Filtru
Întâi cele populare
Ce este Lopedium capsule şi pentru ce se utilizează
Lopedium conţine clorhidrat de loperamidă, care aparţine unui grup de medicamente denumite
antidiareice. Creşte tonusul intestinal, previne peristaltica propulsivă şi reduce frecvenţa evacuării în
caz de diaree.
Lopedium este utilizat pentru tratamentul simptomatic al diareei dacă nu este disponibil tratamentul
cauzei care a provocat diareea. . Cum să utilizaţi Lopedium capsule
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este menţionat în acest prospect sau aşa cum
v-a recomandat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza de Lopedium pe care trebuie să o administrați va depinde de vîrstă şi de tipul de diaree (un
episod brusc de diaree sau diaree de lungă durată). Puteţi utiliza Lopedium oricînd în cursul zilei.
Capsulele trebuie înghiţite cu o cantitate de lichid.
Utilizarea la adulţi (inclusiv vîrstnici):
- pentru un episod brusc (acut), administraţi 2 capsule Lopedium (4 mg clorhidrat de loperamidă) o
dată, apoi 1 capsulă Lopedium (2 mg clorhidrat de loperamidă) după fiecare scaun diareic
eliminat. Dacă aveţi un scaun solid sau tare sau dacă trec 24 de ore fără a avea scaun, întrerupeţi
tratamentul;
- pentru diaree de lungă durată (cronică), doza exactă va fi stabilită împreună cu medicul
dumneavoastră, dar nu administraţi mai mult de 8 capsule Lopedium (16 mg clorhidrat de
loperamidă) în decurs de 24 ore.
Utilizarea la copii cu vîrsta cuprinsă între 6 şi 17 ani:
- pentru un episod brusc (acut), administraţi 1 capsulă Lopedium (2 mg clorhidrat de loperamidă) o
dată, apoi continuaţi cu 1 capsulă Lopedium (2 mg clorhidrat de loperamidă) după fiecare scaun
diareic eliminat. Dacă copilul are un scaun solid sau tare sau dacă trec 24 de ore fără a avea scaun,
întrerupeţi tratamentul;
- pentru diaree de lungă durată (cronică), doza exactă va fi stabilită împreuna cu medicul
dumneavoastră, dar nu administraţi niciodată mai mult decît doza recomandată pe zi raportată la
greutatea corporală a copilului dumneavoastră (3 capsule/20 kg greutate corporală, care nu trebuie
să depăşească un maxim de 8 capsule pe zi (16 mg clorhidrat de loperamidă)).
Copii cu vîsta sub 6 ani
Lopedium capsule nu este destinat copiilor cu vîrsta sub 6 ani, deoarece conţine doze înalte de
substanţă activă (forma farmaceutică nu permite divizarea şi calcularea exactă a dozei în funcție de
greutatea corporală a copilului dumneavoastră). Pentru copiii cu vîrsta cuprinsă între 2 şi 6 ani sunt
disponibile alte forme farmaceutice, de exemplu, Lopedium soluţie orală.
Modul de administrare
Capsulele se administrează fără a fi mestecate cu o cantitate de lichid.
Nu administraţi mai mult de 6 capsule Lopedium în decurs de 24 de ore!
Dacă diareea persistă mai mult de 48 de ore, întrerupeţi tratamentul cu Lopedium şi
adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
https://bit.ly/3gWidfn
Lopedium conţine clorhidrat de loperamidă, care aparţine unui grup de medicamente denumite
antidiareice. Creşte tonusul intestinal, previne peristaltica propulsivă şi reduce frecvenţa evacuării în
caz de diaree.
Lopedium este utilizat pentru tratamentul simptomatic al diareei dacă nu este disponibil tratamentul
cauzei care a provocat diareea. . Cum să utilizaţi Lopedium capsule
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este menţionat în acest prospect sau aşa cum
v-a recomandat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza de Lopedium pe care trebuie să o administrați va depinde de vîrstă şi de tipul de diaree (un
episod brusc de diaree sau diaree de lungă durată). Puteţi utiliza Lopedium oricînd în cursul zilei.
Capsulele trebuie înghiţite cu o cantitate de lichid.
Utilizarea la adulţi (inclusiv vîrstnici):
- pentru un episod brusc (acut), administraţi 2 capsule Lopedium (4 mg clorhidrat de loperamidă) o
dată, apoi 1 capsulă Lopedium (2 mg clorhidrat de loperamidă) după fiecare scaun diareic
eliminat. Dacă aveţi un scaun solid sau tare sau dacă trec 24 de ore fără a avea scaun, întrerupeţi
tratamentul;
- pentru diaree de lungă durată (cronică), doza exactă va fi stabilită împreună cu medicul
dumneavoastră, dar nu administraţi mai mult de 8 capsule Lopedium (16 mg clorhidrat de
loperamidă) în decurs de 24 ore.
Utilizarea la copii cu vîrsta cuprinsă între 6 şi 17 ani:
- pentru un episod brusc (acut), administraţi 1 capsulă Lopedium (2 mg clorhidrat de loperamidă) o
dată, apoi continuaţi cu 1 capsulă Lopedium (2 mg clorhidrat de loperamidă) după fiecare scaun
diareic eliminat. Dacă copilul are un scaun solid sau tare sau dacă trec 24 de ore fără a avea scaun,
întrerupeţi tratamentul;
- pentru diaree de lungă durată (cronică), doza exactă va fi stabilită împreuna cu medicul
dumneavoastră, dar nu administraţi niciodată mai mult decît doza recomandată pe zi raportată la
greutatea corporală a copilului dumneavoastră (3 capsule/20 kg greutate corporală, care nu trebuie
să depăşească un maxim de 8 capsule pe zi (16 mg clorhidrat de loperamidă)).
Copii cu vîsta sub 6 ani
Lopedium capsule nu este destinat copiilor cu vîrsta sub 6 ani, deoarece conţine doze înalte de
substanţă activă (forma farmaceutică nu permite divizarea şi calcularea exactă a dozei în funcție de
greutatea corporală a copilului dumneavoastră). Pentru copiii cu vîrsta cuprinsă între 2 şi 6 ani sunt
disponibile alte forme farmaceutice, de exemplu, Lopedium soluţie orală.
Modul de administrare
Capsulele se administrează fără a fi mestecate cu o cantitate de lichid.
Nu administraţi mai mult de 6 capsule Lopedium în decurs de 24 de ore!
Dacă diareea persistă mai mult de 48 de ore, întrerupeţi tratamentul cu Lopedium şi
adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
https://bit.ly/3gWidfn
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice Tratamentul simptomatic al sindromului algic şi afecţiunilor inflamatoare în caz de: - boli reumatismale cum sunt poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, poliartrita reumatoidă juvenilă, sindrom Reiter; - artroze invalidante însoţite de dureri; - inflamaţii acute articulare şi ale ţesuturilor din jurul articulaţiilor (bursite, capsulite, sinovite, tendinite sau tenosinovite); - lombalgii, radiculite; - artrită microcristalină; - artrită gutoasă - criză acută; - dureri ușoare şi moderate cum sunt cele care apar în rezultatul unor mici intervenţii chirurgicale, stomatologice, ginecologice, ortopedice; dureri ale muşchilor şi articulaţiilor datorate efortului sau traumatismelor; - cefalee de origine vasculară; - dismenoree.
Doze şi mod de administrare - 2 - Se administrează rectal profund; la posibilitate – după defecare. Doza diclofenacului depinde de gradul manifestării patologiei. La adulţi doza recomandată: - supozitoare 50 mg de 2 ori pe zi, - supozitoare 100 mg o dată pe zi. La copii (cu vîrsta mai mare de 14 ani) doza recomandată - supozitoare 50 mg de 1-2 ori pe zi. Doza maximă nictemerală – 150 mg pe zi. Durata tratamentului se va stabili de către medic.
Contraindicaţii - Hipersensibilitate la diclofenac, acid acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipienţii medicamentului; - ulcer gastric sau duodenal în faza de acutizare, hemoragie sau perforaţie gastrointestinală; - antecedente recente de rectită sau rectoragii; - insuficienţă hepatică, renală severă; - insuficiență cardiacă congestivă stabilită (clasele II-IV după NYHA), boală cardiacă ischemică, boală arterială periferică sau boală cerebrovasculară; - trimestrul III al sarcinii; - perioada de alăptare; - vîrsta sub 14 ani.
Supradozare Simptome: greaţă, vomă, gastralgii, hemoragie gastro-intestinală, hipoprotrombinemie, insuficienţă renală acută, convulsii, stare de letargie. Tratament: se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
https://bit.ly/3tDVSrq
Doze şi mod de administrare - 2 - Se administrează rectal profund; la posibilitate – după defecare. Doza diclofenacului depinde de gradul manifestării patologiei. La adulţi doza recomandată: - supozitoare 50 mg de 2 ori pe zi, - supozitoare 100 mg o dată pe zi. La copii (cu vîrsta mai mare de 14 ani) doza recomandată - supozitoare 50 mg de 1-2 ori pe zi. Doza maximă nictemerală – 150 mg pe zi. Durata tratamentului se va stabili de către medic.
Contraindicaţii - Hipersensibilitate la diclofenac, acid acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipienţii medicamentului; - ulcer gastric sau duodenal în faza de acutizare, hemoragie sau perforaţie gastrointestinală; - antecedente recente de rectită sau rectoragii; - insuficienţă hepatică, renală severă; - insuficiență cardiacă congestivă stabilită (clasele II-IV după NYHA), boală cardiacă ischemică, boală arterială periferică sau boală cerebrovasculară; - trimestrul III al sarcinii; - perioada de alăptare; - vîrsta sub 14 ani.
Supradozare Simptome: greaţă, vomă, gastralgii, hemoragie gastro-intestinală, hipoprotrombinemie, insuficienţă renală acută, convulsii, stare de letargie. Tratament: se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
https://bit.ly/3tDVSrq
-3%
19.79 MDL
20.40 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Tratamentul tulburării depresive majore.
Tratamentul durerii din neuropatia diabetică periferică.
Tratamentul tulburării de anxietate generalizată. Doze şi mod de administrare
Doze
Tulburarea depresivă majoră
Doza iniţială şi doza de întreţinere recomandată este 60 mg o dată pe zi, cu sau fără alimente. În
studiile clinice au fost evaluate, din punctul de vedere al siguranţei, doze mai mari de 60 mg o dată pe
zi, până la doza maximă de 120 mg pe zi. Cu toate acestea, nu există dovezi clinice care să sugereze că
pacienţii care nu răspund la doza iniţială recomandată pot beneficia de creşteri ale dozei.
Răspunsul terapeutic se constată de obicei după 2-4 săptămâni de tratament.
2
După consolidarea răspunsului antidepresiv, se recomandă continuarea tratamentului timp de câteva
luni, pentru a se evita recăderile. La pacienţii care au răspuns la tratamentul cu duloxetină şi care au un
istoric de episoade depresive majore repetate, poate fi luat în considerare un tratament de lungă durată
cu doze de 60 până la 120 mg pe zi.
Tulburarea de anxietate generalizată
Doza de iniţiere recomandată la majoritatea pacienţilor cu tulburare de anxietate generalizată este de
30 mg administrată o dată pe zi, cu sau fără alimente. La pacienţii cu un răspuns insuficient doza
trebuie crescută la 60 mg, aceasta fiind doza uzuală de menţinere la majoritatea pacienţilor.
La pacienţii la care tulburarea de anxietate coexistă cu o tulburare depresivă majoră trebuie utilizată o
doză iniţială de 60 mg o dată pe zi (a se vedea de asemenea recomandările de dozare de mai sus).
În studii clinice, doze de până la 120 mg pe zi au demonstrat eficacitate şi au fost evaluate din punct
de vedere al siguranţei. În cazul pacienţilor cu răspuns insuficient la 60 mg, poate fi luată în
considerare o creştere a dozei până la 90 mg sau 120 mg. Creşterea dozei trebuie făcută în funcţie de
răspunsul clinic şi tolerabilitate.
După consolidarea răspunsului, se recomandă continuarea tratamentului timp de câteva luni pentru a
se evita recăderile.
Durerea din neuropatia diabetică periferică
Doza iniţială şi doza de întreţinere recomandată este 60 mg o dată pe zi, cu sau fără alimente. În
studiile clinice au fost evaluate din punctul de vedere al siguranţei doze mai mari de 60 mg o dată pe
zi, până la doza maximă de 120 mg pe zi, administrată în prize divizate egale. Concentraţia plasmatică
a duloxetinei manifestă variabilitate inter-individuală mare (vezi pct. 5.2). În consecinţă, unii pacienţi
care răspund insuficient la 60 mg pot să beneficieze de o doză mai mare.
Răspunsul la tratament trebuie evaluat după 2 luni. În cazul pacienţilor cu un răspuns la tratament
iniţial inadecvat, răspunsul suplimentar după acest interval de timp este puţin probabil.
Beneficiul terapeutic trebuie reevaluat regulat (cel puţin la fiecare trei luni) (vezi pct. 5.1).
Întreruperea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă. La întreruperea definitivă a tratamentului cu Duloxgamma, doza
trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni, pentru a reduce riscul
apariţiei reacţiilor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă după o scădere a dozei sau la întreruperea
definitivă a tratamentului apar simptome intolerabile, se poate lua în considerare reinstituirea dozei
prescrise anterior. Ulterior, medicul poate continua să descrească doza, dar într-un ritm mai lent. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate la pacienţii trataţi cu duloxetină au fost greaţă, cefalee,
xerostomie, somnolenţă şi ameţeli. Totuşi, majoritatea reacţiilor adverse frecvente au fost uşoare
până la moderate, au apărut de obicei precoce în cursul tratamentului şi cele mai multe au tins să se
remită chiar dacă tratamentul a continuat.
Tratamentul tulburării depresive majore.
Tratamentul durerii din neuropatia diabetică periferică.
Tratamentul tulburării de anxietate generalizată. Doze şi mod de administrare
Doze
Tulburarea depresivă majoră
Doza iniţială şi doza de întreţinere recomandată este 60 mg o dată pe zi, cu sau fără alimente. În
studiile clinice au fost evaluate, din punctul de vedere al siguranţei, doze mai mari de 60 mg o dată pe
zi, până la doza maximă de 120 mg pe zi. Cu toate acestea, nu există dovezi clinice care să sugereze că
pacienţii care nu răspund la doza iniţială recomandată pot beneficia de creşteri ale dozei.
Răspunsul terapeutic se constată de obicei după 2-4 săptămâni de tratament.
2
După consolidarea răspunsului antidepresiv, se recomandă continuarea tratamentului timp de câteva
luni, pentru a se evita recăderile. La pacienţii care au răspuns la tratamentul cu duloxetină şi care au un
istoric de episoade depresive majore repetate, poate fi luat în considerare un tratament de lungă durată
cu doze de 60 până la 120 mg pe zi.
Tulburarea de anxietate generalizată
Doza de iniţiere recomandată la majoritatea pacienţilor cu tulburare de anxietate generalizată este de
30 mg administrată o dată pe zi, cu sau fără alimente. La pacienţii cu un răspuns insuficient doza
trebuie crescută la 60 mg, aceasta fiind doza uzuală de menţinere la majoritatea pacienţilor.
La pacienţii la care tulburarea de anxietate coexistă cu o tulburare depresivă majoră trebuie utilizată o
doză iniţială de 60 mg o dată pe zi (a se vedea de asemenea recomandările de dozare de mai sus).
În studii clinice, doze de până la 120 mg pe zi au demonstrat eficacitate şi au fost evaluate din punct
de vedere al siguranţei. În cazul pacienţilor cu răspuns insuficient la 60 mg, poate fi luată în
considerare o creştere a dozei până la 90 mg sau 120 mg. Creşterea dozei trebuie făcută în funcţie de
răspunsul clinic şi tolerabilitate.
După consolidarea răspunsului, se recomandă continuarea tratamentului timp de câteva luni pentru a
se evita recăderile.
Durerea din neuropatia diabetică periferică
Doza iniţială şi doza de întreţinere recomandată este 60 mg o dată pe zi, cu sau fără alimente. În
studiile clinice au fost evaluate din punctul de vedere al siguranţei doze mai mari de 60 mg o dată pe
zi, până la doza maximă de 120 mg pe zi, administrată în prize divizate egale. Concentraţia plasmatică
a duloxetinei manifestă variabilitate inter-individuală mare (vezi pct. 5.2). În consecinţă, unii pacienţi
care răspund insuficient la 60 mg pot să beneficieze de o doză mai mare.
Răspunsul la tratament trebuie evaluat după 2 luni. În cazul pacienţilor cu un răspuns la tratament
iniţial inadecvat, răspunsul suplimentar după acest interval de timp este puţin probabil.
Beneficiul terapeutic trebuie reevaluat regulat (cel puţin la fiecare trei luni) (vezi pct. 5.1).
Întreruperea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă. La întreruperea definitivă a tratamentului cu Duloxgamma, doza
trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni, pentru a reduce riscul
apariţiei reacţiilor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă după o scădere a dozei sau la întreruperea
definitivă a tratamentului apar simptome intolerabile, se poate lua în considerare reinstituirea dozei
prescrise anterior. Ulterior, medicul poate continua să descrească doza, dar într-un ritm mai lent. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate la pacienţii trataţi cu duloxetină au fost greaţă, cefalee,
xerostomie, somnolenţă şi ameţeli. Totuşi, majoritatea reacţiilor adverse frecvente au fost uşoare
până la moderate, au apărut de obicei precoce în cursul tratamentului şi cele mai multe au tins să se
remită chiar dacă tratamentul a continuat.
-3%
183.18 MDL
188.85 MDL
Rețetă medicală
FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
DESCRIEREA PREPARATULUI
Lichid incolor transparent. INDICAŢII TERAPEUTICE
Faza acută a ictusului ischemic şi sechelele lui neurologice.
Traumatism cranio-cerebral şi sechelele lui neurologice.
Tulburările neurologice (cognitive, senzitive şi motorii) cauzate de afecţiuni cerebrale vasculare şi degenerative.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intramuscular şi intravenos lent (timp de 5 min) sau prin perfuzie intravenoasă (câte 40-60 pic/min). Adulţi
Se recomandă de administrat preparatul câte 1-2 ori pe zi în funcţie de severitatea simptomelor. Soluţia din fiolă este predestinată numai pentru o singură administrare. După deschiderea fiolei soluţia trebuie administrată imediat.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la orice component al preparatului. Nu se va administra la pacienţii cu hipertonusul sistemului nervos parasimpatic.
Soluţie injectabilă
DESCRIEREA PREPARATULUI
Lichid incolor transparent. INDICAŢII TERAPEUTICE
Faza acută a ictusului ischemic şi sechelele lui neurologice.
Traumatism cranio-cerebral şi sechelele lui neurologice.
Tulburările neurologice (cognitive, senzitive şi motorii) cauzate de afecţiuni cerebrale vasculare şi degenerative.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intramuscular şi intravenos lent (timp de 5 min) sau prin perfuzie intravenoasă (câte 40-60 pic/min). Adulţi
Se recomandă de administrat preparatul câte 1-2 ori pe zi în funcţie de severitatea simptomelor. Soluţia din fiolă este predestinată numai pentru o singură administrare. După deschiderea fiolei soluţia trebuie administrată imediat.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la orice component al preparatului. Nu se va administra la pacienţii cu hipertonusul sistemului nervos parasimpatic.
-3%
235.86 MDL
243.15 MDL
Rețetă medicală
Antibiotice betalactamice, peniciline; peniciline în combinaţii, inclusiv inhibitori de betalactamază.
Indicaţii terapeutice
Amoxiplus este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii provocate de tulpini sensibile la asociaţia amoxicilină/acid clavulanic:
infecţii ale căilor respiratorii superioare (inclusiv infecţii ORL): sinuzite acute şi cronice, otite medii, amigdalite recurente, abces periamigdalian;
infecţii ale căilor respiratorii inferioare: acutizări ale bronşitelor cronice, pneumonii, bronhopneumonii;
infecţii genito-urinare: cistite, uretrite, pielonefrite, infecţii genitale la femei;
infectii cutanate şi ale ţesuturilor moi: celulite, plăgi provocate prin muşcături;
infecţii osteo-articulare: osteomielită, infecţii dentare severe;
alte infecţii: avort septic, febră puerperală, infecţii pelvine sau abdominale, peritonite, colangite, complicaţii post-operatorii intra-abdominale, abces mamar.
Amoxiplus este indicat pentru profilaxia infecţiilor post-chirurgicale, în special după chirurgia gastro- intestinală, pelvină, a capului şi gâtului, chirurgia cardiacă şi renală, protezare articulară, după amputare de membre şi după chirurgia tractului biliar.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la amoxicilină, acid clavulanic sau la oricare alte antibiotice beta-lactamice. Antecedente de disfuncţii hepatice sau icter provocate de asociaţia amoxicilină – acid clavulanic.
Precauţii
Utilizarea prelungită de Amoxiplus poate determina ocazional selectarea de germeni rezistenţi. În cazul administrării unor doze mari de Amoxiplus trebuie avut în vedere şi conţinutul în sodiu la pacienţii cu dietă hiposodată.
În timpul administrării dozelor mari de Amoxiplus trebuie menţinute un aport de lichide şi o eliminare urinară adcvate, pentru a reduce riscul cristaluriei.
Interacţiuni
Administrarea Amoxiplus concomitent cu un antibiotic aminoglicozidic determină un efect bactericid sinergie asupra unor tulpini de enterococi şi a streptococilor de grup B. Totuşi, aceste medicamente sunt incompatibile din punct de vedere fizic şi chimic şi se inactivează dacă sînt amestecate sau administrate împreună (în aceeaşi seringă).
Administrarea concomitentă cu alopurinol poate să crească incidenţa reacţiilor alergice cutanate. Asocierea Amoxiplus cu metotrexat creşte toxicitatea acestuia.
Utilizarea Amoxiplus concomitent cu probenecid nu este recomandată. Utilizarea concomitentă creşte concentraţiile plasmatice de amoxicilină dar nu şi de acid clavulanic.
La pacienţii care utilizează Amoxiplus a fost descrisă rar prelungirea timpului de protrombină. De aceea, trebuie avută în vedere o monitorizare adecvată a timpului de protrombină atunci când se administrează concomitent cu anticoagulante.
Similar altor antibiotice cu spectru larg, Amoxiplus poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale şi de aceea, pacientele trebuie avertizate asupra acestui fapt.
Concentraţiile mari de amoxicilină în urină pot produce reacţii fals-pozitive la testarea glicozuriei, utilizând reactivul Benedict sau soluţia Fehling. De aceea, în timpul tratamentului cu Amoxiplus pentru determinarea glicozuriei se recomandă folosirea reacţiilor de oxidare enzimatică.
Atenţionări speciale
Anterior iniţierii tratamentului cu Amoxiplus trebuie efectuată o anamneză atentă privind antecedentele de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau oricare alţi alergeni, datorită riscului de reacţii alergice încrucişate. Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul cu Amoxiplus trebuie întrerupt şi se va institui tratament adecvat. Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă cu adrenalină.
Administrarea de Amoxiplus trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă, deoarece această afecţiune a fost asociată cu apariţia unui rash morbiliform la pacienţii care au utilizat amoxicilină.
La pacienţii cu insufucienţă renală, doza trebuie scăzută (vezi pct. Doze şi mod de administrare) sau intervalul dintre administrări trebuie prelungit în funcţie de gradul insuficienţei. Amoxiplus trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
Sarcina şi alăptarea
Atât amoxicilina cît şi acidul clavulanic traversează bariera feto-placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Cu toate acestea, Amoxiplus se administrează în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.
Amoxicilina şi acidul clavulanic se excretă în laptele matern, de aceea medicamentul trebuie folosit cu prudenţă în timpul alăptării, deoarece există riscul de hipersensibilizare a sugarului alimentat la sân.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Deoarece Amoxiplus poate produce reacţii adverse nervos centrale, poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Tratamentul infecţiilor
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţii severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 3 luni – 12 ani: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţiile mai severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 0 – 3 luni: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 12 ore, în timpul perioadei perinatale atît la prematuri cît şi la nou născuţi la termen; după perioada perinatală, se administrează aceeaşi doză la intervale de 8 ore (la sugari peste 4 kg).
30 mg Amoxiplus conţin amoxicilină 25 mg şi acid clavulanic 5 mg.
Profilaxia infecţiilor post-chirurgicale la adulţi
Doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus administrată în perioada de inducţie a anesteziei. În cazul intervenţiilor chirurgicale cu risc crescut de infecţie, de exemplu în chirurgia colo-rectală, pot fi necesare 3 – 4 doze a câte 1,2 g Amoxiplus în decurs de 24 ore. De obicei, aceste doze se administrează în perioada de inducţie a anesteziei şi se repetă după 8, 16 (şi 24) ore de la intervenţie. Acest regim poate fi continuat cîteva zile dacă întervenţia chirurgicală prezintă un risc de infecţie semnificativ crescut. Prezenţa semnelor clinice evidente de infecţie asociată intervenţiei chirurgicale, pot impune tratament post-operator cu Amoxiplus administrat intravenos, conform schemelor terapeutice uzuale.
Afectarea funcţiei hepatice
Administrarea se va face cu prudenţă; funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate, atât la adulţi cât şi la copii. Nu există date suficiente pentru a face recomandări speciale de dozare.
Varstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor. Dozele vor fi ajustate dacă există afectarea funcţiei renale.
Un flacon de Amoxiplus 600 mg conţine potasiu 0,5 mmol şi sodiu 1,4 mmol. Un flacon de Amoxiplus 1,2 g conţine potasiu 1 mmol şi sodiu 2,8 mmol.
Mod de administrare
Amoxiplus poate fi injectat intravenos sau se poate administra în perfuzie intravenoasă intermitentă. Nu se administrează intramuscular sau subcutanat.
Injectare intravenoasă
Amoxiplus se administrează lent intravenos într-o perioadă de 3 – 4 minute (vezi şi pct. Precauţii). Perfuzie intravenoasă
Amoxiplus se administrează în perfuzie intravenoasă cu o durată de minim 30-40 minute (vezi şi pct. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor).
Incompatibilităţi
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu produse de sînge, cu hidrolizate proteice sau cu emulsii lipidice. Dacă Amoxiplus este administrat concomitent cu un aminoglicozid, cele două antibiotice nu trebuie amestecate în aceeaşi seringă sau recipient de perfuzie, deoarece există riscul scăderii activităţii aminoglicozidelor în aceste condiţii.
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu soluţii conţinînd glucoză, dextran sau bicarbonat.
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea utilzării şi manipularea sa Amoxiplus 600 mg se reconstituie prin dizolvare în 9,6 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită pînă la dizolvare.
Amoxiplus 1,2 g se reconstituie prin dizolvare în 19,2 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită până la dizolvare.
După reconstituire, soluţia are un aspect limpede şi o culoare galben pal. Uşoare variaţii în intensitatea culorii nu indică modificări ale eficacităţii sau siguranţei medicamentului.
Pentru administrarea în perfuzie, se reconstituie Amoxiplus conform indicaţiilor de mai sus, după care se adaugă în 50 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 600 mg, respectiv 100 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 1,2 g. Solutia perfuzabila poate fi solutie de clorura de sodiu 0,9% sau solutie Ringer.
Soluţia se va utiliza imediat după reconstituire.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Supradozaj
În caz de supradozaj pot să apară simptome gastro-intestinale şi dezechilibre hidro-electrolitice. În acest caz este necesar tratament simptomatic.
În timpul tratamentului cu Amoxiplus a fost observată apariţia cristaluriei (vezi şi pct. Precauţii), fiind necesară asigurarea unui aport de lichide şi o eliminare urinară adecvate. Când concentraţiile urinare sunt mari, la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita la nivelul cateterelor vezicale, fiind necesară o verificare regulată.
Amoxiplus poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă.
Indicaţii terapeutice
Amoxiplus este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii provocate de tulpini sensibile la asociaţia amoxicilină/acid clavulanic:
infecţii ale căilor respiratorii superioare (inclusiv infecţii ORL): sinuzite acute şi cronice, otite medii, amigdalite recurente, abces periamigdalian;
infecţii ale căilor respiratorii inferioare: acutizări ale bronşitelor cronice, pneumonii, bronhopneumonii;
infecţii genito-urinare: cistite, uretrite, pielonefrite, infecţii genitale la femei;
infectii cutanate şi ale ţesuturilor moi: celulite, plăgi provocate prin muşcături;
infecţii osteo-articulare: osteomielită, infecţii dentare severe;
alte infecţii: avort septic, febră puerperală, infecţii pelvine sau abdominale, peritonite, colangite, complicaţii post-operatorii intra-abdominale, abces mamar.
Amoxiplus este indicat pentru profilaxia infecţiilor post-chirurgicale, în special după chirurgia gastro- intestinală, pelvină, a capului şi gâtului, chirurgia cardiacă şi renală, protezare articulară, după amputare de membre şi după chirurgia tractului biliar.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la amoxicilină, acid clavulanic sau la oricare alte antibiotice beta-lactamice. Antecedente de disfuncţii hepatice sau icter provocate de asociaţia amoxicilină – acid clavulanic.
Precauţii
Utilizarea prelungită de Amoxiplus poate determina ocazional selectarea de germeni rezistenţi. În cazul administrării unor doze mari de Amoxiplus trebuie avut în vedere şi conţinutul în sodiu la pacienţii cu dietă hiposodată.
În timpul administrării dozelor mari de Amoxiplus trebuie menţinute un aport de lichide şi o eliminare urinară adcvate, pentru a reduce riscul cristaluriei.
Interacţiuni
Administrarea Amoxiplus concomitent cu un antibiotic aminoglicozidic determină un efect bactericid sinergie asupra unor tulpini de enterococi şi a streptococilor de grup B. Totuşi, aceste medicamente sunt incompatibile din punct de vedere fizic şi chimic şi se inactivează dacă sînt amestecate sau administrate împreună (în aceeaşi seringă).
Administrarea concomitentă cu alopurinol poate să crească incidenţa reacţiilor alergice cutanate. Asocierea Amoxiplus cu metotrexat creşte toxicitatea acestuia.
Utilizarea Amoxiplus concomitent cu probenecid nu este recomandată. Utilizarea concomitentă creşte concentraţiile plasmatice de amoxicilină dar nu şi de acid clavulanic.
La pacienţii care utilizează Amoxiplus a fost descrisă rar prelungirea timpului de protrombină. De aceea, trebuie avută în vedere o monitorizare adecvată a timpului de protrombină atunci când se administrează concomitent cu anticoagulante.
Similar altor antibiotice cu spectru larg, Amoxiplus poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale şi de aceea, pacientele trebuie avertizate asupra acestui fapt.
Concentraţiile mari de amoxicilină în urină pot produce reacţii fals-pozitive la testarea glicozuriei, utilizând reactivul Benedict sau soluţia Fehling. De aceea, în timpul tratamentului cu Amoxiplus pentru determinarea glicozuriei se recomandă folosirea reacţiilor de oxidare enzimatică.
Atenţionări speciale
Anterior iniţierii tratamentului cu Amoxiplus trebuie efectuată o anamneză atentă privind antecedentele de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau oricare alţi alergeni, datorită riscului de reacţii alergice încrucişate. Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul cu Amoxiplus trebuie întrerupt şi se va institui tratament adecvat. Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă cu adrenalină.
Administrarea de Amoxiplus trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă, deoarece această afecţiune a fost asociată cu apariţia unui rash morbiliform la pacienţii care au utilizat amoxicilină.
La pacienţii cu insufucienţă renală, doza trebuie scăzută (vezi pct. Doze şi mod de administrare) sau intervalul dintre administrări trebuie prelungit în funcţie de gradul insuficienţei. Amoxiplus trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
Sarcina şi alăptarea
Atât amoxicilina cît şi acidul clavulanic traversează bariera feto-placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Cu toate acestea, Amoxiplus se administrează în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.
Amoxicilina şi acidul clavulanic se excretă în laptele matern, de aceea medicamentul trebuie folosit cu prudenţă în timpul alăptării, deoarece există riscul de hipersensibilizare a sugarului alimentat la sân.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Deoarece Amoxiplus poate produce reacţii adverse nervos centrale, poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Tratamentul infecţiilor
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţii severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 3 luni – 12 ani: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţiile mai severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 0 – 3 luni: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 12 ore, în timpul perioadei perinatale atît la prematuri cît şi la nou născuţi la termen; după perioada perinatală, se administrează aceeaşi doză la intervale de 8 ore (la sugari peste 4 kg).
30 mg Amoxiplus conţin amoxicilină 25 mg şi acid clavulanic 5 mg.
Profilaxia infecţiilor post-chirurgicale la adulţi
Doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus administrată în perioada de inducţie a anesteziei. În cazul intervenţiilor chirurgicale cu risc crescut de infecţie, de exemplu în chirurgia colo-rectală, pot fi necesare 3 – 4 doze a câte 1,2 g Amoxiplus în decurs de 24 ore. De obicei, aceste doze se administrează în perioada de inducţie a anesteziei şi se repetă după 8, 16 (şi 24) ore de la intervenţie. Acest regim poate fi continuat cîteva zile dacă întervenţia chirurgicală prezintă un risc de infecţie semnificativ crescut. Prezenţa semnelor clinice evidente de infecţie asociată intervenţiei chirurgicale, pot impune tratament post-operator cu Amoxiplus administrat intravenos, conform schemelor terapeutice uzuale.
Afectarea funcţiei hepatice
Administrarea se va face cu prudenţă; funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate, atât la adulţi cât şi la copii. Nu există date suficiente pentru a face recomandări speciale de dozare.
Varstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor. Dozele vor fi ajustate dacă există afectarea funcţiei renale.
Un flacon de Amoxiplus 600 mg conţine potasiu 0,5 mmol şi sodiu 1,4 mmol. Un flacon de Amoxiplus 1,2 g conţine potasiu 1 mmol şi sodiu 2,8 mmol.
Mod de administrare
Amoxiplus poate fi injectat intravenos sau se poate administra în perfuzie intravenoasă intermitentă. Nu se administrează intramuscular sau subcutanat.
Injectare intravenoasă
Amoxiplus se administrează lent intravenos într-o perioadă de 3 – 4 minute (vezi şi pct. Precauţii). Perfuzie intravenoasă
Amoxiplus se administrează în perfuzie intravenoasă cu o durată de minim 30-40 minute (vezi şi pct. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor).
Incompatibilităţi
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu produse de sînge, cu hidrolizate proteice sau cu emulsii lipidice. Dacă Amoxiplus este administrat concomitent cu un aminoglicozid, cele două antibiotice nu trebuie amestecate în aceeaşi seringă sau recipient de perfuzie, deoarece există riscul scăderii activităţii aminoglicozidelor în aceste condiţii.
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu soluţii conţinînd glucoză, dextran sau bicarbonat.
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea utilzării şi manipularea sa Amoxiplus 600 mg se reconstituie prin dizolvare în 9,6 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită pînă la dizolvare.
Amoxiplus 1,2 g se reconstituie prin dizolvare în 19,2 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită până la dizolvare.
După reconstituire, soluţia are un aspect limpede şi o culoare galben pal. Uşoare variaţii în intensitatea culorii nu indică modificări ale eficacităţii sau siguranţei medicamentului.
Pentru administrarea în perfuzie, se reconstituie Amoxiplus conform indicaţiilor de mai sus, după care se adaugă în 50 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 600 mg, respectiv 100 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 1,2 g. Solutia perfuzabila poate fi solutie de clorura de sodiu 0,9% sau solutie Ringer.
Soluţia se va utiliza imediat după reconstituire.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Supradozaj
În caz de supradozaj pot să apară simptome gastro-intestinale şi dezechilibre hidro-electrolitice. În acest caz este necesar tratament simptomatic.
În timpul tratamentului cu Amoxiplus a fost observată apariţia cristaluriei (vezi şi pct. Precauţii), fiind necesară asigurarea unui aport de lichide şi o eliminare urinară adecvate. Când concentraţiile urinare sunt mari, la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita la nivelul cateterelor vezicale, fiind necesară o verificare regulată.
Amoxiplus poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă.
-3%
1 573.97 MDL
1 622.65 MDL
Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice. Doze şi mod de administrare
Administrare orală. Hipertensiune arterială esenţială
Carvedilolul poate fi utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, în monoterapie sau
în asociere cu alte antihipertensive, în special cu diuretice tiazidice. Se recomandă o
doză zilnică unică, cu toate acestea doza maximă recomandată pentru o administrare
este 25 mg, iar doza maximă zilnică este 50 mg.
Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 22020 din 10.11.2015
nr. 22018 din 10.11.2015
nr. 22019 din 10.11.2015
Anexa 1
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg o dată pe zi, în primele două zile. Apoi,
tratamentul se continuă cu doze de 25 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi
crescută în continuare treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni.
Vârstnici
Doza iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale este 12,5 mg o dată
pe zi, care de asemenea poate fi suficientă pentru continuarea tratamentului.
Cu toate acestea, dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat la această doză, ulterior
doza poate fi crescută treptat la intervale de cel puţin două săptămâni.
Angină pectorală cronică stabilă
Se recomandă o schemă de tratament cu două administrări pe zi.
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile. Apoi,
tratamentul se continuă cu doze de 25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza
poate fi crescută în continuare, treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni, până
la doza maximă recomandată de 100 mg pe zi, fracţionată în două administrări (de
două ori pe zi).
Vârstnici
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile.
Ulterior, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg de două ori pe zi, care este doza
zilnică maximă recomandată.
Insuficienţă cardiacă cronică
Carvedilolul se administrează în tratamentul insuficienţei cardiace moderate până la
severe în asociere cu terapia convenţională standard cu diuretice, inhibitori ai enyimei
de onversie a angiotensinei, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Pacientul trebuie să fie
stabil clinic (fără modificări în clasele NYHA, fără spitalizare din cauza insuficienţei
cardiace) şi terapia standard trebuie să fi fost stabilă cel puţin 4 săptămâni înainte de
iniţierea tratamentului. Adiţional, pacientul trebuie să aibă o fracţie de ejecţie a
ventriculului stâng redusă, frecvenţa cardiacă trebuie să fie mai mare de 50 bătăi pe
minut şi tensiunea arterială sistolică mai mare de 85 mm Hg (vezi pct. 4.3).
Doza iniţială este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de două săptămâni. Dacă
această doză este tolerată, doza de carvedilol poate fi crescută încet la intervale de cel
puţin două săptămâni până la 6,25 mg de două ori pe zi, apoi la 12,5 mg de două ori
pe zi şi în final până la 25 mg de două ori pe zi.
Doza trebuie crescută până la doza maximă tolerată de pacient.
Doza maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi, la pacienţii cu greutatea
corporală mai mică de 85 kg şi 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cu greutatea
corporală mai mare de 85 kg, dacă s- a dovedit că insuficienţa cardiacă nu este
severă. Creşterea dozei până la 50 mg de două ori pe zi trebuie realizată cu atenţie,
sub supravegherea medicală strictă a pacientului.
La începutul tratamentului sau din cauza creşterii dozei, poate să apară o agravare
tranzitorie a simptomelor insuficienţei cardiace, în special la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă severă şi/sau trataţi cu doze mari de diuretice. În mod obişnuit aceasta nu
impune întreruperea tratamentului, dar doza nu mai trebuie crescută. Timp de două
ore de la începerea tratamentului cu carvedilol sau după creşterea dozei, pacientul
trebuie monitorizat de un medic/cardiolog. Înaintea fiecărei creşteri a dozei, trebuie
efectuată o examinare pentru posibilele simptome de agravare a insuficienţei cardiace
sau pentru simptome de vasodilataţie excesivă (de exemplu funcţia renală, greutatea
corporală, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi ritmul cardiac). Agravarea
insuficienţei cardiace sau retenţia de lichide se tratează prin creşterea dozei de
diuretic, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până când pacientul nu este
stabilizat. Dacă apare bradicardie sau în cazul prelungirii timpului de conducere AV,
trebuie în primul rând monitorizată concentraţia de digoxină. Ocazional poate fi
necesară reducerea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului.
Chiar în aceste cazuri, creşterea treptată a dozelor de carvedilol poate fi continuată cu
succes.
Pe durata regimului de creştere a dozelor de carvedilol vor fi monitorizate funcţia
renală, numărul de trombocite şi glicemia (în caz dediabet zaharat noninsulinodependent DZ tip II şi/sau diabet zaharat insulinodependent- DZ tip I). Cu
toate acestea, după creşterea dozelor, frecvenţa monitorizării poate fi redusă.
Dacă terapia cu carvedilol este întreruptă pentru o perioadă mai mare de două
săptămâni, aceasta va trebui reiniţiată cu doza de 3,125 mg de două ori pe zi şi
crescută gradat, în concordanţă cu recomandările anterioare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA cu retenţie marcată de fluide sau supraîncărcare
lichidiană care necesită terapie intravenoasă inotropă.
Disfuncţie hepatică semnificativă clinic.
Antecedente de bronhospasm sau astm bronşic.
Bloc atrioventricular grad doi sau trei, în lipsa unui pacemaker.
Bradicardie severă (<50 bătăi pe minut).
Şoc cardiogen.
Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial).
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mm Hg).
Acidoză metabolică.
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice. Doze şi mod de administrare
Administrare orală. Hipertensiune arterială esenţială
Carvedilolul poate fi utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, în monoterapie sau
în asociere cu alte antihipertensive, în special cu diuretice tiazidice. Se recomandă o
doză zilnică unică, cu toate acestea doza maximă recomandată pentru o administrare
este 25 mg, iar doza maximă zilnică este 50 mg.
Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 22020 din 10.11.2015
nr. 22018 din 10.11.2015
nr. 22019 din 10.11.2015
Anexa 1
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg o dată pe zi, în primele două zile. Apoi,
tratamentul se continuă cu doze de 25 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi
crescută în continuare treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni.
Vârstnici
Doza iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale este 12,5 mg o dată
pe zi, care de asemenea poate fi suficientă pentru continuarea tratamentului.
Cu toate acestea, dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat la această doză, ulterior
doza poate fi crescută treptat la intervale de cel puţin două săptămâni.
Angină pectorală cronică stabilă
Se recomandă o schemă de tratament cu două administrări pe zi.
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile. Apoi,
tratamentul se continuă cu doze de 25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza
poate fi crescută în continuare, treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni, până
la doza maximă recomandată de 100 mg pe zi, fracţionată în două administrări (de
două ori pe zi).
Vârstnici
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile.
Ulterior, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg de două ori pe zi, care este doza
zilnică maximă recomandată.
Insuficienţă cardiacă cronică
Carvedilolul se administrează în tratamentul insuficienţei cardiace moderate până la
severe în asociere cu terapia convenţională standard cu diuretice, inhibitori ai enyimei
de onversie a angiotensinei, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Pacientul trebuie să fie
stabil clinic (fără modificări în clasele NYHA, fără spitalizare din cauza insuficienţei
cardiace) şi terapia standard trebuie să fi fost stabilă cel puţin 4 săptămâni înainte de
iniţierea tratamentului. Adiţional, pacientul trebuie să aibă o fracţie de ejecţie a
ventriculului stâng redusă, frecvenţa cardiacă trebuie să fie mai mare de 50 bătăi pe
minut şi tensiunea arterială sistolică mai mare de 85 mm Hg (vezi pct. 4.3).
Doza iniţială este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de două săptămâni. Dacă
această doză este tolerată, doza de carvedilol poate fi crescută încet la intervale de cel
puţin două săptămâni până la 6,25 mg de două ori pe zi, apoi la 12,5 mg de două ori
pe zi şi în final până la 25 mg de două ori pe zi.
Doza trebuie crescută până la doza maximă tolerată de pacient.
Doza maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi, la pacienţii cu greutatea
corporală mai mică de 85 kg şi 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cu greutatea
corporală mai mare de 85 kg, dacă s- a dovedit că insuficienţa cardiacă nu este
severă. Creşterea dozei până la 50 mg de două ori pe zi trebuie realizată cu atenţie,
sub supravegherea medicală strictă a pacientului.
La începutul tratamentului sau din cauza creşterii dozei, poate să apară o agravare
tranzitorie a simptomelor insuficienţei cardiace, în special la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă severă şi/sau trataţi cu doze mari de diuretice. În mod obişnuit aceasta nu
impune întreruperea tratamentului, dar doza nu mai trebuie crescută. Timp de două
ore de la începerea tratamentului cu carvedilol sau după creşterea dozei, pacientul
trebuie monitorizat de un medic/cardiolog. Înaintea fiecărei creşteri a dozei, trebuie
efectuată o examinare pentru posibilele simptome de agravare a insuficienţei cardiace
sau pentru simptome de vasodilataţie excesivă (de exemplu funcţia renală, greutatea
corporală, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi ritmul cardiac). Agravarea
insuficienţei cardiace sau retenţia de lichide se tratează prin creşterea dozei de
diuretic, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până când pacientul nu este
stabilizat. Dacă apare bradicardie sau în cazul prelungirii timpului de conducere AV,
trebuie în primul rând monitorizată concentraţia de digoxină. Ocazional poate fi
necesară reducerea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului.
Chiar în aceste cazuri, creşterea treptată a dozelor de carvedilol poate fi continuată cu
succes.
Pe durata regimului de creştere a dozelor de carvedilol vor fi monitorizate funcţia
renală, numărul de trombocite şi glicemia (în caz dediabet zaharat noninsulinodependent DZ tip II şi/sau diabet zaharat insulinodependent- DZ tip I). Cu
toate acestea, după creşterea dozelor, frecvenţa monitorizării poate fi redusă.
Dacă terapia cu carvedilol este întreruptă pentru o perioadă mai mare de două
săptămâni, aceasta va trebui reiniţiată cu doza de 3,125 mg de două ori pe zi şi
crescută gradat, în concordanţă cu recomandările anterioare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA cu retenţie marcată de fluide sau supraîncărcare
lichidiană care necesită terapie intravenoasă inotropă.
Disfuncţie hepatică semnificativă clinic.
Antecedente de bronhospasm sau astm bronşic.
Bloc atrioventricular grad doi sau trei, în lipsa unui pacemaker.
Bradicardie severă (<50 bătăi pe minut).
Şoc cardiogen.
Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial).
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mm Hg).
Acidoză metabolică.
-3%
105.58 MDL
108.85 MDL
INDICATII
Motilitatea scazuta a segmentului superior al TGI (ca stomacul iritat, pirozisul, refluxul gastro-esofagean, pilorostenoza functionala), greata si voma de diversa origine (in bolile, renale si hepatice, leziunile craniene si encefalice, migrena, intoleranta unor medicamente), profilaxia gretei si vomei postoperatorii, sughitul persistent, hipogalactia. Inhiba greata si voma provocate de chimioterapicele anticanceroase sau in examenul instrumental al tubului digestiv. Gastroparesa diabetica. Preparatul este cunoscut din 1964.
Utilizarea Terapeutica:
Adulti si adolescenti peste 14 ani, ca antiemetic cite 1 comprimat de 3-4 ori pe zi (maximum 10 mg la o priza si 30-40 mg/zi), copii intre 3 si 14 ani 0.1 mg/kg la o priza si 0.5 mg/kg/zi. Comprimatele se administreaza cu 30 min. ininte de masa. Pentru fiole: adulti si adolescenti peste 14 ani cite o fiole de 3-4 ori pe zi im sau iv Copii intre 3 si 14 ani 0.1 mg/kg de citeva ori pe zi, maximum 0.5 mg/kg/zi. Durata tratamentului este de 4-6 saptamini, in cazuri individuale si mai mult, iar pentru copiii sub 14 ani tratamentul este de scurta durata. in profilaxia greturilor - 2 mg/kg cu 30 min. ininte de cisplatin sau alt agent emetogen. Peste 2-3 ore doza poate fi repetata. Profilaxia vomei postoperatorii: 10 mg la sfirsitul operatiei. Ca propulsiv (stimulant al peristaltismului) 10 mg iv o singura doza. in sughitul persistent, initial 10 mg, apoi 10-20 mg de 4 ori pe zi timp de 7 zile. Copii: 1 mg/kg in monodoza. in insuficienta hepatica sau renala doza se reduce cu 50%.
Supradozare:
Reactii extrapiramidale. La copiii mici methemoglobinemie. Oboseala, cefalee, ameteli, anxietate, neliniste si hiperactivi tate intestinala. Tratament: Anticolinergice, antiparkinsoniene sau antihistaminice cu proprietati anticolinergice (de ex. Diphenhidraminum 50 mg adulti, 1 mg/kg i. m sau iv copii). in methemoglobinemie Metiltioniniu 1-2 mg/kg (in solutie 1%) iv lent.
Efecte adverse:
Sedatie, reactii extrapiramidale (parkinsonism), spasme musculare faciale, hiperprolactinemie. in administrarea indelungata ginecomastie, galactoree sau tulburari menstruale datorite cresterii prolactinemiei. La copii in rare cazuri poate aparea sindromul diskinetic reversibil-la virstnici diskinezie, acatisie sau simptome de tip parkinsonian.
CONTRAINDICATII:
Hipersensibilitatea la preparat, epilepsia si afectiunile motorii extrapiramidale, feocromocitomul, hemoragiile sau perforatia gastro-intestinala, ileusul mecanic, carcinomul prolactinodependent, primul trimestru al sarcinii, perioada lactatiei, virsta sub 2 ani. Solutiile injectabile sunt contraindicate pacientilor cu astm bronsic sensibili la sulfiti.
PRECAUTII:
Astmul bronsic, hipertensiunea arteriala, boala Parkinson, insuficienta renala sau hepatica (in acest caz dozele se reduc), hipersensibilitatea la metoclopramid, procaina sau procainamida. in trimestrele II si III ale sarcinii si copiilor intre 2 si 14 ani preparatul poate fi administrat numai in cazul diagnosticului precis. Poate afecta capacitatea de a conduce vehicule, indeosebi in combinatie cu alcoolul.
Motilitatea scazuta a segmentului superior al TGI (ca stomacul iritat, pirozisul, refluxul gastro-esofagean, pilorostenoza functionala), greata si voma de diversa origine (in bolile, renale si hepatice, leziunile craniene si encefalice, migrena, intoleranta unor medicamente), profilaxia gretei si vomei postoperatorii, sughitul persistent, hipogalactia. Inhiba greata si voma provocate de chimioterapicele anticanceroase sau in examenul instrumental al tubului digestiv. Gastroparesa diabetica. Preparatul este cunoscut din 1964.
Utilizarea Terapeutica:
Adulti si adolescenti peste 14 ani, ca antiemetic cite 1 comprimat de 3-4 ori pe zi (maximum 10 mg la o priza si 30-40 mg/zi), copii intre 3 si 14 ani 0.1 mg/kg la o priza si 0.5 mg/kg/zi. Comprimatele se administreaza cu 30 min. ininte de masa. Pentru fiole: adulti si adolescenti peste 14 ani cite o fiole de 3-4 ori pe zi im sau iv Copii intre 3 si 14 ani 0.1 mg/kg de citeva ori pe zi, maximum 0.5 mg/kg/zi. Durata tratamentului este de 4-6 saptamini, in cazuri individuale si mai mult, iar pentru copiii sub 14 ani tratamentul este de scurta durata. in profilaxia greturilor - 2 mg/kg cu 30 min. ininte de cisplatin sau alt agent emetogen. Peste 2-3 ore doza poate fi repetata. Profilaxia vomei postoperatorii: 10 mg la sfirsitul operatiei. Ca propulsiv (stimulant al peristaltismului) 10 mg iv o singura doza. in sughitul persistent, initial 10 mg, apoi 10-20 mg de 4 ori pe zi timp de 7 zile. Copii: 1 mg/kg in monodoza. in insuficienta hepatica sau renala doza se reduce cu 50%.
Supradozare:
Reactii extrapiramidale. La copiii mici methemoglobinemie. Oboseala, cefalee, ameteli, anxietate, neliniste si hiperactivi tate intestinala. Tratament: Anticolinergice, antiparkinsoniene sau antihistaminice cu proprietati anticolinergice (de ex. Diphenhidraminum 50 mg adulti, 1 mg/kg i. m sau iv copii). in methemoglobinemie Metiltioniniu 1-2 mg/kg (in solutie 1%) iv lent.
Efecte adverse:
Sedatie, reactii extrapiramidale (parkinsonism), spasme musculare faciale, hiperprolactinemie. in administrarea indelungata ginecomastie, galactoree sau tulburari menstruale datorite cresterii prolactinemiei. La copii in rare cazuri poate aparea sindromul diskinetic reversibil-la virstnici diskinezie, acatisie sau simptome de tip parkinsonian.
CONTRAINDICATII:
Hipersensibilitatea la preparat, epilepsia si afectiunile motorii extrapiramidale, feocromocitomul, hemoragiile sau perforatia gastro-intestinala, ileusul mecanic, carcinomul prolactinodependent, primul trimestru al sarcinii, perioada lactatiei, virsta sub 2 ani. Solutiile injectabile sunt contraindicate pacientilor cu astm bronsic sensibili la sulfiti.
PRECAUTII:
Astmul bronsic, hipertensiunea arteriala, boala Parkinson, insuficienta renala sau hepatica (in acest caz dozele se reduc), hipersensibilitatea la metoclopramid, procaina sau procainamida. in trimestrele II si III ale sarcinii si copiilor intre 2 si 14 ani preparatul poate fi administrat numai in cazul diagnosticului precis. Poate afecta capacitatea de a conduce vehicule, indeosebi in combinatie cu alcoolul.
-3%
87.59 MDL
90.30 MDL
Descriere Streptocid
Particularitati farmacologice :
Este unul dintre primii reprezentanti ai familiei sulfamidelor. Este activ fata de cocii patogeni, colibacili, Shigella spp., Vibrio cholerae, Clostridium spp., bacillus anthracis, agentii patogeni ai difteriei, pneumoniei catarale, influenzei, ciumei s.a. Mecanismul actiunii antibacteriene consta in inhibitia sintezei acidului folic necesar pentru sinteza acizilor nucleici bacterieni.
Indicatii :
Ranile purulente, arsurile infectate, erizipelul, angina, infectiile cutanate si ale tesuturilor moi, cistitele si pielitele, enterocolitele.
Utilizare terapeutica :
Adulti cite 500-1000 mg de 5-6 ori pe zi. Copii sub 1 an cite 50-100 mg, 2-5 ani cite 200-300 mg, 6-12 ani cite 300-500 mg de 5-6 ori pe zi. Unguentul se aplica pe suprafetele lezate ale pielii si mucoaselor.
Efecte adverse :
Greata, varsaturi, diaree, cianoza, cefalee, ameteli: leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, hipoprotrom-binemie, reactii alergice cutanate, cristalurie. Rar tulburari vizuale, cefalee, ameteli, nevrite periferice, hipotiroidism, ataxie.
Contraindicatii :
Hipersensibilitatea la preparat, mielosupresia, insuficienta renala severa, nefrozele si nefritele, boala Basedow, deficitul de G-6-P DH, porfiria acuta, sarcina in trimestrele I si II, lactatia.
Interactiuni :
Procaina scade eficacitatea preparatului. AINS cresc riscul efectelor adverse, iar nitrofuranele – al anemiei si methempglobinemiei. Sulfanilamida este incompatibila cu aminoglicozidele.
Precautii :
Pe tot parcursul tratamentului se recomanda de a consuma cantitati sporite de lichid, alcalinizarea urinei pentru a evita cristaluria. In tratamentul de durata se recomanda analize periodice ale singelui.
Particularitati farmacologice :
Este unul dintre primii reprezentanti ai familiei sulfamidelor. Este activ fata de cocii patogeni, colibacili, Shigella spp., Vibrio cholerae, Clostridium spp., bacillus anthracis, agentii patogeni ai difteriei, pneumoniei catarale, influenzei, ciumei s.a. Mecanismul actiunii antibacteriene consta in inhibitia sintezei acidului folic necesar pentru sinteza acizilor nucleici bacterieni.
Indicatii :
Ranile purulente, arsurile infectate, erizipelul, angina, infectiile cutanate si ale tesuturilor moi, cistitele si pielitele, enterocolitele.
Utilizare terapeutica :
Adulti cite 500-1000 mg de 5-6 ori pe zi. Copii sub 1 an cite 50-100 mg, 2-5 ani cite 200-300 mg, 6-12 ani cite 300-500 mg de 5-6 ori pe zi. Unguentul se aplica pe suprafetele lezate ale pielii si mucoaselor.
Efecte adverse :
Greata, varsaturi, diaree, cianoza, cefalee, ameteli: leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, hipoprotrom-binemie, reactii alergice cutanate, cristalurie. Rar tulburari vizuale, cefalee, ameteli, nevrite periferice, hipotiroidism, ataxie.
Contraindicatii :
Hipersensibilitatea la preparat, mielosupresia, insuficienta renala severa, nefrozele si nefritele, boala Basedow, deficitul de G-6-P DH, porfiria acuta, sarcina in trimestrele I si II, lactatia.
Interactiuni :
Procaina scade eficacitatea preparatului. AINS cresc riscul efectelor adverse, iar nitrofuranele – al anemiei si methempglobinemiei. Sulfanilamida este incompatibila cu aminoglicozidele.
Precautii :
Pe tot parcursul tratamentului se recomanda de a consuma cantitati sporite de lichid, alcalinizarea urinei pentru a evita cristaluria. In tratamentul de durata se recomanda analize periodice ale singelui.
-3%
40.16 MDL
41.40 MDL
4.1 Indicaţii terapeutice
Ardeysedon Nacht este utilizat în episoade de nelinişte şi tulburări de adormire cauzate de nervozitate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi copii peste 12 ani
Tratamentul episoadelor de nelinişte câte 1 drajeu de 3 ori pe zi.
Tratamentul tulburărilor de adormire cauzate de nervozitate câte 1 drajeu cu 30 min. – 1 oră până la somn. La necesitate poate fi administrat încă un drajeu în timpul serii.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală.
Ardeysedon Nacht nu se va administra în poziţie orizontală. Drajeul trebuie înghiţit întreg, fără a fi mestecat şi cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata de administrare
În general, durata de administrare nu este limitată.
Ardeysedon Nacht este utilizat în episoade de nelinişte şi tulburări de adormire cauzate de nervozitate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi copii peste 12 ani
Tratamentul episoadelor de nelinişte câte 1 drajeu de 3 ori pe zi.
Tratamentul tulburărilor de adormire cauzate de nervozitate câte 1 drajeu cu 30 min. – 1 oră până la somn. La necesitate poate fi administrat încă un drajeu în timpul serii.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală.
Ardeysedon Nacht nu se va administra în poziţie orizontală. Drajeul trebuie înghiţit întreg, fără a fi mestecat şi cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata de administrare
În general, durata de administrare nu este limitată.
-3%
118.19 MDL
121.85 MDL
Gelurile Blefarogel 1 și Blefarogel 2 sunt destinate:
- pentru curățarea igienică a pielii și a marginilor pleoapelor înainte de proceduri de masaj și fizioterapie pe pleoape;
- pentru masajul medical al pleoapelor;
- pentru efectuarea procedurilor fizioterapeutice pe pleoape (fonoforeză, electroforeză) ca mediu de contact pentru senzori cu ultrasunete sau electrozi.
Caracteristici principale:
Blepharogel 1 și Blepharogel 2 sunt substanțe vâscoase, transparente, de tip gel. Gelurile asigură contactul strâns (fără aer) al senzorilor de fizioterapie cu pielea pleoapelor și asigură o bună alunecare a degetelor în timpul masajului pe suprafața pleoapelor. Datorită structurii micelare și a proprietăților de hidratare ale acidului hialuronic, blefarogelele 1 și 2 au proprietăți de curățare ridicate.
Indicații de utilizare:Blefarogelele 1 și 2 sunt utilizate ca mijloace igienice pentru curățarea pielii și a marginilor pleoapelor și ca mediu de contact pentru procedurile medicale pe pleoape: masaj, proceduri de fizioterapie. Blefarogelele 1 și 2 nu irită pielea și marginile pleoapelor și nu necesită îndepărtarea de pe suprafața pielii după proceduri. Blepharogel 2 curăță mai bine pielea și marginile pleoapelor de secreția sebacee a glandelor meibomiene, comparativ cu Blepharogel 1. Curățarea pielii pleoapelor cu Blepharogels 1 și 2 este o modalitate eficientă de igienă a pleoapelor pentru prevenirea bolilor inflamatorii - blefarită, demodecoză a pleoapelor și „piele uscată” ...Metoda de aplicare: 1. Pentru a curăța pielea și marginile pleoapelor, o
cantitate mică de gel este stoarcă din sticlă pe un tampon de bumbac și apoi, folosind un tampon de bumbac, curățați cu mișcări ușoare, îndepărtând solzii pielii, praful. , mucus, secreții sebacee etc. 2. Pentru masarea pleoapelor
, se aplică câteva picături de gel pe pielea curățată anterior și apoi cu mișcări ușoare cu presiune ușoară cu vârful degetelor sau cu o tijă de sticlă, masajul se efectuează în funcție de indicații (pentru a îndepărta dopurile din canalele glandelor meibomiene, pentru a îmbunătăți circulația sângelui în pleoape etc.) ... 3. Pentru efectuarea procedurilor de fizioterapie
aplicați câteva picături de Blepharogel 1 sau Blepharogel 2 pe pielea pleoapelor, după care este plasat pe ele un senzor ultrasonic sau electric, în funcție de indicații, și se efectuează procedura necesară. Contraindicații:Intoleranța individuală la componentele individuale ale blefarogelilor 1 și 2, manifestată sub formă de reacții alergice locale.
- pentru curățarea igienică a pielii și a marginilor pleoapelor înainte de proceduri de masaj și fizioterapie pe pleoape;
- pentru masajul medical al pleoapelor;
- pentru efectuarea procedurilor fizioterapeutice pe pleoape (fonoforeză, electroforeză) ca mediu de contact pentru senzori cu ultrasunete sau electrozi.
Caracteristici principale:
Blepharogel 1 și Blepharogel 2 sunt substanțe vâscoase, transparente, de tip gel. Gelurile asigură contactul strâns (fără aer) al senzorilor de fizioterapie cu pielea pleoapelor și asigură o bună alunecare a degetelor în timpul masajului pe suprafața pleoapelor. Datorită structurii micelare și a proprietăților de hidratare ale acidului hialuronic, blefarogelele 1 și 2 au proprietăți de curățare ridicate.
Indicații de utilizare:Blefarogelele 1 și 2 sunt utilizate ca mijloace igienice pentru curățarea pielii și a marginilor pleoapelor și ca mediu de contact pentru procedurile medicale pe pleoape: masaj, proceduri de fizioterapie. Blefarogelele 1 și 2 nu irită pielea și marginile pleoapelor și nu necesită îndepărtarea de pe suprafața pielii după proceduri. Blepharogel 2 curăță mai bine pielea și marginile pleoapelor de secreția sebacee a glandelor meibomiene, comparativ cu Blepharogel 1. Curățarea pielii pleoapelor cu Blepharogels 1 și 2 este o modalitate eficientă de igienă a pleoapelor pentru prevenirea bolilor inflamatorii - blefarită, demodecoză a pleoapelor și „piele uscată” ...Metoda de aplicare: 1. Pentru a curăța pielea și marginile pleoapelor, o
cantitate mică de gel este stoarcă din sticlă pe un tampon de bumbac și apoi, folosind un tampon de bumbac, curățați cu mișcări ușoare, îndepărtând solzii pielii, praful. , mucus, secreții sebacee etc. 2. Pentru masarea pleoapelor
, se aplică câteva picături de gel pe pielea curățată anterior și apoi cu mișcări ușoare cu presiune ușoară cu vârful degetelor sau cu o tijă de sticlă, masajul se efectuează în funcție de indicații (pentru a îndepărta dopurile din canalele glandelor meibomiene, pentru a îmbunătăți circulația sângelui în pleoape etc.) ... 3. Pentru efectuarea procedurilor de fizioterapie
aplicați câteva picături de Blepharogel 1 sau Blepharogel 2 pe pielea pleoapelor, după care este plasat pe ele un senzor ultrasonic sau electric, în funcție de indicații, și se efectuează procedura necesară. Contraindicații:Intoleranța individuală la componentele individuale ale blefarogelilor 1 și 2, manifestată sub formă de reacții alergice locale.
-3%
245.41 MDL
253 MDL
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Ibuprofen este derivat al acidului propionic cu efecte analgezice, antiinflamatoare
şi antipiretice. Efectul farmacologic al ibuprofenului este asociat cu capacitatea sa
de a inhiba sinteza prostaglandinei prin inhibarea ciclooxigenazei.
Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul unei
doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare când aceste două
medicamente sunt administrate concomitent. Într-un studiu în care s-a utilizat o
doză unică de 400 mg ibuprofen cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după o
doză de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), a apărut o scădere a
efectului acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau asupra agregării
plachetare. Cu toate acestea, limitele acestor date şi incertitudinile legate de
extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, implică faptul că nu se pot trage
concluzii clare în legătură cu utilizarea regulată a ibuprofenului şi se consideră că
este puţin probabil ca utilizarea ocazională de ibuprofen să aibă efecte relevante
clinic.
Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul este absorbit rapid la nivelul tractului gastro-intestinal, concentraţia
serică maximă este obţinută după 1-2 ore de la administrare. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.
Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic în doi metaboliţi principali inactivi.
Se excretă prin rinichi sub formă de metaboliţi sau sub formă neschimbată.
Se leagă extensiv de proteinele plasmatice.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Poliartrita reumatoidă (inclusiv artrita reumatoidă juvenilă şi maladia Still),
spondilita anchilozantă, osteoartrite şi alte artropatii non-reumatoide
(seronegative).
Periartrita humeroscapulară (capsulita), bursite, tendinite, tenosinovite şi dureri
moderate de spate; entorse şi luxaţii.
Tratamentul durerilor uşoare până la moderate în dismenoree, durerilor de dinţi,
durerilor postoperatorii, tratamentul simptomatic al cefaleei, inclusiv migrenelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze
eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Se administrează intern. A se administra împreună cu alimentele sau după masă
cu un pahar de apă.
Bruss, comprimate filmate trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte,
sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul gurii şi iritaţia de la
nivelul faringelui.
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 1200-1800 mg divizată în câteva prize. Unor
pacienţi poate fi suficient 600 – 1200 mg pe zi. În stări acute sau severe doza
poate fi crescută până la ameliorarea simptomelor. Doza maximă zilnică este de
2400 mg.
Copii
Doza zilnică de ibuprofen este de 20 mg/kg corp divizată în câteva prize.
În artrita reumatoidă juvenilă – poate fi administrat până la 40 mg/kg corp/zi
divizată în câteva prize.
Nu se recomandă administrarea copiilor cu greutatea mai mică de 7 kg.
Vârstnici
La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor
adverse. Dacă este necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian,
trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În
timpul tratamentului cu un antiinflamator nesteroidian, pacientul trebuie
monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale.
Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Infecţii şi infestări: rinită, meningită aseptică (în special la pacienţii cu tulburări
autoimune existente ca lupus eritematos sau maladii ale ţesutului conjunctiv
asociate).) cu simptome de rigiditatea muşchilor occipitali, cefalee, parestezii,
vertij, somnolenţă.
Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie,
agranulocitoză, anemie aplastică sau anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii
alergice nespecifice şi anafilaxie; astmă, agravarea astmei, bronhospasm sau
dispnee; erupţii cutanate, prurit, urticarie, purpura, angioedem; foarte rar –
dermatoză buloasă şi exfoliativă (inclusiv sindromul Stevens- Johnson, necroliză
toxică epidermică şi eritem multiform).
Tulburări psihice: insomnie, anxietate, depresie, confuzie, halucinaţii.
Tulburări ale sistemului nervos: neurită optică, cefalee, parestezii, vertij,
somnolenţă.
Tulburări oculare: tulburări de vedere, neuropatie optică toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz, tinitus, vertij.
Tulburări cardiace: edem, insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare: hipertensiune arterială. Administrarea ibuprofenului în doze
mari (2400 mg/zi) în tratament de lungă durată este asociată cu risc uşor crescut
de apariţie a accidentelor trombembilice ca infarctul miocardic sau ictusul.
Tulburări gastrointestinale: ulcere peptice, perforaţie a tractului gastrointestinal,
hemoragii gastrointestinale, uneori fatale, în particular la vârstnici. Greaţă, vomă,
diaree, flatulenţă, constipaţii, dispepsii, dureri abdominale, melenă, hematemeză,
stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi maladiei Crohn. Mai puţin frecvent –
gastrită. Rare – perforaţii ale tractului gastrointestinal. Foarte rare – pancreatită.
Tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice,
insuficienţă hepatică, hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare – erupţii buloase,
inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică; reacţii de
fotosensibilitate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: afectarea funcţiei renale şi nefropatie toxică,
inclusiv nefrită interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: stare generală de rău,
fatigabilitate.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/f68f71a6-92ef-11e3-8fdf-0015178d59a7/03.06.2015%2010_07_39/Bruss%20compr%20film%20%20400%20mg%20instr%2017.04.2015%20M.pdf
Proprietăţi farmacodinamice
Ibuprofen este derivat al acidului propionic cu efecte analgezice, antiinflamatoare
şi antipiretice. Efectul farmacologic al ibuprofenului este asociat cu capacitatea sa
de a inhiba sinteza prostaglandinei prin inhibarea ciclooxigenazei.
Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul unei
doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare când aceste două
medicamente sunt administrate concomitent. Într-un studiu în care s-a utilizat o
doză unică de 400 mg ibuprofen cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după o
doză de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), a apărut o scădere a
efectului acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau asupra agregării
plachetare. Cu toate acestea, limitele acestor date şi incertitudinile legate de
extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, implică faptul că nu se pot trage
concluzii clare în legătură cu utilizarea regulată a ibuprofenului şi se consideră că
este puţin probabil ca utilizarea ocazională de ibuprofen să aibă efecte relevante
clinic.
Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul este absorbit rapid la nivelul tractului gastro-intestinal, concentraţia
serică maximă este obţinută după 1-2 ore de la administrare. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.
Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic în doi metaboliţi principali inactivi.
Se excretă prin rinichi sub formă de metaboliţi sau sub formă neschimbată.
Se leagă extensiv de proteinele plasmatice.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Poliartrita reumatoidă (inclusiv artrita reumatoidă juvenilă şi maladia Still),
spondilita anchilozantă, osteoartrite şi alte artropatii non-reumatoide
(seronegative).
Periartrita humeroscapulară (capsulita), bursite, tendinite, tenosinovite şi dureri
moderate de spate; entorse şi luxaţii.
Tratamentul durerilor uşoare până la moderate în dismenoree, durerilor de dinţi,
durerilor postoperatorii, tratamentul simptomatic al cefaleei, inclusiv migrenelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze
eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Se administrează intern. A se administra împreună cu alimentele sau după masă
cu un pahar de apă.
Bruss, comprimate filmate trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte,
sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul gurii şi iritaţia de la
nivelul faringelui.
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 1200-1800 mg divizată în câteva prize. Unor
pacienţi poate fi suficient 600 – 1200 mg pe zi. În stări acute sau severe doza
poate fi crescută până la ameliorarea simptomelor. Doza maximă zilnică este de
2400 mg.
Copii
Doza zilnică de ibuprofen este de 20 mg/kg corp divizată în câteva prize.
În artrita reumatoidă juvenilă – poate fi administrat până la 40 mg/kg corp/zi
divizată în câteva prize.
Nu se recomandă administrarea copiilor cu greutatea mai mică de 7 kg.
Vârstnici
La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor
adverse. Dacă este necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian,
trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În
timpul tratamentului cu un antiinflamator nesteroidian, pacientul trebuie
monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale.
Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Infecţii şi infestări: rinită, meningită aseptică (în special la pacienţii cu tulburări
autoimune existente ca lupus eritematos sau maladii ale ţesutului conjunctiv
asociate).) cu simptome de rigiditatea muşchilor occipitali, cefalee, parestezii,
vertij, somnolenţă.
Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie,
agranulocitoză, anemie aplastică sau anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii
alergice nespecifice şi anafilaxie; astmă, agravarea astmei, bronhospasm sau
dispnee; erupţii cutanate, prurit, urticarie, purpura, angioedem; foarte rar –
dermatoză buloasă şi exfoliativă (inclusiv sindromul Stevens- Johnson, necroliză
toxică epidermică şi eritem multiform).
Tulburări psihice: insomnie, anxietate, depresie, confuzie, halucinaţii.
Tulburări ale sistemului nervos: neurită optică, cefalee, parestezii, vertij,
somnolenţă.
Tulburări oculare: tulburări de vedere, neuropatie optică toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz, tinitus, vertij.
Tulburări cardiace: edem, insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare: hipertensiune arterială. Administrarea ibuprofenului în doze
mari (2400 mg/zi) în tratament de lungă durată este asociată cu risc uşor crescut
de apariţie a accidentelor trombembilice ca infarctul miocardic sau ictusul.
Tulburări gastrointestinale: ulcere peptice, perforaţie a tractului gastrointestinal,
hemoragii gastrointestinale, uneori fatale, în particular la vârstnici. Greaţă, vomă,
diaree, flatulenţă, constipaţii, dispepsii, dureri abdominale, melenă, hematemeză,
stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi maladiei Crohn. Mai puţin frecvent –
gastrită. Rare – perforaţii ale tractului gastrointestinal. Foarte rare – pancreatită.
Tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice,
insuficienţă hepatică, hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare – erupţii buloase,
inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică; reacţii de
fotosensibilitate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: afectarea funcţiei renale şi nefropatie toxică,
inclusiv nefrită interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: stare generală de rău,
fatigabilitate.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/f68f71a6-92ef-11e3-8fdf-0015178d59a7/03.06.2015%2010_07_39/Bruss%20compr%20film%20%20400%20mg%20instr%2017.04.2015%20M.pdf
-3%
61.30 MDL
63.20 MDL
Indicaţii terapeutice Hipercolesterolemie TORVACARD este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor concentraţiilor plasmatice crescute ale colesterolului total (C-total), LDL– colesterolului (LDL-C), apolipoproteinei–B şi trigliceridelor, la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 10 ani sau peste cu hipercolesterolemie primară, incluzând hipercolesterolemia familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemie mixtă (corespunzătoare tipurilor IIa şi IIb conform clasificării Fredrickson) atunci când răspunsul la dieta şi la alte măsuri non-farmacologice este inadecvat. De asemenea, TORVACARD este indicat pentru reducerea concentraţiilor plasmatice ale colesterolului total şi LDL-C la adulţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca terapie adjuvantă la tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau când aceste tratamente nu sunt disponibile. Prevenţia bolii cardiovasculare Prevenţia evenimentelor cardiovasculare la pacienţii adulţi cu risc estimat crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca adjuvant pentru corectarea altor factori de risc. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Înainte de administrarea TORVACARD, pacientul trebuie să înceapă o dietă standard de scădere a concentraţiilor plasmatice ale colesterolului şi această dietă trebuie continuată în timpul tratamentului cu TORVACARD. Doza trebuie individualizată în funcţie de valorile iniţiale ale concentraţiilor plasmatice ale LDL-C, obiectivul terapiei şi răspunsul terapeutic al fiecărui pacient în parte. Doza iniţială uzuală este de 10 mg o dată pe zi. Ajustarea dozelor trebuie efectuată la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă este de 80 mg o dată pe zi. Hipercolesterolemia primară şi hiperlipidemia combinată (mixtă) Majoritatea pacienţilor sunt controlaţi terapeutic cu TORVACARD 10 mg administrată o dată pe zi. Un răspuns terapeutic este evident în decurs de 2 săptămâni, iar efectul terapeutic maxim este atins, de regulă, în decurs de 4 săptămâni. Efectul se menţine în timpul tratamentului cronic. Hipercolesterolemia familială heterozigotă Pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu TORVACARD 10 mg zilnic. Dozele trebuie individualizate şi ajustate la fiecare 4 săptămâni, până la doza zilnică de 40 mg. După aceea, fie se poate creşte doza până la maximum 80 mg atorvastatină pe zi, fie se administrează un chelator de acizi biliari în asociere cu atorvastatină în doză de 40 mg o dată pe zi. Hipercolesterolemia familială homozigotă Sunt disponibile numai date limitate (vezi pct. 5.1). 3 Doza de atorvastatină la pacienţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă este de 10 până la 80 mg pe zi (vezi pct. 5.1). La aceşti pacienţi, atorvastatina trebuie administrată ca terapie adjuvantă la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau dacă aceste tratamente nu sunt disponibile. Prevenţia bolii cardiovasculare În cadrul studiilor de prevenţie primară, doza administrată a fost de 10 mg/zi. Pentru a obţine valori ale concentraţiilor plasmatice ale LDL-colesterolului în conformitate cu recomandările ghidurilor clinice curente, pot fi necesare doze mai mari. Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4). Insuficienţă hepatică TORVACARD trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi 5.2). TORVACARD este contraindicat la pacienţii cu boli hepatice active (vezi pct. 4.3). Utilizarea la vârstnici La pacienţii cu vârsta peste 70 de ani, eficacitatea şi siguranţa în cazul utilizării dozelor recomandate sunt similare cu cele observate la populaţia generală. Copii şi adolescenţi Hipercolesterolemie Utilizarea la copii şi adolescenţi trebuie efectuată numai de către medici cu experienţă în tratarea hiperlipidemiei la copii şi adolescenţi, iar pacienţii trebuie re-evaluaţi în mod periodic pentru a se aprecia progresul. Pentru pacienţii cu vârsta de 10 ani şi peste, doza inţială recomandată de atorvastatină este de 10 mg pe zi care poate fi crescută treptat până la 20 mg pe zi. La copii şi adolescenţi, ajustarea dozei trebuie realizată în funcţie de raspunsul individual şi tolerabilitate. Informaţiile privind siguranţa la copii şi adolescenţi trataţi cu doze mai mari de 20 mg, care corespund la aproximativ 0,5 mg/kg, sunt limitate. Experienţa la copii cu vârsta între 6 şi 10 ani este limitată (vezi pct. 5.1). Atorvastatina nu este indicată în tratamentul pacienţilor cu vârsta sub 10 ani. Pentru această grupă de vârstă pot fi mai adecvate alte forme farmaceutice/concentraţii. Mod de administrare TORVACARD se administrează pe cale orală. Fiecare doză zilnică de atorvastatină se administrează nefracţionată şi poate fi utilizată în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. 4.3 Contraindicaţii TORVACARD este contraindicat la pacienţii: - cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. 4 - cu boli hepatice active sau care prezintă creşteri inexplicabile şi persistente ale valorilor serice ale transaminazelor, de peste 3 ori limita superioară a valorilor normale. - în timpul sarcinii, al alăptării şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive adecvate (vezi pct. 4.6).
https://bit.ly/3f1oQvZ
https://bit.ly/3f1oQvZ
-3%
23.18 MDL
23.90 MDL
VICASOL-DARNIŢA
soluţie injectabilă
DENUMIREA COMERCIALĂ
Vicasol-Darniţa
DCI-ul substanţei active
Menadione sodium bisulfite
COMPOZIŢIA
1 ml soluţie conţine:
substanţa activă: vicasol (menadionă bisulfit de sodiu) - 10 mg; excipienţi: metabisulfit de sodiu, soluţie de acid clorhidric, apă pentru injecţii.
FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Lichid transparent, incolor sau cu nuanţă slab gălbuie.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Vitamina K şi alte hemostatice, B02B A02.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Există mai multe forme ale vitaminei K. Principala formă de vitamina K - vitamina K1 (filochinona) se găseşte în plante, în special legume cu frunze verzi. O altă formă de vitamina K este vitamina K2 (menachinona), care poate fi absorbită într-o cantitate limitată. Această formă de vitamina K este sintetizată de microflora intestinală în porţiunea distală a intestinului subţire şi colon.
Vicasol-Darnitsa este un analog sintetic al vitaminei K şi este cunoscut sub denumirea de Vitamina K3 (menadiona), contribuie la sinteza protrombinei şi proconvertinei, creşte coagulabilitatea sîngelui prin accelerarea sintezei factorilor de coagulare II, VII, IX, X. Manifestă acţiune hemostatică (deficitul de vitamina K provoacă sîngerare). &În sînge protrombina (factorul II) în prezenţa tromboplastinei şi Ca2+, cu participarea proconvertinei (factorul VII), factorului IX (Christmas), factorului X (Stuart-Prower ) se transformă în trombină, sub influenţa căreia fibrinogenul se transformă în fibrină, componenta de bază a trombului.
Vicasol-Darnitsa ca substrat stimulează reductaza vitaminei-K, care activează vitamina K, necesară sintezei dependente de vitamina-K a factorilor plasmatici de coagulare în ficat.
Rolul vitaminei K în organismul uman şi animal nu se reduce doar la biosinteza factorilor procoagulanţi. Vitamina K manifestă acţiune asupra unui şir de procese anabolice. Este importantă pentru metabolismul compuşilor macroergici, pentru formarea ATP-ului. Insuficienţa de vitamina K duce la deficitul de ATP şi diminuarea sintezei multor compuşi, nu numai a procoagulantelor, dar şi a multor proteine,
inclusiv un şir de enzime, care nu au legătură directă cu procesul de coagulare. &În caz de deficit de vitamina K de asemenea este diminuată sinteza unor substanţe biologic active de origine neproteică precum: serotonina, histamina, acetilcolina. Debutul acţiunii - peste 8-24 ore după administrarea intramusculară.
Proprietăţile farmacocinetice
După administrarea intramusculară se absoarbe uşor şi rapid în sistemul sanguin. Legarea de proteinele plasmatice este reversibilă. &În cazul pacienţilor cu hipoalbuminemie legarea de proteinele plasmatice este foarte joasă sau nu are loc în general. Se cumulează preponderent în ficat, splină, miocard. Cel mai intens proces de metabolizare are loc în miocard, muşchi scheletici, mai slab - rinichi. Se elimină pe cale renală şi cu bila exclusiv sub formă de metaboliţi. Metaboliţii vitaminei K (monosulfat, fosfat şi diglucuronid-2-metil-1,4-naftochinonă) se elimină prin rinichi - până la 70 %. Concentraţii crescute de vitamina K în masele fecale sunt determinate de sinteza vitaminei K de microflora intestinală.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Vicasol se indică în caz de hemoragii şi pe fondal de hipoprotrombinemie cauzată de hepatita acută, în hemoragii parenchimatoase şi capilariene.
După intervenţii chirurgicale şi traumatisme, ulcer gastric sau duodenal hemoragic, boala de iradiere acută manifestă, hemoragii nazale şi hemoroidale prelungite. Preparatul se indică şi în boala hemoragică a prematurilor, hemoragii uterine premenopauzale şi juvenile, hemoragii spontane, preoperator dacă există risc de hemoragie postoperatorie; hemoragie pulmonară; manifestări hemoragice în afceţiunile septice.
La fel, Vicasol-Darnitsa se indică în hemoragia şi hipotrombinemia determinată de supradozarea cu fenilină, neodicumarină, alte anticoagulante - antagonişti ai vitaminei K.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intramuscular.
Adulţi - doza la o administrare - 10 mg, doza maximă la o administrare - 15 mg, doza nictemerală maximă - 30 mg.
Durata tratamentului - 3-4 zile, după o pauză de 4 zile, la necesitate tratamentul poate fi repetat.
&În caz de intervenţii chirurgicale cu posibile hemoragii parenchimatoase severe preparatul se va administra cu 2-3 zile înainte de intervenţie.
Copii: cu vîrsta sub 1 an - 2-5 mg/zi; 1-2 ani - 6 mg/zi; 3-4 ani - 8 mg/zi; 5-9 ani - 10 mg/zi; 10-18 ani - 15 mg/zi. Doza se va administra în două prize. Durata tratamentului va fi stabilită de medicul curant.
REACŢII ADVERSE
Reacţii alergice: hiperemie facială, erupţii cutante (inclusiv eritematoase, urticarie), prurit cutant, bronhospasm.
Tulburări hematologice şi limfatice: anemie hemolitică, hemoliză la nou-născuţii cu deficit congenital de glucozo-6-fosfatdehidrogenază sau la pacienţii cu deficit de vitamina E, trombembolie.
Tulburări cardio-vasculare: hipotensiune arterială tranzitorie, tahicardie, umplere slabă a pulsului.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: durere şi tumefiere la locul de aadministrare, modificarea culorii pielii în cazul administrării preparatului în unul şi acelaşi loc. Vicasol poate provoca sclerodermie locală.
Alte: hiperbilirubinemie, icter (inclusiv icter nuclear la nou-născuţi), vertij, transpiraţii profuze, disgeuzie, bufeuri de căldură.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau orice component al preparatului. Hipercoagulare, trombembolie.
Boala hemolitică a nou-născutului.
Insuficienţă hepatică severă.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază.
SUPRADOZAJ
Simptome: hipervitaminoză K care se manifestă prin hiperprotrombinemie şi hipertrombinemie, hiperbilirubinemie, icter, creşterera activi tăţii transaminazelor hepatice; durere abdominală, constipaţie sau diaree, excitabilitate, agitaţie şi erupţii cutanate. &În cazuri unice la copii pot apărea semne de toxicoză manifestate prin convulsii.
Tratament: sistarea preparatului. Se vor administra anticoagulante sub controlul indicilor de coagulare. Tratament simptomatic.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Se va ţine cont că în timpul administrării Vicasol-Darnitsa poate avea loc inhibarea agregării plachetare. &În hemofilie, purpura trombocitropenică şi boala Verlgof preparatul este ineficient.
Pentru profilaxia bolii hemoragice la nou-născut administrarea de fitomenadionă este mai benefică, deoarece mai rar provoacă la nou-născut (inclusiv prematuri) hiperbilirubinemie şi anemie hemolitică.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare Vicasol-Darnitsa face parte din grupul de preparate cu risc pentru gravide. Administrarea preparatului în trimestrele unu şi doi de sarcină este posibilă doar după evaluarea atentă a raportului beneficiu pentru mamă/risc potenţial pentru făt.
Indicarea profilactică a vitaminei K în trimestrul trei de sarcină este ineficientă din cauza penetrabilităţii joase a placentei.
La necesitatea administrării preparatului în timpul alăptării, se recomandă de a întrerupe alăptarea pe parcursul tratamentului.
Administrarea ia copii
Vicasol-Darnitsa se administrează în practica pediatrică.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Vicasol-Darnitsa nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă în timpul administrării apar vertijuri, pacientul trebuie să se abţină de a conduce vehicule sau să folosească utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
La administrarea concomitentă cu anticoagulante orale este posibilă reducerea acţiunii anticoagulante. Reduce efectul anticoagulantelor indirecte (inclusiv derivaţii de cumarină şi indanadionă). Nu influenţează asupra acţiunii anticoagulante a heparinei. Administrarea concomitentă cu antibiotice cu spectru larg de acţiune, chinidină, chinină, salicilaţi în doze mari, sulfonamide este necesară creşterea dozei de vitamina K.
Creşte riscul de reacţii adverse la administrarea concomitentă cu preparate hemolitice. La administrarea concomitentă cu agregante şi inhibitori ai fibrinolizei are loc potenţarea efectului hemostatic.
Incompatibilităţi
Vicasol-Darnitsa este incompatibil cu sulfanilamide, PASC, salicilaţi, oxicumarină. Este incompatibil în aceeaşi seringă cu soluţii alcaline sau acide.
Substanţa activă a preparatului se inactivează la acţiunea directă a razelor solare.
PREZENTARE, AMBALAJ
Soluţie injectabilă 10 mg/ml.
Câte 5 fiole în blister. Câte 2 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura 2-8 °C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
2 ani.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Iulie 2014.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE &ÎNREGISTRARE
SAP "Firma farmaceutică "Darniţa", Ucraina
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SAP "Firma farmaceutică "Darniţa",
Ucraina, 02093, or. Kiev, str. Borispolskaya, 13.
soluţie injectabilă
DENUMIREA COMERCIALĂ
Vicasol-Darniţa
DCI-ul substanţei active
Menadione sodium bisulfite
COMPOZIŢIA
1 ml soluţie conţine:
substanţa activă: vicasol (menadionă bisulfit de sodiu) - 10 mg; excipienţi: metabisulfit de sodiu, soluţie de acid clorhidric, apă pentru injecţii.
FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Lichid transparent, incolor sau cu nuanţă slab gălbuie.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Vitamina K şi alte hemostatice, B02B A02.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Există mai multe forme ale vitaminei K. Principala formă de vitamina K - vitamina K1 (filochinona) se găseşte în plante, în special legume cu frunze verzi. O altă formă de vitamina K este vitamina K2 (menachinona), care poate fi absorbită într-o cantitate limitată. Această formă de vitamina K este sintetizată de microflora intestinală în porţiunea distală a intestinului subţire şi colon.
Vicasol-Darnitsa este un analog sintetic al vitaminei K şi este cunoscut sub denumirea de Vitamina K3 (menadiona), contribuie la sinteza protrombinei şi proconvertinei, creşte coagulabilitatea sîngelui prin accelerarea sintezei factorilor de coagulare II, VII, IX, X. Manifestă acţiune hemostatică (deficitul de vitamina K provoacă sîngerare). &În sînge protrombina (factorul II) în prezenţa tromboplastinei şi Ca2+, cu participarea proconvertinei (factorul VII), factorului IX (Christmas), factorului X (Stuart-Prower ) se transformă în trombină, sub influenţa căreia fibrinogenul se transformă în fibrină, componenta de bază a trombului.
Vicasol-Darnitsa ca substrat stimulează reductaza vitaminei-K, care activează vitamina K, necesară sintezei dependente de vitamina-K a factorilor plasmatici de coagulare în ficat.
Rolul vitaminei K în organismul uman şi animal nu se reduce doar la biosinteza factorilor procoagulanţi. Vitamina K manifestă acţiune asupra unui şir de procese anabolice. Este importantă pentru metabolismul compuşilor macroergici, pentru formarea ATP-ului. Insuficienţa de vitamina K duce la deficitul de ATP şi diminuarea sintezei multor compuşi, nu numai a procoagulantelor, dar şi a multor proteine,
inclusiv un şir de enzime, care nu au legătură directă cu procesul de coagulare. &În caz de deficit de vitamina K de asemenea este diminuată sinteza unor substanţe biologic active de origine neproteică precum: serotonina, histamina, acetilcolina. Debutul acţiunii - peste 8-24 ore după administrarea intramusculară.
Proprietăţile farmacocinetice
După administrarea intramusculară se absoarbe uşor şi rapid în sistemul sanguin. Legarea de proteinele plasmatice este reversibilă. &În cazul pacienţilor cu hipoalbuminemie legarea de proteinele plasmatice este foarte joasă sau nu are loc în general. Se cumulează preponderent în ficat, splină, miocard. Cel mai intens proces de metabolizare are loc în miocard, muşchi scheletici, mai slab - rinichi. Se elimină pe cale renală şi cu bila exclusiv sub formă de metaboliţi. Metaboliţii vitaminei K (monosulfat, fosfat şi diglucuronid-2-metil-1,4-naftochinonă) se elimină prin rinichi - până la 70 %. Concentraţii crescute de vitamina K în masele fecale sunt determinate de sinteza vitaminei K de microflora intestinală.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Vicasol se indică în caz de hemoragii şi pe fondal de hipoprotrombinemie cauzată de hepatita acută, în hemoragii parenchimatoase şi capilariene.
După intervenţii chirurgicale şi traumatisme, ulcer gastric sau duodenal hemoragic, boala de iradiere acută manifestă, hemoragii nazale şi hemoroidale prelungite. Preparatul se indică şi în boala hemoragică a prematurilor, hemoragii uterine premenopauzale şi juvenile, hemoragii spontane, preoperator dacă există risc de hemoragie postoperatorie; hemoragie pulmonară; manifestări hemoragice în afceţiunile septice.
La fel, Vicasol-Darnitsa se indică în hemoragia şi hipotrombinemia determinată de supradozarea cu fenilină, neodicumarină, alte anticoagulante - antagonişti ai vitaminei K.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intramuscular.
Adulţi - doza la o administrare - 10 mg, doza maximă la o administrare - 15 mg, doza nictemerală maximă - 30 mg.
Durata tratamentului - 3-4 zile, după o pauză de 4 zile, la necesitate tratamentul poate fi repetat.
&În caz de intervenţii chirurgicale cu posibile hemoragii parenchimatoase severe preparatul se va administra cu 2-3 zile înainte de intervenţie.
Copii: cu vîrsta sub 1 an - 2-5 mg/zi; 1-2 ani - 6 mg/zi; 3-4 ani - 8 mg/zi; 5-9 ani - 10 mg/zi; 10-18 ani - 15 mg/zi. Doza se va administra în două prize. Durata tratamentului va fi stabilită de medicul curant.
REACŢII ADVERSE
Reacţii alergice: hiperemie facială, erupţii cutante (inclusiv eritematoase, urticarie), prurit cutant, bronhospasm.
Tulburări hematologice şi limfatice: anemie hemolitică, hemoliză la nou-născuţii cu deficit congenital de glucozo-6-fosfatdehidrogenază sau la pacienţii cu deficit de vitamina E, trombembolie.
Tulburări cardio-vasculare: hipotensiune arterială tranzitorie, tahicardie, umplere slabă a pulsului.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: durere şi tumefiere la locul de aadministrare, modificarea culorii pielii în cazul administrării preparatului în unul şi acelaşi loc. Vicasol poate provoca sclerodermie locală.
Alte: hiperbilirubinemie, icter (inclusiv icter nuclear la nou-născuţi), vertij, transpiraţii profuze, disgeuzie, bufeuri de căldură.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau orice component al preparatului. Hipercoagulare, trombembolie.
Boala hemolitică a nou-născutului.
Insuficienţă hepatică severă.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază.
SUPRADOZAJ
Simptome: hipervitaminoză K care se manifestă prin hiperprotrombinemie şi hipertrombinemie, hiperbilirubinemie, icter, creşterera activi tăţii transaminazelor hepatice; durere abdominală, constipaţie sau diaree, excitabilitate, agitaţie şi erupţii cutanate. &În cazuri unice la copii pot apărea semne de toxicoză manifestate prin convulsii.
Tratament: sistarea preparatului. Se vor administra anticoagulante sub controlul indicilor de coagulare. Tratament simptomatic.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Se va ţine cont că în timpul administrării Vicasol-Darnitsa poate avea loc inhibarea agregării plachetare. &În hemofilie, purpura trombocitropenică şi boala Verlgof preparatul este ineficient.
Pentru profilaxia bolii hemoragice la nou-născut administrarea de fitomenadionă este mai benefică, deoarece mai rar provoacă la nou-născut (inclusiv prematuri) hiperbilirubinemie şi anemie hemolitică.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare Vicasol-Darnitsa face parte din grupul de preparate cu risc pentru gravide. Administrarea preparatului în trimestrele unu şi doi de sarcină este posibilă doar după evaluarea atentă a raportului beneficiu pentru mamă/risc potenţial pentru făt.
Indicarea profilactică a vitaminei K în trimestrul trei de sarcină este ineficientă din cauza penetrabilităţii joase a placentei.
La necesitatea administrării preparatului în timpul alăptării, se recomandă de a întrerupe alăptarea pe parcursul tratamentului.
Administrarea ia copii
Vicasol-Darnitsa se administrează în practica pediatrică.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Vicasol-Darnitsa nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă în timpul administrării apar vertijuri, pacientul trebuie să se abţină de a conduce vehicule sau să folosească utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
La administrarea concomitentă cu anticoagulante orale este posibilă reducerea acţiunii anticoagulante. Reduce efectul anticoagulantelor indirecte (inclusiv derivaţii de cumarină şi indanadionă). Nu influenţează asupra acţiunii anticoagulante a heparinei. Administrarea concomitentă cu antibiotice cu spectru larg de acţiune, chinidină, chinină, salicilaţi în doze mari, sulfonamide este necesară creşterea dozei de vitamina K.
Creşte riscul de reacţii adverse la administrarea concomitentă cu preparate hemolitice. La administrarea concomitentă cu agregante şi inhibitori ai fibrinolizei are loc potenţarea efectului hemostatic.
Incompatibilităţi
Vicasol-Darnitsa este incompatibil cu sulfanilamide, PASC, salicilaţi, oxicumarină. Este incompatibil în aceeaşi seringă cu soluţii alcaline sau acide.
Substanţa activă a preparatului se inactivează la acţiunea directă a razelor solare.
PREZENTARE, AMBALAJ
Soluţie injectabilă 10 mg/ml.
Câte 5 fiole în blister. Câte 2 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura 2-8 °C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
2 ani.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Iulie 2014.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE &ÎNREGISTRARE
SAP "Firma farmaceutică "Darniţa", Ucraina
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SAP "Firma farmaceutică "Darniţa",
Ucraina, 02093, or. Kiev, str. Borispolskaya, 13.
-3%
30.99 MDL
31.95 MDL
Ce este Central-B și pentru ce se folosește
Central-B este un preparat de origine vegetală, combinat, cu acțiune sedativă. Conține extracte hidro-alcoolice din trei plante medicinale: odolean, pasiflora și păducel.
Se recomnadă pentru ameliorarea următoarelor stări:
- hiperexcitabilitate nervoasă,
-nervul tensionat,
-irascibilitate,
- stare de neliniste, depresie,
- tulburari de somn, insomnie. Cum să utilizaţi Central-B
Luați întotdeauna Central-B exact așa cum va prescrie medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Central-B se administrează oral cu o cantitate suficientă de apă.
Doza zilnică maximală-6 capsule.
în hiperexcitabilitate nervoasă, tensiune nervoasă, irascibilitate, stare de neliniște, depresie - se administrează câte 1-2 capsule de 3 ori pe zi.
în tulburări de somn, insomnie doza preparatului constituie 2 capsule cu 1.5 ore înainte de somn.
Utilizarea la copii
Este contraindicat la copii cu vârsta sub 12 ani.
Dacă luați mai mult Central-B decât trebuie
Dacă ați utilizat o doză prea mare, contactați medicul dumneavoastră sau farmacistul.
în caz de supradozajpot apărea următor simptome: vertij, dureri spastice în abdomen, constricție în torace, midriază, grață, vomă.
Tratament: lavaj gastric, la necesitate tratament simptomatic.
Dacă uitaţi să luaţi Central-B
Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Central-B
Dacă acest lucru are orice întrebări referitoare la medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
La suspendarea tratamentului sindromului rebound nu se dezvoltă. Posibilitate de reacție adversă
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate acestea nu apar la toate persoanele.
Dacă vreuna dintre reacțiile adverse se agravează sau dacă observați orice reacție adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Central-B este un preparat de origine vegetală, combinat, cu acțiune sedativă. Conține extracte hidro-alcoolice din trei plante medicinale: odolean, pasiflora și păducel.
Se recomnadă pentru ameliorarea următoarelor stări:
- hiperexcitabilitate nervoasă,
-nervul tensionat,
-irascibilitate,
- stare de neliniste, depresie,
- tulburari de somn, insomnie. Cum să utilizaţi Central-B
Luați întotdeauna Central-B exact așa cum va prescrie medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Central-B se administrează oral cu o cantitate suficientă de apă.
Doza zilnică maximală-6 capsule.
în hiperexcitabilitate nervoasă, tensiune nervoasă, irascibilitate, stare de neliniște, depresie - se administrează câte 1-2 capsule de 3 ori pe zi.
în tulburări de somn, insomnie doza preparatului constituie 2 capsule cu 1.5 ore înainte de somn.
Utilizarea la copii
Este contraindicat la copii cu vârsta sub 12 ani.
Dacă luați mai mult Central-B decât trebuie
Dacă ați utilizat o doză prea mare, contactați medicul dumneavoastră sau farmacistul.
în caz de supradozajpot apărea următor simptome: vertij, dureri spastice în abdomen, constricție în torace, midriază, grață, vomă.
Tratament: lavaj gastric, la necesitate tratament simptomatic.
Dacă uitaţi să luaţi Central-B
Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Central-B
Dacă acest lucru are orice întrebări referitoare la medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
La suspendarea tratamentului sindromului rebound nu se dezvoltă. Posibilitate de reacție adversă
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate acestea nu apar la toate persoanele.
Dacă vreuna dintre reacțiile adverse se agravează sau dacă observați orice reacție adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Indicatii: Tulburari de motilitate in portiunea superioara a tractului gastrointestinal, de ex: pirozis, esofagita de reflux (iritarea esofagului prin reflux al sucului gastric), senzatie de nervi la stomac si stenoze pilorice de cauza functionala (ingustarea orificiului de evacuare al stomacului).
Greturi, senzatie de voma si varsaturi (in afectiuni hepatice si renale, traumatisme craniene si cerebrale, migrene si intolerante la medicamente). Gastropareza diabetica (astenia musculara a stomacului la diabetici). Pregatirea tubajului duodenal si jejunal, evitarea eliminarii continutului gastric si facilitarea tranzitului substantei de contrast la nivelul intestinului in cazul examenelor radiologice gastrointestinale.
Substanta activa: Metoclopramidhidroclorid.
Actiune terapeutica: Medicament antiemetic, cu actiune pe tractul gastrointestinal.
Compozitie: O fiola contine ca substanta farmaceutic activa 10,54 mg metoclopramidhidroclorid, corespunzator la 10 mg metoclopramidhidroclorid anhidru, in 2 ml solutie injectabila. Alte componente: 0,25 mg natriumsulfit H2O-liber; clorura de sodiu, edetat de sodiu 2 H2O, apa distilata, dioxid de carbon. O tableta contine ca substanta farmaceutic activa 10,54 mg metoclopramidhidroclorid, corespunzator la 10 mg metoclopramid anhidru. Adjuvanti: Gelatina, amidon de cartofi, lactoza 1 H2O, stearat de Mg, dioxid de Si precipitat, talc, natriu ne carboximetilamilopectiva.
Contraindicatii: A nu se administra metoclopramid in urmatoarele situatii: cazuri de hipersensibilitate cunoscuta la aceasta substanta; in feocromocitom (tumori medulosuprarenale); in ocluzii intestinale mecanice; in perforatii intestinale si sangerari in sfera gastrointestinala; in tumori secretante de prolactina; la pacientii suferind de epilepsie sau la cei cu tendinta la convulsii (tulburari motorii extrapiramidale); in primul trimestru de sarcina si in perioada de alaptare; la sugari si copii mici pana la varsta de 2 ani. La copii intre 3 si 14 ani, ca si in al 2-lea si al 3-lea trimestru de sarcina, se poate administra metoclopramid numai dupa stabilirea foarte riguroasa a indicatiei si a raportului riscuri/beneficii. La pacientii cu insuficienta renala trebuie redusa doza.
Greturi, senzatie de voma si varsaturi (in afectiuni hepatice si renale, traumatisme craniene si cerebrale, migrene si intolerante la medicamente). Gastropareza diabetica (astenia musculara a stomacului la diabetici). Pregatirea tubajului duodenal si jejunal, evitarea eliminarii continutului gastric si facilitarea tranzitului substantei de contrast la nivelul intestinului in cazul examenelor radiologice gastrointestinale.
Substanta activa: Metoclopramidhidroclorid.
Actiune terapeutica: Medicament antiemetic, cu actiune pe tractul gastrointestinal.
Compozitie: O fiola contine ca substanta farmaceutic activa 10,54 mg metoclopramidhidroclorid, corespunzator la 10 mg metoclopramidhidroclorid anhidru, in 2 ml solutie injectabila. Alte componente: 0,25 mg natriumsulfit H2O-liber; clorura de sodiu, edetat de sodiu 2 H2O, apa distilata, dioxid de carbon. O tableta contine ca substanta farmaceutic activa 10,54 mg metoclopramidhidroclorid, corespunzator la 10 mg metoclopramid anhidru. Adjuvanti: Gelatina, amidon de cartofi, lactoza 1 H2O, stearat de Mg, dioxid de Si precipitat, talc, natriu ne carboximetilamilopectiva.
Contraindicatii: A nu se administra metoclopramid in urmatoarele situatii: cazuri de hipersensibilitate cunoscuta la aceasta substanta; in feocromocitom (tumori medulosuprarenale); in ocluzii intestinale mecanice; in perforatii intestinale si sangerari in sfera gastrointestinala; in tumori secretante de prolactina; la pacientii suferind de epilepsie sau la cei cu tendinta la convulsii (tulburari motorii extrapiramidale); in primul trimestru de sarcina si in perioada de alaptare; la sugari si copii mici pana la varsta de 2 ani. La copii intre 3 si 14 ani, ca si in al 2-lea si al 3-lea trimestru de sarcina, se poate administra metoclopramid numai dupa stabilirea foarte riguroasa a indicatiei si a raportului riscuri/beneficii. La pacientii cu insuficienta renala trebuie redusa doza.
-3%
39.38 MDL
40.60 MDL
Indicaţii terapeutice
APOLLO este indicat bărbaţilor adulţi cu disfuncţie erectilă, care prezintă incapacitatea de a obţine
sau de a menţine o erecţie peniană suficientă pentru un act sexual satisfăcător.
Pentru ca APOLLO să fie eficace este necesară stimularea sexuală. Doze şi mod de administrare
Doze
Administrare la adulţi
Doza recomandată este de 50 mg sildenafil administrată cu aproximativ o oră înainte de activitatea
sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la 100 mg sildenafil sau
poate fi scăzută la 25 mg sildenafil. Doza maximă recomandată este de 100 mg sildenafil. Frecvenţa
maximă de administrare recomandată este o dată pe zi. Dacă APOLLOse administrează în timpul
mesei, instalarea efectului se face mai lent decât atunci când se administrează în condiţii de repaus
alimentar (vezi punctul 5.2).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei=30–80 ml/min)
se recomandă aceleaşi doze ca cele prezentate în paragraful „Administrare la adulţi”.
Deoarece la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance–ul creatininei <30 ml/min) clearanceul sildenafilului este scăzut, trebuie luată în considerare o doză de 25 mg. În funcţie de eficacitate şi
tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat la 50 mg sau 100 mg, dacă este necesar.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu ciroză) clearance-ul sildenafilului este
scăzut, trebuie luată în considerare o doză iniţială de 25 mg sildenafil. În funcţie de eficacitate şi
tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat la 50 mg sildenafil și până la 100 mg sildenafil, dacă este
necesar.
Copii şi adolescenţi
APOLLO nu este indicat la persoanele cu vârsta sub 18 ani.
Administrare la pacienţii trataţi cu alte medicamente
Cu excepţia ritonavirului, situaţie în care nu se recomandă administrarea concomitentă a
sildenafilului ( vezi pct. 4.4), la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori ai CYP3A4 (vezi pct.
4.5) trebuie luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 25 mg sildenafil.
Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale la pacienţii trataţi
cu alfa-blocante, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu alfa-blocante
înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. În plus, trebuie avută în vedere iniţierea tratamentului
cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Mod de administrare
Pentru administrare orală. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/guanozin monofosfat
ciclic (GMPc) (vezi punctul 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale
nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de
oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu orice formă de nitraţi.
Medicamentele pentru tratamentul disfuncţiei erectile, inclusiv sildenafilul, nu trebuie administrate
la bărbaţii la care activitatea sexuală nu este indicată (de exemplu pacienţi cu tulburări severe
cardiovasculare, cum sunt angina pectorală instabilă sau insuficienţa cardiacă severă).
APOLLO este contraindicat la pacienţii care prezintă cecitate la un ochi determinată de neuropatia
optică anterioară ischemică non-arteritică (NOAIN), indiferent dacă acest episod a fost sau nu
corelat cu expunerea anterioară la inhibitori ai PDE5 (vezi punctul 4.4).
Siguranţa tratamentului cu sildenafil nu a fost studiată la următoarele subgrupe de pacienţi şi, de
aceea, utilizarea sa este contraindicată în aceste cazuri: insuficienţă hepatică severă, hipotensiune
arterială (tensiunea arterială < 90/50 mmHg), antecedente personale recente de accident vascular
cerebral sau
de infarct miocardic, boli ereditare degenerative cunoscute ale retinei cum este retinita pigmentară
(un procent mic dintre aceşti pacienţi prezintă tulburări genetice ale fosfodiesterazelor retiniene). https://bit.ly/3xtpsSZ
APOLLO este indicat bărbaţilor adulţi cu disfuncţie erectilă, care prezintă incapacitatea de a obţine
sau de a menţine o erecţie peniană suficientă pentru un act sexual satisfăcător.
Pentru ca APOLLO să fie eficace este necesară stimularea sexuală. Doze şi mod de administrare
Doze
Administrare la adulţi
Doza recomandată este de 50 mg sildenafil administrată cu aproximativ o oră înainte de activitatea
sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la 100 mg sildenafil sau
poate fi scăzută la 25 mg sildenafil. Doza maximă recomandată este de 100 mg sildenafil. Frecvenţa
maximă de administrare recomandată este o dată pe zi. Dacă APOLLOse administrează în timpul
mesei, instalarea efectului se face mai lent decât atunci când se administrează în condiţii de repaus
alimentar (vezi punctul 5.2).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei=30–80 ml/min)
se recomandă aceleaşi doze ca cele prezentate în paragraful „Administrare la adulţi”.
Deoarece la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance–ul creatininei <30 ml/min) clearanceul sildenafilului este scăzut, trebuie luată în considerare o doză de 25 mg. În funcţie de eficacitate şi
tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat la 50 mg sau 100 mg, dacă este necesar.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu ciroză) clearance-ul sildenafilului este
scăzut, trebuie luată în considerare o doză iniţială de 25 mg sildenafil. În funcţie de eficacitate şi
tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat la 50 mg sildenafil și până la 100 mg sildenafil, dacă este
necesar.
Copii şi adolescenţi
APOLLO nu este indicat la persoanele cu vârsta sub 18 ani.
Administrare la pacienţii trataţi cu alte medicamente
Cu excepţia ritonavirului, situaţie în care nu se recomandă administrarea concomitentă a
sildenafilului ( vezi pct. 4.4), la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori ai CYP3A4 (vezi pct.
4.5) trebuie luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 25 mg sildenafil.
Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale la pacienţii trataţi
cu alfa-blocante, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu alfa-blocante
înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. În plus, trebuie avută în vedere iniţierea tratamentului
cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Mod de administrare
Pentru administrare orală. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/guanozin monofosfat
ciclic (GMPc) (vezi punctul 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale
nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de
oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu orice formă de nitraţi.
Medicamentele pentru tratamentul disfuncţiei erectile, inclusiv sildenafilul, nu trebuie administrate
la bărbaţii la care activitatea sexuală nu este indicată (de exemplu pacienţi cu tulburări severe
cardiovasculare, cum sunt angina pectorală instabilă sau insuficienţa cardiacă severă).
APOLLO este contraindicat la pacienţii care prezintă cecitate la un ochi determinată de neuropatia
optică anterioară ischemică non-arteritică (NOAIN), indiferent dacă acest episod a fost sau nu
corelat cu expunerea anterioară la inhibitori ai PDE5 (vezi punctul 4.4).
Siguranţa tratamentului cu sildenafil nu a fost studiată la următoarele subgrupe de pacienţi şi, de
aceea, utilizarea sa este contraindicată în aceste cazuri: insuficienţă hepatică severă, hipotensiune
arterială (tensiunea arterială < 90/50 mmHg), antecedente personale recente de accident vascular
cerebral sau
de infarct miocardic, boli ereditare degenerative cunoscute ale retinei cum este retinita pigmentară
(un procent mic dintre aceşti pacienţi prezintă tulburări genetice ale fosfodiesterazelor retiniene). https://bit.ly/3xtpsSZ
-3%
303.80 MDL
313.20 MDL
Ce este Sedasen forte şi pentru ce se utilizează
Sedasen forte este un preparat combinat de origine vegetală, acţiunea
preparatului este determinată de efectele sinergice ale componentelor sale. care
au proprietăţi sedative.
Preparatul nu provoacă dependenţă.
Cînd se utilizează:
excitabilitate nervoasă;
nelinişte;
scăderea concentraţiei atenţiei;
tulburări de somn. Cum să utilizaţi Sedasen forte
Utilizaţi întotdeauna Sedasen forte exact așa cum este descris în acest prospect
sau așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistului.
Preparatul se administrează oral.
Doza recomondată este: la adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani în caz de
tensiune mentală, excitabilitate sau irascibilitate – câte 2 capsule de 2 ori pe zi;
în insomnie – câte 1-2 capsule cu o oră înainte de somn.
Capsulele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
apă, indiferent de mese.
Pentru preparat este caracteristică manifestarea treptată a acţiunii.
Pentru atingerea efectului optim al tratamentului se recomandă administrarea
sistematică a preparatului pe o perioadă nu mai mică de 2 săptămâni. Durata
tratamentului nu este limitată. Chiar la administrarea îndelungată a preparatului
Sedasen forte nu se înregistrează dependenţă. După sistarea tratamentului
simptomele rebound lipsesc. Dacă timp de 14 zile de la iniţierea tratamentului
nu se înregistrează ameliorarea stării, se recomandă consultarea medicului
Copii
Datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea, Sedasen forte nu este
recomandat la copii cu vârsta sub 12 ani. Reacţii adverse posibile
Similar altor medicamente, Sedasen forte poate avea reacţii adverse alături de
efectele sale pozitive. Deşi nu toate reacţiile adverse sunt obişnuite, prezenţa lor
poate necesita îngrijire medicală.
Sedasen forte este un preparat combinat de origine vegetală, acţiunea
preparatului este determinată de efectele sinergice ale componentelor sale. care
au proprietăţi sedative.
Preparatul nu provoacă dependenţă.
Cînd se utilizează:
excitabilitate nervoasă;
nelinişte;
scăderea concentraţiei atenţiei;
tulburări de somn. Cum să utilizaţi Sedasen forte
Utilizaţi întotdeauna Sedasen forte exact așa cum este descris în acest prospect
sau așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistului.
Preparatul se administrează oral.
Doza recomondată este: la adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani în caz de
tensiune mentală, excitabilitate sau irascibilitate – câte 2 capsule de 2 ori pe zi;
în insomnie – câte 1-2 capsule cu o oră înainte de somn.
Capsulele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
apă, indiferent de mese.
Pentru preparat este caracteristică manifestarea treptată a acţiunii.
Pentru atingerea efectului optim al tratamentului se recomandă administrarea
sistematică a preparatului pe o perioadă nu mai mică de 2 săptămâni. Durata
tratamentului nu este limitată. Chiar la administrarea îndelungată a preparatului
Sedasen forte nu se înregistrează dependenţă. După sistarea tratamentului
simptomele rebound lipsesc. Dacă timp de 14 zile de la iniţierea tratamentului
nu se înregistrează ameliorarea stării, se recomandă consultarea medicului
Copii
Datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea, Sedasen forte nu este
recomandat la copii cu vârsta sub 12 ani. Reacţii adverse posibile
Similar altor medicamente, Sedasen forte poate avea reacţii adverse alături de
efectele sale pozitive. Deşi nu toate reacţiile adverse sunt obişnuite, prezenţa lor
poate necesita îngrijire medicală.
-3%
44.04 MDL
45.40 MDL
Ce este BRENAX şi pentru ce se utilizează
BRENAX conţine în calitate de substanţă activă citocolina, un medicament care contribuie la
îmbunătăţirea
funcţiilor
celulelor
nervoase.
Contribuie
reabilitare
funcţională
rapidă
pacienţilor în caz de tulburări cerebrale vasculare acute, reducând afectarea ţesuturilor cerebrale.
În caz de traumatism cranio-cerebral citicolina reduce durata perioadei de recuperare şi intensitatea
sindromului posttraumatic.
De asemenea citicolina este eficientă în tratamentul tulburărilor cognitive (de cunoaştere), cum sunt
afectarea memoriei, lipsa de iniţiativă, dificultăţile de efectuare a activităţilor zilnice şi capacitatea
de autodeservire.
BRENAX se utilizează în:
faza acută a accidentului vascular cerebral ischemic;
perioada de reabilitare în urma accidentului vascular cerebral ischemic şi celui hemoragic;
traumatism cranio-cerebral, perioada acută şi de reabilitare;
tulburări cognitive (de cunoaştere) cauzate de afecţiuni cerebrale vasculare şi degenerative;
ca adjuvant în terapia complexă a bolii şi sindromului Parkinson.
BRENAX conţine în calitate de substanţă activă citocolina, un medicament care contribuie la
îmbunătăţirea
funcţiilor
celulelor
nervoase.
Contribuie
reabilitare
funcţională
rapidă
pacienţilor în caz de tulburări cerebrale vasculare acute, reducând afectarea ţesuturilor cerebrale.
În caz de traumatism cranio-cerebral citicolina reduce durata perioadei de recuperare şi intensitatea
sindromului posttraumatic.
De asemenea citicolina este eficientă în tratamentul tulburărilor cognitive (de cunoaştere), cum sunt
afectarea memoriei, lipsa de iniţiativă, dificultăţile de efectuare a activităţilor zilnice şi capacitatea
de autodeservire.
BRENAX se utilizează în:
faza acută a accidentului vascular cerebral ischemic;
perioada de reabilitare în urma accidentului vascular cerebral ischemic şi celui hemoragic;
traumatism cranio-cerebral, perioada acută şi de reabilitare;
tulburări cognitive (de cunoaştere) cauzate de afecţiuni cerebrale vasculare şi degenerative;
ca adjuvant în terapia complexă a bolii şi sindromului Parkinson.
-3%
247.25 MDL
254.90 MDL
Rețetă medicală
Alzancer EasyTab 5 mg comprimate orodispersabile
Alzancer EasyTab 10 mg comprimate orodispersabile
Clorhidrat de donepezil
1. Ce este Alzancer EasyTab şi pentru ce se utilizează
Alzancer EasyTab conţine substanţa activă clorhidrat de donepezil, aparţine grupului de medicamente denumite inhibitori de acetilcolinesterază.
Alzancer EasyTab este utilizat în tratamentul simptomatic al bolii Alzheimer, forma uşoară sau moderată.
Medicamentul este indicat doar pacienţilor adulţi.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Alzancer EasyTab
Nu luaţi Alzancer EasyTab:
-dacă sunteţi alergic la clorhidrat de donepezil, la medicamente denumite derivaţi de piperidină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
-dacă sunteţi însărcinată, este posibil să fiţi însărcinată sau alăptaţi.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi Alzancer EasyTab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:
-dacă dumneavoastră aveţi sau aţi avut ulcer gastric sau duodenal;
-dacă dumneavoastră aţi avut crize de epilepsie sau convulsii;
-dacă dumneavoastră aveţi afecţiuni cardiace (ritm neregulat sau foarte scăzut al bătăilor inimii);
-dacă dumneavoastră aveţi astm bronşic sau alte boli pulmonare cronice;
-dacă dumneavoastră aveţi sau aţi avut orice fel de probleme cu ficatul sau hepatită;
-dacă dumneavoastră aveţi dificultăţi de urinare sau boală uşoară de rinichi.
De asemenea, spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că puteţi fi însărcinată.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Medicamentul este indicat doar pacienţilor adulţi.
Alzancer EasyTab împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare alte medicamente, în special:
-medicamente pentru calmarea durerilor sau pentru artrită, de exemplu aspirină;
-antibiotice, de exemplu eritromicină şi rifampicină;
-medicamente antifungice, de exemplu ketoconazol;
-relaxante ale muşchilor, de exemplu diazepam, succinilcolină;
-antidepresive, de exemplu fluoxetina;
-anticonvulsivante cum sunt fenitoina sau carbamazepină;
-alte medicamente pentru tratamentul bolii Alzheimer, de exemplu galantamină;
-medicamente pentru o boală de inimă, de exemplu chinidină, beta-blocante (propranolol şi atenolol);
-medicamentele anticolinergice, de exemplu tolterodin;
-medicamente pentru anestezie generală;
-medicamentele, care se eliberează fără prescripţie medicală.
Dacă urmează să fiţi supus unei operaţii care necesită anestezie generală, spuneţi medicului dumneavoastră sau medicului anestezist că sunteţi în tratament cu Alzancer EasyTab, deoarece medicamentul poate influenţa cantitatea de anestezic necesară.
Alzancer EasyTab împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Alzancer EasyTab poate fi luat indiferent de orarul meselor. Alimentele nu influenţează asupra efectului terapeutic al acestui medicament.
Nu consumaţi nici un fel de băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu Alzancer EasyTab, deoarece alcoolul etilic poate reduce eficacitatea acestui medicament.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Alzancer EasyTab nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, deoarece nu există date suficiente privind administrarea la gravide.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă donepezilul trece în laptele matern. Dacă alăptaţi, nu trebuie să luaţi Alzancer EasyTab.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Boala Alzheimer vă poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje şi, de aceea, nu trebuie să desfăşuraţi aceste activi tăţi decât dacă medicul dumneavoastră vă spune că sunteţi în siguranţă. În plus, medicamentul poate să determine oboseală, ameţeli şi crampe musculare; dacă apar aceste fenomene, nu mai conduceţi şi nu mai folosiţi utilaje.
Alzancer EasyTab conţine aspartam. Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.
Alzancer EasyTab conţine metabisulfit de sodiu (E223). Poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.
3. Cum să luaţi Alzancer EasyTab
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
În general, veţi lua la început 5 mg, zilnic. Medicul dumneavoastră vă vor spune cât timp trebuie să luaţi comprimatele şi câte cât.
După începerea tratamentului, medicul dumneavoastră vă poate spune să luaţi 10 mg zilnic.
Doza maximă recomandată este de 10 mg în fiecare seară.
Urmaţi întotdeauna recomandările medicului dumneavoastră sau farmacistului cu privire la modul în care şi când trebuie să luaţi medicamentul. Nu modificaţi doza fără avizul medicului dumneavoastră.
Medicul dumneavoastră sau farmacistul vă vor spune cât timp trebuie să luaţi comprimatele. Din când în când, trebuie să vă consultaţi cu medicul dumneavoastră care vă va revizui tratamentul şi va evalua simptomele bolii.
Mod de administrare: Luaţi Alzancer EasyTab seara înainte de culcare. Comprimatul trebuie pus pe limbă şi se lasă să se topească înainte de a fi înghiţit, cu sau fără apă, după cum preferaţi.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani).
Dacă luaţi mai mult Alzancer EasyTab decât trebuie
Nu luaţi mai mult de un comprimat pe zi.
Anunţaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră dacă aţi luat mai multe comprimate decât trebuia. Dacă nu-l puteţi contacta pe medicul dumneavoastră, adresaţi-vă imediat celei mai apropiate unităţi medicale; luaţi comprimatele şi ambalajul cu dumneavoastră, pentru ca medicii să ştie ce medicament aţi luat.
Simptomele supradozajului includ: greaţă, vărsături, creşterea salivaţiei, transpiraţii, bătăi rare ale inimii, scăderea tensiunii arteriale, dereglări respiratorii, pierderea conștiinței, leşin, convulsii.
Dacă uitaţi să luaţi Alzancer EasyTab
Dacă aţi uitat să luaţi un comprimat, luaţi-l în ziua următoare, la ora obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aţi uitat să luaţi comprimatele mai mult de o săptămână, anunţaţi-l pe medicul dumneavoastră înainte de a reîncepe tratamentul.
Dacă încetaţi să luaţi Alzancer EasyTab
Nu încetaţi să luaţi comprimatele fără acordul medicului dumneavoastră. Dacă încetaţi să luaţi acest medicament, beneficiile tratamentului dumnevoastră se vor pierde treptat.
Dacă aveţi orice alte întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse grave
Trebuie să-i spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi aceste reacţii adverse grave menţionate.
- afectarea funcției ficatului (hepatită). Simptomele hepatitei sunt greaţă, vomă, pierderea poftei de mâncare, senzaţie de rău, febră, mâncărimi, îngălbenirea pielii şi a ochilor şi urină de culoare închisă (afectează până la 1 utilizator din 1000);
- ulcer la stomac sau duoden. Simptomele ulcerului sunt durere de stomac şi discomfort (indigestie) resimţit între buric şi osul pieptului (afectează până la 1 utilizator din 100);
- sângerare în stomac sau intestine. Aceasta vă poate provoca eliminarea prin rect a scaunelor de culoare neagră ca smoala sau cu sânge vizibil (afectează până la 1 utilizator din 100);
- crize de epilepsie sau convulsii (afecteaza 1 până la 10 utilizatori din 1000);
- febră cu înţepenirea muşchilor, transpiraţie sau un nivel scăzut de conştienţă (o tulburare denumită „Sindrom Neuroleptic Malign”) (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000).
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 utilizator din 10):
- Diaree, greaţă (senzaţie de rău), durere de cap.
Reacţii adverse frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100):
- crampe musculare, oboseală, insomnie, răceală, pierderea poftei de mâncare, halucinaţii, agitaţie, comportament agresiv, sincopă (leşin), ameţeli, tulburări abdominale, erupţie trecătoare pe piele, prurit (mâncărimi la nivelul pielii ), incontinenţă urinară, dureri, accidentări (pacienţii pot fi mai uşor victime ale căzăturilor sau rănirilor accidentale), vise neobișnuite.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000):
- rărirea bătăilor inimii.
Reacţii adverse rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000):
- înţepenire, tremurături sau mişcări necontrolate în special la nivelul feţei şi al limbii, dar şi la nivelul membrelor.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Alzancer EasyTab
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizați după data de expirare înscrisă pe cutie, după “Valabil până la”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Alzancer EasyTab
Substanţa activă este clorhidrat de donepezil. Fiecare comprimat conţine 5 mg sau 10 mg clorhidrat de donepezil.
Celelalte componente sunt: Pharmaburst C1, Prosolv SMCC HD 90, Collidon CL, metabisulfit de sodiu, dioxid de siliciu colloidal (Aerosil 200), aspartame, Collidon CL-F, stearil fumarat de sodiu, stearat de magneziu.
Alzancer EasyTab 10 mg comprimate orodispersabile
Clorhidrat de donepezil
1. Ce este Alzancer EasyTab şi pentru ce se utilizează
Alzancer EasyTab conţine substanţa activă clorhidrat de donepezil, aparţine grupului de medicamente denumite inhibitori de acetilcolinesterază.
Alzancer EasyTab este utilizat în tratamentul simptomatic al bolii Alzheimer, forma uşoară sau moderată.
Medicamentul este indicat doar pacienţilor adulţi.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Alzancer EasyTab
Nu luaţi Alzancer EasyTab:
-dacă sunteţi alergic la clorhidrat de donepezil, la medicamente denumite derivaţi de piperidină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
-dacă sunteţi însărcinată, este posibil să fiţi însărcinată sau alăptaţi.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi Alzancer EasyTab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:
-dacă dumneavoastră aveţi sau aţi avut ulcer gastric sau duodenal;
-dacă dumneavoastră aţi avut crize de epilepsie sau convulsii;
-dacă dumneavoastră aveţi afecţiuni cardiace (ritm neregulat sau foarte scăzut al bătăilor inimii);
-dacă dumneavoastră aveţi astm bronşic sau alte boli pulmonare cronice;
-dacă dumneavoastră aveţi sau aţi avut orice fel de probleme cu ficatul sau hepatită;
-dacă dumneavoastră aveţi dificultăţi de urinare sau boală uşoară de rinichi.
De asemenea, spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că puteţi fi însărcinată.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Medicamentul este indicat doar pacienţilor adulţi.
Alzancer EasyTab împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare alte medicamente, în special:
-medicamente pentru calmarea durerilor sau pentru artrită, de exemplu aspirină;
-antibiotice, de exemplu eritromicină şi rifampicină;
-medicamente antifungice, de exemplu ketoconazol;
-relaxante ale muşchilor, de exemplu diazepam, succinilcolină;
-antidepresive, de exemplu fluoxetina;
-anticonvulsivante cum sunt fenitoina sau carbamazepină;
-alte medicamente pentru tratamentul bolii Alzheimer, de exemplu galantamină;
-medicamente pentru o boală de inimă, de exemplu chinidină, beta-blocante (propranolol şi atenolol);
-medicamentele anticolinergice, de exemplu tolterodin;
-medicamente pentru anestezie generală;
-medicamentele, care se eliberează fără prescripţie medicală.
Dacă urmează să fiţi supus unei operaţii care necesită anestezie generală, spuneţi medicului dumneavoastră sau medicului anestezist că sunteţi în tratament cu Alzancer EasyTab, deoarece medicamentul poate influenţa cantitatea de anestezic necesară.
Alzancer EasyTab împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Alzancer EasyTab poate fi luat indiferent de orarul meselor. Alimentele nu influenţează asupra efectului terapeutic al acestui medicament.
Nu consumaţi nici un fel de băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu Alzancer EasyTab, deoarece alcoolul etilic poate reduce eficacitatea acestui medicament.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Alzancer EasyTab nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, deoarece nu există date suficiente privind administrarea la gravide.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă donepezilul trece în laptele matern. Dacă alăptaţi, nu trebuie să luaţi Alzancer EasyTab.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Boala Alzheimer vă poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje şi, de aceea, nu trebuie să desfăşuraţi aceste activi tăţi decât dacă medicul dumneavoastră vă spune că sunteţi în siguranţă. În plus, medicamentul poate să determine oboseală, ameţeli şi crampe musculare; dacă apar aceste fenomene, nu mai conduceţi şi nu mai folosiţi utilaje.
Alzancer EasyTab conţine aspartam. Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.
Alzancer EasyTab conţine metabisulfit de sodiu (E223). Poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.
3. Cum să luaţi Alzancer EasyTab
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
În general, veţi lua la început 5 mg, zilnic. Medicul dumneavoastră vă vor spune cât timp trebuie să luaţi comprimatele şi câte cât.
După începerea tratamentului, medicul dumneavoastră vă poate spune să luaţi 10 mg zilnic.
Doza maximă recomandată este de 10 mg în fiecare seară.
Urmaţi întotdeauna recomandările medicului dumneavoastră sau farmacistului cu privire la modul în care şi când trebuie să luaţi medicamentul. Nu modificaţi doza fără avizul medicului dumneavoastră.
Medicul dumneavoastră sau farmacistul vă vor spune cât timp trebuie să luaţi comprimatele. Din când în când, trebuie să vă consultaţi cu medicul dumneavoastră care vă va revizui tratamentul şi va evalua simptomele bolii.
Mod de administrare: Luaţi Alzancer EasyTab seara înainte de culcare. Comprimatul trebuie pus pe limbă şi se lasă să se topească înainte de a fi înghiţit, cu sau fără apă, după cum preferaţi.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani).
Dacă luaţi mai mult Alzancer EasyTab decât trebuie
Nu luaţi mai mult de un comprimat pe zi.
Anunţaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră dacă aţi luat mai multe comprimate decât trebuia. Dacă nu-l puteţi contacta pe medicul dumneavoastră, adresaţi-vă imediat celei mai apropiate unităţi medicale; luaţi comprimatele şi ambalajul cu dumneavoastră, pentru ca medicii să ştie ce medicament aţi luat.
Simptomele supradozajului includ: greaţă, vărsături, creşterea salivaţiei, transpiraţii, bătăi rare ale inimii, scăderea tensiunii arteriale, dereglări respiratorii, pierderea conștiinței, leşin, convulsii.
Dacă uitaţi să luaţi Alzancer EasyTab
Dacă aţi uitat să luaţi un comprimat, luaţi-l în ziua următoare, la ora obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aţi uitat să luaţi comprimatele mai mult de o săptămână, anunţaţi-l pe medicul dumneavoastră înainte de a reîncepe tratamentul.
Dacă încetaţi să luaţi Alzancer EasyTab
Nu încetaţi să luaţi comprimatele fără acordul medicului dumneavoastră. Dacă încetaţi să luaţi acest medicament, beneficiile tratamentului dumnevoastră se vor pierde treptat.
Dacă aveţi orice alte întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse grave
Trebuie să-i spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi aceste reacţii adverse grave menţionate.
- afectarea funcției ficatului (hepatită). Simptomele hepatitei sunt greaţă, vomă, pierderea poftei de mâncare, senzaţie de rău, febră, mâncărimi, îngălbenirea pielii şi a ochilor şi urină de culoare închisă (afectează până la 1 utilizator din 1000);
- ulcer la stomac sau duoden. Simptomele ulcerului sunt durere de stomac şi discomfort (indigestie) resimţit între buric şi osul pieptului (afectează până la 1 utilizator din 100);
- sângerare în stomac sau intestine. Aceasta vă poate provoca eliminarea prin rect a scaunelor de culoare neagră ca smoala sau cu sânge vizibil (afectează până la 1 utilizator din 100);
- crize de epilepsie sau convulsii (afecteaza 1 până la 10 utilizatori din 1000);
- febră cu înţepenirea muşchilor, transpiraţie sau un nivel scăzut de conştienţă (o tulburare denumită „Sindrom Neuroleptic Malign”) (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000).
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 utilizator din 10):
- Diaree, greaţă (senzaţie de rău), durere de cap.
Reacţii adverse frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100):
- crampe musculare, oboseală, insomnie, răceală, pierderea poftei de mâncare, halucinaţii, agitaţie, comportament agresiv, sincopă (leşin), ameţeli, tulburări abdominale, erupţie trecătoare pe piele, prurit (mâncărimi la nivelul pielii ), incontinenţă urinară, dureri, accidentări (pacienţii pot fi mai uşor victime ale căzăturilor sau rănirilor accidentale), vise neobișnuite.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000):
- rărirea bătăilor inimii.
Reacţii adverse rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000):
- înţepenire, tremurături sau mişcări necontrolate în special la nivelul feţei şi al limbii, dar şi la nivelul membrelor.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Alzancer EasyTab
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizați după data de expirare înscrisă pe cutie, după “Valabil până la”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Alzancer EasyTab
Substanţa activă este clorhidrat de donepezil. Fiecare comprimat conţine 5 mg sau 10 mg clorhidrat de donepezil.
Celelalte componente sunt: Pharmaburst C1, Prosolv SMCC HD 90, Collidon CL, metabisulfit de sodiu, dioxid de siliciu colloidal (Aerosil 200), aspartame, Collidon CL-F, stearil fumarat de sodiu, stearat de magneziu.
-3%
193.27 MDL
199.25 MDL
Indicații terapeutice
Soluţia topică cu clotrimazol este indicată pentru tratamentul local al următoarelor
afecţiuni:
dermatomicoze determinate de dermatofiţi (Tricophyton, Microsporum,
Epidermophyton), levuri (Candida), mucegaiuri, alte ciuperci (Malassezia furfur).
afecţiuni cutanate determinate de fungi şi suprainfectate: micoze interdigitale
(Tinea pedis, Tinea mannum), micoze cutanate (Tinea corporis, Pityriasis
versicolor), eritrasma, micoze ale plicilor cutanate (Tinea inguinalis, Tinea cruris),
paronichii în onicomicoze (Tinea unguium).
dermatofiţii foliculare (Tinea barbae, Tinea capitis).Doze şi mod de administrare
Doze
Soluţia cutanată sub formă de spray se aplică local, în strat subţire, pe zona afectată
şi pe o arie în jurul acesteia, de 2-3 ori pe zi, timp de maxim 4 săptămâni pentru
dermatomicoze, 2-3 săptămâni pentru micozele interdigitale şi 2-3 săptămâni pentru
pitiriazis versicolor. Se masează uşor zona afectată până când soluţia este absorbită în
piele.
Fiziologia tegumentelor, precum şi localizarea infecţiilor necesită continuarea
tratamentului timp de aproximativ 14 zile după dispariţia simptomelor. Simptomele
dispar de obicei în câteva zile de la începerea tratamentului, dar o întrerupere
prematură a tratamentului sau o aplicare neregulată poate creşte riscul recidivelor.
2
Dacă în termen de 7 zile nu apar semne de ameliorare sau starea pacientului se
agravează, diagnosticul iniţial trebuie revizuit.
Vârstnici şi copii peste 5 ani: nu este necesară ajustarea dozelor.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării clotrimazolului la copii sub 5 ani nu au fost încă
stabilite.
Mod de administrare
Când se utilizează medicamentul pentru prima dată se pulverizează în aer prin
apăsarea pompei dozatoare de 2-3 ori. Astfel, pompa este pregătită pentru
administrare. Distanţa de pulverizare trebuie să fie de 5-10 cm. Se recomandă
curăţarea şi uscarea dispozitivului după fiecare administrare.
Măsurile igienice sunt foarte importante pentru vindecarea dermatomicozelor
interdigitale. După spălarea picioarelor, spaţiile interdigitale trebuie uscate.
Clotrimazol spray cutanat soluţie se aplică numai pe pielea curată şi uscată. În
micozele interdigitale este foarte importantă respectarea regulilor de igienă şi se
recomandă pudrarea ciorapilor şi a interiorului pantofilor dimineaţa, pentru a evita
apariţia umidităţii datorate transpiraţiei şi a se preîntâmpina astfel reinfectarea.
După aplicare, zona afectată nu se acoperă cu pansament decât la recomandarea
medicului. Onicomicozele, datorită amplasării, în general nu sunt rezolvabile numai cu
terapie antifungică locală, necesitând tratament sistemic asociat.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clotrimazol sau la oricare dintre excipienţi.
Copii cu vârsta sub 5 ani. https://bit.ly/3fS56v6
Soluţia topică cu clotrimazol este indicată pentru tratamentul local al următoarelor
afecţiuni:
dermatomicoze determinate de dermatofiţi (Tricophyton, Microsporum,
Epidermophyton), levuri (Candida), mucegaiuri, alte ciuperci (Malassezia furfur).
afecţiuni cutanate determinate de fungi şi suprainfectate: micoze interdigitale
(Tinea pedis, Tinea mannum), micoze cutanate (Tinea corporis, Pityriasis
versicolor), eritrasma, micoze ale plicilor cutanate (Tinea inguinalis, Tinea cruris),
paronichii în onicomicoze (Tinea unguium).
dermatofiţii foliculare (Tinea barbae, Tinea capitis).Doze şi mod de administrare
Doze
Soluţia cutanată sub formă de spray se aplică local, în strat subţire, pe zona afectată
şi pe o arie în jurul acesteia, de 2-3 ori pe zi, timp de maxim 4 săptămâni pentru
dermatomicoze, 2-3 săptămâni pentru micozele interdigitale şi 2-3 săptămâni pentru
pitiriazis versicolor. Se masează uşor zona afectată până când soluţia este absorbită în
piele.
Fiziologia tegumentelor, precum şi localizarea infecţiilor necesită continuarea
tratamentului timp de aproximativ 14 zile după dispariţia simptomelor. Simptomele
dispar de obicei în câteva zile de la începerea tratamentului, dar o întrerupere
prematură a tratamentului sau o aplicare neregulată poate creşte riscul recidivelor.
2
Dacă în termen de 7 zile nu apar semne de ameliorare sau starea pacientului se
agravează, diagnosticul iniţial trebuie revizuit.
Vârstnici şi copii peste 5 ani: nu este necesară ajustarea dozelor.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării clotrimazolului la copii sub 5 ani nu au fost încă
stabilite.
Mod de administrare
Când se utilizează medicamentul pentru prima dată se pulverizează în aer prin
apăsarea pompei dozatoare de 2-3 ori. Astfel, pompa este pregătită pentru
administrare. Distanţa de pulverizare trebuie să fie de 5-10 cm. Se recomandă
curăţarea şi uscarea dispozitivului după fiecare administrare.
Măsurile igienice sunt foarte importante pentru vindecarea dermatomicozelor
interdigitale. După spălarea picioarelor, spaţiile interdigitale trebuie uscate.
Clotrimazol spray cutanat soluţie se aplică numai pe pielea curată şi uscată. În
micozele interdigitale este foarte importantă respectarea regulilor de igienă şi se
recomandă pudrarea ciorapilor şi a interiorului pantofilor dimineaţa, pentru a evita
apariţia umidităţii datorate transpiraţiei şi a se preîntâmpina astfel reinfectarea.
După aplicare, zona afectată nu se acoperă cu pansament decât la recomandarea
medicului. Onicomicozele, datorită amplasării, în general nu sunt rezolvabile numai cu
terapie antifungică locală, necesitând tratament sistemic asociat.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clotrimazol sau la oricare dintre excipienţi.
Copii cu vârsta sub 5 ani. https://bit.ly/3fS56v6
-3%
19.74 MDL
20.35 MDL