Dexametazon-BP 4mg/ml 1ml sol. inj. N10

Indicaţii terapeutice Administrare sistemică (i.v. sau i.m.) Tulburări endocrine: - insuficienţa cortiocosuprarenală primară sau secundară (prima alegere este hidrocortizon sau cortizon, dar analogii sintetici pot fi utilizaţi cu mineralocorticoizi); - hiperplazie congenitală a glandei suprarenale. Tulburări non-endocrine: alergie sau anafilaxie (edem angioneurotic şi anafilaxie); afecţiuni gastro-intestinale (boală Crohn, colită ulceroasă); infecţii (tuberculoză miliară şi şoc endotoxic, numai în asociere cu tratament chimioterapic adecvat); tulburări neurologice (hipertensiune intracraniană secundară tumorilor cerebrale, convulsii la copil); afecţiuni respiratorii (astm bronşic, bronhopneumonie de aspiraţie); boli dermatologice (necroliză epidermică toxică); şoc (tratamentul adjuvant în doze mari, fiind indicat în tratamentul iniţial al şocului, deşi nu influenţează rata globală de supravieţuire). Administrare locală Dexametazon-BP se injectează intraarticular sau în ţesuturile moi, în următoarele afecţiuni: sindrom de canal carpian; tenosinovită; poliartrită reumatoidă şi reumatism degenerativ cu componentă inflamatorie; 2 administrare intralezională în afecţiuni ale pielii, de exemplu acneea vulgaris chistică, lichen simplex localizat şi cicatrici cheloide. 4.2 Doze şi mod de administrare Notă: dozele sunt exprimate în mg de dexametazonă fosfat, astfel 4 mg dexametazonă fosfat sunt echivalente cu aproximativ 3,33 mg dexametazonă. Dozajul glucocorticoizilor se adaptează în funcţie de răspunsul pacientului şi de gradul de severitate al afecţiunii. In anumite condiţii (modificarea stării clinice sau stres) este necesară suplimentarea dozei. Terapia cu glucocorticoizi trebuie întreruptă, dacă nu se obţine răspuns favorabil în două zile de tratament. Adulţi Doza trebuie să fie individualizată în funcţie de răspunsul şi afecţiunea pacientului. Trebuie folosite cele mai mici doze ce controlează afecţiunea. Doza uzuală recomandată în administrare parenterală este 1/3-1/2 din doza administrată oral, la intervale de 12 ore. Doza iniţială recomandată este de 0,5-20 mg dexametazonă fosfat (0,125-5ml soluţie) pe zi; acesta doză trebuie menţinută sau ajustată până când se obţine un răspuns satisfăcător. Când se obţine un efect favorabil, doza de întreţinere trebuie să fie micşorată treptat, pentru a obţine un răspuns clinic satisfăcător cu cea mai mică doză. În administrare cronică, nu trebuie să se depăşească 0,5 mg dexametazonă pe zi (echivalent la 0,6 mg dexametazonă fosfat şi 0,15 ml soluţie injectabilă). întreruperea tratamentului după mai multe zile de administrare trebuie să se facă prin scăderea treptată a dozei. În şoc (chirurgical, traumatic sau hemoragie) se recomandă administrarea a 2-6 mg dexametazonă/kg, într-o singură injecţie intravenoasă. Se poate repeta la 2- 6 ore, dacă este necesar. Dozele mari se administrează numai până când starea pacientului se stabilizează, de obicei nu mai mult de 48-72 de ore. În edem cerebral (asociat cu tumori cerebrale primare sau metastatice, pregătirea preoperatorie a pacienţilor cu hipertensiune intracraniană secundară) se administrează iniţial 10 mg dexametazonă în injecţie intravenoasă, urmate de 4 mg dexametazonă în injecţie intramusculară, la fiecare 6 ore, până la dispariţia simptomatologiei. Răspunsul este de obicei obţinut în 12-24 de ore. Dozele pot fi menţinute 2-4 zile, după care se scad gradat şi sunt întrerupte după 5-7 zile. Doze mari sunt recomandate pentru iniţierea tratamentului intensiv, de scurtă durată, în edemul cerebral acut, care pune viaţa în pericol. Dozele se scad în interval de 7-10 zile (vezi mai jos). Când este necesară terapia de întreţinere, se va continua administrarea pe cale orală. Doze recomandate în edemul cerebral acut Adulţi Doza iniţială: 50 mg. Ziua 1: 8 mg la fiecare 2 h. Ziua 2: 8 mg la fiecare 2 h. Ziua 3: 8 mg la fiecare 2 h. Ziua 4: 4 mg la fiecare 2 h. Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 4 h. În continuare: scăderea dozei cu 4 mg pe zi 3 Copii (>35 kg) Doza iniţială: 25 mg. Ziua 1: 4 mg la fiecare 2 h. Ziua 2: 4 mg la fiecare 2 h. Ziua 3: 4 mg la fiecare 2 h. Ziua 4: 4 mg la fiecare 4 h. Zilele 5-8: 4 mg la fiecare 6 h. în continuare: scăderea dozei cu 2 mg pe zi. Copii (<35 kg): Doza iniţială: 20 mg. Ziua 1: 4 mg la fiecare 3 h. Ziua 2: 4 mg la fiecare 3 h. Ziua 3: 4 mg la fiecare 3 h. Ziua 4: 4 mg la fiecare 6 h. Zilele 5-8: 2 mg la fiecare 6 h. în continuare: scăderea dozei cu 1 mg pe zi. Doze recomandate în injectarea intraarticulară, intralezională sau în ţesuturile moi, dacă sunt afectate una sau maxim două articulaţii Articulaţie mare: 2-4 mg (0,5-1 ml) dexametazonă fosfat. Articulaţie mică: 0,8-1 mg (0,2-0,25 ml) dexametazonă fosfat. Burse: 2-3 mg (0,5-0,75 ml) dexametazonă fosfat. Teci sinoviale: 0,4-1 mg (0,1-0,25 ml) dexametazonă fosfat. Ţesuturilor moi: 2-6 mg (0,5-1,5 ml) dexametazonă fosfat. Se administrează o injecţie la intervale de la 3-5 zile până la 2-3 săptămâni, în funcţie de răspunsul pacientului. Copii Utilizarea ar trebui limitată la o doză unică(0.2-0.4 mg/ kg/zi), repetată la intervale de 2 zile (terapie alternantă), cu scopul de a reduce la minim supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal şi retardul creşterii. Vârstnici Tratamentul, în special cel de întreţinere, necesită o atentă supraveghere medicală, având în vedere riscul reacţiilor adverse: osteoporoză, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arterială, susceptibilitate crescută la infecţii şi atrofie cutanată. Este necesară o urmărire foarte atentă. Odată obţinut controlul bolii, doza trebuie redusă până la cea mai mică valoare la care este menţinută eficienţa. Mod de administrare Dexametazonă poate fi administrat intravenos, intramuscular, subcutanat sau injectare directă intralezională. Mai poate fi administrată prin infiltraţii intrarectale. În cazul administrării intravenoase trebuie respectate condiţiile de administrare cu privire la compatibilităţile de asociere. Injectarea intravenoasă rapidă a unor doze masive de glucocorticoizi poate conduce la colaps cardiac. Prin urmare injectarea se va face lent, pe durata mai multor minute. Injectarea intraarticulară trebuie efectuată în condiţii de asepsie şi antisepsie. 4 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la dexametazonă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1. Infecţii sistemice, dacă nu se administrează terapie antiinfecţioasă adecvată. Infecţii fungice sistemice. Infecţii virale în evoluţie (hepatite, herpes, varicelă, zona zoster). Artritele septice (gonococice, tuberculoase) reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea intra-articulară. Psihoze necontrolate prin tratament. Ulcer gastro-duodenal şi diateză hemoragică. Totuşi, dacă administrarea de glucocorticoizi este absolut necesară, aceste contraindicaţii nu vor fi considerate absolute. Vaccinarea în timpul corticoterapiei este contraindicată. Administrarea locală este contraindicată în cazul existenţei unei infecţii la locul de injectare, de exemplu atrită septică în cazul tuberculozei sau gonoreei. https://bit.ly/36uuZgt