Paroxetina 20mg comp. N20

INDICAŢII TERAPEUTICE • Depresie; • tulburări obsesiv-compulsive; • atacuri de panică cu şi fără agorafobie; • tulburări de anxietate socială/fobie socială; • tulburărilor de anxietate generalizată; • sindromul de stres post-traumatic. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, preferabil dimineaţa, în timpul mesei. Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate. Depresie Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Ameliorarea stării se determină de obicei peste 1-2 săptămâni de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive, peste 3-4 săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la tratament, poate fi necesară ajustarea dozei de preparat. Dacă doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia individuală a pacientului, până la atingerea dozei nictemerale maxime 50 mg. La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să fie suficient de lungă, de cel puţin 6 luni, pentru a se asigura dispariţia simptomelor. Tulburări obsesiv-compul sive Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia se poate iniţia cu doza de 20 mg, cu majorarea ei fiecare săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recomandate. Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza este insuficientă, se poate majora gradual până la doza nictemerală maximă de 60 mg. Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult. Atacuri de panică Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Terapia se va iniţia cu doza de 10 mg/zi care, în funcţie de reacţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu 10 mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamentul se iniţiază cu doze mici pentru a preveni agravarea simptomelor de panică, care se observă de obicei la debutul terapiei. În unele cazuri doza se poate majora gradual până la doza nictemerală de 60 mg. Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult. Tulburări de anxietate socială/fobie socială Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săptămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorează, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea efectului scontat. Doza nictemerală maximă este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei. Tulburări de anxietate generalizată Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nictemerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei. Sindromul de stres post-traumatic Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In funcţie de reacţia pacientului la tratament doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână. Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei. Simptome de rebound după sistarea administrării preparatului Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza trebuie redusă treptat, câte 10 mg pe săptămână. Dacă după scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului apar simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în vedere reluarea tratamentului cu ultima doză prescrisă. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar într-un ritm mai lent. Grupe speciale de pacienţi Vârstnici La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poate majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii pacienţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg. Administrarea la copii şi adolescenţi Paroxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor, deoarece studiile clinice controlate efectuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină cu un risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate. Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la limita inferioară a intervalului de doze recomandate. CONTRAINDICAŢII Hipersensibilitate la paroxetină sau la orice component al preparatului. Administrarea concomitentă cu inhibitorii МАО. Tratamentul cu paroxetină poate fi iniţiat la două săptămâni de la oprirea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau la cel puţin 24 de ore după oprirea tratamentului cu un IMAO reversibil. Trebuie să treacă cel puţin o săptămână între oprirea tratamentului cu paroxetină şi momentul iniţierii tratamentului cu orice alt IMAO. Administrarea concomitentă cu tioridazină, deoarece, similar altor medicamente care inhibă izoenzima hepatică CYP450 2D6, paroxetina poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de tioridazină. Administrarea de tioridazină, în monoterapie, poate duce la prelungirea intervalului QT, cu aritmii ventriculare grave cum este torsada vârfurilor şi moarte subită.