Insulipon 600mg/50ml sol.inj. N1

CE ESTE INSULIPON Şl PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Acidul tioctic, substanţa activă din Insulipon, este o substanţă produsă în organism şi are un efect asupra anumitor funcţii metabolice

ale organismului. Mai mult, acidul tioctic are proprietăţi antioxidante, care protejează celula nervoasă împotriva produşilor de degradare

reactivi.

Insulipon este utilizat pentru tratamentul simptomatic al polineuropatiei periferice diabetice„(senzitivo-motorii) la adulţi.                                                                                                       Mod de administrare
Insulipon soluţie injectabilă, se perfuzează lent intravenos (viteza de administrare a acidului tioctic nu trebuie să fie mai mare de 50 mg pe minut sau 4,2 ml soluţie/minut). Administrarea de Insulipon soluţie injectabilă, se poate face cu infuzomat, cu condiţia ca timpul de injectare să fie de minim 12 minute.
Insulipon soluţie injectabilă, poate fi administrat nediluat sau diluat exclusiv cu ser fiziologic (diluat la 100-250 ml).
Din cauza sensibilităţii la lumină a substanţei active, soluţia pentru perfuzie trebuie pregătită imediat înainte de începerea administrării, iar flaconul trebuie protejat de lumină cu ajutorul unui ambalaj din polietilenă neagră.
Perfuzia se aplică utilizând orice set de perfuzie standard. Timpul de perfuzare se monitorizează strict pentru a nu fi mai mic de 12 minute.                                                                             Durata tratamentului:
în timpul fazei iniţiale de tratament, soluţia injectabilă va fi folosită pentru o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Este recomandat să se continue tratamentul prin administrarea dozelor zilnice de 300-600 mg de acid alfa-lipoic sub formă de comprimate pentru uz oral.
Dacă aveţi impresia că efectul Insulipon este fie prea puternic fie prea slab, discutaţi acest lucru cu medicul dumneavostră sau farmacistul. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţiile adverse posibile includ:

Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)

După injecţia intravenoasă rapidă, deseori pot să apară creşterea presiunii la nivelul capului (hipertensiune intracraniană, durere de cap)

şi dificultăţi la respiraţie (dispnee), dar acestea vor înceta spontan.

Rare (pot afecta până l a i din 1000 de persoane)

Perturbări ale senzaţiei de gust, greaţă, vărsături.

Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 de persoane)

Tulburări ale plachetelor sanguine (trombopatie), hipoglicemie (concentraţie scăzută a zahărului în sânge), tulburări de vedere, vedere

dublă (diplopie), convulsii, vânătăi (purpură), reacţii la locul de administrare:

Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)

Reacţii alergice: erupţii cutanate, urticarie, eczemă, prurit, şoc anafilactic, tulburări ale hormonilor care reglează concentraţia de glucoză

din sânge, cu scăderea pronunţată a concentraţiei de zahăr în sânge (sindrom insulinic autoimun).

Au fost raportate simptome precum ameţeli, transpiraţii, cefalee şi tulburări de vedere, cauzate de hipoglicemie datorită creşterii utilizării

glucozei.