Ciclofosfan 200mg pulb.sol.inj. N1

Ce este Ciclofosfan şi pentru ce se utilizează
Ciclofosfan aparţine clasei de medicamente anticanceroase numite agenţi alchilanţi. Denumirea
comună internaţională a substanţei active este ciclofosfamida.
Ciclofosfamida acţionează asupra celulelor canceroase care cresc în mod activ încetinindu-le
creşterea şi răspândirea în organism.
Ciclofosfan poate fi utilizat singur sau în asociere cu alte medicamente.
Ciclofosfan este utilizat pentru a trata anumite tipuri de cancer (leucemii, limfoame maligne, cancer
ovarian, testicular, mamar, pulmonar etc).
De asemenea, Ciclofosfan este utilizat pentru a trata unele boli în care sistemul imunitar
reacţionează împotriva propriului organism (boli autoimune).
Ciclofosfan poate fi utilizat ca tratament imunosupresor pentru a împiedica organismul
dumneavoastră să respingă organul transplantat. Cum să utilizaţi Ciclofosfan
Similar altor medicamente antineoplazice, Ciclofosfan trebuie administrat numai sub supravegherea
medicilor specialişti, cu experienţă în chimioterapia antineoplazică. Tratamentul se efectuează în
mod obişnuit în spital.
Înainte de administrare, pulberea de Ciclofosfan se reconstituie prin dizolvare în cantitatea adecvată
de solvent (ser fiziologic). Ciclofosfan se administrează preferabil în perfuzie intravenoasă. Durata
perfuziei poate varia între 30 minute şi 2 ore.
Doza este stabilită de către medicul curant în funcţie de tipul de cancer tratat, suprafața
dumneavoastră corporală (calculată bazat pe înălțime și greutate), vârstă, alte boli asociate şi
valorile testelor biologice (sânge, ficat, rinichi).
Medicul dumneavoastră poate modifica doza şi frecvenţa administrărilor, în funcţie de rezultatele
analizelor de sânge, starea dumneavoastră de sănătate, dacă aveţi insuficienţă hepatică sau renală,
dacă sunteţi un pacient vârstnic, dacă aţi primit tratament anterior sau sunteţi în tratament cu alte
medicamente anticanceroase cu toxicitate similară.
Pentru a evita iritarea vezicii urinare, în timpul şi după tratamentul cu Ciclofosfan, beţi cantităţi
mari de lichide şi goliţi periodic vezica urinară. De asemenea, medicul dumneavoastră vă poate
prescrie mesna (Uromitexan) pentru a preveni efectele toxice asupra vezicii urinare. În acest caz
golirea periodică a vezicii urinare trebuie evitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă utilizaţi mai mult Ciclofosfan decât trebuie
Având în vedere că acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, este puţin
probabil să vi se administreze prea puţin sau prea mult, cu toate acestea adresaţi-vă medicului
dumneavoastră dacă sunteţi îngrijorat.
Dacă uitaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Este puţin probabil, deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, totuşi
nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Uneori, reacţiile adverse pot apărea după terminarea tratamentului. Următoarele reacţii adverse pot
apărea la utilizarea acestui medicament.
Spuneţi medicului dumneavoastră cât mai curând posibil dacă observaţi o reacţie alergică
manifestată prin:
 scurtarea respiraţiei;
 dificultăţi în respiraţie;
 umflarea buzelor, feţei sau limbii;
 erupţii trecătoare pe piele;
 febră;
 senzaţie de răceală;
 bufeuri de căldură;
 scăderea tensiunii arteriale;
 bătăi cardiace rapide ale inimii.
Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţa estimativă cu care apar.
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
 greaţă/vărsături;
 semne de infecţie (febră, frisoane, alterarea stării generale, simptome locale de infecţie precum
inflamaţia gâtului), determinată de scăderea numărului de globule albe care poate reduce rezistenţa
dumneavoastră la infecţii;
 inflamaţii ale vezicii urinare (cistită);
 căderea părului (alopecie);
 prezenţa de sânge în urină.
Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):
 un sindrom asemănător gripei;
 stare de slăbiciune;
 oboseală;
 stare generală alterată;
 inflamaţii ale mucoaselor.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):
 complicaţii infecţioase (pneumonie, septicemie);
 sângerări neobişnuite sau apariţia inexplicabilă a unor vânătăi, determinate de o scădere temporară
a numărului de plachete sanguine (celule responsabile de coagularea sângelui);
 semne de anemie (paloarea feţei, oboseală şi stare de slăbiciune inexplicabilă);
 reacţii alergice;
 pierderea apetitului (lipsa poftei de mâncare);
 probleme ale inimii;
 bătăi rapide ale inimii;
 căderea totală a părului (chelire);
 menstruaţii neregulate sau lipsa menstruaţiilor;
 înroșirea pielii.
Reacţii adverse rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
 ameţeli;
 înceţoşarea vederii;
 senzaţia de sete intensă (poate fi un semn de deshidratare);
 bătăi cardiace anormal de rapide ale inimii;
 sângerări;
 diaree;
 constipaţie;
 durere abdominală;
 îngălbenire a pielii şi a albului ochilor (leziuni severe ale celulelor hepatice, icter);
 erupţii trecătoare pe piele;
 inflamaţii la nivelul pielii;
 ulceraţii la nivelul gurii;
 un număr mai mic sau lipsa spermatozoizilor;
 durere în piept.
Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile):
 dificultăţi în respiraţie sau scurtarea respiraţiei;
 tuse;
 afecţiuni ale plămânilor;
 acumularea de lichid în cavitatea abdominală (ascită);
 diaree cu sânge;
 o afecţiune numită boala veno-oclusivă caracterizată prin creştere ponderală bruscă, acumulare de
lichid în cavitatea abdominală, ficat mărit şi dureros;
 reacţii severe cu vezicule pe piele şi pe membranele mucoase (sindromul Stevens Johnson),
necroliză epidermică toxică;
 decolorarea palmelor, unghiilor, tălpilor;
 eritem în zona iradiată;
 dureri musculare inexplicabile, slăbiciune musculară, crampe musculare;
 probleme ale rinichilor;
 durere de cap;
 dureri de oase;
 iritaţii apărute în jurul locului de injectare – tumefierea, înroşirea şi sensibilitatea pielii;
 creştere în greutate;
 scăderi ale concentrației sodiului în sânge;
 scăderi sau creșteri ale concentrației zahărului în sânge;
 toxicitate neuronală;
 creșterea secreției lacrimale;
 formarea de lichid în jurul inimii;
 șoc cardiogenic;
 inflamația vaselor de sânge;
 formarea de cheaguri în vene;
 formarea de cheaguri de sânge în plămâni;
 înfundarea venelor din plămâni;
 tuse;
 nas înfundat;
 secreție nazală abundentă;
 durere în gât și la nivelul urechilor;
 sângerare de la nivel digestiv;
 inflamația mucoasei intestinului subțire și gros;
 inflamația glandelor parotide;
 infecție a intestinului;
 acumulare de bilă în ficat;
 acumulare de lichid în cavitatea abdominală;
 înroșirea și amorțeală/furnicături la nivelul palmelor și tălpilor;
 reactivarea inflamației pielii care a fost iradiată anterior;
 înroșirea pielii însoțită sau nu de mâncărime;
 formarea de vezicule pe piele;
 umflarea feței;
 transpirații excesive;
 spasme musculare;
 fibroză a pielii, dureri ale mușchilor și articulațiilor;
 afectare toxică a rinichilor;
 distrugerea unor părți ale rinichilor;
 inflamația și sângerarea ureterelor;
 inflamația și sângerarea vezicii urinare;
 contracția intensă a vezicii urinare;
 diabet insipid produs de disfuncția rinichilor;
 creșterea concentrației de azot din sânge;
 apariția de celule anormale de la nivelul peretelui vezicii urinare;
 apariția precoce a travaliului;
 infertilitate;
 activitate insuficientă a ovarelor;
 scăderea intensității și frecvenței ciclului menstrual;
 diminuarea în dimensiuni și activitate a testiculelor;
 nivele crescute ale hormonilor care stimulează funcția organelor genitale;
 moarte intrauterină a fătului;
 anomalii ale fătului;
 întârziere în dezvoltarea fătului;
 toxicitate a fătului (scăderea activității măduvei care produce celulele din sânge și toxicitate);
 boală asemănătoare gripei;
 acumularea de apă în țesuturi;
 stare generală alterată. https://bit.ly/3j8ojur

Ciclofosfan 200mg pulb.sol.inj. N1

Specificații principale

Produse asemănătoare

Methotrexat 2.5mg comp. N20x3

Methotrexat 10mg/ml 1ml sol. inj. N5x2

Asglucan comp. N30

5-Fluorouracil "Ebewe" 250mg/5ml N5

Androcur 50mg comp. N50

Tamoximed 20mg comp. N15x2