Filtru
Întâi cele populare
1. Ce este Velaxin capsule cu eliberare prelungită şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă pe care o conţine preparatul Velaxin este venlafaxina.
Velaxin capsule cu eliberare prelungită este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (INRS). Acest grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia şi alte afecţiuni, cum sunt tulburările de anxietate. Se consideră că persoanele care suferă de depresie şi/sau anxietate au niveluri mai mici de serotonină şi noradrenalină în creier. Modul de acţiune al antidepresivelor nu este pe deplin înţeles, însă ele pot fi benefice prin creşterea nivelurilor de serotonină şi noradrenalină din creier.
Velaxin este un tratament destinat adulţilor cu depresie. De asemenea este şi un tratament destinat adulţilor cu următoarele tulburări de anxietate: tulburare de anxietate generalizată, tulburare de anxietate socială (teamă faţă de situaţiile sociale sau evitarea acestora) şi tulburare de panică (atacuri de panică).
Tratamentul corespunzător al depresiei sau al tulburărilor de anxietate este important pentru a vă ajuta să vă simţiţi mai bine. Dacă aceste afecţiuni nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă şi mai greu de tratat.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Nu utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită :
• Dacă sunteţi alergic la venlafaxină (substanţa activă) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
• Dacă luaţi sau aţi luat, în ultimele 14 zile, oricare din medicamentele cunoscute sub denumirea de inhibitori ireversibili ai monoaminooxidazei (IMAO), care sunt utilizate pentru tratamentul depresiei sau al bolii Parkinson. Administrarea unui IMAO ireversibil împreună Velaxin, poate determina reacţii adverse grave sau chiar care pot pune viaţa în pericol. De asemenea, trebuie să aşteptaţi cel puţin 7 zile după ce încetaţi să mai luaţi Velaxin înainte de a lua orice IMAO (vezi şi punctul „Velaxin capsule cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente” şi informaţiile de la punctul respectiv despre „Sindromul serotoninergic”).
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile de mai jos, consultaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua Velaxin capsule cu eliberare prelungită:
• Dacă utilizaţi alte medicamente care, luate concomitent cu Velaxin capsule cu eliberare prelungită, poate creşte riscul de apariţie a sindromului serotoninergic sau sindromului neuroleptic malign (SNM) (vezi pct. „Velaxin capsule cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente”)
• Dacă aveţi probleme oculare, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).
• Dacă aţi avut tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială).
• Dacă aţi avut probleme cu inima .
• Dacă vi s-a spus că aveţi un ritm anormal al inimii.
• Dacă aţi avut convulsii (crize convulsive).
• Dacă aţi avut valori prea mici ale sodiului în sânge (hiponatremie).
• Dacă aveţi tendinţa de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (istoric de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot creşte riscul de sângerare, de exemplu warfarină (folosită pentru a preveni cheagurile de sânge).
• Dacă valorile în sânge ale colesterolului dumneavoastră cresc.
• Dacă aţi avut în trecut manie (stare de supraexcitare sau euforie) sau tulburare bipolară sau
dacă cineva din familia dumneavoastră a avut asemenea probleme.
• Dacă aţi avut un comportament agresiv
• Dacă aveţi diabet zaharat
Velaxin poate cauza o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat în timpul primelor săptămâni de tratament. Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă vise întâmplă acest lucru.
Dacă aveţi oricare dintre aceste situaţii, consultaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua Velaxin capsule cu eliberare prelungită.
Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie sau de anxietate
Depresia şi/sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi câteodată şi mai mult.
Sunteţi mai predispus spre astfel de idei:
- Dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare.
- Dacă sunteţi de vârstă adultă tânără (mai puţin de 25 de ani). Informaţia rezultată din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de comportament suicidar la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care suferă de o afecţiune psihică şi au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment, contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună dacă nu consideră că starea dumneavoastră de depresie sau anxietate s-a agravat sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.
Gură uscată
Au fost înregistrate cazuri de gură uscată la 10% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină. Aceasta poate creşte riscul apariţiei cariilor. Ca urmare, trebuie să acordaţi o importanţă deosebită igienei dentare.
Diabet zaharat
Concentraţia de glucoză din sângele dumneavoastră poate fi modificată datorită lui Velaxin. Prin urmare, s-ar putea să fie necesară ajustarea dozelor dumneavoastră de medicamente pentru diabet.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
În mod normal, Velaxin nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să ştiţi că pacienţii cu vârste sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacţii adverse, cum sunt tentativele de sinucidere, gândurile de sinucidere şi comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opoziţional şi mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie Velaxin la pacienţi cu vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră a prescris Velaxin la un pacient cu vârsta sub 18 ani şi vreţi să discutaţi acest lucru, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră dacă oricare din simptomele prezentate mai sus apar sau se agravează la pacienţi cu vârste sub 18 ani care iau Velaxin. De asemenea, în acest grup de vârstă nu au fost încă demonstrate efectele de siguranţă pe termen lung ale Velaxin privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Velaxin capsule cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Medicul dumneavoastră este cel care va decide dacă puteţi lua Velaxin împreună cu alte medicamente.
Nu începeţi şi nu încetaţi să luaţi alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate naturale sau din plante, înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi:
- Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) (Vezi punctul „Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită ”)
- Sindrom serotoninergic,
În tratamentul cu venlafaxină poate să apară o afecţiune care poate pune viaţa în pericol sindrom serotoninergic sau sindromul neuroleptic malign (SNM) (vezi pct. „Reacţii Adverse Posibile”), în special atunci când aceasta este administrată împreună cu alte medicamente.
Exemple de astfel de medicamente includ:
• Triptani (utilizaţi pentru migrenă)
• Alte medicamente pentru tratamentul depresiei, de exemplu inhibitori specifici ai recaptării serotoninei şi norepinefrinei (IRSN), inhibitori specifici ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive triciclice sau medicamente care conţin litiu
• Medicamente care conţin linezolid, un antibiotic (utilizate pentru tratarea infecţiilor)
• Medicamente care conţin moclobemidă, un IMAO reversibil (utilizate pentru tratamentul depresiei)
• Medicamente care conţin sibutramină (utilizată pentru scăderea în greutate)
• Medicamente care conţin tramadol, fentanil, tapentadol, petidină sau pentazocină (utilizate pentru tratamentul durerii severe)
• Medicamente care conţin dextrometorfan (utilizat pentru tratamentul tusei).
• Medicamente care conţin metadonă (utilizată pentru tratamentul dependenţei de droguri opioide sau al durerii severe).
• Medicamente care conţin albastru metilen (utilizate pentru tratamentul valorilor crescute de methemogolobină în sânge)
• Produse care conţin sunătoare (numită şi Hypericum perforatum, un preparat din plante utilizat în tratamentul depresiilor uşoare)
• Produse care conţin triptofan (utilizate pentru tratarea problemelor cu somnul şi a depresiei).
• Antipsihotice (utilizate pentru tratamentul unei boli cu simptome cum sunt auzirea, vederea sau simţirea unor lucruri care nu sunt prezente, convingeri eronate, suspiciune crescută, raţionamente neclare şi să deveniţi retras).
Semnele şi simptomele sindromului serotoninergic pot include o combinaţie a următoarelor: nelinişte, halucinaţii, pierderea coordonării, accelerarea bătăilor inimii, creşterea temperaturii corporale, modificări rapide ale tensiunii arteriale, exagerarea reflexelor, diaree, comă, greaţă, vărsături.
În forma sa cea mai severă, sindromul serotoninergic poate să fie asemănător cu sindromul neuroleptic malign (SNM). Semnele şi simptomele SNM pot include o combinaţie între febră, bătăi rapide ale inimii, transpiraţii, rigiditate musculară severă, confuzie, creşterea concentraţiei enzimelor muscular din sânge (determinată printr-un test de sânge).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră, sau mergeţi la serviciul de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital dacă credeţi ca aveţi sindrom serotoninergic.
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi medicamente care vă pot afecta ritmul inimii.
Exemple de aceste medicamente includ:
• Antiaritmice cum sunt chinidina, amiodarona, sotalolul sau dofetilida (utilizate pentru tratamentul unui ritm anormal al inimii)
• Antipsihotice cum este tioridazina (vezi şi Sindromul serotoninergic descris mai sus)
• Antibiotice cum sunt eritromicina şi moxifloxacina (utilizate pentru tratamentul infecţiilor bacteriene)
• Antihistaminice (utilizate pentru tratamentul alergiei)
De asemenea, medicamentele de mai jos pot interacţiona cu Velaxin şi trebuie utilizate cu precauţie. În mod deosebit, este important să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi medicamente care conţin:
• Ketoconazol (medicamente antifungice).
• Haloperidol sau risperidonă (pentru tratarea problemelor psihice).
• Metoprolol (un beta-blocant destinat tratamentului tensiunii arteriale crescute şi problemelor de inimă).
Utilizarea Velaxin capsule cu eliberare prelungită cu alimente, băuturi şi alcool
Velaxin capsule cu eliberare prelungită poate fi administrat în timpul meselor (vezi pct.3. Cum să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită)
Trebuie să evitaţi consumul de alcool pe perioada cât luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită.
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Trebuie să folosiţi Velaxin numai după ce discutaţi cu medicul dumneavoastră beneficiile potenţiale şi
potenţialele riscuri pentru copilul dumneavoastră nenăscut.
Asiguraţi-vă că moaşa şi/sau medicul dumneavoastră cunosc faptul că luaţi Velaxin. Când sunt administrate în perioada sarcinii, medicamente asemănătoare (IRSS) pot creşte riscul apariţ iei unei probleme grave la nou-născut numită hipertensiune pulmonară persistentă a nou născutului (HTPPNN) care face copilul să respire mai repede şi să aibă culoare albăstruie. Aceste simptome apar în general în primele 24 de ore de la naştere. Dacă aceasta se întâmplă copilului dumneavoastră, trebuie să vă adresaţi imediat medicului şi/sau moaşei dumneavoastră.
Dacă luaţi acest medicament în timpul sarcinii, în plus faţă de problemele de respiraţie alte simptome pe care le poate avea copilul dumneavoastră după naştere sunt tulburările de alimentaţie. Dacă copilul dumneavoastră are aceste simptome la naştere şi sunteţi îngrijorată, contactaţi-l pe medicul şi/sau moaşa dumneavoastră care vă vor putea face recomandări.
Alăptarea
Velaxin trece în laptele matern. Există riscul apariţiei unor efecte asupra copilului. Au fost raportate cazuri de sugari alăptaţi la sân care au manifestat iritabilitate, plâns şi tulburări ale somnului. Aceste simptome au fost înregistrate şi după întreruperea tratamentului cu Velaxin. Ca urmare, trebuie să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră iar acesta va decide dacă trebuie să întrerupeţi alăptarea sau tratamentul cu Velaxin.
Consultaţi medicul sau farmacistul înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje decât după ce deveniţi conştient de modul în care vă afectează Velaxin.
3. Cum să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza iniţială recomandată, de obicei, pentru tratamentul depresiei, tulburării anxioase generalizate şi
a tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. Doza poate fi crescută treptat de către medicul dumneavoastră, după necesităţi, până la o doză maximă de 375 mg pe zi pentru depresie.
Dacă sunteţi tratat pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37,5 mg de venlafaxină) şi apoi va creşte doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă socială şi tulburarea de panică este de 225 mg pe zi.
Luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită aproximativ la aceeaşi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid. Capsulele nu trebuie divizate, zdrobite, mestecate sau dizolvate.
Se recomandă administrarea împreună cu alimente a capsulelor de venlafaxină cu eliberare prelungită, la aproximativ aceeaşi oră a zilei.
Dacă aveţi probleme cu ficatul sau rinichii discutaţi cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil
să aveţi nevoie de o doză diferită de Velaxin.
Nu întrerupeţi administrarea acestui medicament fără a discuta cu medicul dumneavoastră (vezi pct. „Dacă încetaţi să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită,,).
Dacă luaţi mai mult Velaxin capsule cu eliberare prelungită decât trebuie
Dacă dumneavoastră aţi luat mai mult Velaxin decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medicul dumneavoastră sau farmacist.
Simptomele unui posibil supradozaj pot include bătăi rapide ale inimii, modificări ale stării de alertă
(mergând de la somnolenţă la comă), vedere înceţoşată, convulsii sau crize convulsive şi vărsături.
Dacă uitaţi să utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
În cazul în care aţi uitat o doză, luaţi-o deîndată ce vă aduceţi aminte. Dacă, însă, este timpul să luaţi următoarea doză, nu mai luaţi doza uitată şi luaţi numai o singură doză, ca de obicei. Nu luaţi o cantitate zilnică de Velaxin mai mare decât cea care v-a fost prescrisă pentru o zi. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Chiar dacă vă simţiţi mai bine, nu încetaţi să luaţi Velaxin şi nu reduceţi doza fără a fi vorbit în acest
sens cu medicul dumneavoastră. Atunci când medicul dumneavoastră va considera că nu mai aveţi nevoie de tratamentul cu Velaxin, vă va cere să reduceţi treptat doza până la oprirea completă a tratamentului. Se ştie că la oprirea tratamentului cu Velaxin apar reacţii adverse, în special atunci când tratamentul cu Velaxin este oprit brusc sau doza este redusă prea rapid. Unii pacienţi pot avea simptome cum sunt oboseală, ameţeală, stare de leşin, dureri de cap, insomnie, coşmaruri, gură uscată, pierderea poftei de mâncare, greaţă, vărsături, diaree, nervozitate, agitaţie, confuzie, zgomote în urechi, senzaţie de furnicături sau, rareori, de şoc electric, slăbiciune, transpiraţii, convulsii sau simptome de tip gripal.
Medicul dumneavoastră vă va sfătui cu privire la felul cum trebuie să opriţi treptat tratamentul cu Velaxin capsule cu eliberare prelungită.
Dacă aveţi oricare din aceste simptome sau oricare alte simptome supărătoare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru sfaturi.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Nu vă îngrijoraţi dacă observaţi mici granule sau bile albe în scaun, după ce luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită. În interiorul capsulelor Velaxin se găsesc corpusculi sferici sau mici bile de culoare albă, care conţin componenta activă, venlafaxina. Aceşti corpusculi sferici sunt eliberaţi din capsulă în tractul gastro-intestinal. Pe măsură ce corpusculii sferici se deplasează de-a lungul tractului gastro-intestinal, venlafaxina este eliberată lent. Învelişul sferic rămâne nedizolvat şi este eliminat prin scaun. Prin urmare, chiar dacă observaţi corpusculi sferici în scaun, doza dumneavoastră de venlafaxină a fost absorbită.
Dacă se întâmplă oricare dintre următoarele, nu mai luaţi Velaxin. Anunţaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră sau mergeţi la unitatea de primiri urgenţe din cel mai apropiat spital în următoarele cazuri:
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
• Edem angioneurotiv (umflarea feţei, gurii, limbii, gâtului, mâinilor sau picioarelor şi/sau apariţia erupţiei trecătoare pe piele, cu mâncărime (băşici), dificultăţi la înghiţire sau în respiraţie).
Rare (pot afecta pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
• Reacţie anafilactică (senzaţie de apăsare în piept, respiraţie şuierătoare, dificultăţi la înghiţire sau în respiraţie)
• Erupţii grave pe piele, mâncărime sau urticarie (zone în relief de piele, înroşite sau palide, care adeseori dau senzaţie de mâncărime)
• Stare de nervozitate sau anxietate, ameţeală, senzaţie de palpitaţii, înroşire bruscă a pielii şi/sau senzaţie de încălzire.
• Semne şi simptome ale sindromului serotoninergic, ce pot include nelinişte, halucinaţii, pierdere a coordonării, bătăi rapide ale inimii, temperatură corporală mare, modificări rapide ale tensiunii arteriale, reflexe exagerate, diaree, comă, greaţă, vărsături. În forma sa cea mai severă, sindromul serotoninergic poate semăna cu sindormul neurolepic malign (SNM). Semnele şi simptomele SNM pot include o asociere de febră, accelerarea bătăilor inimii, transpiraţie, rigiditate musculară severă, confuzie, creşterea valorilor enzimelor musculare (determinate printr-o analiză de sânge).
• Semne de infecţie, cum sunt temperatură corporală mare, frisoane, tremurături, dureri de cap, transpiraţie, simptome asemănătoare gripei. Acest fapt poate fi rezultatul unei tulburări sanguine care poate genera un risc crescut de infecţie.
• Erupţie severă trecătoare pe piele, care poate conduce la apariţia de băşici şi la descuamarea severă a pielii.
• Durere, sensibilitate sau slăbiciune inexplicabilă a muşchilor. Acestea pot fi semne de rabdomioliză.
Alte reacţii adverse despre care trebuie să îi spuneţi medicului dumneavoastră includ (frecvenţa acestor reacţii adverse este inclusă în lista “Alte reacţii adverse care pot să apară”, de mai jos):
• Tuse, respiraţie şuierătoare, dificultăţi la respiraţie şi temperatură ridicată
• Scaune de culoare neagră (de culoarea păcurei) sau sânge în scaun
• Colorarea în galben a pielii sau a ochilor, mâncărimi, urină închisă la culoare, care pot fi
simptomele unei inflamaţii a ficatului (hepatită)
• Probleme cu inima, cum sunt bătăi de inimă rapide sau neregulate, creşterea tensiunii arteriale
• Probleme cu ochii, cum sunt vedere înceţoşată, pupile dilatate
• Tulburări ale sistemului nervos, cum sunt ameţeală, furnicături, tulburări de mobilitate (spasme
ale muşchilor sau rigiditate), convulsii sau crize convulsive
• Probleme de ordin psihic cum sunt hiperactivitate şi euforie (senzaţie neobişnuită de exaltare).
• Efecte de întrerupere (vezi pct. „Cum să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită”, „Dacă încetaţi să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită”)
• Sângerare prelungită - dacă vă tăiaţi sau vă răniţi, este posibil ca timpul în care sângerarea să se oprească să fie mai mare decât de obicei.
Alte reacţii adverse care pot să apară
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită astfel:
foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
frecvente (care afectează 1-10 din 100 pacienţi)
mai puţin frecvente (care afectează 1-10 din 1000 pacienţi)
rare (care afectează 1-10 din 10000 pacienţi)
foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Foarte frecvente
• Ameţeală; dureri de cap, somnolenţă
• Insomnie
• Greaţă; senzaţie de uscăciune la nivelul gurii, constipaţ ie
• Transpiraţie (inclusiv transpiraţii nocturne)
Frecvente
• Scădere a poftei de mâncare
• Confuzie; senzaţia de separare (sau detaşare) de propria persoană; lipsa orgasmului; scăderea
libidoului; nelinişte, stare de nervozitate; vise anormale
• Ttremor; senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a sta aşezat sau nemişcat; înţepături şi furnicături; alterarea senzaţiei gustative; creşterea tonusului muscular
• Tulburări de vedere inclusiv vedere înceţoşată; pupile dilatate; incapacitatea ochiului de a se
adapta de la vederea la distanţă la vederea de aproape
• Zgomote în urechi (tinitus)
• Bătăi rapide ale inimii; palpitaţii;
• Creştere a tensiunii arteriale; înroşirea feţei
• Senzaţie de lipsa aerului, căscat
• Vărsături; diaree
• Erupţie trecătoare pe piele; mâncărime
• Creştere a frecvenţei de urinare; incapacitate de a urina, dificultăţi la urinat
• Tulburări menstruale, ca sângerări crescute sau sângerări crescute şi neregulate; anomalii de ejaculare (la bărbaţi); disfuncţie erectilă (impotenţă)
• Slăbiciune (astenie); oboseală; frisoane
• Creştere a valorilor din sânge ale colesterolului.
Mai puţin frecvente
• Hiperactivitate, gânduri legate de competiţie şi nevoie de somn scăzută (manie)
• Halucinaţii; stare de agitaţie, senzaţia de separare (sau detaşare) de realitate; anomalii ale orgasmului (la femei); stare de supraexcitare; scrâşnirea dinţilor
• Leşin; mişcări involuntare ale muşchilor; tulburări de coordonare şi echilibru;
• Ameţeli (în special la ridicarea bruscă în picioare), scădere a tensiunii arteriale;
• Vărsături cu sânge, scaune (fecale) de culoare neagră sau sânge în scaun, care poate fi un semn de sângerare internă
• Sensibilitate la lumina soarelui; vânătăi; erupţie trecătoare pe piele; căderea anormală a părului
• Modificări nesemnificative în sânge ale nivelului enzimelor hepatice
Rare
• Convulsii sau crize convulsive
• Tuse, respiraţie şuierătoare, respiraţie dificilă şi temperatură mare
• Capacitatea redusă de a se orienta (dezorientare) şi confuzie, adesea însoţită de halucinaţii (delir)
• Consum excesiv de apă (sindrom cunoscut şi sub denumirea de sindromul secreţiei neadecvate de hormon antidiuretic, SIADH)
• Scăderea valorilor sodiului în sânge
• Durere severă în ochi, scăderea vederii sau vedere înceţoşată
• Accelerare anormală a bătăilor inimii, contracţii aritmice a inimii, ce poate provoca leşin
• Durere severă de abdomen sau de spate (care poate indica o problemă gravă a intestinului, ficatului sau pancreasului)
• Mâncărimi, îngălbenire a pielii sau a albului ochilor, urină de culoare închisă sau simptome asemănătoare gripei, care sunt manifestări ale inflamaţiei ficatului (hepatită)
Foarte rare
• Prelungirea timpului de sângerare, ceea ce generează un risc crescut de apariţie a vânătăilor şi sângerărilor
• Sângerări neaşteptate, de exemplu, sângerarea gingiilor, sânge în urină sau în vomă sau apariţia unor vânătăi neobişnuite sau a vaselor de sânge sparte (vene sparte)
• Secreţie anormală de lapte
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
• Idei de auto-vătămare şi sinucidere - a fost raportată apariţia ideilor de auto-vătămare şi sinucidere în timpul tratamentului cu venlafaxină sau la scurt timp după întreruperea tratamentului (Vezi punctul 2, “Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită”)
• Agresivitate
• Ameţeli cu senzaţie de învârtire (vertij)
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Velaxin capsule cu eliberare prelungită
A se păstra la loc uscat, la temperaturi sub 30°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament dacă aţi observat semne evidente de înrăutăţire a calităţii lui.
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine: venlafaxină 37,5 mg, 75 mg, 150 mg (sub formă de clorhidrat de venlafaxină 42,42 mg, 84,84 mg şi 169,68 mg);
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, clorură de sodiu, etilceluloză, talc, dimeticonă, clorură de potasiu, copovidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, gumă xantinică, oxid galben de fier.
Componenţa capsulei CONI-SNAP 3 (Velaxin 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită): oxid galben de fier (E172), indigocarmin FD şi C albastru 2 (E132), eritrozină FD şi C roşu 3 (E127), dioxid de titan (E171), gelatină.
Componenţa capsulei CONI-SNAP 2 (Velaxin 75 mg capsule cu eliberare prelungită) şi CONI- SNAP-0EL(Velaxin 150 mg capsule cu eliberare prelungită): oxid galben de fier (E172), oxid roşu de fier (E172), dioxid de titan (E171), gelatină.
Cum arată Velaxin capsule cu eliberare prelungită şi conţinutul ambalajului:
Capsulă cu eliberare prelungită
Velaxin 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari CONI-SNAP 3, cu sistem de autoblocare, cu corp incolor, transparent 43000 şi căpăcel de culoare oranj-deschis L530.
Velaxin 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari CONI-SNAP 2, cu sistem de autoblocare, cu corp incolor, transparent 43000 şi căpăcel de culoare oranj-brun L570.
Velaxin 150 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari CONI-SNAP 0EL, cu sistem de autoblocare, cu corp incolor, transparent 43000 şi căpăcel de culoare oranj-brun L570.
Capsulele nu sunt marcate. Suprafaţa capsulelor nu trebuie să fie deteriorată sau să prezinte urme de pulbere. Capsulele conţin amestec de pelete de culoare albă şi galbenă, fără sau aproape fără miros.
Conţinutul ambalajului
Câte 14 capsule cu eliberare prelungită în blister PVC / PVDC / Aluminiu. Câte 2 blistere împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-9900 Körmend, Mátyás király út 65.
H-1165 Budapesta, Bökényföldi út 118-120.
Ungaria
Substanţa activă pe care o conţine preparatul Velaxin este venlafaxina.
Velaxin capsule cu eliberare prelungită este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (INRS). Acest grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia şi alte afecţiuni, cum sunt tulburările de anxietate. Se consideră că persoanele care suferă de depresie şi/sau anxietate au niveluri mai mici de serotonină şi noradrenalină în creier. Modul de acţiune al antidepresivelor nu este pe deplin înţeles, însă ele pot fi benefice prin creşterea nivelurilor de serotonină şi noradrenalină din creier.
Velaxin este un tratament destinat adulţilor cu depresie. De asemenea este şi un tratament destinat adulţilor cu următoarele tulburări de anxietate: tulburare de anxietate generalizată, tulburare de anxietate socială (teamă faţă de situaţiile sociale sau evitarea acestora) şi tulburare de panică (atacuri de panică).
Tratamentul corespunzător al depresiei sau al tulburărilor de anxietate este important pentru a vă ajuta să vă simţiţi mai bine. Dacă aceste afecţiuni nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă şi mai greu de tratat.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Nu utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită :
• Dacă sunteţi alergic la venlafaxină (substanţa activă) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
• Dacă luaţi sau aţi luat, în ultimele 14 zile, oricare din medicamentele cunoscute sub denumirea de inhibitori ireversibili ai monoaminooxidazei (IMAO), care sunt utilizate pentru tratamentul depresiei sau al bolii Parkinson. Administrarea unui IMAO ireversibil împreună Velaxin, poate determina reacţii adverse grave sau chiar care pot pune viaţa în pericol. De asemenea, trebuie să aşteptaţi cel puţin 7 zile după ce încetaţi să mai luaţi Velaxin înainte de a lua orice IMAO (vezi şi punctul „Velaxin capsule cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente” şi informaţiile de la punctul respectiv despre „Sindromul serotoninergic”).
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile de mai jos, consultaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua Velaxin capsule cu eliberare prelungită:
• Dacă utilizaţi alte medicamente care, luate concomitent cu Velaxin capsule cu eliberare prelungită, poate creşte riscul de apariţie a sindromului serotoninergic sau sindromului neuroleptic malign (SNM) (vezi pct. „Velaxin capsule cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente”)
• Dacă aveţi probleme oculare, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).
• Dacă aţi avut tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială).
• Dacă aţi avut probleme cu inima .
• Dacă vi s-a spus că aveţi un ritm anormal al inimii.
• Dacă aţi avut convulsii (crize convulsive).
• Dacă aţi avut valori prea mici ale sodiului în sânge (hiponatremie).
• Dacă aveţi tendinţa de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (istoric de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot creşte riscul de sângerare, de exemplu warfarină (folosită pentru a preveni cheagurile de sânge).
• Dacă valorile în sânge ale colesterolului dumneavoastră cresc.
• Dacă aţi avut în trecut manie (stare de supraexcitare sau euforie) sau tulburare bipolară sau
dacă cineva din familia dumneavoastră a avut asemenea probleme.
• Dacă aţi avut un comportament agresiv
• Dacă aveţi diabet zaharat
Velaxin poate cauza o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat în timpul primelor săptămâni de tratament. Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă vise întâmplă acest lucru.
Dacă aveţi oricare dintre aceste situaţii, consultaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua Velaxin capsule cu eliberare prelungită.
Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie sau de anxietate
Depresia şi/sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi câteodată şi mai mult.
Sunteţi mai predispus spre astfel de idei:
- Dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare.
- Dacă sunteţi de vârstă adultă tânără (mai puţin de 25 de ani). Informaţia rezultată din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de comportament suicidar la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care suferă de o afecţiune psihică şi au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment, contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună dacă nu consideră că starea dumneavoastră de depresie sau anxietate s-a agravat sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.
Gură uscată
Au fost înregistrate cazuri de gură uscată la 10% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină. Aceasta poate creşte riscul apariţiei cariilor. Ca urmare, trebuie să acordaţi o importanţă deosebită igienei dentare.
Diabet zaharat
Concentraţia de glucoză din sângele dumneavoastră poate fi modificată datorită lui Velaxin. Prin urmare, s-ar putea să fie necesară ajustarea dozelor dumneavoastră de medicamente pentru diabet.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
În mod normal, Velaxin nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să ştiţi că pacienţii cu vârste sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacţii adverse, cum sunt tentativele de sinucidere, gândurile de sinucidere şi comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opoziţional şi mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie Velaxin la pacienţi cu vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră a prescris Velaxin la un pacient cu vârsta sub 18 ani şi vreţi să discutaţi acest lucru, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră dacă oricare din simptomele prezentate mai sus apar sau se agravează la pacienţi cu vârste sub 18 ani care iau Velaxin. De asemenea, în acest grup de vârstă nu au fost încă demonstrate efectele de siguranţă pe termen lung ale Velaxin privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Velaxin capsule cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Medicul dumneavoastră este cel care va decide dacă puteţi lua Velaxin împreună cu alte medicamente.
Nu începeţi şi nu încetaţi să luaţi alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate naturale sau din plante, înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi:
- Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) (Vezi punctul „Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită ”)
- Sindrom serotoninergic,
În tratamentul cu venlafaxină poate să apară o afecţiune care poate pune viaţa în pericol sindrom serotoninergic sau sindromul neuroleptic malign (SNM) (vezi pct. „Reacţii Adverse Posibile”), în special atunci când aceasta este administrată împreună cu alte medicamente.
Exemple de astfel de medicamente includ:
• Triptani (utilizaţi pentru migrenă)
• Alte medicamente pentru tratamentul depresiei, de exemplu inhibitori specifici ai recaptării serotoninei şi norepinefrinei (IRSN), inhibitori specifici ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive triciclice sau medicamente care conţin litiu
• Medicamente care conţin linezolid, un antibiotic (utilizate pentru tratarea infecţiilor)
• Medicamente care conţin moclobemidă, un IMAO reversibil (utilizate pentru tratamentul depresiei)
• Medicamente care conţin sibutramină (utilizată pentru scăderea în greutate)
• Medicamente care conţin tramadol, fentanil, tapentadol, petidină sau pentazocină (utilizate pentru tratamentul durerii severe)
• Medicamente care conţin dextrometorfan (utilizat pentru tratamentul tusei).
• Medicamente care conţin metadonă (utilizată pentru tratamentul dependenţei de droguri opioide sau al durerii severe).
• Medicamente care conţin albastru metilen (utilizate pentru tratamentul valorilor crescute de methemogolobină în sânge)
• Produse care conţin sunătoare (numită şi Hypericum perforatum, un preparat din plante utilizat în tratamentul depresiilor uşoare)
• Produse care conţin triptofan (utilizate pentru tratarea problemelor cu somnul şi a depresiei).
• Antipsihotice (utilizate pentru tratamentul unei boli cu simptome cum sunt auzirea, vederea sau simţirea unor lucruri care nu sunt prezente, convingeri eronate, suspiciune crescută, raţionamente neclare şi să deveniţi retras).
Semnele şi simptomele sindromului serotoninergic pot include o combinaţie a următoarelor: nelinişte, halucinaţii, pierderea coordonării, accelerarea bătăilor inimii, creşterea temperaturii corporale, modificări rapide ale tensiunii arteriale, exagerarea reflexelor, diaree, comă, greaţă, vărsături.
În forma sa cea mai severă, sindromul serotoninergic poate să fie asemănător cu sindromul neuroleptic malign (SNM). Semnele şi simptomele SNM pot include o combinaţie între febră, bătăi rapide ale inimii, transpiraţii, rigiditate musculară severă, confuzie, creşterea concentraţiei enzimelor muscular din sânge (determinată printr-un test de sânge).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră, sau mergeţi la serviciul de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital dacă credeţi ca aveţi sindrom serotoninergic.
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi medicamente care vă pot afecta ritmul inimii.
Exemple de aceste medicamente includ:
• Antiaritmice cum sunt chinidina, amiodarona, sotalolul sau dofetilida (utilizate pentru tratamentul unui ritm anormal al inimii)
• Antipsihotice cum este tioridazina (vezi şi Sindromul serotoninergic descris mai sus)
• Antibiotice cum sunt eritromicina şi moxifloxacina (utilizate pentru tratamentul infecţiilor bacteriene)
• Antihistaminice (utilizate pentru tratamentul alergiei)
De asemenea, medicamentele de mai jos pot interacţiona cu Velaxin şi trebuie utilizate cu precauţie. În mod deosebit, este important să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi medicamente care conţin:
• Ketoconazol (medicamente antifungice).
• Haloperidol sau risperidonă (pentru tratarea problemelor psihice).
• Metoprolol (un beta-blocant destinat tratamentului tensiunii arteriale crescute şi problemelor de inimă).
Utilizarea Velaxin capsule cu eliberare prelungită cu alimente, băuturi şi alcool
Velaxin capsule cu eliberare prelungită poate fi administrat în timpul meselor (vezi pct.3. Cum să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită)
Trebuie să evitaţi consumul de alcool pe perioada cât luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită.
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Trebuie să folosiţi Velaxin numai după ce discutaţi cu medicul dumneavoastră beneficiile potenţiale şi
potenţialele riscuri pentru copilul dumneavoastră nenăscut.
Asiguraţi-vă că moaşa şi/sau medicul dumneavoastră cunosc faptul că luaţi Velaxin. Când sunt administrate în perioada sarcinii, medicamente asemănătoare (IRSS) pot creşte riscul apariţ iei unei probleme grave la nou-născut numită hipertensiune pulmonară persistentă a nou născutului (HTPPNN) care face copilul să respire mai repede şi să aibă culoare albăstruie. Aceste simptome apar în general în primele 24 de ore de la naştere. Dacă aceasta se întâmplă copilului dumneavoastră, trebuie să vă adresaţi imediat medicului şi/sau moaşei dumneavoastră.
Dacă luaţi acest medicament în timpul sarcinii, în plus faţă de problemele de respiraţie alte simptome pe care le poate avea copilul dumneavoastră după naştere sunt tulburările de alimentaţie. Dacă copilul dumneavoastră are aceste simptome la naştere şi sunteţi îngrijorată, contactaţi-l pe medicul şi/sau moaşa dumneavoastră care vă vor putea face recomandări.
Alăptarea
Velaxin trece în laptele matern. Există riscul apariţiei unor efecte asupra copilului. Au fost raportate cazuri de sugari alăptaţi la sân care au manifestat iritabilitate, plâns şi tulburări ale somnului. Aceste simptome au fost înregistrate şi după întreruperea tratamentului cu Velaxin. Ca urmare, trebuie să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră iar acesta va decide dacă trebuie să întrerupeţi alăptarea sau tratamentul cu Velaxin.
Consultaţi medicul sau farmacistul înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje decât după ce deveniţi conştient de modul în care vă afectează Velaxin.
3. Cum să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza iniţială recomandată, de obicei, pentru tratamentul depresiei, tulburării anxioase generalizate şi
a tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. Doza poate fi crescută treptat de către medicul dumneavoastră, după necesităţi, până la o doză maximă de 375 mg pe zi pentru depresie.
Dacă sunteţi tratat pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37,5 mg de venlafaxină) şi apoi va creşte doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă socială şi tulburarea de panică este de 225 mg pe zi.
Luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită aproximativ la aceeaşi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid. Capsulele nu trebuie divizate, zdrobite, mestecate sau dizolvate.
Se recomandă administrarea împreună cu alimente a capsulelor de venlafaxină cu eliberare prelungită, la aproximativ aceeaşi oră a zilei.
Dacă aveţi probleme cu ficatul sau rinichii discutaţi cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil
să aveţi nevoie de o doză diferită de Velaxin.
Nu întrerupeţi administrarea acestui medicament fără a discuta cu medicul dumneavoastră (vezi pct. „Dacă încetaţi să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită,,).
Dacă luaţi mai mult Velaxin capsule cu eliberare prelungită decât trebuie
Dacă dumneavoastră aţi luat mai mult Velaxin decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medicul dumneavoastră sau farmacist.
Simptomele unui posibil supradozaj pot include bătăi rapide ale inimii, modificări ale stării de alertă
(mergând de la somnolenţă la comă), vedere înceţoşată, convulsii sau crize convulsive şi vărsături.
Dacă uitaţi să utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
În cazul în care aţi uitat o doză, luaţi-o deîndată ce vă aduceţi aminte. Dacă, însă, este timpul să luaţi următoarea doză, nu mai luaţi doza uitată şi luaţi numai o singură doză, ca de obicei. Nu luaţi o cantitate zilnică de Velaxin mai mare decât cea care v-a fost prescrisă pentru o zi. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Chiar dacă vă simţiţi mai bine, nu încetaţi să luaţi Velaxin şi nu reduceţi doza fără a fi vorbit în acest
sens cu medicul dumneavoastră. Atunci când medicul dumneavoastră va considera că nu mai aveţi nevoie de tratamentul cu Velaxin, vă va cere să reduceţi treptat doza până la oprirea completă a tratamentului. Se ştie că la oprirea tratamentului cu Velaxin apar reacţii adverse, în special atunci când tratamentul cu Velaxin este oprit brusc sau doza este redusă prea rapid. Unii pacienţi pot avea simptome cum sunt oboseală, ameţeală, stare de leşin, dureri de cap, insomnie, coşmaruri, gură uscată, pierderea poftei de mâncare, greaţă, vărsături, diaree, nervozitate, agitaţie, confuzie, zgomote în urechi, senzaţie de furnicături sau, rareori, de şoc electric, slăbiciune, transpiraţii, convulsii sau simptome de tip gripal.
Medicul dumneavoastră vă va sfătui cu privire la felul cum trebuie să opriţi treptat tratamentul cu Velaxin capsule cu eliberare prelungită.
Dacă aveţi oricare din aceste simptome sau oricare alte simptome supărătoare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru sfaturi.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Nu vă îngrijoraţi dacă observaţi mici granule sau bile albe în scaun, după ce luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită. În interiorul capsulelor Velaxin se găsesc corpusculi sferici sau mici bile de culoare albă, care conţin componenta activă, venlafaxina. Aceşti corpusculi sferici sunt eliberaţi din capsulă în tractul gastro-intestinal. Pe măsură ce corpusculii sferici se deplasează de-a lungul tractului gastro-intestinal, venlafaxina este eliberată lent. Învelişul sferic rămâne nedizolvat şi este eliminat prin scaun. Prin urmare, chiar dacă observaţi corpusculi sferici în scaun, doza dumneavoastră de venlafaxină a fost absorbită.
Dacă se întâmplă oricare dintre următoarele, nu mai luaţi Velaxin. Anunţaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră sau mergeţi la unitatea de primiri urgenţe din cel mai apropiat spital în următoarele cazuri:
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
• Edem angioneurotiv (umflarea feţei, gurii, limbii, gâtului, mâinilor sau picioarelor şi/sau apariţia erupţiei trecătoare pe piele, cu mâncărime (băşici), dificultăţi la înghiţire sau în respiraţie).
Rare (pot afecta pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
• Reacţie anafilactică (senzaţie de apăsare în piept, respiraţie şuierătoare, dificultăţi la înghiţire sau în respiraţie)
• Erupţii grave pe piele, mâncărime sau urticarie (zone în relief de piele, înroşite sau palide, care adeseori dau senzaţie de mâncărime)
• Stare de nervozitate sau anxietate, ameţeală, senzaţie de palpitaţii, înroşire bruscă a pielii şi/sau senzaţie de încălzire.
• Semne şi simptome ale sindromului serotoninergic, ce pot include nelinişte, halucinaţii, pierdere a coordonării, bătăi rapide ale inimii, temperatură corporală mare, modificări rapide ale tensiunii arteriale, reflexe exagerate, diaree, comă, greaţă, vărsături. În forma sa cea mai severă, sindromul serotoninergic poate semăna cu sindormul neurolepic malign (SNM). Semnele şi simptomele SNM pot include o asociere de febră, accelerarea bătăilor inimii, transpiraţie, rigiditate musculară severă, confuzie, creşterea valorilor enzimelor musculare (determinate printr-o analiză de sânge).
• Semne de infecţie, cum sunt temperatură corporală mare, frisoane, tremurături, dureri de cap, transpiraţie, simptome asemănătoare gripei. Acest fapt poate fi rezultatul unei tulburări sanguine care poate genera un risc crescut de infecţie.
• Erupţie severă trecătoare pe piele, care poate conduce la apariţia de băşici şi la descuamarea severă a pielii.
• Durere, sensibilitate sau slăbiciune inexplicabilă a muşchilor. Acestea pot fi semne de rabdomioliză.
Alte reacţii adverse despre care trebuie să îi spuneţi medicului dumneavoastră includ (frecvenţa acestor reacţii adverse este inclusă în lista “Alte reacţii adverse care pot să apară”, de mai jos):
• Tuse, respiraţie şuierătoare, dificultăţi la respiraţie şi temperatură ridicată
• Scaune de culoare neagră (de culoarea păcurei) sau sânge în scaun
• Colorarea în galben a pielii sau a ochilor, mâncărimi, urină închisă la culoare, care pot fi
simptomele unei inflamaţii a ficatului (hepatită)
• Probleme cu inima, cum sunt bătăi de inimă rapide sau neregulate, creşterea tensiunii arteriale
• Probleme cu ochii, cum sunt vedere înceţoşată, pupile dilatate
• Tulburări ale sistemului nervos, cum sunt ameţeală, furnicături, tulburări de mobilitate (spasme
ale muşchilor sau rigiditate), convulsii sau crize convulsive
• Probleme de ordin psihic cum sunt hiperactivitate şi euforie (senzaţie neobişnuită de exaltare).
• Efecte de întrerupere (vezi pct. „Cum să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită”, „Dacă încetaţi să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită”)
• Sângerare prelungită - dacă vă tăiaţi sau vă răniţi, este posibil ca timpul în care sângerarea să se oprească să fie mai mare decât de obicei.
Alte reacţii adverse care pot să apară
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită astfel:
foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
frecvente (care afectează 1-10 din 100 pacienţi)
mai puţin frecvente (care afectează 1-10 din 1000 pacienţi)
rare (care afectează 1-10 din 10000 pacienţi)
foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Foarte frecvente
• Ameţeală; dureri de cap, somnolenţă
• Insomnie
• Greaţă; senzaţie de uscăciune la nivelul gurii, constipaţ ie
• Transpiraţie (inclusiv transpiraţii nocturne)
Frecvente
• Scădere a poftei de mâncare
• Confuzie; senzaţia de separare (sau detaşare) de propria persoană; lipsa orgasmului; scăderea
libidoului; nelinişte, stare de nervozitate; vise anormale
• Ttremor; senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a sta aşezat sau nemişcat; înţepături şi furnicături; alterarea senzaţiei gustative; creşterea tonusului muscular
• Tulburări de vedere inclusiv vedere înceţoşată; pupile dilatate; incapacitatea ochiului de a se
adapta de la vederea la distanţă la vederea de aproape
• Zgomote în urechi (tinitus)
• Bătăi rapide ale inimii; palpitaţii;
• Creştere a tensiunii arteriale; înroşirea feţei
• Senzaţie de lipsa aerului, căscat
• Vărsături; diaree
• Erupţie trecătoare pe piele; mâncărime
• Creştere a frecvenţei de urinare; incapacitate de a urina, dificultăţi la urinat
• Tulburări menstruale, ca sângerări crescute sau sângerări crescute şi neregulate; anomalii de ejaculare (la bărbaţi); disfuncţie erectilă (impotenţă)
• Slăbiciune (astenie); oboseală; frisoane
• Creştere a valorilor din sânge ale colesterolului.
Mai puţin frecvente
• Hiperactivitate, gânduri legate de competiţie şi nevoie de somn scăzută (manie)
• Halucinaţii; stare de agitaţie, senzaţia de separare (sau detaşare) de realitate; anomalii ale orgasmului (la femei); stare de supraexcitare; scrâşnirea dinţilor
• Leşin; mişcări involuntare ale muşchilor; tulburări de coordonare şi echilibru;
• Ameţeli (în special la ridicarea bruscă în picioare), scădere a tensiunii arteriale;
• Vărsături cu sânge, scaune (fecale) de culoare neagră sau sânge în scaun, care poate fi un semn de sângerare internă
• Sensibilitate la lumina soarelui; vânătăi; erupţie trecătoare pe piele; căderea anormală a părului
• Modificări nesemnificative în sânge ale nivelului enzimelor hepatice
Rare
• Convulsii sau crize convulsive
• Tuse, respiraţie şuierătoare, respiraţie dificilă şi temperatură mare
• Capacitatea redusă de a se orienta (dezorientare) şi confuzie, adesea însoţită de halucinaţii (delir)
• Consum excesiv de apă (sindrom cunoscut şi sub denumirea de sindromul secreţiei neadecvate de hormon antidiuretic, SIADH)
• Scăderea valorilor sodiului în sânge
• Durere severă în ochi, scăderea vederii sau vedere înceţoşată
• Accelerare anormală a bătăilor inimii, contracţii aritmice a inimii, ce poate provoca leşin
• Durere severă de abdomen sau de spate (care poate indica o problemă gravă a intestinului, ficatului sau pancreasului)
• Mâncărimi, îngălbenire a pielii sau a albului ochilor, urină de culoare închisă sau simptome asemănătoare gripei, care sunt manifestări ale inflamaţiei ficatului (hepatită)
Foarte rare
• Prelungirea timpului de sângerare, ceea ce generează un risc crescut de apariţie a vânătăilor şi sângerărilor
• Sângerări neaşteptate, de exemplu, sângerarea gingiilor, sânge în urină sau în vomă sau apariţia unor vânătăi neobişnuite sau a vaselor de sânge sparte (vene sparte)
• Secreţie anormală de lapte
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
• Idei de auto-vătămare şi sinucidere - a fost raportată apariţia ideilor de auto-vătămare şi sinucidere în timpul tratamentului cu venlafaxină sau la scurt timp după întreruperea tratamentului (Vezi punctul 2, “Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită”)
• Agresivitate
• Ameţeli cu senzaţie de învârtire (vertij)
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Velaxin capsule cu eliberare prelungită
A se păstra la loc uscat, la temperaturi sub 30°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament dacă aţi observat semne evidente de înrăutăţire a calităţii lui.
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine: venlafaxină 37,5 mg, 75 mg, 150 mg (sub formă de clorhidrat de venlafaxină 42,42 mg, 84,84 mg şi 169,68 mg);
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, clorură de sodiu, etilceluloză, talc, dimeticonă, clorură de potasiu, copovidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, gumă xantinică, oxid galben de fier.
Componenţa capsulei CONI-SNAP 3 (Velaxin 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită): oxid galben de fier (E172), indigocarmin FD şi C albastru 2 (E132), eritrozină FD şi C roşu 3 (E127), dioxid de titan (E171), gelatină.
Componenţa capsulei CONI-SNAP 2 (Velaxin 75 mg capsule cu eliberare prelungită) şi CONI- SNAP-0EL(Velaxin 150 mg capsule cu eliberare prelungită): oxid galben de fier (E172), oxid roşu de fier (E172), dioxid de titan (E171), gelatină.
Cum arată Velaxin capsule cu eliberare prelungită şi conţinutul ambalajului:
Capsulă cu eliberare prelungită
Velaxin 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari CONI-SNAP 3, cu sistem de autoblocare, cu corp incolor, transparent 43000 şi căpăcel de culoare oranj-deschis L530.
Velaxin 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari CONI-SNAP 2, cu sistem de autoblocare, cu corp incolor, transparent 43000 şi căpăcel de culoare oranj-brun L570.
Velaxin 150 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari CONI-SNAP 0EL, cu sistem de autoblocare, cu corp incolor, transparent 43000 şi căpăcel de culoare oranj-brun L570.
Capsulele nu sunt marcate. Suprafaţa capsulelor nu trebuie să fie deteriorată sau să prezinte urme de pulbere. Capsulele conţin amestec de pelete de culoare albă şi galbenă, fără sau aproape fără miros.
Conţinutul ambalajului
Câte 14 capsule cu eliberare prelungită în blister PVC / PVDC / Aluminiu. Câte 2 blistere împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-9900 Körmend, Mátyás király út 65.
H-1165 Budapesta, Bökényföldi út 118-120.
Ungaria
-3%
150.64 MDL
155.30 MDL
Indicaţii terapeutice
- Tratamentul şi profilaxia maladiilor degenerativ-distrofice ale articulaţiilor şi
coloanei vertebrale;
- osteoartrită primară şi secundară (osteoartroze);
- osteoartrite cu diversă localizare (ale articulaţiei genunchiului, coxo-femurale,
radio-carpiană, a coloanei vertebrale etc.);
- periartrită scapulo-humerală;
- osteocondroză;
- spondiloză;
- osteoporoză, parodontopatie;
- fracturi osoase (pentru accelerarea formării calusului osos). Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani doza iniţială constituie câte 6 capsule pe zi
primele 3 săptămâni, ulterior tratamentul se prelungeşte cu doza de câte 4 capsule pe
zi.
Efectul terapeutic stabil se atinge la administrarea medicamentului nu mai puţin de 6
luni.
Capsulele se administrează până la mese. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la componentele medicamentului, insuficienţă renală severă.https://bit.ly/3wXpSQv
- Tratamentul şi profilaxia maladiilor degenerativ-distrofice ale articulaţiilor şi
coloanei vertebrale;
- osteoartrită primară şi secundară (osteoartroze);
- osteoartrite cu diversă localizare (ale articulaţiei genunchiului, coxo-femurale,
radio-carpiană, a coloanei vertebrale etc.);
- periartrită scapulo-humerală;
- osteocondroză;
- spondiloză;
- osteoporoză, parodontopatie;
- fracturi osoase (pentru accelerarea formării calusului osos). Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani doza iniţială constituie câte 6 capsule pe zi
primele 3 săptămâni, ulterior tratamentul se prelungeşte cu doza de câte 4 capsule pe
zi.
Efectul terapeutic stabil se atinge la administrarea medicamentului nu mai puţin de 6
luni.
Capsulele se administrează până la mese. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la componentele medicamentului, insuficienţă renală severă.https://bit.ly/3wXpSQv
-3%
55.14 MDL
56.85 MDL
Metiluracil 10% 25g ung. N1 Unguentul de metiluracil accelerează procesele de regenerare celulară. Are efect imunostimulant: stimulează factorii celulari și umorali ai imunitații. Are un efect antiinflamator, care este asociat cu capacitatea de a suprima activitatea enzimelor proteolitice. Posedă activitate anabolică și anticatabolică. Medicamentul are un efect fotoprotector la pacienții cu fotodermatoză. Indicatii
Pentru uz extern:
răni lente
arsuri
fracturi osoase
fotodermatita
ulcere trofice
escare de decubit
răni adânci.
Pentru uz local:
proctită
sigmoidita
colită ulcerativă.
Mod de administrare și dozare
Când se aplică extern, regimul de dozare este stabilit individual, în funcție de forma de dozare utilizată. Frecvența modificărilor pansamentului depinde de adâncimea și zona suprafeței plăgii, de intensitatea exsudației și de prezența maselor necrotice.
Pentru uz extern:
răni lente
arsuri
fracturi osoase
fotodermatita
ulcere trofice
escare de decubit
răni adânci.
Pentru uz local:
proctită
sigmoidita
colită ulcerativă.
Mod de administrare și dozare
Când se aplică extern, regimul de dozare este stabilit individual, în funcție de forma de dozare utilizată. Frecvența modificărilor pansamentului depinde de adâncimea și zona suprafeței plăgii, de intensitatea exsudației și de prezența maselor necrotice.
-3%
18.43 MDL
19 MDL
CE ESTE OTINUM ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Otinum este un medicament, utilizarea pe termen scurt a căruia se recomandă în caz de inflamare a canalului auditiv extern, manifestată prin durere, mâncărime, roşeaţă. De asemenea, acest medicament poate fi utilizat pentru emolierea dopului de cerumen înainte de lavajul conductului auditiv extern. Substanţa activă a medicamentului Otinum, produs sub formă de picături auriculare, este un derivat al acidului salicilic - salicilatul de colină. Salicilatul de colină la aplicarea locală manifestă acţiune analgezică şi antiinflamatoare. Datorită acestui fapt, se reduce durerea şi procesul inflamator în caz de inflamaţie a conductului auditiv extern. Glicerolul din compoziţia medicamentului reduce cantitatea de cerumen în ureche, facilitând eliminarea acestuia. După aplicarea topică în ureche medicamentul nu manifestă acţiune la nivel sistemic.
Copii şi adolescenţi Acest medicament nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
3. CUM SĂ LUAŢI OTINUM Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Otinum se aplică în exclusivitate local, în regiunea urechii. Otinum este destinat utilizării de către pacienţii adulţi. Dacă efectul medicamentului vi se pare excesiv de puternic sau de slab, se recomandă consultarea medicului. Doze recomandate: Tratament pe termen scurt al manifestărilor locale a inflamaţiei acute a conductului auditiv extern: De obicei, se instilează 3-4 picături în conductul auditiv extern, la fiecare 6-8 ore. Fără consultarea unui medic Otinum nu trebuie utilizat mai mult de 3 zile. Cu scop de înmuiere a dopului de cerumen întărit înainte de înlăturarea acestuia din ureche: De obicei, se instilează 3-4 picături în conductul auditiv extern la fiecare 12 ore, timp de 4 zile. Pacienţii vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei. Pacienţi cu tulburări ale funcţiei ficatului şi (sau) rinichilor: Nu este necesară ajustarea dozei.
https://bit.ly/3f4Z0Y9
Copii şi adolescenţi Acest medicament nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
3. CUM SĂ LUAŢI OTINUM Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Otinum se aplică în exclusivitate local, în regiunea urechii. Otinum este destinat utilizării de către pacienţii adulţi. Dacă efectul medicamentului vi se pare excesiv de puternic sau de slab, se recomandă consultarea medicului. Doze recomandate: Tratament pe termen scurt al manifestărilor locale a inflamaţiei acute a conductului auditiv extern: De obicei, se instilează 3-4 picături în conductul auditiv extern, la fiecare 6-8 ore. Fără consultarea unui medic Otinum nu trebuie utilizat mai mult de 3 zile. Cu scop de înmuiere a dopului de cerumen întărit înainte de înlăturarea acestuia din ureche: De obicei, se instilează 3-4 picături în conductul auditiv extern la fiecare 12 ore, timp de 4 zile. Pacienţii vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei. Pacienţi cu tulburări ale funcţiei ficatului şi (sau) rinichilor: Nu este necesară ajustarea dozei.
https://bit.ly/3f4Z0Y9
-3%
43.55 MDL
44.90 MDL
Rețetă medicală
Zevesin 5 mg comprimate filmate
Zevesin 10 mg comprimate filmate
Succinat de solifenacină
1. Ce este Zevesin şi pentru ce se utilizează
Substanța activă din Zevesin aparține clasei de substanțe anticolinergice. Aceste medicamente sunt utilizate pentru reducerea hiperactivității vezicii urinare. Aceasta vă permite să așteptați o perioadă
mai mare de timp înainte de a trebui să mergeți la toaletă și determină creșterea cantității de urină care poate fi menținută în vezica urinară.
Zevesin este utilizat pentru tratamentul simptomelor unei afecţiuni denumita vezică hiperactivă.
Aceste simptome includ: nevoia impetuoasă şi bruscă de a urina fără simptome de avertizare, nevoia de a urina frecvent sau pierderi de urină deoarece nu puteți ajunge la timp la toaletă.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Zevesin
Nu luaţi Zevesin dacă
- sunteţi alergic la solifenacină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
- nu puteți să eliminați apă sau să vă goliți complet vezica urinară (retenție urinară).
- aveți o afecţiune gravă a stomacului sau intestinului (inclusiv megacolon toxic, o complicație asociată cu colita ulcerativă).
- aveți o afecțiune a muşchilor numită miastenia gravis, care poate să determine o slăbiciune extremă a anumitor mușchi.
- aveți presiune crescută în ochi, cu pierderea treptată a vederii (glaucom).
- efectuaţi şedinţe de dializă.
- aveți insuficiență hepatică severă.
- aveţi o afecţiune severă a rinichilor sau o afecţiune moderată a ficatului ŞI, în acelaşi timp, urmaţi tratament cu medicamente care pot să scadă eliminarea Zevesin din organism (de
exemplu ketoconazol). Medicul dumneavoastră sau farmacistul v-ar fi informat dacă este cazul.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi Zevesin, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
• aveţi dificultăţi de golire a vezicii urinare (= obstrucție a vezicii urinare) sau dacă aveți
dificultăți la urinare (de exemplu, jet urinar slab). Riscul de acumulare a urinei în vezica urinară (retenție urinară) este mult mai mare.
• aveţi o obstrucţie la nivelul aparatului digestiv (constipaţie).
• sunteţi predispus la încetinirea tranzitului intestinal (mişcările stomacului și ale intestinelor).
Medicul dumneavoastră v-ar fi spus dacă era cazul.
• suferiţi de o afecţiune severă a rinichilor
• aveţi o afecţiune moderată a ficatului
• urmaţi tratament cu medicamente care pot să scadă eliminarea Zevesin din organism (de exemplu ketokonazol).
• aveți hernie hiatală sau arsuri în capul pieptului.
• aveți o afecțiune neurologică (neuropatie vegetativă).
Spuneți medicului dumneavoastră înainte de începerea tratamentului cu Zevesin dacă aveţi sau ați avut oricare dintre afecţiunile expuse mai sus.
Înainte de începerea tratamentului cu Zevesin, medicul dumneavoastră va evalua dacă există și alte cauze pentru care prezentați nevoia de urinare frecventă (de exemplu în caz de insuficiență cardiacă (inima nu mai are suficientă putere pentru a pompa sângele) sau afecțiuni ale rinichilor).
Dacă aveți infecție urinară, medicul dumneavoastră vă va prescrie tratament antibiotic (un tratament împotriva unei anumite infecții bacteriene).
Copii și adolescenţi
Zevesin nu trebuie utilizat de copii sau adolescenți cu vârsta mai mică de 18 ani.
Zevesin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Este important în mod special să îl informați pe medicul dumneavoastră dacă utilizați:
• alte medicamente anticolinergice, efectele și reacțiile adverse ale ambelor medicamente pot fi crescute.
• agoniști ai receptorilor colinergici, care pot reduce efectul Zevesin
• medicamente, cum sunt metoclopramida și cisaprida, care stimulează motilitatea gastro-intestinală.
Zevesin ar putea reduce efectul acestora.
• medicamente, cum sunt ketoconazol, ritonavir, nelfinavir, itraconazol, verapamil și diltiazem, care scad rata de metabolizare a Zevesin în organism.
• medicamente, cum sunt rifampicină, fenitoină și carbamazepină, care ar putea crește rata de metabolizare a Zevesin în organism.
• medicamente, cum sunt bifosfonații, care pot determina creșterea sau exacerbarea inflamației gâtului (esofagită).
Zevesin împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Poate fi luat cu sau fără alimente, în funcție de preferință.
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi sa rămaneţi gravidă adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să utilizați Zevesin dacă sunteți însărcinată, cu excepția situațiilor în care este absolut necesar.
Nu utilizaţi Zevesin dacă alăptaţi, deoarece solifenacina poate să ajungă în laptele matern.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Zevesin poate determina încețoșarea vederii și uneori somnolență și oboseală. Nu conduceți vehicule și nu folosiți utilaje dacă prezentați oricare dintre aceste efecte secundare.
Zevesin conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi Zevesin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza uzuală este de 5 mg pe zi, cu excepția cazului în care medicul dumneavoastră v-a recomandat să luați 10 mg pe zi.
Încercaţi să luaţi Zevesin la aceeaşi oră în fiecare zi.
Zevesin trebuie înghiţit întreg, cu o cantitate suficientă de lichid. Poate fi luat cu sau fără alimente în funcţie de preferinţa dumneavoastră. Nu zdrobiţi comprimatele.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă aveţi impresia că efectul Zevesin este prea puternic sau prea slab.
Dacă luaţi mai mult Zevesin decât trebuie
Dacă ați luat prea mult Zevesin sau în cazul în care un copil a luat accidental Zevesin, contactați-l imediat pe medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Simptomele de supradoză pot include: durere de cap, uscăciunea gurii, amețeli, somnolență și vedere încețoșată, percepția unor lucruri inexistente (halucinații), supra-excitabilitate, convulsii, dificultăţi la respirație, creșterea frecvenței bătăilor inimii (tahicardie), acumularea de urină în vezica urinară (retenție urinară) și dilatarea pupilelor (midriază).
Dacă uitaţi să luaţi Zevesin
Dacă uitaţi să luaţi o doză la ora obişnuită, luaţi-o imediat ce vă amintiţi, cu excepţia cazului în care
este aproape timpul să luaţi următoarea doză. Nu luați niciodată mai mult de o doză pe zi. Dacă nu sunteţi sigur, adresați-vă întotdeauna medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă încetaţi să luaţi Zevesin
Dacă încetaţi să luaţi Zevesin, simptomele vezicii urinare hiperactive pot să reapară sau să se agraveze. Adresaţi-vă întotdeauna medicului dumneavoastră dacă vă gândiţi să întrerupeţi tratamentul.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă manifestați o reacție alergică sau o reacție severă la nivelul pielii (de exemplu, apariția de bășici și exfolierea pielii), trebuie să anunțați imediat medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Au fost raportate cazuri de angioedem (alergie cutanată care se manifestă prin apariția de umflături imediat sub piele) cu obstrucția căilor respiratorii (dificultăți la respirație) la unii pacienți în tratament cu succinat de solifenacin. Dacă manifestați angioedem, administrarea de Zevesin trebuie întreruptă imediat și trebuie aplicate tratamentul și/sau măsurile adecvate.
Zevesin poate determina apariţia următoarelor reacţii adverse:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
- uscăciune a gurii.
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- vedere înceţoşată
- constipaţie, greaţă, indigestie, cu simptome cum sunt senzaţie de plenitudine abdominală, durere
la nivelul abdomenului, eructaţii şi arsuri în capul pieptului (dispepsie), disconfort la nivelul stomacului.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- infecţii ale tractului urinar, infecţie a vezicii urinare (cistită).
- somnolenţă, afectare a simţului gustativ (disgeuzie).
- uscăciune (iritaţie) a ochilor
- uscăciunea mucoasei nazale.
- boala de reflux (reflux gastro-esofagian), gât uscat.
- uscăciunea pielii.
- dificultăți în a urina.
- oboseală, umflare a membrelor inferioare (edem).
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
- ameţeli, durere de cap.
- obstrucţie la nivelul intestinului, stagnarea unei cantități mari de materii fecale întărite în intestinul gros (impactare fecală).
- vărsături.
- mâncărime, erupţie trecătoare pe piele.
- acumulare de urină în vezica urinară datorită incapacităţii de a goli vezica urinară (retenţie urinară).
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- halucinaţii, confuzie
- erupţie alergică pe piele.
Cu frecvență necunoscută (frecvenţă care nu poate fi estimată din datele disponibile):
- scăderea poftei de mâncare.
- valori crescute ale potasiului în sânge, ceea ce poate duce la ritm anormal al bătăilor inimii (hiperpotasemie).
- delir.
- creşterea tensiunii în interiorul ochilor (glaucom).
- bătăi neregulate ale inimii (torsada vârfurilor), modificări în activitatea electrică a inimii (ECG),
perceperea bătăilor inimii, bătăi mai rapide ale inimii .
- dificultăți în vorbire (disfonie).
- blocarea intestinului (ileus), disconfort în abdomen.
- tulburări ale ficatului, teste hepatice anormale.
- roșeață și jupuire a pielii (dermatită exfoliativă).
- slăbiciune musculară.
- tulburări ale rinichilor.
- reacţie anafilactică
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Zevesin
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Informaţii suplimentare
Ce conţine Zevesin
- Substanţa activă este succinatul de solifenacină.
Zevesin 5 mg : Fiecare comprimat filmat conţine succinat de solifenacină 5 mg, corespunzător la solifenacină 3,8 mg.
Zevesin 10 mg: Fiecare comprimat filmat conţine succinat de solifenacină 10 mg, corespunzător la solifenacină 7,5 mg.
- Celelalte componente sunt:
Nucleu: Amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, celuloză microcristalină,
hipromeloză, stearat de magneziu.
Film: Macrogol 6000, talc, hipromeloză, dioxid de titan,
oxid galben de fer (E 172) – pentru Zevesin 5 mg
oxid roşu de fer (E 172) – pentru Zevesin 10 mg
Cum arată Zevesin şi conţinutul ambalajului
Zevesin 5 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate lenticulare, de culoare albă până la gălbuie cu diametrul de 8,0-8,2 mm.
Zevesin 10 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate lenticulare, de culoare rozalie cu diametrul 10,0-10,2 mm.
Zevesin este furnizat in cutii cu blistere cu 10, 30, 50, 90 şi 100 comprimate filmate.
Zevesin 10 mg comprimate filmate
Succinat de solifenacină
1. Ce este Zevesin şi pentru ce se utilizează
Substanța activă din Zevesin aparține clasei de substanțe anticolinergice. Aceste medicamente sunt utilizate pentru reducerea hiperactivității vezicii urinare. Aceasta vă permite să așteptați o perioadă
mai mare de timp înainte de a trebui să mergeți la toaletă și determină creșterea cantității de urină care poate fi menținută în vezica urinară.
Zevesin este utilizat pentru tratamentul simptomelor unei afecţiuni denumita vezică hiperactivă.
Aceste simptome includ: nevoia impetuoasă şi bruscă de a urina fără simptome de avertizare, nevoia de a urina frecvent sau pierderi de urină deoarece nu puteți ajunge la timp la toaletă.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Zevesin
Nu luaţi Zevesin dacă
- sunteţi alergic la solifenacină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
- nu puteți să eliminați apă sau să vă goliți complet vezica urinară (retenție urinară).
- aveți o afecţiune gravă a stomacului sau intestinului (inclusiv megacolon toxic, o complicație asociată cu colita ulcerativă).
- aveți o afecțiune a muşchilor numită miastenia gravis, care poate să determine o slăbiciune extremă a anumitor mușchi.
- aveți presiune crescută în ochi, cu pierderea treptată a vederii (glaucom).
- efectuaţi şedinţe de dializă.
- aveți insuficiență hepatică severă.
- aveţi o afecţiune severă a rinichilor sau o afecţiune moderată a ficatului ŞI, în acelaşi timp, urmaţi tratament cu medicamente care pot să scadă eliminarea Zevesin din organism (de
exemplu ketoconazol). Medicul dumneavoastră sau farmacistul v-ar fi informat dacă este cazul.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi Zevesin, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
• aveţi dificultăţi de golire a vezicii urinare (= obstrucție a vezicii urinare) sau dacă aveți
dificultăți la urinare (de exemplu, jet urinar slab). Riscul de acumulare a urinei în vezica urinară (retenție urinară) este mult mai mare.
• aveţi o obstrucţie la nivelul aparatului digestiv (constipaţie).
• sunteţi predispus la încetinirea tranzitului intestinal (mişcările stomacului și ale intestinelor).
Medicul dumneavoastră v-ar fi spus dacă era cazul.
• suferiţi de o afecţiune severă a rinichilor
• aveţi o afecţiune moderată a ficatului
• urmaţi tratament cu medicamente care pot să scadă eliminarea Zevesin din organism (de exemplu ketokonazol).
• aveți hernie hiatală sau arsuri în capul pieptului.
• aveți o afecțiune neurologică (neuropatie vegetativă).
Spuneți medicului dumneavoastră înainte de începerea tratamentului cu Zevesin dacă aveţi sau ați avut oricare dintre afecţiunile expuse mai sus.
Înainte de începerea tratamentului cu Zevesin, medicul dumneavoastră va evalua dacă există și alte cauze pentru care prezentați nevoia de urinare frecventă (de exemplu în caz de insuficiență cardiacă (inima nu mai are suficientă putere pentru a pompa sângele) sau afecțiuni ale rinichilor).
Dacă aveți infecție urinară, medicul dumneavoastră vă va prescrie tratament antibiotic (un tratament împotriva unei anumite infecții bacteriene).
Copii și adolescenţi
Zevesin nu trebuie utilizat de copii sau adolescenți cu vârsta mai mică de 18 ani.
Zevesin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Este important în mod special să îl informați pe medicul dumneavoastră dacă utilizați:
• alte medicamente anticolinergice, efectele și reacțiile adverse ale ambelor medicamente pot fi crescute.
• agoniști ai receptorilor colinergici, care pot reduce efectul Zevesin
• medicamente, cum sunt metoclopramida și cisaprida, care stimulează motilitatea gastro-intestinală.
Zevesin ar putea reduce efectul acestora.
• medicamente, cum sunt ketoconazol, ritonavir, nelfinavir, itraconazol, verapamil și diltiazem, care scad rata de metabolizare a Zevesin în organism.
• medicamente, cum sunt rifampicină, fenitoină și carbamazepină, care ar putea crește rata de metabolizare a Zevesin în organism.
• medicamente, cum sunt bifosfonații, care pot determina creșterea sau exacerbarea inflamației gâtului (esofagită).
Zevesin împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Poate fi luat cu sau fără alimente, în funcție de preferință.
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi sa rămaneţi gravidă adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să utilizați Zevesin dacă sunteți însărcinată, cu excepția situațiilor în care este absolut necesar.
Nu utilizaţi Zevesin dacă alăptaţi, deoarece solifenacina poate să ajungă în laptele matern.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Zevesin poate determina încețoșarea vederii și uneori somnolență și oboseală. Nu conduceți vehicule și nu folosiți utilaje dacă prezentați oricare dintre aceste efecte secundare.
Zevesin conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi Zevesin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza uzuală este de 5 mg pe zi, cu excepția cazului în care medicul dumneavoastră v-a recomandat să luați 10 mg pe zi.
Încercaţi să luaţi Zevesin la aceeaşi oră în fiecare zi.
Zevesin trebuie înghiţit întreg, cu o cantitate suficientă de lichid. Poate fi luat cu sau fără alimente în funcţie de preferinţa dumneavoastră. Nu zdrobiţi comprimatele.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă aveţi impresia că efectul Zevesin este prea puternic sau prea slab.
Dacă luaţi mai mult Zevesin decât trebuie
Dacă ați luat prea mult Zevesin sau în cazul în care un copil a luat accidental Zevesin, contactați-l imediat pe medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Simptomele de supradoză pot include: durere de cap, uscăciunea gurii, amețeli, somnolență și vedere încețoșată, percepția unor lucruri inexistente (halucinații), supra-excitabilitate, convulsii, dificultăţi la respirație, creșterea frecvenței bătăilor inimii (tahicardie), acumularea de urină în vezica urinară (retenție urinară) și dilatarea pupilelor (midriază).
Dacă uitaţi să luaţi Zevesin
Dacă uitaţi să luaţi o doză la ora obişnuită, luaţi-o imediat ce vă amintiţi, cu excepţia cazului în care
este aproape timpul să luaţi următoarea doză. Nu luați niciodată mai mult de o doză pe zi. Dacă nu sunteţi sigur, adresați-vă întotdeauna medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă încetaţi să luaţi Zevesin
Dacă încetaţi să luaţi Zevesin, simptomele vezicii urinare hiperactive pot să reapară sau să se agraveze. Adresaţi-vă întotdeauna medicului dumneavoastră dacă vă gândiţi să întrerupeţi tratamentul.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă manifestați o reacție alergică sau o reacție severă la nivelul pielii (de exemplu, apariția de bășici și exfolierea pielii), trebuie să anunțați imediat medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Au fost raportate cazuri de angioedem (alergie cutanată care se manifestă prin apariția de umflături imediat sub piele) cu obstrucția căilor respiratorii (dificultăți la respirație) la unii pacienți în tratament cu succinat de solifenacin. Dacă manifestați angioedem, administrarea de Zevesin trebuie întreruptă imediat și trebuie aplicate tratamentul și/sau măsurile adecvate.
Zevesin poate determina apariţia următoarelor reacţii adverse:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
- uscăciune a gurii.
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- vedere înceţoşată
- constipaţie, greaţă, indigestie, cu simptome cum sunt senzaţie de plenitudine abdominală, durere
la nivelul abdomenului, eructaţii şi arsuri în capul pieptului (dispepsie), disconfort la nivelul stomacului.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- infecţii ale tractului urinar, infecţie a vezicii urinare (cistită).
- somnolenţă, afectare a simţului gustativ (disgeuzie).
- uscăciune (iritaţie) a ochilor
- uscăciunea mucoasei nazale.
- boala de reflux (reflux gastro-esofagian), gât uscat.
- uscăciunea pielii.
- dificultăți în a urina.
- oboseală, umflare a membrelor inferioare (edem).
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
- ameţeli, durere de cap.
- obstrucţie la nivelul intestinului, stagnarea unei cantități mari de materii fecale întărite în intestinul gros (impactare fecală).
- vărsături.
- mâncărime, erupţie trecătoare pe piele.
- acumulare de urină în vezica urinară datorită incapacităţii de a goli vezica urinară (retenţie urinară).
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- halucinaţii, confuzie
- erupţie alergică pe piele.
Cu frecvență necunoscută (frecvenţă care nu poate fi estimată din datele disponibile):
- scăderea poftei de mâncare.
- valori crescute ale potasiului în sânge, ceea ce poate duce la ritm anormal al bătăilor inimii (hiperpotasemie).
- delir.
- creşterea tensiunii în interiorul ochilor (glaucom).
- bătăi neregulate ale inimii (torsada vârfurilor), modificări în activitatea electrică a inimii (ECG),
perceperea bătăilor inimii, bătăi mai rapide ale inimii .
- dificultăți în vorbire (disfonie).
- blocarea intestinului (ileus), disconfort în abdomen.
- tulburări ale ficatului, teste hepatice anormale.
- roșeață și jupuire a pielii (dermatită exfoliativă).
- slăbiciune musculară.
- tulburări ale rinichilor.
- reacţie anafilactică
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Zevesin
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Informaţii suplimentare
Ce conţine Zevesin
- Substanţa activă este succinatul de solifenacină.
Zevesin 5 mg : Fiecare comprimat filmat conţine succinat de solifenacină 5 mg, corespunzător la solifenacină 3,8 mg.
Zevesin 10 mg: Fiecare comprimat filmat conţine succinat de solifenacină 10 mg, corespunzător la solifenacină 7,5 mg.
- Celelalte componente sunt:
Nucleu: Amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, celuloză microcristalină,
hipromeloză, stearat de magneziu.
Film: Macrogol 6000, talc, hipromeloză, dioxid de titan,
oxid galben de fer (E 172) – pentru Zevesin 5 mg
oxid roşu de fer (E 172) – pentru Zevesin 10 mg
Cum arată Zevesin şi conţinutul ambalajului
Zevesin 5 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate lenticulare, de culoare albă până la gălbuie cu diametrul de 8,0-8,2 mm.
Zevesin 10 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate lenticulare, de culoare rozalie cu diametrul 10,0-10,2 mm.
Zevesin este furnizat in cutii cu blistere cu 10, 30, 50, 90 şi 100 comprimate filmate.
400.55 MDL
Proprietăți:
Supliment alimentar
Digestie ușoară
Funcții hepatobiliare echilibrate
L-aspartat de L-ornitină 150 mg
Extract de anghinare 100 mg
Extract de chimen 50 mg
Extractul de frunze de Anghinare mărește secreția biliară și diureza, reglează procesul de formare a colesterolului, stimulează regenerarea celulelor hepatice și reduce nivelul glicemiei.
Extractul de Chimen este un stimulent al secrețiilor gastrice, antiinflamator intestinal, diuretic, antiseptic gastric și intestinal și are efect de fluidificare a secrețiilor gastrice.
L-aspărtatul de L-ornitină are efect protector pentru ficat, reduce nivelul ureei din sânge.
Ingrediente:
1 capsula de 410 mg conține: L-aspartat de L-ornitină 150 mg, extract de anghinare 100 mg, extract de chimen 50 mg.
Mod de administrare:
Adulți: 1 - 3 capsule pe zi, înainte de masă.
Produsul este destinat adulților. Contraindicat în caz de litiază biliară sau blocaj al cailor biliare.
Prezentare:
30 capsule
Supliment alimentar
Digestie ușoară
Funcții hepatobiliare echilibrate
L-aspartat de L-ornitină 150 mg
Extract de anghinare 100 mg
Extract de chimen 50 mg
Extractul de frunze de Anghinare mărește secreția biliară și diureza, reglează procesul de formare a colesterolului, stimulează regenerarea celulelor hepatice și reduce nivelul glicemiei.
Extractul de Chimen este un stimulent al secrețiilor gastrice, antiinflamator intestinal, diuretic, antiseptic gastric și intestinal și are efect de fluidificare a secrețiilor gastrice.
L-aspărtatul de L-ornitină are efect protector pentru ficat, reduce nivelul ureei din sânge.
Ingrediente:
1 capsula de 410 mg conține: L-aspartat de L-ornitină 150 mg, extract de anghinare 100 mg, extract de chimen 50 mg.
Mod de administrare:
Adulți: 1 - 3 capsule pe zi, înainte de masă.
Produsul este destinat adulților. Contraindicat în caz de litiază biliară sau blocaj al cailor biliare.
Prezentare:
30 capsule
-3%
204.67 MDL
211 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Ofloxacina este indicată la adulţi, pentru tratamentul infecţiilor moderate-grave, induse de germeni
sensibili (vezi pct. 4.4 și 5.1).
- infecţii ale tractului urinar superior și inferior, infecții ale tractului urinar inferior acute și cronice;
infecții ale tractului urinar superior acute și cronice (pielonefrită);
- Pentru infecțiile menționate mai jos, ofloxacina trebuie utilizată numai atunci când este
considerată inadecvată utilizarea altor agenţi antibacterieni, care sunt recomandaţi de obicei
pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.
- Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi;
- Exacerbarea acută a bronșitei cronice;
- Pneumonie comunitară;
Trebuie luat în considerare ghidul oficial privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene. Doze şi mod de administrare
Doze
Recomandări generale: doza de ofloxacină este determinată de tipul și severitatea infecției. O doză
zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată într-o singură priză. În această situaţie, este de
preferat ca ofloxacina să se administreze dimineaţa.
Dozele zilnice mai mari de 400 mg trebuie divizate în două doze separate, care pot fi administrate la
intervale de timp aproximativ egale.
În cazul în care doză zilnică depășește 400 mg, aceasta trebuie administrat în două reprize și la intervale
de timp aproximativ egale.
Adulți:
Doza uzuală intravenoasă la adulți:
Infecții complicate ale tractului urinar: 200 mg pe zi.
Exacerbarea acută a bronșitei cronice, pneumonie comunitară dobândită: 200 mg de două ori pe zi.
2
Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi: 400 mg de două ori pe zi.
Ofloxacina trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi.. Durata
perfuziei nu trebuie să fie mai mică de 30 de minute pentru 200 mg ofloxacină. Acest lucru are o
importanță deosebită atunci când ofloxacina se administrează concomitent cu medicamentele care pot
duce la o scădere a tensiunii arteriale sau cu anestezice care conțin barbiturat. În general, dozele
individuale trebuie administrate la intervale aproximativ egale.
În cazul unor infecții severe sau complicate doza poate fi crescută până la 400 mg de două ori pe zi. Contraindicaţii
Ofloxacina este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
3
- pacienţi cu antecedente de tendinopatie asociată cu administrarea fluorochinolonelor;
- pacienţi cu epilepsie, istoric de epilepsie sau cunoscuți a avea un prag convulsivant scăzut;
- la copii şi adolescenţi în perioada de creştere*;pe parcursul sarcinii*; la femeile care alăptează*.
* deoarece, pe baza studiilor efectuate la animale, nu poate fi exclus riscul de leziuni la nivelul
cartilajului de creştere la organismul aflat în perioada de dezvoltare.
- pacienți cu deficit (latent sau franc) de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, pot avea reacții hemolitice
atunci când sunt tratați cu agenți antibacterieni chinoloni. https://bit.ly/3bH2XRC
Ofloxacina este indicată la adulţi, pentru tratamentul infecţiilor moderate-grave, induse de germeni
sensibili (vezi pct. 4.4 și 5.1).
- infecţii ale tractului urinar superior și inferior, infecții ale tractului urinar inferior acute și cronice;
infecții ale tractului urinar superior acute și cronice (pielonefrită);
- Pentru infecțiile menționate mai jos, ofloxacina trebuie utilizată numai atunci când este
considerată inadecvată utilizarea altor agenţi antibacterieni, care sunt recomandaţi de obicei
pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.
- Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi;
- Exacerbarea acută a bronșitei cronice;
- Pneumonie comunitară;
Trebuie luat în considerare ghidul oficial privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene. Doze şi mod de administrare
Doze
Recomandări generale: doza de ofloxacină este determinată de tipul și severitatea infecției. O doză
zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată într-o singură priză. În această situaţie, este de
preferat ca ofloxacina să se administreze dimineaţa.
Dozele zilnice mai mari de 400 mg trebuie divizate în două doze separate, care pot fi administrate la
intervale de timp aproximativ egale.
În cazul în care doză zilnică depășește 400 mg, aceasta trebuie administrat în două reprize și la intervale
de timp aproximativ egale.
Adulți:
Doza uzuală intravenoasă la adulți:
Infecții complicate ale tractului urinar: 200 mg pe zi.
Exacerbarea acută a bronșitei cronice, pneumonie comunitară dobândită: 200 mg de două ori pe zi.
2
Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi: 400 mg de două ori pe zi.
Ofloxacina trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi.. Durata
perfuziei nu trebuie să fie mai mică de 30 de minute pentru 200 mg ofloxacină. Acest lucru are o
importanță deosebită atunci când ofloxacina se administrează concomitent cu medicamentele care pot
duce la o scădere a tensiunii arteriale sau cu anestezice care conțin barbiturat. În general, dozele
individuale trebuie administrate la intervale aproximativ egale.
În cazul unor infecții severe sau complicate doza poate fi crescută până la 400 mg de două ori pe zi. Contraindicaţii
Ofloxacina este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
3
- pacienţi cu antecedente de tendinopatie asociată cu administrarea fluorochinolonelor;
- pacienţi cu epilepsie, istoric de epilepsie sau cunoscuți a avea un prag convulsivant scăzut;
- la copii şi adolescenţi în perioada de creştere*;pe parcursul sarcinii*; la femeile care alăptează*.
* deoarece, pe baza studiilor efectuate la animale, nu poate fi exclus riscul de leziuni la nivelul
cartilajului de creştere la organismul aflat în perioada de dezvoltare.
- pacienți cu deficit (latent sau franc) de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, pot avea reacții hemolitice
atunci când sunt tratați cu agenți antibacterieni chinoloni. https://bit.ly/3bH2XRC
-3%
36.47 MDL
37.60 MDL
Mastodynon picături orale, soluție
Medicament homeopat
CE ESTE MASTODYNON PICĂTURI ORALE, SOLUȚIE ŞI PENTRU CE SE
UTILIZEAZĂ
Mastodynon picături orale, soluție este un medicament homeopatic indicat în următoarele afecțiuni ginecologice:
• sindrom premenstrual cu dureri şi disconfort la nivelul sânilor; mastopatie
• dureri în timpul menstruației şi ciclu menstrual neregulat (tulburări ale ciclului menstrual).
În cazul durerilor continue, neclare care reapar periodic, consultaţi medicul. Astfel de simptome pot fi asociate cu o boală gravă şi ar putea necesita o supraveghere medicală.
CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ LUAŢI MASTODYNON PICĂTURI ORALE, SOLUȚIE
Nu utilizaţi Mastodynon picături orale, soluție:
• dacă sunteți alergic la substanţele active sau oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.
CUM SĂ LUAŢI MASTODYNON PICĂTURI ORALE, SOLUȚIE
Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum este descris în acest prospect sau așa cum v-a spus medicul Dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Nu există date suficiente pentru recomandări specifice de dozare în cazul insuficienței renale / hepatice.
Metoda de administrare
Luați picăturile dimineaţa şi seara, cu o cantitate suficientă de apă (de ex., un pahar cu apă). Acest medicament poate fi administrat împreună cu alte lichide.
Consultați medicul dacă aveți impresia că efectele preparatului sunt prea puternice sau prea slabe.
Atenționări și precauții:
Dacă suferiți sau ați suferit de tumoare malignă dependentă de estrogeni trebuie să consultați medicul înainte de a administra Mastodynon picături orale, soluție.
Dacă administrați agonişti sau antagonişti ai receptorilor dopaminergici, estrogeni sau antiestrogeni, trebuie să consultați medicul înainte de a lua acest medicament.
Dacă aveți antecedente de boli ale glandei pituitare trebuie să consultați medicul înainte de administrarea acestui medicament.
Adresaţi-vă medicului sau farmacistului, în cazul în care se atestă semne de agravare a bolii în timpul tratamentului cu picături orale Mastodynon.
Mastodynon trebuie administrat nu mai puţin de 3 luni, inclusiv în timpul menstruaţiei. Ameliorarea stării pacientelor survine de regulă peste 6 săptămâni de tratament.
Dacă simptomele revin după întreruperea administrării, tratamentul poate fi continuat după consultaţia medicului.
Similar altor medicamente, preparatele homeopatice nu trebuie administrate o perioadă îndelungată de timp fără supravegherea medicului.
Administrarea la copii
Nu există date suficiente privind utilizarea acestui medicament la copii.
Nu se recomandă utilizarea de către copii și adolescenți mai mici de 18 ani.
Mastodynon picături orale, soluție împreună cu alte medicamente
Nu poate fi exclusă interacţiunea medicamentului cu agonişti şi antagonişti dopaminergici, estrogeni şi antiestrogeni.
Spuneţi medicului sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent sau s-ar putea să utilizați orice alte medicamente.
Mastodynon picături orale, soluție împreună cu alimente și băuturi
Notă:
Eficacitatea unor medicamente homeopatice poate fi afectată negativ de un mod de viaţă nesănătos şi de consumul de substanţe iritante şi stimulente (de ex. cafea).
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu există indicații pentru utilizarea acestui medicament în timpul sarcinii. Prin urmare Mastodynon nu trebuie utilizate în timpul sarcinii.
Folosirea acestui medicament în timpul alăptării, nu este recomandată deoarece studiile pe animale indică o reducere a cantității de lapte.
Vitex agnus castus poate influența fertilitatea feminină prin reglarea ciclului menstrual. ex. ar putea mări probabilitatea de a deveni însărcinată.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Mastodynon picături orale, soluție conține alcool - 390 mg alcool (etanol) în 30 de picături, care este echivalent cu 420 mg/ml (53% v/v). Cantitatea de alcool din 30 de picături este echivalentă cu 10 ml bere sau 4 ml vin. Poate fi dăunător persoanelor cu etilism. Acest lucru trebuie avut în vedere la gravide sau la femeile care alăptează, copii şi la grupuri cu risc crescut cum sunt pacienţii cu boli hepatice sau epilepsie.
Dacă utilizați mai mult Mastodynon picături orale, soluție decât trebuie
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.
Dacă uitați să utilizaţi Mastodynon picături orale, soluție
Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Mastodynon picături orale, soluție
Stoparea administrării preparatului Mastodynon picături orale, soluție de obicei este inofensivă. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse posibile:
• reacţii alergice severe cu umflare a feţei, dificultăţi la respiraţie şi înghiţire
• reacţii (alergice) pe piele (erupţii trecătoare, urticarie), acnee
• dureri de cap, ameţeli
• tulburări gastro-intestinale (cum sunt greaţă, dureri abdominale)
• tulburări ale ciclului menstrual
La apariția primelor reacții adverse, administrarea preparatului Mastodynon picături orale, soluție trebuie sistată.
Dacă oricare reacții adverse devin grave sau dacă observați reacții adverse care nu sunt menționate în acest prospect, trebuie să spuneți medicului sau farmacistului.
Notă :
Administrarea medicamentelor homeopatice poate determina o agravare temporară a simptomelor preexistente (agravare iniţială). În acest caz, întrerupeți tratamentul și adresați-vă la medic.
CUM SE PĂSTREAZĂ MASTODYNON PICĂTURI ORALE, SOLUȚIE
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare. Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor!
După prima deschidere a flaconului produsul este valabil timp de 6 luni.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Cum arată Mastodynon picături orale, soluție şi conţinutul ambalajului
Picături orale, soluție este lichid transparent de culoare gălbuie, cu miros aromat.
Câte 50 ml în flacon-picurător. Câte 1 flacon împreună cu prospectul pentru pacient plasate în cutie de carton.
Acest medicament este disponibil și în comprimate (Mastodynon comprimate).
Deţinătorul certificatului de înregistrare și fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
BIONORICA SE, Kerschensteinerstrasse 11-15, 92318, Neumarkt, Germania. Tel: 09181/231-90
Medicament homeopat
CE ESTE MASTODYNON PICĂTURI ORALE, SOLUȚIE ŞI PENTRU CE SE
UTILIZEAZĂ
Mastodynon picături orale, soluție este un medicament homeopatic indicat în următoarele afecțiuni ginecologice:
• sindrom premenstrual cu dureri şi disconfort la nivelul sânilor; mastopatie
• dureri în timpul menstruației şi ciclu menstrual neregulat (tulburări ale ciclului menstrual).
În cazul durerilor continue, neclare care reapar periodic, consultaţi medicul. Astfel de simptome pot fi asociate cu o boală gravă şi ar putea necesita o supraveghere medicală.
CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ LUAŢI MASTODYNON PICĂTURI ORALE, SOLUȚIE
Nu utilizaţi Mastodynon picături orale, soluție:
• dacă sunteți alergic la substanţele active sau oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.
CUM SĂ LUAŢI MASTODYNON PICĂTURI ORALE, SOLUȚIE
Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum este descris în acest prospect sau așa cum v-a spus medicul Dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Nu există date suficiente pentru recomandări specifice de dozare în cazul insuficienței renale / hepatice.
Metoda de administrare
Luați picăturile dimineaţa şi seara, cu o cantitate suficientă de apă (de ex., un pahar cu apă). Acest medicament poate fi administrat împreună cu alte lichide.
Consultați medicul dacă aveți impresia că efectele preparatului sunt prea puternice sau prea slabe.
Atenționări și precauții:
Dacă suferiți sau ați suferit de tumoare malignă dependentă de estrogeni trebuie să consultați medicul înainte de a administra Mastodynon picături orale, soluție.
Dacă administrați agonişti sau antagonişti ai receptorilor dopaminergici, estrogeni sau antiestrogeni, trebuie să consultați medicul înainte de a lua acest medicament.
Dacă aveți antecedente de boli ale glandei pituitare trebuie să consultați medicul înainte de administrarea acestui medicament.
Adresaţi-vă medicului sau farmacistului, în cazul în care se atestă semne de agravare a bolii în timpul tratamentului cu picături orale Mastodynon.
Mastodynon trebuie administrat nu mai puţin de 3 luni, inclusiv în timpul menstruaţiei. Ameliorarea stării pacientelor survine de regulă peste 6 săptămâni de tratament.
Dacă simptomele revin după întreruperea administrării, tratamentul poate fi continuat după consultaţia medicului.
Similar altor medicamente, preparatele homeopatice nu trebuie administrate o perioadă îndelungată de timp fără supravegherea medicului.
Administrarea la copii
Nu există date suficiente privind utilizarea acestui medicament la copii.
Nu se recomandă utilizarea de către copii și adolescenți mai mici de 18 ani.
Mastodynon picături orale, soluție împreună cu alte medicamente
Nu poate fi exclusă interacţiunea medicamentului cu agonişti şi antagonişti dopaminergici, estrogeni şi antiestrogeni.
Spuneţi medicului sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent sau s-ar putea să utilizați orice alte medicamente.
Mastodynon picături orale, soluție împreună cu alimente și băuturi
Notă:
Eficacitatea unor medicamente homeopatice poate fi afectată negativ de un mod de viaţă nesănătos şi de consumul de substanţe iritante şi stimulente (de ex. cafea).
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu există indicații pentru utilizarea acestui medicament în timpul sarcinii. Prin urmare Mastodynon nu trebuie utilizate în timpul sarcinii.
Folosirea acestui medicament în timpul alăptării, nu este recomandată deoarece studiile pe animale indică o reducere a cantității de lapte.
Vitex agnus castus poate influența fertilitatea feminină prin reglarea ciclului menstrual. ex. ar putea mări probabilitatea de a deveni însărcinată.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Mastodynon picături orale, soluție conține alcool - 390 mg alcool (etanol) în 30 de picături, care este echivalent cu 420 mg/ml (53% v/v). Cantitatea de alcool din 30 de picături este echivalentă cu 10 ml bere sau 4 ml vin. Poate fi dăunător persoanelor cu etilism. Acest lucru trebuie avut în vedere la gravide sau la femeile care alăptează, copii şi la grupuri cu risc crescut cum sunt pacienţii cu boli hepatice sau epilepsie.
Dacă utilizați mai mult Mastodynon picături orale, soluție decât trebuie
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.
Dacă uitați să utilizaţi Mastodynon picături orale, soluție
Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Mastodynon picături orale, soluție
Stoparea administrării preparatului Mastodynon picături orale, soluție de obicei este inofensivă. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse posibile:
• reacţii alergice severe cu umflare a feţei, dificultăţi la respiraţie şi înghiţire
• reacţii (alergice) pe piele (erupţii trecătoare, urticarie), acnee
• dureri de cap, ameţeli
• tulburări gastro-intestinale (cum sunt greaţă, dureri abdominale)
• tulburări ale ciclului menstrual
La apariția primelor reacții adverse, administrarea preparatului Mastodynon picături orale, soluție trebuie sistată.
Dacă oricare reacții adverse devin grave sau dacă observați reacții adverse care nu sunt menționate în acest prospect, trebuie să spuneți medicului sau farmacistului.
Notă :
Administrarea medicamentelor homeopatice poate determina o agravare temporară a simptomelor preexistente (agravare iniţială). În acest caz, întrerupeți tratamentul și adresați-vă la medic.
CUM SE PĂSTREAZĂ MASTODYNON PICĂTURI ORALE, SOLUȚIE
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare. Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor!
După prima deschidere a flaconului produsul este valabil timp de 6 luni.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Cum arată Mastodynon picături orale, soluție şi conţinutul ambalajului
Picături orale, soluție este lichid transparent de culoare gălbuie, cu miros aromat.
Câte 50 ml în flacon-picurător. Câte 1 flacon împreună cu prospectul pentru pacient plasate în cutie de carton.
Acest medicament este disponibil și în comprimate (Mastodynon comprimate).
Deţinătorul certificatului de înregistrare și fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
BIONORICA SE, Kerschensteinerstrasse 11-15, 92318, Neumarkt, Germania. Tel: 09181/231-90
-3%
154.57 MDL
159.35 MDL
INDICATII
Candidozele sistemice, orofarngiene, vaginale, cutanate. Profilaxia infectiilor micotice la bolnavii cu neoplazii maligne. Meningita cu criptococ. Coccidiomicozele cu Coccidioides immitis. Criptococozele (formele meningeale si extrameningeale cu Cryptococcus neoformans). Onicomicozele cu Trichop.hyton spp. si Candida spp. Dermatomicozele (tinea corporis, tinea cruris, tinea manum, tinea pedis). Pytiriasis versicolor (tinea versicolor).
Utilizare terapeutica: Adulti si adolescenti - in candidoza sistemica si meningita criptococica 400 mg o data pe zi pana la disparitia simptomelor, apoi 200-400 mg o data pe zi timp de 10-12 saptamani dupa ce LCR devine steril. Candidoza orofaringeana si esofageana 50-100 mg pe zi timp de 7-14 zile sau mai mult la bolnavii cu imunodeficit. Candidoza vaginala 150 mg o singura data. Alte forme de candidoze ale mucoaselor 50-100 mg o data pe zi timp de 14-30 zile. Profilaxia micozelor la pacientii cu neoplazii maligne 50 mg o data pe zi. Micozele pielii 150 mg o data pe saptamana sau 50 mg o data pe zi timp de 2-4 saptamani, in dermofitia picioarelor (tinea pedis) pana la 6 saptamani. In pytiriasis versicolor 50 mg o data pe zi timp de 2-4 saptamani. In administrarea parenterala dozele sunt aceleasi. In scopuri profilactice 400 mg o data pe zi timp indelungat (saptamani sau luni). Copii sub 3 ani in candidozele superficiale 1-2 mg/kg, in cele sistemice si criptococoza 3-6 mg/kg o data pe zi. Durata tratamentului ca la adulti.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, afectiunile hepatice si renale, lactatia, copiii sub 2 ani.
Candidozele sistemice, orofarngiene, vaginale, cutanate. Profilaxia infectiilor micotice la bolnavii cu neoplazii maligne. Meningita cu criptococ. Coccidiomicozele cu Coccidioides immitis. Criptococozele (formele meningeale si extrameningeale cu Cryptococcus neoformans). Onicomicozele cu Trichop.hyton spp. si Candida spp. Dermatomicozele (tinea corporis, tinea cruris, tinea manum, tinea pedis). Pytiriasis versicolor (tinea versicolor).
Utilizare terapeutica: Adulti si adolescenti - in candidoza sistemica si meningita criptococica 400 mg o data pe zi pana la disparitia simptomelor, apoi 200-400 mg o data pe zi timp de 10-12 saptamani dupa ce LCR devine steril. Candidoza orofaringeana si esofageana 50-100 mg pe zi timp de 7-14 zile sau mai mult la bolnavii cu imunodeficit. Candidoza vaginala 150 mg o singura data. Alte forme de candidoze ale mucoaselor 50-100 mg o data pe zi timp de 14-30 zile. Profilaxia micozelor la pacientii cu neoplazii maligne 50 mg o data pe zi. Micozele pielii 150 mg o data pe saptamana sau 50 mg o data pe zi timp de 2-4 saptamani, in dermofitia picioarelor (tinea pedis) pana la 6 saptamani. In pytiriasis versicolor 50 mg o data pe zi timp de 2-4 saptamani. In administrarea parenterala dozele sunt aceleasi. In scopuri profilactice 400 mg o data pe zi timp indelungat (saptamani sau luni). Copii sub 3 ani in candidozele superficiale 1-2 mg/kg, in cele sistemice si criptococoza 3-6 mg/kg o data pe zi. Durata tratamentului ca la adulti.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, afectiunile hepatice si renale, lactatia, copiii sub 2 ani.
-3%
38.75 MDL
39.95 MDL
Indicaţii terapeutice
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală. Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
pericardită constrictivă;
tamponadă cardiacă;
hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
hipovolemie severă;
anemie severă;
în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală. Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
pericardită constrictivă;
tamponadă cardiacă;
hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
hipovolemie severă;
anemie severă;
în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.
-3%
72.02 MDL
74.25 MDL
Xylo-nazal 1 mg/ml este indicat pentru acţiunea decongestionantă a mucoasei
nazale şi a mucoasei faringiene:
în scopul ameliorării simptomelor din coriză, rinită alergică , rinită
nonalergică;
în sinuzită, pentru favorizarea evacuării secreţiilor sinusale;
în tratamentul adjuvant al otitei medii, pentru decongestionarea mucoasei
nazofaringiene;
pentru facilitarea rinoscopiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Xylo-nazal 1 mg/ml picături nazale, soluţie este indicat doar pentru administrare
intranazală.
Acest medicament nu trebuie utilizat mai mult de 7 zile consecutiv. Utilizarea
prelungită şi excesivă poate provoca congestie de rebound. Dacă este necesară
administrarea pentru o perioadă mai îndelungată, se recomandă o pauză timp de
5 zile între perioadele de administrare.
Doza recomandată nu trebuie depăşită, în special la copii şi vârstnici.
Doze
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 2 picături de 2-3 ori pe zi, în fiecare nară.
Copii cu vârsta peste 12 ani
Doza recomandată este de 2 picături de 2-3 ori pe zi, în fiecare nară.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Există alte forme farmaceutice şi concentraţii care pot fi mai potrivite pentru
administrarea la această grupă de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
la pacienţii cu hipersensibilitate la clorhidratul de xilometazolină şi la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
la pacienţii cu tensiune intraoculară crescută, mai ales la pacienţii cu glaucom
cu unghi îngust;
la pacienţii cu inflamaţie uscată a membranei mucoasei nazale (rinita sicca);
la copii cu vârsta sub 12 ani;
ca în cazul utilizării altor vasocontrictoare, medicamentul nu trebuie utilizat la
pacienţi cu hipofizectomie trans-sfenoidală sau după intervenţii chirurgicale
transnazale / trans-orale care implică expunere a durei mater;
la pacienţii trataţi cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau la cei care
au utilizat în ultimele 2 săptămâni astfel de medicamente sau alte
medicamente cu efect potenţial hipertensiv;
la pacienţii cu rinită atrofică sau vasomotorie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca şi alte medicamente simpatomimetice, xilometazolina trebuie utilizată cu
precauţie la pacienţii care prezintă o reacţie puternică la administrarea de
substanţe adrenergice, care se manifestă prin insomnie, ameţeli, tremor, aritmii
cardiace sau hipertensiune arterială.
Ca şi alte medicamente topice nazale, acest medicament poate fi absorbit
sistemic; efectele adverse de tip sistemic al xilometazolinei pot apărea şi la
administrarea pe cale topică. Sunt necesare precauţii la administrarea
xilometazolinei la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare, inclusiv hipertensiune
arterială, hipertiroidie, feocromocitom, glaucom cu unghi închis, diabet zaharat.
Sunt necesare precauţii la administrarea xilometazolinei la pacienţii aflaţi în
tratament cu antidepresive tri/tetraciclice, precum şi antidepresive de tip IMAO.
Pacienţii care necesită tratament cronic cu xilometazolină pot folosi acest
medicament o perioadă mai îndelungată numai sub supravegherea clinică atentă,
deoarece există risc de atrofie a mucoasei nazale.
La administrare pe perioade mai lungi de timp sau în doze mai mari poate apărea
sindrom de rebound congestiv, agravat până la rinită cronică iatrogenă sau chiar
ozenă (atrofia mucoasei nazale).
Flaconul cu soluţie nu va fi utilizat decât de o singură persoană, pentru a evita
contaminarea microbiană prin intermediul pompei de pulverizare.
Excipienţi:
Xylo-nazal 1 mg/ml picături nazale, soluţie conţine clorură de benzalconiu.
Clorura de benzalconiu este iritantă. Poate provoca bronhospasm sau reacţii
adverse cutanate.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/c7aef042-5dee-11e5-80c2-00155d2a071c/21.04.2016%208_36_58/Xylo-nazal%20pic%20nazale_sol%20RCP%2012.04.2016%20R.pdf
nazale şi a mucoasei faringiene:
în scopul ameliorării simptomelor din coriză, rinită alergică , rinită
nonalergică;
în sinuzită, pentru favorizarea evacuării secreţiilor sinusale;
în tratamentul adjuvant al otitei medii, pentru decongestionarea mucoasei
nazofaringiene;
pentru facilitarea rinoscopiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Xylo-nazal 1 mg/ml picături nazale, soluţie este indicat doar pentru administrare
intranazală.
Acest medicament nu trebuie utilizat mai mult de 7 zile consecutiv. Utilizarea
prelungită şi excesivă poate provoca congestie de rebound. Dacă este necesară
administrarea pentru o perioadă mai îndelungată, se recomandă o pauză timp de
5 zile între perioadele de administrare.
Doza recomandată nu trebuie depăşită, în special la copii şi vârstnici.
Doze
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 2 picături de 2-3 ori pe zi, în fiecare nară.
Copii cu vârsta peste 12 ani
Doza recomandată este de 2 picături de 2-3 ori pe zi, în fiecare nară.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Există alte forme farmaceutice şi concentraţii care pot fi mai potrivite pentru
administrarea la această grupă de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
la pacienţii cu hipersensibilitate la clorhidratul de xilometazolină şi la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
la pacienţii cu tensiune intraoculară crescută, mai ales la pacienţii cu glaucom
cu unghi îngust;
la pacienţii cu inflamaţie uscată a membranei mucoasei nazale (rinita sicca);
la copii cu vârsta sub 12 ani;
ca în cazul utilizării altor vasocontrictoare, medicamentul nu trebuie utilizat la
pacienţi cu hipofizectomie trans-sfenoidală sau după intervenţii chirurgicale
transnazale / trans-orale care implică expunere a durei mater;
la pacienţii trataţi cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau la cei care
au utilizat în ultimele 2 săptămâni astfel de medicamente sau alte
medicamente cu efect potenţial hipertensiv;
la pacienţii cu rinită atrofică sau vasomotorie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca şi alte medicamente simpatomimetice, xilometazolina trebuie utilizată cu
precauţie la pacienţii care prezintă o reacţie puternică la administrarea de
substanţe adrenergice, care se manifestă prin insomnie, ameţeli, tremor, aritmii
cardiace sau hipertensiune arterială.
Ca şi alte medicamente topice nazale, acest medicament poate fi absorbit
sistemic; efectele adverse de tip sistemic al xilometazolinei pot apărea şi la
administrarea pe cale topică. Sunt necesare precauţii la administrarea
xilometazolinei la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare, inclusiv hipertensiune
arterială, hipertiroidie, feocromocitom, glaucom cu unghi închis, diabet zaharat.
Sunt necesare precauţii la administrarea xilometazolinei la pacienţii aflaţi în
tratament cu antidepresive tri/tetraciclice, precum şi antidepresive de tip IMAO.
Pacienţii care necesită tratament cronic cu xilometazolină pot folosi acest
medicament o perioadă mai îndelungată numai sub supravegherea clinică atentă,
deoarece există risc de atrofie a mucoasei nazale.
La administrare pe perioade mai lungi de timp sau în doze mai mari poate apărea
sindrom de rebound congestiv, agravat până la rinită cronică iatrogenă sau chiar
ozenă (atrofia mucoasei nazale).
Flaconul cu soluţie nu va fi utilizat decât de o singură persoană, pentru a evita
contaminarea microbiană prin intermediul pompei de pulverizare.
Excipienţi:
Xylo-nazal 1 mg/ml picături nazale, soluţie conţine clorură de benzalconiu.
Clorura de benzalconiu este iritantă. Poate provoca bronhospasm sau reacţii
adverse cutanate.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/c7aef042-5dee-11e5-80c2-00155d2a071c/21.04.2016%208_36_58/Xylo-nazal%20pic%20nazale_sol%20RCP%2012.04.2016%20R.pdf
-3%
14.11 MDL
14.55 MDL
Un agent utilizat pentru tratarea bolilor sistemului nervos. O fiolă conține:
Substanță activă : alfoscerat de colină - 1000 mg.
Excipient : apă pentru preparate injectabile - până la 4 ml. Doza uzuală: o fiolă (1000 mg) pe zi intramuscular sau intravenos (lent).
Când se administrează intravenos, conținutul fiolei (4 ml) se diluează în 50 ml de ser fiziologic, viteza de perfuzie este de 60-80 picături pe minut.
Dacă este necesar, doza poate fi crescută la sfatul medicului.
Durata terapiei este stabilită de medic. Hipersensibilitate la componentele medicamentului. Sarcina și alăptarea. Vârsta copiilor (până la 18 ani).
Substanță activă : alfoscerat de colină - 1000 mg.
Excipient : apă pentru preparate injectabile - până la 4 ml. Doza uzuală: o fiolă (1000 mg) pe zi intramuscular sau intravenos (lent).
Când se administrează intravenos, conținutul fiolei (4 ml) se diluează în 50 ml de ser fiziologic, viteza de perfuzie este de 60-80 picături pe minut.
Dacă este necesar, doza poate fi crescută la sfatul medicului.
Durata terapiei este stabilită de medic. Hipersensibilitate la componentele medicamentului. Sarcina și alăptarea. Vârsta copiilor (până la 18 ani).
-3%
158.84 MDL
163.75 MDL
dispozitiv pentru ingrijire la domiciliu
inainte de prima utilizare, spalati cu apa calduta si detergent lichid si apoi uscat.
instructiunile de utilizare:
plasati-l sub pacient.
goliti continutul tavii in toaleta, iar apoi se recomanda curatarea asa cum sa mentionat mai sus.
nu asezati tava linga foc, radiator sau langa o substanta chimica care se evapora!
tava pote fi utilizata numai in scopul indicat in instructiunile de utilizare.
inainte de prima utilizare, spalati cu apa calduta si detergent lichid si apoi uscat.
instructiunile de utilizare:
plasati-l sub pacient.
goliti continutul tavii in toaleta, iar apoi se recomanda curatarea asa cum sa mentionat mai sus.
nu asezati tava linga foc, radiator sau langa o substanta chimica care se evapora!
tava pote fi utilizata numai in scopul indicat in instructiunile de utilizare.
-3%
399.64 MDL
412 MDL
Rețetă medicală
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI XEFOCAM 8 mg pulbere pentru soluţie injectabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Substanţa activă este lornoxicamul. Un flacon conţine lornoxicam - 8 mg.
Doze şi mod de administrare Această formă specifică de aplicare ar trebui să fie utilizată numai în cazul în care este necesară o ameliorare rapidă a durerii sau în cazul în care forma de aplicare orală sau sub formă de supozitor nu este posibilă. În general, tratamentul ar trebui să cuprindă o singură injecţie doar pentru iniţierea terapiei. Pentru toţi pacienţii, dozarea adecvată trebuie să se bazeze pe răspunsul individual la tratament. Durere Doza recomandată: 8 mg intravenos sau intramuscular. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg. Unii pacienţi ar putea necesita administrarea altor 8 mg în primele 24 ore. Calea de administrare este injectarea intravenoasă (i.v.) sau cea intramusculară (i.m.). La administrarea i.v., durata injectării trebuie să fie de cel puţin 15 secunde, iar pentru i.m., cel puţin 5 secunde. După prepararea soluţiei, acul trebuie schimbat. În cazul injectării i.m., este necesar un ac suficient de lung pentru o injectare intramusculară profundă. Pentru mai multe instrucţiuni privind manipularea produsului înainte de administrare, vezi pct. 6.1. Medicamentul este numai pentru utilizare unică. Informaţii suplimentare privind grupe speciale de pacienţi Copii şi adolescenţi Lornoxicam nu este recomandat pentru utilizare la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. Vârstnici Nu este necesară o dozare specială pentru pacienţii în vârstă de peste 65 ani, cu excepţia cazului în care funcţia renală sau hepatică este alterată. Lornoxicam trebuie administrat cu precauţie deoarece efectele adverse gastrointestinale sunt mai puţin bine tolerate la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.4). Insuficienţa renală Pentru pacienţii care prezintă insuficienţă renală uşoară sau moderată, trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 4.4). Insuficienţa hepatică Pentru pacienţii care prezintă insuficienţă hepatică moderată, trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 4.4). Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pe cea mai scurtă durată necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.4). 4.3 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la lornoxicam sau la oricare dintre excipienţi. - Trombocitopenie. - Hipersensibilitate (manifestări cum sunt astm bronşic, rinită, edem angioneurotic sau urticarie) la alte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic. - Insuficienţă cardiacă severă. - Sângerare gastro-intestinală, sângerare cerebro-vasculară sau alte tulburări de sângerare. - Antecedente de sângerare sau perforaţie gastro-intestinală legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare nesteroidiene. - Ulcer peptic/hemoragie activ(ă) sau recurentă (două sau mai multe episoade dovedite de ulcerare sau sângerare). - Insuficienţă hepatică severă. - Insuficienţă renală severă (creatinină serică > 700 μmol/l). - Al treilea trimestru de sarcină.
https://bit.ly/3tIqjN3
Doze şi mod de administrare Această formă specifică de aplicare ar trebui să fie utilizată numai în cazul în care este necesară o ameliorare rapidă a durerii sau în cazul în care forma de aplicare orală sau sub formă de supozitor nu este posibilă. În general, tratamentul ar trebui să cuprindă o singură injecţie doar pentru iniţierea terapiei. Pentru toţi pacienţii, dozarea adecvată trebuie să se bazeze pe răspunsul individual la tratament. Durere Doza recomandată: 8 mg intravenos sau intramuscular. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg. Unii pacienţi ar putea necesita administrarea altor 8 mg în primele 24 ore. Calea de administrare este injectarea intravenoasă (i.v.) sau cea intramusculară (i.m.). La administrarea i.v., durata injectării trebuie să fie de cel puţin 15 secunde, iar pentru i.m., cel puţin 5 secunde. După prepararea soluţiei, acul trebuie schimbat. În cazul injectării i.m., este necesar un ac suficient de lung pentru o injectare intramusculară profundă. Pentru mai multe instrucţiuni privind manipularea produsului înainte de administrare, vezi pct. 6.1. Medicamentul este numai pentru utilizare unică. Informaţii suplimentare privind grupe speciale de pacienţi Copii şi adolescenţi Lornoxicam nu este recomandat pentru utilizare la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. Vârstnici Nu este necesară o dozare specială pentru pacienţii în vârstă de peste 65 ani, cu excepţia cazului în care funcţia renală sau hepatică este alterată. Lornoxicam trebuie administrat cu precauţie deoarece efectele adverse gastrointestinale sunt mai puţin bine tolerate la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.4). Insuficienţa renală Pentru pacienţii care prezintă insuficienţă renală uşoară sau moderată, trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 4.4). Insuficienţa hepatică Pentru pacienţii care prezintă insuficienţă hepatică moderată, trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 4.4). Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pe cea mai scurtă durată necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.4). 4.3 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la lornoxicam sau la oricare dintre excipienţi. - Trombocitopenie. - Hipersensibilitate (manifestări cum sunt astm bronşic, rinită, edem angioneurotic sau urticarie) la alte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic. - Insuficienţă cardiacă severă. - Sângerare gastro-intestinală, sângerare cerebro-vasculară sau alte tulburări de sângerare. - Antecedente de sângerare sau perforaţie gastro-intestinală legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare nesteroidiene. - Ulcer peptic/hemoragie activ(ă) sau recurentă (două sau mai multe episoade dovedite de ulcerare sau sângerare). - Insuficienţă hepatică severă. - Insuficienţă renală severă (creatinină serică > 700 μmol/l). - Al treilea trimestru de sarcină.
https://bit.ly/3tIqjN3
-3%
227.85 MDL
234.90 MDL
Indicaţii terapeutice:
Hemoroizi, fisuri anale, ulcere rectale, proctite, proctosigmoidite nespecifice, după
intervenţii reconstructive pe intestinul gros, afecţiuni actinice ale mucoasei
segmentului inferior a intestinului gros.
Doze şi mod de administrare:
Se administrează rectal, adulţilor cîte un supozitor de 1-2 ori/zi, dimineaţa şi seara.
Durata medie a curei de tratament constituie 10-15 zile.
Contraindicaţii:
Hipersensibilitate la componentele medicamentului. https://bit.ly/3hiY2du
Hemoroizi, fisuri anale, ulcere rectale, proctite, proctosigmoidite nespecifice, după
intervenţii reconstructive pe intestinul gros, afecţiuni actinice ale mucoasei
segmentului inferior a intestinului gros.
Doze şi mod de administrare:
Se administrează rectal, adulţilor cîte un supozitor de 1-2 ori/zi, dimineaţa şi seara.
Durata medie a curei de tratament constituie 10-15 zile.
Contraindicaţii:
Hipersensibilitate la componentele medicamentului. https://bit.ly/3hiY2du
-3%
23.23 MDL
23.95 MDL
DESCRIEREA PREPARATULUI
Lichid transparent, incolor sau cu nuanta usor galbuie. INDICATII TERAPEUTICE
- Spasme musculare dureroase asociate cu tulburari statice și funcționale ale coloanei vertebrale;
- perioada postoperatorie dupa intervenții chirurgicale pentru prolaps de disc sau osteoartrita de șold;
- dureri cu caracter spasmodic sau colici, în special la nivelul tractului gastrointestinal, canalelor biliare, tractului urinar sau organelor genitale feminine. Preparatul nu trebuie administrat în caz de dureri ordinare. Bral® sub forma injectabila trebuie administrat numai în cazul în care administrarea comprimatelor nu este posibila.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Pe parcursul administrarii intravenoase sau intramusculare, care trebuie efectuata lent (cel mult 1 ml/min.), în poziție orizontala a pacientului, trebuie monotorizate tensiunea arteriala, frecvența contracțiilor cardiace și a respirației.
În cazul în care este suspectata intoleranța la analgezice, la debutul administrarii trebuie testata reacția la preparat: injectarea se oprește dupa primele 0,1-0,2 ml și se monitorizeaza reacția pacientului timp de 1 sau 2 minute. Înainte de administrare soluția trebuie încalzita pâna la temperatura corpului și nu trebuie amestecata cu alte soluții injectabile. Adulți și adolescenți cu vârsta de peste 15 ani Se administreaza în doza 2-5 ml, însa cantitatea totala administrata nu trebuie sa depașeasca 10 ml (de ex., 2 ori câte 5 ml) pe zi.
CONTRAINDICATII
- Hipersensibilitate la medicamentele cu conținut de pirazolone (metamizol sodic, izopropilaminofenazona, propifenazona, fenazona), fenilbutazona, pitofenona, fenpivirina sau alți excipienți; - afecțiuni metabolice (porfirie hepatica, deficit congenital de glucozo-6-fosfat dihidrogenaza (G6PD); - tahiaritmie; - glaucom cu unghi îngust; - hipertrofie de prostata cu tendința de acumulare a urinei reziduale; - stenoza mecanica în tractul gastrointestinal; - megacolon; - colaps; - porfirie acuta; - angina stabila sau instabila.
Lichid transparent, incolor sau cu nuanta usor galbuie. INDICATII TERAPEUTICE
- Spasme musculare dureroase asociate cu tulburari statice și funcționale ale coloanei vertebrale;
- perioada postoperatorie dupa intervenții chirurgicale pentru prolaps de disc sau osteoartrita de șold;
- dureri cu caracter spasmodic sau colici, în special la nivelul tractului gastrointestinal, canalelor biliare, tractului urinar sau organelor genitale feminine. Preparatul nu trebuie administrat în caz de dureri ordinare. Bral® sub forma injectabila trebuie administrat numai în cazul în care administrarea comprimatelor nu este posibila.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Pe parcursul administrarii intravenoase sau intramusculare, care trebuie efectuata lent (cel mult 1 ml/min.), în poziție orizontala a pacientului, trebuie monotorizate tensiunea arteriala, frecvența contracțiilor cardiace și a respirației.
În cazul în care este suspectata intoleranța la analgezice, la debutul administrarii trebuie testata reacția la preparat: injectarea se oprește dupa primele 0,1-0,2 ml și se monitorizeaza reacția pacientului timp de 1 sau 2 minute. Înainte de administrare soluția trebuie încalzita pâna la temperatura corpului și nu trebuie amestecata cu alte soluții injectabile. Adulți și adolescenți cu vârsta de peste 15 ani Se administreaza în doza 2-5 ml, însa cantitatea totala administrata nu trebuie sa depașeasca 10 ml (de ex., 2 ori câte 5 ml) pe zi.
CONTRAINDICATII
- Hipersensibilitate la medicamentele cu conținut de pirazolone (metamizol sodic, izopropilaminofenazona, propifenazona, fenazona), fenilbutazona, pitofenona, fenpivirina sau alți excipienți; - afecțiuni metabolice (porfirie hepatica, deficit congenital de glucozo-6-fosfat dihidrogenaza (G6PD); - tahiaritmie; - glaucom cu unghi îngust; - hipertrofie de prostata cu tendința de acumulare a urinei reziduale; - stenoza mecanica în tractul gastrointestinal; - megacolon; - colaps; - porfirie acuta; - angina stabila sau instabila.
-3%
51.75 MDL
53.35 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul afecțiunilor provocate de helminți: ascaridoza, enterobioza,
ankilostomiaza, necatoriaza, tricostrongiloza.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează intern o dată pe zi, indiferent de orarul meselor și parte a zilei.
Nu se administrează laxative înainte de tratament.
În enterobioză sau enterobioza asociată cu ascaridioza, la adulţi şi copii se
administrează câte 10 mg/kg într-o singură doză sau conform schemei următoare:
În formele grave se administrează o doză dublă – 20 mg/kg/zi, divizată în 1-2 prize,
timp de 2-3 zile.
Pentru a preveni reinfestarea se recomandă administrarea repetată peste 3 săptămâni
în doză de 10 mg/kg/zi.
În ascaridioza izolată se administrează 5 mg/kg/zi administrată odată. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la pirantel pamoat, la oricare dintre excipienți sau la pacienții cu
insuficienţă hepatică. https://bit.ly/3zwnGkO
Tratamentul afecțiunilor provocate de helminți: ascaridoza, enterobioza,
ankilostomiaza, necatoriaza, tricostrongiloza.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează intern o dată pe zi, indiferent de orarul meselor și parte a zilei.
Nu se administrează laxative înainte de tratament.
În enterobioză sau enterobioza asociată cu ascaridioza, la adulţi şi copii se
administrează câte 10 mg/kg într-o singură doză sau conform schemei următoare:
În formele grave se administrează o doză dublă – 20 mg/kg/zi, divizată în 1-2 prize,
timp de 2-3 zile.
Pentru a preveni reinfestarea se recomandă administrarea repetată peste 3 săptămâni
în doză de 10 mg/kg/zi.
În ascaridioza izolată se administrează 5 mg/kg/zi administrată odată. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la pirantel pamoat, la oricare dintre excipienți sau la pacienții cu
insuficienţă hepatică. https://bit.ly/3zwnGkO
-3%
13.58 MDL
14 MDL
-3%
431.12 MDL
444.45 MDL
1. Ce este SPASMOVERIN şi pentru ce se utilizează
Spasmoverin comprimate este un medicament antispastic.
Acest medicament se utilizează pentru tratamentul simptomatic al
spasmului musculaturii netede:
- asociat bolilor căilor biliare: litiază biliară, colangiolitiază, colecistită, pericolecistită, colangită, papilită;
- asociat bolilor tractului urinar: litiază renală, litiază ureterală, pielită, cistită şi în spasmul sfincterelor vezicii urinare.
Acest medicament se utilizează în asociere cu alte medicamente în
tratamentul:
- spasmului musculaturii netede asociat bolilor tractului gastro-intestinal: ulcer gastric sau duodenal, gastrită, spasme ale sfincterelor cardia şi pilor, enterită, colită, colită spastică însoţită de constipaţie şi forme de colon iritabil însoţite de meteorism (balonare);
- durerilor de cap cu senzaţie de tensiune intracraniană;
- dismenoreei (menstruaţie dureroasă) asociată afecţiunilor ginecologice.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi SPASMOVERIN
Nu utilizaţi Spasmoverin
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidrat de drotaverină sau
la oricare dintre celelalte componente ale Spasmoverin;
- dacă suferiţi de insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă cardiacă severă;
- la copii şi adolescenţi.
Aveţi grijă deosebită când luaţi Spasmoverin
- dacă aveţi tensiune arterială scăzută.
Utilizarea drotaverinei la copii şi adolescenţi nu a fost evaluată în studii
clinice. Comprimatele Spasmoverin nu trebuie administrate copiilor şi
adolescenţilor datorită cantităţii mari de substanţă activă pe care o
conţin.
Utilizarea drotaverinei a fost asociată cu crize acute de porfirie şi de
aceea administrarea sa la pacienţi cu porfirie este nesigură.
Folosirea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele
eliberate fără prescripţie medicală. Administrarea concomitentă cu
levodopa determină scăderea efectului antiparkinsonian al acesteia;
prin urmare, unele manifestări ale bolii Parkinson, cum sunt rigiditatea musculaturii scheletice şi tremorul, se pot agrava.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Există informaţii limitate despre utilizarea drotaverinei la femeile gravide. În cadrul studiilor efectuate la animale, nu au fost evidenţiate
efecte toxice asupra sarcinii sau dezvoltării fătului, în cazul administrării acestui medicament în timpul sarcinii.
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea Spasmoverin în timpul sarcinii.
În general, în perioada alăptării cereţi sfatul medicului dumneavoastră înainte de a utiliza orice medicament.
Eliminarea drotaverinei în laptele matern nu a fost studiată la animale.
Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. Trebuie luată
decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de
la tratamentul cu Spasmoverin, având în vedere beneficiul alăptării
pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În cazul administrării orale şi în doze recomandate, clorhidratul de
drotaverină nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje. Totuşi, dacă observaţi că apare o senzaţie de lipsă de
echilibru în spaţiu a corpului sau de învârtire a obiectelor din jur după
administrarea acestui medicament, evitaţi activităţile potenţial periculoase, conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
Informaţii importante privind unele componente ale Spasmoverin
Spasmoverin conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l
întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi SPASMOVERIN
Luaţi întotdeauna Spasmoverin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi:
Doza recomandată este de 120-240 mg clorhidrat de drotaverină pe
zi, fracţionat în 2-3 prize.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Utilizarea drotaverinei la copii şi adolescenţi nu a fost evaluată în studii clinice. Spasmoverin nu se administrează la copii şi adolescenţi.
Dacă aţi luat mai mult Spasmoverin decât trebuie
Nu sunt disponibile date despre supradozajul cu clorhidrat de drotaverină.
Dacă aţi luat prea multe comprimate Spasmoverin, trebuie să văadresaţi imediat unui medic, deoarece în intoxicaţia cu drotaverină,
pot apărea tulburări la nivelul inimii, cum sunt tulburări de ritm şi de
conducere, inclusiv bloc complet de ramură şi stop cardiac, care pot
duce la deces.
Luaţi ambalajul medicamentului cu dumneavoastră, dacă este posibil, pentru ca medicul să ştie ce aţi luat.
Dacă aţi uitat să luaţi Spasmoverin
Luaţi doza următoare la ora la care, în mod obişnuit, aceasta trebuie
administrată; nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Spasmoverin poate provoca reacţii adverse,
cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate rar (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000): dureri de cap, senzaţie de lipsă de
echilibru în spaţiu a corpului sau de învârtire a obiectelor din jur,
greaţă, palpitaţii, insomnie, constipaţie, scăderea tensiunii arteriale,
reacţii alergice (umflarea buzelor, a feţei, a gâtului sau a limbii, urticarie, erupţie şi mâncărime la nivelul pielii).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agravează sau dacă observaţi
orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să
spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Spasmoverin comprimate este un medicament antispastic.
Acest medicament se utilizează pentru tratamentul simptomatic al
spasmului musculaturii netede:
- asociat bolilor căilor biliare: litiază biliară, colangiolitiază, colecistită, pericolecistită, colangită, papilită;
- asociat bolilor tractului urinar: litiază renală, litiază ureterală, pielită, cistită şi în spasmul sfincterelor vezicii urinare.
Acest medicament se utilizează în asociere cu alte medicamente în
tratamentul:
- spasmului musculaturii netede asociat bolilor tractului gastro-intestinal: ulcer gastric sau duodenal, gastrită, spasme ale sfincterelor cardia şi pilor, enterită, colită, colită spastică însoţită de constipaţie şi forme de colon iritabil însoţite de meteorism (balonare);
- durerilor de cap cu senzaţie de tensiune intracraniană;
- dismenoreei (menstruaţie dureroasă) asociată afecţiunilor ginecologice.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi SPASMOVERIN
Nu utilizaţi Spasmoverin
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidrat de drotaverină sau
la oricare dintre celelalte componente ale Spasmoverin;
- dacă suferiţi de insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă cardiacă severă;
- la copii şi adolescenţi.
Aveţi grijă deosebită când luaţi Spasmoverin
- dacă aveţi tensiune arterială scăzută.
Utilizarea drotaverinei la copii şi adolescenţi nu a fost evaluată în studii
clinice. Comprimatele Spasmoverin nu trebuie administrate copiilor şi
adolescenţilor datorită cantităţii mari de substanţă activă pe care o
conţin.
Utilizarea drotaverinei a fost asociată cu crize acute de porfirie şi de
aceea administrarea sa la pacienţi cu porfirie este nesigură.
Folosirea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele
eliberate fără prescripţie medicală. Administrarea concomitentă cu
levodopa determină scăderea efectului antiparkinsonian al acesteia;
prin urmare, unele manifestări ale bolii Parkinson, cum sunt rigiditatea musculaturii scheletice şi tremorul, se pot agrava.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Există informaţii limitate despre utilizarea drotaverinei la femeile gravide. În cadrul studiilor efectuate la animale, nu au fost evidenţiate
efecte toxice asupra sarcinii sau dezvoltării fătului, în cazul administrării acestui medicament în timpul sarcinii.
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea Spasmoverin în timpul sarcinii.
În general, în perioada alăptării cereţi sfatul medicului dumneavoastră înainte de a utiliza orice medicament.
Eliminarea drotaverinei în laptele matern nu a fost studiată la animale.
Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. Trebuie luată
decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de
la tratamentul cu Spasmoverin, având în vedere beneficiul alăptării
pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În cazul administrării orale şi în doze recomandate, clorhidratul de
drotaverină nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje. Totuşi, dacă observaţi că apare o senzaţie de lipsă de
echilibru în spaţiu a corpului sau de învârtire a obiectelor din jur după
administrarea acestui medicament, evitaţi activităţile potenţial periculoase, conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
Informaţii importante privind unele componente ale Spasmoverin
Spasmoverin conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l
întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi SPASMOVERIN
Luaţi întotdeauna Spasmoverin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi:
Doza recomandată este de 120-240 mg clorhidrat de drotaverină pe
zi, fracţionat în 2-3 prize.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Utilizarea drotaverinei la copii şi adolescenţi nu a fost evaluată în studii clinice. Spasmoverin nu se administrează la copii şi adolescenţi.
Dacă aţi luat mai mult Spasmoverin decât trebuie
Nu sunt disponibile date despre supradozajul cu clorhidrat de drotaverină.
Dacă aţi luat prea multe comprimate Spasmoverin, trebuie să văadresaţi imediat unui medic, deoarece în intoxicaţia cu drotaverină,
pot apărea tulburări la nivelul inimii, cum sunt tulburări de ritm şi de
conducere, inclusiv bloc complet de ramură şi stop cardiac, care pot
duce la deces.
Luaţi ambalajul medicamentului cu dumneavoastră, dacă este posibil, pentru ca medicul să ştie ce aţi luat.
Dacă aţi uitat să luaţi Spasmoverin
Luaţi doza următoare la ora la care, în mod obişnuit, aceasta trebuie
administrată; nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Spasmoverin poate provoca reacţii adverse,
cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate rar (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000): dureri de cap, senzaţie de lipsă de
echilibru în spaţiu a corpului sau de învârtire a obiectelor din jur,
greaţă, palpitaţii, insomnie, constipaţie, scăderea tensiunii arteriale,
reacţii alergice (umflarea buzelor, a feţei, a gâtului sau a limbii, urticarie, erupţie şi mâncărime la nivelul pielii).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agravează sau dacă observaţi
orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să
spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-3%
47.68 MDL
49.15 MDL