Amiodarona 200mg comp. N10x3

INDICAŢII TERAPEUTICE
Profilaxia şi tratamentul aritmiilor ventriculare severe recurente - prevenirea şi
suprimarea recidivelor aritmiilor ventriculare cu potenţial de evoluţie letală, cum sunt
tahicardia ventriculară instabilă hemodinamic, fibrilaţia ventriculară.
Profilaxia şi tratamentul aritmiilor supraventriculare severe recurente - prevenirea şi
suprimarea recidivelor aritmiilor supraventriculare refractare la alte antiaritmice,
îndeosebi cele asociate cu sindromul Wolff–Parkinson–White (WPW), cum sunt:
fibrilaţia atrială paroxistică, flutterul atrial, tahicardia supraventiculară paroxistică.
Datorită instalării lente a efectului şi a posibilităţii apariţiei unor reacţii adverse grave,
amiodarona se recomandă numai dacă alte antiaritmice nu au fost eficace sau nu au
fost tolerate.
Amiodarona poate fi utilizată la pacienţii cu boală coronariană şi/sau disfuncţii ale
ventriculului stâng.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Tratamentul va fi iniţiat în spital sau sub directa supraveghere şi monitorizare a unui
medic specialist. Tratamentul este individualizat.
Adulţi
Doza de atac este de 600 mg clorhidrat de amiodaronă (3 comprimate pe zi) timp de
8-10 zile.
În anumite cazuri doza poate fi mărită până la 800-1000 mg clorhidrat de amiodaronă
(4-5 comprimate) pe zi, pe perioade scurte de timp şi sub control electrocardiografic.
Doza de atac se administrează, în principiu, până la apariţia efectelor clinice sau a
semnelor de impregnare tisulară cu amiodaronă şi anume modificările cordaronice
ECG sau apariţia depozitelor corneene.
Doza de întreţinere este de 1-2 comprimate pe zi, timp de 5 zile pe săptămână (2 zile
pauză, neconsecutiv, pentru a menţine un stoc tisular, care să asigure efectul
terapeutic fără reacţii adverse).
Vârstnici (cu vârsta mai mare de 65 ani)
Se recomandă administrarea dozei minime eficace, deoarece la această grupă de
pacienţi se întâlnesc mai frecvent bradicardia şi tulburările de conducere
atrioventriculare. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la clorhidratul de amiodaronă, la iod, sau la oricare dintre
excipienţii produsului;
- Bradicardie sinusală şi bloc sinoatrial fără pacemaker;
- Boala nodului sinusal fără pacemaker (risc de stop sinusal);
- Tulburări de conducere de grad înalt fără pacemaker;
- Colaps cardiovascular, hipotensiune arterială severă;
- Insuficienţă cardiacă severă (efectul inotrop negativ slab al amiodaronei nu produce
de obicei agravare);
- Hipertiroidism (posibilitatea agravării);
- Fibroză pulmonară;
- Alterare severă a parenchimului hepatic;
- Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO);
- Sarcina în trimestrele II şi III;
- Perioada de alăptare.
Nu se recomandă asocierea cu anumite medicamente care pot determina torsada
vârfurilor.