Sirdalud 2mg comp. N10x3

INDICAŢII TERAPEUTICE
Spasme musculare dureroase:
 asociate cu tulburări statice şi funcţionale ale coloanei vertebrale (sindrom
cervical şi lombar);
 după intervenţii chirurgicale, de ex. hernie de disc sau osteoartroza articulaţiei
coxo-femorale.
Spasticitate cauzată de afecţiuni neurologice, cum ar fi scleroză multiplă, mielopatie
cronică, boli degenerative ale măduvei spinării, accidente cerebro-vasculare şi
paralizie cerebrală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi
Ameliorarea spasmelor musculare dureroase: se administrează câte 2 sau 4 mg de
trei ori pe zi. În cazuri grave, o doză suplimentară de 2 sau 4 mg se poate administra
seara, înainte de somn.
Spasticitatea cauzată de afecţiuni neurologice: dozele se vor ajusta individual. Doza
zilnică iniţială nu trebuie să depăşească 6 mg, divizată în trei prize. Doza poate fi
crescută gradat, cu 2-4 mg, de 2 ori pe săptămână sau săptămânal. Răspunsul
terapeutic optim se obţine în general cu o doză zilnică de 12-24 mg, administrată în 3
sau 4 prize la intervale egale. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 36 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Experienţa administrării preparatului la copii este limitată. Nu se recomandă
administrarea Sirdalud® la copii şi adolescenţi.
Administrarea la pacienţii vârstnici. Experienţa administrării preparatului la
pacienţi vârstnici este limitată. Pe baza datelor farmacocinetice se poate de presupus,
că în unele cazuri clearance-ul renal poate fi scăzut semnificativ. De aceea la pacienţii
vârstnici se recomandă de administrat Sirdalud® cu precauţie.
REACŢII ADVERSE
Următoarele reacţii adverse sunt slab manifestate şi de scurtă durată la pacienţii care
administrează doze mici, recomandabile pentru ameliorarea spasmelor musculare
dureroase: somnolenţa, fatigabilitatea, vertijul, xerostomia, hipotensiunea arterială,
greţurile, tulburările gastrointestinale şi creşterea transaminazelor serice.
În doze mai mari, cum sunt cele recomandate în spasticitate, efectele secundare
menţionate mai sus sunt mai frecvente şi mai pronunţate, dar rareori sunt atât de
grave încât să facă necesară întreruperea tratamentului. Pot apărea, de asemenea,
următoarele reacţii adverse: hipotensiune arterială, bradicardie, slăbiciune musculară,
tulburări de somn, halucinaţii, hepatită.
Apariţia acestor simptome a fost raportată după sistarea tratamentului cu tizanidină,
în particular, după tratament îndelungat şi/sau administrarea dozelor mari şi/sau
terapie concomitentă cu antihipertensive. În astfel de circumstanţe, poate apărea
hipertensiune arterială şi tahicardie. În cazuri unice, hipertensiunea arterială apărută
poate cauza ictus. De aceea, tratamentul cu tizanidină nu se va întrerupe brusc, ci
doar micşorând gradual doza. https://bit.ly/3zkCLpl