Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă:
atorvastatină (sub formă de atorvastatină calcică)-10 mg, 20 mg sau 40 mg; excipienţi: carbonat de calciu, crospovidonă, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc, celuloză microcristalină, Opadry II roz (talc, polietilenglicol, dioxid de titan (E171), alcool polivinilic, oxid de fier galben (E172), oxid de fier roşu (E172), oxid de fier negru (E172).
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Hipercolesterolemie primară (heterozigotă familială şi neereditară), hiperlipidemie combinată (după clasificarea Fredrickson de tip IIa şi IIb), nivelul ridicat al trigliceridelor plasmatice (tip IV), disbetalipoproteinemie (tip III), în cazuri în care dieta nu asigură efectul scontat; hipercolesterolemie homozigotă familială, în cazuri în care dieta şi alte măsuri non-farmacologice nu asigură efectul aşteptat.
- Profilaxia secundară cu scop de reducere a riscului de boală ischemică a cordului/ateroscleroză şi riscul dezvoltării infarctului miocardic, stenocardiei, ictusului.
- Copii cu vîrsta 10-17 ani cu hipercolesterolemie heterozigotă familială-ca remediu adjuvant la dietă, pentru scăderea nivelului de colesterol, LDL-colesterolului şi Apo B.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Înainte de a începe tratamentul cu Lipromak-LF, este necesară o diagnosticare a nivelului de colesterol în sînge, ţinîndu-se cont de dieta cuvenită. Se indică exerciţii fizice şi măsuri ce duc la scăderea masei corporale, tratamentul afecţiunilor de bază. Pe parcursul întregii perioade de tratament, pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard. Preparatul se indică în doze de 10-80 mg 1 dată pe zi, indiferent de ora administrării, ţinîndu-se cont de administrarea comprimatelor - preponderent în aceeaşi parte a zilei, indiferent de mese. Dozele iniţiale şi de susţinere pot fi ajustate corespunzător valorilor iniţiale ale LDL - colesterolului, obiectivului şi eficacităţii terapiei. După 2-4 săptămîni de la începutul tratamentului cu Lipromak-LF, este necesară efectuarea lipidogramei şi ajustarea corespunzătoare a dozelor.
Hipercolesterolemie primară şi hiperlipidemie combinată (mixtă)
În majoritatea cazurilor, este suficientă o doză de 10 mg atorvastatină o dată pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în următoarele 2 săptămîni, iar răspunsul terapeutic maxim se obţine de obicei în 4 săptămîni. Modificările pozitive sunt menţinute prin administrarea de lungă durată a preparatului.
Hipercolesterolemie familială homozigotă.
Preparatul se indică în doze de 10-80 mg atorvastatină o dată pe zi, la orice oră, indiferent de mese. Doza iniţială şi doza de susţinere sunt stabilite individual. La majoritatea pacienţilor cu hipercolesterolemie familială homozigotă rezultatul pozitiv este obţinut prin administrarea dozei de 80 mg atorvastatină pe zi.
Hipercolesterolemie familială heterozigotă în practica pediatrică (copii 10-17 ani)
Tratamentul trebuie iniţiat cu Lipromak-LF în doză de 10 mg pe zi/ zilnic, maximum 20 mg o dată pe zi (dozele mai mari de 20 mg nu au fost studiate la acestă categorie de vîrstă). Dozele se stabilesc individual în funcţie de scopul terapiei, şi pot fi ajustate la interval de 4 săptămîni şi mai mult.
Administrarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Afecţiunile renale nu influenţează concentraţia plasmatică a atorvastatinei şi nici scăderea LDL-colesterolului plasmatic, de aceea, nu este necesară ajustarea dozelor.
Administrarea la pacienţii vîrstnici
Eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu vîrsta mai mare de 60 de ani, care utilizează dozele recomandate, este similară cu cea întîlnită la alte grupe de vîrstă.
Administrarea la pacienţii cu dereglări hepatice
Lipromak-LF se administrează cu precauţie la pacienţii cu dereglări hepatice, din cauza eliminării lente din organism. Este recomandată monitorizarea indicilor clinici şi de laborator şi, odată cu depistarea unor modificări patologice, dozele trebuie micşorate sau tratamentul întrerupt.
Dacă se administrează concomitent Lipromak-LF şi inhibitorii CYP3A4, atunci este necesar:
- tratamentul trebuie iniţiat cu o doză minimă (10 mg), controlul obligator al lipidelor plasmatice pînă la ajustarea treptată a dozei.
- este admisă o pauză în administrarea de Lipromak-LF, dacă se administreză inhibitori CYP3A4 într-o cură de tratament de scurtă durată (de exemplu, administrarea de scurtă durată a preparatelor antibacterine cum ar fi claritromicina).
Recomandări la administrarea dozelor maxime de Lipromak-LF concomitent cu:
- ciclosporina-doza maximă nu trebuie să depăşească 10 mg;
- claritromicina-doza maximă nu trebuie să depăşească 20 mg;
- itraconazol-doza maximă nu trebuie să depăşească 40 mg.
https://bit.ly/2PXOXeJ
substanţa activă:
atorvastatină (sub formă de atorvastatină calcică)-10 mg, 20 mg sau 40 mg; excipienţi: carbonat de calciu, crospovidonă, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc, celuloză microcristalină, Opadry II roz (talc, polietilenglicol, dioxid de titan (E171), alcool polivinilic, oxid de fier galben (E172), oxid de fier roşu (E172), oxid de fier negru (E172).
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Hipercolesterolemie primară (heterozigotă familială şi neereditară), hiperlipidemie combinată (după clasificarea Fredrickson de tip IIa şi IIb), nivelul ridicat al trigliceridelor plasmatice (tip IV), disbetalipoproteinemie (tip III), în cazuri în care dieta nu asigură efectul scontat; hipercolesterolemie homozigotă familială, în cazuri în care dieta şi alte măsuri non-farmacologice nu asigură efectul aşteptat.
- Profilaxia secundară cu scop de reducere a riscului de boală ischemică a cordului/ateroscleroză şi riscul dezvoltării infarctului miocardic, stenocardiei, ictusului.
- Copii cu vîrsta 10-17 ani cu hipercolesterolemie heterozigotă familială-ca remediu adjuvant la dietă, pentru scăderea nivelului de colesterol, LDL-colesterolului şi Apo B.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Înainte de a începe tratamentul cu Lipromak-LF, este necesară o diagnosticare a nivelului de colesterol în sînge, ţinîndu-se cont de dieta cuvenită. Se indică exerciţii fizice şi măsuri ce duc la scăderea masei corporale, tratamentul afecţiunilor de bază. Pe parcursul întregii perioade de tratament, pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard. Preparatul se indică în doze de 10-80 mg 1 dată pe zi, indiferent de ora administrării, ţinîndu-se cont de administrarea comprimatelor - preponderent în aceeaşi parte a zilei, indiferent de mese. Dozele iniţiale şi de susţinere pot fi ajustate corespunzător valorilor iniţiale ale LDL - colesterolului, obiectivului şi eficacităţii terapiei. După 2-4 săptămîni de la începutul tratamentului cu Lipromak-LF, este necesară efectuarea lipidogramei şi ajustarea corespunzătoare a dozelor.
Hipercolesterolemie primară şi hiperlipidemie combinată (mixtă)
În majoritatea cazurilor, este suficientă o doză de 10 mg atorvastatină o dată pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în următoarele 2 săptămîni, iar răspunsul terapeutic maxim se obţine de obicei în 4 săptămîni. Modificările pozitive sunt menţinute prin administrarea de lungă durată a preparatului.
Hipercolesterolemie familială homozigotă.
Preparatul se indică în doze de 10-80 mg atorvastatină o dată pe zi, la orice oră, indiferent de mese. Doza iniţială şi doza de susţinere sunt stabilite individual. La majoritatea pacienţilor cu hipercolesterolemie familială homozigotă rezultatul pozitiv este obţinut prin administrarea dozei de 80 mg atorvastatină pe zi.
Hipercolesterolemie familială heterozigotă în practica pediatrică (copii 10-17 ani)
Tratamentul trebuie iniţiat cu Lipromak-LF în doză de 10 mg pe zi/ zilnic, maximum 20 mg o dată pe zi (dozele mai mari de 20 mg nu au fost studiate la acestă categorie de vîrstă). Dozele se stabilesc individual în funcţie de scopul terapiei, şi pot fi ajustate la interval de 4 săptămîni şi mai mult.
Administrarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Afecţiunile renale nu influenţează concentraţia plasmatică a atorvastatinei şi nici scăderea LDL-colesterolului plasmatic, de aceea, nu este necesară ajustarea dozelor.
Administrarea la pacienţii vîrstnici
Eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu vîrsta mai mare de 60 de ani, care utilizează dozele recomandate, este similară cu cea întîlnită la alte grupe de vîrstă.
Administrarea la pacienţii cu dereglări hepatice
Lipromak-LF se administrează cu precauţie la pacienţii cu dereglări hepatice, din cauza eliminării lente din organism. Este recomandată monitorizarea indicilor clinici şi de laborator şi, odată cu depistarea unor modificări patologice, dozele trebuie micşorate sau tratamentul întrerupt.
Dacă se administrează concomitent Lipromak-LF şi inhibitorii CYP3A4, atunci este necesar:
- tratamentul trebuie iniţiat cu o doză minimă (10 mg), controlul obligator al lipidelor plasmatice pînă la ajustarea treptată a dozei.
- este admisă o pauză în administrarea de Lipromak-LF, dacă se administreză inhibitori CYP3A4 într-o cură de tratament de scurtă durată (de exemplu, administrarea de scurtă durată a preparatelor antibacterine cum ar fi claritromicina).
Recomandări la administrarea dozelor maxime de Lipromak-LF concomitent cu:
- ciclosporina-doza maximă nu trebuie să depăşească 10 mg;
- claritromicina-doza maximă nu trebuie să depăşească 20 mg;
- itraconazol-doza maximă nu trebuie să depăşească 40 mg.
https://bit.ly/2PXOXeJ
-3%
62.13 MDL
64.05 MDL
Ofloxacin-BP 200 mg comprimate
Ofloxacin-BP 400 mg comprimate
Ofloxacină
1. CE ESTE OFLOXACIN-BP ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ofloxacin-BP confine ca substanţă activă ofloxacină, un antibacterian de sinteză,
care aparfine grupului de medicamente denumite chinolone (antibiotice). Acfi-
onează prin distrugerea unei varietăţi de bacterii care provoacă infecţii:
-Infecţii ale tractului urinar;
-Infecţii respiratorii;
-Tratamentul de lungă durată al tuberculozei;
-Infecţii genitale inclusiv gonoree (o boala cu transmitere sexuală);
-Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
-Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
-Infecţii ale urechilor, nasului şi gîtului;
-Infecţii intestinale.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢIÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Nu utilizaţi Ofloxacin-BP dacă:
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la ofloxadna, la alte chinolone sau la orica-
re dintre celelalte componente ale Ofloxacin-BP (vezi pct. 6 pentru lista celor-
lalte componente). Semnele unei reacţii alergice includ: erupţie trecătoare ре
piele, dificultăţi de respiraţie sau înghiţire, umflarea feţei, buzelor, limbii sau
gâtului;
-dacă aţi avut vreodată în trecut inflamaţii ale tendoanelor (numite tendinite),
care pot afecta zone cum suntîncheietura mâinii sau tendonul lui Achile aso-
ciate cu adminstrarea fluorochinolonelor;
-dacă aveţi epilepsie sau prezentaţi rise de a face convulsii;
-dacă aveţi оtulburare a globulelor roşii din sânge, cunoscută ca „deficit de
glucozo-6-fosfatdehidrogenază";
-dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;
-dacă sunteţi copil sau adolescent in perioada de creştere.
Nu utilizaţi acest medicament in cazul in care vă aflaţi in vreuna din situaţiile de
mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu far-
macistul înainte de a utilize Ofloxacin-BP.
Atentionări si precauţii
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ofloxacin-BP
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza
Ofloxacin-BP:
-dacă aveţi afecţiuni la nivelul ficatului sau rinichiului;
-dacă sunteţi vârstnic;
-dacă aveţi оafecţiune a inimii sau tulburări ale bătăilor inimii;
-dacă aveţi valori scăzute ale potasiului sau magneziului din sânge;
-dacă aveţi sau aţi avut vreodată probleme de sănătate mintală.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi in vreuna din situaţiile de mai sus, discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul inainte de a utiliza Ofloxacin-BP.
Când utilizaţi Ofloxacin-BP evitaţi expunerea la lumină solară puternică şi nu uti-
lizaţi lampa de ultraviolete sau solar.
Teste de laborator
In timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP pot fi afectate rezultatele unor teste uri-
nare. Dacă urmează să vă faceţi teste urinare este important să spuneţi medicu-
lui dumneavoastră că luaţi Ofloxacin-BP.
Ofloxacin-BP împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau
aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără pre-
scripţie medicală.
Următoarele medicamente pot modifica modul de acţiune al Ofloxacin-BP sau
Ofloxacin-BP poate modifica modul de acţiune al acestora:
-medicamente utilizate pentru a împiedica formarea cheagurilcr de sânge;
-medicamente care confin fier (pentru tratarea anemiei) sau zinc;
-medicamente care eiimină араdin organism (diuretice), cum este furosemida;
-antiacide care conţin magneziu sau aluminiu - utilizate pentru indigestie;
-glibenclamidă - utilizată pentru tratamentul diabetului zaharat;
-probenecid - utilizat pentru tratamentul gutei;
-metotrexat (pentru tratamentul cancerului sau poliartritei reumatoide);
-cimetidină - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului sau
pentru indigestie;
-sucralfat - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului.
Următoarele medicamente, când sunt utilizate impreună cu Ofloxacin-BP pot
creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse:
-alte antibiotice, cum sunt: eritromicină, azitromicină, claritromicină;
-medicamente pentru tratamentul depresiei (amitriptîlină, clomipramină sau
imipramină);
-teofilină - utilizată pentru tulburări de respiraţie;
-medicamente utilizate pentru controlul ritmului cardiac, cum sunt: amiodaro-
nă, chinidină, procainamidă sau dizopiramidă;
-medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) - utilizate pentru amelio-
rarea durerii sau inflamaţiei, cum sunt: ibuprofen, diclofenac sau indometacin;
-corticosteroizi - utilizaţi pentru diverse boli inflamatorii.
Utilizarea Ofloxacin-BP cu alimente si băuturi
Nu consumaţi băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP, deoare-
ce acest lucru vă poate face să vă simţiţi ameţit sau somnolent.
Fertilitatea, sarcina si aiăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări
înainte de a lua orice medicament.
Nu utilizaţi acest medicament dacă:
-sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea să rămâneţi gravidă sau dacă planificaţi о
sarcină;
-dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ofloxacin-BP poate să vă reducă atenţia. S-ar putea să vă simţiţi somnolent,
ameţit sau să aveţi tulburări de vedere în cursul tratamentului. Nu conduced ve-
hicule şi nu folosiţi utilaje dacă aveţi aceste manifestări.
Informaţii importante privind unele componente ale Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP confine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenfionat ca
avefi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de
a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Utilizafi întotdeauna Ofloxacin-BP exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoas-
tră. Trebuie să discutafi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
suntefi sigur.
Cum să utilizafi Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP se utilizează pe cale orală.
Inghifiţi comprimatele întregi, cu un pahar cu apă. Nu trebuie mestecate, zdro-
bite sau sfărâmate.
Dacă vi se pare că efectul Ofloxacin-BP este prea slab sau prea puternic, adresafi-
vă medicului dumneavoastră şi nu vă modificafi singur doza.
Când să utilizafi Ofloxacin-BP
Durata tratamentului cu Ofloxacin-BP depinde de cât de gravă este infecfia.
in general, tratamentul se face реоperioada de 5-10 zile şi nu trebuie să depă-
şească 2 luni. Pentru doze până la 400 mg se recomandă administrarea intr-o
singură priză dimineafa.
Doze mai mari trebuie luate în două prize: una dimineafa şi una seara.
Câte comprimate din Ofloxacin-BP trebuie să utilizafi
-medicul dumneavoastră vă decide câte comprimate trebuie să luafi.
-doza va depinde de tipul infeefiei pe care оavefi.
Dozele uzuale pentru adulfi, inclusiv pacienţi vârstnici sunt cuprinse intre 200
mg şi 800 mg pe zi. Doza va depinde de localizarea şi tipul infeefiei:
Infecţii ale tractul urinar inferior: 200-400 mg ofloxacină pe zi.
Infecţii ale tractului urinar superior: 200-400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Prostatite: 600 mg ofloxacină pe zi in doze divizate timp de 6 săptămâni.
Infecţiiale tractului respirator inferior: 400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Uretriteşicervicitegonococicenecomplicate:400mg ofloxacinăîn doză unică.
Uretrite si cervicite non-gonococice: 400 mg ofloxacină pe zi într-o singură priză
sau in prize divizate.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: 400 mg ofloxacină de două ori pe zi.
Insufidenţă renală şihepaticâ:trebuie să utilizafi оdoză redusă dacă avefi proble cu rinichii sau cu ficatul.
Copii şi adolescenţi
Ofloxacin-8P nu este indicată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
In cazuri excepţionale, in tratamentul infecfiilor severe schema terapeutică utili
zată este următoarea: 10 până la 15 mg ofloxacină/kg pe zi, administrate in dou
prize, fără a depăşi 400 mg ofloxacină pe zi.
Dacă utilizafi mai mult decât trebuie din Ofloxacin-BP
Dacă utilizafi mai multe comprimate decât cele prescrise, mergefi la depart;
mentul de urgenţă al celui mai apropiat spital sau adresafi-vă imediat medicuh
Luafi cutia cu comprimatele filmate cu dumneavostră, astfel încât medicul :
ştiece aţi luat. Potsăapară următoareleefecte: să vă simfifi confuz sau amefit,:
avefi pierderi ale stării de conştienfă, convulsii, greaţă sau sânge în scaun.
Daca ati uitat sa luati Ofloxacin-BP
Dacă uitaţi să luaţi о doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi. Cu toate acestea, dacă este timpul pentru doza următoare, nu mai luaţi doza uitată. Nu luaţi оdoză du- blă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ofloxacin-BP
Continuaţi să luaţi Ofloxacin-BP cât timp v-a recomandat medicul dumneavoas- tră. Nu întrerupeţi tratamentul doar pentru că vă simţiţi bine. Dacă întrerupeţi tratamentul, simptomele infecţiei se pot agrava din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
REACTII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Ofloxacin-BP poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele frecvenţesunt luateîn considerareîn ceea ce priveşte evaluarea re- acţiilor adverse:
Foarte frecvente
afectează mai mult de 1 utilizator din 10
Frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100
Mai puţin frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 1000
Rare
afectează intre 1 şi 10 utilizatori din 10000
Foarte rare
afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
Cu frecvenţă necunoscută
care nu poate fi estimată din datele disponibile
întrerupeţi utilizarea Ofloxacin-BP şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat
spital:
-dacă aveţi оreacţie alergică. Semnele acesteia pot include: erupţii trecătoare
pe piele, dificultăţi la îngiţire sau de respiraţie, umflarea feţei, buzelor, limbii,
gâtului.
Ofloxacin-BP 400 mg comprimate
Ofloxacină
1. CE ESTE OFLOXACIN-BP ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ofloxacin-BP confine ca substanţă activă ofloxacină, un antibacterian de sinteză,
care aparfine grupului de medicamente denumite chinolone (antibiotice). Acfi-
onează prin distrugerea unei varietăţi de bacterii care provoacă infecţii:
-Infecţii ale tractului urinar;
-Infecţii respiratorii;
-Tratamentul de lungă durată al tuberculozei;
-Infecţii genitale inclusiv gonoree (o boala cu transmitere sexuală);
-Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
-Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
-Infecţii ale urechilor, nasului şi gîtului;
-Infecţii intestinale.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢIÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Nu utilizaţi Ofloxacin-BP dacă:
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la ofloxadna, la alte chinolone sau la orica-
re dintre celelalte componente ale Ofloxacin-BP (vezi pct. 6 pentru lista celor-
lalte componente). Semnele unei reacţii alergice includ: erupţie trecătoare ре
piele, dificultăţi de respiraţie sau înghiţire, umflarea feţei, buzelor, limbii sau
gâtului;
-dacă aţi avut vreodată în trecut inflamaţii ale tendoanelor (numite tendinite),
care pot afecta zone cum suntîncheietura mâinii sau tendonul lui Achile aso-
ciate cu adminstrarea fluorochinolonelor;
-dacă aveţi epilepsie sau prezentaţi rise de a face convulsii;
-dacă aveţi оtulburare a globulelor roşii din sânge, cunoscută ca „deficit de
glucozo-6-fosfatdehidrogenază";
-dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;
-dacă sunteţi copil sau adolescent in perioada de creştere.
Nu utilizaţi acest medicament in cazul in care vă aflaţi in vreuna din situaţiile de
mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu far-
macistul înainte de a utilize Ofloxacin-BP.
Atentionări si precauţii
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ofloxacin-BP
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza
Ofloxacin-BP:
-dacă aveţi afecţiuni la nivelul ficatului sau rinichiului;
-dacă sunteţi vârstnic;
-dacă aveţi оafecţiune a inimii sau tulburări ale bătăilor inimii;
-dacă aveţi valori scăzute ale potasiului sau magneziului din sânge;
-dacă aveţi sau aţi avut vreodată probleme de sănătate mintală.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi in vreuna din situaţiile de mai sus, discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul inainte de a utiliza Ofloxacin-BP.
Când utilizaţi Ofloxacin-BP evitaţi expunerea la lumină solară puternică şi nu uti-
lizaţi lampa de ultraviolete sau solar.
Teste de laborator
In timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP pot fi afectate rezultatele unor teste uri-
nare. Dacă urmează să vă faceţi teste urinare este important să spuneţi medicu-
lui dumneavoastră că luaţi Ofloxacin-BP.
Ofloxacin-BP împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau
aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără pre-
scripţie medicală.
Următoarele medicamente pot modifica modul de acţiune al Ofloxacin-BP sau
Ofloxacin-BP poate modifica modul de acţiune al acestora:
-medicamente utilizate pentru a împiedica formarea cheagurilcr de sânge;
-medicamente care confin fier (pentru tratarea anemiei) sau zinc;
-medicamente care eiimină араdin organism (diuretice), cum este furosemida;
-antiacide care conţin magneziu sau aluminiu - utilizate pentru indigestie;
-glibenclamidă - utilizată pentru tratamentul diabetului zaharat;
-probenecid - utilizat pentru tratamentul gutei;
-metotrexat (pentru tratamentul cancerului sau poliartritei reumatoide);
-cimetidină - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului sau
pentru indigestie;
-sucralfat - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului.
Următoarele medicamente, când sunt utilizate impreună cu Ofloxacin-BP pot
creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse:
-alte antibiotice, cum sunt: eritromicină, azitromicină, claritromicină;
-medicamente pentru tratamentul depresiei (amitriptîlină, clomipramină sau
imipramină);
-teofilină - utilizată pentru tulburări de respiraţie;
-medicamente utilizate pentru controlul ritmului cardiac, cum sunt: amiodaro-
nă, chinidină, procainamidă sau dizopiramidă;
-medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) - utilizate pentru amelio-
rarea durerii sau inflamaţiei, cum sunt: ibuprofen, diclofenac sau indometacin;
-corticosteroizi - utilizaţi pentru diverse boli inflamatorii.
Utilizarea Ofloxacin-BP cu alimente si băuturi
Nu consumaţi băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP, deoare-
ce acest lucru vă poate face să vă simţiţi ameţit sau somnolent.
Fertilitatea, sarcina si aiăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări
înainte de a lua orice medicament.
Nu utilizaţi acest medicament dacă:
-sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea să rămâneţi gravidă sau dacă planificaţi о
sarcină;
-dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ofloxacin-BP poate să vă reducă atenţia. S-ar putea să vă simţiţi somnolent,
ameţit sau să aveţi tulburări de vedere în cursul tratamentului. Nu conduced ve-
hicule şi nu folosiţi utilaje dacă aveţi aceste manifestări.
Informaţii importante privind unele componente ale Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP confine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenfionat ca
avefi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de
a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Utilizafi întotdeauna Ofloxacin-BP exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoas-
tră. Trebuie să discutafi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
suntefi sigur.
Cum să utilizafi Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP se utilizează pe cale orală.
Inghifiţi comprimatele întregi, cu un pahar cu apă. Nu trebuie mestecate, zdro-
bite sau sfărâmate.
Dacă vi se pare că efectul Ofloxacin-BP este prea slab sau prea puternic, adresafi-
vă medicului dumneavoastră şi nu vă modificafi singur doza.
Când să utilizafi Ofloxacin-BP
Durata tratamentului cu Ofloxacin-BP depinde de cât de gravă este infecfia.
in general, tratamentul se face реоperioada de 5-10 zile şi nu trebuie să depă-
şească 2 luni. Pentru doze până la 400 mg se recomandă administrarea intr-o
singură priză dimineafa.
Doze mai mari trebuie luate în două prize: una dimineafa şi una seara.
Câte comprimate din Ofloxacin-BP trebuie să utilizafi
-medicul dumneavoastră vă decide câte comprimate trebuie să luafi.
-doza va depinde de tipul infeefiei pe care оavefi.
Dozele uzuale pentru adulfi, inclusiv pacienţi vârstnici sunt cuprinse intre 200
mg şi 800 mg pe zi. Doza va depinde de localizarea şi tipul infeefiei:
Infecţii ale tractul urinar inferior: 200-400 mg ofloxacină pe zi.
Infecţii ale tractului urinar superior: 200-400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Prostatite: 600 mg ofloxacină pe zi in doze divizate timp de 6 săptămâni.
Infecţiiale tractului respirator inferior: 400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Uretriteşicervicitegonococicenecomplicate:400mg ofloxacinăîn doză unică.
Uretrite si cervicite non-gonococice: 400 mg ofloxacină pe zi într-o singură priză
sau in prize divizate.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: 400 mg ofloxacină de două ori pe zi.
Insufidenţă renală şihepaticâ:trebuie să utilizafi оdoză redusă dacă avefi proble cu rinichii sau cu ficatul.
Copii şi adolescenţi
Ofloxacin-8P nu este indicată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
In cazuri excepţionale, in tratamentul infecfiilor severe schema terapeutică utili
zată este următoarea: 10 până la 15 mg ofloxacină/kg pe zi, administrate in dou
prize, fără a depăşi 400 mg ofloxacină pe zi.
Dacă utilizafi mai mult decât trebuie din Ofloxacin-BP
Dacă utilizafi mai multe comprimate decât cele prescrise, mergefi la depart;
mentul de urgenţă al celui mai apropiat spital sau adresafi-vă imediat medicuh
Luafi cutia cu comprimatele filmate cu dumneavostră, astfel încât medicul :
ştiece aţi luat. Potsăapară următoareleefecte: să vă simfifi confuz sau amefit,:
avefi pierderi ale stării de conştienfă, convulsii, greaţă sau sânge în scaun.
Daca ati uitat sa luati Ofloxacin-BP
Dacă uitaţi să luaţi о doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi. Cu toate acestea, dacă este timpul pentru doza următoare, nu mai luaţi doza uitată. Nu luaţi оdoză du- blă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ofloxacin-BP
Continuaţi să luaţi Ofloxacin-BP cât timp v-a recomandat medicul dumneavoas- tră. Nu întrerupeţi tratamentul doar pentru că vă simţiţi bine. Dacă întrerupeţi tratamentul, simptomele infecţiei se pot agrava din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
REACTII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Ofloxacin-BP poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele frecvenţesunt luateîn considerareîn ceea ce priveşte evaluarea re- acţiilor adverse:
Foarte frecvente
afectează mai mult de 1 utilizator din 10
Frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100
Mai puţin frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 1000
Rare
afectează intre 1 şi 10 utilizatori din 10000
Foarte rare
afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
Cu frecvenţă necunoscută
care nu poate fi estimată din datele disponibile
întrerupeţi utilizarea Ofloxacin-BP şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat
spital:
-dacă aveţi оreacţie alergică. Semnele acesteia pot include: erupţii trecătoare
pe piele, dificultăţi la îngiţire sau de respiraţie, umflarea feţei, buzelor, limbii,
gâtului.
-3%
38.95 MDL
40.15 MDL
Rețetă medicală
1. CE ESTE TRANEXAM ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
- Tranexam conţine acid tranexamic, care aparţine unui grup de medicamente denumite
antihemoragice; antifibrinolitice, aminoacizi.
- Tranexam este utilizat pentru prevenirea și tratamentul hemoragiilor cauzate de dereglări a
procesul de fibrinoliza, adică o stare în care formarea cheagurilor de sânge este inhibată
(suprimată), care sigilează pereții vaselor sangvine afectate și are loc distrugerea accelerată a
acestora.
- Tranexam se aplică în cure scurte de tratament în următoarele cazuri:
- • intervenții chirurgicale la vezica urinară și prostatectomie;
- • menoragie (pierderea mare de sânge în timpul menstruației);
- • sângerări nazale;
- coninizația colului uterin;
- • hifema traumatică (hemoragie în camera anterioară a ochiului).
- • angioedemul ereditar.
- • sângerare după extracția dinților la pacienții cu hemofilie.
2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI ÎNAINTE SĂ LUAȚI TRANEXAM
Nu luați Tranexam comprimate
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanța activă sau oricare dintre celelalte component
ale acestui medicament (enumerate în pct.6);
- dacă aveți probleme cu rinichii;
- dacă aveți o boală cauzată de formarea unui cheag de sânge în vase (boala tromboembolică în
faza activă)
- dacă ați avut vreodată un blocaj al vaselor de sânge cu un cheag de sânge (tromboză venoasă
sau arterială)
- dacă aveți o afecțiune numită coagulare intravasculară diseminată, în care sângele din tot corpul
începe să se cuaguleze.
- dacă ați avut convulsii în trecut.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi și în timpul tratamentului cu Tranexam adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau asistentei medicale dacă vă aflați în oricare dintre următoarele situații:
• Dacă aveți sânge în urină (hematurie), spuneți medicului dumneavoastră. În acest caz, este
posibilă obstrucția (blocarea) tractului urinar de un cheag de sânge.
• Dacă aveți angioedem ereditar și ați utilizat acest medicament pentru o perioadă lungă de timp,
medicul dumneavoastră vă va efectua în mod regulat o examinare oculară și vă va verifica funcția
hepatică.
• Dacă aveți sângerări menstruale neregulate, medicul dumneavoastră nu vă va prescrie acest
medicament înainte de a determina cauza acestor afecțiuni. Dacă volumul de sângerări menstruale
nu va fi redus suficient în timpul tratamentului, medicul dumneavoastră poate înlocui acest
medicament cu alt medicament, care este, de asemenea, utilizat pentru a trata această afecțiune.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă luați contraceptive orale. În acest caz, riscul de tromboză
este crescut, astfel încât medicul va lua precauții atunci când vă va prescri acest medicament.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă dumneavoastră sau membrii familiei dumneavoastră ați
avut blocarea vasele de sânge cu cheag de sânge (complicații tromboembolice în istorie, cazuri de
tromboembolism la rude, diagnostic trombofilic confirmat). În acest caz, există un risc crescut de
tromboză. Medicul va evalua starea dumneavoastră și dacă puteți utiliza acest medicament. Dacă
medicul decide că aveți nevoie de tratament cu acest medicament, se vor lua măsuri de precauție și
medicul va monitoriza cu atenție starea dumneavoastră.
• Dacă aveți probleme cu rinichii, spuneți medicului dumneavoastră. Este posibil ca medicul vă va
prescrie o doză mai mică de medicament decât doza obișnuită.
• Dacă aveți o afecțiune numită coagulare intravasculară diseminată, în care sângele din tot corpul
începe să se cuaguleze, medicul dumneavoastră probabil că nu vă va prescrie acest medicament.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă ați observant afectare vederii în timpul tratamentului cu
acest medicament. În acest caz, medicul vă va spune probabil să nu-l mai luați.
• Informațiile privind utilizarea acestui medicament în tratamentul menoragiei la pacienții cu vârsta
sub 15 ani nu sunt suficiente.
• La utilizarea acestui medicament, unii pacienți au prezentat convulsii, dar în majoritatea cazurilor
s-au dezvoltat la administrarea intravenoasă în doze mari.
Tranexam comprimate împreună cu alte medicamente
Anunțați medicul dumnevoastră sau farmacistul dacă administrați sau de curând ați administrat
orice alte medicamente, inclusive medicamente fără prescripție medicală.
Trebuie să spuneţi în special medicului dumneavoastră dacă luaţi:
• alte medicamente care ajută sângele să se coaguleze, denumite medicamente antifibrinolitice
• medicamente contraceptive orale (estrogeni).
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu se recomandă a utiliza acid tranexamic în primul trimestru de sarcină.
Sarcina:
Nu utilizați Tranexam în perioada sarcinii, dacă nu a fost prescris de medicul dumneavoastră.
Alăptarea:
Acidul tranexamic se excretă în laptele matern, dar este puţin probabilă să acționeze asupra
cuagulării sângelui la sugar.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Preparatul nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ LUAȚI TRANEXAM COMPRIMATE
Luați întotdeauna Tranexam comprimate exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tranexam comprimate se administrează oral. Doza recomandată este 15-25 mg/kg masă corp de 2-3
ori pe zi.
Pentru următoarele indicații, pot fi aplicate următoarele doze:
Prostatectomia: prevenirea și tratamentul sângerării la pacienții cu risc crescut trebuie să înceapă
înainte sau după intervenția chirurgicală, cu administrarea de acid tranexamic sub formă de soluție
pentru administrare intravenoasă; după aceea, acidul tranexamic este prescris sub formă de comprimate
- 1000 mg de 3-4 ori pe zi până ce se oprește hematuria macroscopică (sânge în urină).
Menoragie: doza recomandată este câte 1000 mg de 3 ori pe zi. Durata tratamentului este stabilită
individual, dar nu trebuie să depășească 4 zile. În cazul unei sângerări menstruale foarte intense, doza
de medicament poate fi crescută. Doza totală nu trebuie să depășească 4 g pe zi. Tratamentul cu
medicamentul nu trebuie să înceapă înainte de apariția sângerării menstruale.
Sângerare nazală: în sângerări nazală recidivante , medicamentul este prescris câte 1000 mg de 3 ori
pe zi timp de 7 zile.
Coninizația colului uterin: câte 1500 mg de 3 ori pe zi.
Hifema traumatică: câte 1000-1500 mg de 3 ori pe zi (care corespunde unei doze de 25 mg / kg corp
de trei ori pe zi).
Angioedem ereditar: pentru pacienții care suferă de simptome prodromale, 1000-1500 mg de 2-3 ori pe
zi, cu întreruperi de câteva zile. Pentru ceilalți pacienți - în mod constant câte 1000-1500 mg de 2-3 ori
pe zi.
Hemofilie: pentru sângerare după extracția dinților, 1000-1500 mg la fiecare 8 ore (corespunzând unei
doze de 25 mg / kg corp).
Pacienți cu insuficiență renală
Dacă aveți probleme cu rinichii, anunțați medicul dumneavoastră. Medicul vă poate scri o doză mai
mică decât cea obișnuită.
Copii
Medicul va decide dacă copilul dumneavoastră va administra acest medicament, care va fi doza și
durata tratamentului.
Doza unică la copii este de 25 mg / kg greutate corporală. Datele privind eficacitatea, dozele şi
siguranţa pentru aceste indicaţii sunt limitate.
Vârstnici
În absența afectării funcției renale, nu este necesară reducerea dozei.
Dacă ați luat mai mult Tranexam comprimate decât trebuie
Dacă ați administrat o doză semnificativ de mare adresați-vă medicului.
Dacă luați mai multe comprimate Tranexam decât doza recomandată (supradozaj), spuneți imediat
medicului dumneavoastră. La supradozare acestui medicament sunt posibile:greață, vărsături,
hipotensiune arterială ortostatică (o scădere bruscă a tensiunii arteriale atunci când poziția corpului
se schimbă), hipotensiune (scăderea tensiunii arteriale), amețeli, cefalee și convulsii.
În cazul unui supradozaj, trebuie să contactați imediat un medic, un farmacist sau să contactați
departamentul de urgență al celui mai apropiat spital. Dacă este posibil, luați cu dumneavoastră
comprimatele sau ambalajul medicamentului, pentru a arăta medicului ce medicament ați folosit.
Dacă după supradozare nu a trecut mai mult de 2-3 ore, puteți să provocați voma și să luați cărbune
activat. Beți multe lichide, pentru a accelera excreția medicamentului din organism cu urina.
Dacă uitaţi să luaţi Tranexam comprimate
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă ați uitat să luați cmprimatul luați-l cum v-ați amintit, următoarea doză o veți administra
conform prescripției recomandate de medic.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Tranexam poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
În unele cazuri pot apărea următoarele reacții adverse:
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
- afectarea vederii culorilor, ocluzia (blocarea) arterei retinale;
- evenimente tromboembolice;
- reacții alergice cutanate.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi):
- reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie (reactive alergică acută ce se mnifestă prin
înroşirea pielii, mâncărimi, respirație grea, scăderea tensiunii arteriale);
- tromboză arterială sau venoasă, cu orice localizare;
- tulburări digestive, cum ar fi greață, vărsături, diaree, care trec după reducerea dozei.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile):
- crize convulsive, în special în cazul utilizării greşite.
- Tranexam conţine acid tranexamic, care aparţine unui grup de medicamente denumite
antihemoragice; antifibrinolitice, aminoacizi.
- Tranexam este utilizat pentru prevenirea și tratamentul hemoragiilor cauzate de dereglări a
procesul de fibrinoliza, adică o stare în care formarea cheagurilor de sânge este inhibată
(suprimată), care sigilează pereții vaselor sangvine afectate și are loc distrugerea accelerată a
acestora.
- Tranexam se aplică în cure scurte de tratament în următoarele cazuri:
- • intervenții chirurgicale la vezica urinară și prostatectomie;
- • menoragie (pierderea mare de sânge în timpul menstruației);
- • sângerări nazale;
- coninizația colului uterin;
- • hifema traumatică (hemoragie în camera anterioară a ochiului).
- • angioedemul ereditar.
- • sângerare după extracția dinților la pacienții cu hemofilie.
2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI ÎNAINTE SĂ LUAȚI TRANEXAM
Nu luați Tranexam comprimate
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanța activă sau oricare dintre celelalte component
ale acestui medicament (enumerate în pct.6);
- dacă aveți probleme cu rinichii;
- dacă aveți o boală cauzată de formarea unui cheag de sânge în vase (boala tromboembolică în
faza activă)
- dacă ați avut vreodată un blocaj al vaselor de sânge cu un cheag de sânge (tromboză venoasă
sau arterială)
- dacă aveți o afecțiune numită coagulare intravasculară diseminată, în care sângele din tot corpul
începe să se cuaguleze.
- dacă ați avut convulsii în trecut.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi și în timpul tratamentului cu Tranexam adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau asistentei medicale dacă vă aflați în oricare dintre următoarele situații:
• Dacă aveți sânge în urină (hematurie), spuneți medicului dumneavoastră. În acest caz, este
posibilă obstrucția (blocarea) tractului urinar de un cheag de sânge.
• Dacă aveți angioedem ereditar și ați utilizat acest medicament pentru o perioadă lungă de timp,
medicul dumneavoastră vă va efectua în mod regulat o examinare oculară și vă va verifica funcția
hepatică.
• Dacă aveți sângerări menstruale neregulate, medicul dumneavoastră nu vă va prescrie acest
medicament înainte de a determina cauza acestor afecțiuni. Dacă volumul de sângerări menstruale
nu va fi redus suficient în timpul tratamentului, medicul dumneavoastră poate înlocui acest
medicament cu alt medicament, care este, de asemenea, utilizat pentru a trata această afecțiune.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă luați contraceptive orale. În acest caz, riscul de tromboză
este crescut, astfel încât medicul va lua precauții atunci când vă va prescri acest medicament.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă dumneavoastră sau membrii familiei dumneavoastră ați
avut blocarea vasele de sânge cu cheag de sânge (complicații tromboembolice în istorie, cazuri de
tromboembolism la rude, diagnostic trombofilic confirmat). În acest caz, există un risc crescut de
tromboză. Medicul va evalua starea dumneavoastră și dacă puteți utiliza acest medicament. Dacă
medicul decide că aveți nevoie de tratament cu acest medicament, se vor lua măsuri de precauție și
medicul va monitoriza cu atenție starea dumneavoastră.
• Dacă aveți probleme cu rinichii, spuneți medicului dumneavoastră. Este posibil ca medicul vă va
prescrie o doză mai mică de medicament decât doza obișnuită.
• Dacă aveți o afecțiune numită coagulare intravasculară diseminată, în care sângele din tot corpul
începe să se cuaguleze, medicul dumneavoastră probabil că nu vă va prescrie acest medicament.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă ați observant afectare vederii în timpul tratamentului cu
acest medicament. În acest caz, medicul vă va spune probabil să nu-l mai luați.
• Informațiile privind utilizarea acestui medicament în tratamentul menoragiei la pacienții cu vârsta
sub 15 ani nu sunt suficiente.
• La utilizarea acestui medicament, unii pacienți au prezentat convulsii, dar în majoritatea cazurilor
s-au dezvoltat la administrarea intravenoasă în doze mari.
Tranexam comprimate împreună cu alte medicamente
Anunțați medicul dumnevoastră sau farmacistul dacă administrați sau de curând ați administrat
orice alte medicamente, inclusive medicamente fără prescripție medicală.
Trebuie să spuneţi în special medicului dumneavoastră dacă luaţi:
• alte medicamente care ajută sângele să se coaguleze, denumite medicamente antifibrinolitice
• medicamente contraceptive orale (estrogeni).
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu se recomandă a utiliza acid tranexamic în primul trimestru de sarcină.
Sarcina:
Nu utilizați Tranexam în perioada sarcinii, dacă nu a fost prescris de medicul dumneavoastră.
Alăptarea:
Acidul tranexamic se excretă în laptele matern, dar este puţin probabilă să acționeze asupra
cuagulării sângelui la sugar.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Preparatul nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ LUAȚI TRANEXAM COMPRIMATE
Luați întotdeauna Tranexam comprimate exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tranexam comprimate se administrează oral. Doza recomandată este 15-25 mg/kg masă corp de 2-3
ori pe zi.
Pentru următoarele indicații, pot fi aplicate următoarele doze:
Prostatectomia: prevenirea și tratamentul sângerării la pacienții cu risc crescut trebuie să înceapă
înainte sau după intervenția chirurgicală, cu administrarea de acid tranexamic sub formă de soluție
pentru administrare intravenoasă; după aceea, acidul tranexamic este prescris sub formă de comprimate
- 1000 mg de 3-4 ori pe zi până ce se oprește hematuria macroscopică (sânge în urină).
Menoragie: doza recomandată este câte 1000 mg de 3 ori pe zi. Durata tratamentului este stabilită
individual, dar nu trebuie să depășească 4 zile. În cazul unei sângerări menstruale foarte intense, doza
de medicament poate fi crescută. Doza totală nu trebuie să depășească 4 g pe zi. Tratamentul cu
medicamentul nu trebuie să înceapă înainte de apariția sângerării menstruale.
Sângerare nazală: în sângerări nazală recidivante , medicamentul este prescris câte 1000 mg de 3 ori
pe zi timp de 7 zile.
Coninizația colului uterin: câte 1500 mg de 3 ori pe zi.
Hifema traumatică: câte 1000-1500 mg de 3 ori pe zi (care corespunde unei doze de 25 mg / kg corp
de trei ori pe zi).
Angioedem ereditar: pentru pacienții care suferă de simptome prodromale, 1000-1500 mg de 2-3 ori pe
zi, cu întreruperi de câteva zile. Pentru ceilalți pacienți - în mod constant câte 1000-1500 mg de 2-3 ori
pe zi.
Hemofilie: pentru sângerare după extracția dinților, 1000-1500 mg la fiecare 8 ore (corespunzând unei
doze de 25 mg / kg corp).
Pacienți cu insuficiență renală
Dacă aveți probleme cu rinichii, anunțați medicul dumneavoastră. Medicul vă poate scri o doză mai
mică decât cea obișnuită.
Copii
Medicul va decide dacă copilul dumneavoastră va administra acest medicament, care va fi doza și
durata tratamentului.
Doza unică la copii este de 25 mg / kg greutate corporală. Datele privind eficacitatea, dozele şi
siguranţa pentru aceste indicaţii sunt limitate.
Vârstnici
În absența afectării funcției renale, nu este necesară reducerea dozei.
Dacă ați luat mai mult Tranexam comprimate decât trebuie
Dacă ați administrat o doză semnificativ de mare adresați-vă medicului.
Dacă luați mai multe comprimate Tranexam decât doza recomandată (supradozaj), spuneți imediat
medicului dumneavoastră. La supradozare acestui medicament sunt posibile:greață, vărsături,
hipotensiune arterială ortostatică (o scădere bruscă a tensiunii arteriale atunci când poziția corpului
se schimbă), hipotensiune (scăderea tensiunii arteriale), amețeli, cefalee și convulsii.
În cazul unui supradozaj, trebuie să contactați imediat un medic, un farmacist sau să contactați
departamentul de urgență al celui mai apropiat spital. Dacă este posibil, luați cu dumneavoastră
comprimatele sau ambalajul medicamentului, pentru a arăta medicului ce medicament ați folosit.
Dacă după supradozare nu a trecut mai mult de 2-3 ore, puteți să provocați voma și să luați cărbune
activat. Beți multe lichide, pentru a accelera excreția medicamentului din organism cu urina.
Dacă uitaţi să luaţi Tranexam comprimate
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă ați uitat să luați cmprimatul luați-l cum v-ați amintit, următoarea doză o veți administra
conform prescripției recomandate de medic.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Tranexam poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
În unele cazuri pot apărea următoarele reacții adverse:
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
- afectarea vederii culorilor, ocluzia (blocarea) arterei retinale;
- evenimente tromboembolice;
- reacții alergice cutanate.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi):
- reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie (reactive alergică acută ce se mnifestă prin
înroşirea pielii, mâncărimi, respirație grea, scăderea tensiunii arteriale);
- tromboză arterială sau venoasă, cu orice localizare;
- tulburări digestive, cum ar fi greață, vărsături, diaree, care trec după reducerea dozei.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile):
- crize convulsive, în special în cazul utilizării greşite.
-3%
77.70 MDL
80.10 MDL
Indicatii
Încălcarea scurgerii sputei: bronșită, traheită, bronșiolită, pneumonie, bronșiectazie, fibroză chistică, abces pulmonar, emfizem pulmonar, laringotraheită, astm bronșic, atelectazie pulmonară (din cauza obstrucției bronșice de către un dop de muc). Otita medie catarală și purulentă, sinuzită, sinuzită (ameliorarea secreției). Îndepărtarea secrețiilor vâscoase din tractul respirator în condiții posttraumatice și postoperatorii. Pregătire pentru bronhoscopie, bronhografie, drenaj aspirativ. Pentru spalarea abceselor, cailor nazale, sinusurilor maxilare, urechii medii; tratamentul fistulelor, câmp chirurgical în timpul operațiilor pe cavitatea nazală și procesul mastoid.
Regimul de dozare
Interior. Adulți - 200 mg de 2-3 ori pe zi sub formă de granule, tablete sau capsule. Copii 2-6 ani - 200 mg de 2 ori pe zi sau 100 mg de 3 ori pe zi sub formă de granulat solubil în apă; sub 2 ani - 100 mg de 2 ori pe zi; 6-14 ani - 200 mg de 2 ori pe zi. Pentru boli cronice timp de câteva săptămâni: pentru adulți - 400-600 mg/zi în 1-2 doze; copii 2-14 ani - 100 mg de 3 ori pe zi; cu fibroză chistică - copii de la 10 zile la 2 ani - 50 mg de 3 ori pe zi, 2-6 ani - 100 mg de 4 ori pe zi, peste 6 ani - 200 mg de 3 ori pe zi sub formă de apă -granulat solubil, un comprimat efervescent sau în capsule...
Inhalare Pentru terapia cu aerosoli, se pulverizează 20 ml dintr-o soluție 10% sau 2-5 ml dintr-o soluție 20% în dispozitive cu ultrasunete, în dispozitive cu supapă de control - 6 ml dintr-o soluție 10%. Durata inhalării -15-20 minute; rata de frecvență - de 2-4 ori pe zi. În tratamentul stărilor acute, durata medie a terapiei este de 5-10 zile; cu terapia pe termen lung a afecțiunilor cronice, cursul tratamentului este de până la 6 luni. În cazul unui efect secretolitic puternic, secretul este aspirat, iar frecvența inhalațiilor și doza zilnică sunt reduse.
intratraheal. Pentru spălarea arborelui bronșic în timpul bronhoscopiei medicale se folosește o soluție de 5% sau 10%. La nivel local. Îngropat în canalul auditiv extern și căile nazale 150-300 mg (pentru 1 procedură).
Parenteral Se introduce intravenos (preferabil prin picurare, sau jet lent - peste 5 minute) sau intramuscular. Adulți - 300 mg de 1-2 ori pe zi. Copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani - 150 mg de 1-2 ori pe zi. Pentru copiii sub 6 ani, administrarea orală este de preferat, pentru copiii sub 1 an, administrarea intravenoasă a acetilcisteinei este posibilă numai din motive de sănătate în spital. În cazul în care, totuși, există indicații pentru terapia parenterală, doza zilnică pentru copiii sub 6 ani ar trebui să fie de 10 mg/kg greutate corporală. Pentru administrare intravenoasă, soluția este diluată suplimentar cu soluție de clorură de sodiu 0,9% sau soluție de dextroză 5% într-un raport de 1: 1. Durata terapiei este determinată individual (nu mai mult de 10 zile). La pacienții cu vârsta peste 65 de ani - utilizați doza minimă eficientă.
Efect secundar
Greață, vărsături, senzație de plenitudine în stomac, sângerări nazale, urticarie, tinitus, apariția pe termen scurt a unui miros neplăcut în timpul administrării, somnolență, febră. Rareori - arsuri la stomac, dispepsie. Cu aerosoli: tuse reflexă, iritații ale căilor respiratorii, rinoree; rar stomatită. Cu injecție intramusculară - arsură la locul injectării; cu tratament pe termen lung - afectarea funcției hepatice și/sau renale.
Contraindicatii
Hipersensibilitate, sarcină, alăptare. Cu grijă - ulcer gastric și ulcer duodenal (în faza acută), varice esofagiene, hemoptizie, hemoragie pulmonară, fenilcetonurie (pentru formele care conțin aspartam), astm bronșic (cu administrare intravenoasă, risc de bronhospasm), boli suprarenale, hepatice și / sau insuficienta renala, hipertensiune arteriala.
Instrucțiuni Speciale
Încălcarea scurgerii sputei: bronșită, traheită, bronșiolită, pneumonie, bronșiectazie, fibroză chistică, abces pulmonar, emfizem pulmonar, laringotraheită, astm bronșic, atelectazie pulmonară (din cauza obstrucției bronșice de către un dop de muc). Otita medie catarală și purulentă, sinuzită, sinuzită (ameliorarea secreției). Îndepărtarea secrețiilor vâscoase din tractul respirator în condiții posttraumatice și postoperatorii. Pregătire pentru bronhoscopie, bronhografie, drenaj aspirativ. Pentru spalarea abceselor, cailor nazale, sinusurilor maxilare, urechii medii; tratamentul fistulelor, câmp chirurgical în timpul operațiilor pe cavitatea nazală și procesul mastoid.
Regimul de dozare
Interior. Adulți - 200 mg de 2-3 ori pe zi sub formă de granule, tablete sau capsule. Copii 2-6 ani - 200 mg de 2 ori pe zi sau 100 mg de 3 ori pe zi sub formă de granulat solubil în apă; sub 2 ani - 100 mg de 2 ori pe zi; 6-14 ani - 200 mg de 2 ori pe zi. Pentru boli cronice timp de câteva săptămâni: pentru adulți - 400-600 mg/zi în 1-2 doze; copii 2-14 ani - 100 mg de 3 ori pe zi; cu fibroză chistică - copii de la 10 zile la 2 ani - 50 mg de 3 ori pe zi, 2-6 ani - 100 mg de 4 ori pe zi, peste 6 ani - 200 mg de 3 ori pe zi sub formă de apă -granulat solubil, un comprimat efervescent sau în capsule...
Inhalare Pentru terapia cu aerosoli, se pulverizează 20 ml dintr-o soluție 10% sau 2-5 ml dintr-o soluție 20% în dispozitive cu ultrasunete, în dispozitive cu supapă de control - 6 ml dintr-o soluție 10%. Durata inhalării -15-20 minute; rata de frecvență - de 2-4 ori pe zi. În tratamentul stărilor acute, durata medie a terapiei este de 5-10 zile; cu terapia pe termen lung a afecțiunilor cronice, cursul tratamentului este de până la 6 luni. În cazul unui efect secretolitic puternic, secretul este aspirat, iar frecvența inhalațiilor și doza zilnică sunt reduse.
intratraheal. Pentru spălarea arborelui bronșic în timpul bronhoscopiei medicale se folosește o soluție de 5% sau 10%. La nivel local. Îngropat în canalul auditiv extern și căile nazale 150-300 mg (pentru 1 procedură).
Parenteral Se introduce intravenos (preferabil prin picurare, sau jet lent - peste 5 minute) sau intramuscular. Adulți - 300 mg de 1-2 ori pe zi. Copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani - 150 mg de 1-2 ori pe zi. Pentru copiii sub 6 ani, administrarea orală este de preferat, pentru copiii sub 1 an, administrarea intravenoasă a acetilcisteinei este posibilă numai din motive de sănătate în spital. În cazul în care, totuși, există indicații pentru terapia parenterală, doza zilnică pentru copiii sub 6 ani ar trebui să fie de 10 mg/kg greutate corporală. Pentru administrare intravenoasă, soluția este diluată suplimentar cu soluție de clorură de sodiu 0,9% sau soluție de dextroză 5% într-un raport de 1: 1. Durata terapiei este determinată individual (nu mai mult de 10 zile). La pacienții cu vârsta peste 65 de ani - utilizați doza minimă eficientă.
Efect secundar
Greață, vărsături, senzație de plenitudine în stomac, sângerări nazale, urticarie, tinitus, apariția pe termen scurt a unui miros neplăcut în timpul administrării, somnolență, febră. Rareori - arsuri la stomac, dispepsie. Cu aerosoli: tuse reflexă, iritații ale căilor respiratorii, rinoree; rar stomatită. Cu injecție intramusculară - arsură la locul injectării; cu tratament pe termen lung - afectarea funcției hepatice și/sau renale.
Contraindicatii
Hipersensibilitate, sarcină, alăptare. Cu grijă - ulcer gastric și ulcer duodenal (în faza acută), varice esofagiene, hemoptizie, hemoragie pulmonară, fenilcetonurie (pentru formele care conțin aspartam), astm bronșic (cu administrare intravenoasă, risc de bronhospasm), boli suprarenale, hepatice și / sau insuficienta renala, hipertensiune arteriala.
Instrucțiuni Speciale
-3%
58.83 MDL
60.65 MDL
Ce este Luminal i.v. şi pentru ce se utilizează
Ingredientul activ al Luminal i.v. se numeşte fenobarbital.
Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic (un medicament utilizat pentru
tratarea crizelor de epilepsie), care aparţine grupului barbituricelor.
Luminal i.v. este tratat pentru tratamentul a diferite forme de epilepsie, inclusiv status
epilepticus.
Avertisment: Fenobarbitalul poate declanşa apariţia crizelor psihomotorii şi a crizelor
de tip absenţă. Cum să utilizaţi Luminal i.v.
Utilizaţi întotdeauna Luminal i.v. exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Regimul
de dozare nu trebuie modificat din proprie iniţiativă, aceasta putând conduce la eşecul
tratamentului.
Utilizarea la adulţi
În tratamentul epilepsiei, adulţilor li se administrează 1-3 mg de fenobarbital per kg
de greutate corporală, după necesităţi. Ar putea fi nevoie ca medicul curant să
ajusteze doza în cursul tratamentului.
De obicei, adulţii primesc 1 ml de Luminal i.v. (1 fiolă = 200 mg de fenobarbital), de
cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii. La adulţi, doza maximă pentru
administrare în priză unică este de 400 mg de fenobarbital (2 fiole = 2 ml Luminal
i.v.), iar doza zilnică maximă este de 800 mg de fenobarbital pe zi.
Utilizarea la copii si adolescenţi
La copii, doza iniţială totală este de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi. Ar putea fi
nevoie ca medicul curant să ajusteze doza în cursul tratamentului.
Nou-născuţii şi sugarii sub vârsta de 6 săptămâni au nevoie de o doză aşa-numită de
încărcare mai mare, care este de obicei administrată în perfuzie i.v. lentă. După
aceea, doza de întreţinere de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi va fi suficientă.
La sugarii cu vârste cuprinse între 6 săptămâni şi 1 an, doza de 3-4 mg/kg de
greutate corporală/zi, administrată iniţial poate fi crescută de către medic până la o
doză de întreţinere de cel mult 8 mg/kg de greutate corporală/zi, datorită
metabolismului mai rapid al acestora.
De obicei, copiii mai mari primesc 0,75 ml, copiii mai mici primesc 0,3 ml, sugarii
primesc 0,1–0,3 ml i.m. sau în perfuzie i.v. lentă, de cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii.
Populaţii speciale
La pacienţii vârstnici, reducerea dozei este adeseori necesară. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică, doza iniţială trebuie redusă. La pacienţii cu insuficienţă renală, în
prezenţa unui clearance al creatininei mai mic de 10 ml/minut, doza trebuie redusă iar
intervalul dintre doze trebuie prelungit. La pacienţii care fac dializă peritoneală nu este
necesară ajustarea dozei.
Modul şi durata de administrare
Luminal i.v. este injectat după necesităţi, de 2-3 ori pe zi i.m. sau în perfuzie i.v.
lentă.
Luminal i.v. este destinat utilizării, în principal, în stadii severe ale bolii sau în cazurile
în care administrarea pe cale orală a medicamentelor care conţin fenobarbital poate fi
făcută numai cu mari dificultăţi.
6
Trebuie evitată injectarea subcutanată sau paravenoasă deoarece poate provoca
necroză. Injectarea intra-arterială accidentală poate cauza spasm vascular, durere
severă şi cangrenă.
În cursul administrării intravenoase de fenobarbital, trebuie să fie monitorizate ECG,
tensiunea arterială, funcţia respiratorie şi nivelurile plasmatice de fenobarbital. În
plus, trebuie să fie la îndemână facilităţi pentru resuscitarea cardiopulmonară.
NOTĂ: Înainte de administrarea în injecţie amestecat cu un alt preparat, trebuie luată
în considerare posibilitatea apariţiei de reacţii chimice nedorite (precipitare,
turbiditate) a componentelor singulare.
Durata tratamentului cu fenobarbital este decisă de către medicul curant în funcţie de
evoluţia generală a patologiei de bază. De aceea, medicul curant trebuie să evalueze,
din când în când, dacă tratamentul cu fenobarbital este, în continuare, indicat
dumneavoastră.
Trebuie avut în vedere faptul că fenobarbitalul se administrează în mod continuu şi că,
odată cu oprirea tratamentului, pot reveni crizele sau chiar poate interveni status
epilepticus. Se recomandă ca oprirea tratamentului cu fenobarbital să se facă printr-o
reducere treptată a dozei.
În cazul în care consideraţi că efectul Luminal i.v. este prea puternic sau prea slab,
discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
7
sedare, oboseală, somnolenţă, slăbiciune, moleşeală, prelungirea timpului de
reacţie
ameţeală, dureri de cap, dificultate de controlare a mişcărilor
tulburări cognitive, confuzie şi disfuncţii sexuale (reducerea libidoului, impotenţă)
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
stări paradoxale de excitaţie la copii şi vârstnici, anxietate, iritabilitate,
nervozitate
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
reacţii de incompatibilitate (febră, tulburări ale funcţiei hepatice, inflamaţia
ficatului, umflarea ganglionilor limfatici, creşterea numărului anumitor celule albe
sanguine [leucocitoză, limfocitoză], creşterea sensibilităţii pielii la lumina solară,
erupţii pe piele precum şi reacţii grave apărute pe piele cum sunt dermatita
exfoliativă, eritemul multiform)
afectarea măduvei osoase, anemie megaloblastică (scăderea numărului de
globule roşii sanguine şi creşterea dimensiunilor acestora peste limitele normale)
tulburări de ordin depresiv
probleme circulatorii cu scăderea tensiunii arteriale, mergând până la şoc
afectare hepatică, afectare renală
senzaţie de rău, stare de rău, constipaţie, senzaţie neplăcută în epigastru
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane):
erupţii pe piele, care pot pune viaţa în pericol (sindrom Stevens-Johnson,
necroliza epidermică toxică) (vezi pct. 2)
contractura Dupuytren (boală a ţesutului conjunctiv care afectează palmele şi
degetele de la mâini), umăr blocat (rigiditate dureroasă a umărului).
Ingredientul activ al Luminal i.v. se numeşte fenobarbital.
Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic (un medicament utilizat pentru
tratarea crizelor de epilepsie), care aparţine grupului barbituricelor.
Luminal i.v. este tratat pentru tratamentul a diferite forme de epilepsie, inclusiv status
epilepticus.
Avertisment: Fenobarbitalul poate declanşa apariţia crizelor psihomotorii şi a crizelor
de tip absenţă. Cum să utilizaţi Luminal i.v.
Utilizaţi întotdeauna Luminal i.v. exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Regimul
de dozare nu trebuie modificat din proprie iniţiativă, aceasta putând conduce la eşecul
tratamentului.
Utilizarea la adulţi
În tratamentul epilepsiei, adulţilor li se administrează 1-3 mg de fenobarbital per kg
de greutate corporală, după necesităţi. Ar putea fi nevoie ca medicul curant să
ajusteze doza în cursul tratamentului.
De obicei, adulţii primesc 1 ml de Luminal i.v. (1 fiolă = 200 mg de fenobarbital), de
cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii. La adulţi, doza maximă pentru
administrare în priză unică este de 400 mg de fenobarbital (2 fiole = 2 ml Luminal
i.v.), iar doza zilnică maximă este de 800 mg de fenobarbital pe zi.
Utilizarea la copii si adolescenţi
La copii, doza iniţială totală este de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi. Ar putea fi
nevoie ca medicul curant să ajusteze doza în cursul tratamentului.
Nou-născuţii şi sugarii sub vârsta de 6 săptămâni au nevoie de o doză aşa-numită de
încărcare mai mare, care este de obicei administrată în perfuzie i.v. lentă. După
aceea, doza de întreţinere de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi va fi suficientă.
La sugarii cu vârste cuprinse între 6 săptămâni şi 1 an, doza de 3-4 mg/kg de
greutate corporală/zi, administrată iniţial poate fi crescută de către medic până la o
doză de întreţinere de cel mult 8 mg/kg de greutate corporală/zi, datorită
metabolismului mai rapid al acestora.
De obicei, copiii mai mari primesc 0,75 ml, copiii mai mici primesc 0,3 ml, sugarii
primesc 0,1–0,3 ml i.m. sau în perfuzie i.v. lentă, de cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii.
Populaţii speciale
La pacienţii vârstnici, reducerea dozei este adeseori necesară. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică, doza iniţială trebuie redusă. La pacienţii cu insuficienţă renală, în
prezenţa unui clearance al creatininei mai mic de 10 ml/minut, doza trebuie redusă iar
intervalul dintre doze trebuie prelungit. La pacienţii care fac dializă peritoneală nu este
necesară ajustarea dozei.
Modul şi durata de administrare
Luminal i.v. este injectat după necesităţi, de 2-3 ori pe zi i.m. sau în perfuzie i.v.
lentă.
Luminal i.v. este destinat utilizării, în principal, în stadii severe ale bolii sau în cazurile
în care administrarea pe cale orală a medicamentelor care conţin fenobarbital poate fi
făcută numai cu mari dificultăţi.
6
Trebuie evitată injectarea subcutanată sau paravenoasă deoarece poate provoca
necroză. Injectarea intra-arterială accidentală poate cauza spasm vascular, durere
severă şi cangrenă.
În cursul administrării intravenoase de fenobarbital, trebuie să fie monitorizate ECG,
tensiunea arterială, funcţia respiratorie şi nivelurile plasmatice de fenobarbital. În
plus, trebuie să fie la îndemână facilităţi pentru resuscitarea cardiopulmonară.
NOTĂ: Înainte de administrarea în injecţie amestecat cu un alt preparat, trebuie luată
în considerare posibilitatea apariţiei de reacţii chimice nedorite (precipitare,
turbiditate) a componentelor singulare.
Durata tratamentului cu fenobarbital este decisă de către medicul curant în funcţie de
evoluţia generală a patologiei de bază. De aceea, medicul curant trebuie să evalueze,
din când în când, dacă tratamentul cu fenobarbital este, în continuare, indicat
dumneavoastră.
Trebuie avut în vedere faptul că fenobarbitalul se administrează în mod continuu şi că,
odată cu oprirea tratamentului, pot reveni crizele sau chiar poate interveni status
epilepticus. Se recomandă ca oprirea tratamentului cu fenobarbital să se facă printr-o
reducere treptată a dozei.
În cazul în care consideraţi că efectul Luminal i.v. este prea puternic sau prea slab,
discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
7
sedare, oboseală, somnolenţă, slăbiciune, moleşeală, prelungirea timpului de
reacţie
ameţeală, dureri de cap, dificultate de controlare a mişcărilor
tulburări cognitive, confuzie şi disfuncţii sexuale (reducerea libidoului, impotenţă)
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
stări paradoxale de excitaţie la copii şi vârstnici, anxietate, iritabilitate,
nervozitate
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
reacţii de incompatibilitate (febră, tulburări ale funcţiei hepatice, inflamaţia
ficatului, umflarea ganglionilor limfatici, creşterea numărului anumitor celule albe
sanguine [leucocitoză, limfocitoză], creşterea sensibilităţii pielii la lumina solară,
erupţii pe piele precum şi reacţii grave apărute pe piele cum sunt dermatita
exfoliativă, eritemul multiform)
afectarea măduvei osoase, anemie megaloblastică (scăderea numărului de
globule roşii sanguine şi creşterea dimensiunilor acestora peste limitele normale)
tulburări de ordin depresiv
probleme circulatorii cu scăderea tensiunii arteriale, mergând până la şoc
afectare hepatică, afectare renală
senzaţie de rău, stare de rău, constipaţie, senzaţie neplăcută în epigastru
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane):
erupţii pe piele, care pot pune viaţa în pericol (sindrom Stevens-Johnson,
necroliza epidermică toxică) (vezi pct. 2)
contractura Dupuytren (boală a ţesutului conjunctiv care afectează palmele şi
degetele de la mâini), umăr blocat (rigiditate dureroasă a umărului).
-3%
259.18 MDL
267.20 MDL
1. DENUMIREACOMERCIALĂAPRODUSULUIMEDICAMENTOS Diclofenac 100 mg comprimate filmate cu eliberare prelungita 2. COMPOZIŢIACALITATIVĂŞICANTITATIVĂ Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conține: diclofenac sodic 100 mg. Excipienți cu efect cunoscut: zaharoză – 94,788 mg; colorant ponceau 4R (E124), colorant brun (colorant galben amurg FCT (E110) + colorant azorubină (E122) + colorant negru brilliant BN (E151)); aluminiu lak pe baza de colorant galben amurg FCT (E110). Lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1. 3. FORMAFARMACEUTICĂ Comprimate filmate cu eliberare prelungită. Comprimate rotunde, biconvexe, acoperite cu film de culoare roz. În secțiune are nucleul de la alb până aproape alb. 4. DATECLINICE 4.1 Indicaţiiterapeutice Adulțiși vârstnici Pentru amelioarea durerilorși inflamațiilor, care însoțesc următoarele maladii: -Artrite: artrită reumatoidă, osteoartrită, spondiloartrită anchilozantă (boala Bechterew ), artrită acută gutasă; -Tulburări acute ale sistemului musculo-scheletice, cum ar fi periartrita (de exemplu capsulită "umăr înghețat"), tendinite, tenosinovite, bursite; -Alte stări dureroase după traume, inclusiv fracturi, dureri ale coloanei vertebrale, entorse, deformație, deslocație, ortopedice, stomatologice sau după intervenții chirurgicale. Copii Preparatul medicamentos Diclofenac 100 mg comprimate filmate cu eliberarea prelungită nu se recomandă copiilor. 4.2 Doze şi mod de administrare Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare). Preparatul se administrează oral. Comprimatul se înghite întreg cu o cantitate suficientă de apă, de dorit în timpul mesei. Adulți Câte 1 comprimat o data în zi. Dacă e necesar o doză suplimentară se utilizează Diclofenac comprimate 50 mg. 2 Doza maxima nictemerală recomandată este de 150 mg.. Vârstnici Cu toate că farmacocinetica preparatului nu este diferită pentru oamenii vârstnici, toate preparatele antinflamatoare nesteroidene (AINS), se recomandă de a fi administrate cu precauție la această grupă de pacienți deoarece apare riscul de a se mări posibilitatea apariției reacțiilor adverse. Pacienții vâsrtnici cu starea sănătății agravate sau la cei subponderali se recomandă de a administra cea mai mica doză efectivă de diclofenac (vezi pct.4.4), regulat se va monitoriza pacienții daca nu au apărut simptome de sîngerari gastro-intestinale la administrarea AINS. Pacienți cu insuficiență renală Utilizarea Diclofenac 100 mg la pacienții cu insuficiență renală severă este contraindicată (vezi pct. 4.3). Nu s-au efectuat studii la pacienții cu insuficiență renală, prin urmare, recomandări specifice privind ajustarea dozei nu există. La pacienții cu insuficiență renală ușoară și moderată Diclofenac 100 mg comprimate cu eliberare prelungită se va folosi cu precauție (vezi. pct 4.4). Pacienți cu insuficiență hepatică Utilizarea Diclofenac 100 mg la pacienții cu insuficiență hepatică severă este contraindicată (vezi pct. 4.3). Nu s-au efectuat studii la pacienții cu insuficiență hepatică, prin urmare, recomandări specifice privind ajustarea dozei nu există. La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară și moderată Diclofenac 100 mg comprimate cu eliberare prelungită se va folosi cu precauție (vezi. pct 4.4). Copii Preparatul medicamentos Diclofenac 100 mg, comprimate filmate cu eliberarea prelungită este contraindicat copiilor. 4.3-Contraindicaţii • Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi • Ulcer gastric sau duodenal activ, sângerare sau perforaţie gastro- intestinală; • Cazuri de hemoragii gastro-intestinale sau perforații după administrarea AINS; • Antecedente de ulcerații sau hemoragii GI (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie dovedită). • Ultimul trimestru de sarcină, perioada de alăptare. • Insuficiență cardiacă congestivă diagnosticată clasa II-IV după NYHA (New York Heart Association), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică sau boalăcerebrovasculară. • Perioada dupa bypass aorto-coronarian; • Insuficiență hepatica sau o maladie acută a ficatului; • Insuficiență renală (clearance-ul creatininei cel puțin 30 ml/min), maladii progressive renale; • Analog altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este contraindicat, de asemenea, la pacienţii la care crizele de astm bronşic, angioedema, urticarie sau rinită acută sunt agravate de acidul acetilsalicilic, ibuprofen sau alte AINS; • Hiperkalemie confirmată; • Disfuncții de hematopoeză; disfuncțiile hemostazei (inclusive hemofilia); • Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucozăgalactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
https://bit.ly/3erNwNQ
https://bit.ly/3erNwNQ
-3%
37.30 MDL
38.45 MDL
Rețetă medicală
Indicatii de utilizare:
Dermatoze care pot fi tratate cu glucocorticosteroizi, cu complicatii sau complicatii suspectate ale infectiei secundare cauzate de microorganisme sensibile la gentamicina: eczeme (atopica, copilarie, asemanatoare monedelor), prurit anogenital si senil, dermatita de contact, seboree , dermatita exfoliativa. , dermatită de stază și psoriazis.
Contraindicatii:
Medicamentul este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la substanțele active sau la orice altă componentă a medicamentului.
Medicamentul este contraindicat în tuberculoza pielii, manifestări cutanate de sifilis, reacții cutanate după vaccinare, psoriazis în plăci larg răspândit, vene varicoase, dermatită periorală, acnee roz, varicela, infecții virale, alte infecții bacteriene și fungice ale pielii fără fungi și fungi. infecții antibacteriene. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune. Datorită prezenței parafinei moi albe și a uleiului mineral, aplicarea unguentului Celestoderm-B cu Garamicina pe zona anogenitală poate deteriora structura prezervativelor din latex și poate reduce siguranța acestora atunci când sunt utilizate în timpul tratamentului.
Mod de administrare și dozare:
T el unguent este aplicat într - un strat subțire pe întreaga suprafață afectată a pielii de 2 ori pe zi - dimineața și seara. Frecvența de aplicare a medicamentului este determinată de medic individual, în funcție de severitatea bolii. În cazurile ușoare, utilizat o dată pe zi, cu leziuni mai severe poate necesita o utilizare mai frecventă. Durata tratamentului depinde de dimensiunea și localizarea bolii, precum și de răspunsul pacientului la tratament. Cu toate acestea, dacă nu se observă nicio îmbunătățire clinică în decurs de 3 până la 4 săptămâni, diagnosticul trebuie reconsiderat.
Copii.
Nu există date clinice privind utilizarea medicamentului la copii, deci nu este de dorit să se utilizeze la pacienții din această categorie de vârstă. Deoarece copiii au un raport dintre suprafața și greutatea corporală mai mare decât adulții, există o absorbție mai activă a medicamentului. Prin urmare, copiii sunt mai predispuși la dezvoltarea suprimării funcției sistemului hipotalamo-hipofizo-suprarenal (GGNZ) din cauza utilizării corticosteroizilor și a dezvoltării efectelor exogene ale corticosteroizilor. La copiii care au primit corticosteroizi topici, au fost observate supresia suprarenalei, sindromul Cushing, întârzierea creșterii, creșterea insuficientă în greutate, creșterea presiunii intracraniene. Manifestări ale insuficienței suprarenale: niveluri scăzute de cortizol în plasmă și lipsă de răspuns la testul de stimulare suprarenală cu hormon adrenocorticotrop (ACTH).
Supradozaj.
Cu utilizarea pe termen lung sau excesivă a glucocorticosteroizilor topici poate suprima funcția hipofizo-suprarenală cu dezvoltarea insuficienței suprarenale secundare și apariția simptomelor de hipercorticism, inclusiv boala Cushing. O singură supradoză de gentamicină nu a provocat simptome de supradozaj. Utilizarea excesivă sau prelungită a gentamicinei poate duce la creșterea excesivă a microorganismelor insensibile la antibiotice. Tratament. Aplicați terapia simptomatică adecvată. Simptomele hipercorticismului acut sunt de obicei reversibile. Dacă este necesar, efectuați corectarea echilibrului electrolitic. În caz de toxicitate cronică, se recomandă întreruperea treptată a corticosteroizilor. În cazul creșterii excesive a microorganismelor rezistente, se recomandă oprirea tratamentului cu medicamentul și prescrierea terapiei necesare.
Dermatoze care pot fi tratate cu glucocorticosteroizi, cu complicatii sau complicatii suspectate ale infectiei secundare cauzate de microorganisme sensibile la gentamicina: eczeme (atopica, copilarie, asemanatoare monedelor), prurit anogenital si senil, dermatita de contact, seboree , dermatita exfoliativa. , dermatită de stază și psoriazis.
Contraindicatii:
Medicamentul este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la substanțele active sau la orice altă componentă a medicamentului.
Medicamentul este contraindicat în tuberculoza pielii, manifestări cutanate de sifilis, reacții cutanate după vaccinare, psoriazis în plăci larg răspândit, vene varicoase, dermatită periorală, acnee roz, varicela, infecții virale, alte infecții bacteriene și fungice ale pielii fără fungi și fungi. infecții antibacteriene. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune. Datorită prezenței parafinei moi albe și a uleiului mineral, aplicarea unguentului Celestoderm-B cu Garamicina pe zona anogenitală poate deteriora structura prezervativelor din latex și poate reduce siguranța acestora atunci când sunt utilizate în timpul tratamentului.
Mod de administrare și dozare:
T el unguent este aplicat într - un strat subțire pe întreaga suprafață afectată a pielii de 2 ori pe zi - dimineața și seara. Frecvența de aplicare a medicamentului este determinată de medic individual, în funcție de severitatea bolii. În cazurile ușoare, utilizat o dată pe zi, cu leziuni mai severe poate necesita o utilizare mai frecventă. Durata tratamentului depinde de dimensiunea și localizarea bolii, precum și de răspunsul pacientului la tratament. Cu toate acestea, dacă nu se observă nicio îmbunătățire clinică în decurs de 3 până la 4 săptămâni, diagnosticul trebuie reconsiderat.
Copii.
Nu există date clinice privind utilizarea medicamentului la copii, deci nu este de dorit să se utilizeze la pacienții din această categorie de vârstă. Deoarece copiii au un raport dintre suprafața și greutatea corporală mai mare decât adulții, există o absorbție mai activă a medicamentului. Prin urmare, copiii sunt mai predispuși la dezvoltarea suprimării funcției sistemului hipotalamo-hipofizo-suprarenal (GGNZ) din cauza utilizării corticosteroizilor și a dezvoltării efectelor exogene ale corticosteroizilor. La copiii care au primit corticosteroizi topici, au fost observate supresia suprarenalei, sindromul Cushing, întârzierea creșterii, creșterea insuficientă în greutate, creșterea presiunii intracraniene. Manifestări ale insuficienței suprarenale: niveluri scăzute de cortizol în plasmă și lipsă de răspuns la testul de stimulare suprarenală cu hormon adrenocorticotrop (ACTH).
Supradozaj.
Cu utilizarea pe termen lung sau excesivă a glucocorticosteroizilor topici poate suprima funcția hipofizo-suprarenală cu dezvoltarea insuficienței suprarenale secundare și apariția simptomelor de hipercorticism, inclusiv boala Cushing. O singură supradoză de gentamicină nu a provocat simptome de supradozaj. Utilizarea excesivă sau prelungită a gentamicinei poate duce la creșterea excesivă a microorganismelor insensibile la antibiotice. Tratament. Aplicați terapia simptomatică adecvată. Simptomele hipercorticismului acut sunt de obicei reversibile. Dacă este necesar, efectuați corectarea echilibrului electrolitic. În caz de toxicitate cronică, se recomandă întreruperea treptată a corticosteroizilor. În cazul creșterii excesive a microorganismelor rezistente, se recomandă oprirea tratamentului cu medicamentul și prescrierea terapiei necesare.
-3%
129.64 MDL
133.65 MDL
Descriere
Emplastru din matase este o tencuială hipoalergenică multifuncțională de înaltă rezistență care asigură fixarea fiabilă a celor mai complexe pansamente chirurgicale.
Emplastru din matase este o tencuială hipoalergenică multifuncțională de înaltă rezistență care asigură fixarea fiabilă a celor mai complexe pansamente chirurgicale.
-3%
21.34 MDL
22 MDL
ROMAZULAN soluţie orală/cutanată
Extract lichid hidroalcoolic din flori de muşeţel (Chamomillae flos)/guaiazulenă
1. CE ESTE ROMAZULAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Uz intern: util ca adjuvant pentru tratamentul simptomatic al unor tulburări digestive funcţionale - senzaţie de distensie epigastrică, flatulenţă, digestie lentă, tulburări dispeptice.
Uz extern: util în aplicaţii pe piele ca antiinflamator, emolient, antipruriginos şi cicatrizant în caz de fisuri, ragade şi înţepături de insecte; în aplicaţii locale pe mucoasa bucală sau faringiană în scop antiinflamator, analgezic şi antiseptic; în aplicaţii locale în afecţiuni vaginale inflamatorii sau cu simptome de mâncărime.
2. CE TREBUIE SA STITI INAINTE SA LUATI ROMAZULAN
Nu utilizaţi Romazulan
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la Chamomillae flos, la plantele din familia Asteracee (de exemplu coada şoricelului, crizantemă, tufănică, margaretă), la săruri cuaternare de amoniu sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Romazulan
Administrarea orală va fi evitată în următoarele situaţii:
-pacienţii care urmează un tratament anticoagulant sau antiagregant plachetar;
-pacienţii care prezintă risc crescut pentru sângerări la nivelul tractului gastrointestinal (ulcer gastric sau duodenal, gastrite, varice esofagiene etc. ).
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Asocierea cu alcool etilic creşte efectul deprimant asupra sistemului nervos central. Administrarea concomitentă cu anticoagulante orale sau heparine creşte riscul de sângerare; efectele sedative ale muşeţelului pot influenţa efectele antiepileptice ale medicamentelor; efectul benzodiazepinelor poate fi crescut.
Utilizarea Romazulan cu alimente şi băuturi
Pe durata utilizării Romazulan se va evita consumul de alcool etilic.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea la femeile gravide; de aceea Romazulan nu va fi administrat la femeia gravidă decât la indicaţia medicului, cu prudenţă; se recomandă a nu se depăşi dozele recomadate, iar durata tratamentului să fie cât mai scurtă, în special în cazul administrării pe cale orală.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În dozele recomandate, medicamentul nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI ROMAZULAN
O măsură dozatoare are gradaţii de la 2,5 ml la 20 ml.
5 ml Romazulan corespund la 4,69 g extract lichid de muşeţel.
Uz intern: doza recomandată este de 2,5 ml soluţie orală la o ceaşcă de apă caldă (100 ml), de 4 ori pe zi, după mese.
Uz extern:
- sub formă de comprese şi colutorii (gargarisme) - doza recomandată este de 2,5 ml soluţie la 1 litru de apă, de 2 - 4 ori pe zi;
- spălături vaginale - doza recomandată este de 5 ml soluţie la 1 litru de apă, de 1 - 2 ori pe zi.
A nu se utiliza soluţia nediluată.
Dacă simptomele persistă după 5 zile de administrare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Romazulan
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Romazulan
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi următoarea doză la ora la care era programată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Romazulan
Efectul Romazulan nu va persista după întreruperea tratamentului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Romazulan poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: - foarte frecvente (apar la mai mult de 1 din 10 persoane);
- frecvente (apar la mai puţin de 1 din 10 persoane);
- mai puţin frecvente (apar la mai puţin de 1 din 100 persoane);
- rare (apar la mai puţin de 1 din 1000 persoane);
- foarte rare (apar la mai puţin de 1 din 10000 de persoane);
- cu o frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţii adverse mai puţin frecvente
- foarte rar pot apare reacţii de hipersensibilitate, de exemplu dermatită de contact în cazul utilizării pe piele sau reacţii alergice severe: şoc anafilactic, crize de astm bronşic, edem facial sau urticarie în cazul utilizării pe cale orală sau la nivelul mucoaselor;
- erupţii cutanate tranzitorii;
- mâncărime;
- conjunctivită alergică.
Recţii adverse rare
- sedare;
- ameţeli.
- greaţă;
- vărsături.
- tulburări de coagulare.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ ROMAZULAN
Nu utilizaţi Romazulan după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după „Data expirarii”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONŢINUTUL AMBALAJULUI ŞI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine Romazulan
- Substanţa activa este extract lichid hidroalcoolic din flori de muşeţel (Chamomillae flos) 95,881 g şi guaiazulenă 0,037 g pentru 100 g soluţie orală/cutanată.
- Celelalte componente sunt: polisorbat 80.
Cum arată Romazulan şi conţinutul ambalajului
Romazulan se prezintă sub formă de soluţie limpede de culoare brun-verzuie.
Extract lichid hidroalcoolic din flori de muşeţel (Chamomillae flos)/guaiazulenă
1. CE ESTE ROMAZULAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Uz intern: util ca adjuvant pentru tratamentul simptomatic al unor tulburări digestive funcţionale - senzaţie de distensie epigastrică, flatulenţă, digestie lentă, tulburări dispeptice.
Uz extern: util în aplicaţii pe piele ca antiinflamator, emolient, antipruriginos şi cicatrizant în caz de fisuri, ragade şi înţepături de insecte; în aplicaţii locale pe mucoasa bucală sau faringiană în scop antiinflamator, analgezic şi antiseptic; în aplicaţii locale în afecţiuni vaginale inflamatorii sau cu simptome de mâncărime.
2. CE TREBUIE SA STITI INAINTE SA LUATI ROMAZULAN
Nu utilizaţi Romazulan
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la Chamomillae flos, la plantele din familia Asteracee (de exemplu coada şoricelului, crizantemă, tufănică, margaretă), la săruri cuaternare de amoniu sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Romazulan
Administrarea orală va fi evitată în următoarele situaţii:
-pacienţii care urmează un tratament anticoagulant sau antiagregant plachetar;
-pacienţii care prezintă risc crescut pentru sângerări la nivelul tractului gastrointestinal (ulcer gastric sau duodenal, gastrite, varice esofagiene etc. ).
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Asocierea cu alcool etilic creşte efectul deprimant asupra sistemului nervos central. Administrarea concomitentă cu anticoagulante orale sau heparine creşte riscul de sângerare; efectele sedative ale muşeţelului pot influenţa efectele antiepileptice ale medicamentelor; efectul benzodiazepinelor poate fi crescut.
Utilizarea Romazulan cu alimente şi băuturi
Pe durata utilizării Romazulan se va evita consumul de alcool etilic.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea la femeile gravide; de aceea Romazulan nu va fi administrat la femeia gravidă decât la indicaţia medicului, cu prudenţă; se recomandă a nu se depăşi dozele recomadate, iar durata tratamentului să fie cât mai scurtă, în special în cazul administrării pe cale orală.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În dozele recomandate, medicamentul nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI ROMAZULAN
O măsură dozatoare are gradaţii de la 2,5 ml la 20 ml.
5 ml Romazulan corespund la 4,69 g extract lichid de muşeţel.
Uz intern: doza recomandată este de 2,5 ml soluţie orală la o ceaşcă de apă caldă (100 ml), de 4 ori pe zi, după mese.
Uz extern:
- sub formă de comprese şi colutorii (gargarisme) - doza recomandată este de 2,5 ml soluţie la 1 litru de apă, de 2 - 4 ori pe zi;
- spălături vaginale - doza recomandată este de 5 ml soluţie la 1 litru de apă, de 1 - 2 ori pe zi.
A nu se utiliza soluţia nediluată.
Dacă simptomele persistă după 5 zile de administrare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Romazulan
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Romazulan
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi următoarea doză la ora la care era programată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Romazulan
Efectul Romazulan nu va persista după întreruperea tratamentului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Romazulan poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: - foarte frecvente (apar la mai mult de 1 din 10 persoane);
- frecvente (apar la mai puţin de 1 din 10 persoane);
- mai puţin frecvente (apar la mai puţin de 1 din 100 persoane);
- rare (apar la mai puţin de 1 din 1000 persoane);
- foarte rare (apar la mai puţin de 1 din 10000 de persoane);
- cu o frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţii adverse mai puţin frecvente
- foarte rar pot apare reacţii de hipersensibilitate, de exemplu dermatită de contact în cazul utilizării pe piele sau reacţii alergice severe: şoc anafilactic, crize de astm bronşic, edem facial sau urticarie în cazul utilizării pe cale orală sau la nivelul mucoaselor;
- erupţii cutanate tranzitorii;
- mâncărime;
- conjunctivită alergică.
Recţii adverse rare
- sedare;
- ameţeli.
- greaţă;
- vărsături.
- tulburări de coagulare.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ ROMAZULAN
Nu utilizaţi Romazulan după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după „Data expirarii”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONŢINUTUL AMBALAJULUI ŞI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine Romazulan
- Substanţa activa este extract lichid hidroalcoolic din flori de muşeţel (Chamomillae flos) 95,881 g şi guaiazulenă 0,037 g pentru 100 g soluţie orală/cutanată.
- Celelalte componente sunt: polisorbat 80.
Cum arată Romazulan şi conţinutul ambalajului
Romazulan se prezintă sub formă de soluţie limpede de culoare brun-verzuie.
Compoziție: soluție hidroalcoolică; Propolis E.P.I.D.® (extract uscat de propolis decerat și purificat, conținând 3% polifenoli); stabilizator (glicerină vegetală), extract hidroetanolic din părții aeriene de Brancuță, Sisymbrium officinale; ulei esențial de Eucalipt Eucalyptus globulus; ulei esențial de Mirt Myrtus communis.
Efecte: Brâncuță* – utilă în caz de răgușeală, are efect calmant asupra gâtului iritat. Eucalipt - are efect calmant și plăcut asupra gâtului, faringelui și corzilor vocale.
Forma de prezentare: Spray oral
Mod de administrare: 2 pufuri, de 4 ori pe zi
Producator: Specchiasol
Efecte: Brâncuță* – utilă în caz de răgușeală, are efect calmant asupra gâtului iritat. Eucalipt - are efect calmant și plăcut asupra gâtului, faringelui și corzilor vocale.
Forma de prezentare: Spray oral
Mod de administrare: 2 pufuri, de 4 ori pe zi
Producator: Specchiasol
-10%
191.70 MDL
213 MDL
-3%
106.70 MDL
110 MDL
Compozitia produsului:Indometacinum 30 mg, Troxerutinum 20 mg, Vehiculum ad 1 g.
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Preparat combinat cu proprietati antiinflamatoare, analgezice si angiotonizante. Indometacina inhiba sinteza prostaglandinelor si scade nivelul mediatorilor reactiilor inflamatoare, creste resorbtia infiltratelor tisulare. Troxerutina reduce permeabilitatea sporita a capilarelor, amelioreaza microcirculatia in tesuturile lezate si inhiba agregatia trombocitelor.
INDICATII
Bolile articulare si musculare: bursitele, tendovaginitele, sinovitele, miozitele s. a. asociate cu dureri si edeme: hemoroizii, hematoamele traumatice, starea dupa imobilizare s. a.
Utilizare terapeutica :
Gelul se aplica topic pe suprafata lezata de 2-3 ori pe zi prin masare usoara pina la patrunderea completa in piele.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, ulcerul peptic, leucopenia, diatezele hemoragice.
Termen de valabilitate: 2 ani.
Conditii de conservare: Lista B. Loc uscat, temperatura 15-30°C.
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Preparat combinat cu proprietati antiinflamatoare, analgezice si angiotonizante. Indometacina inhiba sinteza prostaglandinelor si scade nivelul mediatorilor reactiilor inflamatoare, creste resorbtia infiltratelor tisulare. Troxerutina reduce permeabilitatea sporita a capilarelor, amelioreaza microcirculatia in tesuturile lezate si inhiba agregatia trombocitelor.
INDICATII
Bolile articulare si musculare: bursitele, tendovaginitele, sinovitele, miozitele s. a. asociate cu dureri si edeme: hemoroizii, hematoamele traumatice, starea dupa imobilizare s. a.
Utilizare terapeutica :
Gelul se aplica topic pe suprafata lezata de 2-3 ori pe zi prin masare usoara pina la patrunderea completa in piele.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, ulcerul peptic, leucopenia, diatezele hemoragice.
Termen de valabilitate: 2 ani.
Conditii de conservare: Lista B. Loc uscat, temperatura 15-30°C.
-3%
116.35 MDL
119.95 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Zovirax cremă este indicat pentru tratamentul infecţiilor cu virusul herpes simplex ale
pielii feţei şi herpesul labial (herpes labialis recurent).
Doze şi mod de administrare
Calea de administrare: cutanată.
Adulţi şi copii
Zovirax cremă se va folosi de 5 ori pe zi, la aproximativ 4 ore interval, cu excepţia
dozei nocturne.
Zovirax cremă se va aplica în zona leziunilor sau a viitoarelor leziuni, cât mai curând
posibil de la debutul infecţiei, de preferat în stadiu incipient (prodrom sau eritem). De
asemenea, tratamentul poate fi început în stadiu mai avansat (papulă sau pustulă).
Tratamentul trebuie continuat timp de cel puţin patru zile. Dacă nu se vindecă,
tratamentul poate fi continuat până la 10 zile. Dacă totuşi leziunile persistă după 10
zile, pacienţii trebuie sfătuiţi să consulte un medic.
Pacienţii trebuie să-şi spele mâinile înainte şi după aplicarea cremei şi vor trebui să
evite frecarea sau atingerea leziunilor cu şerveţele pentru a evita agravarea sau
transmiterea infecţiei.
Contraindicaţii
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 22079 din 10.11.2015
Anexa 1
2
Zovirax cremă este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la aciclovir,
valaciclovir, propilenglicol sau oricare dintre excipienţi.
https://bit.ly/3fnEjb2
Indicaţii terapeutice
Zovirax cremă este indicat pentru tratamentul infecţiilor cu virusul herpes simplex ale
pielii feţei şi herpesul labial (herpes labialis recurent).
Doze şi mod de administrare
Calea de administrare: cutanată.
Adulţi şi copii
Zovirax cremă se va folosi de 5 ori pe zi, la aproximativ 4 ore interval, cu excepţia
dozei nocturne.
Zovirax cremă se va aplica în zona leziunilor sau a viitoarelor leziuni, cât mai curând
posibil de la debutul infecţiei, de preferat în stadiu incipient (prodrom sau eritem). De
asemenea, tratamentul poate fi început în stadiu mai avansat (papulă sau pustulă).
Tratamentul trebuie continuat timp de cel puţin patru zile. Dacă nu se vindecă,
tratamentul poate fi continuat până la 10 zile. Dacă totuşi leziunile persistă după 10
zile, pacienţii trebuie sfătuiţi să consulte un medic.
Pacienţii trebuie să-şi spele mâinile înainte şi după aplicarea cremei şi vor trebui să
evite frecarea sau atingerea leziunilor cu şerveţele pentru a evita agravarea sau
transmiterea infecţiei.
Contraindicaţii
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 22079 din 10.11.2015
Anexa 1
2
Zovirax cremă este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la aciclovir,
valaciclovir, propilenglicol sau oricare dintre excipienţi.
https://bit.ly/3fnEjb2
-3%
94.14 MDL
97.05 MDL
Colief este o realizare stiintifica importanta in lupta cu colicile cauzate de deficienta temporara de lactaza. Cercetarile au demonstrat ca deficienta temporara de lactaza este cauza principala pentru colicile sugarilor. Ea se datoreaza unei productii interne (in intestinul subtire) insuficiente de enzima lactaza, enzima care are rolul de a scinda lactoza din lapte (matern sau formula).
Picaturile Colief sunt o solutie naturala pentru sugarii cu colici. Produsul permite continuarea hranirii bebelusilor cu laptele uzual (matern sau formula), fara a apela la inlocuitori si reduce si eventuale problemele de tranzit intestinal.
Picaturile Colief sunt o solutie naturala pentru sugarii cu colici. Produsul permite continuarea hranirii bebelusilor cu laptele uzual (matern sau formula), fara a apela la inlocuitori si reduce si eventuale problemele de tranzit intestinal.
-3%
318.16 MDL
328 MDL
Sirop preparat din ingrediente naturale, atent alese, special conceput pentru îngrijirea tractului urinar la copiii peste 1 an.
Compoziție
Ingrediente: zahăr, apă purificată, ulei de ricin hidrogenat și polietoxilat, tinctura de propolis, extract de merișor, acid ascorbic, extract de măceș, conservant (acid sorbic).
- Proantocianidine din extract uscat din fructe de merișor (Vaccinium macrocarpon) 10 mg/5 ml
- Tinctura de propolis – reziduu uscat 12 mg/5 ml
- Extract uscat din fructe de măceș (Rosa canină) standardizat în acid ascorbic 15 mg/5 ml
- Vitamina C 20 mg/5 ml (25% DZR/VNR*)
*Valoarea nutritională de referință conform Reg. UE 1169/2011
Indicații
- pentru menținerea sănătății tractului urinar.
Doze și mod de administrare
Copii 1-5 ani:
- pentru menținerea sănătății tractului urinar se recomandă câte 5 ml (1 linguriță) de 2 ori pe zi, în cure de 1-2 luni, alternate cu perioade egale de pauză;
- că adjuvant la terapia cu antibiotice: câte 5 ml (1 linguriță) de 3 ori pe zi.
Atenție! Datorită conținutului în extracte vegetale pot există depuneri pe peretele flaconului. Se recomandă agitarea flaconului înainte de utilizare.
Recomandări
A nu se lasă la îndemână și vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi între 15-25°C, în ambalajul original.
A nu se depăși doză recomandată pentru consumul zilnic.
Produsul este un supliment alimentar și nu trebuie să înlocuiască o dietă variată și un stil de viață sănătos.
Compoziție
Ingrediente: zahăr, apă purificată, ulei de ricin hidrogenat și polietoxilat, tinctura de propolis, extract de merișor, acid ascorbic, extract de măceș, conservant (acid sorbic).
- Proantocianidine din extract uscat din fructe de merișor (Vaccinium macrocarpon) 10 mg/5 ml
- Tinctura de propolis – reziduu uscat 12 mg/5 ml
- Extract uscat din fructe de măceș (Rosa canină) standardizat în acid ascorbic 15 mg/5 ml
- Vitamina C 20 mg/5 ml (25% DZR/VNR*)
*Valoarea nutritională de referință conform Reg. UE 1169/2011
Indicații
- pentru menținerea sănătății tractului urinar.
Doze și mod de administrare
Copii 1-5 ani:
- pentru menținerea sănătății tractului urinar se recomandă câte 5 ml (1 linguriță) de 2 ori pe zi, în cure de 1-2 luni, alternate cu perioade egale de pauză;
- că adjuvant la terapia cu antibiotice: câte 5 ml (1 linguriță) de 3 ori pe zi.
Atenție! Datorită conținutului în extracte vegetale pot există depuneri pe peretele flaconului. Se recomandă agitarea flaconului înainte de utilizare.
Recomandări
A nu se lasă la îndemână și vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi între 15-25°C, în ambalajul original.
A nu se depăși doză recomandată pentru consumul zilnic.
Produsul este un supliment alimentar și nu trebuie să înlocuiască o dietă variată și un stil de viață sănătos.
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele trebuie administrate pe cale orală, dimineaţa, pe stomacul gol, cu o cantitate mică de lichid.
Tratamentul hipertensiunii arteriale şi a anginei pectorale
La toţi pacienţii, doza se selectează individual,în dependență de frecvenţa contracţiilor cardiace şi starea pacientului.
Adulţi
De obicei, doza iniţială este de 5 mg 1 dată pe zi. La necesitate doza poate fi mărită pînă la 10 mg 1 dată/zi. Doza zilnică maximă este de 10 mg, 1 dată/zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <20 ml/min) şi la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 10 mg pe zi.
Vîrstnici
De obicei reducerea dozei nu este necesară, doza de 5 mg pe zi poate fi suficientă pentru unii pacienţi şi poate fi redusă în cazuri de afecţiuni hepatice sau renale grave.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
La începutul tratamentului cu Bikard-LF în cazul insuficienţei cardiace cronice, este obligatorie faza de titrare şi controlul medical cu regularitate. Tratamentul începe conform schemei de mai jos. Acest lucru poate necesita ajustarea individuală, în funcţie de cît de bine pacientul tolerează doza prescrisă.
Săptămîna de tratament Dozele şi regimul de administrare
Săptămîna 1 1,25 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 2 2,5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 3 3,75 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 4-8 5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 9-12 7,5 mg 1 dată pe zi
În continuare 10 mg 1 dată pe zi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate, insuficienţă cardiac acută sau insuficienţă cardiacă cronică decompensată, şoc cardiogen, bloc atrioventricular de gradul II-III, bloc sinoatrial, disfuncția nodului sinusal, bradicardie (frecvenţa contracţiilor cardiace mai puţin de 60 bătăi/min, în cazul tratamentului insuficienţei cardiace cronice;mai puţin de 50 bătăi/min. în alte situaţii clinice), cardiomegalie (fără semne de insuficienţă cardiacă), hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică mai mică de 100 mmHg-în cazul tratamentului insuficientei cardiace cornice şi 90 mmHg-în alte situaţii clinice), boli obstructive cronice pulmonare (BPOC) (inclusiv astm bronșic), tulburări severe ale circulaţiei periferice (inclusiv pacienţii cu sindrom Raynaud), sarcina, perioada de alăptare, administrarea concomitentă a inhibitorilor de monoaminoxidază (MAO) (cu excepţia IMAO-B), acidoză metabolică, copii cu vîrsta sub 18 ani (siguranţa şi eficacitatea nu au fost determinate). Hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului.
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele trebuie administrate pe cale orală, dimineaţa, pe stomacul gol, cu o cantitate mică de lichid.
Tratamentul hipertensiunii arteriale şi a anginei pectorale
La toţi pacienţii, doza se selectează individual,în dependență de frecvenţa contracţiilor cardiace şi starea pacientului.
Adulţi
De obicei, doza iniţială este de 5 mg 1 dată pe zi. La necesitate doza poate fi mărită pînă la 10 mg 1 dată/zi. Doza zilnică maximă este de 10 mg, 1 dată/zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <20 ml/min) şi la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 10 mg pe zi.
Vîrstnici
De obicei reducerea dozei nu este necesară, doza de 5 mg pe zi poate fi suficientă pentru unii pacienţi şi poate fi redusă în cazuri de afecţiuni hepatice sau renale grave.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
La începutul tratamentului cu Bikard-LF în cazul insuficienţei cardiace cronice, este obligatorie faza de titrare şi controlul medical cu regularitate. Tratamentul începe conform schemei de mai jos. Acest lucru poate necesita ajustarea individuală, în funcţie de cît de bine pacientul tolerează doza prescrisă.
Săptămîna de tratament Dozele şi regimul de administrare
Săptămîna 1 1,25 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 2 2,5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 3 3,75 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 4-8 5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 9-12 7,5 mg 1 dată pe zi
În continuare 10 mg 1 dată pe zi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate, insuficienţă cardiac acută sau insuficienţă cardiacă cronică decompensată, şoc cardiogen, bloc atrioventricular de gradul II-III, bloc sinoatrial, disfuncția nodului sinusal, bradicardie (frecvenţa contracţiilor cardiace mai puţin de 60 bătăi/min, în cazul tratamentului insuficienţei cardiace cronice;mai puţin de 50 bătăi/min. în alte situaţii clinice), cardiomegalie (fără semne de insuficienţă cardiacă), hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică mai mică de 100 mmHg-în cazul tratamentului insuficientei cardiace cornice şi 90 mmHg-în alte situaţii clinice), boli obstructive cronice pulmonare (BPOC) (inclusiv astm bronșic), tulburări severe ale circulaţiei periferice (inclusiv pacienţii cu sindrom Raynaud), sarcina, perioada de alăptare, administrarea concomitentă a inhibitorilor de monoaminoxidază (MAO) (cu excepţia IMAO-B), acidoză metabolică, copii cu vîrsta sub 18 ani (siguranţa şi eficacitatea nu au fost determinate). Hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului.
-3%
36.13 MDL
37.25 MDL
1. Ce este Betaserc şi pentru ce se utilizează
Betaserc conţine betahistină. Betahistina poate intensifica circulaţia sângelui la nivelul urechii
interne, de asemenea în tot creierul, asigură un efect terapeutic benefic la nivelul sistemului
vestibular (sistemul vestibular asigură orientarea în spaţiu a organismului).
- Medicul dumneavoastră v-a prescris Betaserc pentru tratamentul sindromului Ménière, care se
caracterizează prin trei simptome principale: ameţeli, care sunt însoţite de greaţă şi vărsături;
pierderea auzului (surditate); zgomot în urechi.
- Betaserc este, de asemenea, utilizat pentru tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.
- Eficacitatea Betaserc a fost demonstrată în studiile efectuate la pacienţii cu vertij vestibular şi
boala Ménière, demonstrat prin reducerea severităţii şi frecvenţei atacurilor de ameţeală.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Betaserc
Nu utilizaţi Betaserc:
- dacă suferiţi de feocromocitom (tumoare a glandei suprarenale);
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la betahistină sau la oricare dintre celelalte componente
ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
Atenţionări şi precauţii
Înainte de utilizare, fiţi deosebit de atent şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă:
- suferiţi de astm bronşic ;
- suferiţi de ulcer gastric şi/sau duodenal;
- sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă;
- alăptaţi.
Dacă vreuna dintre situaţiile de mai sus se referă la dumneavoastră, consultaţi-vă cu medicul înainte
de a începe tratamentul. Medicul vă va spune dacă este sigur să începeţi să utilizaţi acest
medicament.
Copii şi adolescenţi
Betaserc nu se recomandă de indicat la copii (cu vârsta sub 18 ani).
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Nu utilizaţi Betaserc dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi până când medicul dumneavoastră nu vă
confirmă că acesta este absolut necesar.
3. Cum să utilizaţi Betaserc
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa, cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau farmacistul, dacă nu sunteţi sigur.
Doza zilnică recomandată pentru adulţi este de 24-48 mg,divizată în mod egal pe parcursul zilei(½–1 comprimate de 3 ori pe zi).
Mod de administrare:
Administrare orală.
Comprimatele se înghit cu apă. Este preferabil să luaţi comprimatele împreună cu alimentele.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca şi toate medicamentele, Betaserc poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toţi
pacienţii.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 de pacienţi):
- tulburări digestive, greaţă, dureri de cap.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile):
- reacţii de hipersensibilitate, reacţii alergice severe (anafilaxie);
- tulburări uşoare ale stomacului (de exemplu: vărsături, dureri abdominale, flatulenţă şi
formare excesivă de gaze în intestin). Aceste efecte secundare dispar, de obicei, atunci când
medicamentul se consumă cu alimente sau după reducerea dozei;
- reacţii de sensibilitate crescută a pielii şi ţesutului adipos subcutanat, în special edem
angioneurotic (edem acut în evoluţie al pielii, ţesutului subcutanat şi mucoaselor), erupţii
cutanate, mâncărime şi urticarie (umflarea şi înroşirea pielii cu apariţia rapidă a unor
vezicule cu mâncărime puternică). 5. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Betaserc
- Substanţa activă este diclorhidratul de betahistină.
1 comprimat conţine diclorhidrat de betahistină 16 mg.
- Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, manitol (E421), acid citric, dioxid de
siliciu coloidal anhidru, talc.
Cum arată Betaserc şi conţinutul ambalajului Comprimate 16 mg: comprimate rotunde, biconvexe, divizibile, de culoare albă sau aproape albă,
cu margini teşite, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe şi având marcajul ”267” pe ambele
părţi a liniei mediane; comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Cutie cu 2 blistere din PVC-PDVC/Al a câte 15 comprimate.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Abbott Healthcare Products B.V.,
C.J. van Houtenlaan 36 NL-1381 C.P. Weesp, Olanda.
Fabricantul
Mylan Laboratories S.A.S.
Route de Belleville, Lieu-dit ”Maillard”, 01400 Châtillon-sur-Chalaronne, Franţa
Betaserc conţine betahistină. Betahistina poate intensifica circulaţia sângelui la nivelul urechii
interne, de asemenea în tot creierul, asigură un efect terapeutic benefic la nivelul sistemului
vestibular (sistemul vestibular asigură orientarea în spaţiu a organismului).
- Medicul dumneavoastră v-a prescris Betaserc pentru tratamentul sindromului Ménière, care se
caracterizează prin trei simptome principale: ameţeli, care sunt însoţite de greaţă şi vărsături;
pierderea auzului (surditate); zgomot în urechi.
- Betaserc este, de asemenea, utilizat pentru tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.
- Eficacitatea Betaserc a fost demonstrată în studiile efectuate la pacienţii cu vertij vestibular şi
boala Ménière, demonstrat prin reducerea severităţii şi frecvenţei atacurilor de ameţeală.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Betaserc
Nu utilizaţi Betaserc:
- dacă suferiţi de feocromocitom (tumoare a glandei suprarenale);
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la betahistină sau la oricare dintre celelalte componente
ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
Atenţionări şi precauţii
Înainte de utilizare, fiţi deosebit de atent şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă:
- suferiţi de astm bronşic ;
- suferiţi de ulcer gastric şi/sau duodenal;
- sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă;
- alăptaţi.
Dacă vreuna dintre situaţiile de mai sus se referă la dumneavoastră, consultaţi-vă cu medicul înainte
de a începe tratamentul. Medicul vă va spune dacă este sigur să începeţi să utilizaţi acest
medicament.
Copii şi adolescenţi
Betaserc nu se recomandă de indicat la copii (cu vârsta sub 18 ani).
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Nu utilizaţi Betaserc dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi până când medicul dumneavoastră nu vă
confirmă că acesta este absolut necesar.
3. Cum să utilizaţi Betaserc
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa, cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau farmacistul, dacă nu sunteţi sigur.
Doza zilnică recomandată pentru adulţi este de 24-48 mg,divizată în mod egal pe parcursul zilei(½–1 comprimate de 3 ori pe zi).
Mod de administrare:
Administrare orală.
Comprimatele se înghit cu apă. Este preferabil să luaţi comprimatele împreună cu alimentele.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca şi toate medicamentele, Betaserc poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toţi
pacienţii.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 de pacienţi):
- tulburări digestive, greaţă, dureri de cap.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile):
- reacţii de hipersensibilitate, reacţii alergice severe (anafilaxie);
- tulburări uşoare ale stomacului (de exemplu: vărsături, dureri abdominale, flatulenţă şi
formare excesivă de gaze în intestin). Aceste efecte secundare dispar, de obicei, atunci când
medicamentul se consumă cu alimente sau după reducerea dozei;
- reacţii de sensibilitate crescută a pielii şi ţesutului adipos subcutanat, în special edem
angioneurotic (edem acut în evoluţie al pielii, ţesutului subcutanat şi mucoaselor), erupţii
cutanate, mâncărime şi urticarie (umflarea şi înroşirea pielii cu apariţia rapidă a unor
vezicule cu mâncărime puternică). 5. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Betaserc
- Substanţa activă este diclorhidratul de betahistină.
1 comprimat conţine diclorhidrat de betahistină 16 mg.
- Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, manitol (E421), acid citric, dioxid de
siliciu coloidal anhidru, talc.
Cum arată Betaserc şi conţinutul ambalajului Comprimate 16 mg: comprimate rotunde, biconvexe, divizibile, de culoare albă sau aproape albă,
cu margini teşite, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe şi având marcajul ”267” pe ambele
părţi a liniei mediane; comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Cutie cu 2 blistere din PVC-PDVC/Al a câte 15 comprimate.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Abbott Healthcare Products B.V.,
C.J. van Houtenlaan 36 NL-1381 C.P. Weesp, Olanda.
Fabricantul
Mylan Laboratories S.A.S.
Route de Belleville, Lieu-dit ”Maillard”, 01400 Châtillon-sur-Chalaronne, Franţa
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Hipertensiune arterială esenţială (ca medicaţie unică sau în asociaţie cu
diuretice sau alte antihipertensive), inclusiv forme maligne sau refractare;
- Hipertensiune arterială cu nefropatie diabetică;
- Hipertensiune arterială renovasculară (cu excepţia cazurilor de stenoză de arteră
renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional).
- Insuficienţă cardiacă congestivă (eventual în asociaţie cu diuretice şi
digitalice);
- Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică sau după infarct miocardic acut. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Hipertensiunea arterială esenţială:
În hipertensiunea arterială uşoară, doza recomandată iniţial este de 5-10 mg maleat
de enalapril, în priză unică, zilnic; pentru celelalte stadii ale hipertensiunii arteriale,
doza iniţială recomandată este de 20 mg maleat de enalapril în priză unică, zilnic.
Doza se adaptează apoi în funcţie de răspunsul terapeutic, fără a depăşi 40 mg/zi.
Doza uzuală de întreţinere este 20 mg maleat de enalapril pe zi, în priză unică.
Hipertensiunea arterială renovasculară:
Tratamentul trebuie început cu o doză iniţială mai redusă (de exemplu 5 mg sau mai
puţin). Ulterior doza poate fi crescută treptat, în funcţie de răspunsul terapeutic. Este
de aşteptat ca majoritatea pacienţilor să răspundă la o tabletă de 20 mg, o dată pe zi.
În hipertensiunea tratată concomitent cu diuretice se recomandă prudenţă, deoarece
aceşti pacienţi pot prezenta depleţie hidrică sau salină. Tratamentul cu diuretice ar
trebui întrerupt 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu enalapril comprimate.
Dacă acest lucru nu este posibil, doza iniţială de enalapril comprimate, trebuie să fie
redusă (5 mg sau mai puţin) pentru a aprecia efectul iniţial asupra tensiunii arteriale.
Doza trebuie apoi adaptată în conformitate cu nevoile pacientului.
Insuficienţa cardiacă congestivă:
Doza recomandată iniţial este de 2,5 mg pe zi în priză unică; dacă este necesar doza
va fi mărită treptat (în 2-4 săptămâni); doza de întreţinere recomandată este de 5-20
mg pe zi, în 1-2 prize, fără a depăşi 40 mg/zi.
În insuficienţă renală: dozele se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei:
pentru valori cuprinse între 30-80 ml/min.,doza recomandată iniţial este de 5-10 mg
maleat de enalapril pe zi, iar pentru valori cuprinse între 10-30 ml/min., 2,5-5 mg
maleat de enalapril pe zi; ulterior doza poate fi crescută în funcţie de răspunsul
terapeutic; se vor controla frecvent potasemia şi nivelul plasmatic al creatininei. În
cazul pacienţilor vârstnici, doza este stabilită de medic şi este bazată pe funcţionarea
rinichiului.
În insuficienţă renală: dozele se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei:
pentru valori cuprinse între 30-80 ml/min., doza recomandată iniţial este de 5-10 mg
maleat de enalapril pe zi, iar pentru valori cuprinse între 10-30 ml/min., 2,5-5 mg
maleat de enalapril pe zi; ulterior doza poate fi crescută în funcţie de răspunsul
terapeutic; se vor controla frecvent potasemia şi nivelul plasmatic al creatininei.
Administrare orală.
Deoarece absorbţia comprimatelor de enalapril comprimate, nu este influenţată de
alimente, comprimatele se pot administra anterior, concomitent sau ulterior ingestiei
de alimente. După administrarea primei doze, pacientul va rămâne culcat şi sub
supravegherea medicului cel puţin 2 ore, pentru a evita eventualele fenomene
ortostatice. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la enalapril sau la oricare din componenţii produsului;
- edem angioneurotic provocat de un inhibitor al enzimei de conversie, în
antecedente;
- stenoză de arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional;
- insuficienţă renală severă (clearance al creatininei sub 30 ml/min);
- perioada de sarcină şi alăptare. https://bit.ly/3xQOETP
- Hipertensiune arterială esenţială (ca medicaţie unică sau în asociaţie cu
diuretice sau alte antihipertensive), inclusiv forme maligne sau refractare;
- Hipertensiune arterială cu nefropatie diabetică;
- Hipertensiune arterială renovasculară (cu excepţia cazurilor de stenoză de arteră
renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional).
- Insuficienţă cardiacă congestivă (eventual în asociaţie cu diuretice şi
digitalice);
- Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică sau după infarct miocardic acut. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Hipertensiunea arterială esenţială:
În hipertensiunea arterială uşoară, doza recomandată iniţial este de 5-10 mg maleat
de enalapril, în priză unică, zilnic; pentru celelalte stadii ale hipertensiunii arteriale,
doza iniţială recomandată este de 20 mg maleat de enalapril în priză unică, zilnic.
Doza se adaptează apoi în funcţie de răspunsul terapeutic, fără a depăşi 40 mg/zi.
Doza uzuală de întreţinere este 20 mg maleat de enalapril pe zi, în priză unică.
Hipertensiunea arterială renovasculară:
Tratamentul trebuie început cu o doză iniţială mai redusă (de exemplu 5 mg sau mai
puţin). Ulterior doza poate fi crescută treptat, în funcţie de răspunsul terapeutic. Este
de aşteptat ca majoritatea pacienţilor să răspundă la o tabletă de 20 mg, o dată pe zi.
În hipertensiunea tratată concomitent cu diuretice se recomandă prudenţă, deoarece
aceşti pacienţi pot prezenta depleţie hidrică sau salină. Tratamentul cu diuretice ar
trebui întrerupt 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu enalapril comprimate.
Dacă acest lucru nu este posibil, doza iniţială de enalapril comprimate, trebuie să fie
redusă (5 mg sau mai puţin) pentru a aprecia efectul iniţial asupra tensiunii arteriale.
Doza trebuie apoi adaptată în conformitate cu nevoile pacientului.
Insuficienţa cardiacă congestivă:
Doza recomandată iniţial este de 2,5 mg pe zi în priză unică; dacă este necesar doza
va fi mărită treptat (în 2-4 săptămâni); doza de întreţinere recomandată este de 5-20
mg pe zi, în 1-2 prize, fără a depăşi 40 mg/zi.
În insuficienţă renală: dozele se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei:
pentru valori cuprinse între 30-80 ml/min.,doza recomandată iniţial este de 5-10 mg
maleat de enalapril pe zi, iar pentru valori cuprinse între 10-30 ml/min., 2,5-5 mg
maleat de enalapril pe zi; ulterior doza poate fi crescută în funcţie de răspunsul
terapeutic; se vor controla frecvent potasemia şi nivelul plasmatic al creatininei. În
cazul pacienţilor vârstnici, doza este stabilită de medic şi este bazată pe funcţionarea
rinichiului.
În insuficienţă renală: dozele se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei:
pentru valori cuprinse între 30-80 ml/min., doza recomandată iniţial este de 5-10 mg
maleat de enalapril pe zi, iar pentru valori cuprinse între 10-30 ml/min., 2,5-5 mg
maleat de enalapril pe zi; ulterior doza poate fi crescută în funcţie de răspunsul
terapeutic; se vor controla frecvent potasemia şi nivelul plasmatic al creatininei.
Administrare orală.
Deoarece absorbţia comprimatelor de enalapril comprimate, nu este influenţată de
alimente, comprimatele se pot administra anterior, concomitent sau ulterior ingestiei
de alimente. După administrarea primei doze, pacientul va rămâne culcat şi sub
supravegherea medicului cel puţin 2 ore, pentru a evita eventualele fenomene
ortostatice. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la enalapril sau la oricare din componenţii produsului;
- edem angioneurotic provocat de un inhibitor al enzimei de conversie, în
antecedente;
- stenoză de arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional;
- insuficienţă renală severă (clearance al creatininei sub 30 ml/min);
- perioada de sarcină şi alăptare. https://bit.ly/3xQOETP
Indicaţii terapeutice
Pentru tratamentul bolilor reumatice, osteoartrita şi spondilita anchilozantă, afecţiunilor musculoscheletice şi traume aşa ca: periartrita, sindromul “umărului congelat”, bursita, tendinita,
tenosinovita, dureri de spate, entorsie, luxaţii.
Pentru efectul său analgezic flurbiprofen este indicat şi în ameliorarea durerilor usoare până la
moderate, cum ar fi: durerea de dinţi, durerile postoperatorii, dismenorea şi migrena.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum, prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară de a controla simptomele (vezi pct 4.4).
Adulţii:
Câte 150 – 200 mg pe zi, divizate în două, trei sau patru administrări separate.
La pacienţii cu simptome severe sau boli recente, sau în timpul acutizărilor, doza zilnică maximă
poate fi crescută până la 300 mg în doze separate.
În algodismenoree o doză de 100 mg poate fi administrată la începutul evoluării simptomelor,
urmată de 50-100 mg luate la intervalul de 4-6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 300 mg.
Copii:
Algopet nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani.
Pacienţi vârstnici
Persoanele în vârstă sunt sub riscul de a dezvolta reacţii adverse grave. Cu toate că flurbiprofen este
bine tolerat de această grupă de pacienţi, unii din ei, în special la cei cu insuficienţă renală, timpul
de eliminare a AINS este încetinit. În aceste cazuri, flurbiprofen trebuie utilizat cu precauţie şi
dozele trebuie ajustate individual.
Dacă utilizarea AINS se consideră a fi necesară, trebuie utilizate doze minime eficace şi pe o
perioadă scurtă de timp. Pacientul trebuie monitorizat periodic în timpul terapiei cu AINS, pentru
identificarea eventualelor hemoragii gastrointestinale.
Metoda de administrare
Pentru administrare orală.
Preferabil de administrat cu sau după mâncare.
Contraindicaţii
Algopet este contraindicat pacienţilor:
- cu hipersensibilitate la flurbiprofen (astm bronşic, urticărie ori alte tipuri de alergie) ori la alte
componente ale preparatului sau care au prezentat anterior reacţii de hipersensibilitate la
flurbiprofen (ex. astm bronşic, rinită, angioedem ori urticăria), acid acetilsalicilic ori alte AINS;
- cu antecedente de hemoragii gastrointestinale sau perforare în timpul tratamentului cu AINS.
- cu acutizare sau antecedente de colită ulcerativă, boala Crohn, ulcer gastro-duodenal recurent sau
hemoragie gastro-intestinală (definit ca două sau mai multe episoade de ulceraţii sau sângerări).
- cu insuficienţă cardiacă severă, insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală (vezi pct 4.4).
- Algopet este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct 4.6).
Pentru tratamentul bolilor reumatice, osteoartrita şi spondilita anchilozantă, afecţiunilor musculoscheletice şi traume aşa ca: periartrita, sindromul “umărului congelat”, bursita, tendinita,
tenosinovita, dureri de spate, entorsie, luxaţii.
Pentru efectul său analgezic flurbiprofen este indicat şi în ameliorarea durerilor usoare până la
moderate, cum ar fi: durerea de dinţi, durerile postoperatorii, dismenorea şi migrena.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum, prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară de a controla simptomele (vezi pct 4.4).
Adulţii:
Câte 150 – 200 mg pe zi, divizate în două, trei sau patru administrări separate.
La pacienţii cu simptome severe sau boli recente, sau în timpul acutizărilor, doza zilnică maximă
poate fi crescută până la 300 mg în doze separate.
În algodismenoree o doză de 100 mg poate fi administrată la începutul evoluării simptomelor,
urmată de 50-100 mg luate la intervalul de 4-6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 300 mg.
Copii:
Algopet nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani.
Pacienţi vârstnici
Persoanele în vârstă sunt sub riscul de a dezvolta reacţii adverse grave. Cu toate că flurbiprofen este
bine tolerat de această grupă de pacienţi, unii din ei, în special la cei cu insuficienţă renală, timpul
de eliminare a AINS este încetinit. În aceste cazuri, flurbiprofen trebuie utilizat cu precauţie şi
dozele trebuie ajustate individual.
Dacă utilizarea AINS se consideră a fi necesară, trebuie utilizate doze minime eficace şi pe o
perioadă scurtă de timp. Pacientul trebuie monitorizat periodic în timpul terapiei cu AINS, pentru
identificarea eventualelor hemoragii gastrointestinale.
Metoda de administrare
Pentru administrare orală.
Preferabil de administrat cu sau după mâncare.
Contraindicaţii
Algopet este contraindicat pacienţilor:
- cu hipersensibilitate la flurbiprofen (astm bronşic, urticărie ori alte tipuri de alergie) ori la alte
componente ale preparatului sau care au prezentat anterior reacţii de hipersensibilitate la
flurbiprofen (ex. astm bronşic, rinită, angioedem ori urticăria), acid acetilsalicilic ori alte AINS;
- cu antecedente de hemoragii gastrointestinale sau perforare în timpul tratamentului cu AINS.
- cu acutizare sau antecedente de colită ulcerativă, boala Crohn, ulcer gastro-duodenal recurent sau
hemoragie gastro-intestinală (definit ca două sau mai multe episoade de ulceraţii sau sângerări).
- cu insuficienţă cardiacă severă, insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală (vezi pct 4.4).
- Algopet este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct 4.6).
INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-3%
40.11 MDL
41.35 MDL