil)
- Poloxamer (conține hidroxitoluen butilat (E 321))
- Ascorbat de sodiu (E 301)
- Acid clorhidric pentru ajustarea pH-ului
- Hidroxid de sodiu pentru ajustarea pH-ului
- Apă pentru soluții injectabile.
Cum arată Lidbree şi conţinutul ambalajului
Medicamentul este un gel cu cedare intrauterină (în pântec) care, la temperatura camerei, este un lichid vâscos, steril, limpede până la aproape limpede, de culoare ușor brun-gălbuie, care conține lidocaină 42 mg/ml. Compoziția se transformă reversibil în gel în funcție de temperatură, iar la temperatura corpului este gel (se transformă în gel vâscos la creșterea temperaturii). Lidbree 42 mg/ml gel cu cedare intrauterină este furnizat într-o seringă preumplută sterilă a 10 ml, ambalată într-un blister. Un aplicator steril cu un fixator Luer care se blochează, compatibil cu seringa preumplută, este furnizat într-o pungă separată, în aceeași cutie. Din dispozitivul seringă-aplicator pot fi eliminați 8,5 ml gel.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
Gedeon Richter Plc.
Gyömrői út 19-21.
1103 Budapesta
Ungaria
lidocaină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizați acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră farmacistului sau asistentei medicale.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.
Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este Lidbree şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizați Lidbree
3. Cum să utilizați Lidbree
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Lidbree
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
1. Ce este Lidbree şi pentru ce se utilizează
Lidbree este un gel cu efect de amorțire utilizat pentru a preveni durerea din timpul procedurilor ginecologice, cum este introducerea unor dispozitive contraceptive în uter și biopsiile care recoltează probe de țesut pentru analize de laborator din timpul examinărilor ginecologice, la femei adulte și adolescente cu vîrsta de cel puțin 15 ani. Conține ca substanță activă lidocaină, un anestezic local de tip amidă (care amorțește părțile corpuluila nivelul cărora este aplicat).
Cum acționează Lidbree
După aplicarea gelului este nevoie de 2 până la 5 minute înainte ca zona genitală (mucoasa) să fie amorțită. S-a dovedit că gelul reduce durerea din timpul procedurilor ginecologice și până la cel puțin 30 minute după procedură. După 1 oră efectul de calmare a durerii s-a epuizat.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizați Lidbree
Nu utilizați Lidbree dacă sunteţi alergică la lidocaină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).
Atenţionări şi precauţii
Numai pentru utilizare cervicală și intrauterină. După utilizarea gelului pentru inserția contraceptivelor intrauterine (dispozitive contraceptive intrauterine, DIU), în unele cazuri pot să apară sângerare și/sau durere excepțională, după inserții dificile. În astfel de cazuri, trebuie efectuate imediat examinare fizică și echografie pentru a exclude perforația uterului sau a colului uterin (gâtul uterului). În medie, s-a raportat că 1 din 1000 inserții DIU provoacă perforație.
Spuneți-i persoanei care vă va aplica Lidbree:
- Dacă aveți un ritm anormal al bătăilor inimii (bloc parțial sau total de conducere la nivelul inimii), deoarece anestezicele locale îl pot afecta.
- Dacă urmați tratament pentru un ritm anormal al bătăilor inimii [cu așa-numitele blocante ale canalelor de potasiu sau antiaritmice de clasă III (de exemplu amiodaronă)], deoarece efectele la nivelul inimii se pot amplifica.
- Dacă aveți o afecțiune numită porfirie acută (o afecțiune care apare în cadrul unei familii, în legătură cu una dintre proteinele din sângele dumneavoastră). Lidocaina poate provoca crize de porfirie și trebuie prescrisă numai pacienților cu porfirie acută, pentru indicații stricte sau în urgență.
- Dacă aveți o stare generală proastă de sănătate.
Copii şi adolescenţi
Copiilor și adolescentelor cu vârsta sub 15 ani nu trebuie să li se administreze acest medicament din cauza riscului de apariție a reacțiilor adverse datorită concentrațiilor crescute de lidocaină din sânge.
Lidbree împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau profesionistului în domeniul sănătății dacă aţi luat recent orice alte medicamente care conțin lidocaină, sau medicamente utilizate în tratamentul ritmului anormal al bătăilor inimii (antiaritmice, cum este mexiletina, sau antiaritmice de clasă III cum este amiodarona), deoarece efectele lor la nivelul inimii s-ar adăuga efectelor lidocainei.
Sarcina şi alăptarea
Pe baza experienței de lungă durată, nu se cunoaște dacă utilizarea lidocainei în timpul sarcinii determină apariția reacțiilor adverse la copilul nou-născut.
Lidocaina poate pătrunde în laptele matern, dar în cantități atât de mici încât, în general, nu există niciun risc să aibă vreun efect asupra nou-născutului alăptat la sân. De aceea, alăptarea poate continua în cazul tratamentului cu Lidbree.
Nu se cunoaște vreun efect al lidocainei asupra fertilității.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Lidbree nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Lidbree conţine ricinoleat de macrogolglicerol (ulei de castor polioxil) și hidroxitoluen butilat (E 321)
Ricinoleatul de macrogolglicerol poate provoca reacții alergice severe.
Hidroxitoluenul butilat (E 321) poate provoca iritație la nivelul membranelor mucoase.
3. Cum să utilizați Lidbree
Gelul cu efect de amorțire vă va fi aplicat de medicul dumneavoastră sau de către moașă (asistenta medicală) pas cu pas, începând cu introducerea în uter.
Utilizarea la copii și adolescenți
Adolescentelor cu greutate corporală mică, sub 30 kg, trebuie să li se administreze o doza redusă.
Dacă vi se administrează mai mult Lidbree decât trebuie
La administrarea în dozele recomandate, acest lucru nu este de așteptat; cu toate acestea, informați-vă imediat medicul sau asistenta medicală dacă simțiți senzația de amorțeală la nivelul buzelor sau a limbii, senzație de cap ușor, țiuituri în urechi (tinitus) sau dacă întâmpinați dificultăți în a vorbi sau a vedea clar(tulburări de vedere) deoarece acestea ar putea fi primele semne ale concentrațiilor mari de lidocaină în sânge. Uneori pot apărea spasme musculare sau tremurături (tremor) sau o pauză în respirație (apnee), iar atunci medicul dumneavoastră sau asistenta medicală trebuie să se asigure imediat că respirați corect (susținerea căilor respiratorii) și să vă adminsitreze anticonvulsivante.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacțiile adverse prezentate după utilizarea Lidbree pentru inserția contraceptivelor la nivelul pântecului (uter) sunt similare celor prezentate în cazul inserției fără Lidbree.
Reacțiile adverse posibile sunt:
- Reacții adverse foare frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): greață (senzație de rău).
- Reacții adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): amețeli, durere de cap, senzații neplăcute la nivelul abdomenului.
Cum se păstrează Lidbree
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare (lună-an) înscrisă pe cutie și seringă. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Lidbree
- Substanţa activă este lidocaină. Fiecare ml gel cu cedare intrauterină conţine lidocaină 42 mg.
- Celelalte componente sunt:
- Ricinoleat de macrogolglicerol (ulei de castor polioxil)
- Poloxamer (conține hidroxitoluen butilat (E 321))
- Ascorbat de sodiu (E 301)
- Acid clorhidric pentru ajustarea pH-ului
- Hidroxid de sodiu pentru ajustarea pH-ului
- Apă pentru soluții injectabile.
Cum arată Lidbree şi conţinutul ambalajului
Medicamentul este un gel cu cedare intrauterină (în pântec) care, la temperatura camerei, este un lichid vâscos, steril, limpede până la aproape limpede, de culoare ușor brun-gălbuie, care conține lidocaină 42 mg/ml. Compoziția se transformă reversibil în gel în funcție de temperatură, iar la temperatura corpului este gel (se transformă în gel vâscos la creșterea temperaturii). Lidbree 42 mg/ml gel cu cedare intrauterină este furnizat într-o seringă preumplută sterilă a 10 ml, ambalată într-un blister. Un aplicator steril cu un fixator Luer care se blochează, compatibil cu seringa preumplută, este furnizat într-o pungă separată, în aceeași cutie. Din dispozitivul seringă-aplicator pot fi eliminați 8,5 ml gel.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
Gedeon Richter Plc.
Gyömrői út 19-21.
1103 Budapesta
Ungaria
-3%
476.71 MDL
491.45 MDL
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Ichtamolul, cunoscut la noi sub denumirea de Ichtiol, este un amestec de sulfonati de amoniu izolati prin sulfurarea si neutrlizarea ulterioara cu amoniac a produselor distilarii sisturilor bituminoase. Mai contine sulfat de amoniu, sulf organic (11,5% ) si apa. Reprezinta un lichid siropos de culoare aproape neagra si miros specific solubil in apa, glicerol, partial in alcool etilic si eter. Manifesta actiune antiinflamatoare, localanestezica, antiseptica si antienzimatica cu efect antimicrobian, antiparazitar si antiseptic.
INDICATII
Arsurile, arsurile infectate, erizipelul, eczema, nevralgiile, artritele, metritele, parametritele, salpingitele, prostatitele.
Utilizare terapeutica :
Se utilizeaza sub forma de supozitoare rectale.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat.
INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Ichtamolul este incompatibil cu iodizii, alcaloizii si saruruile metalelor grele.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Supozitoarele rectale se introduc dupa scaun sau dupa o clisma evacuatorie.
Ichtamolul, cunoscut la noi sub denumirea de Ichtiol, este un amestec de sulfonati de amoniu izolati prin sulfurarea si neutrlizarea ulterioara cu amoniac a produselor distilarii sisturilor bituminoase. Mai contine sulfat de amoniu, sulf organic (11,5% ) si apa. Reprezinta un lichid siropos de culoare aproape neagra si miros specific solubil in apa, glicerol, partial in alcool etilic si eter. Manifesta actiune antiinflamatoare, localanestezica, antiseptica si antienzimatica cu efect antimicrobian, antiparazitar si antiseptic.
INDICATII
Arsurile, arsurile infectate, erizipelul, eczema, nevralgiile, artritele, metritele, parametritele, salpingitele, prostatitele.
Utilizare terapeutica :
Se utilizeaza sub forma de supozitoare rectale.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat.
INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Ichtamolul este incompatibil cu iodizii, alcaloizii si saruruile metalelor grele.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Supozitoarele rectale se introduc dupa scaun sau dupa o clisma evacuatorie.
-3%
19.45 MDL
20.05 MDL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ MEDICAMENTULUI Betoptic S 2,5 mg/ml picături oftalmice, suspensie 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 1 ml picături oftalmice, suspensie conţine betaxolol 2,5 mg sub formă de clorhidrat de betaxolol 2,8 mg. Excipient cu efect cunoscut: Un ml de suspensie conține clorură de benzalconiu 0,1 mg (vezi pct. 4.4). Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Picături oftalmice, suspensie. Suspensie de culoare albă până la alburie. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Scăderea presiunii intraoculare (PIO) crescute la pacienţii cu glaucom cronic cu unghi deschis. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Pacienți adulți și vârstnici Doza recomandată este 1-2 picături Betoptic S în sacul conjunctival al ochiului/ochilor afectat/afectaţi de două ori pe zi. La unii pacienţi, scăderea presiunii intraoculare ca răspuns la tratamentul cu Betoptic S poate necesita câteva săptămâni până la stabilizare. O analiză și evaluare finală a efectului de scădere a presiunii intraoculare nu trebuie efectuate mai devreme de o lună de la instituirea tratamentului. Dacă presiunea intraoculară a pacientului nu poate fi controlată adecvat la aceste doze, se poate institui tratament concomitent cu alte antiglaucomatoase. Betoptic S poate fi utilizat în asociere cu alte medicamente antiglacomatoase. Pacienții vârstnici Nu au fost observate diferențe generale în ceea ce privește siguranța și eficacitatea medicamentului la vârstnici și pacienții mai tineri. Copii și adolescenți Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa administrării Betoptic S la pacienţi copii și adolescenți. Clinicienii trebuie să evalueze atent riscurile și beneficiile atunci când iau în considerare terapia medicamentoasă cu Betoptic S la copii și adolescenți. Utilizarea Betoptic S trebuie să fie precedată de o anamneză pediatrică și examen detaliat, pentru a determina posibilele anomalii sistemice. Nu se pot face recomandări specifice de dozaj, deoarece există doar date clinice limitate. Cu toate acestea, dacă beneficiul depășește riscul, se recomandă utilizarea celei 2 mai scăzute concentrații de substanță activă disponibilă, o dată pe zi. Dacă presiunea intraoculară nu poate fi controlată suficient, trebuie luată în considerare o titrare atentă până la maxim 2 picături zilnic per ochi afectat. Dacă se instilează de două ori pe zi, se recomandă un interval de 12 ore între administrări. Pacienții, în special nou-născuții, trebuie monitorizați riguros după prima doză timp de 1 sau 2 ore în clinică și monitorizați îndeaproape pentru reacții adverse oculare și sistemice până la efectuarea intervenției chirurgicale. Generale Dacă presiunea intraoculară nu poate fi controlată prin monoterapie cu Betoptic S, se poate iniția terapia combinată cu pilocarpină, alte miotice, adrenalină sau inhibitori anhidrază carbonică. Când pacientul este transferat de la un agent antiglaucomatos la altul, se va continua administrarea medicamentului deja utilizat și se adăugă o picătură de Betotic S în ochiul (ochii) afectat (e) de două ori pe zi. În ziua următoare, se va suspenda complet agentul antiglaucomatos anterior și tratamentul se va continua cu Betoptic S. Atunci când un pacient este transferat de la utilizarea concomitentă a mai multor agenți antiglaucomatoși, este necesară individualizarea transferului. Ajustarea trebuie să implice un medicament la un moment dat, efectuată la intervale de cel puțin 1 săptămână. Insuficienţa hepatică şi renală Siguranța și eficacitatea Betoptic S la pacienţii cu insuficiență hepatică și renală nu au fost stabilite. Mod de administrare Doar pentru uz oftalmic. Flaconul trebuie agitat înainte de utilizare. Dacă după deschiderea flaconului sigiliul este desprins, îndepărtați-l înainte de a utiliza produsul. Absorbția sistemică este redusă dacă se aplică ocluzia nazolacrimală sau închiderea pleoapelor timp de 2 minute. Astfel, pot fi reduse reacțiile adverse sistemice, favorizând activitatea locală. Pentru a evita contaminarea vârfului picurător şi a picăturilor oftalmice, suspensie, se recomandă precauție, pentru a se evita atingerea vârfului picurător de pleoape, suprafeţele învecinate sau alte suprafeţe. Flaconul se va păstra bine închis între utilizări. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Bradicardie sinusală, bloc atrioventricular de gradul II-III, insuficienţă cardiacă manifestă sau șoc cardiogen.
-3%
57.28 MDL
59.05 MDL
INDICAȚII
- Externă și hemoroizi interni;
- Fisurile si eroziune a anusului;
- Proctită;
- Mâncărime Anal, eczeme și dermatite, zona perianală.
DOZARE
De droguri ar trebui să fie utilizat după procedurile de igienă. Introdus în rect de 1 suppozytoryyu la 4 timp / zi.
EFECT SECUNDAR
Poate: Reacții alergice locale (Hiperemia, mâncărime).
CONTRAINDICAȚII
- Bacteriene, fungice și virale în domeniul administrației;
- Tumorile zonei anorectale;
- Tuberculoza;
- Sindromul Cushing;
- Diabet sever;
- Gipernatriemiya;
- Sarcina;
- Alăptarea (alăptarea);
- Hipersensibilitate la medicament.
Sarcina și alăptarea
Nu utilizați acest medicament în timpul sarcinii și alăptării (alăptarea).
- Externă și hemoroizi interni;
- Fisurile si eroziune a anusului;
- Proctită;
- Mâncărime Anal, eczeme și dermatite, zona perianală.
DOZARE
De droguri ar trebui să fie utilizat după procedurile de igienă. Introdus în rect de 1 suppozytoryyu la 4 timp / zi.
EFECT SECUNDAR
Poate: Reacții alergice locale (Hiperemia, mâncărime).
CONTRAINDICAȚII
- Bacteriene, fungice și virale în domeniul administrației;
- Tumorile zonei anorectale;
- Tuberculoza;
- Sindromul Cushing;
- Diabet sever;
- Gipernatriemiya;
- Sarcina;
- Alăptarea (alăptarea);
- Hipersensibilitate la medicament.
Sarcina și alăptarea
Nu utilizați acest medicament în timpul sarcinii și alăptării (alăptarea).
-3%
225.09 MDL
232.05 MDL
Rețetă medicală
BICARD-LF
comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Bikard-LF
DCI-ul substanței active
Bisoprololum
COMPOZIȚIA
Comprimate filmate 2,5 mg
1 comprimat filmat conține:
substanța activă: fumarat de bisoprolol - 2,5 mg;
excipienți: stearat de magneziu, aerosil, crospovidonă, amidon de porumb, celuloză microcristalină, Opadry II alb (talc, polietilenglicol, dioxid de titan, alcool polivinilic).
Comprimate filmate 5 mg și 10 mg
1 comprimat filmat conține:
substanța activă: fumarat de bisoprolol - 5 mg sau 10 mg;
excipienți: stearat de magneziu, aerosil, crospovidonă, amidon de porumb, celuloză microcristalină, Opadry II galben (talc, polietilenglicol, dioxid de titan, alcool
polivinilic, oxid galben de fier, galben de chinolină (E 104), colorant galben-oranj (E
110)).
FORMA FARMACEUTICă
Comprimate filmate
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate filmate 2,5 mg
Comprimate filmate acoperite cu film de culoare albă, biconvexe.
Comprimate filmate 5 mg și 10 mg
Comprimat filmate acoperite cu film de culoare galbenă, biconvexe
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ și codul ATC
β1-adrenoblocante selective, C07AB07.
PROPRIETĂȚILE FARMACOLOGICE
Proprietăți farmacodinamice
Bisoprololul este un β1-adrenoblocant selectiv fără activi tate simpatomimetică proprie; are efect hipotensiv, antiaritmic și antianginos. Blocînd în doze mici receptorii β1-adrenergici inimii, reduce formarea AMPc din ATP stimulată de către catecolamine, reduce fluxul intracelular a Ca2+, are un efect crono-, drono-, batmo- și inotrop negativ (incetinește ritmul cardiac, inhibă conductibilitatea, excitabilitatea și contractilitatea miocardului). Cu creșterea dozelor are efect β2-adrenoblocant. Rezistența periferică totală (RTP), la începutul administrării beta-blocantelor, în primele 24 de ore crește (ca rezultat al creșterii reciproce a activi tății alfa- adrenoreceptorilor și înlăturarea stimulării β2-adrenoreceptorilor), care după 1-3 zile revine la valoarea inițială, iar la administrara îndelungată se micșorează.
Efectul hipotensiv este asociat cu o scădere a debitului cardiac pe minut, stimularea simpatică vasculară periferică, scăderea activi tății sistemului renină-angiotenzină- aldosteron (SRAA) (are o semnificație mai mare pentru pacientii cu hipersecreție bazală de renină), restabilirea sensibilității baroreceptorilor arcului aortic (nu are loc mărirea activi tății ca răspuns la scăderea a tensiunii arteriale) și influiența asupra sistemului nervos central (SNC). În cazul hipertensiunii arteriale efectul efectul apare după 2-5 zile, acțiune stabilă - după 1-2 luni.
Efect antianginos se datorează scăderi necesității de oxigen a miocardului ca urmare a
a reducerii numărului contracțiilor cardiace și scăderea contractilității, prelungirea diastolei, îmbunătățirea perfuziei miocardice. Datorită creșterii presiunii diastolice în ventricolul stîng și creșterea tensiunea din fibrele musculare ventriculare poate crește necesitatea de oxigen, în special la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică (ICC). Efectul antiaritmic se datorează eliminării factorilor aritmogeni (tahicardia, activi tata crescută a sistemului nervos simpatic, creșterea concentrației de AMPc, hipertensiunea arterială), scăderea vitezei de excitație spontană și ectopică a conductorilor de ritm și încetinirea conductibilității atrioventricular (AV) (în special în direcția anterogradă și într-o măsură mai mică în direcția retrogradă prin nodulul AV) și pe căile suplimentare.
Spre deosebire β-adrenoblocantele neselective, atunci cînd se administrează în doze terapeutice medii are un efect mai puțin pronunțat asupra organelor care conțin β2- adrenoreceptori (pancreas, mușchii scheletici, musculatura netedă a arterelor periferice, bronhii și uter) și asupra metabolismului glucidic, nu determină reținerea Na+ în organism, severitatea acțiunei aterogenice nu se diferențiază de efectul propranololului. La administrarea în doze mari, manifestă acțiune blocantă pe ambele subtipuri de β-adrenoreceptori.
Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Absorbție se realizează în proporție de 80-90% din doza administrată, aportul de alimente nu afectează absorbția. Concentrația plasmatică maximă este atinsă peste
2-4 ore.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%. Permeabilitatea prin bariera hematoencefalică și placentară este mică, eliminarea în laptele matern - redusă.
Metabolizare
În organism nu au fost identificați metaboliți activi .
Excreție
Timpul de înjumătățire plasmatică egal cu 9-12 ore asigură eficiența timp de 24 de
ore la administrarea o dată pe zi. Aproximativ 95% din doza administrată se elimină prin rinichi, jumătate din aceasta sub formă nemodificată, mai puțin de 2% se elimină prin bilă.
INDICAȚII TERAPEUTICE
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace cronice
DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele trebuie administrate pe cale orală, dimineața, pe stomacul gol, cu o
cantitate mică de lichid.
Tratamentul hipertensiunii arteriale și a anginei pectorale
La toți pacienții, doza se selectează individual, în dependență de frecvența contracțiilor cardiace și starea pacientului.
Adulți
De obicei, doza inițială este de 5 mg 1 dată pe zi. La necesitate doza poate fi mărită
pînă la 10 mg 1 dată/zi. Doza zilnică maximă este de 10 mg, 1 dată/zi.
La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei <20 ml/min) și la pacienții cu insuficiență hepatică severă doza zilnică maximă nu trebuie să depășească
10 mg pe zi.
Vîrstnici
De obicei reducerea dozei nu este necesară, doza de 5 mg pe zi poate fi suficientă pentru unii pacienți și poate fi redusă în cazuri de afecțiuni hepatice sau renale grave. Tratamentul insuficienței cardiace cronice
La începutul tratamentului cu Bikard-LF în cazul insuficienței cardiace cronice, este obligatorie faza de titrare și controlul medical cu regularitate.
Tratamentul începe conform schemei de mai jos. Acest lucru poate necesita ajustarea
individuală, în funcție de cît de bine pacientul tolerează doza prescrisă.
Săptămîna de tratament
Dozele și regimul de administrare
Săptămîna 1
1,25 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 2
2,5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 3
3,75 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 4-8
5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 9-12
7,5 mg 1 dată pe zi
În continuare
10 mg 1 dată pe zi
REACȚII ADVERSE
În continuare, frecvența reacțiilor adverse a fost determinată utilizînd următoarea clasificare: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 și <1/10), mai puțin
frecvente (>1/1000 și <1/100), rare (>1/10000 și <1/1000), foarte rare
(<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări endocrine: hiperglicemie (la pacienții cu diabet zaharat insulino-dependent), hipoglicemie (la pacienții tratați cu insulină).
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente: oboseală, amețeli, cefalee, senzație de amorteală și frig la nivelul extremităților; mai puțin frecvente: insomnie, depresie, oboseală, rare: somnolență, halucinații, xerostomie.
Tulburări oculare: rare - tulburări de vedere, reducerea secreției de lichid lacrimal,
uscăciune și durere a ochilor, foarte rar - conjunctivită.
Tulburări acustice și vestibulare: rare - tulburări auditive.
Tulburări cardiace: foarte frecvente - bradicardie sinusală, frecvente - micșorarea
tensiunii arteriale, angiospasm (accentuarea tulburărilor circulației periferice,
extremități inferioare reci, parestezii), mai puțin frecvente - tulburări ale conductibilității atrioventriculare, hipotensiune ortostatică, insuficiență cardiacă cronică decompensată, edeme periferice.
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: mai puțin frecvente - dificultăți de respirație la administrarea dozelor mari (pierderea selectivității) și/sau la pacienții cu
predispoziție de laringo- și bronhospasm, rar - congestie nazală.
Tulburări gastrointestinale: frecvente"xerostomie, greață, vomă, diaree, constipatie,
rar - hepatită.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: rar - prurit, erupții cutanate, urticarie, transpirație abundentă, eritem foarte rar - afecțiuni la nivelul pielii asemănătoare psoriazisului, exacerbarea simptomelor psoriazisului, alopecie.
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv: mai puțin frecvente -
slăbiciune musculară, crampe la nivelul gambelor, artralgie.
Tulburări ale aparatului genital și sânului: rare - dereglarea funcției erectile.
Investigații diagnostice: rar - nivel crescut al activi tății transaminazelor hepatice, creșterea nivelului trigliceridelor, în unele cazuri - trombocitopenie, agranulocitoză. Altele: tulburări de potență, sindromul de sevraj (intensificarea atacurilor anginoase, creșterea tensiunii arteriale).
CONTRAINDICAȚII
Hipersensibilitate, insuficiență cardiac acută sau insuficiență cardiacă cronică decompensată, șoc cardiogen, bloc atrioventricular de gradul II-III, bloc sinoatrial,
disfuncția nodului sinusal, bradicardie (frecvența contracțiilor cardiace mai puțin de 60
bătăi/min, în cazul tratamentului insuficienței cardiace cronice;mai puțin de 50
bătăi/min. în alte situații clinice), cardiomegalie (fără semne de insuficiență cardiacă), hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică mai mică de 100 mmHg - în cazul tratamentului insuficientei cardiace cornice și 90 mmHg - în alte situații clinice), boli obstructive cronice pulmonare (BPOC) (inclusiv astm bronțic), tulburări severe ale circulației periferice (inclusiv pacienții cu sindrom Raynaud), sarcina, perioada de alăptare, administrarea concomitentă a inhibitorilor de monoaminoxidază (MAO) (cu excepția IMAO-B), acidoză metabolică, copii cu vîrsta sub 18 ani (siguranța și eficacitatea nu au fost determinate).
Hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului.
SUPRADOZAJ
Simptome: aritmie, extrasistolie ventriculară, bradicardie, bloc atrioventricular, scăderea tensiunii arteriale, insuficiență cardiac cronică, cianoza unghiilor sau
palmelor, dispnee, bronhospasm, amețeli, sincopă, convulsii.
Tratament: lavaj gastric și administrarea medicamentelor adsorbante, tratament simptomatic: la apariția blocului atrioventricular - administrarea intravenoasă a 1-2
mg atropină, epinefrină sau inserția unui pacemaker temporar; în caz de extrasistolie
ventriculară - lidocaină (medicamentele din clasa 1a nu se administrează). În caz de
scădere a tensiunii arteriale - pacientul trebuie să se afle în poziția Trendelenburg; dacă nu există semne de edem pulmonar - perfuzii intravenoase cu substituienți plasmatici, în caz de neeficiență - administrarea epinefrinei, dopaminei, dobutamină (pentru menținerea efectului cronotrop și inotrop și evitarea scăderii semnificative a tensiunii arteriale); în caz de insuficiență cardiacă - glicozide cardiace, diuretice, glucagon; în caz de convulsii - intravenos diazepam; în caz de bronhospasm - β2- adrenomimetice inhalator.
ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE DE UTILIZARE
Tratamentul nu trebuie înterupt brusc și doza recomandată nu trebuie modificată fără a consulta în prealabil medicul, deoarece aceasta poate duce la o afectare temporară a activi tății cardiace. Tratamentul nu se va sista brusc, mai ales la pacienții cu boală ischemică a cordului. Dacă întreruperea tratamentului este necesară, doza trebuie redusă treptat.
Monitorizarea pacienților care administrează Bikard-LF trebuie să includă monitorizarea frecvenței contracțiilor cardiace și a tensiunii arteriale (la începutul tratamentului - în fiecare zi, apoi o dată la 3-4 luni), ECG, glicemiei la pacienții cu diabet zaharat (1 dată la
4-5 luni). La pacienții vîrstnici, se recomandă monitorizarea funcției renale (1 dată la 4-5
luni). După inițierea tratamentului pacienților cu insuficiență cardiacă cronică cu doza de
1,25 mg, aceștia trebuie să fie examinați timp de 4 ore (frecvența contracțiilor cardiace,
tensiunea arterială, ECG).
Pacientul trebuie să învețe metodele de calcul a frecvenței contracțiilor cardiace și trebuie instruiți să se adreseze medicului în cazul când frecvența i contracțiilor cardiac
este mai mică de 50 bătăi/min.
Medicamentul se va administra cu precauție în următoarele cazuri:
- diabet zaharat cu fluctuații semnificative ale concentrației glucozei în sînge, simptomele
de reducere semnificativă a concentrației glucozei (hipoglicemie), cum ar fi tahicardia, palpitațiile, transpirația excesivă pot fi mascate;
- dietă strictă;
- efectuarea tratamentului de desensibilizare;
- bloc atrioventricular de gradul I;
- angina Prinzmetal;
-tulburări ale circulației arteriale periferice de gravitate ușoară pînă la moderată (la începutul tratamentului pot apărea simptome intense);
- psoriazis (inclusiv în anamneză).
Sistemul respirator: în caz de astm bronșic sau BPOC se recomandă administrarea
concomitentă a medicamentelor bronhodilatatoare. La pacienții cu astm bronșic este posibilă creșterea rezistenței căilor respiratorii, ceea ce determină necesitatea unei doze mai mari de β-adrenomimetice.
Reacții alergice: β-adrenoblocantele, inclusiv Bikard-LF pot crește sensibilitatea la alergeni și severitatea reacțiilor anafilactice din cauza slăbirii sistemului de reglare
compensatorie adrenergică sub influența β-adrenoblocantelor. Tratamentul cu epinefrină
nu asigură întotdeauna efectul terapeutic așteptat.
Anestezia generală: în caz de anestezie generală, trebuie luat în considerare riscul de
blocare a β-adrenoreceptorilor. Dacă este necesară întreruperea tratamentului cu Bikard-LF înaintea unei intervenții chirurgicale, aceasta se va efectua treptat și se va sista cu 48 ore înainte de anestezia generală. Medicul anestezist trebuie avertizat despre faptul că pacientul administrează Bikard-LF.
Feocromocitom: la pacienții cu tumori suprarenale (feocromocitom) Bikard-LF poate fi administrat numai în timpul tratamentului cu α-adrenoblocante.
Hipertiroidism: în timpul tratamentului cu Bikard-LF simptomele hiperfuncției glandei
tiroide (hipertiroidie) pot fi mascate.
La pacienții cu insuficiență cardiacă, în cazul prezenței uneia dintre situații clinice enumerate, bisoprololul trebuie administrat cu precauție în absența unei experiențe
terapeutice: diabet zaharat insulino-dependent (tip I), insuficiență renală severă,
insuficiență hepatică severă, cardiomiopatie restrictivă, boli cardiace congenitale,
valvulopatii cu dereglarea hemodinamicii, infarct miocardic în ultimele 3 luni.
Administrarea în sarcină și perioada de alăptare
Bisoprolol poate avea efect negativ asupra sarcinii și/sau a fătului/nou-născutului. β- adrenoblocantele reduc perfuzia placentară, ceea ce poate duce la reținerea de crestere,
moartea intrauterină a fătului, avort sau naștere prematură. La făt/nou-născut pot
apărea reacții adverse atunci cînd se administrează bisoprolol (de exemplu, hipoglicemie și bradicardie). În cazul administrării de către gravidă a bisoprololului, după naștere nou- născuții trebuie monitorizați pe parcursul a 3 zile, deoarece, este posibilă apariția hipoglicemiei și bradicardiei.
Nu se recomandă administrarea medicamentuluil în timpul alăptării. Eliminarea
bisoprololului în laptele matern nu a fost studiat.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Avînd în vedere posibilitatea apariției diferitor reacții individuale manifestate prin scăderea tensiunii arteriale, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Studiile au aratat ca β1-adrenoblocantele selective nu manifestă acțiune directă asupra capacității de reacție.
INTERACȚIUNI CU ALTE MEDICAMENTE ȘI ALTE TIPURI DE INTERACȚIUNI
Bisoprololul mărește efectul altor medicamente antihipertensive. Glicozidele cardiace, metildopa, rezerpina și guanfacina, blocantele canalelor lente de calciu (verapamil, diltiazem), amiodarona și alte medicamente antiaritmice măresc riscul de a dezvolta sau de agravare a bradicardiei, blocului atrioventricular, insuficienței cardiace. Nifedipina poate duce la o scădere semnificativă a tensiunii arteriale. Diureticele, clonidina, simpatoliticele, hidralazina și alte medicamente antihipertensive pot duce la scăderea excesivă a tensiunii arteriale. Alergenii utilizați pentru imunoterapie sau extractele de alergeni pentru testele cutanate cresc riscul de reacții alergice sistemice severe sau anafilactice la pacienții care administrează bisoprolol.
Medicamentele de contrast cu conținut de iod, pentru administrare intravenoasă măresc
riscul de reacții anafilactice.
Fenitoina la administrare intravenoasă, medicamentele pentru anestezie generală prin inhalare (derivați de hidrocarburi) intensifică manifestările de acțiune cardiodepresivă și
probabilitatea de reducere a tensiunii arteriale.
Bisoprolol modifică eficacitatea insulinei și a medicamentelor antidiabetice orale,
maschează simptomele hipoglicemiei (tahicardia, creșterea tensiunii arteriale). Bisoprololul reduce clearance-ul lidocainei și xantinelor și crește concentrația lor în plasmă, mai ales la pacienții cu clearance-ul teofilinei inițial crescut sub influența fumatului.
Efectul hipotensiv este reducs de AINS (reținerea Na+ și blocarea sintezei prostaglandinelor în rinichi), glucocorticoizi și estrogeni (retenția Na+).
Bisoprolol prelungește acțiunea miorelaxantelor nedepolarizante și a efectului
anticoagulant al cumarinelor.
Antidepresivele tri- și tetraciclice, medicamentele antipsihotice (neurolepticele), etanolul, sedativele și somniferele acentuează deprimarea SNC.
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu inhibitoriiMAO din cauza unei creșteri semnificative a acțiunii hipotensive, intervalul de timp între tratamentul cu inhibitori
MAO și bisoprolol nu trebuie să fie mai mic de 14 zile.
Alcaloizii de ergot nehidrogenați cresc riscul de apariție a tulburărilor circulației periferice. Ergotamina crește riscul de apariție a circulației periferice. Sulfosalazina
crește concentrația plasmatică a bisoprololului. Rifampicina reduce timpul de
înjumătățire a bisoprololului.
Nu se recomandă administrarea intravenoasă a antagoniștilor de calciu și medicamentelor antiaritmice în timpil tratamentului cu bisoprolol.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate filmate 5 mg sau 10 mg. Cîte 10 comprimate în blister. Cîte 3, 5 blistere împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.
Comprimate filmate 2,5 mg. Cîte 10 comprimate în blister. Cîte 3, 5 sau 6 blistere împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.
PăSTRARE
comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Bikard-LF
DCI-ul substanței active
Bisoprololum
COMPOZIȚIA
Comprimate filmate 2,5 mg
1 comprimat filmat conține:
substanța activă: fumarat de bisoprolol - 2,5 mg;
excipienți: stearat de magneziu, aerosil, crospovidonă, amidon de porumb, celuloză microcristalină, Opadry II alb (talc, polietilenglicol, dioxid de titan, alcool polivinilic).
Comprimate filmate 5 mg și 10 mg
1 comprimat filmat conține:
substanța activă: fumarat de bisoprolol - 5 mg sau 10 mg;
excipienți: stearat de magneziu, aerosil, crospovidonă, amidon de porumb, celuloză microcristalină, Opadry II galben (talc, polietilenglicol, dioxid de titan, alcool
polivinilic, oxid galben de fier, galben de chinolină (E 104), colorant galben-oranj (E
110)).
FORMA FARMACEUTICă
Comprimate filmate
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate filmate 2,5 mg
Comprimate filmate acoperite cu film de culoare albă, biconvexe.
Comprimate filmate 5 mg și 10 mg
Comprimat filmate acoperite cu film de culoare galbenă, biconvexe
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ și codul ATC
β1-adrenoblocante selective, C07AB07.
PROPRIETĂȚILE FARMACOLOGICE
Proprietăți farmacodinamice
Bisoprololul este un β1-adrenoblocant selectiv fără activi tate simpatomimetică proprie; are efect hipotensiv, antiaritmic și antianginos. Blocînd în doze mici receptorii β1-adrenergici inimii, reduce formarea AMPc din ATP stimulată de către catecolamine, reduce fluxul intracelular a Ca2+, are un efect crono-, drono-, batmo- și inotrop negativ (incetinește ritmul cardiac, inhibă conductibilitatea, excitabilitatea și contractilitatea miocardului). Cu creșterea dozelor are efect β2-adrenoblocant. Rezistența periferică totală (RTP), la începutul administrării beta-blocantelor, în primele 24 de ore crește (ca rezultat al creșterii reciproce a activi tății alfa- adrenoreceptorilor și înlăturarea stimulării β2-adrenoreceptorilor), care după 1-3 zile revine la valoarea inițială, iar la administrara îndelungată se micșorează.
Efectul hipotensiv este asociat cu o scădere a debitului cardiac pe minut, stimularea simpatică vasculară periferică, scăderea activi tății sistemului renină-angiotenzină- aldosteron (SRAA) (are o semnificație mai mare pentru pacientii cu hipersecreție bazală de renină), restabilirea sensibilității baroreceptorilor arcului aortic (nu are loc mărirea activi tății ca răspuns la scăderea a tensiunii arteriale) și influiența asupra sistemului nervos central (SNC). În cazul hipertensiunii arteriale efectul efectul apare după 2-5 zile, acțiune stabilă - după 1-2 luni.
Efect antianginos se datorează scăderi necesității de oxigen a miocardului ca urmare a
a reducerii numărului contracțiilor cardiace și scăderea contractilității, prelungirea diastolei, îmbunătățirea perfuziei miocardice. Datorită creșterii presiunii diastolice în ventricolul stîng și creșterea tensiunea din fibrele musculare ventriculare poate crește necesitatea de oxigen, în special la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică (ICC). Efectul antiaritmic se datorează eliminării factorilor aritmogeni (tahicardia, activi tata crescută a sistemului nervos simpatic, creșterea concentrației de AMPc, hipertensiunea arterială), scăderea vitezei de excitație spontană și ectopică a conductorilor de ritm și încetinirea conductibilității atrioventricular (AV) (în special în direcția anterogradă și într-o măsură mai mică în direcția retrogradă prin nodulul AV) și pe căile suplimentare.
Spre deosebire β-adrenoblocantele neselective, atunci cînd se administrează în doze terapeutice medii are un efect mai puțin pronunțat asupra organelor care conțin β2- adrenoreceptori (pancreas, mușchii scheletici, musculatura netedă a arterelor periferice, bronhii și uter) și asupra metabolismului glucidic, nu determină reținerea Na+ în organism, severitatea acțiunei aterogenice nu se diferențiază de efectul propranololului. La administrarea în doze mari, manifestă acțiune blocantă pe ambele subtipuri de β-adrenoreceptori.
Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Absorbție se realizează în proporție de 80-90% din doza administrată, aportul de alimente nu afectează absorbția. Concentrația plasmatică maximă este atinsă peste
2-4 ore.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%. Permeabilitatea prin bariera hematoencefalică și placentară este mică, eliminarea în laptele matern - redusă.
Metabolizare
În organism nu au fost identificați metaboliți activi .
Excreție
Timpul de înjumătățire plasmatică egal cu 9-12 ore asigură eficiența timp de 24 de
ore la administrarea o dată pe zi. Aproximativ 95% din doza administrată se elimină prin rinichi, jumătate din aceasta sub formă nemodificată, mai puțin de 2% se elimină prin bilă.
INDICAȚII TERAPEUTICE
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace cronice
DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele trebuie administrate pe cale orală, dimineața, pe stomacul gol, cu o
cantitate mică de lichid.
Tratamentul hipertensiunii arteriale și a anginei pectorale
La toți pacienții, doza se selectează individual, în dependență de frecvența contracțiilor cardiace și starea pacientului.
Adulți
De obicei, doza inițială este de 5 mg 1 dată pe zi. La necesitate doza poate fi mărită
pînă la 10 mg 1 dată/zi. Doza zilnică maximă este de 10 mg, 1 dată/zi.
La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei <20 ml/min) și la pacienții cu insuficiență hepatică severă doza zilnică maximă nu trebuie să depășească
10 mg pe zi.
Vîrstnici
De obicei reducerea dozei nu este necesară, doza de 5 mg pe zi poate fi suficientă pentru unii pacienți și poate fi redusă în cazuri de afecțiuni hepatice sau renale grave. Tratamentul insuficienței cardiace cronice
La începutul tratamentului cu Bikard-LF în cazul insuficienței cardiace cronice, este obligatorie faza de titrare și controlul medical cu regularitate.
Tratamentul începe conform schemei de mai jos. Acest lucru poate necesita ajustarea
individuală, în funcție de cît de bine pacientul tolerează doza prescrisă.
Săptămîna de tratament
Dozele și regimul de administrare
Săptămîna 1
1,25 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 2
2,5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 3
3,75 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 4-8
5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 9-12
7,5 mg 1 dată pe zi
În continuare
10 mg 1 dată pe zi
REACȚII ADVERSE
În continuare, frecvența reacțiilor adverse a fost determinată utilizînd următoarea clasificare: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 și <1/10), mai puțin
frecvente (>1/1000 și <1/100), rare (>1/10000 și <1/1000), foarte rare
(<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări endocrine: hiperglicemie (la pacienții cu diabet zaharat insulino-dependent), hipoglicemie (la pacienții tratați cu insulină).
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente: oboseală, amețeli, cefalee, senzație de amorteală și frig la nivelul extremităților; mai puțin frecvente: insomnie, depresie, oboseală, rare: somnolență, halucinații, xerostomie.
Tulburări oculare: rare - tulburări de vedere, reducerea secreției de lichid lacrimal,
uscăciune și durere a ochilor, foarte rar - conjunctivită.
Tulburări acustice și vestibulare: rare - tulburări auditive.
Tulburări cardiace: foarte frecvente - bradicardie sinusală, frecvente - micșorarea
tensiunii arteriale, angiospasm (accentuarea tulburărilor circulației periferice,
extremități inferioare reci, parestezii), mai puțin frecvente - tulburări ale conductibilității atrioventriculare, hipotensiune ortostatică, insuficiență cardiacă cronică decompensată, edeme periferice.
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: mai puțin frecvente - dificultăți de respirație la administrarea dozelor mari (pierderea selectivității) și/sau la pacienții cu
predispoziție de laringo- și bronhospasm, rar - congestie nazală.
Tulburări gastrointestinale: frecvente"xerostomie, greață, vomă, diaree, constipatie,
rar - hepatită.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: rar - prurit, erupții cutanate, urticarie, transpirație abundentă, eritem foarte rar - afecțiuni la nivelul pielii asemănătoare psoriazisului, exacerbarea simptomelor psoriazisului, alopecie.
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv: mai puțin frecvente -
slăbiciune musculară, crampe la nivelul gambelor, artralgie.
Tulburări ale aparatului genital și sânului: rare - dereglarea funcției erectile.
Investigații diagnostice: rar - nivel crescut al activi tății transaminazelor hepatice, creșterea nivelului trigliceridelor, în unele cazuri - trombocitopenie, agranulocitoză. Altele: tulburări de potență, sindromul de sevraj (intensificarea atacurilor anginoase, creșterea tensiunii arteriale).
CONTRAINDICAȚII
Hipersensibilitate, insuficiență cardiac acută sau insuficiență cardiacă cronică decompensată, șoc cardiogen, bloc atrioventricular de gradul II-III, bloc sinoatrial,
disfuncția nodului sinusal, bradicardie (frecvența contracțiilor cardiace mai puțin de 60
bătăi/min, în cazul tratamentului insuficienței cardiace cronice;mai puțin de 50
bătăi/min. în alte situații clinice), cardiomegalie (fără semne de insuficiență cardiacă), hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică mai mică de 100 mmHg - în cazul tratamentului insuficientei cardiace cornice și 90 mmHg - în alte situații clinice), boli obstructive cronice pulmonare (BPOC) (inclusiv astm bronțic), tulburări severe ale circulației periferice (inclusiv pacienții cu sindrom Raynaud), sarcina, perioada de alăptare, administrarea concomitentă a inhibitorilor de monoaminoxidază (MAO) (cu excepția IMAO-B), acidoză metabolică, copii cu vîrsta sub 18 ani (siguranța și eficacitatea nu au fost determinate).
Hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului.
SUPRADOZAJ
Simptome: aritmie, extrasistolie ventriculară, bradicardie, bloc atrioventricular, scăderea tensiunii arteriale, insuficiență cardiac cronică, cianoza unghiilor sau
palmelor, dispnee, bronhospasm, amețeli, sincopă, convulsii.
Tratament: lavaj gastric și administrarea medicamentelor adsorbante, tratament simptomatic: la apariția blocului atrioventricular - administrarea intravenoasă a 1-2
mg atropină, epinefrină sau inserția unui pacemaker temporar; în caz de extrasistolie
ventriculară - lidocaină (medicamentele din clasa 1a nu se administrează). În caz de
scădere a tensiunii arteriale - pacientul trebuie să se afle în poziția Trendelenburg; dacă nu există semne de edem pulmonar - perfuzii intravenoase cu substituienți plasmatici, în caz de neeficiență - administrarea epinefrinei, dopaminei, dobutamină (pentru menținerea efectului cronotrop și inotrop și evitarea scăderii semnificative a tensiunii arteriale); în caz de insuficiență cardiacă - glicozide cardiace, diuretice, glucagon; în caz de convulsii - intravenos diazepam; în caz de bronhospasm - β2- adrenomimetice inhalator.
ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE DE UTILIZARE
Tratamentul nu trebuie înterupt brusc și doza recomandată nu trebuie modificată fără a consulta în prealabil medicul, deoarece aceasta poate duce la o afectare temporară a activi tății cardiace. Tratamentul nu se va sista brusc, mai ales la pacienții cu boală ischemică a cordului. Dacă întreruperea tratamentului este necesară, doza trebuie redusă treptat.
Monitorizarea pacienților care administrează Bikard-LF trebuie să includă monitorizarea frecvenței contracțiilor cardiace și a tensiunii arteriale (la începutul tratamentului - în fiecare zi, apoi o dată la 3-4 luni), ECG, glicemiei la pacienții cu diabet zaharat (1 dată la
4-5 luni). La pacienții vîrstnici, se recomandă monitorizarea funcției renale (1 dată la 4-5
luni). După inițierea tratamentului pacienților cu insuficiență cardiacă cronică cu doza de
1,25 mg, aceștia trebuie să fie examinați timp de 4 ore (frecvența contracțiilor cardiace,
tensiunea arterială, ECG).
Pacientul trebuie să învețe metodele de calcul a frecvenței contracțiilor cardiace și trebuie instruiți să se adreseze medicului în cazul când frecvența i contracțiilor cardiac
este mai mică de 50 bătăi/min.
Medicamentul se va administra cu precauție în următoarele cazuri:
- diabet zaharat cu fluctuații semnificative ale concentrației glucozei în sînge, simptomele
de reducere semnificativă a concentrației glucozei (hipoglicemie), cum ar fi tahicardia, palpitațiile, transpirația excesivă pot fi mascate;
- dietă strictă;
- efectuarea tratamentului de desensibilizare;
- bloc atrioventricular de gradul I;
- angina Prinzmetal;
-tulburări ale circulației arteriale periferice de gravitate ușoară pînă la moderată (la începutul tratamentului pot apărea simptome intense);
- psoriazis (inclusiv în anamneză).
Sistemul respirator: în caz de astm bronșic sau BPOC se recomandă administrarea
concomitentă a medicamentelor bronhodilatatoare. La pacienții cu astm bronșic este posibilă creșterea rezistenței căilor respiratorii, ceea ce determină necesitatea unei doze mai mari de β-adrenomimetice.
Reacții alergice: β-adrenoblocantele, inclusiv Bikard-LF pot crește sensibilitatea la alergeni și severitatea reacțiilor anafilactice din cauza slăbirii sistemului de reglare
compensatorie adrenergică sub influența β-adrenoblocantelor. Tratamentul cu epinefrină
nu asigură întotdeauna efectul terapeutic așteptat.
Anestezia generală: în caz de anestezie generală, trebuie luat în considerare riscul de
blocare a β-adrenoreceptorilor. Dacă este necesară întreruperea tratamentului cu Bikard-LF înaintea unei intervenții chirurgicale, aceasta se va efectua treptat și se va sista cu 48 ore înainte de anestezia generală. Medicul anestezist trebuie avertizat despre faptul că pacientul administrează Bikard-LF.
Feocromocitom: la pacienții cu tumori suprarenale (feocromocitom) Bikard-LF poate fi administrat numai în timpul tratamentului cu α-adrenoblocante.
Hipertiroidism: în timpul tratamentului cu Bikard-LF simptomele hiperfuncției glandei
tiroide (hipertiroidie) pot fi mascate.
La pacienții cu insuficiență cardiacă, în cazul prezenței uneia dintre situații clinice enumerate, bisoprololul trebuie administrat cu precauție în absența unei experiențe
terapeutice: diabet zaharat insulino-dependent (tip I), insuficiență renală severă,
insuficiență hepatică severă, cardiomiopatie restrictivă, boli cardiace congenitale,
valvulopatii cu dereglarea hemodinamicii, infarct miocardic în ultimele 3 luni.
Administrarea în sarcină și perioada de alăptare
Bisoprolol poate avea efect negativ asupra sarcinii și/sau a fătului/nou-născutului. β- adrenoblocantele reduc perfuzia placentară, ceea ce poate duce la reținerea de crestere,
moartea intrauterină a fătului, avort sau naștere prematură. La făt/nou-născut pot
apărea reacții adverse atunci cînd se administrează bisoprolol (de exemplu, hipoglicemie și bradicardie). În cazul administrării de către gravidă a bisoprololului, după naștere nou- născuții trebuie monitorizați pe parcursul a 3 zile, deoarece, este posibilă apariția hipoglicemiei și bradicardiei.
Nu se recomandă administrarea medicamentuluil în timpul alăptării. Eliminarea
bisoprololului în laptele matern nu a fost studiat.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Avînd în vedere posibilitatea apariției diferitor reacții individuale manifestate prin scăderea tensiunii arteriale, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Studiile au aratat ca β1-adrenoblocantele selective nu manifestă acțiune directă asupra capacității de reacție.
INTERACȚIUNI CU ALTE MEDICAMENTE ȘI ALTE TIPURI DE INTERACȚIUNI
Bisoprololul mărește efectul altor medicamente antihipertensive. Glicozidele cardiace, metildopa, rezerpina și guanfacina, blocantele canalelor lente de calciu (verapamil, diltiazem), amiodarona și alte medicamente antiaritmice măresc riscul de a dezvolta sau de agravare a bradicardiei, blocului atrioventricular, insuficienței cardiace. Nifedipina poate duce la o scădere semnificativă a tensiunii arteriale. Diureticele, clonidina, simpatoliticele, hidralazina și alte medicamente antihipertensive pot duce la scăderea excesivă a tensiunii arteriale. Alergenii utilizați pentru imunoterapie sau extractele de alergeni pentru testele cutanate cresc riscul de reacții alergice sistemice severe sau anafilactice la pacienții care administrează bisoprolol.
Medicamentele de contrast cu conținut de iod, pentru administrare intravenoasă măresc
riscul de reacții anafilactice.
Fenitoina la administrare intravenoasă, medicamentele pentru anestezie generală prin inhalare (derivați de hidrocarburi) intensifică manifestările de acțiune cardiodepresivă și
probabilitatea de reducere a tensiunii arteriale.
Bisoprolol modifică eficacitatea insulinei și a medicamentelor antidiabetice orale,
maschează simptomele hipoglicemiei (tahicardia, creșterea tensiunii arteriale). Bisoprololul reduce clearance-ul lidocainei și xantinelor și crește concentrația lor în plasmă, mai ales la pacienții cu clearance-ul teofilinei inițial crescut sub influența fumatului.
Efectul hipotensiv este reducs de AINS (reținerea Na+ și blocarea sintezei prostaglandinelor în rinichi), glucocorticoizi și estrogeni (retenția Na+).
Bisoprolol prelungește acțiunea miorelaxantelor nedepolarizante și a efectului
anticoagulant al cumarinelor.
Antidepresivele tri- și tetraciclice, medicamentele antipsihotice (neurolepticele), etanolul, sedativele și somniferele acentuează deprimarea SNC.
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu inhibitoriiMAO din cauza unei creșteri semnificative a acțiunii hipotensive, intervalul de timp între tratamentul cu inhibitori
MAO și bisoprolol nu trebuie să fie mai mic de 14 zile.
Alcaloizii de ergot nehidrogenați cresc riscul de apariție a tulburărilor circulației periferice. Ergotamina crește riscul de apariție a circulației periferice. Sulfosalazina
crește concentrația plasmatică a bisoprololului. Rifampicina reduce timpul de
înjumătățire a bisoprololului.
Nu se recomandă administrarea intravenoasă a antagoniștilor de calciu și medicamentelor antiaritmice în timpil tratamentului cu bisoprolol.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate filmate 5 mg sau 10 mg. Cîte 10 comprimate în blister. Cîte 3, 5 blistere împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.
Comprimate filmate 2,5 mg. Cîte 10 comprimate în blister. Cîte 3, 5 sau 6 blistere împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.
PăSTRARE
-3%
25.27 MDL
26.05 MDL
Punga de colectare a urinei pediatrica cu lipici 200ml N1 (Vogt)
-3%
8.73 MDL
9 MDL
Rețetă medicală
Fluconazole aparţine unui grup de medicamente denumite “antifungice”. Substanţa activă este
fluconazolul.
Fluconazole este utilizat la adulţi pentru tratarea infecţiilor produse de fungi şi poate fi folosit
şi pentru prevenirea infecţiilor candidozice. Majoritatea infecţiilor fungice sunt produse de o levură denumită
Candida.
Adulţi
Medicul vă poate recomanda medicamentul pentru tratarea următoarelor infecţii fungice:
- Meningita criptococică – infecţie fungică la nivelul creierului;
- Coccidiomicoză – o afecţiune a sistemului bronhopulmonar;
- Infecţiile produse de Candida şi localizate în sânge, organe interne (inimă, plămâni) sau căile urinare
- Candidoza mucoaselor – infecţii ale mucoasei gurii, gâtului şi stomatita datorată protezei dentare;
- Candidoza genitală - infecţia vaginului sau penisului;
- Infecţii fungice ale pielii, de exemplu, “piciorul de atlet”, dermatofiţiile, micozele unghiilor.
Tratamentul cu Fluconazole vă poate fi recomandat şi pentru:
- Prevenirea reapariţiei meningitei criptococice;
- Prevenirea reapariţiei candidozei mucoaselor;
- Scăderea incidenţei candidozei vaginale;
2
- Prevenirea infecţiilor cu Candida (dacă sistemul imun este deficitar). Adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani
Respectaţi doza recomandată de către medicul dumneavoastră (doza recomandată fie pentru adult, fie pentru
copil).
Copii cu vârsta mai mică de 11 ani
Doza maximă recomandată copiilor este de 400 mg o dată pe zi. Administrarea la copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 4 săptămâni
Administrarea la copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 4 săptămâni:
Se recomandă dozele de mai sus, dar administrate la fiecare 2 zile. Doza maximă este 12 mg/kg corp la
fiecare 48 de ore.
Administrarea la copii cu vârsta mai mică de 2 săptămâni:
Se recomandă dozele de mai sus, dar administrate la fiecare 3 zile. Doza maximă este 12 mg/kg corp la fiecare 72 de ore.
Medicii uneori prescriu doze diferite de acestea. Luaţi întotdeauna medicamentul exact aşa cum v-a spus
medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Vârstnici
Dacă nu aveţi probleme cu rinichii, se recomandă aceleaşi doze ca şi la adult.
Pacienţi cu probleme renale
Medicul dumneavoastră vă poate modifica doza în funcţie de starea rinichilor. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Puţine persoane pot să manifeste reacţii alergice la medicament deşi reacţiile alergice grave sunt rare.
Dacă manifestaţi unul dintre simptomele de mai jos, spuneţi imediat medicului dumneavoastră:
- respiraţie şuierătoare brusc instalată, respiraţie dificilă sau senzaţie de apăsare în piept;
- umflarea pleoapelor, feţei sau buzelor;
- mâncărime generalizată, înroşirea pielii sau apariţia de pete roşii însoţită de mâncărime;
- erupţii cutanate;
- reacţii cutanate severe, cum sunt erupţiile care produc vezicule (la nivelul gurii şi limbii).
Fluconazole vă poate afecta ficatul. Simptomele problemelor cu ficatul includ:
- oboseală;
- pierderea poftei de mâncare;
- vărsături;
- îngălbenirea pielii sau a albului ochilor (icter).
Dacă manifestaţi unul dintre simptomele de mai sus, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.
fluconazolul.
Fluconazole este utilizat la adulţi pentru tratarea infecţiilor produse de fungi şi poate fi folosit
şi pentru prevenirea infecţiilor candidozice. Majoritatea infecţiilor fungice sunt produse de o levură denumită
Candida.
Adulţi
Medicul vă poate recomanda medicamentul pentru tratarea următoarelor infecţii fungice:
- Meningita criptococică – infecţie fungică la nivelul creierului;
- Coccidiomicoză – o afecţiune a sistemului bronhopulmonar;
- Infecţiile produse de Candida şi localizate în sânge, organe interne (inimă, plămâni) sau căile urinare
- Candidoza mucoaselor – infecţii ale mucoasei gurii, gâtului şi stomatita datorată protezei dentare;
- Candidoza genitală - infecţia vaginului sau penisului;
- Infecţii fungice ale pielii, de exemplu, “piciorul de atlet”, dermatofiţiile, micozele unghiilor.
Tratamentul cu Fluconazole vă poate fi recomandat şi pentru:
- Prevenirea reapariţiei meningitei criptococice;
- Prevenirea reapariţiei candidozei mucoaselor;
- Scăderea incidenţei candidozei vaginale;
2
- Prevenirea infecţiilor cu Candida (dacă sistemul imun este deficitar). Adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani
Respectaţi doza recomandată de către medicul dumneavoastră (doza recomandată fie pentru adult, fie pentru
copil).
Copii cu vârsta mai mică de 11 ani
Doza maximă recomandată copiilor este de 400 mg o dată pe zi. Administrarea la copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 4 săptămâni
Administrarea la copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 4 săptămâni:
Se recomandă dozele de mai sus, dar administrate la fiecare 2 zile. Doza maximă este 12 mg/kg corp la
fiecare 48 de ore.
Administrarea la copii cu vârsta mai mică de 2 săptămâni:
Se recomandă dozele de mai sus, dar administrate la fiecare 3 zile. Doza maximă este 12 mg/kg corp la fiecare 72 de ore.
Medicii uneori prescriu doze diferite de acestea. Luaţi întotdeauna medicamentul exact aşa cum v-a spus
medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Vârstnici
Dacă nu aveţi probleme cu rinichii, se recomandă aceleaşi doze ca şi la adult.
Pacienţi cu probleme renale
Medicul dumneavoastră vă poate modifica doza în funcţie de starea rinichilor. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Puţine persoane pot să manifeste reacţii alergice la medicament deşi reacţiile alergice grave sunt rare.
Dacă manifestaţi unul dintre simptomele de mai jos, spuneţi imediat medicului dumneavoastră:
- respiraţie şuierătoare brusc instalată, respiraţie dificilă sau senzaţie de apăsare în piept;
- umflarea pleoapelor, feţei sau buzelor;
- mâncărime generalizată, înroşirea pielii sau apariţia de pete roşii însoţită de mâncărime;
- erupţii cutanate;
- reacţii cutanate severe, cum sunt erupţiile care produc vezicule (la nivelul gurii şi limbii).
Fluconazole vă poate afecta ficatul. Simptomele problemelor cu ficatul includ:
- oboseală;
- pierderea poftei de mâncare;
- vărsături;
- îngălbenirea pielii sau a albului ochilor (icter).
Dacă manifestaţi unul dintre simptomele de mai sus, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.
-3%
25.17 MDL
25.95 MDL
Ce este Propandrol şi pentru ce se utilizează
Propandrol conţine ca substanţă activă testosteron propionat, un hormon masculin.
Propandrol se injectează într-un muşchi.
Propandrol se utilizează la bărbații adulți în scopul substituției testosteronului, pentru tratarea
diferitelor probleme de sănătate cauzate de deficitul de testosteron (hipogonadism masculin).
Acesta trebuie confirmat prin intermediul a două determinări separate ale valorilor
testosteronului în sânge și trebuie să includă, de asemenea, simptome clinice cum sunt:
impotenţă, infertilitate, apetit sexual scăzut, oboseală, stări depresive, pierdere de masă osoasă
cauzată de valori scăzute de hormon.
Propandrol poate fi de asemenea, utilizat pentru controlul carcinomului mamar la femeile aflate
în post-menopauză. Cum să utilizaţi Propandrol
Injectarea vă va fi administrată de un medic sau de o asistentă medicală. Numărul de injecții care
vi se administrează pe zi sau pe săptămână se numește "doză". În funcție de starea în care sunteți
tratat, medicul va administra doza corespunzătoare prin injectare într-un mușchi.
Doza cea mai frecventă pentru bărbații cu hipogonadism (eșecul producerii de spermatozoizi sau
hormoni sexuali) este 50 mg de propionat de testosteron administrat sub formă de injecție de
două sau trei ori pe săptămână.
Doza cea mai frecventă pentru bărbații cu pubertate întârziată sau cu testicule care nu au coborât
este 50 mg de propionat de testosteron administrat sub formă de injecție o dată pe săptămână.
Doza cea mai frecventă pentru femeile cu cancer mamar după menopauză este 100 mg de
propionat de testosteron administrat sub formă de injecție de două sau trei ori pe săptămână.
Doza corectă va fi decisă de medicul dumneavoastră.
Dacă nu sunteți sigur, întrebați medicul dumneavoastră.
Pacienților vârstnici de sex masculin le pot fi prescrise doze mai mici.
În timpul tratamentului la bărbați cu Propandrol, medicul dumneavoastră vă va efectua controale
regulate ale prostatei.
Propandrol se utilizează doar pentru injectare intramusculară. Trebuie acordată o atenţie specială
pentru a evita injectarea într-un vas de sânge.
Începerea tratamentului
Medicul dumneavoastră vă va măsura concentraţia testosteronului din sânge înainte de a începe
tratamentul şi în primele etape ale acestuia.
Păstrarea nivelului de Propandrol pe parcursul tratamentului
Medicul dumneavoastră vă va măsura periodic concentraţia plasmatică a testosteronului, la finalul
unui interval dintre injecţii. Dacă nivelul este prea scăzut, medicul dumneavoastră poate să decidă
să vă administreze injecţiile mai frecvent. Concentraţiile plasmatice sub limita normală indică
necesitatea scurtării intervalului dintre injecţii. În cazul unor concentraţii plasmatice crescute,
medicul dumneavoastră poate lua în considerare o creştere a intervalului dintre injecţii. Nu lipsiţi
de la programările de administrare a injecţiilor, deoarece nu se va păstra nivelul dumneavoastră
optim de testosteron.
Dacă aveţi impresia că efectul Propandrol este prea puternic sau prea slab, discutaţi cu medicul
dumneavoastră. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Propandrol poate cauza reacţii adverse, chiar dacă nu apar la toate
persoanele. Dacă oricare dintre reacţiile adverse devine serioasă sau apare orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, informaţi medicul sau farmacistul. https://bit.ly/3yPWSvo
Propandrol conţine ca substanţă activă testosteron propionat, un hormon masculin.
Propandrol se injectează într-un muşchi.
Propandrol se utilizează la bărbații adulți în scopul substituției testosteronului, pentru tratarea
diferitelor probleme de sănătate cauzate de deficitul de testosteron (hipogonadism masculin).
Acesta trebuie confirmat prin intermediul a două determinări separate ale valorilor
testosteronului în sânge și trebuie să includă, de asemenea, simptome clinice cum sunt:
impotenţă, infertilitate, apetit sexual scăzut, oboseală, stări depresive, pierdere de masă osoasă
cauzată de valori scăzute de hormon.
Propandrol poate fi de asemenea, utilizat pentru controlul carcinomului mamar la femeile aflate
în post-menopauză. Cum să utilizaţi Propandrol
Injectarea vă va fi administrată de un medic sau de o asistentă medicală. Numărul de injecții care
vi se administrează pe zi sau pe săptămână se numește "doză". În funcție de starea în care sunteți
tratat, medicul va administra doza corespunzătoare prin injectare într-un mușchi.
Doza cea mai frecventă pentru bărbații cu hipogonadism (eșecul producerii de spermatozoizi sau
hormoni sexuali) este 50 mg de propionat de testosteron administrat sub formă de injecție de
două sau trei ori pe săptămână.
Doza cea mai frecventă pentru bărbații cu pubertate întârziată sau cu testicule care nu au coborât
este 50 mg de propionat de testosteron administrat sub formă de injecție o dată pe săptămână.
Doza cea mai frecventă pentru femeile cu cancer mamar după menopauză este 100 mg de
propionat de testosteron administrat sub formă de injecție de două sau trei ori pe săptămână.
Doza corectă va fi decisă de medicul dumneavoastră.
Dacă nu sunteți sigur, întrebați medicul dumneavoastră.
Pacienților vârstnici de sex masculin le pot fi prescrise doze mai mici.
În timpul tratamentului la bărbați cu Propandrol, medicul dumneavoastră vă va efectua controale
regulate ale prostatei.
Propandrol se utilizează doar pentru injectare intramusculară. Trebuie acordată o atenţie specială
pentru a evita injectarea într-un vas de sânge.
Începerea tratamentului
Medicul dumneavoastră vă va măsura concentraţia testosteronului din sânge înainte de a începe
tratamentul şi în primele etape ale acestuia.
Păstrarea nivelului de Propandrol pe parcursul tratamentului
Medicul dumneavoastră vă va măsura periodic concentraţia plasmatică a testosteronului, la finalul
unui interval dintre injecţii. Dacă nivelul este prea scăzut, medicul dumneavoastră poate să decidă
să vă administreze injecţiile mai frecvent. Concentraţiile plasmatice sub limita normală indică
necesitatea scurtării intervalului dintre injecţii. În cazul unor concentraţii plasmatice crescute,
medicul dumneavoastră poate lua în considerare o creştere a intervalului dintre injecţii. Nu lipsiţi
de la programările de administrare a injecţiilor, deoarece nu se va păstra nivelul dumneavoastră
optim de testosteron.
Dacă aveţi impresia că efectul Propandrol este prea puternic sau prea slab, discutaţi cu medicul
dumneavoastră. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Propandrol poate cauza reacţii adverse, chiar dacă nu apar la toate
persoanele. Dacă oricare dintre reacţiile adverse devine serioasă sau apare orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, informaţi medicul sau farmacistul. https://bit.ly/3yPWSvo
-3%
240.56 MDL
248 MDL
Indicaţii terapeutice
- Tratamentul simptomatic al diareii acute şi cronice.
- Reglarea scaunului la pacienţii cu ileostomă.
Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Adulţi, inclusiv vârstnici şi copii cu vârsta peste 6 ani:
Diaree acută: doza iniţială este de 2 capsule (4 mg) pentru adulţi şi 1 capsulă (2 mg) pentru copii,
ulterior câte 1 capsulă (2 mg) după fiecare defecaţie în caz de scaun lichid.
Diaree cronică: doza iniţială este de 2 capsule (4 mg) pentru adulţi şi 1 capsulă (2 mg) pentru copii;
această doză ulterior se ajustează individual până la obţinerea a 1-2 scaune solide pe zi, ceea ce se
realizează de obicei cu o doză de întreţinere de la 1 până la 6 capsule pe zi.
Doza zilnică maximă. În diaree acută şi cronică la adulţi – 8 capsule (16 mg) pe zi; la copii ea se va
corela cu greutatea corporală: 3 capsule/20 kg corp – dar fără a depăşi 8 capsule (16 mg).
La apariţia scaunului normal sau în caz de lipsă a scaunului timp de 12 ore medicamentul se sistează.
Copii cu vârsta până la 6 ani
Loperamida nu se recomandă la copii cu vârsta sub 6 ani.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală.
Insuficiență hepatică
Deși date privind farmacocinetica medicamentului la pacienții cu insuficiență hepatică nu
există, loperamida trebuie utilizată cu precauție la astfel de pacienți din cauza metabolismului
scăzut la primul pasaj hepatic (vezi pct. 4.4).
Contraindicaţii
- Copii cu vârsta sub 6 ani;
- hipersensibilitate la loperamidă şi/sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- dizenterie acută şi alte infecţii ale tractului gastrointestinal (provocate inclusiv de Salmonella,
Shigella şi Campylobacter);
- ocluzie intestinală (inclusiv la necesitatea evitării inhibiţiei peristaltismului), diverticuloză,
colită ulceroasă acută sau enterocolită pseudomembranoasă (diaree asociată tratamentului cu
antibiotice);
- primul trimestru de sarcină;
- perioada de alăptare. https://bit.ly/3j20wh
- Tratamentul simptomatic al diareii acute şi cronice.
- Reglarea scaunului la pacienţii cu ileostomă.
Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Adulţi, inclusiv vârstnici şi copii cu vârsta peste 6 ani:
Diaree acută: doza iniţială este de 2 capsule (4 mg) pentru adulţi şi 1 capsulă (2 mg) pentru copii,
ulterior câte 1 capsulă (2 mg) după fiecare defecaţie în caz de scaun lichid.
Diaree cronică: doza iniţială este de 2 capsule (4 mg) pentru adulţi şi 1 capsulă (2 mg) pentru copii;
această doză ulterior se ajustează individual până la obţinerea a 1-2 scaune solide pe zi, ceea ce se
realizează de obicei cu o doză de întreţinere de la 1 până la 6 capsule pe zi.
Doza zilnică maximă. În diaree acută şi cronică la adulţi – 8 capsule (16 mg) pe zi; la copii ea se va
corela cu greutatea corporală: 3 capsule/20 kg corp – dar fără a depăşi 8 capsule (16 mg).
La apariţia scaunului normal sau în caz de lipsă a scaunului timp de 12 ore medicamentul se sistează.
Copii cu vârsta până la 6 ani
Loperamida nu se recomandă la copii cu vârsta sub 6 ani.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală.
Insuficiență hepatică
Deși date privind farmacocinetica medicamentului la pacienții cu insuficiență hepatică nu
există, loperamida trebuie utilizată cu precauție la astfel de pacienți din cauza metabolismului
scăzut la primul pasaj hepatic (vezi pct. 4.4).
Contraindicaţii
- Copii cu vârsta sub 6 ani;
- hipersensibilitate la loperamidă şi/sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- dizenterie acută şi alte infecţii ale tractului gastrointestinal (provocate inclusiv de Salmonella,
Shigella şi Campylobacter);
- ocluzie intestinală (inclusiv la necesitatea evitării inhibiţiei peristaltismului), diverticuloză,
colită ulceroasă acută sau enterocolită pseudomembranoasă (diaree asociată tratamentului cu
antibiotice);
- primul trimestru de sarcină;
- perioada de alăptare. https://bit.ly/3j20wh
Cum să utilizați Gluconat de calciu soluţie injectabilă
Asistenta medicală sau medicul dumneavoastră vă va administra injecția într-o venă. Medicul dumneavoastră va decide care este doza necesară pentru dumneavoastră precum și cum și când se va
administra injecția.
Doza recomandată pentru adulți este de 10 ml, dacă este necesar se pot administra doze suplimentare.
Cel mult 50 ml (5 fiole) de Gluconat de calciu soluţie injectabilă este recomandat
pentru administrare pe o perioadă de 24 de ore, din cauza riscului de expunere la aluminiu. Luând în considerare conținutul de aluminiu într-o fiolă (atunci când este măsurat la sfârșitul duratei de valabilitate) și având în vedere cunoștințele științifice actuale, nu poate fi exclus faptul că expunerea la aluminiu (din
administrarea a mai mult decât a numărului recomandat de fiole) ar putea contribui în viitor la expunerea totală la aluminiu (din mediu, apă potabilă și alimente) și toxicitate potențială la pacienți.
Trebuie să vă aflați în poziție culcată când vi se administrează injecția.
Concentrațiile de calciu din sângele și urina dumneavoastră vor fi verificate în timpul tratamentului.
Utilizarea Gluconat de calciu soluţie injectabilă la copii și adolescenți nu este
recomandată din cauza riscului de expunere la aluminiu scurs din sticla fiolei de gluconat de calciu.
Tratamentul repetat sau prelungit, inclusiv ca perfuzie intravenoasă, la copii și adolescenți ( cu vârsta sub 18 ani) este contraindicat din cauza riscului de expunere la aluminiu.
Dacă utilizați mai mult Gluconat de calciu soluţie injectabilă decât trebuie
Deoarece injecția vi se va administra de către un medic sau o asistentă medicală, este puțin probabil să vi se administreze prea mult. Trebuie să spuneți imediat persoanei care vă administrează injecția, dacă credeți că vi s-a administrat prea mult, aveți greață, vărsături, constipație, aveți dureri de stomac, aveți
slăbiciune musculară, simțiți sete, urinați mult, vă simțiți confuz sau aveți dureri osoase, .
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Asistenta medicală sau medicul dumneavoastră vă va administra injecția într-o venă. Medicul dumneavoastră va decide care este doza necesară pentru dumneavoastră precum și cum și când se va
administra injecția.
Doza recomandată pentru adulți este de 10 ml, dacă este necesar se pot administra doze suplimentare.
Cel mult 50 ml (5 fiole) de Gluconat de calciu soluţie injectabilă este recomandat
pentru administrare pe o perioadă de 24 de ore, din cauza riscului de expunere la aluminiu. Luând în considerare conținutul de aluminiu într-o fiolă (atunci când este măsurat la sfârșitul duratei de valabilitate) și având în vedere cunoștințele științifice actuale, nu poate fi exclus faptul că expunerea la aluminiu (din
administrarea a mai mult decât a numărului recomandat de fiole) ar putea contribui în viitor la expunerea totală la aluminiu (din mediu, apă potabilă și alimente) și toxicitate potențială la pacienți.
Trebuie să vă aflați în poziție culcată când vi se administrează injecția.
Concentrațiile de calciu din sângele și urina dumneavoastră vor fi verificate în timpul tratamentului.
Utilizarea Gluconat de calciu soluţie injectabilă la copii și adolescenți nu este
recomandată din cauza riscului de expunere la aluminiu scurs din sticla fiolei de gluconat de calciu.
Tratamentul repetat sau prelungit, inclusiv ca perfuzie intravenoasă, la copii și adolescenți ( cu vârsta sub 18 ani) este contraindicat din cauza riscului de expunere la aluminiu.
Dacă utilizați mai mult Gluconat de calciu soluţie injectabilă decât trebuie
Deoarece injecția vi se va administra de către un medic sau o asistentă medicală, este puțin probabil să vi se administreze prea mult. Trebuie să spuneți imediat persoanei care vă administrează injecția, dacă credeți că vi s-a administrat prea mult, aveți greață, vărsături, constipație, aveți dureri de stomac, aveți
slăbiciune musculară, simțiți sete, urinați mult, vă simțiți confuz sau aveți dureri osoase, .
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
-3%
22.46 MDL
23.15 MDL
Microperfuzoare in diferite marimi, de unica folosinta, pentru administrarea solutiilor perfuzabile, IV.
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
pentru marimi mici –tratarea in pediatrie, sectia noi-nascuti (+prematuri), pentru marimi mai mari – tratarea adultilor.
Timp de utilizare recomandata: 24 ore.
Conformatia produsului: Design in conformitate cu AS 2485 Canula din otel inoxidabil, in conformitate cu EN 10088-2 Varf lanteta cu ascutire precisa, conform ISO 9626 Aripioare flexibile (fluturasi), colorate in conformitate cu codul international al culorilor – ISO 6009.
Conducta din PVC de o lungime de 30 cm, transparent.
Conector de tip Luer-Lock, in conformitate cu ISO 594, prevazut cu capacel de protectie.
Sterilizate cu radiatii Gama.
Sterile, apirogene, netoxice. Ambalate unitar in blistere fara PVC
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
pentru marimi mici –tratarea in pediatrie, sectia noi-nascuti (+prematuri), pentru marimi mai mari – tratarea adultilor.
Timp de utilizare recomandata: 24 ore.
Conformatia produsului: Design in conformitate cu AS 2485 Canula din otel inoxidabil, in conformitate cu EN 10088-2 Varf lanteta cu ascutire precisa, conform ISO 9626 Aripioare flexibile (fluturasi), colorate in conformitate cu codul international al culorilor – ISO 6009.
Conducta din PVC de o lungime de 30 cm, transparent.
Conector de tip Luer-Lock, in conformitate cu ISO 594, prevazut cu capacel de protectie.
Sterilizate cu radiatii Gama.
Sterile, apirogene, netoxice. Ambalate unitar in blistere fara PVC
Descriere
Pieptene 3in1 pentru indepartarea paduchilor si oualor acestora ParanixBeneficii:Paranix pieptene pentru indepartarea paduchilor este conceput pentru indepartarea paduchilor si a oualor acestora de pe orice tip de par (scurt, lung, buclat etc.). Dintii din metal sunt inoxidabili si rotunjiti la capat, pentru a evita ca pielea capului sa fie iritata si deteriorata. Lupa incorporata permite recunoasterea usoara a paduchilor si a oualor acestora. Dintii lungi si desi din metal ajuta la inlaturarea sigura a paduchilor si oualor acestora, fara a ataca parul. Peria este special conceputa pentru a curata cat mai eficient dintii pieptenului dupa folosire. Mod de utilizare:Poate fi utilizat de catre adulti si copiii de orice varsta, al caror par este infestat cu paduchi. Se recomanda folosirea pieptenului impreuna cu spray-ul sau samponul Paranix. Dupa spalarea parului cu samponul Paranix sau dupa indepartarea cu sampon obisnuit a spray-ului Paranix utilizat anterior, folositi pieptenele Paranix pentru a indeparta paduchii si ouale acestora de pe fiecare suvita de par. Ajutati-va de lupa pentru depistarea lor si curatati pieptanul cu peria dupa folosire. Dupa fiecare utilizare, este recomandata spalarea si dezinfectarea pieptenului cu alcool, apa fierbinte sau apa cu clor.Mod de prezentare:Pieptene 3 in 1 (lupa + pieptene cu dinti desi din metal + perie).
Pieptene 3in1 pentru indepartarea paduchilor si oualor acestora ParanixBeneficii:Paranix pieptene pentru indepartarea paduchilor este conceput pentru indepartarea paduchilor si a oualor acestora de pe orice tip de par (scurt, lung, buclat etc.). Dintii din metal sunt inoxidabili si rotunjiti la capat, pentru a evita ca pielea capului sa fie iritata si deteriorata. Lupa incorporata permite recunoasterea usoara a paduchilor si a oualor acestora. Dintii lungi si desi din metal ajuta la inlaturarea sigura a paduchilor si oualor acestora, fara a ataca parul. Peria este special conceputa pentru a curata cat mai eficient dintii pieptenului dupa folosire. Mod de utilizare:Poate fi utilizat de catre adulti si copiii de orice varsta, al caror par este infestat cu paduchi. Se recomanda folosirea pieptenului impreuna cu spray-ul sau samponul Paranix. Dupa spalarea parului cu samponul Paranix sau dupa indepartarea cu sampon obisnuit a spray-ului Paranix utilizat anterior, folositi pieptenele Paranix pentru a indeparta paduchii si ouale acestora de pe fiecare suvita de par. Ajutati-va de lupa pentru depistarea lor si curatati pieptanul cu peria dupa folosire. Dupa fiecare utilizare, este recomandata spalarea si dezinfectarea pieptenului cu alcool, apa fierbinte sau apa cu clor.Mod de prezentare:Pieptene 3 in 1 (lupa + pieptene cu dinti desi din metal + perie).
-5%
106.40 MDL
112 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Insuficienţă cardiacă congestivă, fibrilaţie şi flutter atrial (pentru reglarea frecvenţei contracţiilor
cardiace), tahicardie paroxistică supraventriculară. Doze şi mod de administrare
Digoxin se administrează intravenos.
Adulţilor se administrează în doză câte 0,25-0,5 mg (1-2 ml soluţie 0,25 mg/ml). Se administrează
lent în 10 ml soluţie glucoză 50 mg/ml sau soluţie clorură de sodiu 9 mg/ml. În primele zile ale
tratamentului se administrează de 1-2 ori pe zi, în următoarele 4-5 zile – 1 dată pe zi, ulterior se
trece la administrarea orală în doze de întreţinere. Pentru administrarea intravenoasă în perfuzie 1-2
ml soluţie 0,25 mg/ml se dizolvă în 100 ml glucoză 50 mg/ml sau soluţie clorură de sodiu 9 mg/ml
(se administrează intravenos cu viteza de 20-40 picături pe minut).
La copii dozele depind de vârstă (mg/kg): prematuri – 0,02-0,03; nou-născuţi la termen – 0,03-0,04;
cu vârsta de la 1 lună până la 2 ani – 0,04-0,06; cu vârsta de 2-10 ani – 0,03-0,04; cu vârsta peste 10
ani – 0,03.
Din cauza posibilei prelungiri a timpului de înjumătăţire la pacienţii vârstnici şi dezvoltarea
efectului cumulativ, se recomandă determinarea clearance-ului creatininei. În caz de reducere a
clearance-ului creatininei până la 50 ml/minut este necesară scăderea dozei de întreţinere a
digoxinei cu 30-50%. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alte glicozide cardiace sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Endocardite, miocardită, pericardită constrictivă, sindromul Adams-Stokes-Morgagni, intoxicaţie cu
glicozide cardiace, utilizate anterior, tahicardie ventriculară, bloc atrioventricular gradul II-III,
bradicardie severă, hipercalciemie, hipokaliemie, stenoză mitrală izolată, cardiomiopatie
hipertrofică obstructivă, sindromul sinusului carotidian, anevrism al aortei toracice, sindromul
WPW, perioada acută al infarctului miocardic, aritmii ca consecință a intoxicaţiei cu glicozide
cardiace în antecedente, prezenţa căilor atrioventriculare accesorii, stenoză subaortică hipertrofică,
angină pectorală instabilă, tamponada cordului, fibrilaţie ventriculară. Pacienții aflați la dializă. https://bit.ly/3z3VZiT
Insuficienţă cardiacă congestivă, fibrilaţie şi flutter atrial (pentru reglarea frecvenţei contracţiilor
cardiace), tahicardie paroxistică supraventriculară. Doze şi mod de administrare
Digoxin se administrează intravenos.
Adulţilor se administrează în doză câte 0,25-0,5 mg (1-2 ml soluţie 0,25 mg/ml). Se administrează
lent în 10 ml soluţie glucoză 50 mg/ml sau soluţie clorură de sodiu 9 mg/ml. În primele zile ale
tratamentului se administrează de 1-2 ori pe zi, în următoarele 4-5 zile – 1 dată pe zi, ulterior se
trece la administrarea orală în doze de întreţinere. Pentru administrarea intravenoasă în perfuzie 1-2
ml soluţie 0,25 mg/ml se dizolvă în 100 ml glucoză 50 mg/ml sau soluţie clorură de sodiu 9 mg/ml
(se administrează intravenos cu viteza de 20-40 picături pe minut).
La copii dozele depind de vârstă (mg/kg): prematuri – 0,02-0,03; nou-născuţi la termen – 0,03-0,04;
cu vârsta de la 1 lună până la 2 ani – 0,04-0,06; cu vârsta de 2-10 ani – 0,03-0,04; cu vârsta peste 10
ani – 0,03.
Din cauza posibilei prelungiri a timpului de înjumătăţire la pacienţii vârstnici şi dezvoltarea
efectului cumulativ, se recomandă determinarea clearance-ului creatininei. În caz de reducere a
clearance-ului creatininei până la 50 ml/minut este necesară scăderea dozei de întreţinere a
digoxinei cu 30-50%. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alte glicozide cardiace sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Endocardite, miocardită, pericardită constrictivă, sindromul Adams-Stokes-Morgagni, intoxicaţie cu
glicozide cardiace, utilizate anterior, tahicardie ventriculară, bloc atrioventricular gradul II-III,
bradicardie severă, hipercalciemie, hipokaliemie, stenoză mitrală izolată, cardiomiopatie
hipertrofică obstructivă, sindromul sinusului carotidian, anevrism al aortei toracice, sindromul
WPW, perioada acută al infarctului miocardic, aritmii ca consecință a intoxicaţiei cu glicozide
cardiace în antecedente, prezenţa căilor atrioventriculare accesorii, stenoză subaortică hipertrofică,
angină pectorală instabilă, tamponada cordului, fibrilaţie ventriculară. Pacienții aflați la dializă. https://bit.ly/3z3VZiT
-3%
34.82 MDL
35.90 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Arsuri, piodermii, foliculite.
Cistite, uretrite şi alte maladii inflamatorii ale căilor urinare.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Topic se badijonează suprafaţa lezată.
Cu soluţie 0,02% se fac instilaţii ale vezicii urinare în cistite sau uretrite.
REACŢII ADVERSE
Tulburări ale sistemului imunitar: foarte rare - reacţii alergice cutanate.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat.
Arsuri, piodermii, foliculite.
Cistite, uretrite şi alte maladii inflamatorii ale căilor urinare.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Topic se badijonează suprafaţa lezată.
Cu soluţie 0,02% se fac instilaţii ale vezicii urinare în cistite sau uretrite.
REACŢII ADVERSE
Tulburări ale sistemului imunitar: foarte rare - reacţii alergice cutanate.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat.
-3%
36.86 MDL
38 MDL