Forsef 1g pulb.+solv.sol.inj. i./v. N1

Indicaţii terapeutice
FORSEF 1g IV este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen
(de la naştere), pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Meningită bacteriană
- Pneumonie comunitară dobândită
- Pneumonie dobândită în spital
- Otită medie acută
- Infecţii intraabdominale
- Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită)
- Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi
- Gonoree
- Sifilis
- Endocardită bacteriană
FORSEF 1g IV poate fi utilizat:
- Pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice
la adulţi.
- Pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul
II) şi avansate ale bolii (stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nounăscuţi cu vârsta peste 15 zile.
- Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor
chirurgicale.
- În controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a
fi determinată de o infecţie bacteriană.
- Pentru tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată sau care se
suspectează a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai
sus.
Forsef trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când
bacteriile în cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi
de vârsta şi starea funcţiei hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate din tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în
general în aceste indicaţii. În cazuri severe particulare, trebuie luată în
considerare administrarea dozelor aflate la limita superioară al intervalului de
doze recomandat.  Mod de administrare
Forsef poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de
minute (cale de administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă
lentă în decurs de 5 minute sau sub formă de injecţie intramusculară profundă.
Admimistrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în
decurs de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la
copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie
administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate intravenos
în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a
encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită
(sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu,
inclusiv cu perfuzii continue care conţin calciu, cum este nutriţia parenterală, din
cauza riscului de precipitare a sării de calciu de ceftrixonă (vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia
Hartmann) nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua
ulterior conţinutul flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă,
deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate
apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care
conţin calciu în aceeaşi linie de administrare intravenoasă. Prin urmare,
ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate
simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor
chirurgicale, ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de
intervenţia chirurgicală.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare,
vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
https://bit.ly/3wjpAni