Lopegen 2mg caps. N10

Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareei acute la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani.
Tratamentul simptomatic al episoadelor acute de diaree asociată cu sindromul colonului iritabil la
adulţi, după confirmarea diagnosticului. Doze şi mod de administrare
Diaree acută
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule LOPEGEN), urmată de
2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă LOPEGEN) după fiecare scaun diareic. Doza maximă
zilnică nu trebuie să depăşească 12 mg clorhidrat de loperamidă (6 capsule LOPEGEN).
Diaree acută asociată cu sindromul colonului iritabil, după confirmarea diagnosticului
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule LOPEGEN), urmată de
2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă LOPEGEN) după fiecare scaun diareic, sau la
recomandarea medicului. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 12 mg clorhidrat de
loperamidă (6 capsule LOPEGEN).
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii cu vârsta sub l2 ani
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică,
loperamida trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la
primul pasaj hepatic (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre excipienţi.
Copii cu vârsta sub 12 ani (datorită formei farmaceutice şi concentraţiei).
Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de bază:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu colită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme agresive, incluzând
Salmonella, Shigella şi Campylobacter;
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
În general, loperamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhibarea
peristaltismului, datorită posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon
şi megacolon toxic. Administrarea loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie,
distensie abdominală sau ileus.
https://bit.ly/3vPryuQ