Filtru
Întâi cele populare
Ce este Humulin Regular şi pentru ce se utilizează
Insulina este un hormon natural produs de către pancreas. Dacă pancreasul dumneavoastră nu produce
suficientă insulină pentru a controla nivelul glucozei din sângele dumneavoastră, veţi face diabet
zaharat. Humulin este un înlocuitor al insulinei dumneavoastră. Humulin este produs în laborator prin
„tehnologia recombinării ADN” şi are aceeaşi structură precum hormonul natural. Ca urmare, este
diferit faţă de insulinele din surse animale.
Utilizaţi tipul de Humulin pe care vi l-a recomandat medicul dumneavoastră. Nu schimbaţi insulina
dumneavoastră decât dacă vă recomandă medicul dumneavoastră; chiar şi în această situaţie este
necesară precauţie. Nu trebuie să amestecaţi Humulin cu insuline de origine animală sau cu insuline
fabricate de un alt producător. Fiecare tip de insulină are tipărit pe cutie şi pe cartuş un simbol şi o
culoare diferită astfel încât să o puteţi identifica cu uşurinţă. Cum să utilizaţi Humulin Regular
Cartuşul a 3 ml soluţie injectabilă este destinat doar utilizării cu stilouri injectoare (pen-uri) de 3 ml
şi nu este destinat utilizării cu pen-urile de 1,5 ml.
Verificaţi întotdeauna cutia şi eticheta cartuşului în privinţa numelui şi tipului de insulină pe
care o primiţi de la farmacie. Asiguraţi-vă că este tipul de Humulin pe care vi l-a recomandat
medicul dumneavoastră.
Utilizaţi întotdeauna Humulin Regular exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. Pentru a preveni eventuala transmitere a
bolilor, fiecare cartuș trebuie utilizat de către un singur pacient, chiar dacă se schimbă acul
dispozitivului de administrare.
Dozaj
Medicul dumneavoastră v-a spus ce tip de insulină să utilizaţi, în ce cantitate, când şi cât de
frecvent să vă administraţi medicamentul. Medicamentul este recomandat doar pentru
dumneavoastră. Respectaţi întocmai instrucţiunile medicului dumneavoastră şi vizitaţi regulat
clinica de diabet.
Dacă schimbaţi tipul de insulină (de exemplu de la insulină animală la insulină umană), s-ar putea
să fie necesar să utilizaţi mai multă sau mai puţină decât înainte. Acest lucru poate fi doar la prima
doză administrată sau poate fi o schimbare gradată de-a lungul a câteva săptămâni.
Injectaţi Humulin sub piele. Puteţi injecta şi intramuscular doar dacă aşa v-a recomandat medicul.
Pregătirea insulinei
Humulin Regular este dizolvat în apă şi, ca urmare, nu este necesară amestecarea. Trebuie să
utilizaţi insulina doar dacă arată ca apa. Trebuie să aibă un aspect limpede, incolor şi să nu prezinte
particule în suspensie.
Pregătirea stiloului injector (pen-ului)
Spălaţi-vă pe mâini. Dezinfectaţi membrana de cauciuc a cartuşului.
Trebuie să utilizaţi cartuşele de Humulin doar în pen-uri corespunzătoare cu marcaj CE. Vă
rugăm să vă asiguraţi că Humulin sau cartuşele de insulină Lilly sunt menţionate în manualul
de utilizare pe care îl primiţi împreună cu pen-ul. Cartuşul cu capacitatea de 3 ml încape
doar într-un pen de 3,0 ml.
Urmaţi instrucţiunile de utilizare ale pen-ului. Montaţi cartuşul în pen.
4
Setaţi doza la 1 sau 2 unităţi. Ţineţi pen-ul cu acul îndreptat în sus şi loviţi uşor cu degetul partea
laterală a pen-ului, astfel încât bulele de aer să se adune în partea de sus. În continuare, ţinând penul în poziţie verticală, acţionaţi mecanismul de injectare. Faceţi acest lucru până când o picătură de
soluţie va ieşi pe vârful acului. Este posibil să mai rămână în pen mici bule de aer. Acestea sunt
inofensive, dar o bulă de aer prea mare poate afecta acurateţea dozei de insulină.
Injectarea insulinei
Înainte de a face injecţia, dezinfectaţi pielea aşa cum aţi fost instruit(ă).
Injectaţi sub piele, aşa cum vi s-a spus. Nu injectaţi direct într-o venă. După injectare, lăsaţi acul în
piele timp de cinci secunde, ca să vă asiguraţi că v-aţi administrat doza întreagă. Nu frecaţi locul
unde aţi făcut injecţia. Aveţi grijă să vă faceţi injecţia la cel puţin un centimetru (1 cm) de locul
unde v-aţi administrat ultima injecţie şi să „rotaţi“ locurile în care faceţi injecţia, aşa cum vi s-a
spus.
După injectare
De îndată ce aţi făcut injecţia, detaşaţi acul de la stiloul injector (pen). Acest lucru va face ca
insulina să rămână sterilă şi va împiedica scurgerea insulinei, reintrarea aerului în pen şi înfundarea
acului. Nu lăsaţi ca acul să fie folosit şi de alte persoane. Nu lăsaţi ca pen-ul să fie folosit şi de
alte persoane. Puneţi la loc capacul pen-ului.
Injectările următoare
Trebuie să amestecaţi insulina ori de câte ori utilizaţi cartuşul, dar lăsaţi cartuşul în pen. Înaintea
fiecărei injecţii, fixaţi o doză de 1 sau 2 unităţi şi apăsaţi mecanismul de injectare cu pen-ul
îndreptat în sus, până când pe ac va ieşi o picătură de soluţie. Puteţi să vedeţi câtă insulină a mai
rămas, privind gradaţiile de pe partea laterală a cartuşului. Distanţa dintre fiecare semn este de
aproximativ 20 unităţi (pentru cartuşul cu capacitatea de 3 ml). Dacă a rămas prea puţină soluţie
pentru doza dumneavoastră, schimbaţi cartuşul.
Nu amestecaţi nici o altă insulină în cartuşul Humulin. După ce cartuşul s-a golit, nu îl refolosiţi.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Humulin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cea mai frecventă reacţie adversă a terapiei cu insulină este hipoglicemia. Hipoglicemia severă poate
determina pierderea stării de conştienţă şi, în cazuri extreme, chiar deces. Nu sunt prezentate frecvenţe
specifice hipoglicemiei, deoarece hipoglicemia este rezultatul atât al dozei de insulină administrate cât
şi al altor factori, de exemplu dieta urmată sau exerciţiile fizice efectuate de către dumneavoastră.
Reacţiile de hipersensibilitate locală sunt frecvente (apar la mai puţin de 1 din 10 pacienţi, dar la mai
mult de 1 din 100 pacienţi). Pot să apară înroşirea pielii, umflătură şi mâncărime la nivelul locului de
injectare. Aceste reacţii sunt trecătoare şi dispar în câteva zile până la câteva săptămâni. În unele cazuri
aceste reacţii locale pot avea legătură cu alţi factori decât insulina, de exemplu substanţele iritante din
soluţia folosită pentru dezinfectarea locului de injectare sau o tehnică de injectare greşită.
Reacţia de hipersensibilitate sistemică, foarte rară (apare la mai puţin de 1 din 10000 pacienţi), dar
potenţial mai gravă, este o reacţie alergică generalizată la insulină. Aceasta poate fi severă şi produce
înroşirea pielii pe întregul corp, greutate în respiraţie, respiraţie şuierătoare, scăderea tensiunii arteriale,
bătăi rapide ale inimii sau transpiraţii.
Dacă credeţi că aveţi acest tip de alergie la Humulin, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.
Lipodistrofia (îngroşarea sau adâncituri la nivelul pielii) care poate să apară la locul injectării este mai
puţin frecventă (apare la mai puţin de 1 din 100 pacienţi, dar la mai mult de 1 din 1000 pacienţi).
În timpul tratamentului cu insulină s-a raportat apariţia edemelor (umflarea braţelor, gleznelor; retenţie
de lichide), mai ales când controlul metabolic anterior insuficient, este ameliorat prin tratament intensiv
cu insulină.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adverse. https://bit.ly/3rrqPiN
Insulina este un hormon natural produs de către pancreas. Dacă pancreasul dumneavoastră nu produce
suficientă insulină pentru a controla nivelul glucozei din sângele dumneavoastră, veţi face diabet
zaharat. Humulin este un înlocuitor al insulinei dumneavoastră. Humulin este produs în laborator prin
„tehnologia recombinării ADN” şi are aceeaşi structură precum hormonul natural. Ca urmare, este
diferit faţă de insulinele din surse animale.
Utilizaţi tipul de Humulin pe care vi l-a recomandat medicul dumneavoastră. Nu schimbaţi insulina
dumneavoastră decât dacă vă recomandă medicul dumneavoastră; chiar şi în această situaţie este
necesară precauţie. Nu trebuie să amestecaţi Humulin cu insuline de origine animală sau cu insuline
fabricate de un alt producător. Fiecare tip de insulină are tipărit pe cutie şi pe cartuş un simbol şi o
culoare diferită astfel încât să o puteţi identifica cu uşurinţă. Cum să utilizaţi Humulin Regular
Cartuşul a 3 ml soluţie injectabilă este destinat doar utilizării cu stilouri injectoare (pen-uri) de 3 ml
şi nu este destinat utilizării cu pen-urile de 1,5 ml.
Verificaţi întotdeauna cutia şi eticheta cartuşului în privinţa numelui şi tipului de insulină pe
care o primiţi de la farmacie. Asiguraţi-vă că este tipul de Humulin pe care vi l-a recomandat
medicul dumneavoastră.
Utilizaţi întotdeauna Humulin Regular exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. Pentru a preveni eventuala transmitere a
bolilor, fiecare cartuș trebuie utilizat de către un singur pacient, chiar dacă se schimbă acul
dispozitivului de administrare.
Dozaj
Medicul dumneavoastră v-a spus ce tip de insulină să utilizaţi, în ce cantitate, când şi cât de
frecvent să vă administraţi medicamentul. Medicamentul este recomandat doar pentru
dumneavoastră. Respectaţi întocmai instrucţiunile medicului dumneavoastră şi vizitaţi regulat
clinica de diabet.
Dacă schimbaţi tipul de insulină (de exemplu de la insulină animală la insulină umană), s-ar putea
să fie necesar să utilizaţi mai multă sau mai puţină decât înainte. Acest lucru poate fi doar la prima
doză administrată sau poate fi o schimbare gradată de-a lungul a câteva săptămâni.
Injectaţi Humulin sub piele. Puteţi injecta şi intramuscular doar dacă aşa v-a recomandat medicul.
Pregătirea insulinei
Humulin Regular este dizolvat în apă şi, ca urmare, nu este necesară amestecarea. Trebuie să
utilizaţi insulina doar dacă arată ca apa. Trebuie să aibă un aspect limpede, incolor şi să nu prezinte
particule în suspensie.
Pregătirea stiloului injector (pen-ului)
Spălaţi-vă pe mâini. Dezinfectaţi membrana de cauciuc a cartuşului.
Trebuie să utilizaţi cartuşele de Humulin doar în pen-uri corespunzătoare cu marcaj CE. Vă
rugăm să vă asiguraţi că Humulin sau cartuşele de insulină Lilly sunt menţionate în manualul
de utilizare pe care îl primiţi împreună cu pen-ul. Cartuşul cu capacitatea de 3 ml încape
doar într-un pen de 3,0 ml.
Urmaţi instrucţiunile de utilizare ale pen-ului. Montaţi cartuşul în pen.
4
Setaţi doza la 1 sau 2 unităţi. Ţineţi pen-ul cu acul îndreptat în sus şi loviţi uşor cu degetul partea
laterală a pen-ului, astfel încât bulele de aer să se adune în partea de sus. În continuare, ţinând penul în poziţie verticală, acţionaţi mecanismul de injectare. Faceţi acest lucru până când o picătură de
soluţie va ieşi pe vârful acului. Este posibil să mai rămână în pen mici bule de aer. Acestea sunt
inofensive, dar o bulă de aer prea mare poate afecta acurateţea dozei de insulină.
Injectarea insulinei
Înainte de a face injecţia, dezinfectaţi pielea aşa cum aţi fost instruit(ă).
Injectaţi sub piele, aşa cum vi s-a spus. Nu injectaţi direct într-o venă. După injectare, lăsaţi acul în
piele timp de cinci secunde, ca să vă asiguraţi că v-aţi administrat doza întreagă. Nu frecaţi locul
unde aţi făcut injecţia. Aveţi grijă să vă faceţi injecţia la cel puţin un centimetru (1 cm) de locul
unde v-aţi administrat ultima injecţie şi să „rotaţi“ locurile în care faceţi injecţia, aşa cum vi s-a
spus.
După injectare
De îndată ce aţi făcut injecţia, detaşaţi acul de la stiloul injector (pen). Acest lucru va face ca
insulina să rămână sterilă şi va împiedica scurgerea insulinei, reintrarea aerului în pen şi înfundarea
acului. Nu lăsaţi ca acul să fie folosit şi de alte persoane. Nu lăsaţi ca pen-ul să fie folosit şi de
alte persoane. Puneţi la loc capacul pen-ului.
Injectările următoare
Trebuie să amestecaţi insulina ori de câte ori utilizaţi cartuşul, dar lăsaţi cartuşul în pen. Înaintea
fiecărei injecţii, fixaţi o doză de 1 sau 2 unităţi şi apăsaţi mecanismul de injectare cu pen-ul
îndreptat în sus, până când pe ac va ieşi o picătură de soluţie. Puteţi să vedeţi câtă insulină a mai
rămas, privind gradaţiile de pe partea laterală a cartuşului. Distanţa dintre fiecare semn este de
aproximativ 20 unităţi (pentru cartuşul cu capacitatea de 3 ml). Dacă a rămas prea puţină soluţie
pentru doza dumneavoastră, schimbaţi cartuşul.
Nu amestecaţi nici o altă insulină în cartuşul Humulin. După ce cartuşul s-a golit, nu îl refolosiţi.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Humulin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cea mai frecventă reacţie adversă a terapiei cu insulină este hipoglicemia. Hipoglicemia severă poate
determina pierderea stării de conştienţă şi, în cazuri extreme, chiar deces. Nu sunt prezentate frecvenţe
specifice hipoglicemiei, deoarece hipoglicemia este rezultatul atât al dozei de insulină administrate cât
şi al altor factori, de exemplu dieta urmată sau exerciţiile fizice efectuate de către dumneavoastră.
Reacţiile de hipersensibilitate locală sunt frecvente (apar la mai puţin de 1 din 10 pacienţi, dar la mai
mult de 1 din 100 pacienţi). Pot să apară înroşirea pielii, umflătură şi mâncărime la nivelul locului de
injectare. Aceste reacţii sunt trecătoare şi dispar în câteva zile până la câteva săptămâni. În unele cazuri
aceste reacţii locale pot avea legătură cu alţi factori decât insulina, de exemplu substanţele iritante din
soluţia folosită pentru dezinfectarea locului de injectare sau o tehnică de injectare greşită.
Reacţia de hipersensibilitate sistemică, foarte rară (apare la mai puţin de 1 din 10000 pacienţi), dar
potenţial mai gravă, este o reacţie alergică generalizată la insulină. Aceasta poate fi severă şi produce
înroşirea pielii pe întregul corp, greutate în respiraţie, respiraţie şuierătoare, scăderea tensiunii arteriale,
bătăi rapide ale inimii sau transpiraţii.
Dacă credeţi că aveţi acest tip de alergie la Humulin, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.
Lipodistrofia (îngroşarea sau adâncituri la nivelul pielii) care poate să apară la locul injectării este mai
puţin frecventă (apare la mai puţin de 1 din 100 pacienţi, dar la mai mult de 1 din 1000 pacienţi).
În timpul tratamentului cu insulină s-a raportat apariţia edemelor (umflarea braţelor, gleznelor; retenţie
de lichide), mai ales când controlul metabolic anterior insuficient, este ameliorat prin tratament intensiv
cu insulină.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adverse. https://bit.ly/3rrqPiN
-3%
234.11 MDL
241.35 MDL
Rețetă medicală
Ce este Glucophage şi pentru ce se utilizează
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformină în calitate de
substanță activă, care aparține unui grup de medicamente numite biguanide, utilizate în tratamentul
diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent).
Glucophage se utilizează împreună cu dieta și exercițiile fizice pentru a reduce riscul de apariție
a diabetului de tip 2 la adulții supraponderali, atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au
fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge. Aveți risc crescut de a dezvolta diabet
zaharat de tip 2 dacă aveți și alte boli cum ar fi tensiune arterială crescută, vârsta peste 40 de ani, o
cantitate anormală de lipide (grăsimi) din sânge sau antecedente de diabet zaharat în timpul sarcinii.
Medicamentul este deosebit de eficient dacă aveți vârsta sub 45 de ani, sunteți foarte supraponderal,
aveți niveluri ridicate ale glicemiei după o masă sau aveți diabet zaharat dezvoltat în timpul sarcinii.
Glucophage este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 atunci când dieta și
exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să utilizeze glucoza din sânge și să o
folosească pentru energie sau pentru depozitare pentru a fi utilizată ulterior. Persoanele cu diabet
zaharat de tip 2 nu produc suficientă insulină în pancreas sau organismul lor nu răspunde în mod
adecvat la insulina pe care o produce. Acest lucru duce la o acumulare de glucoză în sânge, care
poate cauza o serie de probleme grave pe termen lung, de aceea este important să continuați să luați
medicamentul, chiar dacă s-ar putea să nu aveți nici un fel de simptome evidente. Glucophage face organismul mai sensibil la insulină și ajută la normalizarea modului în care organismul
dumneavoastră utilizează glucoza.
Glucophage este asociat fie cu o greutate corporală stabilă, fie cu o pierdere modestă în
greutate.
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită sunt concepute special pentru a elibera
medicamentul lent în corpul dumneavoastră și, prin urmare, sunt diferite de majoritatea altor tipuri
de comprimate ce conțin metformină.
Cum să utilizaţi Glucophage. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte
medicamente antidiabetice orale sau insulină.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage 500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage
timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă
ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage.
Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară.
În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe
zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați
simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai
probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală
asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de
respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor
cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece
acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage și contactaţi
medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage. Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa
doza uitată.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse:
Glucophage poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din
10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se
întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage și să contactați imediat
medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă.
Glucophage poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația
ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000).
Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului
dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
- diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste
reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în
aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după
masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
- tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
- scăderea nivelului vitaminei B12
- erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformină în calitate de
substanță activă, care aparține unui grup de medicamente numite biguanide, utilizate în tratamentul
diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent).
Glucophage se utilizează împreună cu dieta și exercițiile fizice pentru a reduce riscul de apariție
a diabetului de tip 2 la adulții supraponderali, atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au
fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge. Aveți risc crescut de a dezvolta diabet
zaharat de tip 2 dacă aveți și alte boli cum ar fi tensiune arterială crescută, vârsta peste 40 de ani, o
cantitate anormală de lipide (grăsimi) din sânge sau antecedente de diabet zaharat în timpul sarcinii.
Medicamentul este deosebit de eficient dacă aveți vârsta sub 45 de ani, sunteți foarte supraponderal,
aveți niveluri ridicate ale glicemiei după o masă sau aveți diabet zaharat dezvoltat în timpul sarcinii.
Glucophage este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 atunci când dieta și
exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să utilizeze glucoza din sânge și să o
folosească pentru energie sau pentru depozitare pentru a fi utilizată ulterior. Persoanele cu diabet
zaharat de tip 2 nu produc suficientă insulină în pancreas sau organismul lor nu răspunde în mod
adecvat la insulina pe care o produce. Acest lucru duce la o acumulare de glucoză în sânge, care
poate cauza o serie de probleme grave pe termen lung, de aceea este important să continuați să luați
medicamentul, chiar dacă s-ar putea să nu aveți nici un fel de simptome evidente. Glucophage face organismul mai sensibil la insulină și ajută la normalizarea modului în care organismul
dumneavoastră utilizează glucoza.
Glucophage este asociat fie cu o greutate corporală stabilă, fie cu o pierdere modestă în
greutate.
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită sunt concepute special pentru a elibera
medicamentul lent în corpul dumneavoastră și, prin urmare, sunt diferite de majoritatea altor tipuri
de comprimate ce conțin metformină.
Cum să utilizaţi Glucophage. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte
medicamente antidiabetice orale sau insulină.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage 500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage
timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă
ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage.
Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară.
În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe
zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați
simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai
probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală
asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de
respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor
cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece
acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage și contactaţi
medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage. Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa
doza uitată.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse:
Glucophage poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din
10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se
întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage și să contactați imediat
medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă.
Glucophage poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația
ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000).
Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului
dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
- diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste
reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în
aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după
masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
- tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
- scăderea nivelului vitaminei B12
- erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
-3%
70.76 MDL
72.95 MDL
Rețetă medicală
Ce este Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată și pentru ce se utilizează
Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată este un medicament utilizat pentru reducerea
concentraţiei de zahăr din sânge (antidiabetic oral aparţinând grupei sulfonilureelor).
Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată este utilizat în anumite forme de diabet
(diabetul zaharat de tip 2) la adulţi, atunci când dieta, exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu au
efectul dorit în menţinerea concentraţiei de zahăr din sânge în limitele valorilor normale. Cum să luați Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată
Doze
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza este stabilită de medic, în funcţie de concentraţiile zahărului din sânge şi, posibil, din urină.
Orice modificare a factorilor externi (de exemplu scădere în greutate, modificare a stilului de viaţă,
stres) sau îmbunătăţirea controlului glicemiei poate necesita modificarea dozelor de gliclazidă.
Doza recomandată este de o jumătate până la două comprimate (maximum 120 mg) administrate o
singură dată, la micul dejun. Această doză depinde de răspunsul la tratament.
Înghițiți jumătatea de comprimat sau comprimatele întregi, fără să le mestecaţi sau sfărâmaţi.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Diaprel MR 60 mg se administrează oral. Luaţi comprimatele cu un pahar de apă, la micul dejun (de
preferat la aceeaşi oră, în fiecare zi).
Trebuie întotdeauna să mâncaţi după ce luaţi comprimatele.
Dacă este necesară utilizarea Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată în asociere cu
metformin, inhibitori de alfa glucozidază, tiazolidindione, inhibitori de 4-dipeptidilpeptidază, agoniști
ai receptorilor GLP-1 sau insulină, medicul dumneavoastră va stabili doza adecvată pentru fiecare
medicament în parte.
Dacă observați că valorile zahărului din sânge sunt mari deși luați medicamentul așa cum v-a fost
prescris, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă luaţi mai mult Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată decât trebuie
Dacă aţi luat prea multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la
departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital. Semnele supradozajului sunt cele care apar în
cazul apariţiei concentraţiilor mici ale zahărului în sânge (hipoglicemiei) descrise la pct. 2.
Simptomele pot fi reduse prin administrarea imediată de zahăr (4 până la 6 cuburi) sau de băuturi cu
zahăr, urmată de o gustare substanţială sau de o masă. Dacă pacientul nu este conştient, adresaţi-vă
imediat unui medic şi chemaţi serviciul de urgenţă. Acelaşi lucru trebuie făcut dacă cineva, de
exemplu un copil, a înghiţit în mod accidental medicamentul.
Pacienţilor inconştienţi nu trebuie să li se administreze mâncare sau băuturi.
Asiguraţi-vă că există întotdeauna o persoană informată, care poate chema medicul în caz de urgenţă.
Dacă uitaţi să luaţi Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată
Este important să luaţi medicamentul în fiecare zi, astfel încât tratamentul să acţioneze eficient.
Totuşi, dacă aţi uitat să luaţi o doză de Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată, luaţi
doza următoare la momentul obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată
Deoarece tratamentul pentru diabet zaharat este, de obicei, pe toată durata vieţii, trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră înainte de a întrerupe administrarea acestui medicament. Oprirea
tratamentului poate duce la creşterea concentraţiei zahărului în sânge (hiperglicemie) care crește riscul
de apariție a complicațiilor diabetului zaharat.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacții adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că acestea nu apar
la toate persoanele.
Reacţia adversă cel mai frecvent observată este scăderea concentraţiei zahărului din sânge
(hipoglicemia). Pentru semne şi simptome vedeţi punctul “Atenționări şi precauţii”. Dacă aceste
simptome nu sunt tratate, pot duce la somnolenţă, pierdere a conştienţei sau chiar comă. Dacă un
episod hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă este controlat temporar prin ingestia de zahăr,
trebuie să solicitaţi imediat asistenţă medicală.
Tulburări ale ficatului
Au fost raportări izolate de funcţionare anormală a ficatului, care poate produce colorarea în galben a
pielii şi a albului ochilor (icter). Dacă vi se întâmplă acest lucru, adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. În general, simptomele dispar la întreruperea tratamentului. Medicul dumneavoastră
va decide dacă tratamentul trebuie întrerupt.
Afecţiuni ale pielii
Au fost raportate reacţii la nivelul pielii, cum sunt erupţii trecătoare, înroşire, mâncărimi, urticarie,
angioedem (umflare rapidă a țesuturilor cum sunt pleoapele, fața, buzele, gura, limba sau gâtul, care
poate determina dificultăți de respirație). Erupțiile pot evolua către vezicule întinse pe tot corpul și
cojirea pielii.
În mod excepțional, au fost raportate semne de reacții severe de hipersensibilitate: se manifestă inițial
cu simptome asemănătoare gripei și erupție la nivelul feței, apoi cu erupție extinsă pe piele și
temperatură ridicată.
Tulburări ale sângelui
Au fost raportate scăderi ale numărului de celule din sânge (de exemplu trombocite, celule roşii şi
celule albe) care pot cauza paloare, sângerări prelungite, vânătăi, dureri în gât, febră. De obicei, aceste
simptome dispar la întreruperea tratamentului.
Tulburări digestive
Pot să apară dureri abdominale, greaţă, vărsături, indigestie, diaree sau constipaţie. Aceste efecte sunt
mai reduse atunci când Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată este administrat în
timpul mesei, conform recomandărilor.
Tulburări de vedere
Vederea dumneavoastră poate fi influenţată pentru scurt timp, mai ales la începutul tratamentului, din
cauza modificării valorilor glicemiei.
Ca și pentru alte sulfoniluree, au fost observate următoarele evenimente adverse: cazuri de modificări
severe ale numărului de celule sanguine, inflamaţii alergice la nivelul pereţilor vaselor de sânge,
reducere a nivelului de sodiu din sânge (hiponatremie), simptome de afecţiuni ale ficatului (de
exemplu icter) care, în majoritatea cazurilor, dispar după întreruperea administrării sulfonilureelor, dar
care, în situaţii izolate, pot duce la insuficienţă hepatică care poate pune viaţa în pericol. https://bit.ly/3znAMAW
Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată este un medicament utilizat pentru reducerea
concentraţiei de zahăr din sânge (antidiabetic oral aparţinând grupei sulfonilureelor).
Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată este utilizat în anumite forme de diabet
(diabetul zaharat de tip 2) la adulţi, atunci când dieta, exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu au
efectul dorit în menţinerea concentraţiei de zahăr din sânge în limitele valorilor normale. Cum să luați Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată
Doze
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza este stabilită de medic, în funcţie de concentraţiile zahărului din sânge şi, posibil, din urină.
Orice modificare a factorilor externi (de exemplu scădere în greutate, modificare a stilului de viaţă,
stres) sau îmbunătăţirea controlului glicemiei poate necesita modificarea dozelor de gliclazidă.
Doza recomandată este de o jumătate până la două comprimate (maximum 120 mg) administrate o
singură dată, la micul dejun. Această doză depinde de răspunsul la tratament.
Înghițiți jumătatea de comprimat sau comprimatele întregi, fără să le mestecaţi sau sfărâmaţi.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Diaprel MR 60 mg se administrează oral. Luaţi comprimatele cu un pahar de apă, la micul dejun (de
preferat la aceeaşi oră, în fiecare zi).
Trebuie întotdeauna să mâncaţi după ce luaţi comprimatele.
Dacă este necesară utilizarea Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată în asociere cu
metformin, inhibitori de alfa glucozidază, tiazolidindione, inhibitori de 4-dipeptidilpeptidază, agoniști
ai receptorilor GLP-1 sau insulină, medicul dumneavoastră va stabili doza adecvată pentru fiecare
medicament în parte.
Dacă observați că valorile zahărului din sânge sunt mari deși luați medicamentul așa cum v-a fost
prescris, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă luaţi mai mult Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată decât trebuie
Dacă aţi luat prea multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la
departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital. Semnele supradozajului sunt cele care apar în
cazul apariţiei concentraţiilor mici ale zahărului în sânge (hipoglicemiei) descrise la pct. 2.
Simptomele pot fi reduse prin administrarea imediată de zahăr (4 până la 6 cuburi) sau de băuturi cu
zahăr, urmată de o gustare substanţială sau de o masă. Dacă pacientul nu este conştient, adresaţi-vă
imediat unui medic şi chemaţi serviciul de urgenţă. Acelaşi lucru trebuie făcut dacă cineva, de
exemplu un copil, a înghiţit în mod accidental medicamentul.
Pacienţilor inconştienţi nu trebuie să li se administreze mâncare sau băuturi.
Asiguraţi-vă că există întotdeauna o persoană informată, care poate chema medicul în caz de urgenţă.
Dacă uitaţi să luaţi Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată
Este important să luaţi medicamentul în fiecare zi, astfel încât tratamentul să acţioneze eficient.
Totuşi, dacă aţi uitat să luaţi o doză de Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată, luaţi
doza următoare la momentul obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată
Deoarece tratamentul pentru diabet zaharat este, de obicei, pe toată durata vieţii, trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră înainte de a întrerupe administrarea acestui medicament. Oprirea
tratamentului poate duce la creşterea concentraţiei zahărului în sânge (hiperglicemie) care crește riscul
de apariție a complicațiilor diabetului zaharat.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacții adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că acestea nu apar
la toate persoanele.
Reacţia adversă cel mai frecvent observată este scăderea concentraţiei zahărului din sânge
(hipoglicemia). Pentru semne şi simptome vedeţi punctul “Atenționări şi precauţii”. Dacă aceste
simptome nu sunt tratate, pot duce la somnolenţă, pierdere a conştienţei sau chiar comă. Dacă un
episod hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă este controlat temporar prin ingestia de zahăr,
trebuie să solicitaţi imediat asistenţă medicală.
Tulburări ale ficatului
Au fost raportări izolate de funcţionare anormală a ficatului, care poate produce colorarea în galben a
pielii şi a albului ochilor (icter). Dacă vi se întâmplă acest lucru, adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. În general, simptomele dispar la întreruperea tratamentului. Medicul dumneavoastră
va decide dacă tratamentul trebuie întrerupt.
Afecţiuni ale pielii
Au fost raportate reacţii la nivelul pielii, cum sunt erupţii trecătoare, înroşire, mâncărimi, urticarie,
angioedem (umflare rapidă a țesuturilor cum sunt pleoapele, fața, buzele, gura, limba sau gâtul, care
poate determina dificultăți de respirație). Erupțiile pot evolua către vezicule întinse pe tot corpul și
cojirea pielii.
În mod excepțional, au fost raportate semne de reacții severe de hipersensibilitate: se manifestă inițial
cu simptome asemănătoare gripei și erupție la nivelul feței, apoi cu erupție extinsă pe piele și
temperatură ridicată.
Tulburări ale sângelui
Au fost raportate scăderi ale numărului de celule din sânge (de exemplu trombocite, celule roşii şi
celule albe) care pot cauza paloare, sângerări prelungite, vânătăi, dureri în gât, febră. De obicei, aceste
simptome dispar la întreruperea tratamentului.
Tulburări digestive
Pot să apară dureri abdominale, greaţă, vărsături, indigestie, diaree sau constipaţie. Aceste efecte sunt
mai reduse atunci când Diaprel MR 60 mg comprimate cu eliberare modificată este administrat în
timpul mesei, conform recomandărilor.
Tulburări de vedere
Vederea dumneavoastră poate fi influenţată pentru scurt timp, mai ales la începutul tratamentului, din
cauza modificării valorilor glicemiei.
Ca și pentru alte sulfoniluree, au fost observate următoarele evenimente adverse: cazuri de modificări
severe ale numărului de celule sanguine, inflamaţii alergice la nivelul pereţilor vaselor de sânge,
reducere a nivelului de sodiu din sânge (hiponatremie), simptome de afecţiuni ale ficatului (de
exemplu icter) care, în majoritatea cazurilor, dispar după întreruperea administrării sulfonilureelor, dar
care, în situaţii izolate, pot duce la insuficienţă hepatică care poate pune viaţa în pericol. https://bit.ly/3znAMAW
-3%
142.74 MDL
147.15 MDL
Rețetă medicală
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane.
Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau
asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Vezi pct. 4.
Ce găsiţi în acest prospect
1. Ce este Sitagliptin Grindeks şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Sitagliptin Grindeks
3. Cum să utilizaţi Sitagliptin Grindeks
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Sitagliptin Grindeks
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
1. Ce este Sitagliptin Grindeks şi pentru ce se utilizează
Sitagliptin Grindeks conține substanța activă sitagliptină, care face parte dintr-o clasă de medicamente
numite inhibitori ai DPP-4 (inhibitori ai dipeptidil peptidazei-4), care scad nivelul zahărului din sânge
la pacienții adulți cu diabet zaharat de tip 2.
Acest medicament ajută la creșterea nivelului de insulină produsă după o masă și scade cantitatea de
zahăr produs de organism.
Medicul dumneavoastră v-a prescris acest medicament pentru a vă ajuta să reduceți cantitatea de zahăr
din sânge, care este prea mare din cauza diabetului zaharat de tip 2. Acest medicament poate fi utilizat
singur sau în combinație cu anumite alte medicamente care scad cantitatea de zahăr din sânge
(insulină, metformină, sulfoniluree sau glitazone), pe care este posibil să le luați deja pentru diabet,
împreună cu un plan de regim alimentar și exerciții fizice.
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
2
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecțiune în care corpul dumneavoastră nu produce suficientă insulină,
iar insulina pe care corpul dumneavoastră o produce nu funcționează cum ar trebui. De asemenea,
corpul dumneavoastră poate produce prea mult zahăr. Când se întâmplă acest lucru, zahărul (glucoza)
se acumulează în sânge. Acest lucru poate duce la probleme medicale grave, cum sunt boli de inimă,
boli de rinichi, orbire și amputări.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Sitagliptin Grindeks
Nu utilizaţi Sitagliptin Grindeks:
- dacă sunteţi alergic la sitagliptină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament
(enumerate la punctul 6).
Atenţionări şi precauţii
Au fost raportate cazuri de inflamație a pancreasului (pancreatită) la pacienții care au utilizat
Sitagliptin Grindeks (vezi pct. 4).
Dacă observați apariția de vezicule la nivelul pielii, acestea pot fi un semn al unei afecțiuni numite
pemfigoid bulos. Medicul dumneavoastră vă poate cere să opriți administrarea medicamentului
Sitagliptin Grindeks.
Spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți sau ați avut:
- o boală a pancreasului (cum este pancreatita);
- pietre biliare, dependență de alcool etilic sau valori foarte ridicate ale trigliceridelor (o formă de
grăsime) în sângele dumneavoastră. Aceste probleme medicale pot crește riscul apariției
pancreatitei (vezi pct. 4);
- diabet zaharat de tip 1;
- cetoacidoză diabetică (o complicație a diabetului zaharat cu nivel crescut al glicemiei, scădere
rapidă în greutate, greață sau vărsături);
- orice probleme ale rinichiului în trecut sau în prezent;
- o reacție alergică la Sitagliptin Grindeks (vezi pct. 4).
Este puțin probabil ca acest medicament să determine scăderea zahărului din sânge, deoarece nu
funcționează atunci când cantitatea de zahăr din sânge este scăzută. Cu toate acestea, atunci când acest
medicament este utilizat în combinație cu un medicament numit sulfoniluree sau cu insulină, poate
apărea o valoare scăzută a zahărului în sânge (hipoglicemie). Medicul dumneavoastră poate reduce
doza de sulfoniluree sau insulină.
Copii și adolescenți
Acest medicament nu trebuie utilizat la copii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani. Nu este eficient la
copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani. Nu se cunoaște dacă acest medicament este
sigur și eficient atunci când este utilizat la copii cu vârste sub 10 ani.
3
Sitagliptin Grindeks împreună cu alte medicamente
Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizați, ați utilizat recent sau s-ar putea să
utilizați orice alte medicamente.
În special, spuneți medicului dumneavoastră dacă luați digoxină (un medicament utilizat pentru
tratarea bătăilor neregulate ale inimii și a altor probleme ale inimii). Poate fi necesar să se verifice
nivelul de digoxină din sângele dumneavoastră dacă aceasta este administrată împreună cu Sitagliptin
Grindeks.
Sarcina și alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să luați acest medicament în timpul sarcinii.
Nu se știe dacă acest medicament trece în laptele matern. Nu trebuie să luați acest medicament dacă
alăptați sau intenționați să alăptați.
Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor
Acest medicament nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce
vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, au fost raportate amețeli și somnolență, care vă pot
afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Administrarea acestui medicament în combinație cu medicamente numite sulfoniluree sau cu insulină
poate provoca scăderea cantității de zahăr din sânge (hipoglicemie), ceea ce vă poate afecta capacitatea
de a conduce vehicule și de a folosi utilaje sau de a lucra fără un punct de sprijin sigur.
Sitagliptin Grindeks conține sodiu
Acest medicament conține sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu
conţine sodiu”.
3. Cum să utilizați Sitagliptin Grindeks
Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutați cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Doza uzuală recomandată este:
- un comprimat filmat de 100 mg
- o dată pe zi
- administrat pe cale orală
Dacă aveți probleme cu rinichii, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă prescrie doze mai mici
(cum sunt 25 mg sau 50 mg).
4
Acest medicament poate fi administrat indiferent de mese. Comprimatele filmate Sitagliptin Grindeks
50 mg și 100 mg sunt prevăzute cu linie mediană pe o parte a comprimatului. Linia mediană are doar
rolul de a facilita ruperea comprimatului pentru a face mai ușoară înghițirea acestuia și nu acela de a
diviza comprimatul în două parți egale.
Medicul dumneavoastră poate prescrie acest medicament singur sau împreună cu anumite alte
medicamente care scad cantitatea de zahăr din sânge.
Dieta și exercițiile fizice vă pot ajuta organismul să utilizeze mai bine zahărul din sânge. Este
important să continuați dieta și exercițiile fizice recomandate de medicul dumneavoastră în timp ce
luați Sitagliptin Grindeks.
Dacă utilizați mai mult Sitagliptin Grindeks decât trebuie
Dacă luați mai mult decât doza prescrisă din acest medicament, adresați-vă imediat medicului
dumneavoastră.
Dacă uitați să utilizați Sitagliptin Grindeks
Dacă omiteți o doză, luați-o imediat ce vă amintiți. Dacă nu vă amintiți până când este momentul
administrării dozei următoare, nu luați doza uitată și reveniți la programul dumneavoastră obișnuit de
administrare. Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Sitagliptin Grindeks
Continuați să luați acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră îl prescrie, astfel încât să
puteți continua să vă controlați cantitatea de zahăr din sânge. Nu trebuie să întrerupeți administrarea
acestui medicament fără a discuta mai întâi cu medicul dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
OPRIȚI administrarea Sitagliptin Grindeks și contactați imediat un medic dacă observați oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
• durere severă și persistentă la nivelul abdomenului (zona stomacului), care ar putea radia spre spate,
cu sau fără greață și vărsături, deoarece acestea ar putea fi semne ale unui pancreas inflamat
(pancreatită).
5
Dacă aveți o reacție alergică gravă (cu frecvență necunoscută), inclusiv erupții trecătoare pe piele,
urticarie, vezicule pe piele/piele care se descuamează și umflare a feței, buzelor, limbii și gâtului, care
pot provoca dificultăți la respirație sau înghițire, opriți administrarea acestui medicament și contactați
imediat medicul. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacția
alergică și un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
La unii pacienți care administrau metformină au apărut următoarele reacții adverse după inițierea
administrării sitagliptinei:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): cantitate scăzută de zahăr în sânge, greață, balonare,
vărsături.
Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere de stomac, diaree, constipație,
somnolență.
Unii pacienți au prezentat diferite tipuri de disconfort la nivelul stomacului atunci când au început să
administreze concomitent combinația de sitagliptină și metformină (frecvența de apariție - frecventă).
Unii pacienți au prezentat următoarele reacții adverse în timp ce au luat sitagliptină în combinație cu o
sulfoniluree și metformină:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): cantitate scăzută de zahăr în sânge.
Frecvente: constipație.
Unii pacienți au prezentat următoarele reacții adverse în timp ce au luat sitagliptină și pioglitazonă:
Frecvente: balonare, umflare a mâinilor sau picioarelor.
Unii pacienți au prezentat următoarele efecte secundare în timp ce au luat sitagliptină în combinație cu
pioglitazonă și metformină:
Frecvente: umflare a mâinilor sau picioarelor.
Unii pacienți au prezentat următoarele reacții adverse în timp ce au luat sitagliptină în combinație cu
insulină (cu sau fără metformină):
Frecvente: stare gripală.
Mai puțin frecvente: senzație de gură uscată.
Unii pacienți au prezentat următoarele reacții adverse în timp ce au utilizat sitagliptină în monoterapie,
în cadrul studiilor clinice sau în timpul utilizării după autorizarea medicamentului, în monoterapie
și/sau împreună cu alte medicamente pentru diabet zaharat:
Frecvente: cantitate scăzută de zahăr în sânge, durere de cap, infecții ale căilor respiratorii superioare,
nas înfundat sau secreții nazale și dureri în gât, osteoartrită, durere la nivelul brațelor sau picioarelor.
Mai puțin frecvente: amețeli, constipație, mâncărime.
Rare: număr redus de trombocite.
6
Cu frecvență necunoscută: probleme la nivelul rinichilor (care au necesitat uneori dializă), vărsături,
dureri articulare, dureri musculare, dureri de spate, boală pulmonară interstițială, pemfigoid bulos (un
tip de vezicule la nivelul pielii).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate
pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:
[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
5. Cum se păstrează Sitagliptin Grindeks
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și blister după „EXP”. Data de
expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să
aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Sitagliptin Grindeks
Substanţa activă este sitagliptină. Fiecare comprimat filmat conţine 25 mg, 50 mg sau 100 mg de
sitagliptină (sub formă de clorhidrat monohidrat).
Celelalte componente sunt:
Nucleu: celuloză microcristalină (E460), hidrogenfosfat de calciu anhidru (E341), croscarmeloză
sodică (E468), stearilfumarat de sodiu (E485), stearat de magneziu (E572).
Cum arată Sitagliptin Grindeks şi conţinutul ambalajului
Sitagliptin Grindeks 25 mg: comprimate filmate de culoare galben deschisă, rotunde, biconvexe,
marcate cu „25” pe o parte și netede pe cealaltă parte a comprimatului. Dimensiunea comprimatului
este de aproximativ 6 mm în diametru.
Sitagliptin Grindeks 50 mg: comprimate filmate de culoare galbenă, rotunde, biconvexe, marcate cu
„50” pe o parte și linie mediană pe cealaltă parte a comprimatului. Dimensiunea comprimatului este de
aproximativ 8 mm în diametru.
Sitagliptin Grindeks 100 mg: comprimate filmate de culoare galbenă, rotunde, biconvexe, marcate cu
„100” pe o parte și linie mediană pe cealaltă parte a comprimatului. Dimensiunea comprimatului este
de aproximativ 10 mm în diametru.
Sitagliptin Grindeks 25 mg, 50 mg și 100 mg este disponibil în cutii de carton ce conțin 28, 56 sau 98
comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane.
Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau
asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Vezi pct. 4.
Ce găsiţi în acest prospect
1. Ce este Sitagliptin Grindeks şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Sitagliptin Grindeks
3. Cum să utilizaţi Sitagliptin Grindeks
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Sitagliptin Grindeks
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
1. Ce este Sitagliptin Grindeks şi pentru ce se utilizează
Sitagliptin Grindeks conține substanța activă sitagliptină, care face parte dintr-o clasă de medicamente
numite inhibitori ai DPP-4 (inhibitori ai dipeptidil peptidazei-4), care scad nivelul zahărului din sânge
la pacienții adulți cu diabet zaharat de tip 2.
Acest medicament ajută la creșterea nivelului de insulină produsă după o masă și scade cantitatea de
zahăr produs de organism.
Medicul dumneavoastră v-a prescris acest medicament pentru a vă ajuta să reduceți cantitatea de zahăr
din sânge, care este prea mare din cauza diabetului zaharat de tip 2. Acest medicament poate fi utilizat
singur sau în combinație cu anumite alte medicamente care scad cantitatea de zahăr din sânge
(insulină, metformină, sulfoniluree sau glitazone), pe care este posibil să le luați deja pentru diabet,
împreună cu un plan de regim alimentar și exerciții fizice.
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
2
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecțiune în care corpul dumneavoastră nu produce suficientă insulină,
iar insulina pe care corpul dumneavoastră o produce nu funcționează cum ar trebui. De asemenea,
corpul dumneavoastră poate produce prea mult zahăr. Când se întâmplă acest lucru, zahărul (glucoza)
se acumulează în sânge. Acest lucru poate duce la probleme medicale grave, cum sunt boli de inimă,
boli de rinichi, orbire și amputări.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Sitagliptin Grindeks
Nu utilizaţi Sitagliptin Grindeks:
- dacă sunteţi alergic la sitagliptină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament
(enumerate la punctul 6).
Atenţionări şi precauţii
Au fost raportate cazuri de inflamație a pancreasului (pancreatită) la pacienții care au utilizat
Sitagliptin Grindeks (vezi pct. 4).
Dacă observați apariția de vezicule la nivelul pielii, acestea pot fi un semn al unei afecțiuni numite
pemfigoid bulos. Medicul dumneavoastră vă poate cere să opriți administrarea medicamentului
Sitagliptin Grindeks.
Spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți sau ați avut:
- o boală a pancreasului (cum este pancreatita);
- pietre biliare, dependență de alcool etilic sau valori foarte ridicate ale trigliceridelor (o formă de
grăsime) în sângele dumneavoastră. Aceste probleme medicale pot crește riscul apariției
pancreatitei (vezi pct. 4);
- diabet zaharat de tip 1;
- cetoacidoză diabetică (o complicație a diabetului zaharat cu nivel crescut al glicemiei, scădere
rapidă în greutate, greață sau vărsături);
- orice probleme ale rinichiului în trecut sau în prezent;
- o reacție alergică la Sitagliptin Grindeks (vezi pct. 4).
Este puțin probabil ca acest medicament să determine scăderea zahărului din sânge, deoarece nu
funcționează atunci când cantitatea de zahăr din sânge este scăzută. Cu toate acestea, atunci când acest
medicament este utilizat în combinație cu un medicament numit sulfoniluree sau cu insulină, poate
apărea o valoare scăzută a zahărului în sânge (hipoglicemie). Medicul dumneavoastră poate reduce
doza de sulfoniluree sau insulină.
Copii și adolescenți
Acest medicament nu trebuie utilizat la copii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani. Nu este eficient la
copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani. Nu se cunoaște dacă acest medicament este
sigur și eficient atunci când este utilizat la copii cu vârste sub 10 ani.
3
Sitagliptin Grindeks împreună cu alte medicamente
Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizați, ați utilizat recent sau s-ar putea să
utilizați orice alte medicamente.
În special, spuneți medicului dumneavoastră dacă luați digoxină (un medicament utilizat pentru
tratarea bătăilor neregulate ale inimii și a altor probleme ale inimii). Poate fi necesar să se verifice
nivelul de digoxină din sângele dumneavoastră dacă aceasta este administrată împreună cu Sitagliptin
Grindeks.
Sarcina și alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să luați acest medicament în timpul sarcinii.
Nu se știe dacă acest medicament trece în laptele matern. Nu trebuie să luați acest medicament dacă
alăptați sau intenționați să alăptați.
Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor
Acest medicament nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce
vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, au fost raportate amețeli și somnolență, care vă pot
afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Administrarea acestui medicament în combinație cu medicamente numite sulfoniluree sau cu insulină
poate provoca scăderea cantității de zahăr din sânge (hipoglicemie), ceea ce vă poate afecta capacitatea
de a conduce vehicule și de a folosi utilaje sau de a lucra fără un punct de sprijin sigur.
Sitagliptin Grindeks conține sodiu
Acest medicament conține sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu
conţine sodiu”.
3. Cum să utilizați Sitagliptin Grindeks
Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutați cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Doza uzuală recomandată este:
- un comprimat filmat de 100 mg
- o dată pe zi
- administrat pe cale orală
Dacă aveți probleme cu rinichii, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă prescrie doze mai mici
(cum sunt 25 mg sau 50 mg).
4
Acest medicament poate fi administrat indiferent de mese. Comprimatele filmate Sitagliptin Grindeks
50 mg și 100 mg sunt prevăzute cu linie mediană pe o parte a comprimatului. Linia mediană are doar
rolul de a facilita ruperea comprimatului pentru a face mai ușoară înghițirea acestuia și nu acela de a
diviza comprimatul în două parți egale.
Medicul dumneavoastră poate prescrie acest medicament singur sau împreună cu anumite alte
medicamente care scad cantitatea de zahăr din sânge.
Dieta și exercițiile fizice vă pot ajuta organismul să utilizeze mai bine zahărul din sânge. Este
important să continuați dieta și exercițiile fizice recomandate de medicul dumneavoastră în timp ce
luați Sitagliptin Grindeks.
Dacă utilizați mai mult Sitagliptin Grindeks decât trebuie
Dacă luați mai mult decât doza prescrisă din acest medicament, adresați-vă imediat medicului
dumneavoastră.
Dacă uitați să utilizați Sitagliptin Grindeks
Dacă omiteți o doză, luați-o imediat ce vă amintiți. Dacă nu vă amintiți până când este momentul
administrării dozei următoare, nu luați doza uitată și reveniți la programul dumneavoastră obișnuit de
administrare. Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Sitagliptin Grindeks
Continuați să luați acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră îl prescrie, astfel încât să
puteți continua să vă controlați cantitatea de zahăr din sânge. Nu trebuie să întrerupeți administrarea
acestui medicament fără a discuta mai întâi cu medicul dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
OPRIȚI administrarea Sitagliptin Grindeks și contactați imediat un medic dacă observați oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
• durere severă și persistentă la nivelul abdomenului (zona stomacului), care ar putea radia spre spate,
cu sau fără greață și vărsături, deoarece acestea ar putea fi semne ale unui pancreas inflamat
(pancreatită).
5
Dacă aveți o reacție alergică gravă (cu frecvență necunoscută), inclusiv erupții trecătoare pe piele,
urticarie, vezicule pe piele/piele care se descuamează și umflare a feței, buzelor, limbii și gâtului, care
pot provoca dificultăți la respirație sau înghițire, opriți administrarea acestui medicament și contactați
imediat medicul. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacția
alergică și un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
La unii pacienți care administrau metformină au apărut următoarele reacții adverse după inițierea
administrării sitagliptinei:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): cantitate scăzută de zahăr în sânge, greață, balonare,
vărsături.
Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere de stomac, diaree, constipație,
somnolență.
Unii pacienți au prezentat diferite tipuri de disconfort la nivelul stomacului atunci când au început să
administreze concomitent combinația de sitagliptină și metformină (frecvența de apariție - frecventă).
Unii pacienți au prezentat următoarele reacții adverse în timp ce au luat sitagliptină în combinație cu o
sulfoniluree și metformină:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): cantitate scăzută de zahăr în sânge.
Frecvente: constipație.
Unii pacienți au prezentat următoarele reacții adverse în timp ce au luat sitagliptină și pioglitazonă:
Frecvente: balonare, umflare a mâinilor sau picioarelor.
Unii pacienți au prezentat următoarele efecte secundare în timp ce au luat sitagliptină în combinație cu
pioglitazonă și metformină:
Frecvente: umflare a mâinilor sau picioarelor.
Unii pacienți au prezentat următoarele reacții adverse în timp ce au luat sitagliptină în combinație cu
insulină (cu sau fără metformină):
Frecvente: stare gripală.
Mai puțin frecvente: senzație de gură uscată.
Unii pacienți au prezentat următoarele reacții adverse în timp ce au utilizat sitagliptină în monoterapie,
în cadrul studiilor clinice sau în timpul utilizării după autorizarea medicamentului, în monoterapie
și/sau împreună cu alte medicamente pentru diabet zaharat:
Frecvente: cantitate scăzută de zahăr în sânge, durere de cap, infecții ale căilor respiratorii superioare,
nas înfundat sau secreții nazale și dureri în gât, osteoartrită, durere la nivelul brațelor sau picioarelor.
Mai puțin frecvente: amețeli, constipație, mâncărime.
Rare: număr redus de trombocite.
6
Cu frecvență necunoscută: probleme la nivelul rinichilor (care au necesitat uneori dializă), vărsături,
dureri articulare, dureri musculare, dureri de spate, boală pulmonară interstițială, pemfigoid bulos (un
tip de vezicule la nivelul pielii).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate
pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:
[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
5. Cum se păstrează Sitagliptin Grindeks
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și blister după „EXP”. Data de
expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să
aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Sitagliptin Grindeks
Substanţa activă este sitagliptină. Fiecare comprimat filmat conţine 25 mg, 50 mg sau 100 mg de
sitagliptină (sub formă de clorhidrat monohidrat).
Celelalte componente sunt:
Nucleu: celuloză microcristalină (E460), hidrogenfosfat de calciu anhidru (E341), croscarmeloză
sodică (E468), stearilfumarat de sodiu (E485), stearat de magneziu (E572).
Cum arată Sitagliptin Grindeks şi conţinutul ambalajului
Sitagliptin Grindeks 25 mg: comprimate filmate de culoare galben deschisă, rotunde, biconvexe,
marcate cu „25” pe o parte și netede pe cealaltă parte a comprimatului. Dimensiunea comprimatului
este de aproximativ 6 mm în diametru.
Sitagliptin Grindeks 50 mg: comprimate filmate de culoare galbenă, rotunde, biconvexe, marcate cu
„50” pe o parte și linie mediană pe cealaltă parte a comprimatului. Dimensiunea comprimatului este de
aproximativ 8 mm în diametru.
Sitagliptin Grindeks 100 mg: comprimate filmate de culoare galbenă, rotunde, biconvexe, marcate cu
„100” pe o parte și linie mediană pe cealaltă parte a comprimatului. Dimensiunea comprimatului este
de aproximativ 10 mm în diametru.
Sitagliptin Grindeks 25 mg, 50 mg și 100 mg este disponibil în cutii de carton ce conțin 28, 56 sau 98
comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
-3%
473.46 MDL
488.10 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul diabetului zaharat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Mixtard® 30 HM este o insulină cu acţiune duală. Este o formulare bifazică şi conţine
insulină cu acţiune rapidă şi insulină cu acţiune prelungită. De obicei, când se doreşte
un efect iniţial rapid împreună cu un efect mult mai lung, preparatele de insulină
premixate (fabricate în condiţii industrializate) se administrează o dată sau de două
ori pe zi.
Dozaj
Dozajul este individual şi determinat în concordanţă cu necesităţile pacientului.
Necesarul individual zilnic de insulină este cuprins, de regulă, între 0,3 şi 1,0 UI/kg şi
zi şi poate fi mai mare la pacienţii insulinorezistenţi (de exemplu în perioada pubertăţii
sau datorită obezităţii) sau mai mic la pacienţii cu producţie de insulină endogenă
reziduală.
O injecţie trebuie urmată în decurs de 30 minute de o masă sau de o gustare care
conţine carbohidraţi.
Ajustarea dozei
De obicei, afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi stările febrile, cresc
necesarul de insulină al pacienţilor. Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce
necesarul de insulină al pacienţilor.
De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară dacă pacienţii îşi intensifică
activitatea fizică sau îşi modifică dieta obişnuită. Ajustarea dozei poate fi necesară
când un pacient este transferat de pe un preparat insulinic pe un altul.
Administrare
Mixtard® 30 HM este destinat doar pentru administrare subcutanată. Suspensiile de
insulină nu se administrează niciodată intravenos.
Mixtard® 30 HM se administrează subcutanat în coapsă sau în peretele abdominal. De
asemenea, se poate administra în regiunea fesieră sau deltoidiană.
Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie mai rapidă decât din
alte locuri de injectare.
Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul injectării intramusculare accidentale.
Acul trebuie ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este
injectată.
Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în
cadrul aceleiaşi regiuni anatomice.
Flacoanele de Mixtard® 30 HM sunt destinate utilizării împreună cu seringile de
administrare a insulinei cu scală de unităţi corespunzătoare.
Mixtard® 30 HM este însoţit de instrucţiunea pentru administrare, care este în cutie şi
cuprinde informaţii detaliate pentru folosire, care trebuie urmate.
Instrucţiuni pentru pacienţi privind utilizarea preparatului Mixtard® 30 HM
Nu utilizaţi Mixtard® 30 HM:
▶În pompele de insulină;
▶ Dacă sunteţi alergic (aveţi hipersensibilitate) la insulina umană sau la oricare dintre
componente preparatului;
▶ Dacă simţiţi că veţi avea o reacţie hipoglicemică (concentraţie mică a zahărului din
sânge);
▶ În cazul în care capacul protector este deteriorat sau lipseşte.
Fiecare flacon are un capac protector din plastic, prevăzut pentru a putea verifica dacă
flaconul a fost deschis.
Dacă flaconul nu se află în perfectă stare atunci când îl achiziţionaţi, vă rugăm să îl
returnaţi la farmacie.
▶ Dacă nu a fost păstrat corespunzător sau a fost congelat;
▶ Dacă suspensia nu este uniform albă şi tulbure după omogenizare.
Înainte de a utiliza Mixtard® 30 HM:
▶ Verificaţi eticheta pentru a vă asigura că aveţi tipul corect de insulină;
▶ Îndepărtaţi capacul protector din plastic.
Cum se utilizează această insulină
Mixtard® 30 HM se foloseşte pentru injectare sub piele (subcutanată). Nu injectaţi
niciodată insulina direct în muşchi sau în venă. Schimbaţi mereu locul injectării pentru
a evita formarea de noduli. Cele mai indicate locuri pentru injectare sunt: peretele
abdominal, fesele, faţa anterioară a coapselor sau regiunea superioară a braţului.
Insulina va acţiona mai rapid când este injectată în peretele abdominal.
Cum se administrează această insulină
▶ Asiguraţi-vă utilizaţi seringi cu scală corespunzătoare.
▶ Trageţi în seringă un volum de aer egal cu doza de insulină care trebuie injectată.
▶ Urmaţi recomandările medicului dumneavoastră sau asistentei medicale.
▶ Imediat înainte de injectare, rulaţi între palme flaconul Mixtard® 30 HM până când
lichidul devine alb şi uniform tulbure. Omogenizarea este mai uşoară dacă insulina a
ajuns la temperatura camerei.
▶ Injectaţi insulina sub piele. Utilizaţi tehnica de injectare recomandată de medicul
dumneavoastră sau de asistenta medicală.
▶ Menţineţi acul sub piele timp de cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că aţi
administrat întreaga doză.
Copii. Preparatele de insulină umană biosintetică sunt eficiente şi sigure în
tratamentul diabetului zaharat la diferite grupe de copii şi adolescenţi. Doza zilnică la
copii şi adolescenţi depinde de stadiul bolii, masă corporală, vârstă, dietă, efort fizic,
insulinorezistenţă şi dinamica glicemiei. CONTRAINDICAŢII
Hipoglicemie. Hipersensibilitate la insulina umană sau la oricare dintre componentele
preparatului.
https://bit.ly/2UqHCH2
Tratamentul diabetului zaharat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Mixtard® 30 HM este o insulină cu acţiune duală. Este o formulare bifazică şi conţine
insulină cu acţiune rapidă şi insulină cu acţiune prelungită. De obicei, când se doreşte
un efect iniţial rapid împreună cu un efect mult mai lung, preparatele de insulină
premixate (fabricate în condiţii industrializate) se administrează o dată sau de două
ori pe zi.
Dozaj
Dozajul este individual şi determinat în concordanţă cu necesităţile pacientului.
Necesarul individual zilnic de insulină este cuprins, de regulă, între 0,3 şi 1,0 UI/kg şi
zi şi poate fi mai mare la pacienţii insulinorezistenţi (de exemplu în perioada pubertăţii
sau datorită obezităţii) sau mai mic la pacienţii cu producţie de insulină endogenă
reziduală.
O injecţie trebuie urmată în decurs de 30 minute de o masă sau de o gustare care
conţine carbohidraţi.
Ajustarea dozei
De obicei, afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi stările febrile, cresc
necesarul de insulină al pacienţilor. Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce
necesarul de insulină al pacienţilor.
De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară dacă pacienţii îşi intensifică
activitatea fizică sau îşi modifică dieta obişnuită. Ajustarea dozei poate fi necesară
când un pacient este transferat de pe un preparat insulinic pe un altul.
Administrare
Mixtard® 30 HM este destinat doar pentru administrare subcutanată. Suspensiile de
insulină nu se administrează niciodată intravenos.
Mixtard® 30 HM se administrează subcutanat în coapsă sau în peretele abdominal. De
asemenea, se poate administra în regiunea fesieră sau deltoidiană.
Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie mai rapidă decât din
alte locuri de injectare.
Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul injectării intramusculare accidentale.
Acul trebuie ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este
injectată.
Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în
cadrul aceleiaşi regiuni anatomice.
Flacoanele de Mixtard® 30 HM sunt destinate utilizării împreună cu seringile de
administrare a insulinei cu scală de unităţi corespunzătoare.
Mixtard® 30 HM este însoţit de instrucţiunea pentru administrare, care este în cutie şi
cuprinde informaţii detaliate pentru folosire, care trebuie urmate.
Instrucţiuni pentru pacienţi privind utilizarea preparatului Mixtard® 30 HM
Nu utilizaţi Mixtard® 30 HM:
▶În pompele de insulină;
▶ Dacă sunteţi alergic (aveţi hipersensibilitate) la insulina umană sau la oricare dintre
componente preparatului;
▶ Dacă simţiţi că veţi avea o reacţie hipoglicemică (concentraţie mică a zahărului din
sânge);
▶ În cazul în care capacul protector este deteriorat sau lipseşte.
Fiecare flacon are un capac protector din plastic, prevăzut pentru a putea verifica dacă
flaconul a fost deschis.
Dacă flaconul nu se află în perfectă stare atunci când îl achiziţionaţi, vă rugăm să îl
returnaţi la farmacie.
▶ Dacă nu a fost păstrat corespunzător sau a fost congelat;
▶ Dacă suspensia nu este uniform albă şi tulbure după omogenizare.
Înainte de a utiliza Mixtard® 30 HM:
▶ Verificaţi eticheta pentru a vă asigura că aveţi tipul corect de insulină;
▶ Îndepărtaţi capacul protector din plastic.
Cum se utilizează această insulină
Mixtard® 30 HM se foloseşte pentru injectare sub piele (subcutanată). Nu injectaţi
niciodată insulina direct în muşchi sau în venă. Schimbaţi mereu locul injectării pentru
a evita formarea de noduli. Cele mai indicate locuri pentru injectare sunt: peretele
abdominal, fesele, faţa anterioară a coapselor sau regiunea superioară a braţului.
Insulina va acţiona mai rapid când este injectată în peretele abdominal.
Cum se administrează această insulină
▶ Asiguraţi-vă utilizaţi seringi cu scală corespunzătoare.
▶ Trageţi în seringă un volum de aer egal cu doza de insulină care trebuie injectată.
▶ Urmaţi recomandările medicului dumneavoastră sau asistentei medicale.
▶ Imediat înainte de injectare, rulaţi între palme flaconul Mixtard® 30 HM până când
lichidul devine alb şi uniform tulbure. Omogenizarea este mai uşoară dacă insulina a
ajuns la temperatura camerei.
▶ Injectaţi insulina sub piele. Utilizaţi tehnica de injectare recomandată de medicul
dumneavoastră sau de asistenta medicală.
▶ Menţineţi acul sub piele timp de cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că aţi
administrat întreaga doză.
Copii. Preparatele de insulină umană biosintetică sunt eficiente şi sigure în
tratamentul diabetului zaharat la diferite grupe de copii şi adolescenţi. Doza zilnică la
copii şi adolescenţi depinde de stadiul bolii, masă corporală, vârstă, dietă, efort fizic,
insulinorezistenţă şi dinamica glicemiei. CONTRAINDICAŢII
Hipoglicemie. Hipersensibilitate la insulina umană sau la oricare dintre componentele
preparatului.
https://bit.ly/2UqHCH2
-3%
212.77 MDL
219.35 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3wQgIVT
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3wQgIVT
-3%
32.25 MDL
33.25 MDL
Rețetă medicală
Ce este NovoMix 30 FlexPen şi pentru ce se utilizează
NovoMix 30 FlexPen este o insulină modernă (analog de insulină) cu acţiune atât rapidă cât şi
intermediară, în raport de 30/70. Insulinele moderne reprezintă versiuni îmbunătăţite ale
insulinelor umane.
NovoMix 30 FlexPen este utilizat pentru a trata pacienții cu diabet zaharat (diabet) care
necesită insulină. Diabetul este o boală în cadrul căreia organismul dumneavoastră nu produce
suficientă insulină pentru a controla concentraţia zahărului din sânge. NovoMix 30 FlexPen
poate fi folosit în asociere cu medicamente antidiabetice sub formă de comprimate.
NovoMix 30 FlexPen va începe să vă scadă concentraţia zahărului din sânge la 10-20 de
minute după administrare, efectul maxim apare între 1 şi 4 ore după injectare şi durează până
la 24 ore. Cum să utilizaţi NovoMix 30 FlexPen
Doze şi când să utilizaţi insulina
Discutați despre necesarul de insulină cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Utilizaţi întotdeauna NovoMix 30 FlexPen şi modificaţi doza aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră.
Dacă medicul dumneavoastră v-a trecut de la un tip sau marcă de insulină la un alt tip sau
marcă, atunci s-ar putea ca doza de insulină să fie modificată de către medic. Nu înlocuiţi
insulina dumneavoastră decât la indicaţia medicului. Mâncaţi sau luaţi o gustare care conţine
glucide în decurs de 10 minute de la administrare pentru a preveni scăderea concentraţiei
zahărului din sânge. NovoMix 30 FlexPen se administrează, în general, imediat înainte de
masă. Când este necesar, NovoMix 30 FlexPen poate fi administrat la scurt timp după masă.
Utilizarea la copii
NovoMix 30 FlexPen poate fi utilizat la copii și adolescenți cu vârsta de 10 ani şi peste, când
este de preferat insulina premixată. Experienţa clinică este limitată pentru copiii cu vârsta
cuprinsă între 6 şi 9 ani.
Nu sunt disponibile date privind utilizarea NovoMix 30 FlexPen la copii cu vârsta sub 6 ani.
Utilizarea la grupuri speciale de pacienţi
Dacă aveţi o reducere a funcţiei rinichilor sau ficatului sau dacă aveţi vârsta peste 65 de ani,
este necesar să verificaţi periodic concentraţia de zahăr din sânge şi să discutaţi cu medicul
dumneavoastră despre schimbarea dozei dumneavoastră de insulină.
Cum şi unde se administrează injecţia
NovoMix 30 FlexPen se utilizează pentru injectare sub piele (subcutanat). Nu injectaţi
niciodată insulina direct în venă (intravenos) sau în muşchi (intramuscular).
Schimbaţi de fiecare dată locul injectării, în cadrul regiunii de piele la nivelul căreia
administraţi medicamentul. Aceasta reduce riscul formării nodulilor sau al adânciturilor din
piele (vezi pct. 4 Reacţii adverse posibile). Cele mai indicate locuri pentru injectare sunt:
peretele abdominal anterior, fesele, faţa anterioară a coapselor sau partea superioară a
braţelor. Insulina va acţiona mai rapid când este injectată în peretele abdominal. Întotdeauna
trebuie determinată cu regularitate concentraţia zahărului din sânge.
Cum se utilizează NovoMix 30 FlexPen
Citiţi cu atenţie INSTRUCŢIUNILE DE UTILIZARE pentru NovoMix 30 FlexPen din acest
prospect. Trebuie să folosiţi stiloul injector aşa cum este descris în Instrucţiunile de utilizare.
Dacă utilizați mai multă insulină decât trebuie
Dacă utilizați prea multă insulină, concentraţia zahărului din sângele dumneavoastră scade
prea mult (hipoglicemie). Acest lucru, deasemenea, se poate întâmpla:
• Mâncaţi prea puţin sau săriţi peste o masă.
• Faceţi exerciţii fizice mai intense decât în mod obişnuit.
• Consumaţi alcool etilic (vezi NovoMix 30 FlexPen împreună cu alcool etilic la pct. 2).
Semne de avertizare a concentraţiei scăzute a zahărului din sânge pot să apară brusc și includ:
transpiraţii reci; piele palidă, rece; durere de cap; bătăi rapide ale inimii; senzaţie de rău;
senzaţie puternică de foame; modificări temporare ale vederii; somnolenţă; oboseală şi
slăbiciune neobişnuite; nervozitate sau tremor; anxietate; senzaţie de confuzie; dificultăţi de
concentrare.
Dacă simțiți o hipoglicemie, luați o gustare bogată în zahăr și apoi măsurați concentrația de
zahăr în sânge.
Dacă prezentaţi o concentraţie mică de zahăr în sânge, mâncaţi tablete de glucoză sau
alimente care conţin mult zahăr (dulciuri, biscuiţi, suc de fructe), apoi odihniţi-vă. Să aveţi
întotdeauna la dumneavoastră tablete de glucoză, dulciuri, biscuiţi sau suc de fructe ca măsură
de precauţie.
Când simptomele hipoglicemiei au dispărut sau când concentraţia de zahăr din sânge s-a
stabilizat, continuaţi tratamentul obișnuit cu insulină.
Informaţi-i pe cei din jur că aveţi diabet zaharat şi care pot fi consecinţele acestui lucru,
inclusiv despre riscul leşinului (pierderii conştienţei) ca urmare a unei hipoglicemii.
Informaţi-i pe cei din jur că în cazul în care leşinaţi trebuie să vă aşeze pe o parte şi să vă
acorde imediat asistenţă medicală. Nu trebuie să vă administreze mâncare sau băuturi pentru
că vă puteţi sufoca.
Vă puteţi reveni mai repede din starea de inconştienţă dacă vi se administrează o injecţie cu
glucagon de către o persoană instruită corespunzător. Dacă vi se injectează glucagon veţi avea
nevoie de glucoză sau de o gustare dulce cât mai curând posibil după ce vă recăpătaţi
conştienţa. Dacă nu răspundeţi la tratamentul cu glucagon va trebui să fiţi tratat în spital.
►Dacă reducerea severă prelungită a concentraţiei zahărului din sânge nu este tratată, aceasta
poate provoca leziuni ale creierului (temporare sau permanente) şi chiar moarte.
►Dacă leşinaţi din cauza episoadelor de hipoglicemie pe care le aveţi, dacă ați avut nevoie de
o injecție cu glucagon sau dacă aţi prezentat numeroase episoade de hipoglicemie, discutaţi cu
medicul. Este posibil să fie necesară modificarea dozei de insulină sau a momentului
administrării acesteia, a alimentaţiei sau programului de exerciţii fizice. Reacţii adverse foarte frecvente
Cantitatea scăzută a zahărului din sânge (hipoglicemie), este o reacţie adversă foarte
frecventă.
Vezi sfaturile în „Dacă luați mai multă insulină decât trebuie” din pct. 3 Cum să utilizaţi
NovoMix 30 FlexPen.
Reacţii adverse mai puţin frecvente
Semne de alergie. Reacţii alergice localizate (durere, înroşire, urticarie, inflamare, vânătăi,
umflare şi mâncărime) la nivelul locului de injectare. Acestea dispar, de regulă, la câteva
săptămâni după administrarea insulinei. Dacă nu dispar, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră.
Solicitaţi imediat asistenţă medicală dacă:
• Semnele alergiei se răspândesc în alte zone ale organismului sau
• Dacă vă simţiţi brusc rău şi dacă: începeţi să transpiraţi; începeţi să vă simţiţi rău
(vărsături); aveţi dificultăţi de respiraţie; aveţi bătăi rapide ale inimii; vă simţiţi ameţit.
Tulburări de vedere. La începutul tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de vedere,
dar aceste tulburări sunt, de regulă, temporare.
Modificări la nivelul locului de injectare (lipodistrofie). La locul de injectare, ţesutul gras
de sub piele se poate subţia (lipoatrofie) sau întări (lipohipertrofie). Schimbarea locului la
fiecare injectare reduce riscul de apariţie a unor asemenea modificări ale pielii. Dacă observaţi
adâncituri sau îngroşări ale pielii dumneavoastră la locul de injectare, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau asistentei medicale. Dacă injectaţi într-un asemenea loc, aceste reacţii se
pot agrava sau pot modifica absorbţia insulinei .
Umflarea încheieturilor. La începerea tratamentului cu insulină, reţinerea apei în organism
poate produce umflături în jurul gleznelor şi altor articulaţii. În mod normal, acestea dispar
repede.
Retinopatia diabetică (o afecţiune a ochilor legată de diabetul zaharat care poate duce la
pierderea vederii). Dacă aveţi retinopatie diabetică şi concentraţia zahărului din sânge se
îmbunătăţeşte foarte repede, se poate ca retinopatia să se înrăutăţească. Întrebaţi-l pe medicul
dumneavoastră despre aceasta.
Reacţii adverse rare
Neuropatia dureroasă (durere determinată de distrugerea nervilor). În cazul în care
concentraţia zahărului din sânge se îmbunătăţeşte foarte repede este posibil să simţiţi durere
determinată de distrugerea nervilor. Aceasta se numeşte neuropatie dureroasă acută, care este,
de regulă, trecătoare.
Reacții adverse foarte rare
Reacţia alergică gravă la NovoMix 30 FlexPen sau la oricare dintre componentele
medicamentului (denumite reacţii alergice sistemice). Vezi pct.2. Ce trebuie să știţi înainte
să utilizaţi NovoMix 30 FlexPen.
Dacă una din reacțiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacție adversă
nemenționată în acest prospect, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră, asistentei
medicale sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De
asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3xUFhm3
NovoMix 30 FlexPen este o insulină modernă (analog de insulină) cu acţiune atât rapidă cât şi
intermediară, în raport de 30/70. Insulinele moderne reprezintă versiuni îmbunătăţite ale
insulinelor umane.
NovoMix 30 FlexPen este utilizat pentru a trata pacienții cu diabet zaharat (diabet) care
necesită insulină. Diabetul este o boală în cadrul căreia organismul dumneavoastră nu produce
suficientă insulină pentru a controla concentraţia zahărului din sânge. NovoMix 30 FlexPen
poate fi folosit în asociere cu medicamente antidiabetice sub formă de comprimate.
NovoMix 30 FlexPen va începe să vă scadă concentraţia zahărului din sânge la 10-20 de
minute după administrare, efectul maxim apare între 1 şi 4 ore după injectare şi durează până
la 24 ore. Cum să utilizaţi NovoMix 30 FlexPen
Doze şi când să utilizaţi insulina
Discutați despre necesarul de insulină cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Utilizaţi întotdeauna NovoMix 30 FlexPen şi modificaţi doza aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră.
Dacă medicul dumneavoastră v-a trecut de la un tip sau marcă de insulină la un alt tip sau
marcă, atunci s-ar putea ca doza de insulină să fie modificată de către medic. Nu înlocuiţi
insulina dumneavoastră decât la indicaţia medicului. Mâncaţi sau luaţi o gustare care conţine
glucide în decurs de 10 minute de la administrare pentru a preveni scăderea concentraţiei
zahărului din sânge. NovoMix 30 FlexPen se administrează, în general, imediat înainte de
masă. Când este necesar, NovoMix 30 FlexPen poate fi administrat la scurt timp după masă.
Utilizarea la copii
NovoMix 30 FlexPen poate fi utilizat la copii și adolescenți cu vârsta de 10 ani şi peste, când
este de preferat insulina premixată. Experienţa clinică este limitată pentru copiii cu vârsta
cuprinsă între 6 şi 9 ani.
Nu sunt disponibile date privind utilizarea NovoMix 30 FlexPen la copii cu vârsta sub 6 ani.
Utilizarea la grupuri speciale de pacienţi
Dacă aveţi o reducere a funcţiei rinichilor sau ficatului sau dacă aveţi vârsta peste 65 de ani,
este necesar să verificaţi periodic concentraţia de zahăr din sânge şi să discutaţi cu medicul
dumneavoastră despre schimbarea dozei dumneavoastră de insulină.
Cum şi unde se administrează injecţia
NovoMix 30 FlexPen se utilizează pentru injectare sub piele (subcutanat). Nu injectaţi
niciodată insulina direct în venă (intravenos) sau în muşchi (intramuscular).
Schimbaţi de fiecare dată locul injectării, în cadrul regiunii de piele la nivelul căreia
administraţi medicamentul. Aceasta reduce riscul formării nodulilor sau al adânciturilor din
piele (vezi pct. 4 Reacţii adverse posibile). Cele mai indicate locuri pentru injectare sunt:
peretele abdominal anterior, fesele, faţa anterioară a coapselor sau partea superioară a
braţelor. Insulina va acţiona mai rapid când este injectată în peretele abdominal. Întotdeauna
trebuie determinată cu regularitate concentraţia zahărului din sânge.
Cum se utilizează NovoMix 30 FlexPen
Citiţi cu atenţie INSTRUCŢIUNILE DE UTILIZARE pentru NovoMix 30 FlexPen din acest
prospect. Trebuie să folosiţi stiloul injector aşa cum este descris în Instrucţiunile de utilizare.
Dacă utilizați mai multă insulină decât trebuie
Dacă utilizați prea multă insulină, concentraţia zahărului din sângele dumneavoastră scade
prea mult (hipoglicemie). Acest lucru, deasemenea, se poate întâmpla:
• Mâncaţi prea puţin sau săriţi peste o masă.
• Faceţi exerciţii fizice mai intense decât în mod obişnuit.
• Consumaţi alcool etilic (vezi NovoMix 30 FlexPen împreună cu alcool etilic la pct. 2).
Semne de avertizare a concentraţiei scăzute a zahărului din sânge pot să apară brusc și includ:
transpiraţii reci; piele palidă, rece; durere de cap; bătăi rapide ale inimii; senzaţie de rău;
senzaţie puternică de foame; modificări temporare ale vederii; somnolenţă; oboseală şi
slăbiciune neobişnuite; nervozitate sau tremor; anxietate; senzaţie de confuzie; dificultăţi de
concentrare.
Dacă simțiți o hipoglicemie, luați o gustare bogată în zahăr și apoi măsurați concentrația de
zahăr în sânge.
Dacă prezentaţi o concentraţie mică de zahăr în sânge, mâncaţi tablete de glucoză sau
alimente care conţin mult zahăr (dulciuri, biscuiţi, suc de fructe), apoi odihniţi-vă. Să aveţi
întotdeauna la dumneavoastră tablete de glucoză, dulciuri, biscuiţi sau suc de fructe ca măsură
de precauţie.
Când simptomele hipoglicemiei au dispărut sau când concentraţia de zahăr din sânge s-a
stabilizat, continuaţi tratamentul obișnuit cu insulină.
Informaţi-i pe cei din jur că aveţi diabet zaharat şi care pot fi consecinţele acestui lucru,
inclusiv despre riscul leşinului (pierderii conştienţei) ca urmare a unei hipoglicemii.
Informaţi-i pe cei din jur că în cazul în care leşinaţi trebuie să vă aşeze pe o parte şi să vă
acorde imediat asistenţă medicală. Nu trebuie să vă administreze mâncare sau băuturi pentru
că vă puteţi sufoca.
Vă puteţi reveni mai repede din starea de inconştienţă dacă vi se administrează o injecţie cu
glucagon de către o persoană instruită corespunzător. Dacă vi se injectează glucagon veţi avea
nevoie de glucoză sau de o gustare dulce cât mai curând posibil după ce vă recăpătaţi
conştienţa. Dacă nu răspundeţi la tratamentul cu glucagon va trebui să fiţi tratat în spital.
►Dacă reducerea severă prelungită a concentraţiei zahărului din sânge nu este tratată, aceasta
poate provoca leziuni ale creierului (temporare sau permanente) şi chiar moarte.
►Dacă leşinaţi din cauza episoadelor de hipoglicemie pe care le aveţi, dacă ați avut nevoie de
o injecție cu glucagon sau dacă aţi prezentat numeroase episoade de hipoglicemie, discutaţi cu
medicul. Este posibil să fie necesară modificarea dozei de insulină sau a momentului
administrării acesteia, a alimentaţiei sau programului de exerciţii fizice. Reacţii adverse foarte frecvente
Cantitatea scăzută a zahărului din sânge (hipoglicemie), este o reacţie adversă foarte
frecventă.
Vezi sfaturile în „Dacă luați mai multă insulină decât trebuie” din pct. 3 Cum să utilizaţi
NovoMix 30 FlexPen.
Reacţii adverse mai puţin frecvente
Semne de alergie. Reacţii alergice localizate (durere, înroşire, urticarie, inflamare, vânătăi,
umflare şi mâncărime) la nivelul locului de injectare. Acestea dispar, de regulă, la câteva
săptămâni după administrarea insulinei. Dacă nu dispar, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră.
Solicitaţi imediat asistenţă medicală dacă:
• Semnele alergiei se răspândesc în alte zone ale organismului sau
• Dacă vă simţiţi brusc rău şi dacă: începeţi să transpiraţi; începeţi să vă simţiţi rău
(vărsături); aveţi dificultăţi de respiraţie; aveţi bătăi rapide ale inimii; vă simţiţi ameţit.
Tulburări de vedere. La începutul tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de vedere,
dar aceste tulburări sunt, de regulă, temporare.
Modificări la nivelul locului de injectare (lipodistrofie). La locul de injectare, ţesutul gras
de sub piele se poate subţia (lipoatrofie) sau întări (lipohipertrofie). Schimbarea locului la
fiecare injectare reduce riscul de apariţie a unor asemenea modificări ale pielii. Dacă observaţi
adâncituri sau îngroşări ale pielii dumneavoastră la locul de injectare, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau asistentei medicale. Dacă injectaţi într-un asemenea loc, aceste reacţii se
pot agrava sau pot modifica absorbţia insulinei .
Umflarea încheieturilor. La începerea tratamentului cu insulină, reţinerea apei în organism
poate produce umflături în jurul gleznelor şi altor articulaţii. În mod normal, acestea dispar
repede.
Retinopatia diabetică (o afecţiune a ochilor legată de diabetul zaharat care poate duce la
pierderea vederii). Dacă aveţi retinopatie diabetică şi concentraţia zahărului din sânge se
îmbunătăţeşte foarte repede, se poate ca retinopatia să se înrăutăţească. Întrebaţi-l pe medicul
dumneavoastră despre aceasta.
Reacţii adverse rare
Neuropatia dureroasă (durere determinată de distrugerea nervilor). În cazul în care
concentraţia zahărului din sânge se îmbunătăţeşte foarte repede este posibil să simţiţi durere
determinată de distrugerea nervilor. Aceasta se numeşte neuropatie dureroasă acută, care este,
de regulă, trecătoare.
Reacții adverse foarte rare
Reacţia alergică gravă la NovoMix 30 FlexPen sau la oricare dintre componentele
medicamentului (denumite reacţii alergice sistemice). Vezi pct.2. Ce trebuie să știţi înainte
să utilizaţi NovoMix 30 FlexPen.
Dacă una din reacțiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacție adversă
nemenționată în acest prospect, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră, asistentei
medicale sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De
asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3xUFhm3
-3%
698.25 MDL
719.85 MDL
Rețetă medicală
1. Ce este Siofor comprimate cu eliberare prelungită și pentru ce se utilizează
Siofor comprimate cu eliberare prelungită conține substanța activă clorhidrat de metformină și aparține unui grup de medicamente denumite biguanide, utilizate în tratamentul diabetului zaharat.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este utilizat în tratamentul diabetului zaharat tip 2 (noninsulinodependent), atunci când dieta si exerciţiile fizice nu au fost suficiente pentru a controla nivelul glucozei (zahărul) din sânge. Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să preia glucoza din sânge și să o folosească pentru energie sau pentru depozitare, în scopul utilizării ulterioare. Persoanele cu diabet zaharat tip 2 nu produc insulină suficientă la nivelul pancreasului sau organismul lor nu răspunde corect la insulina pe care o produce. Acest lucru determină acumularea de glucoză în sânge, care poate provoca o serie de probleme grave pe termen lung, astfel încât este important să continuați să vă luați medicamentul, chiar dacă este posibil să nu aveți simptome evidente. Siofor comprimate cu eliberare prelungită face ca organismul dumneavoastră să fie mai sensibil la insulină și ajută revenirea la modul normal în care organismul utilizează glucoza.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este asociat fie cu o stabilizare a greutăţii corporale, fie cu o scădere modestă în greutate.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este realizat special pentru a elibera lent medicamentul în organismul dumneavoastră și, prin urmare, este diferit de multe alte formulări, cum sunt comprimatele filmate care conțin metformină.
2. Ce trebuie să știți înainte să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
NU utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
► dacă sunteți alergic la metformină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6). Este posibil ca o reacție alergică să determine o erupție trecătoare pe piele, mâncărime sau dificultate în respirație.
► dacă aveți probleme cu ficatul
► dacă aveți funcția rinichilor sever redusă
► dacă aveți diabet zaharat necontrolat, de exemplu cu hiperglicemie severă (cantitate crescută de glucoză în sânge), greață, vărsături, diaree, scădere rapidă în greutate, acidoză lactică (vezi mai jos „Riscul de acidoză lactică“) sau cetoacidoză. Cetoacidoza este o afecțiune în care în sânge se acumulează substanțe numite „corpi cetonici” și care poate duce la precomă diabetică.
Simptomele includ dureri de stomac, respirație rapidă și profundă, somnolență sau respirație care capătă un miros neobișnuit, de fructe.
► dacă ați pierdut prea multă apă din organism (deshidratare). Deshidratarea poate duce la afecţiuni ale rinichilor, care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► dacă aveți o infecție severă, cum este o infecție care vă afectează plămânii, bronhiile sau rinichii. Infecțiile grave pot determina afecţiuni ale rinichilor, care pot fi risc de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► dacă ați fost tratat pentru afecţiuni cardiace acute sau ați avut de curând un infarct miocardic, dacă aveți probleme circulatorii grave sau dificultate în respirație. Acestea pot duce la o lipsă de oxigen în ţesuturi, care vă poate supune riscului de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► în cazul în care consumaţi băuturi alcoolice în cantităţi mari.
► dacă aveți vârsta sub 18 ani.
Atenționări și precauții
Înainte să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită adresați-vă medicului dumneavoastră.
Risc de acidoză lactică
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate cauza o reacție adversă foarte rară, dar foarte gravă, numită acidoză lactică, mai ales dacă rinichii dumneavoastră nu funcționează corect. Riscul de apariţie a acidozei lactice este de asemenea crescut în cazul în care diabetul zaharat nu este controlat, infecții grave, repaus alimentar prelungit sau consum de alcool etilic, deshidratare (vezi informaţii suplimentare, mai jos), afecțiuni ale ficatului și oricare afecțiuni medicale în care o parte a corpului dumneavoastră beneficiază de un aport redus de oxigen, de exemplu afecţiuni cardiace acute grave).
Dacă vi se aplică oricare dintre cele de mai sus, adresați-vă medicului dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită pentru o perioadă scurtă de timp dacă aveți o afecțiune care poate fi asociată cu deshidratarea (pierdere semnificativă de lichide din organism) de exemplu vărsături severe, diaree, febră, expunere la căldură sau dacă beți mai puţine lichide decât în mod normal. Adresați-vă medicului dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită și adresați-vă imediat unui medic sau la cel mai apropiat spital dacă manifestați unele dintre simptomele de acidoză lactică, deoarece această afecțiune poate duce la comă.
Simptomele de acidoză lactică includ:
► vărsături
► dureri de stomac (dureri abdominale)
► crampe musculare
► o senzație generală de rău, însoțită de o stare de oboseală severă
► dificultate în respirație
► scădere a temperaturii corpului şi a frecvenţei bătăilor inimii.
Acidoza lactică reprezintă o urgență și trebuie tratată în spital.
Dacă trebuie să vi se efectueze o intervenție chirurgicală majoră, TREBUIE SĂ ÎNCETAȚI să luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită în timpul intervenției și o perioadă de timp după aceasta.
Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să încetați și când să reluați tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
În timpul tratamentului cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită, medicul dumneavoastră vă va verifica funcţionarea rinichilor cel puțin o dată pe an sau mai frecvent, dacă sunteți vârstnic și/sau dacă funcția rinichilor dumneavoastră se deteriorează.
Este posibil ca în scaun să apară resturi din comprimat. Nu vă îngrijorați – acest lucru este normal în cazul acestui tip de comprimate.
Trebuie să continuați să urmați instrucțiunile medicului dumneavoastră privind regimul alimentar și trebuie să vă asigurați un consum regulat de carbohidrați pe tot parcursul zilei.
Nu încetați să utilizaţi acest medicament fără să vă consultaţi cu medical dumneavoastră.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente
Dacă trebuie să vi se efectueze în sânge o injecție cu o substanță de contrast care conține iod, de exemplu pentru o radiografie sau o scanare, TREBUIE SĂ ÎNTRERUPEȚI tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită înainte sau la momentul injectării. Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să încetați și când să reluați tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
Spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizaţi, ați utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Este posibil să aveți nevoie de analize mai frecvente ale glicemiei și ale funcției rinichilor sau poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să trebuiască să vă ajusteze doza de Siofor comprimate cu eliberare prelungită. Este important mai ales să menționați următoarele:
► Medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată (diuretice - comprimate pentru eliminarea apei din organism, de exemplu furosemid)
► Medicamente utilizate în tratarea durerii și a inflamației (AINS și inhibitori COX-2, de
exemplu, ibuprofen și celecoxib)
► Anumite medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei și antagoniști ai receptorilor de angiotensină II)
► Corticosteroizi, de exemplu sunt prednisolon, mometazonă, beclometazonă
► Medicamente simpatomimetice, incluzând epinefrina și dopamina, utilizate în tratamentul infarctului de miocard și al tensiunii arteriale scăzute. Epinefrina este inclusă și în unele anestezice folosite în stomatologie
► Medicamente care pot să modifice cantitatea de Siofor comprimate cu eliberare prelungită din sângele dumneavoastră, mai ales dacă aveți o activitate scăzută a rinichilor (de exemplu verapamil, rifampicină, cimetidină, dolutegravir, ranolazină, trimetoprim, vandetanib, isavuconazol, crizotinib, olaparib).
Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alcool
Evitați consumul excesiv de alcool etilic în timpul tratamentului cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită deoarece acesta poate crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. „Atenționări și precauții“).
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Nu luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită dacă sunteți gravidă sau alăptați.
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Siofor comprimate cu eliberare prelungită singur nu determină hipoglicemie (simptome de glicemie scăzută sau hipoglicemie, cum sunt, confuzie și transpirație excesivă) și, de aceea, nu trebuie să influențeze capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, trebuie să știți că administrarea Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente antidiabetice poate determina hipoglicemie, așadar, în acest caz, trebuie să aveți o grijă deosebită atunci când conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită conține sodiu
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe comprimat, adică practic „nu conține sodiu”.
3. Cum să utilizați Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită singur sau împreună cu alte medicamente antidiabetice orale.
Utilizaţi întotdeauna Siofor comprimate cu eliberare prelungită exact aşa cum v-a spus medical dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată
De obicei, se începe tratamentul cu 500 miligrame Siofor comprimate cu eliberare prelungită administrat zilnic. După ce ați luat Siofor comprimate cu eliberare prelungită timp de circa 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și regla doza.
Doza zilnică maximă este 2000 miligrame Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
Dacă aveți funcția rinichilor scăzută, medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, trebuie să luați comprimatele o dată pe zi, în timpul cinei.
În unele cazuri, medicul vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe zi. Luați întotdeauna comprimatele împreună cu alimente.
Înghițiți comprimatele întregi, cu un pahar cu apă, nu le mestecați.
Dacă utilizaţi mai mult Siofor comprimate cu eliberare prelungită decât trebuie
Dacă utilizaţi, din greșeală, mai multe comprimate decât trebuie, nu vă îngrijorați, însă dacă aveți simptome neobișnuite, adresați-vă medicului dumneavoastră. Dacă supradoza este mare, apariția acidozei lactice este mai probabilă. Simptomele de acidoză lactică sunt nespecifice, cum sunt vărsături, durere de stomac (dureri abdominale), însoțite de crampe musculare, o senzație generală de rău însoțită de oboseală severă și dificultate în respirație. Alte simptome sunt temperatură corporală scăzută și bătăi cardiace scăzute. Dacă aveți unele dintre aceste simptome, trebuie să încetați deîndată să luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită și să vă adresați imediat unui medic sau direct celui mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate duce la comă.
Dacă uitați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Luați medicamentul imediat ce vă amintiți, împreună cu alimente. Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Este posibil să apară următoarele reacții adverse:
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate determina o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 din 10000 persoane) dar foarte gravă, numită acidoză lactică (vezi pct. „Avertizări și precauții“). Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită și să vă adresați imediat unui medic sau la cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate duce la comă.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate determina rezultate anormale ale testelor pentru funcția hepatică și hepatită (inflamația ficatului), care poate duce la icter (poate afecta mai puțin de 1 din 10000 persoane). Dacă apare îngălbenirea ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
Alte reacții adverse posibile sunt enumerate în funcție de frecvență, după cum urmează:
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
► Diaree, greață, vărsături, dureri de stomac sau pierderea poftei de mâncare. Dacă apar aceste reacții adverse, nu încetați să luați comprimatele, deoarece aceste simptome vor dispărea în mod normal în circa 2 săptămâni.
Vă este util dacă luați comprimatele împreună cu alimentele sau imediat după masă.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
► Modificarea gustului
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
► Valori scăzute ale vitaminei B12 în sânge
► Erupții trecătoare pe piele, cum sunt roşeaţă a pielii, mâncărimi și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe blister și cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită conține substanța activă clorhidrat de metformină și aparține unui grup de medicamente denumite biguanide, utilizate în tratamentul diabetului zaharat.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este utilizat în tratamentul diabetului zaharat tip 2 (noninsulinodependent), atunci când dieta si exerciţiile fizice nu au fost suficiente pentru a controla nivelul glucozei (zahărul) din sânge. Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să preia glucoza din sânge și să o folosească pentru energie sau pentru depozitare, în scopul utilizării ulterioare. Persoanele cu diabet zaharat tip 2 nu produc insulină suficientă la nivelul pancreasului sau organismul lor nu răspunde corect la insulina pe care o produce. Acest lucru determină acumularea de glucoză în sânge, care poate provoca o serie de probleme grave pe termen lung, astfel încât este important să continuați să vă luați medicamentul, chiar dacă este posibil să nu aveți simptome evidente. Siofor comprimate cu eliberare prelungită face ca organismul dumneavoastră să fie mai sensibil la insulină și ajută revenirea la modul normal în care organismul utilizează glucoza.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este asociat fie cu o stabilizare a greutăţii corporale, fie cu o scădere modestă în greutate.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este realizat special pentru a elibera lent medicamentul în organismul dumneavoastră și, prin urmare, este diferit de multe alte formulări, cum sunt comprimatele filmate care conțin metformină.
2. Ce trebuie să știți înainte să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
NU utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
► dacă sunteți alergic la metformină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6). Este posibil ca o reacție alergică să determine o erupție trecătoare pe piele, mâncărime sau dificultate în respirație.
► dacă aveți probleme cu ficatul
► dacă aveți funcția rinichilor sever redusă
► dacă aveți diabet zaharat necontrolat, de exemplu cu hiperglicemie severă (cantitate crescută de glucoză în sânge), greață, vărsături, diaree, scădere rapidă în greutate, acidoză lactică (vezi mai jos „Riscul de acidoză lactică“) sau cetoacidoză. Cetoacidoza este o afecțiune în care în sânge se acumulează substanțe numite „corpi cetonici” și care poate duce la precomă diabetică.
Simptomele includ dureri de stomac, respirație rapidă și profundă, somnolență sau respirație care capătă un miros neobișnuit, de fructe.
► dacă ați pierdut prea multă apă din organism (deshidratare). Deshidratarea poate duce la afecţiuni ale rinichilor, care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► dacă aveți o infecție severă, cum este o infecție care vă afectează plămânii, bronhiile sau rinichii. Infecțiile grave pot determina afecţiuni ale rinichilor, care pot fi risc de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► dacă ați fost tratat pentru afecţiuni cardiace acute sau ați avut de curând un infarct miocardic, dacă aveți probleme circulatorii grave sau dificultate în respirație. Acestea pot duce la o lipsă de oxigen în ţesuturi, care vă poate supune riscului de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► în cazul în care consumaţi băuturi alcoolice în cantităţi mari.
► dacă aveți vârsta sub 18 ani.
Atenționări și precauții
Înainte să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită adresați-vă medicului dumneavoastră.
Risc de acidoză lactică
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate cauza o reacție adversă foarte rară, dar foarte gravă, numită acidoză lactică, mai ales dacă rinichii dumneavoastră nu funcționează corect. Riscul de apariţie a acidozei lactice este de asemenea crescut în cazul în care diabetul zaharat nu este controlat, infecții grave, repaus alimentar prelungit sau consum de alcool etilic, deshidratare (vezi informaţii suplimentare, mai jos), afecțiuni ale ficatului și oricare afecțiuni medicale în care o parte a corpului dumneavoastră beneficiază de un aport redus de oxigen, de exemplu afecţiuni cardiace acute grave).
Dacă vi se aplică oricare dintre cele de mai sus, adresați-vă medicului dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită pentru o perioadă scurtă de timp dacă aveți o afecțiune care poate fi asociată cu deshidratarea (pierdere semnificativă de lichide din organism) de exemplu vărsături severe, diaree, febră, expunere la căldură sau dacă beți mai puţine lichide decât în mod normal. Adresați-vă medicului dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită și adresați-vă imediat unui medic sau la cel mai apropiat spital dacă manifestați unele dintre simptomele de acidoză lactică, deoarece această afecțiune poate duce la comă.
Simptomele de acidoză lactică includ:
► vărsături
► dureri de stomac (dureri abdominale)
► crampe musculare
► o senzație generală de rău, însoțită de o stare de oboseală severă
► dificultate în respirație
► scădere a temperaturii corpului şi a frecvenţei bătăilor inimii.
Acidoza lactică reprezintă o urgență și trebuie tratată în spital.
Dacă trebuie să vi se efectueze o intervenție chirurgicală majoră, TREBUIE SĂ ÎNCETAȚI să luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită în timpul intervenției și o perioadă de timp după aceasta.
Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să încetați și când să reluați tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
În timpul tratamentului cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită, medicul dumneavoastră vă va verifica funcţionarea rinichilor cel puțin o dată pe an sau mai frecvent, dacă sunteți vârstnic și/sau dacă funcția rinichilor dumneavoastră se deteriorează.
Este posibil ca în scaun să apară resturi din comprimat. Nu vă îngrijorați – acest lucru este normal în cazul acestui tip de comprimate.
Trebuie să continuați să urmați instrucțiunile medicului dumneavoastră privind regimul alimentar și trebuie să vă asigurați un consum regulat de carbohidrați pe tot parcursul zilei.
Nu încetați să utilizaţi acest medicament fără să vă consultaţi cu medical dumneavoastră.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente
Dacă trebuie să vi se efectueze în sânge o injecție cu o substanță de contrast care conține iod, de exemplu pentru o radiografie sau o scanare, TREBUIE SĂ ÎNTRERUPEȚI tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită înainte sau la momentul injectării. Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să încetați și când să reluați tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
Spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizaţi, ați utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Este posibil să aveți nevoie de analize mai frecvente ale glicemiei și ale funcției rinichilor sau poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să trebuiască să vă ajusteze doza de Siofor comprimate cu eliberare prelungită. Este important mai ales să menționați următoarele:
► Medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată (diuretice - comprimate pentru eliminarea apei din organism, de exemplu furosemid)
► Medicamente utilizate în tratarea durerii și a inflamației (AINS și inhibitori COX-2, de
exemplu, ibuprofen și celecoxib)
► Anumite medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei și antagoniști ai receptorilor de angiotensină II)
► Corticosteroizi, de exemplu sunt prednisolon, mometazonă, beclometazonă
► Medicamente simpatomimetice, incluzând epinefrina și dopamina, utilizate în tratamentul infarctului de miocard și al tensiunii arteriale scăzute. Epinefrina este inclusă și în unele anestezice folosite în stomatologie
► Medicamente care pot să modifice cantitatea de Siofor comprimate cu eliberare prelungită din sângele dumneavoastră, mai ales dacă aveți o activitate scăzută a rinichilor (de exemplu verapamil, rifampicină, cimetidină, dolutegravir, ranolazină, trimetoprim, vandetanib, isavuconazol, crizotinib, olaparib).
Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alcool
Evitați consumul excesiv de alcool etilic în timpul tratamentului cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită deoarece acesta poate crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. „Atenționări și precauții“).
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Nu luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită dacă sunteți gravidă sau alăptați.
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Siofor comprimate cu eliberare prelungită singur nu determină hipoglicemie (simptome de glicemie scăzută sau hipoglicemie, cum sunt, confuzie și transpirație excesivă) și, de aceea, nu trebuie să influențeze capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, trebuie să știți că administrarea Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente antidiabetice poate determina hipoglicemie, așadar, în acest caz, trebuie să aveți o grijă deosebită atunci când conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită conține sodiu
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe comprimat, adică practic „nu conține sodiu”.
3. Cum să utilizați Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită singur sau împreună cu alte medicamente antidiabetice orale.
Utilizaţi întotdeauna Siofor comprimate cu eliberare prelungită exact aşa cum v-a spus medical dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată
De obicei, se începe tratamentul cu 500 miligrame Siofor comprimate cu eliberare prelungită administrat zilnic. După ce ați luat Siofor comprimate cu eliberare prelungită timp de circa 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și regla doza.
Doza zilnică maximă este 2000 miligrame Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
Dacă aveți funcția rinichilor scăzută, medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, trebuie să luați comprimatele o dată pe zi, în timpul cinei.
În unele cazuri, medicul vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe zi. Luați întotdeauna comprimatele împreună cu alimente.
Înghițiți comprimatele întregi, cu un pahar cu apă, nu le mestecați.
Dacă utilizaţi mai mult Siofor comprimate cu eliberare prelungită decât trebuie
Dacă utilizaţi, din greșeală, mai multe comprimate decât trebuie, nu vă îngrijorați, însă dacă aveți simptome neobișnuite, adresați-vă medicului dumneavoastră. Dacă supradoza este mare, apariția acidozei lactice este mai probabilă. Simptomele de acidoză lactică sunt nespecifice, cum sunt vărsături, durere de stomac (dureri abdominale), însoțite de crampe musculare, o senzație generală de rău însoțită de oboseală severă și dificultate în respirație. Alte simptome sunt temperatură corporală scăzută și bătăi cardiace scăzute. Dacă aveți unele dintre aceste simptome, trebuie să încetați deîndată să luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită și să vă adresați imediat unui medic sau direct celui mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate duce la comă.
Dacă uitați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Luați medicamentul imediat ce vă amintiți, împreună cu alimente. Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Este posibil să apară următoarele reacții adverse:
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate determina o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 din 10000 persoane) dar foarte gravă, numită acidoză lactică (vezi pct. „Avertizări și precauții“). Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită și să vă adresați imediat unui medic sau la cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate duce la comă.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate determina rezultate anormale ale testelor pentru funcția hepatică și hepatită (inflamația ficatului), care poate duce la icter (poate afecta mai puțin de 1 din 10000 persoane). Dacă apare îngălbenirea ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
Alte reacții adverse posibile sunt enumerate în funcție de frecvență, după cum urmează:
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
► Diaree, greață, vărsături, dureri de stomac sau pierderea poftei de mâncare. Dacă apar aceste reacții adverse, nu încetați să luați comprimatele, deoarece aceste simptome vor dispărea în mod normal în circa 2 săptămâni.
Vă este util dacă luați comprimatele împreună cu alimentele sau imediat după masă.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
► Modificarea gustului
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
► Valori scăzute ale vitaminei B12 în sânge
► Erupții trecătoare pe piele, cum sunt roşeaţă a pielii, mâncărimi și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe blister și cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
-3%
81.87 MDL
84.40 MDL
Rețetă medicală
CE ESTE INSULIPON Şl PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Acidul tioctic, substanţa activă din Insulipon, este o substanţă produsă în organism şi are un efect asupra anumitor funcţii metabolice
ale organismului. Mai mult, acidul tioctic are proprietăţi antioxidante, care protejează celula nervoasă împotriva produşilor de degradare
reactivi.
Insulipon este utilizat pentru tratamentul simptomatic al polineuropatiei periferice diabetice„(senzitivo-motorii) la adulţi. Mod de administrare
Insulipon soluţie injectabilă, se perfuzează lent intravenos (viteza de administrare a acidului tioctic nu trebuie să fie mai mare de 50 mg pe minut sau 4,2 ml soluţie/minut). Administrarea de Insulipon soluţie injectabilă, se poate face cu infuzomat, cu condiţia ca timpul de injectare să fie de minim 12 minute.
Insulipon soluţie injectabilă, poate fi administrat nediluat sau diluat exclusiv cu ser fiziologic (diluat la 100-250 ml).
Din cauza sensibilităţii la lumină a substanţei active, soluţia pentru perfuzie trebuie pregătită imediat înainte de începerea administrării, iar flaconul trebuie protejat de lumină cu ajutorul unui ambalaj din polietilenă neagră.
Perfuzia se aplică utilizând orice set de perfuzie standard. Timpul de perfuzare se monitorizează strict pentru a nu fi mai mic de 12 minute. Durata tratamentului:
în timpul fazei iniţiale de tratament, soluţia injectabilă va fi folosită pentru o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Este recomandat să se continue tratamentul prin administrarea dozelor zilnice de 300-600 mg de acid alfa-lipoic sub formă de comprimate pentru uz oral.
Dacă aveţi impresia că efectul Insulipon este fie prea puternic fie prea slab, discutaţi acest lucru cu medicul dumneavostră sau farmacistul. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse posibile includ:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
După injecţia intravenoasă rapidă, deseori pot să apară creşterea presiunii la nivelul capului (hipertensiune intracraniană, durere de cap)
şi dificultăţi la respiraţie (dispnee), dar acestea vor înceta spontan.
Rare (pot afecta până l a i din 1000 de persoane)
Perturbări ale senzaţiei de gust, greaţă, vărsături.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 de persoane)
Tulburări ale plachetelor sanguine (trombopatie), hipoglicemie (concentraţie scăzută a zahărului în sânge), tulburări de vedere, vedere
dublă (diplopie), convulsii, vânătăi (purpură), reacţii la locul de administrare:
Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Reacţii alergice: erupţii cutanate, urticarie, eczemă, prurit, şoc anafilactic, tulburări ale hormonilor care reglează concentraţia de glucoză
din sânge, cu scăderea pronunţată a concentraţiei de zahăr în sânge (sindrom insulinic autoimun).
Au fost raportate simptome precum ameţeli, transpiraţii, cefalee şi tulburări de vedere, cauzate de hipoglicemie datorită creşterii utilizării
glucozei.
Acidul tioctic, substanţa activă din Insulipon, este o substanţă produsă în organism şi are un efect asupra anumitor funcţii metabolice
ale organismului. Mai mult, acidul tioctic are proprietăţi antioxidante, care protejează celula nervoasă împotriva produşilor de degradare
reactivi.
Insulipon este utilizat pentru tratamentul simptomatic al polineuropatiei periferice diabetice„(senzitivo-motorii) la adulţi. Mod de administrare
Insulipon soluţie injectabilă, se perfuzează lent intravenos (viteza de administrare a acidului tioctic nu trebuie să fie mai mare de 50 mg pe minut sau 4,2 ml soluţie/minut). Administrarea de Insulipon soluţie injectabilă, se poate face cu infuzomat, cu condiţia ca timpul de injectare să fie de minim 12 minute.
Insulipon soluţie injectabilă, poate fi administrat nediluat sau diluat exclusiv cu ser fiziologic (diluat la 100-250 ml).
Din cauza sensibilităţii la lumină a substanţei active, soluţia pentru perfuzie trebuie pregătită imediat înainte de începerea administrării, iar flaconul trebuie protejat de lumină cu ajutorul unui ambalaj din polietilenă neagră.
Perfuzia se aplică utilizând orice set de perfuzie standard. Timpul de perfuzare se monitorizează strict pentru a nu fi mai mic de 12 minute. Durata tratamentului:
în timpul fazei iniţiale de tratament, soluţia injectabilă va fi folosită pentru o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Este recomandat să se continue tratamentul prin administrarea dozelor zilnice de 300-600 mg de acid alfa-lipoic sub formă de comprimate pentru uz oral.
Dacă aveţi impresia că efectul Insulipon este fie prea puternic fie prea slab, discutaţi acest lucru cu medicul dumneavostră sau farmacistul. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse posibile includ:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
După injecţia intravenoasă rapidă, deseori pot să apară creşterea presiunii la nivelul capului (hipertensiune intracraniană, durere de cap)
şi dificultăţi la respiraţie (dispnee), dar acestea vor înceta spontan.
Rare (pot afecta până l a i din 1000 de persoane)
Perturbări ale senzaţiei de gust, greaţă, vărsături.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 de persoane)
Tulburări ale plachetelor sanguine (trombopatie), hipoglicemie (concentraţie scăzută a zahărului în sânge), tulburări de vedere, vedere
dublă (diplopie), convulsii, vânătăi (purpură), reacţii la locul de administrare:
Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Reacţii alergice: erupţii cutanate, urticarie, eczemă, prurit, şoc anafilactic, tulburări ale hormonilor care reglează concentraţia de glucoză
din sânge, cu scăderea pronunţată a concentraţiei de zahăr în sânge (sindrom insulinic autoimun).
Au fost raportate simptome precum ameţeli, transpiraţii, cefalee şi tulburări de vedere, cauzate de hipoglicemie datorită creşterii utilizării
glucozei.
-3%
91.76 MDL
94.60 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
-3%
56.21 MDL
57.95 MDL
Rețetă medicală
Ce este GLIFOR şi pentru ce se utilizează
Glifor conţine metformină, un medicament pentru tratamentul diabetului zaharat. Acesta face parte din clasa de medicamente numite biguanide.
Insulina este un hormon produs de pancreas care face ca organismul dumneavoastră să utilizeze glucoza (zahărul) din sânge. Organismul dumneavoastră foloseşte glucoza pentru a produce energie sau o depozitează pentru a fi utilizată ulterior.
Dacă aveţi diabet zaharat, pancreasul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau organismul dumneavoastră nu poate utiliza în mod corespunzător insulina produsă. Acestea determină valori crescute ale glucozei în sângele dumneavoastră. Glifor ajută la scăderea glucozei din sânge până la valori normale.
Dacă sunteţi un adult supraponderal, administrarea de Glifor o elasticitate lungă de timp ajută la scăderea riscului de apariţie a complicaţiilor diabetului zaharat. Administrarea de Glifor poate fi asociată fie cu o stabilizare a greutăţii, fie cu o scădere modestă în greutate.
Glifor este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (numit de asemenea, şi diabet non- insulinodependent) atunci când doar dieta şi exerciţiile fizice nu sunt suficiente pentru controlul valorilor glucozei din sângele dumneavoastră. Este utilizat în special la adulţii supraponderali.
La adulţi, poate fi prescris singur sau în asociere cu un alt medicament antidiabetic (medicamente administrate oral sau insulină). La copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi, Glifor poate fi prescris singur sau împreună cu insulina. Cum să luaţi GLIFOR
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă.
Glifor nu poate înlocui beneficiile unui stil de viaţă sănătos. Se impune continuarea regimului alimentar pe care vi l-a indicat medicul dumneavoastră şi efectuarea periodică de exerciţii fizice.
Doza recomanda
La copii cu vârsta de 10 ani sau mai mari şi adolescenţi, se începe de obicei cu 500 mg sau 850 mg Glifor o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 2000mg fracţionat în 2 sau 3 prize. Tratamentul la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani este recomandat numai cu avizul special al medicului dumneavoastră, deoarece experienţa la acest grup de vârstă este limitată.
Pentru adulţi, doza iniţială este, de obicei , de 500 mg sau 850 mg Glifor de 2 sau 3 ori pe zi. Doza zilnică maximă este de 3000 mg fracţionată în 3 prize. La pacienţii cu insuficienţă renală având RFG cuprinsă între 45 și 60 ml/min, doza inițială este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină, o dată pe zi. Doza maximă zilnică este de 1000 mg, fracționată în 2 doze. Funcția rinichilor trebuie atent monitorizată (la fiecare 3-6 luni).
Dacă luaţi şi insulină, medicul dumneavoastră vă va explica cum să începeţi tratamentul cu Glifor.
Monitorizare
• Medicul dumneavoastră vă va monitoriza periodic valoarea glicemiei şi vă va ajusta doza de Glifor în funcţie de valoarea glucozei din sânge. Asiguraţi-vă că vorbiţi periodic cu medicul. Acest fapt este deosebit de important pentru copii şi adolescenţi sau dacă sunteţi o persoană în vârstă.
• Medicul dumneavoastră va verifica, de asemenea, cel puţin o dată pe an, cât de bine funcţionează rinichii dumneavoastră. Puteţi avea nevoie de controale mai frecvente dacă sunte ţi o persoană în vârstă sau dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal.
Cum să utilizaţi Glifor
Luaţi Glifor în timpul sau după mese. În acest fel evitaţi apariţia reacţiilor adverse la nivel digestiv. Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele. Înghiţiţi fiecare comprimat cu un pahar cu apă.
• Dacă luaţi o singură doză pe zi, administrarea se face dimineaţa (mic dejun).
• Dacă luaţi două doze divizate pe zi, una se va lua dimineaţa (la micul dejun), iar a doua seara (la cină).
• Dacă luaţi trei doze divizate pe zi, se vor lua dimineaţa (la micul dejun), la prânz şi seara (la cină).
Dacă, după un timp, credeţi că efectul Glifor este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
• tulburări digestive cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri de burtă (durere abdominală) şi pierderea poftei de mâncare. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent în special la începutul tratamentului cu Glifor. Va fi utilă administrarea dozelor în mai multe prize de-a lungul zilei şi administrarea în timpul sau imediat după mese.
Dacă simptomele persistă, opriţi administrarea Glifor şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
• modificări ale gustului.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• acidoză lactică. Aceasta este o complicaţie foarte rară, dar gravă, care apare în special dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere de burtă (durere abdominală) asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu oboseală marcată şi dificultate în respiraţie. Simptomele ulterioare sunt scăderea temperaturii corporale și a bătăilor cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece acidoza lactică poate produce comă. Opriţi imediat administrarea de Glifor şi contactaţi imediat un medic sau cel mai apropiat spital.
• valori anormale ale testelor funcţiei ficatului sau hepatită (inflamaţia ficatului; aceasta poate produce oboseală, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, însoţite sau nu de îngălbenirea pielii şi albului ochilor). Dacă aceasta vi se întâmplă dumneavoastră, opriţi administrarea de Glifor şi luaţi legătura cu medicul dumneavoastră.
• reacţii cutanate cum sunt roşeaţă a pielii (eritem), mâncărimi sau erupţie pe piele asociată cu mâncărimi (urticarie).
• concentraţie redusă de vitamină B12 în sânge.
Copii şi adolescenţi
• Date limitate la copii şi adolescenţi au arătat că evenimentele adverse au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Glifor conţine metformină, un medicament pentru tratamentul diabetului zaharat. Acesta face parte din clasa de medicamente numite biguanide.
Insulina este un hormon produs de pancreas care face ca organismul dumneavoastră să utilizeze glucoza (zahărul) din sânge. Organismul dumneavoastră foloseşte glucoza pentru a produce energie sau o depozitează pentru a fi utilizată ulterior.
Dacă aveţi diabet zaharat, pancreasul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau organismul dumneavoastră nu poate utiliza în mod corespunzător insulina produsă. Acestea determină valori crescute ale glucozei în sângele dumneavoastră. Glifor ajută la scăderea glucozei din sânge până la valori normale.
Dacă sunteţi un adult supraponderal, administrarea de Glifor o elasticitate lungă de timp ajută la scăderea riscului de apariţie a complicaţiilor diabetului zaharat. Administrarea de Glifor poate fi asociată fie cu o stabilizare a greutăţii, fie cu o scădere modestă în greutate.
Glifor este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (numit de asemenea, şi diabet non- insulinodependent) atunci când doar dieta şi exerciţiile fizice nu sunt suficiente pentru controlul valorilor glucozei din sângele dumneavoastră. Este utilizat în special la adulţii supraponderali.
La adulţi, poate fi prescris singur sau în asociere cu un alt medicament antidiabetic (medicamente administrate oral sau insulină). La copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi, Glifor poate fi prescris singur sau împreună cu insulina. Cum să luaţi GLIFOR
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă.
Glifor nu poate înlocui beneficiile unui stil de viaţă sănătos. Se impune continuarea regimului alimentar pe care vi l-a indicat medicul dumneavoastră şi efectuarea periodică de exerciţii fizice.
Doza recomanda
La copii cu vârsta de 10 ani sau mai mari şi adolescenţi, se începe de obicei cu 500 mg sau 850 mg Glifor o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 2000mg fracţionat în 2 sau 3 prize. Tratamentul la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani este recomandat numai cu avizul special al medicului dumneavoastră, deoarece experienţa la acest grup de vârstă este limitată.
Pentru adulţi, doza iniţială este, de obicei , de 500 mg sau 850 mg Glifor de 2 sau 3 ori pe zi. Doza zilnică maximă este de 3000 mg fracţionată în 3 prize. La pacienţii cu insuficienţă renală având RFG cuprinsă între 45 și 60 ml/min, doza inițială este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină, o dată pe zi. Doza maximă zilnică este de 1000 mg, fracționată în 2 doze. Funcția rinichilor trebuie atent monitorizată (la fiecare 3-6 luni).
Dacă luaţi şi insulină, medicul dumneavoastră vă va explica cum să începeţi tratamentul cu Glifor.
Monitorizare
• Medicul dumneavoastră vă va monitoriza periodic valoarea glicemiei şi vă va ajusta doza de Glifor în funcţie de valoarea glucozei din sânge. Asiguraţi-vă că vorbiţi periodic cu medicul. Acest fapt este deosebit de important pentru copii şi adolescenţi sau dacă sunteţi o persoană în vârstă.
• Medicul dumneavoastră va verifica, de asemenea, cel puţin o dată pe an, cât de bine funcţionează rinichii dumneavoastră. Puteţi avea nevoie de controale mai frecvente dacă sunte ţi o persoană în vârstă sau dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal.
Cum să utilizaţi Glifor
Luaţi Glifor în timpul sau după mese. În acest fel evitaţi apariţia reacţiilor adverse la nivel digestiv. Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele. Înghiţiţi fiecare comprimat cu un pahar cu apă.
• Dacă luaţi o singură doză pe zi, administrarea se face dimineaţa (mic dejun).
• Dacă luaţi două doze divizate pe zi, una se va lua dimineaţa (la micul dejun), iar a doua seara (la cină).
• Dacă luaţi trei doze divizate pe zi, se vor lua dimineaţa (la micul dejun), la prânz şi seara (la cină).
Dacă, după un timp, credeţi că efectul Glifor este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
• tulburări digestive cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri de burtă (durere abdominală) şi pierderea poftei de mâncare. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent în special la începutul tratamentului cu Glifor. Va fi utilă administrarea dozelor în mai multe prize de-a lungul zilei şi administrarea în timpul sau imediat după mese.
Dacă simptomele persistă, opriţi administrarea Glifor şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
• modificări ale gustului.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• acidoză lactică. Aceasta este o complicaţie foarte rară, dar gravă, care apare în special dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere de burtă (durere abdominală) asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu oboseală marcată şi dificultate în respiraţie. Simptomele ulterioare sunt scăderea temperaturii corporale și a bătăilor cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece acidoza lactică poate produce comă. Opriţi imediat administrarea de Glifor şi contactaţi imediat un medic sau cel mai apropiat spital.
• valori anormale ale testelor funcţiei ficatului sau hepatită (inflamaţia ficatului; aceasta poate produce oboseală, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, însoţite sau nu de îngălbenirea pielii şi albului ochilor). Dacă aceasta vi se întâmplă dumneavoastră, opriţi administrarea de Glifor şi luaţi legătura cu medicul dumneavoastră.
• reacţii cutanate cum sunt roşeaţă a pielii (eritem), mâncărimi sau erupţie pe piele asociată cu mâncărimi (urticarie).
• concentraţie redusă de vitamină B12 în sânge.
Copii şi adolescenţi
• Date limitate la copii şi adolescenţi au arătat că evenimentele adverse au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-3%
54.95 MDL
56.65 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
Alăptare (vezi pct. 4.6).
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
Alăptare (vezi pct. 4.6).
-3%
57.96 MDL
59.75 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru menţinerea
homeostaziei glucozei.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozajul este individual, fiind stabilit de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.
Humulin NPH trebuie administrată injectabil, subcutanat, dar poate fi administrată, chiar
dacă nu este recomandat uzual, şi intramuscular. Această formă de prezentare nu trebuie
administrată intravenos.
Administrarea subcutanată trebuie efectuată la nivelul ţbraţelor, coapselor, feselor sau
abdomenului. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât acelaşi loc
de injectare să nu fie folosit mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună.
La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avut grijă să nu
se puncţioneze un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul
căruia s-a efectuat injectarea nu trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească
tehnicile corecte de injectare
Humulin NPH (izofan) poate fi administrată în asociere cu Humulin Regular (solubilă).
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare
Flaconul cu 10 ml suspensie injectabilă este destinat folosirii împreună cu o seringă
adecvată (gradată pentru 100 UI/ml).
a) Prepararea unei doze
Flacoanele care conţin Humulin NPH trebuie rotite de câteva ori între palme pentru a
omogeniza complet suspensia de insulină, până când apare un lichid tulbure sau
lăptos uniform. Dacă nu, repetaţi procedura de mai sus până când conţinutul este
amestecat. Flacoanele trebuie examinate frecvent şi nu trebuie folosite dacă sunt
prezente flocoane sau dacă particule albe, solide, aderă de fundul sau peretele
flaconului, conferindu-i un aspect de „flori de gheaţă”.
Amestecarea insulinelor: insulina cu acţiune scurtă trebuie să fie extrasă în seringă în
primul rând, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu durată lungă
de acţiune. Administrarea este recomandată imediat după amestecare. Cu toate
acestea, în cazul în care o întârziere a administrării este necesară, injectarea insulinei
poate fi efectuată mai târziu. Alternativ, se poate folosi o seringă separată pentru
fiecare tip de insulină.
A se pregăti seringa înaintea administrării, conform instrucţiunilor medicului sau
asistentei medicale.
A se folosi o seringă gradată, în conformitate cu concentraţia insulinei ce va fi
administrată.
b) Injectarea unei doze
A se administra doza corectă de insulină, conform indicaţiilor medicului sau asistentei
medicale.
Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât acelaşi loc să nu fie
folosit mai des decât, aproximativ, o dată pe lună. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la insulină umană sau la oricare dintre excipienţi, cu excepţia
situaţiilor în care insulina este utilizată ca parte a unui program de desensibilizare.
Hipoglicemie.
Este contraindicată administrarea intravenoasă de Humulin NPH.
Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru menţinerea
homeostaziei glucozei.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozajul este individual, fiind stabilit de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.
Humulin NPH trebuie administrată injectabil, subcutanat, dar poate fi administrată, chiar
dacă nu este recomandat uzual, şi intramuscular. Această formă de prezentare nu trebuie
administrată intravenos.
Administrarea subcutanată trebuie efectuată la nivelul ţbraţelor, coapselor, feselor sau
abdomenului. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât acelaşi loc
de injectare să nu fie folosit mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună.
La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avut grijă să nu
se puncţioneze un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul
căruia s-a efectuat injectarea nu trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească
tehnicile corecte de injectare
Humulin NPH (izofan) poate fi administrată în asociere cu Humulin Regular (solubilă).
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare
Flaconul cu 10 ml suspensie injectabilă este destinat folosirii împreună cu o seringă
adecvată (gradată pentru 100 UI/ml).
a) Prepararea unei doze
Flacoanele care conţin Humulin NPH trebuie rotite de câteva ori între palme pentru a
omogeniza complet suspensia de insulină, până când apare un lichid tulbure sau
lăptos uniform. Dacă nu, repetaţi procedura de mai sus până când conţinutul este
amestecat. Flacoanele trebuie examinate frecvent şi nu trebuie folosite dacă sunt
prezente flocoane sau dacă particule albe, solide, aderă de fundul sau peretele
flaconului, conferindu-i un aspect de „flori de gheaţă”.
Amestecarea insulinelor: insulina cu acţiune scurtă trebuie să fie extrasă în seringă în
primul rând, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu durată lungă
de acţiune. Administrarea este recomandată imediat după amestecare. Cu toate
acestea, în cazul în care o întârziere a administrării este necesară, injectarea insulinei
poate fi efectuată mai târziu. Alternativ, se poate folosi o seringă separată pentru
fiecare tip de insulină.
A se pregăti seringa înaintea administrării, conform instrucţiunilor medicului sau
asistentei medicale.
A se folosi o seringă gradată, în conformitate cu concentraţia insulinei ce va fi
administrată.
b) Injectarea unei doze
A se administra doza corectă de insulină, conform indicaţiilor medicului sau asistentei
medicale.
Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât acelaşi loc să nu fie
folosit mai des decât, aproximativ, o dată pe lună. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la insulină umană sau la oricare dintre excipienţi, cu excepţia
situaţiilor în care insulina este utilizată ca parte a unui program de desensibilizare.
Hipoglicemie.
Este contraindicată administrarea intravenoasă de Humulin NPH.
-3%
245.07 MDL
252.65 MDL
Rețetă medicală
Ce este GLIFOR şi pentru ce se utilizează
Glifor conţine metformină, un medicament pentru tratamentul diabetului zaharat. Acesta face parte din clasa de medicamente numite biguanide.
Insulina este un hormon produs de pancreas care face ca organismul dumneavoastră să utilizeze glucoza (zahărul) din sânge. Organismul dumneavoastră foloseşte glucoza pentru a produce energie sau o depozitează pentru a fi utilizată ulterior.
Dacă aveţi diabet zaharat, pancreasul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau organismul dumneavoastră nu poate utiliza în mod corespunzător insulina produsă. Acestea determină valori crescute ale glucozei în sângele dumneavoastră. Glifor ajută la scăderea glucozei din sânge până la valori normale.
Dacă sunteţi un adult supraponderal, administrarea de Glifor o elasticitate lungă de timp ajută la scăderea riscului de apariţie a complicaţiilor diabetului zaharat. Administrarea de Glifor poate fi asociată fie cu o stabilizare a greutăţii, fie cu o scădere modestă în greutate.
Glifor este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (numit de asemenea, şi diabet non- insulinodependent) atunci când doar dieta şi exerciţiile fizice nu sunt suficiente pentru controlul valorilor glucozei din sângele dumneavoastră. Este utilizat în special la adulţii supraponderali.
La adulţi, poate fi prescris singur sau în asociere cu un alt medicament antidiabetic (medicamente administrate oral sau insulină). La copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi, Glifor poate fi prescris singur sau împreună cu insulina. Cum să luaţi GLIFOR
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă.
Glifor nu poate înlocui beneficiile unui stil de viaţă sănătos. Se impune continuarea regimului alimentar pe care vi l-a indicat medicul dumneavoastră şi efectuarea periodică de exerciţii fizice.
Doza recomanda
La copii cu vârsta de 10 ani sau mai mari şi adolescenţi, se începe de obicei cu 500 mg sau 850 mg Glifor o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 2000mg fracţionat în 2 sau 3 prize. Tratamentul la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani este recomandat numai cu avizul special al medicului dumneavoastră, deoarece experienţa la acest grup de vârstă este limitată.
Pentru adulţi, doza iniţială este, de obicei , de 500 mg sau 850 mg Glifor de 2 sau 3 ori pe zi. Doza zilnică maximă este de 3000 mg fracţionată în 3 prize. La pacienţii cu insuficienţă renală având RFG cuprinsă între 45 și 60 ml/min, doza inițială este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină, o dată pe zi. Doza maximă zilnică este de 1000 mg, fracționată în 2 doze. Funcția rinichilor trebuie atent monitorizată (la fiecare 3-6 luni).
Dacă luaţi şi insulină, medicul dumneavoastră vă va explica cum să începeţi tratamentul cu Glifor.
Monitorizare
• Medicul dumneavoastră vă va monitoriza periodic valoarea glicemiei şi vă va ajusta doza de Glifor în funcţie de valoarea glucozei din sânge. Asiguraţi-vă că vorbiţi periodic cu medicul. Acest fapt este deosebit de important pentru copii şi adolescenţi sau dacă sunteţi o persoană în vârstă.
• Medicul dumneavoastră va verifica, de asemenea, cel puţin o dată pe an, cât de bine funcţionează rinichii dumneavoastră. Puteţi avea nevoie de controale mai frecvente dacă sunte ţi o persoană în vârstă sau dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal.
Cum să utilizaţi Glifor
Luaţi Glifor în timpul sau după mese. În acest fel evitaţi apariţia reacţiilor adverse la nivel digestiv. Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele. Înghiţiţi fiecare comprimat cu un pahar cu apă.
• Dacă luaţi o singură doză pe zi, administrarea se face dimineaţa (mic dejun).
• Dacă luaţi două doze divizate pe zi, una se va lua dimineaţa (la micul dejun), iar a doua seara (la cină).
• Dacă luaţi trei doze divizate pe zi, se vor lua dimineaţa (la micul dejun), la prânz şi seara (la cină).
Dacă, după un timp, credeţi că efectul Glifor este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
• tulburări digestive cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri de burtă (durere abdominală) şi pierderea poftei de mâncare. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent în special la începutul tratamentului cu Glifor. Va fi utilă administrarea dozelor în mai multe prize de-a lungul zilei şi administrarea în timpul sau imediat după mese.
Dacă simptomele persistă, opriţi administrarea Glifor şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
• modificări ale gustului.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• acidoză lactică. Aceasta este o complicaţie foarte rară, dar gravă, care apare în special dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere de burtă (durere abdominală) asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu oboseală marcată şi dificultate în respiraţie. Simptomele ulterioare sunt scăderea temperaturii corporale și a bătăilor cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece acidoza lactică poate produce comă. Opriţi imediat administrarea de Glifor şi contactaţi imediat un medic sau cel mai apropiat spital.
• valori anormale ale testelor funcţiei ficatului sau hepatită (inflamaţia ficatului; aceasta poate produce oboseală, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, însoţite sau nu de îngălbenirea pielii şi albului ochilor). Dacă aceasta vi se întâmplă dumneavoastră, opriţi administrarea de Glifor şi luaţi legătura cu medicul dumneavoastră.
• reacţii cutanate cum sunt roşeaţă a pielii (eritem), mâncărimi sau erupţie pe piele asociată cu mâncărimi (urticarie).
• concentraţie redusă de vitamină B12 în sânge.
Copii şi adolescenţi
• Date limitate la copii şi adolescenţi au arătat că evenimentele adverse au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Glifor conţine metformină, un medicament pentru tratamentul diabetului zaharat. Acesta face parte din clasa de medicamente numite biguanide.
Insulina este un hormon produs de pancreas care face ca organismul dumneavoastră să utilizeze glucoza (zahărul) din sânge. Organismul dumneavoastră foloseşte glucoza pentru a produce energie sau o depozitează pentru a fi utilizată ulterior.
Dacă aveţi diabet zaharat, pancreasul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau organismul dumneavoastră nu poate utiliza în mod corespunzător insulina produsă. Acestea determină valori crescute ale glucozei în sângele dumneavoastră. Glifor ajută la scăderea glucozei din sânge până la valori normale.
Dacă sunteţi un adult supraponderal, administrarea de Glifor o elasticitate lungă de timp ajută la scăderea riscului de apariţie a complicaţiilor diabetului zaharat. Administrarea de Glifor poate fi asociată fie cu o stabilizare a greutăţii, fie cu o scădere modestă în greutate.
Glifor este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (numit de asemenea, şi diabet non- insulinodependent) atunci când doar dieta şi exerciţiile fizice nu sunt suficiente pentru controlul valorilor glucozei din sângele dumneavoastră. Este utilizat în special la adulţii supraponderali.
La adulţi, poate fi prescris singur sau în asociere cu un alt medicament antidiabetic (medicamente administrate oral sau insulină). La copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi, Glifor poate fi prescris singur sau împreună cu insulina. Cum să luaţi GLIFOR
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă.
Glifor nu poate înlocui beneficiile unui stil de viaţă sănătos. Se impune continuarea regimului alimentar pe care vi l-a indicat medicul dumneavoastră şi efectuarea periodică de exerciţii fizice.
Doza recomanda
La copii cu vârsta de 10 ani sau mai mari şi adolescenţi, se începe de obicei cu 500 mg sau 850 mg Glifor o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 2000mg fracţionat în 2 sau 3 prize. Tratamentul la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani este recomandat numai cu avizul special al medicului dumneavoastră, deoarece experienţa la acest grup de vârstă este limitată.
Pentru adulţi, doza iniţială este, de obicei , de 500 mg sau 850 mg Glifor de 2 sau 3 ori pe zi. Doza zilnică maximă este de 3000 mg fracţionată în 3 prize. La pacienţii cu insuficienţă renală având RFG cuprinsă între 45 și 60 ml/min, doza inițială este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină, o dată pe zi. Doza maximă zilnică este de 1000 mg, fracționată în 2 doze. Funcția rinichilor trebuie atent monitorizată (la fiecare 3-6 luni).
Dacă luaţi şi insulină, medicul dumneavoastră vă va explica cum să începeţi tratamentul cu Glifor.
Monitorizare
• Medicul dumneavoastră vă va monitoriza periodic valoarea glicemiei şi vă va ajusta doza de Glifor în funcţie de valoarea glucozei din sânge. Asiguraţi-vă că vorbiţi periodic cu medicul. Acest fapt este deosebit de important pentru copii şi adolescenţi sau dacă sunteţi o persoană în vârstă.
• Medicul dumneavoastră va verifica, de asemenea, cel puţin o dată pe an, cât de bine funcţionează rinichii dumneavoastră. Puteţi avea nevoie de controale mai frecvente dacă sunte ţi o persoană în vârstă sau dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal.
Cum să utilizaţi Glifor
Luaţi Glifor în timpul sau după mese. În acest fel evitaţi apariţia reacţiilor adverse la nivel digestiv. Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele. Înghiţiţi fiecare comprimat cu un pahar cu apă.
• Dacă luaţi o singură doză pe zi, administrarea se face dimineaţa (mic dejun).
• Dacă luaţi două doze divizate pe zi, una se va lua dimineaţa (la micul dejun), iar a doua seara (la cină).
• Dacă luaţi trei doze divizate pe zi, se vor lua dimineaţa (la micul dejun), la prânz şi seara (la cină).
Dacă, după un timp, credeţi că efectul Glifor este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
• tulburări digestive cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri de burtă (durere abdominală) şi pierderea poftei de mâncare. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent în special la începutul tratamentului cu Glifor. Va fi utilă administrarea dozelor în mai multe prize de-a lungul zilei şi administrarea în timpul sau imediat după mese.
Dacă simptomele persistă, opriţi administrarea Glifor şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
• modificări ale gustului.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• acidoză lactică. Aceasta este o complicaţie foarte rară, dar gravă, care apare în special dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere de burtă (durere abdominală) asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu oboseală marcată şi dificultate în respiraţie. Simptomele ulterioare sunt scăderea temperaturii corporale și a bătăilor cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece acidoza lactică poate produce comă. Opriţi imediat administrarea de Glifor şi contactaţi imediat un medic sau cel mai apropiat spital.
• valori anormale ale testelor funcţiei ficatului sau hepatită (inflamaţia ficatului; aceasta poate produce oboseală, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, însoţite sau nu de îngălbenirea pielii şi albului ochilor). Dacă aceasta vi se întâmplă dumneavoastră, opriţi administrarea de Glifor şi luaţi legătura cu medicul dumneavoastră.
• reacţii cutanate cum sunt roşeaţă a pielii (eritem), mâncărimi sau erupţie pe piele asociată cu mâncărimi (urticarie).
• concentraţie redusă de vitamină B12 în sânge.
Copii şi adolescenţi
• Date limitate la copii şi adolescenţi au arătat că evenimentele adverse au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-3%
84.73 MDL
87.35 MDL
Rețetă medicală
Substanta activa:Acid thioctic 600 mg
Compozitia si forma de prezentare: comp. 600 N30 in blister
Actiunea farmacologica: Acidul tioctic sau alfa-lipoic este un antioxidant endogen care leaga radicalii liberi. Este coenzima a unor complexe plurienzimatice mitocondriale.
INDICATII
Afectiunile sensibilitatii in polineuropatia diabetica. Bolile hepatice, ateroscleroza, intoxicatiile
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Intern: cate 200 – 600mg o data pe zi comprimare, se inghit intregi cu putina apa
CONTRAINDICATII
Lactatia, hipersensibilitatea la acidul alfa-lipoic.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Probleme deosebite nu se prevad. In debutul tratamentului polineuropatiei creste sensibilitatea, care se manifesta prin parestezie, datorita proceselor regenerative stimulate de preparat.
Conditii de Pastrare:Sunt depozitate intr-un loc uscat, la o temperatura de maximum 25°C
Compozitia si forma de prezentare: comp. 600 N30 in blister
Actiunea farmacologica: Acidul tioctic sau alfa-lipoic este un antioxidant endogen care leaga radicalii liberi. Este coenzima a unor complexe plurienzimatice mitocondriale.
INDICATII
Afectiunile sensibilitatii in polineuropatia diabetica. Bolile hepatice, ateroscleroza, intoxicatiile
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Intern: cate 200 – 600mg o data pe zi comprimare, se inghit intregi cu putina apa
CONTRAINDICATII
Lactatia, hipersensibilitatea la acidul alfa-lipoic.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Probleme deosebite nu se prevad. In debutul tratamentului polineuropatiei creste sensibilitatea, care se manifesta prin parestezie, datorita proceselor regenerative stimulate de preparat.
Conditii de Pastrare:Sunt depozitate intr-un loc uscat, la o temperatura de maximum 25°C
-3%
242.55 MDL
250.05 MDL
CE ESTE Maninil® 5 ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Maninil® 5 face parte din grupul de medicamente cunoscute sub denumirea de
hipoglicemiante orale; sulfonamide, derivaţi de uree.
Maninil® 5 este un medicament folosit pentru controlul nivelului zahărului din
sânge indicat în tratamentul diabetului zaharat tip 2 insulino-independent la adulţi.
Domeniul de aplicare
Maninil® 5 este un medicament folosit pentru controlul nivelului zahărului din
sânge indicat în trata mentul diabetului zaharat tip 2 insulino-independent la adulţi,
atunci când doar regimul alimentar, exerciţiile fizice şi scăderea greutăţii corporale
nu pot menţine glicemia la valori normale.
Maninil® 5 poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu metformina.
CUM SĂ LUAŢI Maninil ® 5
Utilizaţi întotdeauna Maninil ® 5 exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Acest medicament este destinat exclusiv adulţilor. Ca şi în cazul altor medicamente
care scad glicemia, dozele de glibenclamidă se vor adapta fiecărui pacient în parte,
în funcţie de rezultatele probelor de laborator. Medicul vă va recomanda doza
minimă eficace.
Iniţierea tratamentului:
Cura de tratament se iniţiază, de regulă, cu administrarea dozei egale cu ½-1
comprimat Maninil® 5 (ce corespunde cu 2,5-5 mg glibenclamidă) o dată pe zi.
Doza poate fi crescută treptat până la obţinerea nivelul dorit de glicemie. Doza
maximă nictemerală constituie 3 comprimate Maninil® 5 (ce corespunde cu 15 mg
glibenclamidă) pe zi.
Trecerea de la alte antidiabetice orale:
Dacă va fost schimbat tratamentul de pe alte medicamente antidiabetice orale
(destinate pentru administrare orală) pe Maninil ® 5, doza inițială va fi: - ½ (1)
comprimat Manini ® 5 (ce corespunde cu 2,5-5 mg glibenclamidă) pe zi.
Grupuri speciale de pacienți:
Dacă sunteți în vârstă sau slăbit, fie subponderali, sau aveţi dereglări ale funcției
renale sau hepatice, sau pentru alte motive, sunteți predispus la hipoglicemie, apoi,
pentru a reduce riscul de dezvoltare a acestuia, la începutul și de-a lungul
tratamentului ar trebui să primiţi doze mai mici. În anumite circumstanțe, cum ar fi
atunci când vă schimbați greutatea sau stilul de viață în dozare ar trebui să se
intervie cu modificări corespunzătoare.
Combinații cu alte medicamente antidiabetice:
În anumite circumstanțe, este posibil să fie adăugate prescripții suplimentare din
grupul glitazonei (rosiglitazonă, pioglitazonă).
Maninil ® 5 poate fi de asemenea combinate cu alte medicamente anti-diabetice,
ce nu stimulează secreția de insulină nativă (guarmel sau acarboza).
În caz de reducere a producţiei de insulină proprie (ineficacitatea tratamentului
secundar ca urmare a epuizării de celule care produc insulina), puteți încerca o
combinație cu terapia cu insulina. Cu toate acestea, în cazul încetării complete a
producţiei de insulină proprie este indicat doar un singur tratament, cel cu insulină
(insulină în monoterapie).
Dacă aveți impresia că acțiunea Maninil ® 5 este prea puternică sau prea slabă, vă
rugăm să consultați medicul sau farmacistul.
Modul de administrare
Luaţi comprimatele de Maninil ® 5 înainte de masă, fără a se mesteca, cu suficientă
apă.
Cu o doză zilnică de până la 2 comprimate, se ia înainte de micul dejun.
Cu o doză zilnică de mai mult de 2 comprimate Maninil ® 5, se recomandă să se
distribuie cantitatea în două prize (dimineața și seara), doza mare trebuie
administrată înainte de micul dejun.
În ceea ce privește administrarea medicamentului, vă rugăm să urmați
instrucțiunile medicului curant.
Important este medicamentul de fiecare dată în același timp!
Instrucțiuni pentru divizarea comprimatului:
Comprimatele pot fi divizate în două părți egale, cu aceeași doză.
Ţineţi comprimatul cu degetele mari și degetele arătătoare a ambelor mâini cu
incizia de divizare în sus apoi apăsaţi cu degetele de-a lungul inciziei în jos pentru
a rupe pilula în jumătate.
Durata administrării:
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul curant. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Maninil ® 5 poate determina reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele. Acestea au fost clasificate astfel:
Foarte frecvente (care afectează mai mult de 1 pacient din 10);
Frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi);
Mai puţin frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi);
Rare (care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi);
Foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10 000 pacienţi);
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvente
Tulburări metabolice și de nutriție
te cel mai frecvent efect advers în tratament cu glibenclamidă.
În anumite condiții, poate fi de o durată prelungită și poate duce la hipoglicemie
severă, cu comă (stare de inconștiență profundă). În timpul unei hipoglicemii cu
evoluţie mascată cu leziuni ale nervilor (neuropatie vegetativă), sau administrarea
simultană a unor remedii pentru scăderea tensiunii arteriale (Vezi pct. 2 "Alte
medicamente si Maninil ® 5"), simptomele tipice de hipoglicemie pot fi diminuate
sau absente; în acest caz, este mai greu de a recunoaşte o hipoglicemie.
Cum apare hipoglicemia
Posibile cauze pentru scăderea nivelului glicemiei în sânge sunt descrise în
secțiunea 2. "Atenționări și precauții".
Cum poți recunoaște hipoglicemia
Hipoglicemia este caracterizată printr-o scădere a glicemiei în sânge, aproximativ
sub 50 mg / dl. Următoarele simptome vă poate indica o scădere excesivă nivelului
glicemiei în sânge:
ție bruscă, palpitații, tremurături, foame, anxietate, "înțepături" în gură,
paloare, dureri de cap, somnolență, tulburări de somn, frica, lipsa de mișcare,
simptome neurologice tranzitorii (de exemplu, tulburari de vedere și vorbire,
fenomen de paralizie sau tulburări senzoriale).
Dacă hipoglicemia progreseaza, aceasta ar putea duce la pierderea controlului
asupra starii generale cu pierdere de cunoștința. In acest caz, cel mai frecvent,
pielea devine umedă și rece și există o tendință de apariţie a convulsiilor.
Ce facem în caz de scădere bruscă a nivelului glicemiei în sange (hipoglicemie)
Măsurile în caz de hipoglicemie sunt descrise în punctul 3. " CUM SĂ LUAŢI Maninil
® 5."
Dacă aveți hipoglicemie, contactați imediat medicul dumneavoastră; el va decide
dacă să modifice sau nu tratamentul medicamentos cu Maninil ® 5.
Mai puţin frecvente
Tulburari ale pielii și țesutului subcutanat
Urticaria
ții cutanate (eritem nodular, erupție cutanată maculopapulară sau
morbilliformă)
.
Aceste efecte sunt reacții de hipersensibilitate tranzitorii, cu toate acestea, în cazuri
foarte rare, acestea pot trece în stări grave ce pot pune viaţa în pericol, însoțite de
dificultăți de respirație și o scădere a tensiunii arteriale, până la șoc.
Rare
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic
nivelul pielii)
Foarte rare
Tulburări a ficatului și vezicii biliare
șterea enzimelor hepatice, hepatită, induse de medicamente, icter datorat
posibil reacțiilor de hipersensibilitate a ficatului.
Aceste tulburări ale funcției hepatice după anularea tartamentului cu Maninil ® 5
regresează, dar în cazuri rare poate duce la insuficienţă hepatica ce poate pune
viaţa in pericol.
Tulburari ale pielii și țesutului subcutanat
ții generale de hipersensibilitate, însoțite de o erupție pe piele, dureri
articulare, febră, apariția de proteine în urină şi icter.
inflamarea alergică a vaselor sanguine, ce poate pune viaţa in pericol.
La apariţia reacțiilor cutanate contactați imediat medicul dumneavoastră!
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic
șii și albe în sânge
Schimbările din sânge menţionate, după anularea tratamentului cu Maninil ® 5, în
general regresează, dar foarte rar, ele pot pune viața în pericol. https://bit.ly/3hVwryO
Maninil® 5 face parte din grupul de medicamente cunoscute sub denumirea de
hipoglicemiante orale; sulfonamide, derivaţi de uree.
Maninil® 5 este un medicament folosit pentru controlul nivelului zahărului din
sânge indicat în tratamentul diabetului zaharat tip 2 insulino-independent la adulţi.
Domeniul de aplicare
Maninil® 5 este un medicament folosit pentru controlul nivelului zahărului din
sânge indicat în trata mentul diabetului zaharat tip 2 insulino-independent la adulţi,
atunci când doar regimul alimentar, exerciţiile fizice şi scăderea greutăţii corporale
nu pot menţine glicemia la valori normale.
Maninil® 5 poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu metformina.
CUM SĂ LUAŢI Maninil ® 5
Utilizaţi întotdeauna Maninil ® 5 exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Acest medicament este destinat exclusiv adulţilor. Ca şi în cazul altor medicamente
care scad glicemia, dozele de glibenclamidă se vor adapta fiecărui pacient în parte,
în funcţie de rezultatele probelor de laborator. Medicul vă va recomanda doza
minimă eficace.
Iniţierea tratamentului:
Cura de tratament se iniţiază, de regulă, cu administrarea dozei egale cu ½-1
comprimat Maninil® 5 (ce corespunde cu 2,5-5 mg glibenclamidă) o dată pe zi.
Doza poate fi crescută treptat până la obţinerea nivelul dorit de glicemie. Doza
maximă nictemerală constituie 3 comprimate Maninil® 5 (ce corespunde cu 15 mg
glibenclamidă) pe zi.
Trecerea de la alte antidiabetice orale:
Dacă va fost schimbat tratamentul de pe alte medicamente antidiabetice orale
(destinate pentru administrare orală) pe Maninil ® 5, doza inițială va fi: - ½ (1)
comprimat Manini ® 5 (ce corespunde cu 2,5-5 mg glibenclamidă) pe zi.
Grupuri speciale de pacienți:
Dacă sunteți în vârstă sau slăbit, fie subponderali, sau aveţi dereglări ale funcției
renale sau hepatice, sau pentru alte motive, sunteți predispus la hipoglicemie, apoi,
pentru a reduce riscul de dezvoltare a acestuia, la începutul și de-a lungul
tratamentului ar trebui să primiţi doze mai mici. În anumite circumstanțe, cum ar fi
atunci când vă schimbați greutatea sau stilul de viață în dozare ar trebui să se
intervie cu modificări corespunzătoare.
Combinații cu alte medicamente antidiabetice:
În anumite circumstanțe, este posibil să fie adăugate prescripții suplimentare din
grupul glitazonei (rosiglitazonă, pioglitazonă).
Maninil ® 5 poate fi de asemenea combinate cu alte medicamente anti-diabetice,
ce nu stimulează secreția de insulină nativă (guarmel sau acarboza).
În caz de reducere a producţiei de insulină proprie (ineficacitatea tratamentului
secundar ca urmare a epuizării de celule care produc insulina), puteți încerca o
combinație cu terapia cu insulina. Cu toate acestea, în cazul încetării complete a
producţiei de insulină proprie este indicat doar un singur tratament, cel cu insulină
(insulină în monoterapie).
Dacă aveți impresia că acțiunea Maninil ® 5 este prea puternică sau prea slabă, vă
rugăm să consultați medicul sau farmacistul.
Modul de administrare
Luaţi comprimatele de Maninil ® 5 înainte de masă, fără a se mesteca, cu suficientă
apă.
Cu o doză zilnică de până la 2 comprimate, se ia înainte de micul dejun.
Cu o doză zilnică de mai mult de 2 comprimate Maninil ® 5, se recomandă să se
distribuie cantitatea în două prize (dimineața și seara), doza mare trebuie
administrată înainte de micul dejun.
În ceea ce privește administrarea medicamentului, vă rugăm să urmați
instrucțiunile medicului curant.
Important este medicamentul de fiecare dată în același timp!
Instrucțiuni pentru divizarea comprimatului:
Comprimatele pot fi divizate în două părți egale, cu aceeași doză.
Ţineţi comprimatul cu degetele mari și degetele arătătoare a ambelor mâini cu
incizia de divizare în sus apoi apăsaţi cu degetele de-a lungul inciziei în jos pentru
a rupe pilula în jumătate.
Durata administrării:
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul curant. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Maninil ® 5 poate determina reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele. Acestea au fost clasificate astfel:
Foarte frecvente (care afectează mai mult de 1 pacient din 10);
Frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi);
Mai puţin frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi);
Rare (care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi);
Foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10 000 pacienţi);
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvente
Tulburări metabolice și de nutriție
te cel mai frecvent efect advers în tratament cu glibenclamidă.
În anumite condiții, poate fi de o durată prelungită și poate duce la hipoglicemie
severă, cu comă (stare de inconștiență profundă). În timpul unei hipoglicemii cu
evoluţie mascată cu leziuni ale nervilor (neuropatie vegetativă), sau administrarea
simultană a unor remedii pentru scăderea tensiunii arteriale (Vezi pct. 2 "Alte
medicamente si Maninil ® 5"), simptomele tipice de hipoglicemie pot fi diminuate
sau absente; în acest caz, este mai greu de a recunoaşte o hipoglicemie.
Cum apare hipoglicemia
Posibile cauze pentru scăderea nivelului glicemiei în sânge sunt descrise în
secțiunea 2. "Atenționări și precauții".
Cum poți recunoaște hipoglicemia
Hipoglicemia este caracterizată printr-o scădere a glicemiei în sânge, aproximativ
sub 50 mg / dl. Următoarele simptome vă poate indica o scădere excesivă nivelului
glicemiei în sânge:
ție bruscă, palpitații, tremurături, foame, anxietate, "înțepături" în gură,
paloare, dureri de cap, somnolență, tulburări de somn, frica, lipsa de mișcare,
simptome neurologice tranzitorii (de exemplu, tulburari de vedere și vorbire,
fenomen de paralizie sau tulburări senzoriale).
Dacă hipoglicemia progreseaza, aceasta ar putea duce la pierderea controlului
asupra starii generale cu pierdere de cunoștința. In acest caz, cel mai frecvent,
pielea devine umedă și rece și există o tendință de apariţie a convulsiilor.
Ce facem în caz de scădere bruscă a nivelului glicemiei în sange (hipoglicemie)
Măsurile în caz de hipoglicemie sunt descrise în punctul 3. " CUM SĂ LUAŢI Maninil
® 5."
Dacă aveți hipoglicemie, contactați imediat medicul dumneavoastră; el va decide
dacă să modifice sau nu tratamentul medicamentos cu Maninil ® 5.
Mai puţin frecvente
Tulburari ale pielii și țesutului subcutanat
Urticaria
ții cutanate (eritem nodular, erupție cutanată maculopapulară sau
morbilliformă)
.
Aceste efecte sunt reacții de hipersensibilitate tranzitorii, cu toate acestea, în cazuri
foarte rare, acestea pot trece în stări grave ce pot pune viaţa în pericol, însoțite de
dificultăți de respirație și o scădere a tensiunii arteriale, până la șoc.
Rare
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic
nivelul pielii)
Foarte rare
Tulburări a ficatului și vezicii biliare
șterea enzimelor hepatice, hepatită, induse de medicamente, icter datorat
posibil reacțiilor de hipersensibilitate a ficatului.
Aceste tulburări ale funcției hepatice după anularea tartamentului cu Maninil ® 5
regresează, dar în cazuri rare poate duce la insuficienţă hepatica ce poate pune
viaţa in pericol.
Tulburari ale pielii și țesutului subcutanat
ții generale de hipersensibilitate, însoțite de o erupție pe piele, dureri
articulare, febră, apariția de proteine în urină şi icter.
inflamarea alergică a vaselor sanguine, ce poate pune viaţa in pericol.
La apariţia reacțiilor cutanate contactați imediat medicul dumneavoastră!
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic
șii și albe în sânge
Schimbările din sânge menţionate, după anularea tratamentului cu Maninil ® 5, în
general regresează, dar foarte rar, ele pot pune viața în pericol. https://bit.ly/3hVwryO
-3%
35.26 MDL
36.35 MDL
CE ESTE JANUMET ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Janumet conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.
sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai
dipeptidil peptidazei-4)
metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.
Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii adulţi cu o
formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Acest medicament ajută la creșterea
valorilor insulinei produsă după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.
Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor
zahărului din sângele dumneavoastră. Acest medicament poate fi utilizat singur sau împreună cu
anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă
insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui.
Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest
lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme
medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie. CUM SĂ UTILIZAŢI JANUMET
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luați un comprimat:
de două ori pe zi pe cale orală
împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea
zahărului din sânge.
În timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să continuaţi regimul alimentar recomandat de
către medicul dumneavoastră şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod
egal pe parcursul zilei.
Este puţin probabil ca administrarea doar a acestui medicament să determine o valoare anormal de
mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea acestui medicament în asociere cu un
medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este
posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.
Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de
timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:
prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din
organism) precum stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu
mult mai puţine lichide decât normal
planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri
cu raze X
Dacă utilizaţi mai mult Janumet decât trebuie
Dacă utilizaţi o doză din acest medicament mai mare decât doza care v-a fost recomandată, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră. Mergeţi la spital dacă aveţi simptome de acidoză lactică, cum
suntsenzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, durere la nivelul stomacului, scădere
în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă.
Dacă uitaţi să utilizaţi Janumet
Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu vă amintiţi până când a venit
momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitată şi continuaţi orarul obişnuit de administrare.
Nu luaţi o doză dublă din acest medicament.
Dacă încetaţi să utilizaţi Janumet
Continuaţi să utilizaţi acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat,
pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge. Nu trebuie să opriţi administrarea
acestui medicament fără a discuta în prealabil cu medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să utilizaţi
Janumet, valoarea zahărului din sânge poate să crească din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
OPRIŢI administrarea Janumet şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
Durere abdominală severă și persistentă (zona stomacului) care poate ajunge la nivelul
spatelui, însoțită sau nu de greață și vărsături, acestea putând fi semne ale inflamaţiei
pancreasului (pancreatită).
Foarte rar (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), pacienţii care utilizează metformin (una dintre
substanţele active din Janumet) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult
acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu
funcţionează normal. Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic
dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:
senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), durere la nivelul stomacului (durere
abdominală), crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie accelerată şi
senzaţie de frig sau disconfort.
Dacă prezentaţi o reacţie alergică gravă (cu frecvenţă necunoscută), incluzând erupţie trecătoare pe
piele, urticarie şi umflare a feţei, buzelor, limbii şi faringelui care poate determina dificultăţi în
respiraţie sau la înghiţire, opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia
alergică şi un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început
tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge, greaţă,
balonare, vărsături
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere la nivelul stomacului, diaree,
constipaţie, somnolenţă
Unii pacienţi au prezentat diaree, greaţă, balonare, constipaţie, durere la nivelul stomacului sau
vărsături atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin (frecvența de apariție:
frecvente).
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu o sulfoniluree cum esteglimepirida:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge
Frecvente: constipaţie
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu pioglitazonă:
Frecvente: umflare a mâinilor şi picioarelor. https://bit.ly/3eCoVqw
Janumet conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.
sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai
dipeptidil peptidazei-4)
metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.
Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii adulţi cu o
formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Acest medicament ajută la creșterea
valorilor insulinei produsă după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.
Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor
zahărului din sângele dumneavoastră. Acest medicament poate fi utilizat singur sau împreună cu
anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă
insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui.
Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest
lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme
medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie. CUM SĂ UTILIZAŢI JANUMET
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luați un comprimat:
de două ori pe zi pe cale orală
împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea
zahărului din sânge.
În timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să continuaţi regimul alimentar recomandat de
către medicul dumneavoastră şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod
egal pe parcursul zilei.
Este puţin probabil ca administrarea doar a acestui medicament să determine o valoare anormal de
mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea acestui medicament în asociere cu un
medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este
posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.
Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de
timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:
prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din
organism) precum stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu
mult mai puţine lichide decât normal
planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri
cu raze X
Dacă utilizaţi mai mult Janumet decât trebuie
Dacă utilizaţi o doză din acest medicament mai mare decât doza care v-a fost recomandată, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră. Mergeţi la spital dacă aveţi simptome de acidoză lactică, cum
suntsenzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, durere la nivelul stomacului, scădere
în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă.
Dacă uitaţi să utilizaţi Janumet
Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu vă amintiţi până când a venit
momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitată şi continuaţi orarul obişnuit de administrare.
Nu luaţi o doză dublă din acest medicament.
Dacă încetaţi să utilizaţi Janumet
Continuaţi să utilizaţi acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat,
pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge. Nu trebuie să opriţi administrarea
acestui medicament fără a discuta în prealabil cu medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să utilizaţi
Janumet, valoarea zahărului din sânge poate să crească din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
OPRIŢI administrarea Janumet şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
Durere abdominală severă și persistentă (zona stomacului) care poate ajunge la nivelul
spatelui, însoțită sau nu de greață și vărsături, acestea putând fi semne ale inflamaţiei
pancreasului (pancreatită).
Foarte rar (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), pacienţii care utilizează metformin (una dintre
substanţele active din Janumet) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult
acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu
funcţionează normal. Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic
dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:
senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), durere la nivelul stomacului (durere
abdominală), crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie accelerată şi
senzaţie de frig sau disconfort.
Dacă prezentaţi o reacţie alergică gravă (cu frecvenţă necunoscută), incluzând erupţie trecătoare pe
piele, urticarie şi umflare a feţei, buzelor, limbii şi faringelui care poate determina dificultăţi în
respiraţie sau la înghiţire, opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia
alergică şi un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început
tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge, greaţă,
balonare, vărsături
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere la nivelul stomacului, diaree,
constipaţie, somnolenţă
Unii pacienţi au prezentat diaree, greaţă, balonare, constipaţie, durere la nivelul stomacului sau
vărsături atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin (frecvența de apariție:
frecvente).
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu o sulfoniluree cum esteglimepirida:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge
Frecvente: constipaţie
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu pioglitazonă:
Frecvente: umflare a mâinilor şi picioarelor. https://bit.ly/3eCoVqw
Rețetă medicală
CE ESTE SIOFOR 500 ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ce este SIOFOR 500
SIOFOR 500 conţine metformină, fiind un medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Acesta face parte din clasa de medicamente numite biguanide.
Insulina este un hormon produs de pancreas care face ca organismul dumneavoastră să utilizeze
glucoza (zahărul) din sânge. Organismul dumneavoastră foloseşte glucoza pentru a produce energie
sau o depozitează pentru a fi utilizată ulterior.
Dacă aveţi diabet zaharat, pancreasul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau organismul
dumneavoastră nu poate utiliza în mod corespunzător insulina produsă. Acestea determină valori
crescute ale glucozei în sângele dumneavoastră. SIOFOR 500 ajută la scăderea glucozei din sânge
până la valori normale.
Dacă sunteţi un adult supraponderal, luaţi SIOFOR 500 o perioadă lungă de timp pentru a scădea
riscurile complicaţiilor diabetului zaharat de tip 2. Administrarea de SIOFOR 500 poate fi asociată
fie cu o stabilizare a greutăţii, fie cu o scădere modestă în greutate.
2
Pentru ce este utilizat SIOFOR 500
SIOFOR 500 este medicament pentru:
• tratament pentru prediabetici la adulții care au un risc ridicat de a dezvolta diabet zaharat de
tip 2 (numit diabet zaharat noninsulino dependent) de exemplu, la pacienții cu toleranță
scăzută la glucoză (IGT) și cu dereglarea conținutului glicemiei în plazmă à jeun (IFG) cât și
la următoarele persoane: <60 ani, cu un IMC ≥30 kg / m 2, cu un istoric familial de diabet la
rude de grad I, cu trigliceridele crescute, cu HDL colesterol redus, hipertensiune, HbA1c
≥6,0%, cu diabet gestational în anamneză
• Tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulţi, în special, la pacienţii supraponderali,
pentru un control adecvat al glicemiei în sînge.
La adulţi cu diabet zaharat de tip 2, SIOFOR 500 poate fi prescris singur sau în asociere cu un
alt medicament antidiabetic (medicamente administrate oral sau cu insulină).
La copii cu vârsta de 10 ani şi la adolescenţi cu diabet zaharat de tip 2, SIOFOR 500 poate fi
prescris singur sau împreună cu insulina.
Tratamentul cu SIOFOR 500 întotdeauna va fi asociat cu o dietă corespunzătoare și exerciții fizice. CUM SĂ UTILIZAŢI SIOFOR 500
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
SIOFOR 500 nu poate înlocui beneficiile unui stil de viaţă sănătos. Se impune continuarea
regimului alimentar pe care vi l-a indicat medicul dumneavoastră şi efectuarea periodică de exerciţii
fizice.
Doza recomandată este:
Adulţi: doza iniţială este, obişnuit, 1 comprimat filmat SIOFOR 500 de 2 sau 3 ori pe zi (ce
corespunde cu 1000-1500 mg clorhidrat de metformină pe zi) sau 850 mg clorhidrat de metformină
de 2-3 ori pe zi (un astfel de dozaj nu este posibil cu SIOFOR 500).
Doza zilnică maximă este de 2 comprimate filmate SIOFOR 500 de 3 ori pe zi (ce corespunde cu
3000 mg clorhidrat de metformină pe zi).
Dacă suferiți de afectarea funcției renale, medicul dumneavoastră va reduce probabil doza.
Utilizarea la copii și adolescenți
La copii cu vârsta de 10 ani sau mai mari şi adolescenţi, se începe cu 1 comprimat filmat SIOFOR
500 (ce corespunde cu 500 mg clorhidrat de metformină) o dată pe zi sau 850 mg clorhidrat de
metformină de 1 dată pe zi (un astfel de dozaj nu este posibil cu SIOFOR 500).
Doza zilnică maximă este de 2 comprimate filmate SIOFOR 500 de 2 ori pe zi (ce corespunde cu
2000 mg clorhidrat de metformină pe zi).
Tratamentul la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani este recomandat numai cu avizul special al
medicului, deoarece experienţa la acest grup de vârstă este limitată.
Dacă luaţi şi insulină, medicul dumneavoastră vă va explica cum să începeţi tratamentul cu
SIOFOR 500.
Monoterapia (prediabetici)
Doza inițială recomandată în prediabet este de un comprimat filmat (500 mg), care poate fi crescută
pînă la două ori pe zi, dacă este necesar (de două ori pe zi cîte 500 mg).
Comprimatele filmate trebuie să fie luate în timpul sau după mese.
O creștere lentă a dozei poate îmbunătăți tolerabilitatea gastro-intestinală.
6
Pe baza unor factori de risc și de control glicemic regulat, medicul va evalua, dacă tratamentul
trebuie continuat.
Monitorizarea
• Medicul dumneavoastră vă va ajusta doza de SIOFOR 500 în urma verificării periodice a
valoarii zahărului din sânge. Asiguraţi-vă că vorbiţi periodic cu medicul. Acest fapt este deosebit de
important pentru copii şi adolescenţi sau dacă sunteţi o persoană în vârstă.
• În timpul tratamentului cu Siofor 500, medicul dumneavoastră va verifica funcția rinichilor
cel puţin o dată pe an sau mai des, în cazul vîrstei avansate și/sau a funcției renale afectate.
Cum să utilizaţi SIOFOR 500
Luaţi comprimatele în timpul sau la sfârşitul mesei. În acest fel evitaţi apariţia reacţiilor adverse la
nivel digestiv.
Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele. Înghiţiţi fiecare comprimat cu un pahar de apă.
• Dacă luaţi o singură doză pe zi, administrarea se face dimineaţa (mic dejun)
• Dacă luaţi două doze divizate pe zi, una se va lua dimineaţa (la micul dejun), iar a doua seara
(la cină).
• Dacă luaţi trei doze divizate pe zi, se vor lua dimineaţa (la micul dejun), la prânz şi seara (la
cină).
În cazul în care, după un timp, credeți că efectul SIOFOR 500 este prea puternic sau prea slab,
discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Dacă utilizaţi mai mult SIOFOR 500 decât trebuie
Dacă aţi luat mai mult SIOFOR 500 decât ar fi trebuit, se poate instala acidoza lactică. Simptomele
acidozei lactice sunt vărsături, durere de burtă (durere abdominală) asociată cu crampe musculare,
stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate în respiraţie. Dacă aceasta vi se
întâmplă dumneavoastră, puteţi avea nevoie imediat de tratament în staționar deoarece lactoacidoza
poate induce în stare de comă. Contactați imediat un medic sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi SIOFOR 500
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Luaţi doza următoare la timpul obişnuit.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacții adverse sau simptome importante la care trebuie să știți măsurile de precauție în cazul în
care acestea apar:
7
Siofor 500 poate cauza reacții adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane), dar
foarte grave numite acidoză lactică (vezi pct. “Atenționări și precauții”). Dacă aceasta vi se
întîmplă, trebuie să opriți administrarea de Siofor 500 și adresați-vă medicului sau celui mai
apropiat spital, așa încît acidoza lactică poate induce în stare de comă.
Alte reacții adverse posibile:
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
• tulburări digestive, cum ar fi senzație de rău (greaţă), stare de rău (vărsături), diaree, dureri de
burtă (durere abdominală) şi pierderea apetitului alimentar. Aceste reacţii adverse pot apare
cel mai frecvent în special la începutul tratamentului cu SIOFOR 500. Va fi utilă
administrarea dozelor în mai multe prize de-a lungul zilei şi administrarea comprimatelor în
timpul sau imediat după mese. Dacă simptomele persistă, opriţi administrarea SIOFOR
500 şi adresaţi-vă medicului.
Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 persoane) • tulburări ale
gustului.
Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10 000 persoane)
• reacţii cutanate cum sunt roşeaţă a pielii (eritem), mâncărimi sau erupţie pe piele asociată cu
mâncărimi (urticarie).
• concentraţie redusă de vitamină B12 în sânge.
• valori anormale ale testelor funcţionale hepatice sau hepatită (inflamaţia ficatului; aceasta
poate determina oboseală, pierderea apetitului alimentar, scădere în greutate, cu sau fără
îngălbenirea pielii sau a albului ochilor). Dacă prezentaţi aceste reacţii, întrerupeţi
administrarea de SIOFOR 500 şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră imediat.
Reacții adverse suplimentare la copii și adolescenți
Există date limitate la copii şi adolescenţi care să arate că evenimentele adverse au fost similare ca
natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt
publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau
e-mail:[email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3kGNXc6
Ce este SIOFOR 500
SIOFOR 500 conţine metformină, fiind un medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Acesta face parte din clasa de medicamente numite biguanide.
Insulina este un hormon produs de pancreas care face ca organismul dumneavoastră să utilizeze
glucoza (zahărul) din sânge. Organismul dumneavoastră foloseşte glucoza pentru a produce energie
sau o depozitează pentru a fi utilizată ulterior.
Dacă aveţi diabet zaharat, pancreasul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau organismul
dumneavoastră nu poate utiliza în mod corespunzător insulina produsă. Acestea determină valori
crescute ale glucozei în sângele dumneavoastră. SIOFOR 500 ajută la scăderea glucozei din sânge
până la valori normale.
Dacă sunteţi un adult supraponderal, luaţi SIOFOR 500 o perioadă lungă de timp pentru a scădea
riscurile complicaţiilor diabetului zaharat de tip 2. Administrarea de SIOFOR 500 poate fi asociată
fie cu o stabilizare a greutăţii, fie cu o scădere modestă în greutate.
2
Pentru ce este utilizat SIOFOR 500
SIOFOR 500 este medicament pentru:
• tratament pentru prediabetici la adulții care au un risc ridicat de a dezvolta diabet zaharat de
tip 2 (numit diabet zaharat noninsulino dependent) de exemplu, la pacienții cu toleranță
scăzută la glucoză (IGT) și cu dereglarea conținutului glicemiei în plazmă à jeun (IFG) cât și
la următoarele persoane: <60 ani, cu un IMC ≥30 kg / m 2, cu un istoric familial de diabet la
rude de grad I, cu trigliceridele crescute, cu HDL colesterol redus, hipertensiune, HbA1c
≥6,0%, cu diabet gestational în anamneză
• Tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulţi, în special, la pacienţii supraponderali,
pentru un control adecvat al glicemiei în sînge.
La adulţi cu diabet zaharat de tip 2, SIOFOR 500 poate fi prescris singur sau în asociere cu un
alt medicament antidiabetic (medicamente administrate oral sau cu insulină).
La copii cu vârsta de 10 ani şi la adolescenţi cu diabet zaharat de tip 2, SIOFOR 500 poate fi
prescris singur sau împreună cu insulina.
Tratamentul cu SIOFOR 500 întotdeauna va fi asociat cu o dietă corespunzătoare și exerciții fizice. CUM SĂ UTILIZAŢI SIOFOR 500
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
SIOFOR 500 nu poate înlocui beneficiile unui stil de viaţă sănătos. Se impune continuarea
regimului alimentar pe care vi l-a indicat medicul dumneavoastră şi efectuarea periodică de exerciţii
fizice.
Doza recomandată este:
Adulţi: doza iniţială este, obişnuit, 1 comprimat filmat SIOFOR 500 de 2 sau 3 ori pe zi (ce
corespunde cu 1000-1500 mg clorhidrat de metformină pe zi) sau 850 mg clorhidrat de metformină
de 2-3 ori pe zi (un astfel de dozaj nu este posibil cu SIOFOR 500).
Doza zilnică maximă este de 2 comprimate filmate SIOFOR 500 de 3 ori pe zi (ce corespunde cu
3000 mg clorhidrat de metformină pe zi).
Dacă suferiți de afectarea funcției renale, medicul dumneavoastră va reduce probabil doza.
Utilizarea la copii și adolescenți
La copii cu vârsta de 10 ani sau mai mari şi adolescenţi, se începe cu 1 comprimat filmat SIOFOR
500 (ce corespunde cu 500 mg clorhidrat de metformină) o dată pe zi sau 850 mg clorhidrat de
metformină de 1 dată pe zi (un astfel de dozaj nu este posibil cu SIOFOR 500).
Doza zilnică maximă este de 2 comprimate filmate SIOFOR 500 de 2 ori pe zi (ce corespunde cu
2000 mg clorhidrat de metformină pe zi).
Tratamentul la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani este recomandat numai cu avizul special al
medicului, deoarece experienţa la acest grup de vârstă este limitată.
Dacă luaţi şi insulină, medicul dumneavoastră vă va explica cum să începeţi tratamentul cu
SIOFOR 500.
Monoterapia (prediabetici)
Doza inițială recomandată în prediabet este de un comprimat filmat (500 mg), care poate fi crescută
pînă la două ori pe zi, dacă este necesar (de două ori pe zi cîte 500 mg).
Comprimatele filmate trebuie să fie luate în timpul sau după mese.
O creștere lentă a dozei poate îmbunătăți tolerabilitatea gastro-intestinală.
6
Pe baza unor factori de risc și de control glicemic regulat, medicul va evalua, dacă tratamentul
trebuie continuat.
Monitorizarea
• Medicul dumneavoastră vă va ajusta doza de SIOFOR 500 în urma verificării periodice a
valoarii zahărului din sânge. Asiguraţi-vă că vorbiţi periodic cu medicul. Acest fapt este deosebit de
important pentru copii şi adolescenţi sau dacă sunteţi o persoană în vârstă.
• În timpul tratamentului cu Siofor 500, medicul dumneavoastră va verifica funcția rinichilor
cel puţin o dată pe an sau mai des, în cazul vîrstei avansate și/sau a funcției renale afectate.
Cum să utilizaţi SIOFOR 500
Luaţi comprimatele în timpul sau la sfârşitul mesei. În acest fel evitaţi apariţia reacţiilor adverse la
nivel digestiv.
Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele. Înghiţiţi fiecare comprimat cu un pahar de apă.
• Dacă luaţi o singură doză pe zi, administrarea se face dimineaţa (mic dejun)
• Dacă luaţi două doze divizate pe zi, una se va lua dimineaţa (la micul dejun), iar a doua seara
(la cină).
• Dacă luaţi trei doze divizate pe zi, se vor lua dimineaţa (la micul dejun), la prânz şi seara (la
cină).
În cazul în care, după un timp, credeți că efectul SIOFOR 500 este prea puternic sau prea slab,
discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Dacă utilizaţi mai mult SIOFOR 500 decât trebuie
Dacă aţi luat mai mult SIOFOR 500 decât ar fi trebuit, se poate instala acidoza lactică. Simptomele
acidozei lactice sunt vărsături, durere de burtă (durere abdominală) asociată cu crampe musculare,
stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate în respiraţie. Dacă aceasta vi se
întâmplă dumneavoastră, puteţi avea nevoie imediat de tratament în staționar deoarece lactoacidoza
poate induce în stare de comă. Contactați imediat un medic sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi SIOFOR 500
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Luaţi doza următoare la timpul obişnuit.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacții adverse sau simptome importante la care trebuie să știți măsurile de precauție în cazul în
care acestea apar:
7
Siofor 500 poate cauza reacții adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane), dar
foarte grave numite acidoză lactică (vezi pct. “Atenționări și precauții”). Dacă aceasta vi se
întîmplă, trebuie să opriți administrarea de Siofor 500 și adresați-vă medicului sau celui mai
apropiat spital, așa încît acidoza lactică poate induce în stare de comă.
Alte reacții adverse posibile:
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
• tulburări digestive, cum ar fi senzație de rău (greaţă), stare de rău (vărsături), diaree, dureri de
burtă (durere abdominală) şi pierderea apetitului alimentar. Aceste reacţii adverse pot apare
cel mai frecvent în special la începutul tratamentului cu SIOFOR 500. Va fi utilă
administrarea dozelor în mai multe prize de-a lungul zilei şi administrarea comprimatelor în
timpul sau imediat după mese. Dacă simptomele persistă, opriţi administrarea SIOFOR
500 şi adresaţi-vă medicului.
Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 persoane) • tulburări ale
gustului.
Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10 000 persoane)
• reacţii cutanate cum sunt roşeaţă a pielii (eritem), mâncărimi sau erupţie pe piele asociată cu
mâncărimi (urticarie).
• concentraţie redusă de vitamină B12 în sânge.
• valori anormale ale testelor funcţionale hepatice sau hepatită (inflamaţia ficatului; aceasta
poate determina oboseală, pierderea apetitului alimentar, scădere în greutate, cu sau fără
îngălbenirea pielii sau a albului ochilor). Dacă prezentaţi aceste reacţii, întrerupeţi
administrarea de SIOFOR 500 şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră imediat.
Reacții adverse suplimentare la copii și adolescenți
Există date limitate la copii şi adolescenţi care să arate că evenimentele adverse au fost similare ca
natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt
publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau
e-mail:[email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3kGNXc6
-3%
50.83 MDL
52.40 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Pentru pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2, Januvia este indicat pentru îmbunătăţirea
controlului glicemic:
sub formă de monoterapie
la pacienţi controlaţi inadecvat doar prin dietă şi exerciţiu fizic şi pentru care metforminul nu
poate fi utilizat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.
sub formă de terapie orală dublă în asociere cu
metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus metforminul în monoterapie nu realizează un
control glicemic adecvat.
o sulfoniluree, când dieta şi exerciţiul fizic plus sulfonilureea în monoterapie la doza maximă
tolerată nu realizează un control glicemic adecvat şi când metforminul nu poate fi utilizat
datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.
un agonist al receptorilor gama activaţi de proliferatorul peroxizomilor (PPARγ) (de exemplu,
o tiazolidindionă), când utilizarea unui agonist PPARγ este corespunzătoare şi când dieta şi
exerciţiul fizic plus agonistul PPARγ în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat.
sub formă de terapie orală triplă în asociere cu
o sulfoniluree şi metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus terapia dublă cu aceste
medicamente nu realizează un control glicemic adecvat.
un agonist PPARγ şi metformin, când utilizarea unui agonist PPARγ este corespunzătoare şi
când dieta şi exerciţiul fizic plus terapia dublă cu aceste medicamente nu realizează un control
glicemic adecvat.
Januvia este indicat, de asemenea, sub formă de terapie adăugată tratamentului cu insulină (cu sau
fără metformin), când dieta şi exerciţiul fizic plus doza stabilă de insulină nu realizează un control
glicemic adecvat. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de sitagliptin este de 100 mg o dată pe zi. În cazul administrării în asociere cu metformin şi/sau
un agonist PPARγ, doza de metformin şi/sau de agonist PPAR trebuie menţinută, iar Januvia
trebuie administrat concomitent.
În cazul în care Januvia este administrat în asociere cu o sulfoniluree sau cu insulină, trebuie avută în
vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree sau de insulină, pentru a diminua riscul
hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).
În cazul în care este omisă o doză de Januvia, aceasta trebuie administrată imediat după ce pacientul
îşi aminteşte. Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeaşi zi.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Atunci când se are în vedere utilizarea de sitagliptin în asociere cu un alt medicament antidiabetic,
trebuie verificate condiţiile de utilizare a acestuia la pacienţii cu insuficienţă renală.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei
(RFG 60 până la < 90 ml/min).
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG 45 până la
< 60 ml/min).
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG 30 până la < 45 ml/min), doza de Januvia este de
50 mg, o dată pe zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG 15 ml/min până la < 30 ml/min) sau cu boală renală
în stadiu terminal (BRST) (RFG < 15 ml/min), inclusiv cei care necesită hemodializă sau dializă
peritoneală, doza de Januvia este de 25 mg, o dată pe zi. Tratamentul poate fi administrat indiferent
de momentul dializei.
Deoarece este necesară ajustarea dozei pe baza funcţiei renale, se recomandă evaluarea funcţiei
renale înainte de iniţierea tratamentului cu Januvia şi periodic după aceea.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Januvia nu a fost evaluat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (se recomandă prudență).
Cu toate acestea, deoarece sitagliptin este eliminat în principal pe cale renală, nu este de așteptat ca
insuficiența hepatică severă să afecteze farmacocinetica sitagliptin.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea sitagliptin la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă
stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Januvia se poate administra cu sau fără alimente. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 (vezi
pct. 4.4 şi 4.8). https://bit.ly/3zfPs4I
Pentru pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2, Januvia este indicat pentru îmbunătăţirea
controlului glicemic:
sub formă de monoterapie
la pacienţi controlaţi inadecvat doar prin dietă şi exerciţiu fizic şi pentru care metforminul nu
poate fi utilizat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.
sub formă de terapie orală dublă în asociere cu
metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus metforminul în monoterapie nu realizează un
control glicemic adecvat.
o sulfoniluree, când dieta şi exerciţiul fizic plus sulfonilureea în monoterapie la doza maximă
tolerată nu realizează un control glicemic adecvat şi când metforminul nu poate fi utilizat
datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.
un agonist al receptorilor gama activaţi de proliferatorul peroxizomilor (PPARγ) (de exemplu,
o tiazolidindionă), când utilizarea unui agonist PPARγ este corespunzătoare şi când dieta şi
exerciţiul fizic plus agonistul PPARγ în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat.
sub formă de terapie orală triplă în asociere cu
o sulfoniluree şi metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus terapia dublă cu aceste
medicamente nu realizează un control glicemic adecvat.
un agonist PPARγ şi metformin, când utilizarea unui agonist PPARγ este corespunzătoare şi
când dieta şi exerciţiul fizic plus terapia dublă cu aceste medicamente nu realizează un control
glicemic adecvat.
Januvia este indicat, de asemenea, sub formă de terapie adăugată tratamentului cu insulină (cu sau
fără metformin), când dieta şi exerciţiul fizic plus doza stabilă de insulină nu realizează un control
glicemic adecvat. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de sitagliptin este de 100 mg o dată pe zi. În cazul administrării în asociere cu metformin şi/sau
un agonist PPARγ, doza de metformin şi/sau de agonist PPAR trebuie menţinută, iar Januvia
trebuie administrat concomitent.
În cazul în care Januvia este administrat în asociere cu o sulfoniluree sau cu insulină, trebuie avută în
vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree sau de insulină, pentru a diminua riscul
hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).
În cazul în care este omisă o doză de Januvia, aceasta trebuie administrată imediat după ce pacientul
îşi aminteşte. Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeaşi zi.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Atunci când se are în vedere utilizarea de sitagliptin în asociere cu un alt medicament antidiabetic,
trebuie verificate condiţiile de utilizare a acestuia la pacienţii cu insuficienţă renală.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei
(RFG 60 până la < 90 ml/min).
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG 45 până la
< 60 ml/min).
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG 30 până la < 45 ml/min), doza de Januvia este de
50 mg, o dată pe zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG 15 ml/min până la < 30 ml/min) sau cu boală renală
în stadiu terminal (BRST) (RFG < 15 ml/min), inclusiv cei care necesită hemodializă sau dializă
peritoneală, doza de Januvia este de 25 mg, o dată pe zi. Tratamentul poate fi administrat indiferent
de momentul dializei.
Deoarece este necesară ajustarea dozei pe baza funcţiei renale, se recomandă evaluarea funcţiei
renale înainte de iniţierea tratamentului cu Januvia şi periodic după aceea.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Januvia nu a fost evaluat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (se recomandă prudență).
Cu toate acestea, deoarece sitagliptin este eliminat în principal pe cale renală, nu este de așteptat ca
insuficiența hepatică severă să afecteze farmacocinetica sitagliptin.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea sitagliptin la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă
stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Januvia se poate administra cu sau fără alimente. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 (vezi
pct. 4.4 şi 4.8). https://bit.ly/3zfPs4I
-3%
364.48 MDL
375.75 MDL